TRASEU BUCURESTI VATRA DORNEI

VARIANTA TRASEU BUCURESTI-VATRA DORNEI

http://amfostacolo.ro/romania-pareri,15/vatra-dornei,93,1258/descopera-vatra-dornei-si-

imprejurimile,1782/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__30318.htm

Bucuresti – Brasov – Sf. Gheorghe – Bixad (se merge spre Lacul Sf. Ana -17 km) - Baile Tusnad - Miercurea Ciuc –

Izvoru Mures - Gheorghieni – Lacul Rosu – Cheile Bicazului – Poiana Largului - Poiana Teiului - Stejaru - Brosteni -

Vatra Dornei – Poiana Stampei.

- pe ruta Buzău - Adjud - Bacău - Roman - Spătăreşti - Gura Humorului =

aproximativ 519 km (the best, of my part, fiindcă şuntează DN1) CEL MAI BUN

- pe ruta Braşov - Făgăraş - Sighişoara - Târgu Mureş - Reghin - Bistriţa = aproximativ 517 km.

Ca distanţă ele sunt aproximativ egale cu variantele prin Sfântu Gheorghe - Miercurea Ciuc -

Gheorghieni (Topliţa - Poiana Largului = aproximativ 511 km, Bicaz - Poiana Largului = aproximativ

506 km).

La drumul prin Moldova ai ca variantă derivaţia de la Bacău prin Piatra Neamţ - Tîrgu Neamţ -

Spătăreşti, dar drumul e ceva mai prost între Târgu Neamţ şi Spătăreşti, başca faptul că de la Bacău la

Piatra Neamţ aproape tot drumul merge printr-o luuuuuuungă şi de fapt aproape unică localitate...

Varianta prin Topliţa - Poiana Largului are măcar avantajul că te scapă de porţiunea Gheorghieni -

Bicaz - Poiana Largului... dar oricum nu te scapă de porţiunile făcute praştie dintre Poiana Largului şi

Vatra Dornei...

P. S. Pe Bicaz-Poiana Largului poate să fie drumul şi ca-n palmă, dacă o calci cu mai mult de 60 km/h

rişti oricum să ieşi din peisaj urgent...

http://distanta.ro/bucuresti/vatra-dornei

Pentru bucuresteni, iata sfaturi de calatorie. Ajungeti acolo cam in 8 ore, mergand spre Suceva. Faceti

stanga la Falticeni si mergeti spre Gura Humorului. Drumul pana la Dorna Candrenilor e excelent.

Exista o singura portiune unde sunt 2 semafoare, dar nu stati mai mult 5 minute.

Va puteti intoarce prin Bistrita-Reghin-Targu Mures-Sighisoara-Brasov-Sinaia. Sau va puteti

intoarce tot prin Moldova. Drumul e cel mai rapid din tara.

Una din cele mai comode metode de a vizita o zona este de a o traversa cu automobilul.

Aici gasiti cateva trasee recomandate de localnici, trasee pe care intalniti locuri cu interes turistic.

Suceava-Dragomirna-Radauti-Putna-Marginea-Sucevita-Vatra Moldovitei-Campulung

Moldovenesc-Voronet-Manastirea Humorului-Stupca-Suceava (262 Km)

Suceava-Dragomirna-Radauti-Putna-Marginea-Sucevita-Vatra Moldovitei-Campulung

Moldovenesc-Vatra Dornei-Zugreni-Brosteni-Pasul Tarnita-Voronet-Manastirea Humorului-

Stupca-Suceava (380 Km)

Suceava-Stupca-Manastirea Humorului-Voronet-Gura Humorului-Malini-Slatina-Baia-Falticeni-

Probota-Suceava(280 Km)

Suceava-Falticeni-Baia-Malini-Slatina-Gura Humorului-Voronet-Manastirea Humorului-Stupca-

Suceava (161 Km)

Suceava-Stupca-Manastirea Humorului-Voronet-Campulung Moldovenesc-Rarau-Zugreni-

Vatra Dornei-Campulung Moldovenesc-Vatra Moldovitei-Sucevita-Marginea-Putna-

Radauti-Arbore-Cacica-Dragomirna-Suceava (400 Km)

Falticeni-Rasca-Baia-Malini-Slatina-Voronet-Manastire Humorului-Stupca-Suceava-

Falticeni (200 Km) Radauti-Putna-Marginea-Sucevita-Vatra Moldovitei-Vama-Voronet-Manastirea Humorului-

Cacica-Solca-Arbore-Radauti (234 Km)

Campulung Moldovenesc-Vatra Moldovitei-Sucevita-Marginea-Putna-Radauti-Arbore-

Solca-Cacica-Mnastirea Humorului-Voronet-Slatioara-Campulung Moldovenesc (230 Km)

Campulung Moldovenesc-Lucina-Vatra Dornei-Zugreni-Rarau-Campulung Moldovenesc

(175 Km)

Campulung Moldovenesc-Voronet-Gura Humorului-Cacica-Solca-Arbore-Radauti-Putna-

Marginea-Sucevita-Vatra Moldovitei-Campulung Moldovenesc (235 Km)

Gura Humorului-Manastirea Humorului-Cacica-Solca-Arbore-Radauti-Putna-Marginea-

Sucevita-Vatra Moldovitei-Vama-Voronet-Gura Humorului (200 Km)

Vatra Dornei-Zugreni-Rarau-Campulung Moldovenesc-Vama-Vatra Moldovitei-Sucevita-

Marginea-Putna-Radauti-Arbore-Cacica-Manastirea Humorului-Voronet-Slatioara-

Campulung Moldovenesc-Pasul Mestecanis-Vatra Dornei (335 Km)

Vatra Dornei-Pasul Mestecanis-Campulung Moldovenesc-Slatioara-Manastirea

Humorului-Cornu Luncii-(Malini,Slatina,Baia)-Falticeni-Suceava-Dragomirna-Gura

Humorului-Voronet-Ostra-Brosteni-Zugreni-Vatra Dornei (295 Km) (330 Km)

TRASEELE MELE

1.Vatra Dornei- Zugreni-Rarau (Pasul Mestecanis )-Campulung Moldovenesc (43 km)-

Vatra Moldovitei (27 km) – MOLDOVITA (4 km) - Mocanita-SUCEVITA (35 km)- Marginea (10

km)-PUTNA(28 km) Chilia lui Daniil Sihastru– RADAUTI (31 km) – Herghelia de la Radauti-

ARBORE (18 km) – SOLCA- Salina Cacica (15)(pana la ora 17 Este si o piscina cu apa sarata

acoperita!!)) -Manastirea Humorului (19 km)- Vatra Dornei (74 km)- aprox 300 km

VARIANTA 1 bis: VATRA DORNEI-CAMPULUNG – GURA HUMORULUI CACICA-VATRA

DORNEI

CACICA: SALINA, PISCINA ACOPERITA SI BISERICA CATOLICA CU ICOANA FACATOARE DE

MINUNI

Oamenii pot vizita atât galeriile, cât şi biserica de lemn din localitate, veche de peste 200 de ani. Lacul

Sărat, terenul de sport şi capelele sunt doar câteva din atracţiile salinei.

Turiştii sunt aşteptaţi în acest weekend la salina Cacica, care se află în localitatea cu acelaşi nume, în

judeţul Suceava, la o distanţă de 40 de kilometri de municipiul reşedinţă de judeţ şi la 18 kilometri de

oraşul Gura Humorului.

Salina are o lungime de 400 de metri, iar punctul cel mai adânc al acesteia este la 70 de metri sub

pământ. Intrarea se face pe trepte de lemn. Principalele obiective care pot fi vizitate sunt Capela

Romano-Catolică, care se află la 30 de metri, şi Capela Ortodoxă, la 35 de metri. Turiştii mai pot

admira şi lacul sărat.

Acesta este de provenienţă artificială, săpat manual de mineri la o adâncime de 35 metri. Lângă acesta

se află şi sala de dans, unde se pot organiza petreceri.

Distracţie şi tratament la piscina acoperită

Turiştii pot juca fotbal sau volei pe terenul de sport. Intrarea la salină costă 10 lei pentru adulţi şi 8 lei

pentru copii. Salina este deschisă programului cu publicul zilnic între orele 9.00 şi 17.00.

Un alt punct de atracţie din localitatea Cacica este piscina acoperită, care se află la 200-250 de metri

distanţă de salină. Piscina cu apă sărată de 11 metri lungime şi 1,4 metri adâncime. Apa care

alimentează piscina este de la salină şi încălzită până la 35 de grade Celsius. Turiştii se pot bucura de

acest spaţiu mai ales că apa este benefică în tratarea anumitor boli. Preţul de intrare la piscină este 20

de lei pe zi pentru adulţi şi de 10 lei pentru copiii cu vârsta sub 14 ani. Piscina este deschisă publicului zilnic, între orele 9.00-20.00. Turiştii se pot caza la pensiuni cu preţuri destul de mici, cuprinse între 50 şi 80 de lei pe noapte.

Noi avem ca principale obiective turistice, Mina de Sare, Sanctuarul Catolic, unde se află Icoana

Sfântei Fecioare Maria cu Pruncul în braţe, Madona Neagră. Un alt punct de atracţie pentru turişti este

Biserica de lemn, veche de peste 200 de ani, care este şi monument istoric. De asemenea, aceştia mai

pot vizita Complexul «Casa Naţionalităţilor». Avem şi trasee turistice, iar doritorii pot găsi locuri de

cazare la pensiunile din localitatea noastră“, a spus Petru Todosi, primarul comunei Cacica.

2.Vatra Dornei- Pasul Mestecanis - Campulung Moldovenesc (43 km)-Manastirea

Humorului (32km)- VORONET (5km)-Slatioara- SLATINA – Malini (casa Nicolaie Labis)-

RASCA (54 km) – BAIA –Falticeni (19km)- Vatra Dornei(111km) aprox 260 km

3.Campulung Moldovenesc-Lucina-Vatra Dornei-Zugreni-Rarau-Campulung

Moldovenesc (175 Km)

4.Vatra Dornei- Gura Humorului (74 km) –Stupca (casa Ciprian Porumbescu) –SF IOAN

CEL NOU-Suceava (36 km)- Cetatea de scaun a Sucevei -DRAGOMIRNA (13 km)-

BALINESTI(37 km)-PATRAUTI (43 km) –PARHAUTI- Vatra Dornei (114 km) aprox. 320 km

5.Vatra Dornei – Pasul Tihuta (33km)- Piatra Fantanele(26 km)- Castelul Dracula-Vatra

Dornei (58 km)

6.Vatra Dornei-Suceava (110km)-Dragomirna (13 km)-Gura Humorului (47 km)-Voronet (5 km)-

Ostra-Brosteni-Zugreni-Vatra Dornei (77 Km)

7. Vatra Dornei-Zugreni-Brosteni-Pasul Tarnita-Voronet

Bucovina - Factori naturali:

Regiune istorico-geografică aşezată în partea de est a ţării, Moldova măsoară în jur de 400 km dinspre nord spre sud (de la graniţa cu Ucraina până la râul Milcov) şi 200 km de la vest la est (de la Carpaţii Orientali până la râul Prut). În cazul Moldovei se folosesc următoarele precizări: "de Sus", pentru a desemna Bucovina şi împrejurimile sale, "de Mijloc", pentru zonele Neamţ-Iaşi-Vaslui-Bacău şi "de Jos" pentru Ţara Vrancei. Varietatea formelor de relief, bogăţia şi întinderea pădurilor au dus la dezvoltarea unei faune cinegetice diverse şi preţioase. Trofeele de vânat din Bucovina au cucerit numeroase medalii de aur la expoziţiile internaţionale. Cerbul comun, specie cu un areal în extindere dinspre pădurile de munte înspre cele de deal, prezintă exemplare cu o valoare cinegetică recunoscută. Ursul brun, emblemă a pădurilor noastre, este şi el bine reprezentat în pădurile Bucovinei. Căpriorul şi mistreţul sunt specii cu areal foarte răspândit pe raza judeţului. Aceste specii se întâlnesc atât pe terenurile agricole, limitrofe pădurilor, cât şi în păşunile împădurite, în pădurile de deal şi chiar în molidişuri. Cocoşul de munte, lupii şi râşii sunt alte specii reprezentante în pădurile sucevene. Călătorul care vizitează Bucovina are şansa deosebită de a cunoaşte păduri virgine, neafectate de intervenţia omului, cum ar fi pădurile seculare Slătioara şi Giumalău, constituite în rezervaţii naturale.

Parcurile naţionale Rodna şi Călimani adăpostesc specii unice ori rare, de floră şi faună, peşteri şi peisaje remarcabile. Deşi cunoscută în prezent ca o ţară a molidului, Bucovina deţine şi rezervaţii forestiere, cuprinzând alte specii, cum ar fi făgetul (pădurea de fag) de la Dragomirna. Departe de a epuiza lista originalităţilor vegetale bucovinene, Tinovul Mare de la Poiana Stâmpei, o pădure de pini ce vegetează pe un depozit de turbă se adaugă rarităţilor naturalistice ce încântă pe vizitator şi incită la studiu pe specialist. VITICULTURA ŞI POMICULTURA:

Cotnari este o podgorie renumită în ţară şi in străinătate; pe Dealul Cătălina, într-un sit dacic, s-au decoperit urme care atestă cultivarea viţei-de-vie şi consumul de vin de peste 2000 de ani. Voievodul Alexandru cel Bun a numit în sec. al XV-lea un demnitar pentru a supraveghea podgoriile din zonă. Ştefan cel Mare avea aici, în sec XV beciuri pentru păstrarea vinului, iar voievodul Dimitrie Cantemir (1710) a scris despre vinul de Cotnari, apreciindu-l ca fiind "mai nobil şi mai bun decât toate celelalte vinuri europene.". Restul podgoriilor, în ordine cronologică, sunt cele din apropierea oraşelor Iaşi, Huşi, Odobeşti (ale căror vinuri erau exportate din timpul lui Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Vasile Lupu în sec. XV-XVI). Astăzi, aceeaşi zonă se extinde spre Nicoreşti-Panciu-Coteşti ăi reprezintă cel mai întins bazin viticol din România. "Grasa de Cotnari", "Busuioaca de Huşi", sau vinurile roşii de Nicoreşti fac deliciul cunoscătorilor. In Bucovina ,pe văile râurilor Uz şi Oituz şi in Ţara Vrancei sunt întinse zone pomicole, iar podgoriile sunt împrejmuite de livezi (Cotnari, Dealurile Iaşilor, Huşi şi Nicoreşti). MONUMENTE ALE NATURII:

Deşi Moldova nu este un teritoriu de mari dimensiuni, natura a fost darnică cu ea: două masive muntoase: Ceahlăul (staţiunea Durău) şi Rarău (Câmpulung Moldovenesc), protejate de rezervaţiile naturale, vârfurile Cozia, Pietricica şi Cernegura din Piatra Neamţ reprezintă cel mai bogat antrepozit de roci fosilizate marine din ţară. În localităţile Gura Humorului, Vatra Dornei şi Dofteana puteţi admira o diversitate de arbuşti din toate colţurile lumii, care se află sub protecţie în cadrul unor parcuri dendrologice, iar la Cheile Bicazului şi la Cheile din Zugreni pot fi admirate fauna şi floră specifice. La Bosanci cresc plante de stepă şi de mlaştină, iar la Pângăraţi tise; în rezervaţia de la Vânători de Neamţ se pot admira bouri; "pădurea de aramă" şi "pădurea de argint", metafore poetice pentru mesteceni, se găsesc la Văratec, o sinteză reuşită a peisajului natural este recompensat la Iaşi, unde se află Grădina Botanică (1856), cea mai mare din ţară.

Bucovina - Scurt istoric:

În urmă cu 6000 de ani, pe teritoriul Moldovei de astăzi s-a dezvoltat cultura Cucuteni, considerată "una dintre cele mai interesante şi remarcabile culturi neolitice ale Europei" ; agricultori şi crescători de animale, locuitorii acestor ţinuturi trăiau în cetăţi fortificate, foloseau cuptoare mari pentru a se încălzi şi a-si pregăti hrana, dar şi pentru a face ceramică de diferite forme (exemplu: Hora de la Frumuşica), decorate cu motive stilizate in formă de spirală sau de şerpuitură, simetrice din punct de vedere cromatic. Cultura Cucuteni a marcat de asemenea situl geto-dacic de la Bâtca Doamnei (Piatra Neamţ), singurul sit cu zid de pietre, datând din epoca La Tene, descoperit în Moldova. Construită în aceeaşi perioadă, fortificaţia de la Bărboşi (Galaţi) a servit drept fundaţie pentru un impozant complex roman, câmp militar fortificat, sit civil şi necropolă (sec.I şi al II-lea). În Evul Mediu, existau în Moldova localităţi stabile, bine organizate, precum oraşele: Baia, Siret, Rădăuţi, Vaslui, Iaşi, Suceava, Târgu-Neamţ, Galaţi. În jurul anului 1360, voievodul Bogdan I a întemeiat statul independent Moldova.

Bucovina - Folclor, cultură, arhitectură:

CETĂŢI MEDIEVALE:

Stat independent, instituit de către voievodul Bogdan I (1359-1365), Moldova a dat, peste 500 de ani mai târziu, semnalul de unire cu provincia-soră, Valahia (1859), iar în 1918 a constituit loc temporar de refugiu pentru guvernul României. Momentele remarcabile din istoria Moldovei au fost marcate prin rezistenţa în faţa atacurilor otomane şi tătare (sec XV-XVI), cărora le-au ţinut piept cu vitejie voievozii Petru I Muşat, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Ioan Vodă cel Mare. Conform modelului cultural din epoca respectivă, voievozii români au ridicat cetăţi ce au rezistat tuturor vicisitudinilor apărute de-a lungul timpului. Un exemplu în acest sens este atacul sultanului Mohamed II în anul 1476, demonstrând în final măiestria şi inteligenţa celor care au construit aceste fortăreţe. Astăzi, călătorul are ocazia de a admira masivele ziduri, incintele vaste şi inventarul de obiecte al epocii, în oraşele Suceava şi Târgu Neamţ. Dar tezaurul vestigiilor bucovinene mai cuprinde şi curţi domneşti (Suceava, Piatra-Neamţ, Iaşi, Vaslui), impozante biserici, case domneşti în incinta unor mânăstiri (Bistriţa),şi hanuri domneşti (Suceava).

BISERICI ŞI MÂNĂSTIRI:

În afară de edificiile cu destinaţii civile, voievozii moldoveni şi marii boieri au ridicat şi edificii culturale, adesea în locuri retrase, pe văi pierdute în munţi sau la marginea unor păduri. Pentru Bucovina epoca cea mai impresionantă a fost cea în care au domnit voievozii Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu şi cei din neamul Movileştilor (1466-1600); zona a fost îmbogaţită cultural pe la 1530 prin ridicarea de biserici îmbrăcate la exterior, de

fresce, "cărţi deschise cu caracter biblic", "o Capelă Sixtină cu faţa spre lume". Aceste picturi se remarcă prin originalitatea temelor, duritatea desenelor, precizia detaliilor de influenţă locală şi rafinamentul cromatic, constituind un ansamblu artistic de o valoare excepţională - "nici o altă ţară nu deţine nimic asemănător" (Joseph Strzygowsky). UNESCO a înscris mânăstirile din Bucovina în catalogul sau "Marile monumente ale lumii"; în anul 1975, ele au primit Mărul de Aur de la FIJET (Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi a Scriitorilor în Turism) şi cu sprijinul Uniunii Europene va fi organizat un "Parc Naţional Regional al Mânăstirilor din Bucovina". Se referă - în ordinea cronologică a realizării frescelor - la bisericile mânăstirilor Humor (1535, domină culoarea roşu), Moldoviţa (1537, galben portocaliu), Arbore (1541, verde), Voroneţ (1547, celebrul "albastru de Voroneţ") şi Suceviţa (1596, verde-roşu).

Trebuie menţionate şi marile ansambluri arhitectonice ale mânăstirilor:

Putna (prima construcţie a lui Ştefan cel Mare realizată in 1469; necropolă voievodală);

Dragomirna (1602, ridicată de către mitropolitul Anastasie Crimca);

Probota şi Rasca (1530, 1542, ridicate de către Petru Rareş);

Slatina (1561, prima construcţie a lui Alexandru Lăpuşneanu); precum şi ale bisericilor :

Bogdana (1360, un monument cu pictură murală ridicat în Bucovina de către voievodul Bogdan);

Petreuţi şi Popăuţi (1487, 1496, ridicate de către Ştefan cel Mare);

Pălineşti (1493, ridicată de către logofătul Tăutu);

Solca (1620, ridicată de către voievodul Ştefan Tomşa).

Muzeele de artă veche prezintă importante colecţii de argintărie, ţesături, obiecte de cult, cărţi şi manuscrise, mobile de epocă. Un tradiţional centru de cultură al Moldovei de Mijloc este complexul arhitectonic al mânăstirii Neamţului (sec. XIV-XV), care conţine picturi datând din epoca lui Ştefan cel Mare, biblioteca din anii 1400, colecţii de istorie, artă şi cărţi imprimate la mânăstiri. Dr. Andre Lwoff, laureat al premiului Nobel, a numit Bucovina un arhipelag monastic, această denumire corespunzând în aceeaşi măsură şi acestei zone, unde se înaltă monumente de o mare valoare, clişee ale secolelor trecute: Mânăstirile Bistriţa (1400), Pângăraţi (1558), Secu-Sihastria-Gihia (1602-1763), Agapia (1647), Horaiţa (1725), Văratec (1808). Moldova de Mijloc cuprinde şi localităţile: Iaşi - Hârlău - Roman - Bacău - Oneşti - Vaslui - Huşi, centre de cultură românească veche, unde voievozii Roman I Muşat, Ştefan cel Mare, Petru Rareş au ridicat mânăstiri şi biserici grăitoare pentru modelele epocii. Moldova de Jos conservă într-o stare foarte bună mânăstirile: Rădeana (1628), Soveja (1645), Caşin (1655), Mera (1735), Lepşa (1750), Berzunţi (1774), bisericile de la Oneşti (1494, Ştefan cel Mare) şi Galaţi (1645, Vasile Lupu), dar şi bisericile de lemn aparţinând comunelor din Ceahlău, ale mânăstirilor Putna şi ale celor din Ţara Vrancei (Vrâncioaia, Străoane, Valea Sării).

ARTA POPULARĂ:

În Moldova, constatăm că la români viaţa cotidiană este inseparabilă de emoţia artistică. Mărturie în acest sens, sunt casele în amonte de râul Suceava, sau din comuna Ciocăneşti, colecţia de lemnuri din oraşul Câmpulung Moldovenesc, ouăle pictate la mânăstirea Suceviţa, covoarele de la Humor, ceramica neagră de la Marginea, florile din Rădăuţi, măştile de la Târpeşti sau Nereju, ţesăturile mânăstirilor Agapia, Văratec, piatra şi lemnul cioplite de la Grozăveşti şi de la Valea lui Caşin, chiar şi "hârzobul" preparat în Valea lui Oituz (păstrăv afumat), acolo unde cergile sunt întotdeauna lucrate cu ajutorul apelor râurilor. O imagine de ansamblu este oferită de muzeele de Etnografie şi de Artă Populară din Suceava: Suceava, Rădăuţi, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Solca, Vatra Dornei, Piatra-Neamţ, Iaşi, Focşani, Soveja. În fiecare an, sărbătoarea Ceahlăului reuneşte in staţiunea Durău costumele, dansurile şi cântecele populare din întreaga ţară.

PERSONALITĂŢI:

Casele memoriale, monumentele funerare şi statuile evocă voievozii Moldovei: Alexandru cel Bun (1400-1432, Mânăstirea Bistriţa), Ştefan cel Mare (1457-1504, Suceava, Iaşi, Bârseşti-Vrancea, Mânăstirea Putna), Petru Rareş (1542-1548; Mânăstirile Moldoviţa şi Probota), Alexandru Lăpuşneanu (1552-1568; Mânăstirea Slatina), Ioan cel Mare (1572-1574; Jilişte- Focşani), Dimitrie Cantemir (1710-1711, autorul nepreţuitei lucrări "Descriptio Moldavie"; localitatea care îi poartă numele), Alexandru Ioan Cuza (1859-1866, primul conducător al statului naţional român; Iaşi, Ruginoasa, Galaţi). În Moldova s-a născut marele poet naţional - Mihai Eminescu (1850-1889; localitatea care îi poartă numele, Dorohoi, Teşcani), unul dintre cei mai renumiţi savanţi romani - Nicolae Iorga (1871-1940; Botoşani), marele scriitor - Mihail Sadoveanu (1880-1961; Iaşi, Mânăstirea Neamţ), eternul povestitor - Ion Creangă (1839-1889; Târgu-Neamţ, Iaşi, Humuleşti), omul politic- Mihail Kogâlniceanu (1817-1891, Iaşi). Majoritatea monumentelor au fost ridicate eroilor căzuţi pe câmpul de luptă, în timpul primului război mondial (1916-1918); mausolee, morminte de oseminte şi statui ridicate în zonele de luptă - Mărăşeşti, Mărăşti, Oneşti, Grozăveşti, Soveja, Vidra. Muzeul de Istorie Militară evocă personalităţile mareşalilor Alexandru Averescu, Constantin Prezan, a generalului Eremia Grigorescu, comandantul batalionului care a oprit defensiva germană în august 1917, la Mărăşeşti.

Bucovina - Agrement, Atracţii turistice în zona:

Sărbători în Bucovina:

Ianuarie - Tradiţii de iarnă la Rădăuţi

Februarie - Tradiţii populare, Dorna Arini

Martie - "Mărţişor" - celebrarea primăverii; Festivalul de muzică religioasă - Fundu Moldovei

Aprilie - Sărbători de Paşti - râspândite pe întreg teritoriul

Mai - Sărbătoarea minorităţilor etnice

Iunie - 23-24 - Suceava- serbarea oraşului

Iulie - Festivalul popular; Festivalul de interpretare muzicală "Ciprian Porumbescu"

August - Sărbătoarea Sf. Maria - Cacica; Sărbătoarea meşteşugarilor - Suceava

Septembrie - "Toamna în Voroneţ" - Sărbatoare de artă populară

Octombrie - Festivaluri populare răspândite pe întreg teritoriul

Noiembrie - Festival de muzică - Moldoviţa

Decembrie - Crăciun şi Anul Nou- în specifiul zonei

SPORTURI:

Vizitatorii vor descoperi în Bucovina alături de natură sălbatică, activităţi locale de recreere, precum excursiile, pescuitul, vânătoarea, mountain-bike-ul, echitaţia, plimbările cu trăsura, sărituri cu parapanta sau sporturi pe apă. Ţinutul Bucovinei este patria a numeroase specii de animale, cel mai cunoscut fiind ursul brun. Trofeele de vânătoare din Bucovina au primit medalii de aur la numeroase concursuri internaţionale. OBIECTIVE TURISTICE:

Mânăstirea Dragomirna - situată la 13 km nord de Suceava; fondată în 1602 de mitropolitul Atanasie Crimca

Mânăstirea Humor - situată la 6 km de Gura Humorului, monument istoric

Mânăstirea Voroneţ - situată la 5 km de Gura Humorului, monument istoric

Mânăstirea Putna - situată la 28 km de Rădăuţi, pe valea râului omonim; monument istoric

Mânăstirea Solace - situată în oraşul Solace, la 25 km de Rădăuţi

Mânăstirea Moldoviţa - fondată în 1410 de Petru Rareş

Mânăstirea Arbore - fondată în 1503 de Luca Arbore

Mânăstirea Suceviţa - fondată la jumatatea sec. XV

Parcul dendrologic "Lunca Moldovei"

Rezervaţia forestieră "Codrul Slătioara"

Rezervaţia cinegetică "Giumalău"

Rezervaţia floristică "Teodorescu"

Tururi de manastiri I. Suceava > Casa memoriala "Ciprian Porumbescu" > Manastirea Humorului > Manastirea Voronet, Manastirea

Moldovita > un scurt popas la Palma pentru recreere si fotografiat imagini inedite > Manastirea Sucevita >

atelierele de ceramica neagra de la Marginea > Manastirea Putna > Chilia Daniel Sihastrul > Manastirea

Dragomirna - 6 manastiri;

II. Cetatea de Scaun din Suceava, muzeul satului bucovinean, muzeul de istorie cu Sala tronului (statui de

ceara), muzeul etnografic, cetatea Zamca, Manastirile Sf.Ioan cel Nou de la Suceava, Sf. Dumitru, Mirauti, Hagi

Kadar, Manastirea Dragomirna - 5 biserici vechi si manastiri;

III. Casa memoriala Ion Creanga din Humulesti (cca 60 km de Suceava), Manastirea Agapia (pictata de Nicolae

Grigorescu), Manastirea Sihla, Manastirea Sihastrie, Manastirea Secu, Manastirea Neamt - 5 manastiri;

IV. Manastirea Probota (unde este inmormantat Petru Rares), Biserica Alba de la Baia (ctitorie Stefan cel Mare),

Casa memoriala Nicolae Labis din Malini, Manastrirea Slatina (ctitoria voievodului Alexandru Lapusneanu),

Manastirea Risca (ctitorie Petru Rares) - 4 biserici si manastiri.

1) TURUL HUMOR-VORONET-MOLDOVITA-SUCEVITA-MARGINEA Turul include

Manastirea Humor, Manastirea Voronet, Manastirea Moldoviţa, Manastirea Suceviţa si centrul

de olarit de la Marginea. Toate cele 4 monastiri sunt parte a patrimoniului UNESCO inca din 1993.

Este un tur de o zi cu aproximativ 200 km de condus. Poate incepe la ora 09.00 din Suceava cu intoarcere la ora

18.00 pm.

2) TURUL PUTNA-ARBORE-PATRAUTI-DRAGOMIRNA

Turul unor 4 manastiri dintre care 3 mai putin cunoscute dar pline de istorie si frumusete.

Este vorba de Manastirea Putna, Manastirea Arbore, Manastirea Patrauti si

Manastirea Dragomirna. Este un tur de 1 zi, cu plecare la ora 9:00 si intoarcere la ora 18:00, de aproximativ 200 km, in care puteti

cunoaste mai aproape aceste locuri frumoase si pitoresti.

Circuite turistice

I. CIRCUIT 3-6 ZILE ZILE - "BUCOVINA TRADITIONALA" - VIZITAREA MANASTIRILOR DIN PATRIMONIUL

UNESCO DIN BUCOVINA

1. Partea I-a a sejurului (1-2 zile) 80 RON/PERSOANA/ZI pentru:

- CAZARE LA PENSIUNE

- OPORTUNITATI TURISTICE, VIZITE: MANASTIREA VORONET 8 KM, MANASTIREA HUMOR 2 KM

2. Partea a II-a a sejurului (1-2 zile) 80 RON/PERSOANA/ZI pentru:

- CAZARE LA PENSIUNE - OPORTUNITATI TURISTICE, VIZITE: MANASTIREA MOLDOVITA 16 KM, MANASTIREA SUCEVITA 44 KM

3. Partea a III-a a sejurului (1-2 zile) 80 RON/PERSOANA/ZI pentru:

- CAZARE LA PENSIUNE 3 STELE

- OPORTUNITATI TURISTICE, VIZITE: COMUNA MARGINEA CU EXPOZITIE DE CERAMICA NEAGRA SI ATELIER

PENTRU TURISTI 58 KM, MANASTIREA PUTNA SI CHILIA LUI DANIIL SIHASTRUL 83 KM

II. CIRCUIT 3-6 ZILE - "BUCOVINA - TURISM ACTIV" - PRACTICAREA SPORTURILOR DE AGREMENT

1. Partea I-a a sejurului (2-3 zile) 80 RON/PERSOANA/ZI pentru:

- CAZARE LA PENSIUNE 3 STELE/

- OPORTUNITATI TURISTICE ACTIVE: EXCURSIE MONTANA PE MASIVUL RARAU-GIUMALAU 20 KM (PE JOS SAU

CU MASINA DE TEREN - OFFROAD), "PIETRELE DOAMNEI" SITUATE LA O ALTITUDINE DE CCA. 1600 M - SE POATE PRACTIVA ALPINISMUL

2. Partea II-a a sejurului (2-3 ZILE) 80 RON/PERSOANA/ZI pentru:

- CAZARE LA PENSIUNE

- OPORTUNITATI TURISTICE CU INSTRUCTORI SPECIALIZATI: RIVER RAFTING PE RAUL BISTRITA, PARAPANTA, MOUNTAIN BIKING, PAINTBALL, TIR CU ARCUL, EXCURSII MONTANE PE TRASEE MARCATE

III. CIRCUIT 3-6 ZILE - "BUCOVINA - VANATOARE SI PESCUIT"

1. Sejur (3-6 zile) 80 RON/PERSOANA/ZI pentru:

- CAZARE LA PENSIUNE OBICEIURI LOCALE SI MANCARURI TRADITIONALE

- OPORTUNITATI TURISTICE: VANATOARE DE SEZON (SE POT INCHIRIA ARME DE VANATOARE SI SE POATE

ASIGURA INSOTITOR/GHID/TRANSLATOR) SI PESCUIT IN APE DE MUNTE (LA "MUSCA" IN SPECIAL, PENTRU

PASTRAV INDIGEN SAU PASTRAV CURCUBEU)

1. CULTURA - SAPTE MONUMENTE DIN BUCOVINA IN PATRIMONIUL UNESCO

Manastiri in patrimoniul UNESCO:

Manastirea Voronet Manastirea Humor Manastirea Moldovita Manastirea Probota Manastirea Sfantul Ioan cel Nou din Suceava

Biserici din patrimoniul UNESCO:

Biserica Patrauti Biserica Arbore

Alte manastiri si biserici:

Manastirea Putna Manastirea Sucevita Manastirea Dragomirna Manastirea Risca

Manastirea Slatina Manastirea Slatioara Manastirea Balinesti Manastirea Bogdana Biserica Romano Catolica din Cacica

Alte obiective:

Cetatea de Scaun a Sucevei

2. MUZEE SI ALTE ATRACTII DIN BUCOVINA:

Muzeul National al Bucovinei Il veti gasi in strada Stefan cel Mare nr.33, municipiul Suceava. Aici nu trebuie ratata Sala a Tronului, unde se reconstituie o scena solemna de la curtea domnitorului de la Suceava (personaje istorice in marime naturala, sonorizare)

Muzeul Etnografic al Bucovinei Este localizat la adresa strada Ciprian Porumbescu nr.5 si este adapostit in Hanul Domnesc, monument de arhitectura laica din sec. al XVII-lea

Muzeul de Stiinte Naturale Strada Stefan cel Mare nr. 23, municipiul Suceava

Casa Memoriala "Nicolae Labis" - localitatea Malini Casa Memoriala "Mihail Sadoveanu" - strada Ion Creanga nr.65, Falticeni Muzeul de Arta "Ion Irimescu"

Se afla in Falticeni, strada Mihai Eminescu nr.2. Aici sunt expuse peste 300 de sculpturi si peste 1000 de lucrari de grafica.

Muzeul Tehnicii Populare - Radauti Muzeul "Apelor" Falticeni - strada N. Beldiceanu nr. 8 Muzeul Memorial "Ciprian Porumbescu" - com. Ciprian Porumbescu, sat Stupca Muzeul "Arta Lemnului"

isi dateaza inceputurile inca din anul 1936, situat pe str. Calea Transilvaniei, nr. 10, Campulung Moldovenesc

3. BUCOVINA INZESTRATA DE NATURA:

Salina de la Cacica Pietrele Doamnei din Masivul Rarau Defileul Bistritei – zona Zugreni – Cheile Zugrenilor

4. REZERVATII, PARCURI:

Rezervatia "Piatra Pinului" - Gura Humorului Mai multe informatii

Rezervatia naturala "Calimani" – Parcul natural "Calimani" Rezervatia naturala "12 Apostoli" Cheile "Moara Dracului" - rezervatie geologica, 10ha Rezervatia Forestiera Codrul Slatioara – cuprinde cea mai veche padure de rasinoase în amestec cu fag

din tara Zona carstica a Raraului - este importanta atat prin obiectivul principal "Pietrele Doamnei", cat si prin

alte obiective mai putin cunoscute, cum sunt dolinele de sub varful Rarau si de pe Todirescu, Pestera Liliecilor, sectoarele de chei de pe Valea Caselor (Moara Dracului) si de pe Izvorul Alb (Piatra Buhei), abrupturile de prabusire din zona Popchilor Raraului

Rezervatia Floristica Todirescu – in suprafata de 44 ha Rezervatia Pietrele Doamnei - 568ha Rezervatia Geologica Stratele de Aptychus de la Pojorata Rezervatia Codrul Secular Slatioara

Rezervatia Cinegetica Giumalau – peste 211 ha, pentru protectia cocosului de munte Rezervatia Floristica Rachitisu – Glodu – 177 ha, ocroteste plante foarte rare cum sunt: strugurele

ursului, relict glaciar, roua cerului (planta carnivora), etc. Parcul Dendrologic de la Gura Humorului, la altitudinea de 480m, pe o suprafata de cca. 22ha,

adaposteste aproximativ 200 specii de arbori si arbusti deosebit de valorosi

5. SPORT:

SKI – Partia "Soimul" din Gura Humorului, partii diverse in Vatra Dornei Bazin de inot la Gura Humorului Cursuri de echitatie - herghelia de cai de la Lucina - cu un efectiv de 350 de capete, cu cabaline din rasa

hutula River Rafting Parapantism Paintball Mountain biking si alpinism Tir cu arcul si cu pusca cu aer comprimat Drumetie montana: favorizata de existenta in zona a mai multor frumoase trasee marcate (masivele

muntoase Rarau-Giumalau, Calimani, Rodnei etc.), amintind si de vechiul "Drum al tatarilor"

6. VANATOARE SI PESCUIT:

27 de fonduri de vanatoare (cerbul carpatin, caprior, urs, mistret, ras, cocos de mesteacan, etc) 41 de fonduri de pescuit (lostrita, pastrav, stiuca, crap, clean, boisten, etc)

7. MESTESUGURI:

Arta tesaturilor si a cusaturilor, confectionarea costumelor populare cu broderii de margele si blana de jder, etc

Incondeierea oualor in Bucovina Colectia etnografica "ION TUGUI" – cuprinde peste 4500 de linguri de lemn, sute de stergare, covoare,

piese de ceramica, monede antice, medievale si moderne. Este situata pe str. Gh. Popovici nr. 1, Campulung Moldovenesc

Mestesugul olaritului - comuna Marginea

8. GASTRONOMIE - MANCARURI TRADITIONALE DIN BUCOVINAl:

Ochiuri in smantana Galuste (sarmalute) bucovinene Ciorba radauteana Balmos Parjoale (chiftele) Hribi cu smantana si mamaliguta Drob de miel (cighir) Placinte "poale in brau"

9. SARBATORI, TARGURI SI MANIFESTARI:

Festivalul de arta medievala "Stefan cel Mare" - la Cetatea de Scaun a Sucevei Craciun in Bucovina Paste in bucovina Off-road in bucovina Suitul oilor la munte (masura laptelui) Hora Bucovinei - Frasin Festivalul "Zilele Humorului" Festivalul "Toamna la Voronet"

Targul de Paste desfasurat la Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului Festivalul International de Folclor "Întâlniri Bucovinene" din Campulung Moldovenesc

Obiective turistice:

- mănăstirea Sfântul Ioan Iacob Corlăţeni Pojorîta;

- mănăstirea Rarău.

- mănăstirea Voroneţ;

- mănăstirea Putna;

- mănăstirea Moldoviţa;

- mănăstirea Suceviţa;

- salina Cacica;

- sanctuarul Maicii Domnului Cacica;

- masivele Rarău şi Giumlău.

- herghelia de la Lucina

- atelierele de ceramica neagra Marginea,

- Muzeul Etnografic al Bucovinei; - Muzeul de Stiinte Naturale; - Muzeul si Casa Memoriala Ciprian Porumbescu.

HARTI

http://www.ostra.ro/assets/maps/obiective_turistice1.jpg

http://www.ostra.ro/assets/maps/harta_turistica_rarau_giumalau-.jpg

OBIECTIVE TURISTICE BUCOVINA

http://www.ostra.ro/bucovina

MANASTIRI

Mănăstirea Voroneţ UNESCO

Manăstirea Voroneţ este situată in satul cu acelaşi nume, la

36 km de Suceava şi la numai 4 km de centrul oraşului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare. Biserica a fost ridicată in anul 1488 in numai patru luni şi jumătate ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

De mici proporţii, cu plan trilobat, avand turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puţinele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-şi păstrează in mare măsură forma iniţială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roşca, văr al

lui Petru Rareş a iniţiat adăugirea unui pridvor inchis, pentru care adoptă o soluţie unică, in cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al

pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum şi pictarea zidurilor exterioare, din temelie pană in streaşină, lucrări ce au dat construcţiei o mare stralucire.

Pictura interioară a bisericii datează in cea mai mare parte din timpul lui Ştefan cel Mare.

În scenele din altar şi din naos artistul a urmărit să redea indeosebi sensul teologal al imaginilor, realizand un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate.

Printre aceste picturi de interior atrag atenţia mai ales: Cina cea de Taină, Împărtăşirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor şi tabloul votiv al domnitorului

Ştefan cel Mare (in naos).

Pictura exterioară a Voroneţului, datand din timpul domniei lui Petru Rareş, este realizată la un inalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reuşit ansamblu al artei feudale moldoveneşti. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viaţă,

insufleţite, fireşti. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii inconjurătoare şi in care predomină verdele şi albastrul, prin compoziţia larg desfăşurată a

diferitelor scene. Faţada de vest, cu impresionanta scenă a Judecaţii de Apoi, este alcatuită compoziţional pe patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, incadrată de apostoli aşezaţi pe scaune. De la

picioarele Mantuitorului porneşte un rau de foc in care păcătoşii işi află chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfantului Duh, simbolizat in forma unui porumbel, Sfanta

Evanghelie şi Protopărinţii neamului romanesc - avand spre nord un grup de credincioşi călăuziţi de Sfantul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioşi care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cantareşte faptele

bune şi pe cele rele, lupta dintre ingeri şi demoni pentru suflete; in zona de nord raiul, iar in cea de sud iadul.

O notă caracteristică a acestor fresce o constituie şi bogata imaginaţie creatoare a

realizatorilor ei, care introduc in compoziţie elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte). În interiorul bisericii

reţin atenţia jilţurile şi stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilţ domnesc, o adevarată capodoperă a sculpturii in lemn), mormantul mitropolitului Grigore Roşca, din pridvor, mormantul sihastrului Daniil, care a trăit in apropiere de manăstirea Voroneţ, din

pronaos.

Manastirea Voronet

Taxa de Vizitare: 3.00 leiTaxa Foto: 6.00 lei

Datare: Secolele XV-XVIObservatie: Manastirea Voronet este un monument inscris in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, cod 598007

Manastirea Voronet - Istoric

Biserica Manastirii Voronet, cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a fost construita intre 26 mai si 14 septembrie 1488. Arhitectura sa este reprezentativa pentru stilul moldovenesc. Legenda originii aminteste doua mari personalitati: ctitorul manastirii,

Sfantul voievod Stefan cel Mare si Sfantui Daniil Sihastrul. In anul 1547, Mitropolitul Grigorie Rosea a adaugat, pe latura vestica a Bisericii, pridvorul inchis si a impodobit

intregul lacas cu fresce exterioare. Culoarea dominanta a bisericii este albastru - „albastrul de Voronet".

Manastirea Voronet - Arhitectura

De mici proportii, cu plan trilobat, avand turla cu bolta moldoveneasca pe naos, biserica

face parte dintre putinele monumente de arhitectura religioasa din nordul Moldovei care-si pastreaza in mare masura forma initiala. In anul 1547 mitropolitul Grigore Rosca, var al lui Petru Rares a initiat adaugirea unui pridvor inchis, pentru care adopta o solutie unica,

in cadrul careia arhitectura este vizibil subordonata decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fara nici o deschidere, precum si pictarea zidurilor

exterioare, din temelie pana in streasina, lucrari ce au dat constructiei o mare stralucire.

Manastirea Voronet - Pictura

Pictura interioara a bisericii din Manastirea Voronet dateaza in cea mai mare parte din timpul lui Stefan cel Mare, anul 1496. In scenele din altar si din naos artistul a urmarit sa

redea indeosebi sensul teologal al imaginilor, realizand un ansamblu solemn, dar cu vadit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atentia mai ales: Cina

cea de Taina, Impartasirea Apostolilor, Spalarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor si tabloul votiv al domnitorului Stefan cel Mare (in naos).

Pictura exterioara a bisericii din Manastirea Voronet, datand din timpul domniei lui Petru Rares, este realizata la un inalt nivel artistic, fiind socotita drept cel mai reusit ansamblu

al artei feudale moldovenesti. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viata, insufletite, firesti. Frescele din Manastirea Voronet se disting prin coloritul lor

viu, apropiat de cel al naturii inconjuratoare si in care predomina verdele si albastrul, prin compozitia larg desfasurata a diferitelor scene. Fatada de vest, cu impresionanta scena a Judecatii de Apoi, este alcatuita compozitional pe patru registre. In partea superioara se

afla Dumnezeu Tatal, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, incadrata de apostoli asezati pe scaune. De la picioarele Mantuitorului porneste un rau de foc in care pacatosii

isi afla chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfantului Duh, simbolizat in forma unui porumbel, Sfanta Evanghelie si Protoparintii neamului romanesc - avand spre nord

un grup de credinciosi calauziti de Sfantul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredinciosi care primesc dojana lui Moise. In registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpana care cantareste faptele bune si pe cele rele, lupta dintre ingeri si demoni pentru

suflete; in zona de nord raiul, iar in cea de sud iadul.

O nota caracteristica a frescelor din Manastirea Voronet o constituie si bogata imaginatie creatoare a realizatorilor ei, care introduc in compozitie elemente folclorice (spre exemplu

arhanghelii care sufla din buciume, instrumente specifice pastorilor de munte). In interiorul bisericii din Manastirea Voronet retin atentia jilturile si stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilt domnesc, o adevarata capodopera a sculpturii in lemn),

mormantul mitropolitului Grigore Rosca, din pridvor, mormantul sihastrului Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos.

Mănăstirea Slatina

Mănăstirea Slatina este o mănăstire fortificată ctitorită de către domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu, situată in judeţul Suceava. Ea a fost construită intre 1554 şi 1558, urmand să servească ca necropolă domnească.Are aspectul unei adevarate fortarete remarcandu-se printr-o deosebita valoare arhitectonica si artistica, ce reinvie si continua traditiile epocii lui Stefan cel Mare si Petru Rares. Această mănăstire cu aspect de curte a suferit stricăciuni imediat dupa moartea ctitorului ei. Despot Vodă (1561 - 1563) avea să-i topească argintăria. Ioan Vodă cel Viteaz va folosi o parte din argintărie ca să bată monedă. Către sfarşitul secolului XVI a fost jefuită, iar către mijlocul secolului XVII

multe clădiri aveau nevoie de reparaţii. Începand de la sfărşitul secolului XVII şi pană către 1800, războaiele (insoţite de jafuri, arderi şi distrugeri) sunt frecvente, iar spre sfarşitul secolului XVIII se ţin lanţ.Vreme de 40 de ani mănăstirea a rămas in pustie. Abia pe la inceputul secolului XIX se iau măsuri de repopulare a ei şi se incep lucrări de restaurare care vor dura pană către mijlocul secolului. Dar in 1821 se va refugia la Slatina Iordache Olimpiotul, unul dintre conducătorii Eteriei, impreună cu grupul lui de luptători. Cu acest prilej, mănăstirea va suferi un asediu dur şi va fi arsă şi jefuită. În 1823 au inceput lucrările de restaurare.

Manastirea Rarau

La Manastirea Rarau se poate ajunge din Piatra Neamt, Poiana Teiului, Brosteni si din satul Chiril se urca pe muntele Rarau pe un drum asfaltat aproape 4 kilometri. O alta cale de acces este prin Vatra Dornei, pe Valea Bistritei pana la Chiril. Un alt traseu, mult mai anevoios, este cel din Campulung Est, peste varful Raraului. Acesta este insa inchis iarna, fiind greu accesibil chiar si pe timp insorit. Potrivit traditiei aici a fost o mica sihastrie cuviosul Sisoe, spre sfarsitul secolului al XV-lea; se mai spune ca in 1538 cand Petru Rares a fost schimbat de la domnie, sotia sa Elenam cu copii, s-au ascuns la Rarau, fiind ocrotiti de calugari; drept multumire voievodul le-a inaltat o biserica in locul celei vechi, si astfel a luat fiinta schitul Rarau in fosta sihastrie Dodu Drept multumire, voievodul le-a inaltat o biserica in locul celei vechi si astfel a luat fiinta schitul Rarau, in fosta sihastrie Dodu. Aproape de cota 1.400 se inalta doua biserici. Cea veche dateaza din vremea cand la carma Moldovei se afla bravul Petru Rares, iar cea noua a fost sfintita in anul 2000. Documentele vremii atesta ca la 1541, voievodul Petru Rares, aflandu-se in trecere pe aici cu domnita Ruxandra si incantat de farmecul peisajului, a hotarat sa ctitoreasca lacas de rugaciune si meditatie, drept multumire adusa lui Dumnezeu, pentru victoria ce-o repurtase impotriva hoardelor navalitoare ale tatarilor. Legenda locului ne mai povesteste ca in acelasi an 1541, in cea de-a doua domnie a lui Petru Rares, ajungand aproape de culmile Raraului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul si-ar fi lasat mai sus in munte sotia, fiul si o parte din avere. Tatarii care au atacat pestera comorilor, nu au reusit sa patrunda in ea, deoarece o gramada de bolovani s-a prabusit asupra lor, ingropandu-i. Asa a scapat familia domneasca de navala tatarilor, dar cu pretul bogatiilor ce au ramas inchise pentru totdeauna in maruntaiele pamantului. Asa ca oamenii de pa aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci Todirescului "Rarau" (de la numele domnitorului), iar stancile care au ajutat-o pe doamna sa scape cu viata au fost numite "Pietrele Doamnei". Hramul manastiri: ADORMIREA MAICII DOMNULUI. Manastirea Rarau a fost desfiintata in 1786 si reinfiintata in 1990.

Mănăstirea Moldoviţa

Mănăstirea Moldoviţa este una din vechile aşezări călugăreşti, cu un important şi glorios trecut istoric, străjuitoare de veacuri la hotarul Moldovei de nord, situată in comuna Vatra

Moldoviţei la o distanţă de circa 15 km de comuna Vama.Biserica pictată a mănăstirii este inscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Originea acestei mănăstiri rămane invăluită in negura vremii, tradiţia aminteşte de

existenţa ei incă din timpul voievozilor Muşatini, care au ocrotit-o.

Sub paşnica domnie a lui Alexandru cel Bun, ocrotită şi inzestrată de ctitori, a dăinuit pană la sfarşitul veacului al XV-lea cand, din cauza unei alunecări de teren, s-a prăbuşit.

Ruinele ei se văd şi astăzi la 500m distanţă de actuala Mănăstire.

Voievodul Petru Rareş, iubitor de artă ca şi tatăl său, Ştefan cel Mare, vrand să continue existenţa Mănăstirii Moldoviţa, alege locul puţin mai la şes de vechea biserică a lui

Alexandru cel Bun şi construieşte actuala Biserică a Moldoviţei in anul 1532, inchinand-o aceluiaşi hram "Buna Vestire". În aceeaşi epocă, Domnul imprejmuieşte Biserica cu ziduri şi turnuri de apărare, dandu-i aspectul unei mici fortăreţe. Fără indoială că au existat

locuinţe, după fundaţiile care se văd in partea nordică, pe a căror temelii Episcopul Efrem de Rădăuţi, intre anii 1610-1612, a construit clişarniţa (casă egumenească) pentru

locuinţa sa, pentru păstrarea odoarelor Bisericii şi organizarea unei şcoli de copişti şi miniaturişti, continuand in acest fel opera culturală a lui Rareş.

Manastirea Moldovita Datare: 1532

Observatie: Biserica de la Manastirea Moldovita este inscrisa pe lista patrimoniului cultural

mondial UNESCO.Manastirea Moldovita este asezata in comuna Vatra Moldovitei la o distanta de circa 15 km de comuna Vama.

Biserica pictata de la Manastirea Moldovita este inscrisa pe lista patrimoniului cultural

mondial UNESCO.

Manastirea Moldovita - Istoric

Originea Manastirii Moldovita ramane invaluita in negura vremii, traditia amintind de existenta ei inca din timpul voievozilor Musatini, care au ocrotit-o.

Sub pasnica domnie a lui Alexandru cel Bun, ocrotita si inzestrata de ctitori, Manastirea

Moldovita a dainuit pana la sfarsitul secolului al XV-lea cand, din cauza unei alunecari de teren, s-a prabusit. Ruinele ei se vad si astazi, la circa 500 m distanta de actuala Manastire Moldovita.

Voievodul Petru Rares, iubitor de arta ca si tatal sau, Stefan cel Mare, vrand sa continue

existenta Manastirii Moldovita, a ales locul putin mai la ses de vechea biserica a lui Alexandru cel Bun si a construit actuala biserica a Moldovitei in anul 1532, inchinand-o

aceluiasi hram „Buna Vestire”. In aceeasi epoca, Domnul imprejmuieste Biserica cu ziduri si turnuri de aparare, dandu-i aspectul unei mici fortarete. Fara indoiala ca au existat locuinte, dupa fundatiile care se vad in partea nordica, pe a caror temelii episcopul Efrem

de Radauti, intre anii 1610-1612, a construit clisarnita (casa egumeneasca) pentru locuinta sa, pentru pastrarea odoarelor bisericii si organizarea unei scoli de copisti si

miniaturisti, continuand in acest fel opera culturala a lui Petru Rares.

Manastirea Moldovita - Arhitectura

Arhitectura bisericii cu hramul „Buna Vestire” de la Manastirea Moldovita imbina elemente de arta bizantina si gotica. Ea continua stilul arhitectonic al manastirilor moldovenesti, stil

cristalizat in epoca lui Stefan cel Mare. Ctitoria lui Petru Rares aduce in plus dimensiunile mai mari, tendinta de inaltare si de zveltete. Elemente tipice goticului tarziu transilvanean, care pot fi sesizate aici, dovedesc ca la constructie au participat si mesteri

pietrari din Ardeal.Pictura interioara, realizata la cinci ani dupa ridicarea bisericii de la

Manastirea Moldovita, reprezinta, alaturi de pictura Manastirii Voronet, un exceptional document artistic al epocii de stralucire spirituala din vremea celor doua domnii ale lui

Petru Rares. Tendinta de umanizare a figurilor divine si prezenta simtamintelor profund omenesti in multe din scenele ciclului evanghelic sunt trasaturi proprii ale minunatelor

fresce de la Manastirea Moldovita, care si-au pastrat nealterate prospetimea si stralucirea culorilor.

In tabloul votiv de la Manastirea Moldovita este infatisat ctitorul Petru Rares, impreuna cu

familia sa. Desi pastreaza caracterul unui portret oficial, acesta indica preocuparea artistului anonim de a reda viata interioara a personajelor reprezentate.

Unul dintre punctele de atractie al Manastirii Moldovita il constituie pictura exterioara (executata al fresco), mai ales cea de pe peretele sudic al bisericii care s-a pastrat in

bune conditii. Stilul frescelor exterioare este cel post-bizantin, cu influente din goticul international si chiar din arta Renasterii. Cei mai multi specialisti considera ca pictura de

la Manastirea Moldovita este realizata de zugravii coordonati de vestitul Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rares

Mănăstirea Suceviţa

Mănăstirea Suceviţa este situată pe valea raului Suceviţa şi este atestată documentar la 1586 ca rezultat al iniţiativei mitropolitului Gheorghe Movilă.

Monumentul este in realitate ctitorie comună a familiilor Movileştilor (mari boieri, cărturari şi chiar domnitori ai Moldovei şi Ţării Romaneşti, sec. XVI-XVII). Construit in stilul arhitecturii moldoveneşti - imbinare de elemente de artă bizantină şi

gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul statornicit in epoca

lui Ştefan cel Mare, cu pridvorul inchis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stalpi legaţi prin arcuri in acoladă)

plasaţi mai tarziu pe laturile de sud şi de nord; prin excelenţă "munteneşti", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Ţara Romanească. Se menţin firidele absidelor,

chenarele gotice din piatră şi ocniţele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri inalte (6 m) şi groase (3 m) prevăzute cu

contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colţ şi unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află incăperi ale vechii case domneşti şi beciuri. Manastirea Sucevita

Datare: Secolul al XVI-lea

Observatie: Biserica Invierii de la Manastirea Sucevita a fost inclusa in siturile protejate care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO

Manastirea Sucevita este situata la 18 km de Radauti (judetul Suceava). Biserica Invierii de la Manastirea Sucevita a fost inclusa in siturile protejate care fac parte din Patrimoniul

Mondial UNESCO. Manastirea Sucevita - Istoric

Biserica din Manastirea Sucevita, cu hramul "Invierea Domnului" a fost ctitorita inainte de anul 1581 de catre Teodosie Barbovschi, de catre fratii Movila, boieri bogati si influenti, si

de una din ficele lui Petru Rares. Ctitorii Sucevitei au fost Gheorghe, episcop de Radauti si viitor mitropolit al tarii, Ieremia si Simion, domni ai Moldovei.

Legenda spune ca, mai tarziu, pentru rascumpararea a cine stie caror pacate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesara actualei constructii.

Documentar, Manastirea Sucevita este atestata la 1582, in vremea domnitorului Petru Schiopul.

Manastirea Sucevita este in realitate ctitorie comuna a familiilor Movilestilor (mari boieri, carturari si chiar domnitori ai Moldovei si Tarii Romanesti, sec. XVI-XVII). Construit in stilul arhitecturii moldovenesti - imbinare de elemente de arta bizantina si gotica, la care

se adauga elemente de arhitectura ale vechilor biserici de lemn din Moldova. Manastirea Sucevita pastreaza planul trilobat si stilul statornicit in epoca lui Stefan cel Mare, cu

pridvorul inchis. Nota aparte fac celelalte doua mici pridvoare deschise (stalpi legati prin arcuri in acolada) plasati mai tarziu pe laturile de sud si de nord; prin excelenta "muntenesti", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Tara Romaneasca. Se

mentin firidele absidelor, chenarele gotice din piatra si ocnitele numai la turla, inclusiv pe baza ei stelata. Incinta Manastirii Sucevita este un patrulater (100x104 m) de ziduri inalte

(6 m) si groase (3 m) prevazute cu contraforturi, metereze, drum de straja, patru turnuri de colt si unul cu paraclis peste gangul intrarii (stema Moldovei); se mai afla incaperi ale

vechii case domnesti si beciuri. Manastirea Sucevita - Arhitectura

Manastirea Sucevita imbina elemente de arta bizantina si gotica, la care se adauga elemente de arhitectura ale vechilor biserici din lemn din Moldova. Pictura murala

interioara si exterioara este de o mare valoare artistica, fiind o ampla naratiune biblica din Vechiul si Noul Testament. Biserica din Manastirea Sucevita se incadreaza in categoria edificiilor de cult de plan

triconc, in forma de cruce, cu abside circulare, si prezinta compartimentarea caracteristica unei necropole familiale: altar, naos, gropnita surmontata de tainita, pronaos, pridvor

inchis, la care se adauga, la extremitatea vestica a laturilor de nord si sud, cate un pridvor deschis, rectangular - influenta a arhitecturei din Muntenia. Bine conservata, pictura in fresca a Manastirii Sucevita este opera a doi zugravi romani,

fratii Ion si Sofronie, care au terminat impodobirea cu pictura in anul 1596. Pictura interioara din Manastirea Sucevita este dominata de teme iconografice traditionale

precum ciclul "Patimilor" in naos, portretele votive ale lui Teodosie Barbovschi, Gheorghe Movila si al lui Ieremia Movila cu toata familia sa, "Viata lui Moise" in gropnita, vietile sfintilor Nicolae si Gheorghe in pronaos, alaturi de "Menolog", "Viata Sfantului Ioan cel

Nou de la Suceava in pridvorul inchis. Pictura exterioara a Manastirii Sucevita prezinta elemente iconografice traditionale: "Rugaciunea tuturor sfintilor" pe abside, "Arborele lui

Iesei" si " Imnul Acatist" pe latura de sud si cateva reprezentari mai putin intalnite: "Geneza" si "Scara lui Ioan Sinaitul" pe latura de nord sau "Incoronarea Fecioarei Maria" pe cea de sud.Manastirea Sucevita are o incinta rectangulara, formata din ziduri inalte,

prezavute cu drum de straja sin intarite cu masive turnuri de aparare situate la colturi, cu turnul de poarta in care se gaseste si paraclisul, adaposteste cladirile chiliilor, muzeul si

biserica. Muzeul Manastirii Sucevita poseda o bogata colectie de icoane, obiecte de cult, carti bisericesti, precum si vestitele acoperaminte de mormant cu portretele lui Ieremia (1606)

si Simion Movila (1609).

Mănăstirea Putna

Aşezată la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei,

Mănăstirea Putna, prima şi cea mai importantă ctitorie a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfant, străjuieşte de peste cinci veacuri ţinutul legendar al Bucovinei.

Cronicarul Ion Neculce istoriseşte astfel despre felul in care a fost ales locul pe care avea să fie zidită mănăstirea: „Ştefan-vodă cel Bun, cand s-au apucat să facă mănăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un varfu de munte ce este langă mănăstire. Şi unde au

agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul in oltariul“.

Începute la 10 iulie 1466, după cucerirea cetaţii Chilia (1465), lucrările de construcţie a bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, vor fi terminate in anul 1469, slujba de sfinţire (tarnosirea) avand loc la 3 septembrie acelaşi an. S-au construit apoi Casa

Domnească (1473), chiliile, zidul de apărare cu turnurile aferente şi Turnul Tezaurului, lucrările finalizandu-se in anul 1481. De-a lungul veacurilor Mănăstirea Putna a trecut prin

numeroase incercări ca incendii, năvăliri şi ocupaţii străine, cutremure, dar care n-au putut intrerupe desfăşurarea vieţii monahale şi lauda neincetată adusă lui Dumnezeu.

Manastirea Putna Taxa de Vizitare: 5 lei Taxa Foto: 10 lei

Telefon: (+4) 0230 414 055 Datare: 1466

Observatie:

Manastirea Putna este un lacas monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase si artistice romanesti. A fost supranumita "Ierusalimul Neamului

Romanesc" (M.Eminescu). Manastirea Putna se afla la 33 km de orasul Radauti, in nordul Bucovinei.

Manastirea Putna a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise si au

fost realizate miniaturi pretioase. Manastirea Putna detine un bogat muzeu manastiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

Manastirea Putna - Istoric

Potrivit vechilor cronici moldovenesti, Manastirea Putna, ctitorie a lui Stefan cel Mare (al carui mormant se afla aici), a fost construita intre anii 1466 si 1469. Incinta Manastirii

Putna, turnul de la intrare si fortificatiile au fost terminate in 1481. Biserica fiind devastata de ostile lui Timus Hmelnitki, lucrarile de reconstruire au fost incepute de voievodul Gheorghe Stefan (1653-1658) in 1654 si terminate, sub domnia lui Eustatie

Dabija (1661-1665), in 1662. Manastirea Putna a fost restaurata intre anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi in 1902, cand s-a refacut acoperisul dupa

planurile arhitectului Karl Romstorfer, si, mai recent, in perioada 1961-1975. Manastirea Putna - Arhitectura

Intrarea in Manastirea Putna se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter si

etaj, pe a carui fatada estica se afla stema Moldovei datata 1471. Turnul a fost zidit in anul 1757 in vremea domnitorului Constantin Racovita, despre aceasta dand marturie si

stema de pe fatada de vest, in care apar reunite stemele Moldovei si ale Tarii Romanesti. Deoarece poetul Mihai Eminescu impreuna cu Ioan Slavici si cu alti participanti la Marea

Serbare de la Putna din august 1871 au innoptat in acele zile la Manastirea Putna in sala de la etaj, aceasta constructie se numeste „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est a

Manastirii Putna este situat si Turnul clopotnitei construit in anul 1882. Paraclisul din Manastirea Putna, asezat in partea vestica a incintei, cu hramul Sfintii

Apostoli Petru si Pavel, a fost construit de mitropolitul Iacov Putneanul in anul 1759, pe locul vechiului turn clopotnita deteriorat la marele cutremur din 1739. Paraclisul din

Manastirea Putna a fost restaurat intre anii 1976-1983, cand i s-au adaugat noi spatii. Paraclisul din Manastirea Putna a fost pictat in tehnica "a fresco" in perioada 1980-1984 de artistii-frati Mihail si Gavril Morosan, staret la Manastirea Putna fiind Arhimandritul

Iachint Unciuleac. Pe latura sudica a Manastirii Putna se afla Casa Domneasca ridicata intre anii 1982-1988 pe temeliile celei vechi distrusa de habsburgi. Singura cladire ramasa

din vremea voievodului Stefan este Turnul Tezaurului a carui constructie a fost terminata in anul 1481. In el au fost adapostite, odoarele acestui lacas.

Biserica originala din Manastirea Putna a suferit mari modificari in perioada 1653-1662. S-au pastrat liniile arhitectonice initiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcatuita din

cinci incaperi: pridvor, pronaos, gropnita, naos si altar. Se regasesc astfel reunite elemente de arhitectura bizantine, gotice si renascentiste.

Accesul in biserica din Manastirea Putna se face prin cele doua usi laterale ale pridvorului, incadrate cu portaluri de piatra. Usa masiva prin care se trece din pridvor in pronaos are

la partea superioara o pisanie care aminteste de lucrarile de reconstructie ce au avut loc in timpul domniilor lui Gheorghe Stefan si Eustratie Dabija. Din camera mormintelor

(gropnita) trecerea catre naos se face printre doua coloane masive ce au inlocuit, in secolul XVII, peretele despartitor specific liniei arhitectonice stefaniene. La exterior biserica din Manastirea Putna are un brau rasucit in torsada simbolizand Preasfanta

Treime, motiv ce se regaseste si in ornamentatia interioara.

Chilia lui Daniil Sihastrul

Asezare: Putna, jud. Suceava

Datare: Observatie: Chilia lui Daniil Sihastrul a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul

Suceava din anul 2004, avand codul de clasificare SV-II-m-B-05593.

Chilia lui Daniil Sihastrul este o grota sapata intr-o stanca de pe valea paraului Vitau, in care a vietuit

ca pustnic Cuviosul Daniil Sihastrul. Ea se afla la o distanta de circa 1 km de Manastirea Putna

Chilia lui Daniil Sihastrul a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul

2004, avand codul de clasificare SV-II-m-B-05593

Cuviosul Daniil Sihastrul

Daniil Sihastrul s-a nascut la inceputul secolului al XV-lea, intr-un sat din apropierea orasului Radauti,

primind la botez numele Dumitru. La varsta de 16 ani, a fost calugarit cu numele David la Manastirea

"Sfantul Nicolae" din Radauti si apoi a fost hirotonit preot, devenind un duhovnic renumit. Dupa un

timp, s-a retras la Manastirea "Sfantul Laurentiu" de langa satul Vicovu de Sus.Simtind nevoia de mai

multa liniste, a devenit schimnic cu numele de Daniil si s-a retras la Putna, pe malul paraului Vitau.

Acolo a gasit o stanca in care a daltuit un paraclis. Se mai vad si azi pronaosul, naosul si altarul, iar

dedesubt o incapere, sapata tot in piatra, care ii slujea drept chilie. Aici a venit Stefan cel Mare in anul

1451, dupa uciderea tatalui sau Bogdan al II-lea, la Reuseni, pustnicul Daniil proorocind ca in curand

va deveni domnitor al Moldovei, ceea ce s-a si intamplat in anul 1457.

Tot la indemnul lui Daniil Sihastrul, Stefan cel Mare construieste Manastirea Putna in anul 1466. Dupa

sfintirea, in 1470, a acestui lacas, se retrage la Voronet, pe malul paraului Voronet, sub stanca

Soimului, unde isi continua viata monahala. La Voronet il viziteaza din nou Stefan cel Mare, dupa

infrangerea de la Razboieni din 1476, cerandu-i sfatul. Daniil Sihastrul l-a sfatuit sa continue luptele cu

turcii, prevazand ca va birui, ceea ce s-a si intamplat. In amintirea acestei victorii, in anul 1488

domnitorul a construit Manastirea Voronet. Dupa sfintirea manastirii, Daniil se muta de la chilie in

manastire. Aici isi petrece ultima parte a vietii, fiind ales ca egumen al manastirii. A decedat in anul

1496 si a fost inmormantat in biserica Manastirii Voronet. Pe piatra de mormant care s-a facut la

dorinta lui Stefan cel Mare sta scris: "Acesta este mormantul parintelui nostru David, schimonahul

Daniil".

A fost considerat sfant inca din timpul vietii, vindecand pe cei bolnavi, alungand demonii si alinand

suferintele. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana in sedinta din 20-21 iunie 1992 a

Sfantului Sinod, cu numele de "Sfantul Cuvios Daniil Sihastrul" si zi de praznuire la 18 decembrie.

Chilia lui Daniil Sihastrul - Istoric

Fiind un duhovnic renumit, ieromonahul David de la Manastirea "Sf. Lavrentie" era asaltat de o multime

de credinciosi care-i cereau ajutorul in diverse probleme. Dorind sa se roage in liniste, el a imbracat

schima cea mare, primind numele de schimonah de Daniil. El s-a retras ca pustnic (sihastru) intr-o

zona impadurita ascunsa si greu accesibila, inspre munte, in apropierea varsarii paraului Vitau in raul

Putna.

Dupa cum spune traditia, el a sapat cu dalta intr-o stanca inaltata deasupra vaii Vitaului un paraclis, iar

dedesubt se afla un alt loc scobit in piatra, care ii slujea drept chilie (Chilia lui Daniil Sihastrul).

Paraclisul are trei despartituri (pronaos, naos si altar), o lungime de 9.25 metri si o inaltime de 2 metri.

Intre naos si altar se afla un mic iconostas, iar bolta a fost zugravita, fiind vizibile si astazi urme de

culori obtinute din fierturi de plante. Intr-o scobitura mica din peretele altarului era asezata o icoana. Pe

peretele naosului, langa fereastra, se afla sapata o cruce si cateva slove care dateaza din anul 1499.

Incaperea aflata sub paraclis era folosita de sihastru drept chilie, aici nevoindu-se zi de zi in post

aspru, tacere si rugaciuni neincetate.

Traditia spune ca sihastrul Daniil a vietuit in aceste locuri timp de 20 de ani. Vestea despre acest

evlavios sihastru s-a raspandit repede, iar Daniil a inceput sa fie cautat de o multime de credinciosi

carora le citea rugaciuni pentru izbavirea de boli si suferinte, precum si de monahi ori pustnici din

intreaga Moldova care-i cereau indemnuri si sfaturi duhovnicesti.

Despre Daniil Sihastrul a auzit si tanarul Stefan, fiul fostului voievod Bogdan al II-lea. El a venit aici in

jurul anului 1451, dupa uciderea tatalui sau la Reuseni, iar pustnicul Daniil i-a prezis ca in curand va

deveni domnitor al Moldovei, ceea ce s-a si intamplat in anul 1457. Ajuns domnitor, Stefan cel Mare a

construit Manastirea Putna in anul 1466, in apropierea chiliei lui Daniil Sihastrul.

Dupa sfintirea bisericii Manastirii Putna, in 1470, sihastrul Daniil s-a retras in padurea de pe malul

raului Voronet, sub stanca Soimului, unde si-a continuat viata monahala.

Manastirea Dragomirna

Biserica mare ctitorita de Mitropolitul carturar Anastasie Crimca si Marele Logofat Lupu Stroici (1608-1609) este inalta si cu forme de “noi elemente decorative necunoscute anterior in arta tarii”, marcate de sculpturi in piatra, substituind pictura exterioara. Ferestrele sunt de factura gotica. Are picturi murale interioare in fresca executate in tonalitatea aurului de preotii Craciun, Maties, Ignat si Gligorie. Incinta este gen fortareata, evidentiata de turnuri, turn-clopotnita, paraclis si dependinte sustinute de bolti gotice,construite de Miron Barnovschi in 1627. Biserica mica cu hramul “Sfantul Ioan Bogoslovul (30 aprilie) a fost ctitorita in 1602. Are un muzeu de arta veche in care se pastraza: “Acoperamant” pentru Sfintele Taine din 1559, Evangheliar cu ferecatura din 1557, broderii, manuscrise cu miniaturi de Anastasie Crimca. Aici se afla mormintele Anastasiei Crimca (+1629) si Maria Mavrocordat (+1770). Detine un atelier de covoare, o fabrica de lumanari a Arhiepiscopului Sucevei si Radautilor si arhondaric. Hramul manastirii: “Coborarea Duhului Sfant” (duminica a opta dupa Pasti) Manastirea Dragomirna Datare: 1609 Observatie: Manastirea Dragomirna a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004 la pozitia 305, avand cod LMI SV-II-a-A-05577 Manastirea Dragomirna este un complex manastiresc fortificat din Bucovina, construit in perioada 1602-1609 in satul Mitocu Dragomirnei din comuna omonima (aflata in prezent in judetul Suceava) de catre mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Manastirea Dragomirna este situata in apropierea padurii Dragomirna, la o distanta de 12 km nord de orasul Suceava. Biserica Manastirii Dragomirna are hramul Pogorarea Sfantului Duh (sarbatorit in duminica de la 50 de zile dupa Pasti). Manastirea Dragomirna a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004 la pozitia 305, avand cod LMI SV-II-a-A-05577. Ansamblul manastiresc Dragomirna este format din cinci obiective: • Biserica "Pogorarea Sf. Duh" - construita in 1609 si avand codul LMI SV-II-m-A-05577.01 • Paraclisul "Sf. Nicolae” - construit in sec. XVII si avand codul LMI SV-II-m-A-05577.02 • Egumenia - datand din sec. XVII si avand codul LMI SV-II-m-A-05577.03 • Trapeza - datand din 1609 si avand codul LMI SV-II-m-A-05577.04 • Zidul de incinta - construit in sec. XVII si avand codul LMI SV-II-m-A-05577.05 De asemenea, pe lista este inclusa la numarul 304 si Biserica "Sfintii Enoh, Ilie si Ioan Teologul” - Dragomirna Mica, construita in anul 1602 si avand cod LMI SV-II-m-A-05576. Aceasta se afla in afara incintei complexului manastiresc, dar apartine de Manastirea Dragomirna, fiind biserica cimitirului monahal. Manastirea Dragomirna - Istoric Manastirea Dragomirna - Ctitorirea manastirii In secolul al XVI-lea, pe locul unde se intinde astazi satul Mitocu Dragomirnei si Manastirea Dragomirna erau niste vechi selisti pustii, satul Dragomiresti si "locul pustiu Ungurasii". Manastirea Dragomirna este mentionata pentru prima data intr-un document din 4 septembrie 1605 prin care a primit danii de la marele logofat Lupu Stroici. Intr-un document din 20 august 1616 se mentioneaza faptul ca biserica cea mica a fost ctitorita de mitropolitul Anastasie Crimcovici, de marele

logofat Lupu Stroici si de sotia lui, Pascalina. Urmasii logofatului Stroici mentionau la 22 august 1641 ca Manastirea Dragomirna a fost construita de Lupu Stroici si de mitropolitul Anastasie Crimca. Manastirea Dragomirna - Extinderea Manastirii Anastasie Crimca a zidit biserica mare a Manastirii Dragomirna, cu hramul "Pogorarea Sfantului Duh", una dintre cele mai de seama creatii arhitectonice ale Evului Mediu romanesc. Aceasta a fost finalizata si sfintita in anul 1609. Ca urmare a vremurilor tulburi din primele decenii ale secolului al XVII-lea, in anul 1627 domnitorul Miron Barnovschi-Movila a inconjurat Biserica Manastirii Dragomirna cu ziduri de aparare masive si inalte. Manastirea Dragomirna a capatat astfel aspectul unei fortarete, avand la colturi patru turnuri de aparare, iar la mijlocul laturii sudice un turn-clopotnita inalt. Manastirea Dragomirna - Perioade de restriste In decursul timpului, Manastirea Dragomirna a trecut prin incercari grele, fiind jefuita de mai multe ori de navalitorii straini. Astfel, in mai 1653, a doua zi dupa sosirea la Cetatea de Scaun a Sucevei, cazacii lui Timus Hmelnitki au atacat Dragomirna, au furat toate odoarele de pret atat ale manastirii, cat si ale boierilor care se refugiasera acolo. Cativa ani mai tarziu, la 2 octombrie 1658 (dupa o insemnare de pe zidul portalului), Manastirea Dragomirna a fost jefuita de tatari. Manastirea Dragomirna in secolele XVIII-XIX Manastirea Dragomirna a fost reparata in secolul al XVIII-lea, inaintea anului 1762. Una dintre perioadele de inflorire a Manastirii Dragomirna este considerata perioada 1763-1775 in care a vietuit aici ieromonahul Paisie Velicicovschi. In vara anului 1763, staretul Paisie revine in Moldova de la Muntele Athos (unde vietuise timp de 17 ani), impreuna cu cei 64 de ucenici, si devine staret la Manastirea Dragomirna.

In aceasta perioada, imparateasa Ecaterina a II-a a Rusiei a daruit Manastirii Dragomirna in 1767 un policandru de cristal (expus astazi in salile muzeului din Manastirea Dragomirna) si clopotul cel mare numit Zaporojanul, in greutate de peste 1100 kg, care se afla in clopotnita Manastirii Dragomirna. In ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o in timpul conflictului militar dintre Turcia si Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astazi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. Dupa anexarea Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic in anul 1775, localitatea Mitocu Dragomirnei a facut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de catre austrieci, facand parte din districtul Suceava. Autoritatile habsburgice au desfiintat majoritatea manastirilor ortodoxe din Bucovina in baza Ordonantei Imperiale din 19 iunie 1783 a imparatului Iosif al II-lea (1780-1790). Din cele 10 manastiri si 13 schituri existente in Bucovina in acea perioada, au ramas numai trei manastiri (Putna, Sucevita si Dragormina), plus Biserica "Sf. Gheorghe" din Suceava ca metoc al Manastirii Dragomirna. Celor trei manastiri ramase li s-a impus un numar maxim de 25 de calugari, care urmau sa-si continue activitatea monahala dupa noul statut al manastirilor.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea (prin 1793), in biserica de la Manastirea Dragomirna s-a adus si montat catapeteasma lucrata in lemn si aurita (1613) a fostei manastiri Solca. Vechiul iconostas al Manastirii Dragomirna a fost dus in 1795 la Biserica Arbore, el aflandu-se in prezent la Solca.

In partea de nord-vest a curtii Manastirii Dragomirna a fost construit in perioada 1843-1845 un nou corp de chilii. Din fostul corp se pastreaza pana astazi doar temelia care se vede inaintea intrarii in noul corp. De asemenea, tot atunci s-a suprainaltat cu un etaj turnul clopotnita. Cladirea egumeniei si paraclisul "Sf. Nicolae" au fost reparate în 1846.

Prin decret in 1904, Consistoriul arhiepiscopesc al Mitropoliei Bucovinei si Dalmatiei a declarat Manastirea Sfantul Ioan cel Nou din Suceava ca manastire independenta, scotand-o din administrarea Manastirii Dragomirna. Manastirea Dragomirna – Arhitectura Biserica din Manastirea Dragomirna este construita in forma de nava, fiind asemanatoare ca plan, dimensiuni si impartirea spatiului interior cu unele biserici Construite in secolul al XVI-lea. Totusi, ea se deosebeste de acestea printr-o absida poligonala in partea de vest.

Edificiul lacasului de cult are o structura ingusta si alungita, inaltimea cladirii fiind excesiva in raport cu lungimea sa. El se remarca prin dimensiuni: lungime de 35 m, latime de aproximativ 9,5 m si inaltime de aproximativ 42 m. Biserica din Manastirea Dragomirna este construita din piatra, avand un soclu din bucati mari de piatra cioplite, asezate in trepte. Fatadele bisericii sunt lucrate din piatra bruta, pe cand pilastrii cu rol decorativ sunt alcatuiti din blocuri de piatra cioplite si slefuite. Ancadramentele usilor si ferestrelor sunt de factura gotica. In biserica se intra prin doua usi amplasate pe fatadele laterale ale pridvorului. Portalul de intrare in biserica are un ancadrament din piatra cioplita si este terminat in acolada. Interiorul bisericii este compartimentat in patru incaperi: pridvor, pronaos, naos si altar. Incaperile sunt inaltate treptat de la pridvor si pana la altar. Manastirea Dragomirna - Iconografie Biserica Manastirii Dragomirna a fost impodobita cu pictura in fresca de catre zugravii popa Craciun Maties, popa Ignat si Gligorie, formati in scoala de pictura moldoveneasca traditionala. Numele lor este incrustat pe peretele altarului. Acestia au adaugat si unele elemente decorative imprumutate din miniaturile manuscriselor muntenesti. Pictura bisericii din Manastirea Dragomirna se mai pastreaza in prezent doar pe zidurile si boltile naosului si altarului. Potrivit unor traditii, au fost picturi si in pronaos si pridvor, ale caror urme se mai vedeau prin anii '60 ai secolului al XX-lea. Din cauza conditiilor vitrege prin care a trecut biserica de-a lungul veacurilor, chiar si picturile din naos si altar au suferit degradari, scene intregi sau numai detalii fiind sterse. Printre scenele din Manastirea Dragomirna care atrag atentia sunt de mentionat urmatoarele: Iisus in gradina Ghetsimani, Prinderea lui Iisus, Judecata, Rastignirea, Coborarea de pe cruce. In calota turlei este reprezentat Iisus Pantocrator, iar in conca absidei altarului este Inaltarea. Ca si la alte biserici din Moldova, in pictura murala sunt vizibile si unele elemente de folclor, costume de epoca etc. Catapeteasma bisericii "Pogorarea Sf. Duh" a Manastirii Dragomirna provine de la Manastirea Solca si este confectionata in stilul rococo central-european al timpului, fiind bogat sculptata si aurita. Manastirea Dragomirna - Necropola Mitropolitul Anastasie Crimca, ctitorul Manastirii Dragomirna, a ales aceasta biserica ca loc de inmormantare a sa. El a murit in anul 1629, fiind inmormantat in pronaosul bisericii Manastirii Dragomirna. Cu prilejul sapaturilor arheologice din perioada 1963-1964 s-au mai gasit in pronaos si alte morminte. In partea stanga a pronaosului a fost amplasat un baldachin sub care se afla racla cu moastele Sfantului Mare Mucenic Iacob Persul (martirizat la 27 noiembrie 421).

In pridvorul bisericii din Manastirea Dragomirna au fost descoperite cinci morminte, avand pietre funerare cu sculpturi de o mare simplitate. Pe o lespede de marmura este o inscriptie greceasca, sapata intr-un oras neidentificat de pe drmul Pontului Euxin, in cinstea unui arhitect Epicrates, fiul lui Nicobulos din Bizant. Pe alte trei pietre de mormant se afla inscriptii in limba slavona. Acestea sunt partial sterse, dar se disting anii 1673 si respectiv 1680. O ultima piatra funerara acopera mormântul Mariei Bals, fiica lui Constantin Mavrocordat, fost domnitor al Moldovei si al Munteniei. Pe lespedea sa funerara este sapata o stema reunita a Tarii Romanesti si a Moldovei, inscrisa intr-o cununa de lauri si marginita de simbolul zilei si a noptii, soarele si luna, ca si de pasari si flori.

In exteriorul bisericii Manastirii Dragomirna, langa pereti, se afla patru morminte: doua langa absida nordica a altarului si inca doua langa peretele sudic.

Manastirea Dragomirna - Biserica "Sf. Enoh, Ilie si Ioan Teologul” - Dragomirna Mica Biserica "Sf. Enoh, Ilie si Ioan Teologul” a fost construita in anul 1602, dupa cum scrie in pisania in limba slavona aflata deasupra usii de intrare. Initial, aceat mic locas de cult era biserica schitului de lemn, fiind inconjurata cu chilii modeste. Dupa construirea bisericii mari, terenul din jurul micului lacas de cult a fost transformat in cimitir. Manastirea Dragomirna - Alte Obiective Zidurile de incinta si turnul-clopotnita din Manastirea Dragomirna Ca urmare a vremurilor tulburi din primele decenii ale secolului al XVII-lea, in anul 1627 domnitorul Miron Barnovschi-Movila a inconjurat Biserica "Pogorarea Sf. Duh" cu ziduri de aparare masive si inalte. Manastirea Dragomirna a capatat astfel aspectul unei fortarete, avand la colturi patru turnuri de aparare (numite astfel: Barnovschi, al arhimandritului, Gherontie si Silvestru), iar la mijlocul laturii

sudice un turn-clopotnita inalt, pe care s-a amplasat o pisanie. Imprejmuirea manastirii s-a facut cu binecuvantarea mitropolitului Anastasie Crimca. Pe peretele sudic al turnului clopotnita din Manastirea Dragomirna a fost amplasata o pisanie in limba slavona cu stema Moldovei si cu urmatorul text: "Din mila lui Dumnezeu Io Miron Barnovschi Movila Voievod, Domnul Tarii Moldovei, a facut portalul acesta cu cinci parguri si ingraditura de zid in jurul sfintei manastiri Dragomirna unde este hramul Pogorarii Sfantului Duh, intru pomenirea mea si a parintilor mei, cu binecuvantarea arhiepiscopului chir Anastasie Crimca, mitropolit al Sucevei, anul 7135 august 30" (1627).

Zidurile de incinta ale Manastirii Dragomirna sunt construite din piatra bruta de cariera, avand o grosime de 1,7 metri si o inaltime de aproximativ 11 metri. In exterior, zidurile sunt sprijinite de contraforturi puternice. In interior, pe ziduri se intinde un drum de straja sustinut de pilastri uniti prin arcade; la partea superioara se afla un sir de metereze inguste. In cele patru colturi ale incintei se afla turnuri de aparare inalte si masive. In exterior, acestea sunt sustinute pe cele doua laturi de contraforturi. Accesul in aceste turnuri se face din curtea manastirii. Turnul clopotnita din Manastirea Dragomirna are doua etaje si indeplineste si rolul de turn de poarta, pe aici intrandu-se in Manastirea Dragomirna. La parter, el este strabatut de un gang boltit, cu aspect gotic subliniat de arcuri impodobite cu ornamente vegetale ce se gasesc pe boltarii arcadelor gangului. La primul etaj se afla un mic paraclis, iar la etajul al doilea camera clopotelor, cu largi arcade deschise pe fiecare latura. Trapeza si corpurile de chilii din Manastirea Dragomirna In Manastirea Dragomirna, la dreapta turnului clopotnita, se afla trapeza, unde se hraneau la un loc calugarii. Incaperea principala a acestei cladiri este o sala mare cu doua bolti in stil gotic tarziu, care se sprijina pe un stalp octogonal aflat in mijlocul incaperii. Boltile au numeroase nervuri sculptate din loc in loc cu motive florale si scuturi. Din acest motiv, trapeza mai este numita si Sala Gotica. Aceasta sala a servit ca sursa de inspiratie pentru salile gotice de la manastirile Sfintii Trei Ierarhi si Cetatuia.

Pe laturile de vesta si nord ale incintei Manastirii Dragomirna se afla casele egumenesti si chiliile calugaresti cu parter si etaj. In decursul timpului, aceste cladiri au fost reconstruite de mai multe ori. Actualele cladiri din Manastirea Dragomirna dateaza din perioada 1843-1845, in timpul stapanirii austriece. Cladirea egumeniei si paraclisul "Sf. Nicolae" au fost reparate in 1846.

Corpul de chilii din Manastirea Dragomirna se termina pe latura de nord cu un mic paraclis cu hramul "Nasterea Maicii Domnului". Acesta a fost construit in 1976, la etaj, pentru a permite oficierea slujbelor religioase în vremea sezonului rece.

Lespedea de marmura cu inscriptie greceasca din Manastirea Dragomirna In martie 1885, intr-un ziar grecesc a fost publicata o inscriptie in greaca veche din Bucovina. Doi ani mai tarziu, Grigore Tocilescu, intemeietorul scolii romane de epigrafie, a introdus acea inscriptie in circuitul stiintific. Inscriptia provenea de pe o lespede (stela) de marmura incastrata intre dalele pardoselii din pridvorul bisericii mari din Manastirea Dragomirna si reprezenta un decret de proxenie pentru arhitectul Epicrates, fiul lui Nicoboulos din Byzantion.

Inscriptia a fost analizata de mai multi istorici si epigrafisti, o atentie deosebita acordandu-i Dionisie M. Pippidi care data inscriptia in prima jumatate a secolului al III-lea si afirma ca lespedea ar proveni din cetatea greceasca Histria. Alti cercetatori au afirmat ca inscriptia ar data de la sfarsitul secolului al II-lea. Victor Cojocaru, autorul unui studiu extins cu privire la acest subiect, presupune ca lespedea de marmura ar fi ajuns la Manastirea Dragomirna de la Suceava, unde ar fi putut ajunge inca sub domnia lui Alexandru cel Bun, odata cu moastele Sf. Ioan de la Cetatea Alba. O alta ipoteza este ca piatra din Manastirea Dragomirna a fost adusa in timpul domniei lui Stefan cel Mare, avandu-se in vedere relatiile Moldovei cu Mangopul si Crimeea genoveza sau de relatiile negustorilor suceveni cu orasele de la nordul Marii Negre, intre care se numara si Oceakovul. Istoricii au eliminat de la inceput posibilitatea ca stela din Manastirea Dragomirna sa fi fost transportata in Bucovina inca in perioada antica sau antica tarzie.

Manastirea Humor (1530) UNESCO

Aflata la 5km de Gura Humorului, Manastirea Humor este una dintre cele

mai vestite ctitorii ale evului mediu moldovenesc.

Vornicul de la Suceava intemeia loc de rugaciune pe valea raului Humor dupa 1400, la vremea domniei

lui Alexandru cel Bun.

Manastirea Humorului cu hramul Adormirii Maicii Domnului s-a bucurat de veniturile pe care le avea

mostenite inca de la ctitor si de la fiii sai, fiind confirmate si de Stefan cel Mare printr-un hrisov datat

din 25 aprilie 1475 (cinci sate, un munte, o slatina si o prisaca). Se mai vad si astazi ruinele zidurilor

primei critorii in vecinatatea actualei biserici a Manastirii Humorului.

Pictura interioara, realizata partial de "Toma, zugravul de Suceava" (1535) pastreaza schema

iconografica accentuand miscarea si umanismul expresiilor (Cina cea de taina). De remarcat sunt

icoanele de factura bizantina (sec. XVI), portretele ctitorilor si pietrele de mormant.

Manastirea Probota (1530)- UNESCO

Este situata in comuna Dolhasca si reprezinta prima ctitorie a domnitorului Petru Rares. Este ridicată în

1530 pe locul consacrat de o bisericuta din lemn (1398) si alta din piatra (in jur de 1440) ale carei urme

se mai vad în vecinatate. "Pprobota" inseamnă fratie, desigur, a slujitorilor bisericii. Manastirea Probota

sau Sfantul Nicolae din Poiana Siretului s-a bucurat de atentia deosebita a lui Stefan cel Mare pentru

faptul ca aici odihneau osemintele mamei sale (1465).

Manastirea Sfantul Ioan cel Nou din Suceava (1522)-UNESCO

Manastirea Sfantul Ioan cel Nou a indeplinit rolul de resedinta mitropolitana a Moldovei (1522-1677),

fiind in prezent resedinta a arhiepiscopilor Sucevei si Radautilor (din 1991). Aici se afla moastele

Sfantului Ioan cel Nou, aduse in anul 1589 de la Biserica Mirauti (fosta catedrala mitropolitana a

Moldovei).

Biserica Patrauti (1487) UNESCO

Biserica inaltata de Stefan cel Mare in 1487, este cea mai redusa ca proportii dintre ctitoriile sale si

singura destinata a fi manastire de calugarite, "...lacas pentru ostasii raniti in razboaie".

Biserica Arbore, sat Solca (1503) UNESCO

Luca Arbore a fost unul dintre marii boieri ai lui Stefan cel Mare, sfetnic

de seama al lui Bogdan al III-lea si tutore al lui Stefanita Voda, cel care in 1497 a aparat cu curaj

Cetatea de Scaun timp de trei saptamani impotriva asediului polon.

Scenele din picturile aflata in exteriorul manastirii sunt populate de numeroase personaje aflate in

continua miscare. Culorile vii ale picturii sunt armonios imbinate, degajand multa caldura. In bogata

policromie predomina verdele furat padurilor si colinelor din jur.

Echilibrul proportiilor constructiei, ca si pictura exterioara, ii confera bisericii Arbore o deosebita

stralucire, alaturand-o celorlalte nestemate ale plaiurilor moldovenesti.

Manastirea Risca (1542)

Ansamblul de la Manastirea Rasca situat pe valea raului cu acelasi nume, este construit in mai multe

etape. In 1512 Bogdan al III-lea a zidit chiliile, iar in 1540 episcopul Romanului Macarie, impreuna cu

logofatul Ioan si Teodor Bals, a zidit biserica cu hramul "Sf. Nicolae". Din porunca domnitorului Petru

Rares, in jurul bisericii se construiesc ziduri inalte si puternice cu creneluri si turn, lucrare terminata in

1542. Biserica este de mici dimensiuni, cu fresce bogat aurite.

Manastirea Slatioara (1797)

Biserica de lemn cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil din Slatioara a fost construita in anul

1797 in satul Slatioara din comuna Rasca (judetul Suceava).

Manastirea Balinesti (1493)

Logofatul Tautu a construit in 1493 la Curtea sa de pe malul Siretului o biserica impozanta, astazi "...

unul dintre cele mai reprezentative monumente din epoca lui Stefan cel Mare" (V. Dragut).

Biserica Romano Catolica din Cacica

Pe locul unde se afla astazi Biserica a existat o biserica mai veche. Prima

biserica catolica a fost terminata si sfintita in anul 1810, preot fiind Iacob Bogdanowicz. Biserica este

construita in stilu neuogotic, are o inaltime de 50 m si o lungime de 36 m. De remarcat sunt vitraliile

care s-au pastrat aproape intacte, asa cum au fost la inceput. Au fost nevoie de doua secole pentru ca

acest loc de exceptie sa-si castige locul meritat si asta odata cu declararea oficiala de Sanctuar diecezan.

In aceasta biserica se afla Icoana miraculoasa a Sfintei Fecioara Maria. Din traditia orala se stie ca

aceasta icoana a fost adusa dintr-o biserica armano-catolica din Stanislawow, Ucraina. Icoana este o

copie de la Czestochowa, executata de Batranul Daniel, pentru un oarecare scriitor Dominic care,

rugandu-se in fata acestei icoane, s-a insanatosit intr-un mod miraculos. Din cauza caracterului

exceptional al acestei icoane, ea a fost amplasata in altarul central la 22 august 1742.

Cetatea de Scaun a Sucevei

Cetatea a fost construita la sfarsitul secolului al XIV-lea de Petru I Musat, a fost fortificata in secolul al

Taxa de Vizitare: 5 leiTaxa Foto: 10 lei

Telefon: (+4) 0230 216 439

Datare: sec. al XIV-lea

Observatie: Cetatea de Scaun a Sucevei a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul

Suceava din anul 2004, avand codul de clasificare SV-II-a-A-05449

Program de Vizitare:

Aprilie – Octombrie: Marti - Duminica 8 - 20

Octombrie – Aprilie: Marti - Duminica 9 - 17

Tarife vizitare: adulti: 5 lei/persoana grup copii: 1.5 lei/persoana

Cetatea de Scaun a Sucevei, intalnita si sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate medievala aflata

la marginea de est a orasului Suceava. Ea se afla pe un pinten terminal al unui platou aflat la o inaltime

de 70 m fata de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea intreaga vale a Sucevei.

Este preferata folosirea termenului de Cetatea de Scaun a Sucevei si nu a celui de Cetatea Sucevei,

deoarece in Suceava au existat doua cetati: Cetatea de Scaun si Cetatea de Apus (Cetatea Scheia),

ambele fiind construite de domnitorul Petru I Musat (1375-1391)

Cetatea de Scaun a Sucevei facea parte din sistemul de fortificatii construit in Moldova la sfarsitul

secolului al XIV-lea, in momentul aparitiei pericolului otoman. Sistemul de fortificatii medievale

cuprindea asezari fortificate (curti domnesti, manastiri cu ziduri inalte, precum si cetati de importanta

strategica) in scop de aparare, intarite cu ziduri de piatra, valuri de pamant sau avand santuri adanci.

Cetatea de Scaun a Sucevei a fost construita la sfarsitul secolului al XIV-lea de Petru I Musat, a fost

fortificata in secolul al XV-lea de Stefan cel Mare si distrusa in secolul al XVII-lea (1675) de

Dumitrascu Cantacuzino. In prezent, Cetatea de Scaun a Sucevei se afla in ruine.

Cetatea de Scaun a Sucevei a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul

2004, avand codul de clasificare SV-II-a-A-05449 si fiind alcatuita din urmatoarele 4 obiective:

• Fortul Musatin - dateaza din sec. al XIV-lea si are codul SV-II-m-A-05449.01

• Incinta exterioara - dateaza din perioada 1476-1478 si are codul SV-II-m-A-05449.02

• Sant de aparare - dateaza de la sfarsitul sec. al XV-lea si are codul SV-II-m-A-05449.03

• Zid de contraescarpa - dateaza din a doua jumatate a sec. al XV-lea si are codul SV-II-m-A-05449.04

La acestea se adauga un sit arheologic, Platoul din fata Cetatii de Scaun, care este localizat la "Campul

Santurilor", la marginea de est a orasului si pantele de nord ale dealului si dateaza din epoca medievala

(sec. XIV-XVII). Acest sit arheologic are codul de clasificare SV-I-s-A-05390

Cetatea de Scaun a Sucevei - Istoric

In anul 1388, domnitorul Petru I Musat (1375-1391) a mutat capitala Principatului Moldovei din orasul

Siret in orasul Suceava. Voievodul era casatorit cu sora regelui Poloniei, Vladislav Iagello (1386-1434).

Cetatea de Scaun a Sucevei este mentionata pentru prima data intr-un document din 10 februarie 1388 al

voievodului moldovean Petru I, in care este vorba de imprumutul (3.000 de ruble de argint francesc)

cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garantie de restituire a banilor provincia Pocutia.

Documentul se incheie cu textul "... Si s-a scris cartea in Cetatea Sucevei, luni, in intaia saptamana a

Postului sub pecetea noastra, in anul nasterii Domnului 1388". Cetatea de Scaun a Sucevei este

mentionata si in alte documente moldovenesti din 1393 si 1395.

Ca urmare a cercetarilor arheologice efectuate aici in a doua jumatate a secolului al XX-lea, au fost

identificate mai multe etape de constructie a cetatii. Nu au fost identificate aici fortificatii anterioare,

rezultand ca prima constructie fortificata dateaza din epoca domniei lui Petru Musat. Cercetarile

arheologice au determinat faptul ca aici a existat un palc de padure care a fost defrisat prin incendiere in

vederea ridicarii constructiei. Datarea constructiei se datoreaza si descoperirii catorva zeci de monede de

argint (toate emise de monetaria voievodului Petru I Musatinul) in cel mai vechi nivel al cetatii.

Petru Musat a construit in Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca resedinta voievodala. Castelul

avea forma unui patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale (laturile de est si de vest aveau 40

m, iar cele de sud si de nord 36 m). In exterior, la fiecare colt al cetatii, dar si pe mijlocul fiecarei laturi,

erau dispuse turnuri patrate de aparare (bastioane) cu latura de 4 m.

Zidurile aveau o grosime de aproximativ 2 metri, fiind construite din piatra nefasonata, intre pietre

aflandu-se umplutura de piatra legata cu mortar, in care s-a mai pus piatra si caramida sfaramata. Au

mai fost intrebuintate in masa de zidarie si barne din lemn de stejar pentru a evita fisurarea zidurilor in

urma tasarii.

Pe latura de est, la o distanta de aproximativ 4 metri de ziduri, a fost sapat un sant de aparare cu o

adancime variabila, in jur de 10 metri.

In castel se intra printr-o poarta semicirculara (cu raza de 1,5 m) aflata pe latura de sud. Castelul avea in

mijloc o curte interioara larga. In interiorul cetatii, pe latura de est, se afla camera de garda. De-a lungul

zidurilor erau sapate pivnite boltite ample, deasupra carora se insirau mai multe incaperi: camera

domnitorului, camera doamnei, baia domneasca, depozitul de alimente, un paraclis si o inchisoare.

Pentru a proteja intrarea in cetate de pericolul atacarii cetatii cu mijloace de artilerie, domnitorul

Alexandru cel Bun (1400-1432) a dezvoltat sistemul de aparare a cetatii. El a construit in partea de sud

un zid paralel cu zidul cetatii, cu scopul de a proteja intrarea in cetate. De asemenea, a pavat curtea

interioara si caile de acces spre cetate.

Cetatea de Scaun a Sucevei - Descriere

Cetatea de Scaun a Sucevei este formata din mai multe elemente componente. Intre cetate si restul

platoului se afla un sant de aparare, ale carui pereti dinspre platou de pe latura de est au fost consolidate

cu o contraescarpa. O astfel de constructie a existat si pe latura de sud, dar s-a prabusit. Pe latura de vest

si pe cea de sud-vest a fost construit un val de aparare artificial.

In Cetatea de Scaun a Sucevei se patrundea printr-un pod de acces cu o parte fixa si o alta mobila,

sprijinit in doi piloni inalti din piatra. Partea mobila se putea ridica in caz de primejdie, dar odata trecut

de ea exista o capcana in care puteau cadea vizitatorii nepoftiti. Trecut si de partea fixa a podului, se

ajunge in curtea interioara a cetatii. De acolo pentru a intra in cladirea fortului se trecea printr-un sistem

de trei porti, aparate de soldati ce stateau in camere de garda, special amenajate.

Fortul musatin are un plan dreptunghiular, avand laturile de nord si sud de 36 m si laturile de est si vest

de circa 40 m, cu ziduri groase de circa 1,50 m, întarite din loc in loc cu turnuri de aparare, de forma

patrata.

In mijlocul fortului se afla o curte interioara larga, inconjurata de incaperi cu diferite intrebuintari:

• Pe latura de est a Cetatii de Scaun a Sucevei, care avea trei etaje, se aflau apartamentele domnesti (ale

voievodului si ale familiei sale, cand locuiau in cetate), un depozit de alimente si un paraclis. Ferestrele

incaperilor domnesti aveau dimensiuni mai mari, avand ancadramente sculptate in piatra. In paraclis se

patrundea din curtea interioara prin intermediul unei scari de piatra in spirala. Peretii paraclisului erau

acoperiti cu pictura in fresca. In dreptul intrarii de pe latura de nord-est, in zona portilor, se aflau o

camera pentru corpul de garda, care pazea intrarile.

• Pe latura de vest a Cetatii de Scaun a Sucevei se afla la subsol o pivnita intinsa, sub forma de hala, in

care se patrundea din curtea interioara printr-o scara care cobora. Pivnita era impartita in doua nave prin

stalpi masivi, dreptunghiulari, legati, pe de o parte, intre ei prin arcuri semicirculare formate din boltari,

iar pe de alta parte, prin arcuri corespunzatoare, transversale, cu peretii laterali. La parter exista o sala de

mari dimensiuni, in care se intrunea Sfatul Domnesc. Sala avea console in stil gotic, console in stilul

Renasterii, chei de bolta dintre care una cu stema Moldovei (capul de bour cu o stea cu cinci raze intre

coarne, incadrat in dreapta de o rozeta cu cinci petale si la stanga de o semiluna)

• Pe latura de sud a Cetatii de Scaun a Sucevei se aflau baia domneasca si o inchisoare in turnul de pe

mijlocul laturii sudice a fortului musatin. Initial, intrarea se facea pe latura de sud, printr-o poarta

incununata de un arc semicircular.

• Pe latura de nord a Cetatii de Scaun a Sucevei nu existau incaperi, aici aflandu-se doar zidul de incinta

si zidul fortului cu bastioane patrate.

Restul incaperilor din Cetate de Scaun a Sucevei erau destinate soldatilor, cetatea avand rol de aparare,

ea nefiind locuita de domnitor, familia sa si de sfetnici apropiati decat in caz de pericol, in restul

timpului fiind folosita Curtea Domneasca din oras.

Incaperile din Cetatea de Scaun a Sucevei aveau sobe din teracota smaltuita, decorate cu motive

geometrice, steme ale Moldovei, animale fantastice sau personaje mitologice. In exterior, peretii erau

decorati cu siruri de discuri si butoni ornamentali.Stefan cel Mare a adaugat la Cetatea de Scaun a

Sucevei in exteriorul zidului fortului musatin, dar lipite de zid, doua camere de garda in dreptul intrarii

de pe latura de nord-est, iar Eustratie Dabija a construit la mijlocul secolului al XVII-lea o monetarie pe

latura de est, dar zidurile acesteia s-au prabusit.

In exteriorul fortului Cetatii de Scaun a Sucevei se afla zidurile de incinta construite in doua etape,

identificabile usor, un zid din vremea lui Alexandru cel Bun paralel cu latura de sud si un zid din

vremea lui Stefan cel Mare perpendicular pe turnul patrat de pe latura de sud-vest. Zidurile de incinta

Cetatii de Scaun a Sucevei au sapte bastioane semirculare, trei dintre ele avand peretii interiori de forma

patrata. Pe latura de est a zidurilor s-a construit depozitul de praf de pusca, iar pe latura de sud s-a

amenajat un loc de executie.

MANASTIREA ZAMCA - cel mai important edificiu religios construit de colonia armeana din

Suceava. Anul constructiei, scris pe cheia de bolta a arcadei estice de la intrarea în turnul clopotnitei,

este 1606, ctitorul ei fiind probabil negustorul Agopsa si construita în stil moldovenesc cu caracterisitci

necesare oficierii cultului armenesc. Santul si valul masiv de pamant din jurul manastirii au fost

amenajate de catre trupele poloneze, care si-au stabilit aici unul dintre comandamentele lor, in cadrul

campaniei antiotomane din anul 1690-1691, condusa de Ioan Sobiescki.

CASE MEMORIALE

Casa Memorială Eusebiu Camilar de la Udeşti

Inaugurată in anul 1984, Casa Memoriala de la Udeşti este amplasată pe una din uliţele din centrul

satului, in locuinţa moştenită de scriitor de la parinţi şi “completată” de el cu incă o incapere şi o verandă.

Expoziţia de bază şi spaţiile memorialistice, distribuite in trei incaperi, conţin un important fond de

obiecte cu o impresionantă forţă evocatoare, sugestive pentru universul dur al operei de un realism

crud, pe care Eusebiu Camilar (1910-1965) a lasat-o posterităţii in pagini de proză, de poezie şi

dramaturgie. Exponatele etalate sunt edificatoare şi in ceea ce priveşte relaţiile scriitorului cu o

serie de confraţi sau, mai ales, cu lumea satului natal din care şi-a extras in esenţa aproape intreaga sa creaţie literară.

Casa Memorială Ciprian Porumbescu

Casa Memorială “Ciprian Porumbescu “, inaugurată in 1953, este

adapostită intr-o anexă originală – singura care s-a păstrat – a fostei case parohiale de la Stupca

(Ciprian Porumbescu ) , locuită de familia preotului, scriitorului şi militantului roman din Bucovina,

Iraclie Porumbescu, intre anii 1865 – 1883.

Aici se reconstituie prin intermediul unor exponate autentice (ex. pianul Mărioarei Raţiu-

Porumbescu – sora compozitorului) reprezentand obiecte care au aparţinut familiei, o atmosfera de

epocă, preponderent rustică, proprie mediului in care a trăit şi a creat in acest sat intemeietorul

muzicii romaneşti moderne, Ciprian Porumbescu (1853-1883), sugerandu-se relaţiile acestuia cu

universul satului, gama de impresii ce şi-au pus amprenta specifică asupra personalităţii şi creaţiei

porumbesciene.

Casa memorială Nicolae Labiş de la Mălini

Casa in care a locuit poetul Nicolae Labiş a fost construită de invăţătorii Eugen şi Profira Labiş in

anul 1954 şi se află in centrul satului Mălini. Casa este compusă din cinci incăperi şi hol. În această

casă, tanărul poet a trăit un timp din scurta şi fulgerătoarea sa viaţă, zămislind aici poate cea mai

semnificativă parte a inestimabilei sale moşteniri poetice.Casa a fost restaurată inainte de

organizarea ei ca muzeu, in 1973. În anul 1975, in această casă a fost amenajat o casă memorială,

sub administrarea Complexului Muzeal Bucovina din Suceava. În anul 2001 au fost executate o

serie de reparaţii curente (interioare şi exterioare) ale locuinţei.

În cele cinci incăperi ale locuinţei au fost reconstituite, graţie exponatelor autentice, incărcate cu o

multitudine de conotaţii evocatoare (cărţi, caiete, rechizite şcolare, piese vestimentare, un clopoţel

cu “sunet argintiu“, o galenă cu care poetul păstra contactul cu zvonurile lumii, documente,

fotografii, afişe etc.), climatul de viaţă şi creaţie al poetului de la Mălini, sugerandu-se

coordonatele esenţiale ale operei sale şi aportul extraordinar al acesteia la evoluţia liricii romaneşti

contemporane.

Casa memorială Nicolae Labiş de la Mălini poate fi vizitată de marţi pană duminică intre orele

10.00 - 18.00. Anual aici sunt decernate

Ceramica de la Marginea

Din punct de vedere turistic Marginea este cunoscuta pe plan national si mai ales international prin

pastrarea si perpetuarea intr-o forma autentica a stravechilor indeletniciri din epoca bronzului (sec.

V - V I ) de modelare manuala a lutului argilos in scopul fabricarii vaselor cu intrebuitare casnica

pentru gatit sau pentru prelucrarea laptelui si diverse alte forme ornamentale.

Unicitatea ceramicii de Marginea pe plan international este data de culoarea neagra rezultata in

urma arderii precum si modelarea unor forme specifice traditionale.Cultura populara a comunei se

regaseste si in portul popular specific care se poarta in zilele de sarbatoare de catre batrinii satului.

Ceramica de Marginea este deja o marca binecunoscuta in intreaga lume. In Marginea inceputul

olaritului este stabilit de catre istorici in jurul anului 1500.Olaritul a aparut ca o necesitate a

oamenilor de a stoca produsele obtinute. Vasele din lut ars au contribuitla dezvoltarea societatii

primitive prin posibilitatea stocarii alimentelor si a prepararii acestora.

Ceramica smaltuita produsa la Marginea este de origine bizantina cunoscuta sub numele de

ceramica de Kuty.

Un numar inca insemnat de case de locuit isi pastreza arhitectura avand o vechime de mai mult de

100 deani.Numarul acestora este insa de la un an la altul din ce in ce mai redus locul lor fiind luat

de impozante edificii moderne cu elemente imrumutate din arhitectura europeana a secolului XX.

In cadrul complexului de la Marginea se afla si un muzeu etnografic, amenajat intr-o casa veche de

peste 100 de ani, un adevarat loc de popas pentru oaspetii nostri. Odata intrati in casa puteti

admira costumele populare din Bucovina, cu precadere din zona Radauti, costume populare folosite

de locuitorii din zona la cele mai importante evenimente din viata satului. Turistii nostri au

posibilitatea de a achizitiona aceste adevarate comori ale satului bucovinean.

De asemenea in muzeu mai pot fi gasite si obiecte de ceramica, tesaturi, impletituri, cosuri de

nuiele, coliere din margele, oua incondeiate, oua cu margele. Arhitectura specifica locului este

completata de covoarele de lana, confectionate manual de mainile iscusite ale femeilor din sat.

www.ceramicamarginea.ro

Salina Cacica În jurul anului 1780, in locul unde se află astăzi localitatea Cacica (la 18 km de oraşul Gura

Humorului şi la 40 de km de oraşul Suceava) au fost descoperite zăcăminte de sare. În anul 1798

s-a dat in exploatare aici o salină, aducandu-se muncitori şi tehnicieni din diferite provincii ale

Imperiului Habsurgic, mai ales din Galiţia, cei mai mulţi fiind de etnie polonă şi de religie romano-

catolică.

Obiective

Capela romano-catolică Sf. Varvara - aflată la capătul scărilor cu 192 de trepte, la 21 metri

adancime. Capela a fost construită in anul 1806 la iniţiativa preotului polon Jakub Bogdanowicz

care a dorit ca minerii romano-catolici să aibă unde se ruga inainte şi după terminarea lucrului (in

localitate nefiind nici o biserică). Iniţial era căptuşită cu lemn, acesta fiind indepărtat in anul 1904.

Patroana capelei este Sf. Varvara (aşa este denumită de către catolicii din zonă şi nu Barbara),

patroana minerilor. Capela are tot ce ii trebuie unei bisericuţe: altar, icoane, candelabru, amvon şi

balcon pentru cor. Altarul şi amvonul au fost sculptate in sare masivă.

Capela are dimensiuni mari: 25 m lungime, 9 m lăţime şi 7 m inălţime. Pereţii sunt rectangulari,

iar in partea dreaptă se află o icoană reprezentand-o pe Sfanta Varvara, aici adunandu-se zilnic

minerii inainte de a cobori in adancurile salinei, pentru a se ruga ca ea să-i ceară lui Dumnezeu să-

i ocrotească in timpul muncii lor, precum şi după ce işi terminau lucrul, pentru a-i mulţumi. Odată,

era celebrată aici zilnic Sfanta Liturghie la care participau minerii catolici, greco-catolici şi

ortodocşi. În prezent, la data de 4 decembrie a fiecărui an, de Sf. Varvara, coboară in capelă

preoţii celor 3 confesiuni mai sus-enumerate pentru a celebra un Tedeum, iar copii prezintă un program artistic in costume populare ale celor 3 etnii şi in 3 limbi.

Capela ortodoxă - aflată la adancimea de 35 metri, unde se desfăşoară Orizontul I. În această

zonă, galeria săpată direct in sare este mult mai largă şi are pe pereţi basoreliefuri sculptate in

stanca de sare, cu tematică religioasă, opera recentă a unor tineri scultori din zonă, unele după

modele similare de la Salina Wieliczka de langă Cracovia. În partea dreaptă a capelei se află Icoana

Sf. Daniil Sihastrul.

Lacul Sărat - este un lac artificial săpat manual de mineri la o adancime de 35 metri, pe pereţii

căruia se găsesc cristale de sare. Dimensiunile lacului sunt de 10x6 metri. Lacul este ingrădit cu

balustradă şi iluminat de cateva reflectoare, cu ani inainte aici făcandu-se mici plimbări cu ajutorul

unei plute.

Sala de dans denumită şi "Sala Ing. Agripa Popescu" (după numele primului director general al

Regiei Monopolurilor Statului, aşa cum apare intr-un basorelief in peretele de sare) - aflată la

adancimea de 37 metri, are dimensiuni relativ mari: 24x12x12 metri, iar la capete are 3 balcoane

şi ele săpate in sare. Aici se organizau baluri, intalniri festive, spectacole fiind şi primul loc de

distracţie din zonă.

Salina Cacica

Salina Cacica este una din cele mai vechi exploatari de sare recristalizata din saramura din Europa,

datand din perioada culturii Cris din neoliticul timpuriu ( mileniul 5 i.Hr.) Existenta izvoarelor cu apa

sarata de aici, si folosirea lor in stare maturala, cat si pentru producerea sarii cristalizate prin fierbere are

insa o vechime milenara, asa dupa cum au relevat`o cercetarile arheologice intreprinse in 1952 La Solca

si 1989 la Cacica.

La adancimea de 25 m s-a deschis prima camera in care s-a amenajat o capela. Lipsa unei biserici l-a

determinat pe primul preot Jakub Bogdanowicz sa amenajeze in subteranele minei o capela in cinstea

Sfintei Varvara. La capela duce o scara de peste 192 de trepte, aflata la o adancime de 21 m. Se poate

spune ca este o bisericuta cu tot ce trebuie: altar, icoane, candelabru, amvon si balcon pentru cor. Altarul

si amvonul sunt sculptate in sare masiva. Initial, intreaga capela era captusita cu lemn, dar in 1904

lemnul a fost indepartat si s-a construit un mare "sanctuar" in masivul de sare.

Herghelia Radauti Telefon: (+4) 0230 561 524

Asezare: str. Bogdan Voda, nr. 114, loc. Radauti, jud. Suceava

Datare: 1792

Observatie:

Herghelia Radauti este una dintre cele doua herghelii din judetul Suceava unde sunt crescuti cai de

rasa, cealalta fiind Herghelia Lucina.

Herghelia Radauti - Istoric

In anul 1789, in primii ani de dupa ocuparea Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic, a fost infiintata o

herghelie de cai de rasa in satul Vascauti, cu scopul asigurarii armatei cu un numar mai mare de cai de

o calitate mai buna. Herghelia a fost mutata la 1 mai 1792 in orasul Radauti, fiind amplasata langa

Manastirea Bogdana. In zona Radautilor, Armata Austriaca a arendat 9.810 hectare de teren cu 12.257

florini si 21 de coroane de la Fondul Religionar al Bucovinei.Pana in anul 1818, caii erau crescuti in

semisalbaticie pentru a reduce costurile. Din acel an, s-a trecut la aplicarea principiilor zootehnice in

organizarea activitatii hergheliei. Herghelia avea in acele vremuri 16 sectii, iar primii armasari care au

pus bazele actualei herghelii au fost doi armasari arabi, doi turcesti, unul transilvanean si unul

Barbarino.

De-a lungul timpului, numarul speciilor de cai de rasa gazduite la Herghelia Radauti s-a marit. Astfel, in

anul 1826 au fost adusi primii armasari din rasele Gidran Arab si Siglavy. In 1856, numarul cailor care

erau crescu?i aici era de 1.132. In cadrul hergheliei se aflau 1.400 de cai de provenienta

moldoveneasca, ruseasca, poloneza, turceasca etc.

Dupa inceperea primului razboi mondial, herghelia Radauti a fost evacuata, caii fiind dusi in Austria.

Odata cu Unirea Bucovinei cu Romania din 1918, statul roman a reinfiintat Herghelia din Radauti, pe

care a improprietarit-o cu 3.253 ha, din care 721 ha teren arabil, 529 ha fanete, 1.249 ha pasune, 464

ha de padure si 221 ha cu cladiri.

In anul 1922 a fost adusa Herghelia de cai din rasa Gidran Arab de la Sambata de Jos (din judetul

Fagaras), iar caii erau trecuti la scoala de dresaj de la Radauti la varsta de 3-3,5 ani.In perioada 1964-

1965, herghelia a fost mutata la marginea orasului Radauti, unde au fost construite un pavilion

administrativ, grajdurile si sala mare, iar terenul hipodromului a fost imprejmuit.

Herghelia Radauti - Prezent

In prezent, Herghelia Radauti se intinde pe o suprafata de 610 ha si dispune de 294 de cai, dintre care:

9 armasari pepinieri, 56 de armasari de monta, 45 de iepe-mama si 128 de alte categorii (tineret, sport,

agrement). Caii de la Herghelia Radauti apartin rasei Shagya Arab, cu cele opt linii din cadrul rasei:

Dahoman, El-Sbaa, Gazel, Hadban, Koheilan, Mersuch, Shagya, Siglavy-Bogdady.

Herghelia Radauti este impartita in trei sectii:

• sectia din Radauti - cu 43 de cai, aici realizandu-se dresajul tineretului cabalin in varsta de 3 ani.

Sectia dispune de hipodrom si manej acoperit pentru antrenamentul cailor.

• sectia din Mitoc, comuna Fratauti - cu 236 de cai (armasari pepinieri, iepe-mama, armasari de monta

publica si diverse categorii de tineret)

• sectia din Brodina pentru tineretul mascul

Herghelia Radauti organizeaza cursuri de calarie pentru incepatori si avansati, plimbari cu sania si

docarul, iar o data pe an organizeaza un concurs hipic care cuprinde probe de galop, obstacole,

tractiune si frumusete.

Herghelia Lucina este una dintre cele doua herghelii din judetul Suceava unde sunt crescuti cai

de rasa, cealalta fiind Herghelia Radauti. Herghelia Lucina se afla in catunul Lucina din comuna Moldova-Sulita, fiind specializata pe rasa de cai hutuli. Descriere Herghelia Lucina – Bucovina

In anul 1788, Comandamentul de Remonta al Armatei Austro-Ungare a luat in arenda un teren in

catunul Lucina de la Domeniile Fondului Religiilor din Bucovina, cu scopul de a amenaja acolo o

sectie de crestere a cailor. Aceasta a fost arondata ulterior Hergheliei Radauti.

In anul 1856, sectia de la Lucina a primit statutul de herghelie a armatei austriece, aici aflandu-se

pe atunci doar un efectiv modest de 2 armasari pepinieri si 5 iepe de reproductie. Herghelia a fost

organizata sub conducerea colonelului austriac Martin von Herman, fiind parasita de armata in

1872.

In anul 1877, a fost infiintata pe vechiul amplasament o herghelie civila, fiind adusi primii cai hutuli

procurati de austrieci de la localnici. Numarul cailor hutuli crescuti aici a crescut pana la inceperea

primului razboi mondial, herghelia fiind evacuata in anul 1914 in Austria. Luptele purtate in

apropiere au dus la distrugerea constructiilor existente.

Odata cu Unirea Bucovinei cu Romaniei din 1918, statul roman a reinfiintat herghelia din Radauti.

Dupa razboi, austriecii au scos la licitatie in anul 1919 caii din rasa hutul, acestia fiind cumparati de

tari ca Cehoslovacia, Polonia si Romania. Au fost cumparate 26 de iepe si 3 armasari din rasa

hutula pentru a popula fosta herghelie. Pe baza acestor achizitii, statul roman a putut reface

efectivul de la Lucina, care a redevenit sectie a Herghelia Radauti.

In anul 1943, sectia de crestere a cailor de la Lucina a redevenit herghelie, aici fiind crescuti caii

hutuli. La acel moment, existau aici 60 de iepe si 5 armasari pepinieri. Herghelia s-a dezvoltat in

anii urmatori, maximul de efectiv fiind atins in perioada 1970-1990.

Castelul DRACULA

Se afla in comuna Piatra Fantanele, prin pasul Tihuta la 40 km de Vatra Dornei si este o constructie medievala deosebita, si desigur se spune ca aici a trait contele Dracula, in acest sens putandu-se vizita cripta in care sunt ramasitele acestuia, precum si unele lucruri personale. Daca nu aveti curajul necesar, puteti sa serviti masa in restaurantul castelului, avand posibilitatea sa gustati unele din cele mai bune si originale mancaruri din zona.

”Mocăniţa‖ din zona Moldoviţa; (DN 17A+ DJ 176, 27 km, acces auto, 35’).

Până pe 7 octombrie 2012, trenul va circula în fiecare sâmbătă şi duminică, iar între 26 decembrie 2012

şi 6 ianuarie 2013, zilnic.

Calea ferată cu ecartament îngust de la Moldoviţa a fost construită de un proprietar de gater din

München, Louis Ortiep, şi dată în folosinţă în anul 1888. Iniţial, traseul mocăniţei avea 23,9 kilometri.

În decursul anilor s-au mai construit o mulţime de variante, astfel încât tot sistemul a ajuns, în anul

1987, cu înfiinţarea porţiunii Râşcovei – Râşca dreapta – Arsuri, la o lungime de 73 km. După 1995, cât

timp mocăniţa nu a funcţionat, au fost furate cea mai mare parte a şinelor şi traverselor, ceea ce face ca

lucrările de refacere a vechiului traseu să fie extrem de costisitoare.

Bătrânul tren a plecat din Moldoviţa la orele 11,00 şi 15,00 şi a parcurs distanţa de 11 kilometri într-o oră, de la Moldoviţa până la Argel – Zigreva, având şi cinci halte: Râşca, Gura Timotei, Lunguleţ, Gura Lobina, Casa de Vânătoare-Raşcovei. Preţul unui bilet a fost de 10 lei pentru copiii între 6 şi 16 ani şi 20 lei pentru adulţi. MUNTII RARAU GIUMALAU

REZERVATII NATURALE

Defileul Bistritei – zona Zugreni

Cheile Zugrenilor sau Cheile Bistritei, reprezinta sectorul cel mai impresionant al cursului raului

Bistrita, fiind deasemeni protejate prin lege. Cheile se intind pe o distanta de 4 km, valea avand o latime

ce variaza intre 150 si 200 m, peretii avand inaltimi ce variaza intre 200 si 300 m. Pe cuprinsul Cheilor

se observa numeroase vartejuri, repezisuri, ochiuri adanci de apa. Impresionante mai sunt deasemeni si

stancile cu forme bizare cum ar fi Coltul Acrii, Piatra lui Osman, Grindul Puscatei, Rapa Scara, Stanca

Coifului. Teritoriul ocrotit are o suprafata 159,10 ha. In acest spatiu se afla si o planta unicat mondial

denumita Pietrosia levitomentosa, descoperita in zona Zugreni. In aceasta zona se practica rafting-ul.

Rezervația mixtă Tinovul Poiana Stampei

Rezervatia se afla pe teritoriul comunei Poiana Stampei, fiind strajuita de dealurile Smida, Casoi,

Ciungii Chiperenilor, in stanga soselei nationale Vatra Dornei – Bistrita si reprezinta cea mai intinsa

rezervatie de turba naturala din tara noastra.

Patrunderea in tinov se face prin traversarea unui pod de lemn peste paraiasul Casoi. Trecand printr-o

banda de molizi inalti, avem surpriza de a descoperi “o tundra” de tip siberian compusa dintr-un puiet

cu consistenta medie (0,5-0,6) vegetand in aspre conditii stationale (mlastina oligotrofa). Acest tinov,

declarat monument al naturii in 1955, este situat la o altitudine medie de 880 m si este strabatut de un

pod de lemn lung de 900 m care permite vizitarea rezervatiei. Podul este singura cale de acces intrucat

stratul de muschi higroscopici musteste continuu.

Importanta stiintifica a acestei rezervatii consta in aciditatea stratelorde muschi care a permis pastrarea

nealterarata a polenului depus in stratele de turba de-a lungul zecilor de ani. Solul si apa sunt puternic

acide, colorate cu nuante gradate de brun, predominand acizii humici si humirici. Flora bacteriana

lipseste in totalitate, datorita aciditatii si lipsei de oxigen.

Analizele sporopolinice pot determina evolutia in timp de la formarea turbariilor de acum cateva mii de

ani. Dintre analizele si studiile efectuate de Emil Pop, au reiesit urmatoarele succesiuni de vegetatie:

■faza de pin amestecat cu molid, partial salcie si mesteacan, in perioada preboreala;

■faza de pin cu molid, cu urme de alun si stejaris mixt (cu ulm si tei), putin reprezentata ca faza de

trecere din borealul timpuriu;

■faza molid-alun-stejaris mixt cu preponderenta molidului, cuprinzand timpul calduros postglacial si

boreal pana la subboreal;

■faza molid-carpen, acesta atingand maximul de uscaciune de la sfarsitul subborealului, trecand in

subatlantic;

■faza molid-fag-brad din subatlanticul rece si umed, faza fagului fiind cea mai recenta.

Genetic, tinoavele au inceput a lua nastere in postglacial dupa permanentizarea timpului calduros,

cand la altitudini de peste 800 m cadeau destule precipitatii pentru a alimenta sfagnetele vechi.

Modalitatea de geneza se pare ca a fost colmatarea unei mlastini entrofe de catre muschi (Sphagnum).

In prezent specia lemnoasa dominanta in tinovul Poiana Stampei este pinul silvestru (Pinus silvestris

forma turfosa) care vegeteaza greu, ajungand la diametre cuprinse intre 10-22 cm la varste de circa

100 ani alaturi de mesteacanul pufos (Betuia pubescens) si unii hibrizi (Betuia hybrida, Betuia

warnstorffii) sau specii ca scorusul, plopul tremurator si molidul (care alcatuiesc zona de protectie).

Flora erbacee este alcatuita din specii acidofile: feriga (Dryopteris cristata), merisorul (Vaccinium vitis-

idea), afinul (Vaccinium myrtilus), rachiteaua (Vaccinium oxicocos), ruginarea (Andromeda polyfolia),

vuietoarea (Empetrum nigrum ), rogozul (Carex pauciflora), iar dintre muschi – Saphagnum wulfianum

– relict arctic si subarctic caracteristic unor zone periferice de zavoaie de tip finlandic.

Fauna, pe langa reprezentantii caracteristici zonei montane, este reprezentata de unele relicte cu areal

foarte indepartat: Groenlanda, Scotia, Extremul Orient, cum ar fi Macrobiatus dubius – necunoscut in

Europa Centrala si sudica, o furnica (Fornica fusca picea) si paianjenii Tetragantha pinicola, Therium

undulatum si Drasodes margaritella.

Asadar, tinoavele oligotrofe conserva atat speciile relicte cat si pe cele actuale aratand succesiunea

speciilor de- a lungul anilor. Ele sunt o marturie a trecerii timpului, existenta lor fiind extrem de

valoroasa atat pentru studiul evolutiei speciilor cat si pentru exploatarea rationala a turbei pentru

calitatile sale deosebite (curative, izolator, turba medicinala, ingrasamant pentru flori, etc).

Suprafata rezervatiei este de cca. 677,11 ha.

Pietrele Doamnei din Masivul Rarau

Localizare: Masivul Rarau adaposteste in partea nordica una din cele mai interesante forme geologice

din lantul Carpatilor Orientali, cunoscuta sub numele de Pietrele Doamnei. Accesul in zona se poate

face fie din orasul Campulung Moldovenesc, fie prin localitatile Pojorata, Mestecanis, Slatioara sau

Chiril. Intreaga zona reprezinta calexare cu incrustatii de corali, amoniti, alge marine, elemente care

formau mari recife, acum 140 milioane de ani, in perioada cretacica, cand acest teritoriu a fost acoperit

de marile calde ale oceanului. In perimetrul rezervatiei, pe povarnisul sudic, se afla Pestera Liliecilor,

pestera care din cauza turismului haotic si destructiv necesita protectie maxima.

Rezervația mixtă Pietrele Doamnei

Localizare: Masivul Rarau adaposteste in partea nordica una din cele mai interesante forme geologice din lantul Carpatilor Orientali, cunoscuta sub numele de Pietrele Doamnei. Accesul in zona se poate face fie din orasul Campulung Moldovenesc, fie prin localitatile Pojorata, Mestecanis, Slatioara sau Chirii.

Descriere: Asupra originii toponimului Rarau sunt inca discutii: localnicii il explica prin terenul framantat, cu grehotisuri, greu de strabatut, – din constructia “la rau” a luat nastere “Rarau”, iar academicianul lorgu Iordan reluandu-l pe Tikton, atribuie numele unei pasari, soimului, explicatie plauzibila, tinand cont ca in zona este o stanca calcaroasa care se numeste Piatra Soimului. Alte ipoteze sunt mai putin vehiculate. Denumirea stancilor provine, se pare, de la faptul ca , pe vremea lui Petru Rares – care a gasit aici adapost sigur pentru familia sa – doamna, sotia sa, se urca deseori pe stanci si scurta zorile in asteptarea sotului, de aici – Pietrele Doamnei.

Din punct de vedere peisagistic, aceasta tezervatie se prezinta ca o piesa unica in Carpati. Spre sud se invecineaza cu Pietrosul Bistritei, spre vest Giumalaul, spre nord cu muntele Tomnatec, iar spre est se intind pajistile Todirescu din preajma codrului secular Slatioara. Ca un fapt inedit, semnalam o ninsoare cazuta pe timp de vara, in zilele de 21-22 iunie 1910.

Intreaga zona reprezinta calexare cu incrustatii de corali, amoniti, alge marine, elemente care formau mari recife, acum 140 milioane de ani, in perioada cretacica, cand acest teritoriu a fost acoperit de marile calde ale oceanului. În perimetrul rezervatiei , pe povarnisul sudic, se afla Pestera Liliecilor, pestera care din cauza turismului haotic si destructiv necesita protectie maxima.

Vegetatia lemnoasa este reprezenta este reprezentata in principal de molid, alaturi de care se gasesc diseminate: plopul tremurator, salcia capreasca, scorusul, mesteacanul. Dintre endemismele (specii unicat), aici intalnim: micsandra salbatica (Erysimum wittmanii subsp. wittmanii), gusa porumbelului (Silene nutans, subsp.), clopotelul (Campanula carpatica), margareta (Chrysantheumum rotundifolium), Ranunculus carpaticus, cimbrisor (Thimus comosus), paius (Festuca carpatica), Dentarei glandulosa. Pe stanci se intalnesc floarea de colt (Leontopodium alpinum), jnepanul (Pinus mugo) si relictul argentica (Dryas octopetala). Ion Nemes descopera doua specii noi pentru fauna tarii dintre microlepidoptere: Cnephasia articolana si Chlorochysta cotrata (forma strigulata), fluturi mici de un deosebit interes stiintific.

Fauna este bine reprezentata (urs, lup, cocos de munte, cerb nobil, caprior, etc. ) fiind o caracteristica a zonei montane. Deoarece statutul de rezervatie al aceste zone este adesea incalcat prin actiuni umane distructive care duc la degradari ireversibile ale peisajului, este absolut necesar si civilizat ca turistii sa respecte zonele de campat, amenajate langa motelul Rarau, sa parcheze masinile pana la cabana si sa faca focul pe vechile vetre si in locuri special amenajate.Suprafata rezervatiei este de cca. 887,9 ha

Pietrele Doamnei, sub acest nume sunt cunoscute unele dintre cele mai interesante forme geologice din Masivul

Rarau, lant muntos din Carpatilor Orientali. Accesul in aceasta rezervatie se poate face fie din orasul

Campulung Moldovenesc, fie prin localitatile Pojorata, Mestecanis, Slatioara sau Chiril.

Descriere Pietrele Doamnei

Pietrele Doamnei denumite popular si Turnurile Gotice sunt constituite din 3 turnuri, inalte de aproximativ 70

metri, cel mai inalt avand o altitudine de 1634 m, sunt situate la mica distanta de Cabana Rarau. Impreuna cu

zona inconjuratoare formeaza o rezervatie complexa care atrage an de an numerosi iubitori ai naturii. Aici pot fi

gasite si plante ocrotite de lege ca Floarea de Colt sau Papucul Doamnei.

Stancile sunt alcatuite din calcare mezozoice si sunt incercuite de un covor de blocuri dispuse haotic, pe una

dintre stanci se poate urca cu usurinta si fara echipament de alpinist. Spre sud se invecineaza cu Pietrosul

Bistritei, spre vest cu Giumalaul, spre nord cu Muntele Tomnatec, iar spre est se intind Pajistile Todirescu

din preajma Codrului secular Slatioara.

Denumirea acestor stanci de Pietrele Doamnei provine, se pare, de la faptul ca, pe vremea lui domnitorului Petru

Rares, care a gasit aici adapost sigur pentru familia sa, doamna, sotia sa, se urca deseori pe stanci si scruta zorile

in asteptarea sotului.

In perimetrul Rezervatiei Pietrele Doamnei, pe povarnisul sudic, se afla Pestera Liliecilor, pestera care din cauza

turismului haotic si destructiv necesita protectie maxima. Intreaga zona reprezinta calcare cu incrustatii de corali,

amoniti, alge marine, elemente care formau mari recife, acum 140 milioane de ani, in perioada cretacica, cand

acest teritoriu a fost acoperit de marile calde ale oceanului.Vegetatia lemnoasa este dominata in principal de

molid, alaturi de care se gasesc: plopul tremurator, salcia capreasca, scorusul, mesteacanul. Dintre specii unicat,

aici intalnim: micsandra salbatica, gusa porumbelului, clopotelul, margareta, Ranunculus carpaticus,

Melamporum saxsum, cimbrisor, paius, Dentarea glandulosa. Fauna este bine reprezentata de urs, lup, cocos de

munte, cerb nobil, caprior, in general fiind o caracteristica a zonei montane.

Pestera Liliecilor din Munti Rarau este situata la aproximativ 1 km de Pietrele Doamnei, in

directia nord intr-un aven de pe Culmea Hagimis

Descriere Pestera Liliecilor – Rarau Pestera este situata la o altitudine de 1500 m, are o dezvoltare de 340 m si o denivelare de 86 m. Intrarea se prezinta sub forma unui aven larg, cu un diametru de 2-3 m. Este formata in calcar, fiind descendenta, cu trepte succesive, care ajung pana aproape de baza calcarului. Aceasta pestera este de fapt un labirint format intre blocurile de calcar, nefiind vorba aici de galerii si nici despre urme de curgere a apei.

Deasemeni in aceasta pestera nu se intalnesc formatiuni concretionara. Ceea ce o face insa cunoscuta, dupa cum arata si numele, este colnia de lilieci care o populeaza. Lilieci din aceasta pestera sunt in numar mare comparativ cu celelalte pesteri din Carpati Orientali dar conform specialistilor numarul lor este intr-o permanenta scadere.Pestera nu este amenajata si nu se percepe nici taxa de vizitare. Se recomanda ca vizitarea ei sa se faca numai in compania unui cunoscator al pesterii si cu echipament.

Pietrele Doamnei din Masivul Rarau

Localizare: Masivul Rarau adaposteste in partea nordica una din cele mai interesante forme geologice

din lantul Carpatilor Orientali, cunoscuta sub numele de Pietrele Doamnei. Accesul in zona se poate

face fie din orasul Campulung Moldovenesc, fie prin localitatile Pojorata, Mestecanis, Slatioara sau

Chiril. Intreaga zona reprezinta calexare cu incrustatii de corali, amoniti, alge marine, elemente care

formau mari recife, acum 140 milioane de ani, in perioada cretacica, cand acest teritoriu a fost acoperit

de marile calde ale oceanului. In perimetrul rezervatiei, pe povarnisul sudic, se afla Pestera Liliecilor,

pestera care din cauza turismului haotic si destructiv necesita protectie maxima.

REZERVATII FLORISTICE

Rezervaţia Piatra Pinului "Punctul fosilifer de la Piatra Pinului cuprinde depozite sedimentare (argile sapropelice si gresii albe

cuartifere) care s-au format in urma cu cca 30 milioane de ani (Oligocen). Rocile fine, bituminoase (roci

mama ale zacamintelor de petrol) contin numeroase resturi fosile de pesti sub forma de solzi, resturi de

schelete si schelete intregi.

Pestele urias din apele vechiului domeniu marin, a fost descoperit de autorul acestor randuri acum 45

de ani la partea superioara a stancii de la Piatra Pinului. Restaurat cu multa grija si publicat intr-o

prestigioasa revista de specialitate a Academiei Romane, pestele fosil botezat Palaeorhynchus

humorensis, constituie o piesa de mare valoare stiintifica care este conservata in Colectia

Laboratorului de Paleontologie a Universitatii din Bucuresti.

Talia cu totul exceptionala (1,80 m lungime) a acestui exemplar il plaseaza pe primul loc al formelor

europene ale genului Palaeorhynchus, cunoscut in cadrul ariei mediteraneene din Iran si pana in

Europa vestica. Inrudit cu pestele spada din marile actuale, specimenul humorean reprezinta o forma

cu caractere intermediare intre speciile vest europene (cu botul subtire si lung) si speciile orientale (cu

botul scurt si inalt). Aspectul incovoiat al partii anterioare a corpului sugereaza ca acest "monstru

marin" a murit prin asfixierea survenita instantaneu datorita patrunderii in apele infestate cu hidrogen

sulfurat (gaz otravitor prezent in apele Marii Negre) ale marii calde care scalda odinioara si zona

nordica a Carpatilor Orientali.

Faptul ca acest peste, cu adevarat gigantic, s-a pastrat atat de mult timp intr-o stare aproape perfecta

se datoreste circumstantelor deosebite ale conservarii intr-o intercalatie subtire de argile disodilice

prinsa intre stratele groase de gresii albe, relativ dure, care astazi formeaza peretele spectaculos al

rezervatiei stiintifice de la Piatra Pinului."

Rezervatia Codrul Secular Slatioara (Campulung)

Situat pe versantul estic al masivului Rarau, la o altitudine cuprinsa intre 790 m si 1353 m, in satul

Slatioara, la 12 km de comuna Stulpicani, codrul secular Slatioara se intinde pe 3 creste mari : Batca

neagra, Batca cu Plai, Batca Lesei, separate intre ele prin vai adanci. Ideea de a declara aceasta zona

drept rezervatie, dateaza de la inceputul secolului trecut. In perioada 1920-1930, codrul a fost amenintat

de exploatari forestiere, unii arbori monumentali fiind doborati, iar cheia "Latoace" a fost dinamitata din

ordinul sefului de ocol de atunci. Monumentele naturii intalnite in codrul secular Slatioara sunt: tisa,

vulturica de stanca, tulichina, foaie grasa - alga rosie de apa dulce. Aici au fost descoprite 5 specii noi de

fluturi, dar si specia endemica (unica in lume) Carabus rarauense.

Accesul in rezervatie se face de pe soseaua Suceava - Cluj-Napoca, de la Frasin spre Stulpicani.

Fâneţele seculare de la Bosanci - aici cresc numeroase plante exotice, originare din Asia; (DN 17+ DE 20, 48 km, acces auto 1h).

Rezervatii Geologice

Rezervația geologică Piatra BuheiTip rezervaţie: formaţiune geologică / paleontologic. Custode: Direcţia Silvică Suceava. Localizare administrativă: Câmpulung Moldovenesc. Suprafaţă: două hectare.

Rezervația geologică Dealul Toancelor

Rezervația geologică Stratele cu Aptychus Constituirea rezervaţiei naturale „ Stratele cu Aptychus‖ a avut la bază două acte normative, după cum urmează : - H.C.M. 518/1954 – se constituie Rezervaţia Stratele cu Aptychus de la Pojorâta. - Legea nr. 5 din 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate menţionează la anexa 1 poziţia 2733 Rezervaţia Stratele cu Aptychus cu suprafaţa de 1 ha.

Scopul înfiinţării acestei rezervaţii a fost menţinerea şi păstrarea celor mai vechi sedimente cunoscute sub numele de Strate de Pojorâta sau Stratele cu Aptychus. Rezervaţia se încadrează în categoria rezervaţiilor peisagistice, grupa funcţională 1-5E. Suprafaţa acestei rezervaţii este de 1,0 ha. Rezervaţia Stratele cu Aptychus de la Pojorâta este situată pe Valea Moldovei, pe versantul ei drept, la circa 2 km aval de localitatea Pojorâta, în apropiere de halta Sadova. Limita Rezervaţiei Stratele cu Aptychus de la Pojorâta se suprapune peste limita amenajistica care conturează parcela silvică 148 A% din UP I Rarău, cantonul silvic Plaiul Ioanei, terenul fiind proprietate a Primăriei comunei Sadova.

Declararea sitului ca rezervaţie a contribuit la menţinerea şi păstrarea celor mai vechi sedimente cunoscute sub numele de Strate de Pojorâta sau Stratele cu Aptychus. Acestea reprezintă aforimentele cela mai importante ale faciesului Strate cu Aptychus, din Carpaţii Estici, uşor accesibile pentru specialişti. Aflorimentele sunt bine deschise şi prezintă strate intens cutate cu resturi de aptychus şi tipuri noi de roci variate: microconglomerate, gresii micacee, marne calcaroase roşii violacei, sau cenuşiu verzui, calcare cu nodule de silex. Delimitarea rezervaţiei de restul suprafeţei parcelei silvice 148A, s-a făcut cu semne cu vopsea, pe arborii limitrofi rezervaţiei, astfel încât să fie uşor de reperat. Delimitarea rezervaţiei s-a făcut la amenajarea din anul 2004, în cadrul lucrărilor de materializare a limitelor amenajistice.

INFRASTRUCTURĂ: - Singurul drum de acces în rezervaţie este drumul care face legatura cu drumul european E576. - Din localităţile în care există acces pe calea ferată, se poate ajunge în rezervaţie, drumul de parcurs fiind de aproximativ 2,0 km, cu mijloacele de transport în comun.

- Sediu: Ocolul Silvic Pojorâta .

STRUCTURA PERSONALULUI CARE ADMINISTREAZĂ SUPRAFAŢA REZERVAŢIEI:

- Suprafaţa rezervaţiei este administrată de către pădurarul titular de canton, şi şeful de district, prin atribuţiile specifice trasate în fişa postului.

La nivel de ocol, şeful de ocol silvic a desemnat personalul responsabil cu administrarea ariilor protejate, cu evidenţierea clară a sarcinilor de serviciu pe această linie.

Pentru această rezervaţie, s-au întocmit planuri de management, în anul 2005, ce au fost retransmise în 2008 Ministerului de Resort.

PROBLEME IDENTIFICATE:

- Una dintre problemele identificate cu ocazia deplasărilor în suprafaţa rezervaţiei, este păstrarea curăţeniei, în zona limitrofă cu calea ferată. În acest sens, s-a dispus organizarea unor acţiuni de igienizare periodică, la nivel de district silvic, şi cu implicarea elevilor de la scolile de profil silvic din zonă.Pentru a materializa în mod corespunzător suprafaţa rezervaţiei, s-a planificat înoirea limitelor amenajistice, în următorii 2 ani. De asemenea, cu sprijinul reprezentanţilor comunităţii locale, s-a luat decizia amenajării unui loc de campare, în anul următor, în imediata apropiere a rezervaţiei, care sa fie materializat corespunzător, şi să fie prevăzut cu panouri de informare, pentru a face cunoscută importanţa acestei rezervaţii naturale. Pentru a păstra curaţenia în suprafaţa rezervaţiei, s-au făcut acţiuni de igienizare, cu implicarea comunităţii locale, şi a şcolilor de profil din zonă.

Pentru o administrare cât mai fermă şi un sprijin profesionist în gestionarea rezervaţiilor naturale de pe raza ocolului Pojorâta, s-au încheiat parteneriate cu ICAS Câmpulung Moldovenesc, Universitatea Stefan cel Mare Suceava-Facultatea de Silvicultură, Grupul Şcolar Silvic Câmpulung Moldovenesc, şi fundaţia Club SPEO Bucovina. Finanţarea activităţilor din cadrul rezervaţiei se poate asigura din fonduri provenite, de la Regia Naţională a Pădurilor. Pentru anul 2009, OS Pojorâta a avut o cifră de afaceri de 8.557.902 lei, şi un profit de 1.926.604 lei, existând în acest caz resurse suficiente pentru a păstra nealterată rezervaţia naturală Stratele cu Aptychus.

- Vizitarea rezervaţiei este permisă numai pe potecile marcate cu semne conventionale, stabilite ca fiind accesibile în lista elaborată anual de autoritatea de specialitate în domeniu, care va solicita acordul custodelui.

- Se interzice distrugerea, degradarea, respectiv colectarea în scop comercial, fără acordul custodelui, a ciupercilor, fructelor de pădure, plantelor, animalelor, rocilor şi a oricăror eşantioane de origine naturală de orice fel din Rezervaţia Stratele cu Aptychus.

- Perturbarea liniştii în rezervaţie prin orice fel de mijloace (strigăte, pocnitori, folosirea de echipamente audio, etc) este strict interzisă.

- Este strict interzisă distrugerea sau degradarea panourilor informative şi indicatoare, precum şi a plăcilor, stâlpilor sau a semnelor de marcaj de pe traseele turistice

Cercetarea ştiinţifică în Rezervaţia Stratele cu Aptychus are ca scop primordial cunoaşterea şi conservarea patrimoniului floristic, faunistic, geologic şi paleontologic al acesteia. Pentru realizarea acestui scop, administratorul ariei protejate va asigura monitorizarea continuă a elementelor endemice, periclitate sau rare, precum şi a habitatelor şi peisajelor caracteristice, a speciilor indicatoare. Activităţile de cercetare ştiinţifică pe teritoriul Rezervaţiei Stratele cu Aptychus se desfăşoară cu avizul administratorului ariei protejate, care sprijină logistic, la solicitare în măsura posibilităţilor, această activitate. Temele de cercetare se vor efectua numai cu avizul Academiei Române.

În Rezervaţia Stratele cu Aptychus sunt permise activităţi de turism şi de educaţie, cu respectarea regulilor de vizitare a acesteia potrivit regulamentelor emise de către Academia Română

Rezervația geologică Cheile Zugrenilor Localizare: Este situata la 20 km in aval de orasul Vatra Dornei, pe raul Bistrita, la o altitudine de 740 m de la suprafata apei, intinzandu-se pe verticala pana pe varful Pietrosul Bistritei.Descriere: Zona este deosebit de pitoreasca prin salbaticia stancilor. Flora rezervatiei este specifica stancariilor, aici gasindu-se floarea de colt (Leontopodium alpirum) in cea mai joasa statiune naturala din Moldova. De remarcat ar fi prezenta endemismului Andryalla levitomentosa aflat pe stancile inaccesibile din masiv.

Vegetatia lemnoasa este reprezentata de molid, paltin de munte, ulm de munte, tei, plop tremurator, scorus, mesteacan.Suprafata rezervatiei este de cca. 150,10 ha.

Rezervația geologică Piatra Pinului și Piatra Șoimului Rezervatia geologica Piatra Pinului este reprezinta un ecosistem extrem de important din punct de vedere paleontologic cu numeroase resturi de pesti fosiliferi care demonstreaza existenta unei faune specifice : pesti, corali, scoici, etc. Rezervatia se afla pe dreapta raului Moldova, fiind acoperita partial cu pin silvestru, brad, molid, fag, etc., prezentandu-se ca un versant acoperit cu blocuri de stanca si grohotis.

De mentionat ca unicat, este faptul ca specia subarbustiva – afinul negru- se afla aici la cea mai mica altitudine din Bucovina (600 m ).

Piatra Soimului, situata la cateva sute de metri in amonte de Piatra Pinului este vizitata pentru pitorescul stancilor din padure.

Suprafata rezervatiei este de cca. 0,50 ha.

Rezervația geologică Piatra Țibăului Piatra Tibaului este localizata la confluenta paraului Tibau cu Bistrita Aurie, pe teritoriul comunei Carlibaba si reprezinta un interesant masiv de calcare eocene fosilifere, inalt de 70 m inaltime. Aceasta impresionanta stanca atrage prin masivitatea sa si reprezinta terminatia estica a flisului carpatic.

Ca aspect geologic, se remarca conglomerate de gresii dispuse peste sisturi cristaline, atribuite perioadei neocene. Urmeaza marne rosii-galbui si cenusiu-verzui peste care se suprapun calcare stratificate, apoi un alt strat de calcare ce contin si ele fauna eocena.

Calcarele au o grosime mai rar obisnuita (peste 50m), dovedind conditii speciale de acumulare.

Protectia stancii s-a impus datorita valorii stiintifice pe care o prezinta si faptul ca aceste calcare ( de foarte buna calitate pentru constructii), ar fi putut fi atras exploatarea si ar fi periclitat existenta ei. Suprafata rezervatiei este de cca. 20,30 ha.

Rezervația geologică Moara Dracului Situate la poalele nord-estice ale Raraului, pe cursul superior al Vaii Caselor, Cheile Moara Dracului sunt cele mai frumoase si mai bine pastrate chei din intreaga zona. Ocrotite ca rezervatie geologica, pe o suprafata de 10 ha, ele se gasesc la 10,5 km distanta de centrul orasului Campulung Moldovenesc.

Descriere Cheile Moara Dracului In drum spre chei valea e domoala, apoi incet, incet se ingusteaza, iar privirea intalneste in cale ?Piatra Ioanei?, un turn de stanca. Mai sus de Moara Dracului sunt Pietrele Arse, Popii Raraului si in sfarsit, Raraul cu toate comorile lui turistice: Pietrele Doamnei, Piatra Soimului, Piatra Zimbrului, Piatra Buhii, Pestera Liliecilor etc.

Dupa o straveche traditie, pe aceasta vale ar fi fost prima vatra a campulungenilor.

Cheile Moara Dracului ating o lungime de 60-70 m si o latime medie de 4-5 m. Peretii se inalta vertical, iar pe alocuri chiar in surplombe. Ele sunt creatia paraului care le strabate, dar, intr-o masura mai mare, sunt rezultatul modului specific in care se comporta dolomitele calcaroase la actiunea apei curgatoare. Procesul care le macina nu este numai eroziunea mecanica, careia i se supun toate rocile, ci mai ales dizolvarea, proces chimic specific calcarelor. Pentru ca ?ferastraul? apei actioneaza in sens vertical, valea s-a adancit, fara sa se largeasca. E greu de spus daca, la fel ca in cazul altor chei, a existat candva aici un tunel subteran al carui plafon s-ar fi prabusit, grabind evolutia cheilor.Pe masura ce ne apropiem de chei, apa cade in cascade si incepe sa se auda tot mai puternic ecoul luptei dintre apa si stanca. Zgomotul este amplificat de peretii umezi ai cheiului stancos, abrupt si inalt, ce incatuseaza paraul. aceea, probabil, imaginatia populara l-a asemuit cu vuietul ce razbate de la o moara vesnic neostoita.

In preajma acestor chei se mai intalnesc si azi cateva specii de tisa, relict glaciar, lemnul de aur al padurilor noastre de altadata, dar si raritati din lumea plantelor si animalelor ca: floarea de colt, clopoteii, vulturica; rasul, jderul, vulpea etc.

Rezervația geologică Cheile Lucavei Anul declararii rezervatiei: 1973 Suprafata: 33 ha Localizare: Obcina Mestecanisului, altitudine 1100-1200m, de-a lungul vaii inferioare a pârâului Lucava de Jos, în apropierea comunei Moldova Sulita Elemente caracteristice: Stâncarii calcaroase si grohotisuri pe care apar cenoze de Poa nemoralis sau de Asplenium viride. Flora specifica este reprezentata de Leontopodium alpinum, Heracium aurantiacum si Clematis alpina.

Rezervația geologică Clipa de Calcare Triasice Pârâul Cailor Clipele triasice sunt formatiuni geologice foarte vechi si importante prin diferitele specii de pesti , scoici si amoniti de origine marina incrustati in stancile ramase ca martori ai unor miscari tectonice si ai vietii din oceanele calde de altadata.

Rezervatia Clipa de calcare triasice Paraul Cailor se gaseste pe raza comunei Fundu Moldove, paraul Cailor, afluent de stanga al Moldovei, pe un drum de exploatare, dupa care, pe o carare traversand fanete, se ajunge la un bloc de calcare rosii.

Aceste calcare au fost descoperite de geologul austriac K. Paul (1874) si redescoperite in 1878 de alt geolog austriac, B. Walter. Din aceasta rezervatie s-au extras multe fosile, trecute intr-o importanta monografie asupra cefalopodelor triasice din zona mediteraneana a renumitului paleontolog E. Mojsisovice.

Cercetatorul Ion Turculet (1972) precizeaza ca fosilele din clipa de calcare triasice Paraul Calului – 15 forme de amoniti si 11 bivalve, au avut meritul de a stabili cu exactitate mai mare zona calcarelor din zona.

Suprafata rezervatiei este de cca. 0,10 ha.

Rezervația geologică 12 Apostoli Rezervația naturală 12 Apostoli este situată pe creasta ce formează cumpăna apelor dintre bazinele pâraielor Neagra Şarului şi Poiana Negri şi coboară dinspre Călimani peste culmile Tamău şi pietrele Roşii spre vârfurile Lucaciu şi oraşul Vatra Dornei adăposteşte multe figuri zoomorfe şi antropomorfe, sculptate de intemperii în decursul vremurilor, constituite din fragmete de lavă cimentată.

Grupul de stânci ce formează rezervaţia este cel mai important şi cuprinde sculpturi fantastice, ca de exemplu figura unui moş cu barbă, spre nord, a unui bătrân spre sud, a unui urs cu capul plecat, a unei femei ce aminteşte de siluetă faraoanei Nefertiti… Figura bătrânului se evidenţiază prin aceea că are trei feţe distincte, orientate spre cele trei cărări ce se îndreaptă spre el: către Gura Haiţii – o faţă lată, brahicefala; spre nord-un cap mai mic, cu o frunte mai îngustă şi o bărba alungită; spre sud-o faţă mai înaltă şi îngustă, de tip dolicocefal, având parcă şi un coif pe creştet.

Originea acestor formaţiuni megalitice este certă: modelarea eoliană, dezagregarea fizică, eroziunea aglomeratelor… dar s-au înaintat şi ipoteze care susţin modelări provocate de om.

Alături de aceste formaţiuni se găsesc jnepenişuri şi ienupărete de pe versantul vestic care adăpostesc cocoşul de mesteacăn (Lyrurus tetrix) -monument al naturii, argumente suficiente pentru înfiinţarea în 1971 a acestei rezervaţii, unică de acest fel în județul Suceava. Amănunte asupra genezei, reliefului şi aspectului Călimanilor se găsesc la Rezervaţia forestieră de Jenpeniş şi Pinus cembra (Călimani).

Rezervatii Forestiere

Rezervația forestieră Răchitișul MareAnul declararii rezervatiei: 1955

Suprafata: 116, 4 ha Localizare: Obcina Mestecanisului, la confluenta pâraielor Dârmoxa si Tatarca, în apropierea satului Benea din comuna Moldova Sulita.

Elemente caracteristice: Arbustul strugurele ursului, planta recunoscuta ca având proprietati curative în afectiunile renale si care a fost declarata monument a naturii. La poalele dealului Rachitisul Mare, într-o zona bahnoasa, s-a instalat un sfagnet (strat de muschi) cu Sphagnum acutifolium, cu multa roua cerului -Drosera rotundifolia care este o planta carnivora

Rezervația forestieră Tinovul Șaru DorneiAnul declararii rezervatiei: 1973 Suprafata: 36 ha Localizare: Înainte de intrarea în localitatea Neagra Sarului, în apropiere de soseaua betonata ce duce la Gura Haitii. Elemente caracteristice: Habitatul caracteristic, de interes conservativ prioritar, este reprezentat de turbarii acide, ombrotrofice, sarace în nutrienti minerali, alimentate si mentinute de apa pluviala.

Rezervația forestieră Pădurea Crujana (Quercetumul)

Anul declararii rezervatiei: 1973 Suprafata: 39, 4 ha Localizare: Regiunea central-nord-estica a judetului Suceava, în Podisul Dragomirnei – unitate geografica integrata în Podisul Sucevei. Elemente caracteristice: Rezervatia este constituita dintr-un arboret de specii de foioase, cu participarea majoritara a stejarului.

Rezervația forestieră Codrul Secular Giumalău

Codrul Secular Giumalău constituie o rezervaţie păduroasă a Academiei Romane, situată în zona pădurilor de molid ale Carpaţilor Orientali, în bazinul hidrografic superior al Moldovei, aşezat pe versantul nord-vestic al Masivului Giumalău, pe valea pârâului Putna Mare, la 46°26’ Lat N şi 25°30’ Long E.

Codrul Secular Giumalău este situat în Ocolul Silvic Pojorâta UP III Valea Putnei, care se întinde pe teritoriul comunei Pojorâta, judeţul Suceava.

Drumurile de acces în rezervaţie sunt:

• drumul European E576 suprapus cu DN17 Suceava – Vatra Dornei – Bistrita Nasaud, până la Valea Putnei, dupa care drumul putna Mare până la cabana de vânătoare iar apoi pe drumul Sterparu (stânga) Sediu : Ocolul Silvic Pojorâta

Pentru desfăşurarea activităţilor, la nivelul ocolului silvic se găsesc în dotare :

• Mijloace de transport

• Tehnică de calcul,

• Echipament de teren.

• Echipament de telecomunicaţie

• Echipament de birotică

Acoperirea cu hărţi

Rezervaţia este acoperită integral cu planuri cadastrale 1:5000, cu planuri cadastrale 1:100000, cu planuri amenajistice silvice 1:20000 şi 1:50000.

Sistemul GIS este in lucru, urmând să cuprindă hărţi de bază şi straturi conţinând informaţii din diverse domenii, permiţînd o eficientizare a procesului decizional în vederea atingerii obiectivelor Rezervaţiei Codrul Secular Giumalău.

Acoperirea cu aerofotograme şi imagini satelitare

Rezervaţia este acoperită cu o imagine satelitară cu rezoluţia de 15m.

DESCRIEREA MEDIULUI FIZIC

Geologie

Pădurea este situată pe versantul vestic al masivului Giumalău, care domină falnic zona cristalino-mezozoică a munţilor Bistriţei din Carpaţii orientali. Structura geologică este alcătuită în întregime din şisturi cristaline, iar cele mai mari înălţimi se suprapun unei benzi de rocă dură – aşa-numitul dyck porfiroid atribuit proterozoicului superior – paleozoicului.

Geomorfologie

Relieful înconjurător este în general greoi, cu spinări larg vălurite, specifice munţilor cristalini, foarte bogat în ape superficiale. Văile sunt destul de largi şi cu multă apă, iar pe fundul depresiunilor de la par¬tea inferioară a rezervaţiei şi mai ales în aval de aceasta, apar porţiuni de terenuri cu exces de umiditate. Expoziţia generală a rezervaţiei este vestică. În interior însă, cele mai frecvente fiind sud-vestice şi nord-vestice. Culmile dintre pâraie, denumite local picioare, constituie cele mai scurte şi lesnicioase căi de picior, prin care se poate traversa rezervaţia, fie în amonte pentru a ajunge în poienile „Ciungi‖ şi „Aniţan‖ sau golul alpin de la limita superioară, fie în aval pentru a coborî la drumul auto de acces care ajunge pe pîrîul Putna Mare pînă la limita de jos a rezervaţiei. Două dintre aceste picioare sînt mai accesibile : „Piciorul Stîrparilor‖,care porneşte din pârâul Putna Mare şi ajunge la culmea „Alunul‖ limitând rezervaţia în partea de nord-vest şi „Piciorul Aniţan‖ care porneşte din „Aniţan‖. Altitudinea dominantă la care se situează rezervaţia este de aproximativ 1400 m; minima 1230 m, se află în u.a. 119 A, la punctul unde pârâul Putna Mare iese din rezervaţie, iar maxima 1680 m, în u.a. 122 B, reprezentînd colţul păduros cel mai înaintat în spre golul alpin. Diferenţa altitudinală generală de aprox. 450 m pe distanţe relativ scurte, variind între 0,8—1,2 km, precum şi configuraţia locală a determinat în¬clinări mari ale terenului, pantele variind între 15-35°. Aşezăturile sau terenurile cu pante mici, sunt relativ puţine în cuprinsul masivului păduros. ; Faţă de înălţimile piscurilor, masivului Giumalău : Sapele 1427 m, Ciungi 1521 m, Stegele 1630 m, Alunul 1667 m şi în sfârşit, Giumalău 1857 m, se constată că partea superioară a rezervaţiei urcă mult în inima golului alpin. Hidrologia Zona este situată în bazinul hidrografic al pârâului Putna Mare. Reţeaua hidrografică este bogată, favorizată de condiţiile climatice şi litologice. Regimul hidrologic este preponderent din precipitaţii, configuraţia terenului sub forma unei semi-pâlnii reprezentând bazinul de re¬cepţie a pîrîului Putna Mare alcătuit din 6 pîraie şi mai multe pârâiaşe, despărţite de culmi ce converg către confluenţa acestora.

Clima

În ansamblu, regiunea Munţilor Giumalău se caracterizează printr-o climă continentală cu nuanţe de excesivitate, cu diferenţieri determinate de altitudine, îmbrăcând în depresiuni şi culoare forme mai moderate. În întreaga regiune se simt pregnant influenţele maselor de aer rece de origine baltică, dar şi a celor vestice, atlantice, mai ales vara. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 1,7-2,9°C, aceste valori fiind compatibile cu datele din literatură ce vizează pădurile de limită. Amplitudinile termice anuale sunt cuprinse între 17,3-26,9°C. Luna cea mai friguroasă este ianuarie, cu o medie de -7,7°C, iar cea mai călduroasă este august, cu 11,8 °C. Frecvenţa zilelor de iarnă (cu temperature medie sub 0°C) variază de la 130 la 180. în total, numărul annual al zilelor fără îngheţ nu depăşeşte 80. Cantitatea anuală de precipitaţii este foarte variabilă, având ecartul pentru perioada analizată între 660,7 mm³ (1983) şi 1346,6 mm³ (1981). Media multianuală are o valoare de 923,66 mm. Lunile cele mai bogate, respective cele mai sărace în precipitaţii sunt iulie cu 154,4 mm³, respective octombrie cu 41,8 mm³. Numărul mediu anual de zile cu cer senin este sub 40, iar al celor cu cer acoperit este de peste 140. Vânturile cu cea mai mare frecvenţă sunt cele din sectorul vestic, nord-vestic, urmate de cele din vest, viteza medie anuală fiind de 8-10 m/s.

Soluri

Tipurile de sol întâlnite sunt: o brun eumezobazic, întâlnit în treimea inferioară a versantului, pe coluvii de grosime ridicată, cu volum edafic mijlociu, mezobazice de productivitate mijlocie –superioară pentru molid, cu mull-moder; o brun acid în treimea mijlocie a versanţilor, pe depozite detritice de pantă, formate din şisturi cristaline şi jospuri cu volum edafic scăzut până la mijlociu, oligobazic-oligotrofic, de productivitate mijlocie pentru molid, cu humus de tip moder; o brun feriiluvial, situat în treimea mijlocie a versantului, pe depozite detritice de pantă, formate din alterarea şisturilor cristaline extrem oligotrofe, de productivitate inferioară pentru molid cu moder – humus brut. .

DESCRIEREA MEDIULUI BIOLOGIC

Floră şi comunităţi de plante

Codrul Secular Giumalău constituie o pădure de molid (Picea abies (L.) Karst) din subzona acestei specii, situată la limita dintre zona forestieră şi cea alpină. Alcătuite din molid pur până în imediata apropiere a golului alpin, arboretele încheiate, cu coronamentele dese, caracteristice speciei, nu permit decît o iluminare slabă a solului, ceea ce are ca urmare o reprezentare foarte redusă atât a elementelor arbustive, cât şi a celor erbacee. În scurt timp după deschiderea arboretelor însă (deschideri cauzaţe prin doborâturi de vînt) în ochiurile create se insta¬lează o abundentă floră erbacee, specifică tipului de pădure şi mărimii deschiderii, elementele arbustive întîrziind să apară şi în această situaţie. În câteva asemenea ochiuri s-a analizat pătura erbacee şi arbustivă, constatând următoarea compoziţie: Achillea millefolium L., Agrostis tenuis Sibth., Alchemilla silvestris Schm., Athyrium filix – femina (L.) Roth., Caltha laeta Schott N. Ky., Campanula patula L., Campanula trachelium L., Chrysanthemum rotundifolium W. et K., Circaea lutetiana L., Crysosplenium alternifolium L., Cystopteris fragilis (L.) Bernh., Deschampsia caespitosa (L.) Beauv., Dryopteris austriaca (Jacq.) Woynar., Epilobium montanum L., Euphorbia polychroma Kerner, Filipendula ulmaria (L.) Maxim, Geranium phaeum L., Gnaphalium sylvatica Baumg., Hypericum maculatum Fuss., Juncus effusus L., Lilium martagon L., Lotus corniculatus L., Mycelis muralis (L.) Rchb., Myosotis palustris (L.) Nathh., Oxalis acetosella L., Phegopteris dryopteris Fee., Pirola uniflora, L.., Prunella vulgaris L., Ranunculus repens L., R. sardous Cr., Rubus idaeus L., Salix silesiaca Willd., Symphyturn cordatum W. et. K., Trifolium pratense L., Tussilago farfara L., Urtica dioica L., Vaccinium myrtillus L., Veronica chamaedrys L. Dintre asociaţiile vegetale întâlnite amintim: Festucetum secotilis, Festucetum verzicolores, Festucetum suspinae, Juncetum trifoii, Trifidi- Supinetrum, Nardetum strictae montanum, Myrtillo- Collunetum, Festucetum rubrae montanum, Trisetetum florescentis, Hieracio (transilvanica) – Piceetum, Hieracio – Piceetum Juniperetosum, Hieracio Piceetum ocolidetosum, Luzula (Sylvaticae) – Piceetum, Myrtillo – Piceetum abietis.

Fauna

Fauna este asemănătoare celei întâlnite frecvent în Carpaţii Româneşti. Astfel, în acest perimetru, întâlnim: ursul brun (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), mistreţul (Sus scrofa), râsul (Lynx lynx), vulpea (Vulpes vulpes), jderul (Martes martes), veveriţa (Sciurus vulgaris), lupul (Canis lupus), pisica sălbatic (Felis sylvestris). Destul de des întâlnim şoarecii de zăpadă (Microtus nivalis nepum). Dintre păsări amintim : piţigoiul (Parus major), ciocănitoarea (Picus canus), coţofana (Pica pica), bufniţa (Bubo bubo), forfecuţa (Loxia curvirostra), brumăriţa de stâncă (Prunella collaris) gaiţa de munte (Nucifraga cariocatactes), fâsa de munte (Anthus spinoletta), sitarul (Scolopax rusticola), uliu păsărar (Accipiter nisus). Importantă este prezenţa cocoşului de munte (Tetrao urogallus), a corbului (Corvus corax) specii ocrotite din cauza numărului tot mai restrâns. 2.3.3. Habitate Habitatul caracteristic este cel al pădurilor acidofile cu Picea din etajele montane, dominat de Picea abies, alte plante caracteristice fiind speciile genului Vaccinium. Acest tip de habitat este menţionat în Directiva Habitate nr.92/43/1992 a Consiliului European.

Peisaj caracteristic şi ecosisteme

În lanţul carpatic, Giumalăul alături de Rarău ocupă un loc aparte, datorită peisa¬jelor sale inedite, originale şi pline de forme. Peisajul din Rezervaţia Codrul Secular Giumalău este un peisaj natural, care în mare măsură şi-a păstrat sălbăticia, fiind foarte puţin alterat de intervenţia omului. Frumuseţea acestora, marea lor atractivitate provin din îmbinarea armonioasă dintre culoare şi formă, din felul în care se structurează suprafeţele, volumele şi golurile în raport cu dominanţii majori de relief şi vegetaţie. Există un verde al pădurilor, un alt verde al jnepenişurilor, un mozaic coloristic al păşunilor întrerupt din loc în loc de stânci şi imense blocuri de piatră cenuşie care contribuie la întreruperea monotoniei şi dau forme deosebite peisajului.

Relaţii şi procese ecologice

În cuprinsul arboretului se pot întâlni molizi lungi doborâţi de vânt sau bătrâneţe, pe pământ, acoperiţi cu muşchi sau rămaşi pe picioare, îmbrăcaţi în licheni înconjuraţi de exemplare sănătoase în toate fazele de dezvoltare. Ochiurile mai mici sau mai mari găsite ca urmare a doborâturilor de vânt, se regenerează natural în cel mai scurt timp. De-a lungul timpului, pădurea seculară Giumalău a fost afectată de doborâturi de vânt, atât în masă, pe suprafeţe variind între 0,1 ha şi 1,0 ha, cât şi asupra arborilor dispersaţi pe întreaga suprafaţă. Astfel, trebuiesc menţionate doborâturile de vânt în masă produse în anul 1964 în u.a. 119 A3 şi 123 C, care au însumat circa 12 ha, cu un volum aproximativ de 4500 m.c. În toamna anului 1970, s-au mai ivit noi doborâturi de vânt în masă, pe o suprafaţă de circa 4 ha, cu un volum de 1.200 m.c. în u.a. 122. Arborii doborâţi în masă în anul 1964, fiind în marginea rezervaţiei, au fost cojiţi şi scoşi, lucrare ce s-a executat cu avizul Academiei Române.

Rezervația forestieră Făgetul Dragomirna

Este o rezervatie de fag ce se afla pe teritoriul comunei Mitocul Dragomirnei si face parte din trupul de padure Chilia, fiind situata la o altitudine care variaza intre 380-450 m. La aceasta rezervatie se poate ajunge pe 2 trasee:

■ drumul comunal Suceava – Manastirea Dragomirna, pana la manastire si apoi urmand drumul cunoscut sub numele de ―Trei meri‖ pe o distanta de 1,6 km pana la rezervatie.

■ pe soseaua nationala Suceava – Siret, pana la intersectia cu satul Patrauti, se trece de localitate si pe drumul forestier ―Trei meri ‖ se ajunge la rezervatie.

Arboretul din rezervatie are o provenienta naturala in proportie de 97%.

Cea mai importanta interventie silvica din acest perimetru a avut loc intre anii 1875-1880, cand s-au plantat puieti de molid, larice si pin silvestru. In jurul anului 1890, s-a plantat un hectar cu stejar si paltin. Marea majoritate a arborilor au varste cuprinse intre 110-130 de ani. Acestei rezervatii i s-a dedicat un studiu monografic – Fagetum Dragomirna aparut in volumul V din ―Studii si comunicari de ocrotire a naturii‖, autor regretatul dr.ing. Petru Brega. Fauna este tipica pentru zona impadurita colinara. Suprafata rezervatiei este de cca. 134,80 ha.

Rezervația forestieră Jnepenişul cu Pinus Cembra Călimani

Rezervația naturală se află în partea de sud-vest a judeţului Suceava se întind munţii Călimani cu ramificaţii spre nord, până în albia râului Dorna. În ansamblu aceştia urcă de la sud spre nord până la altitudini de peste 2.100 m.

Fără a insista asupra genezei acestor munţi, trebuie amintit că ei sunt de natura vulcanică, fiind rezultatul unor puternice erupţii, separate prin perioade de linişte, cu o vârstă de cîrca 55 milioane de ani, recomandandu-i că cei mai ţineri munţi din ţara noastră.Căldările glaciare tipice, de pe versantul bucovinean sunt pe Răchitiş, la o altitudine de 1.900 m. Acestea erau acoperite cu circa 1 milion de ani în urmă, de gheţari ce se întideau pe distanţe de până la 3 km. Relieful Călimanilor

se caracterizează prin terase mari, dispuse în trepte, evidenţiind curgerile masive de lavă. Manifestările post-vulcanice sunt reprezentate prin depuneri de sulf nativ, limonit şi prin izvoare carbogazoase.

Rezervaţia a fost inclusă în legea 9/1973 privind protecţia mediului înconjurător şi cuprinde pădurile şi jnepenişurile situate la izvorul pârâului Neagra Şarului, înspre vârful Răchitiş, având că limite la vest sau a ce duce spre vârful Pietricelul, spre sud creasta Răchitiş, spre est arboretul de limită al amestecului molid-zâmbru, iar spre nord o linie marcată ce atinge şoseaua care urcă la colonia de minieri Călimani.

În afara de peisaj, rezervaţia prezintă o deosebită importanţă ştiinţifică prin aceea că aici se găseşte un arboret natural în amestec intim de molid şi zâmbru, unic în ţară şi foarte rar în Europa. Aici zâmbrul are trunchiuri bine conformate, cilindrice, drepte. În zona jnepenişului, zâmbrul prezintă infurcări datorită intemperiilor (vânturi puternice, ploi abundente, trăsnete, ninsori masive, geruri, arşiţe) specifice limitei altitudinale de vegetaţie.

Interesantă în acest perimetru este şi prezenţa arinului (Alnus viridis) care fixează bine solul precum şi prezenţa scorusului (Sorbus aucuparia) ce vegetează bine chiar până la cotă 1.880 m.

Un fapt demn de remarcat este arbustul ocrotit ce apare frecvent în jnepenisuri sau pe soluri de natură vulcanica: smandarul (Rhododendron kotsckyi) care colorează în roşu aprins covorul vegetal în luna iulie-august. Alte specii erboase sunt: degetarutul (Soldanella montană varietatea calimanica şi varietatea românică), ciuboţică cucului (Primula minima).

În patrimoniul rezervaţiei se înscriu şi grotele Luanei, descoperite de geologul Emil BUTNARU în 1961, formate în rocile vulcanice, numite vulcanocarst.

O menţiune deosebită ar trebui făcută cu privire la exploatarea sulfului din masivul Calimani, care, fără a atinge nivelurile scontate, a distrus definitiv ecosistemele montane din zonă, arii întregi necesitând lucrări severe de reconstrucţie ecologică şi protecţia zonelor ocrotite.

Suprafaţa: circa 384,20 hectare.

Rezervația forestieră Pădurea Zamostea – Lunca

Declarata rezervatie naturala in 29 octombrie 1973, Zamostea Lunca se afla situata pe malul drept al raului Siret, la 12 km nord de drumul national Suceava-Dorohoi, drum ce trece prin comuna Zvorastea. Situata la contactul tectonic dintre orogenul carpatic si platforma cratogena moldo-podolica, lunca Zamostei se prelungeste de la altitudinea de 290 m a terasei inundabile a Siretului spre piemontul colinar. Particularitatile climatice : precipitatii abundente 700-800 mm anual, temperaturi medii 6-8 grade Celsius, fac din aceasta zona o adevarata enclava umeda. Dintre speciile lemnoase remarcam : stejarul (Quercus robur), frasinul (Fraxinus excelsior), teiul (Telia cordata), ciresul (Prunus avium), paltinul de camp (Acer platanoides), plopul tremurator (Populus tremula).

Elementele arbustive sunt reprezentate de : jugastru (Acer campestre), alunul (Corylus avellana), sangerul (Cornus sanguinea), ulmul de camp (Ulmus laevis), paducelul (Crategus monogyna), salba moale (Euonymus europaea), iedera(Hedera helix) si sporadic salba pitica (Euonymus nana) – monument al naturii. Flora este bogat reprezentata prin ghiocei (Galanthus nirvalis), viorele (Scilla bifolia), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), dalacul ( Paris quadrifolia), tataneasa (Symphytum cordatum), slabanogul (Impatrons noli-tangere), lacramioara (Convalaria majalis), cerentel (Geum urbanum), precum si prin monumente ale naturii : Frutillaria meleagris si papucul doamnei ( Cypripedium calceolus). Tot aici s-au gasit coarne fosilizate de creb, indicand prezenta de odinioara a acestei specii in luncile Siretului, biotop clasic pentru aceste animale, pana la interventia brutala a omului. Fauna este tipica zonelor colinare : mistret, caprior, iepuri, vulpe, etc.

Numeroasele formatiuni vegetale (in care predomina stejarul) atrag un numar mare de pasari ce gasesc aici conditii ideale de viata, iar formatiunile floristice confirma importanta deosebita a acestei rezervatii pentru conservarea sistemelor relictare. Suprafata rezervatiei este de cca. 107,60 ha.

Rezervația forestieră Bila-Lala

Localizare: Rezervatia floristica Bila – Lala este situata la vest de localitatea Carlibaba, pe versantii nord-estici ai Muntilor Rodnei in bazinele hidrografice ale Lalei si Bilei, in nodul orografic Ineu ( Masivul Ineu), dominat de varfurile Ineu (2279 m) si Ineut (2222 m). Masivul Rodnei este cel mai inalt si cel mai impunator masiv al Carpatilor Orientali – singurul din aceasta grupa cu caracter alpin. Din varful Ineu se desprind cateva culmi secundare, orientate spre Valea Bistritei, cum sunt: Pietrosul Tomnatecului (Vf.Tomnatec, 1966 m) si culmea Gaja (Vf.Gaja -1847 m, Nichitis -1451 m, Dealu Negru -1564 m). Intre aceste culmi sunt vaile Lalei si Bilei, separate de Creasta Piciorul Plescutei, suspendata la peste 1600m. Fara a fi singurul masiv din Carpatii Orientali afectat de glaciatia cuaternara, Muntii Rodnei pastreza insa cel mai bine, urmele modificarii glaciare: formatiuni tipic glaciare precum circurile glaciare care frecvent adapostesc lacuri. Cele doua parauri care traverseaza rezervatia sunt: Bila (Ineu) are 10 km lungime, izvoraste din circul glaciar, curge in trepte de sub Creasta Ineu – Creasta Neteda (1950-1640m) prin Zanoaga Ineului si se varsa in Bistrita Aurie in dreptul localitatii ªesuri.

Lala are 11 km lungime si isi are obarsia in laculetul Ineului (Lacul Lala Mica) la 1920 m altitudine. Valea superioara a Lalei are un profil longitudinal puternic adancit si trece prin Lacul Lala Mare (1815 m). Pe traseul Lalei au fost identificate 3 morene la altitudinile de 1350 m, 1640 m, si 1840 m, care o situeaza printre cele mai importante vai glaciare din Muntii Rodnei.

Specii ocrotite: Rezervatia cuprinde o flora alpina foarte bogata din care se remarca: zambrul (Pinus cembra), smardarul (Rhododendron kotschy) precum si alte elemente floristice rare: papucul doamnei ( Cypripedium calceolus), floarea de colt (Leontopodium alpinum), sangele voinicului (Nigrottela nigra), tantaura (Centaurea carpatica), crucea pamantului (Heracleum carpaticum), opaita (Lychia nivalis) si elementul circumpolar Silene actualis. Sub raport floristic, muntii Rodnei sunt un nod intre flora Carpatilor Orientali si Meridionali.

Vegetatia lemnoasa este alcatuita preponderent din molid (Picea abiesj, iar la nivelul superior al etajului acestei vegetatii sunt exemplare de zambru (Pinus cembra) – relict glaciar, extins mai ales pe valea Lalei si izolat pe valea Bilei.

Suprafata rezervatiei este de cca. 234,1 ha.

Rezervația forestieră Tinovul Găina-Lucina

Anul declararii rezervatiei: 2007 Suprafata: 1 ha

Localizare: Raza comunei Moldova – Sulita în satul Lucina, la stanga paraiasului Bilcani ce se uneste cu valea pârâului Gaina, la altitudinea de 1200m.

Elemente caracteristice: Mesteacanul pitic (Betula nana), muschii de turba cu rogoz (Sphagno -Caricetum rostrates), bumbacarita (Eriophorum vaginatum), numeroase graminee în special trestia de mlastina (Calamagrostis neglecta).

Munţii Rarău Giumalău

1.CÎMPULUNG-MOLDOVENESC, 642 m – CABANA DEIA, 680 m Marcaj: triunghi rosu. Durata: 30

minute. Caracteristica parcursului: Desi se desfasoara in afara limitelor muntilor Rarau-Giumalau, traseul

intereseaza direct pe cercetatorii acestor munti, intrucit conduce, in foarte scurt timp, la cabana Deia, adapost

ce poate fi folosit atit vara cit si in timpul iernii, de drumetii ce sosesc o data cu seara in Cimpulung-

Moldovenesc si nu vor sa urce noaptea pe Rarau. Cabana Deia este situata pe versantul sting al riului

Moldova, la poalele Obcinei Feredeului, si face parte dintr-un grup de case construite printre salcimii si pinii

parcului natural de aci. Traseul poate fi parcurs si cu autovehicule.

De la gara, se urca in oras, mergind apoi pe strada principala, spre est, pina in dreptul parcului pe care il

traversam, pentru a trece Moldova peste pod. In continuare, o soseluta sau marcajul de pe malurile unui

torent de munte, ne conduc pina la cabana.

Accesul la Cimpulung-Moldovenesc se face pe calea ferata (linia Cluj – Vatra-Dornei –

Suceava-Nord) sau pe soseaua nationala nr. 17 (Suceava – Cimpulung-Moldovenesc – Dej).

2.STAŢIA CÎMPULUNG-EST, 620 m – POIANA-SIHĂSTRIEI, 950 m – CABANA RARĂUL, 1540 m

Marcat: punct rosu. Durata: 4–5 ore. Caracteristica parcursului: Se coboara din tren in statia Cimpulung-Est. Marcajul urmarsete traseul unei sosele carosabile, pe care se poate ajunge cu autovehiculele pina la cabana

Raraul si de aici mai departe, pe malurile Bistritei, in comuna Chiril, mergind de-a lungul vaii cu acelasi nume (traseul nr. 7). Serpentinele soselei sint taiate, din loc in loc, de potecile cu ajutorul carora se scurteaza drumul, la coborire. Itinerarul poate fi parcurs si iarna. Cabana Raraul se afla minunat situata sub vf. Rarau si are in fata Pietrele-Doamnei, acele semete turnuri de calcar ce izbucnesc parca din adincuri si profileaza pe orizont contururile unei dantelarii de un deosebit

pitoresc. Platoul larg pe care este ridicata cabana intregeste farmecul peisajului, iar izvorul, rece ca gheata, ce tisneste puternic din stincile de linga cabana, sporeste frumusetea locului si este pretuit de drumeti, mai ales in zilele calde de vara, atit de frecvente pe Rarau. In Poiana-Sihastriei se aduna traseele nr. 2 (de la Cimpulung-Est) si nr. 3 si 4 (de la Cimpulung-Moldovenesc, respectiv, pe sub vf. Bodea si pe Valea-Seaca); pe Munceii- Raraului se intilneste traseul nr. 5 (de la Cimpulung-Moldovenesc, pe sub vf. Runcul) si traseul nr. 8 (de la Vatra-Dornei, peste Giumalau).

Accesul la punctul de intrare pe traseu (Cimpulung-Est) este acelasi ca la traseul nr. 1. in afara de drumul raional spre cabana Raraul, din soseaua nationala nr. 17, inainte de Cimpulung- Est, se mai ramifica si un alt drum raional, Cimpulung-Est (Capu-Satului) – Slatioara – Stulpicani.

3.CÎMPULUNG-MOLDOVENESC, 642 m – SUB VF. BODEA (1082 m), LA 950 m – POIANA-

SIHĂSTRIEI, 950 m – CABANA RARĂUL, 1540 m Marcaj: triunghi galben. Durata: 4 ore.

Caracteristica parcursului: Pornind din gara, se traverseaza orasul catre est, pina in dreptul strazii Pictor Grigorescu, unde incepe marcajul. Trecem prin citeva strazi periferice, ultima fiind paralela cu firul de apa al unui component al Vaii-Seci. Pina la un punct de pe aceasta strada (inainte de a ajunge la un podet), traseul nostru este comun cu traseul nr. 4, pe care apoi il paraseste, cotind la stinga, in urcus pieptis. De sub vf. Bodea inainte, traseul ofera perspective largi si strabate o serie de livezi intinse, finete zmaltuite cu flori si petice mari de padure. Pe traseu se intilnesc citeva firisoare de vale. Exista posibilitati de adapostire la stine si

la «conacele» din finete, astfel incit drumul poate fi strabatut destul de usor si iarna. Pina in Poiana-Sihastriei, alternanta urcusurilor si coborisurilor da traseului nr. 3 un caracter de oarecare dificultate, spre deosebire de traseul nr. 4, care urca usor, uniform, in schimb, traseul marcat cu triunghi galben, este mai pitoresc si se desfasoara pe o carare zvintata. De remarcat minunata perspectiva ce se deschide asupra Raraului, atunci cind se ajunge pe Plaiul Bodii, in zona dintre 900–950 m alt. In Poiana-Sihastriei se intilneste traseul nr. 2 (de la Cimpulung-Est) si se reintilneste traseul nr. 4, parasit inainte de urcusul catre vf. Bodea. Pe Munceii-Raraului se intilnesc traseele nr. 5 si nr. 6.

Accesul la Cimpulung-Moldovenesc (intrarea pe traseu) se face asa cum s-a aratat la traseul nr. 1.

4.CÎMPULUNG-MOLDOVENESC, 642 m – VALEA-SEACĂ – POIANA-SIHĂSTRIEI, 950 m – CABANA

RARAUL, 1540 m

Marcaj: triunghi albastru. Durata: 4 ore. Caracteristica parcursului: Intrarea pe marcaj se face din strada principala, prin strada Pictor Grigorescu, o data cu traseul nr. 3. Se strabat citeva strazi periferice, apoi

drumeagul, paralel cu un fir de apa al Vaii-Seci, se transforma curind in sleau de caruta, uneori foarte mocirlos. Semnele de marcaj, aplicate pe copaci sau pe stilpii de telefon, conduc in Poiana-Sihastriei, dupa ce – intr-un luminis – se intilneste triunghiul galben al traseului nr. 3. Din Poiana-Sihastriei inainte, marcajele nr. 2, 3 si 4 au traseu comun (de-a lungul drumului raional). Aproape intregul traseu, presarat cu izvoare, este lipsit de perspective largi, el desfasurindu- se mai tot timpul prin padure. Accesul la punctul de intrare pe traseu (Cimpulung-Moldovenesc) se face ca la traseul nr.1.

5.CÎMPULUNG-MOLDOVENESC, 642 m – PE SUB VF. RUNCUL, 1142 m – DEALULPRASCA, 975 m – OBCINA-FLOCENILOR – MUNCEII-RARĂULUI, 1456 m şi 1591 m – VF. TIHĂRAIA, 1470 m – ŞAUA

DE 1435 m alt. – CABANA RARĂUL, 1540 m Marcaj: banda albastra. Durata: 5–6 ore. Caracteristica

parcursului: Intrarea pe traseu se face dinspre periferia nord-vestica a Cimpulungului-Moldovenesc, pe piriul Mesteacan. Drumul urmeaza apoi piciorul de munte, coborit din Obcina-Flocenilor si terminat deasupra Cimpulungului-Moldovenesc prin piscul Runcul (1142 m), astfel incit strabaterea lui da prilej pentru admirarea unor minunate privelisti asupra virfurilor: Giumalau, Rarau si Pietrele- Doamnei. In prima parte a sa, traseul

prezinta portiuni cu panta mare. Traseul nu este indicat a fi parcurs iarna. Pe Munceii-Raraului se intilnesc traseele nr. 2, 3 si 4 care urca de la Cimpulung-Moldovenesc, pe sub vf. Bodea, si pe Valea-Seaca. Nu departe de cabana se intilnesc si traseele nr. 8 (de la Vatra-Dornei, peste Giumalau) si nr. 6 (de la Zugreni, pe Valea-Colbului). Accesul la punctul de intrare pe traseu (Cimpulung-Moldovenesc) se face dupa indicatiile date la traseul nr. 1.

6.CABANA RARĂUL, 1540 m – PÎRÎUL COLBU – ZUGRENI, 742 m

Marcaj: Triunghi rosu. Durata: 3 ore. Caracteristica parcursului: Pe prima jumatate de kilometru, marcajul, condus pe drumul Capu-Satului – cabana Raraul – Chiril, este comun cu traseele nr. 5 (de la Cimpulung-Moldovenesc, pe sub vf. Runcul) si nr. 8 (de la Vatra-Dornei, peste Giumalau).

De aci inainte, dupa 20 de minute de coboris continuu in lungul firului de apa al Piriului- Rece, drumul taie

soseaua spre Chiril si trece apoi pe minunatele alei care serpuiesc printre molizii ce impaduresc partea inferioara a vaii Colbu. Pe parcurs, se intilnesc cheile dintre Piciorul-Tepuselor si abruptul Cretelor. La Zugreni, se afla barajul de curind construit, loc de unde se poate incepe o incintatoare calatorie cu pluta, pe Bistrita, pina la Brosteni, trecind pe la Crucea, Toance si Gura-Birnarului. De-a lungul Bistritei, trece soseaua nationala nr. 17 B (Brosteni – Vatra-Dornei). In afara de cabana Raraul, posibilitati de adapostire peste noapte mai ofera si cabana plutasilor, de la Zugreni, unde exista si un punct de desfacere a produselor alimentare.

Traseul nu se parcurge iarna.

7.CABANA RARĂUL, 1540 m – ŞAUA DE 1435 m alt. – SUB POIANA-SCHITUL-RARĂU – PÎRÎUL

CHIRIL – SATUL CHIRIL, 739 m Marcaj: punct albastru. Durata: 4 ore. Caracteristica parcursului:

Traseul foloseste a doua jumatate a drumului raional, care, trecind pe la cabana Rarau, uneste Cimpulungul Moldovenesc de pe apa Moldovei, cu satul Chiril de linga apa Bistritei. Drumul este un coboris continuu, la inceput pe picior de munte, apoi pe fir de vale. De la Chiril se poate ajunge la Brosteni, fie pe soseaua care trece pe valea Bistritei, fie coborind cu plutele, pe

la Crucea si Toance. La Vatra-Dornei se poate ajunge urmind in susul Bistritei, soseaua nationala nr. 17 B, Brosteni – Crucea – Vatra-Dornei.

Traseul nu este indicat ca drum de iarna.

8.CABANA RARĂUL, 1540 m – ŞAUA DE 1435 m alt. – STÎNA DIN BAŞCA, 1350 m – ŞAUA FUNDUL-COLBULUI, 1308 m – POLIŢA-CAPRELOR, 1405 m – VF. GIUMALĂU, 1857 m – POIANA-CIUNGI, la

1550 m – OBCINA-MICĂ,1329 m – STÎNA DIN OBCINA-MICĂ, 1245 m – PÎRÎUL CHILIA –

Marcaj: banda rosie. Durata: 10–11 ore. Caracteristica parcursului: Traseu de legatura intre cele doua masive, Rarau si Giumalau; foloseste poteca de pe spinarea culmii principale. Drumul este dificil numai din

cauza lungimii lui. La inceput, coborisul pina in saua Fundul- Colbului se face pe gol alpin sau prin rariste de padure. Urmeaza apoi un lung urcus prin padure si o trecere de-a coasta a piraielor de obirsie a Izvorului-Giumalau (cu minunate perspective asupra vaii Moldovei). Pe platforma vf. Giumalau, se ajunge dupa un urcus prin gol alpin, pe o poteca furisata printre jnepeni si ienuperi. De pe Giumalau se coboara, pe o carare priporoasa, in Poiana-Ciungi. In continuare, drumul trece prin padure si printr-un sir de minunate poieni, pina la stina de deasupra obirsiei vaii Chilia. De aci incolo, un drumeag pe fir de vale ne scoate pe malul sting al Bistritei, in fata marelui combinat forestier «Bernat Andrei», de la Vatra-Dornei. Dupa citeva sute de metri

parcursi in susul Bistritei, se ajunge la Vatra-Dornei, minunata statiune balneoclimaterica din nordul tarii. La cabana Raraul, se poate ajunge de la Cimpulung-Moldovenesc (traseele nr. 2, 3, 4 si 5), de la Slatioara (traseul nr. 13), de la Zugreni (traseul nr. 6) si de la Chiril (traseul nr. 7). De la cabana si pina in saua de 1435 m alt., traseele nr. 7 si 8 merg paralel; in saua de sub vf. Giumalau, se desparte traseul nr. 9 (spre Rusca), in Poiana-Ciungi se ramifica traseele nr. 10 (spre localitatea Valea-Putnei, peste muntii Chilia, Alunul si Sapele) si nr. 12 (la Poiana-Itcani). Sub vf. Obcina-Mica se intilneste traseul nr. 11 (venind de la Valea-Putnei, prin Poiana- Itcani) si ceva mai departe se ramifica traseul nr. 14 (spre Vatra-Dornei, peste vf.

Birnarelul). In Vatra-Dornei se ajunge, cu trenul, pe linia de cale ferata Suceava-Nord – Vatra Dornei – Cluj. Prin oras trec atit soselele nationale nr. 17 (Dej – Vatra-Dornei – Suceava) si nr. 17 B (Vatra-Dornei – Chiril – Ceahlau) cit si drumul regional Vatra-Dornei – Dirmoxa – Brosteni. Da la Vatra-Dornei se poate cobori cu plutele, pe Bistrita (schela pentru plute, la 2 km in aval de oras). Traseul nu este indicat iarna.

9.VF. GIUMALĂU, 1857 m – ŞAUA GIUMALĂULUI, 1840 m – VF. CALD, 1574 m – SATUL RUSCA, 772 m

Marcaj: punct rosu, acelasi cu cel de pe valea piriului Rusca. Durata: 3–4 ore. Caracteristica parcursului:

Traseul este folosit de drumetii care, o data ajunsi pe vf. Giumalau, vor sa incheie excursia coborind cu plutele pe Bistrita. Drumul este un coboris aproape neintrerupt. Din cauza lipsei de adaposturi, traseul nu este indicat iarna. Pe vf. Giumalau se ajunge urmind traseul nr. 8 (dinspre sud-vest, de la Vatra-Dornei, sau dinspre est, de la

cabana Raraul). Se mai poate ajunge pe virf si din localitatea Valea-Putnei, urmind traseele nr. 10 (peste muntii Sapele, Alunul si Chilia) si nr. 12 (pe la Poiana-Itcani). Din satul Rusca se poate continua drumul spre Brosteni (cu plutele, pe la Zugreni, sau pe soseaua nationala nr. 17 B, pe valea Bistritei). La Vatra-Dornei (11 km in amonte de satul Rusca) se poate ajunge pe soseaua nationala nr. 17 B, Calugareni – Chiril – Vatra-Dornei.

10.VALEA-PUTNEI, 853 m – VF. SAPELE, 1427 m – VF. ALUNUL, 1667 m – CHILIAMICĂ, 1599 m – CHILIA-MARE, 1631 m – VF. GILII, 1651 m – VF. STEGILE, 1630 m – POIANA-CIUNGI, LA 1650 m

– VF. GIUMALĂU, 1857 m Marcaj: punct albastru. Durata: 7 ore. Caracteristica parcursului: Traseul

foloseste un plai de coama (pe muntele Sapele si apoi pe culmea secundara Giumalau – Alunul) astfel incit strabaterea lui ne da prilejul sa admiram privelisti frumoase si larg cuprinzatoare asupra Obcinelor bucovinene

si vailor de la poalele masivului (Valea-Putnei si Valea Moldovei). Din lipsa de adaposturi, traseul nu se parcurge iarna. In Poiana-Ciungi, se intilneste traseul nr. 8 (de la Vatra-Dornei, dinspre sud-vest, si spre cabana Raraul, catre est). Pe platforma virfului Giumalau urca si traseul nr. 9 (de la Rusca). Accesul la localitatea de pornire pe traseu (Valea-Putnei) se face cu trenul (linia de cale ferata, Suceava-Nord

– Vatra-Dornei – Cluj) sau pe soseaua nationala nr. 17, Dej – Iacobeni – Suceava. De pe vf. Giumalau, se poate cobori la Vatra-Dornei (traseul nr. 8), la Rusca, pe valea Bistritei (traseul nr. 9) sau se poate ajunge la cabana Raraul (traseul nr. 8).

11.COMUNA VALEA-PUTNEI, 853 m – IŢCANI, 930 m – POIANA-IŢCANI, 985 m – VF. OBCINA-

MICĂ, 1329 Marcaj: triunghi rosu. Durata: 4 ore. Caracteristica parcursului: Traseu de vale (drumul urmeaza portiunea superioara a Vaii-Putnei). Din soseaua nationala, un drum carosabil, lung de 9 km, desprins spre sud in localitatea Valea-Putnei, duce pina in Poiana-Itcani, la 985 m alt., astfel incit, in timpul iernii, se poate ajunge cu usurinta in acest punct.

Sub vf. Obcina-Mica, se intilneste traseul nr. 8 (de la Vatra-Dornei sau spre cabana Raraul). Accesul la punctul de pornire pe traseu (localitatea Valea-Putnei), se face ca la traseul nr. 10, iar coborirea la

cea mai apropiata statie de cale ferata (Vatra-Dornei), se face pe traseul nr. 8.

12.POIANA-IŢCANI, 985 m – POIANA-LUI-ALEXA, 1830 m – POIANA-CIUNGI, LA 1550 m

Marcaj: banda galbena. Durata: 3–4 ore. Caracteristica parcursului: Traseu de culme, marcat pentru a se

stabili o legatura directa intre Poiana-Itcani si platforma virfului Giumalau. Prin Poiana-Itcani trece si traseul nr. 11 (de la localitatea Valea-Putnei, pe culme, sub vf. Obcina-Mica). In Poiana-Ciungi se aduna traseele nr. 8 (de la Vatra-Dornei sau spre cabana Raraul), nr. 10 (din localitatea Valea-Putnei, peste Sapele si Alunul) si nr. 12. La punctul de intrare pe traseu (Poiana-Itcani), se ajunge din comuna Valea-Putnei, pe traseul nr. 11. Din

Poiana-Ciungi, se poate cobori la Vatra-Dornei (traseul nr. 8), la Rusca, in Valea-Bistritei (traseul nr. 9) sau, peste vf. Giumalau, se poate ajunge la cabana Raraul (traseul nr. 8).

13.CABANA RARĂUL, 1540 m – VF. RARĂU, 1653 m – VF. POPII-RARĂULUI, 1622 m – VF. TODIRESCU, 1492 m – CODRUL SECULAR DE LA SLĂTIOARA – COMUNA SLĂTIOARA, 733 m

Marcaj: triunghi rosu. Durata: 4 ore. Caracteristica parcursului: In prima lui parte, traseul este un drum

de culme, cu largi perspective asupra muntilor Bistritei si Obcinelor bucovinene. In partea finala, traseul strabate codrul secular de la Slatioara, interesanta rezervatie forestiera, si coboara in comuna cu acelasi nume, in punctul numit «La-Parau». Traseul nu se strabate iarna. La cabana Raraul se poate ajunge, de la Cimpulung-Moldovenesc (pe traseele nr. 2, 3, 4 si 5), de la Vatra-Dornei (pe traseul nr. 8), de pe Bistrita, de la Zugreni (pe traseul nr. 6) si din satul Chiril, tot de pe Bistrita (pe traseul nr. 7).

Din comuna Slatioara, pe drumul Cimpulung-Moldovenesc – Stulpicani – Frasin, se poate ajunge la Cimpulung-Moldovenesc (8 km) sau in Gura-Humorului.

14.VATRA-DORNEI, 805 m – SUB VF. BÎRNĂRELUL, 1328 m – POIANA-OBCINA-MICĂ, 1245 m

Marcaj: banda albastra. Durata: 4 ore. Caracteristica parcursului: Traseul este o varianta locala a itinerarului nr. 8 si a fost marcat pentru a se inlesni ascensiunea directa a virfului Birnarelul de pe care se

desfasoara o splendida priveliste asupra Muntilor Bistritei si Obcinelor. Intrarea pe traseu se face de pe malul sting al Bistritei, din aval de Gura-Chiliei. Accesul in localitatea de pornire (Vatra-Dornei) se face pe calea ferata (linia Cluj – Vatra- Dornei – Suceava-Nord) sau pe soseaua nationala nr. 17, Dej – Vatra-Dornei – Suceava. Din Vatra-Dornei porneste si soseaua nationala nr. 17 B, pe valea Bistritei, prin Chiril pina la Calugareni, apoi pe malul lacului de acumulare al

hidrocentralei de la Bicaz. Din Poiana-Obcina-Mica, se poate reveni la Vatra-Dornei, urmind traseul nr. 8, sau se poate ajunge in Poiana-Itcani si, mai departe, in localitatea Valea-Putnei, pe traseul nr. 11. Traseul nu se parcurge iarna.

TRASEE MONTANE MUNTII SUHARD - OUSORU

1. Pârâul Diaca – Vf. Omu – Poiana Diecilor – Vf. Sveitania – Vf. Suhardul Mare – Vf. Ousoru – Vf.

Runc – Vatra Dornei, 16 ore – banda albastra

2. Valea Bistritei – confluenta Bistritei cu Poiana Diaca – Pârâul Diaca – Bancu Castel, 5 ore – triunghi

albastru

3. Sat Dorna Candreni – Vf. Ousoru – Vf. Hajului – sat iacobeni, 3 ore – cruce albastra

4. Sat Ciocanesti – Vf. Bitca Tirsorului – M. Stefan – Valea Brâncusorului – Valea Bancu – sat Podu

Cosnei, 8 ore – punct rosu

TRASEE MONTANE MUNTII RARAU GIUMALAU

Masivul muntos Rarau- Giumalau prezinta o vasta retea de trasee turistice marcate, sau care sunt in curs

de marcare, retea ce permite traversarea zonei in toate directiile, precum si cunoasterea zonei, cu toate

frumusetile peisajului montan si a obiectivelor turistice.

In aceasta regiune se pot delimita trei puncte importante , de convergenta a traseelor marcate, puncte

care dau posibilitatea turistilor sa-si aleaga cele mai bune variante de parcurgere a acestei zone montane.

Muntii Rarau-Giumalau fac parte din Muntii Bucovinei, fiind situati in nordul Carpatilor Orientali, in

bazinele hidrografice superioare ale Moldovei si Bistritei.

Sunt marginiti la nord de depresiunea Campulung Moldovenesc si de Obcinele Bucovinei, reprezentate

de Obcina Mestecanisului si Obcina Feredeului, spre est de Obcina Voronetului, iar spre sud-est de

muntii Stanisoarei.In sudul lor se afla muntii Bistritei; in sud-vest depresiunea Tara Dornelor, strajuita

de masivul vulcanic al Calimanului; in vest Obcina Suhardului si muntii bargaului, iar spre nord-vest se

profileaza la orizont crestele alpine ale muntilor Rodnei.

Muntii Rarau-Giumalau sunt delimitati la nord-vest de valea Putnei si de saua sau pasul Mestecanisului,

care le separa de Obcina Mestecanisului, apoi la nord de valea Moldovei. Spre rasarit, fata de Obcina

Voronetului, cele doua masive sunt limitate de vaile a doua paraie: sandru si Slatioara. Spre sud-est,

dincolo de aliniamentul valea Chiril-curmatura Prislopului si paraul Hogea se desfasoara culmile

prelungi ale muntilor Stanisoarei.

La est, valea Bistritei Aurii constituie limita spre Obcina Suhardului, iar la sud, de la confluenta cu raul

Dorna, valea Bistritei separa cele doua masive de muntii Bistritei. Bazinul depresionar Pojorata si

depresiunea Campulung Moldovenesc se onscriu in aria geografica a muntilor Rarau-Giumalau,

delimitandu-I de Obcinele Bucovinei.

In aceste limite, muntii Rarau-Giumalau au o suprafata de circa 375 kmp. Distantele cele mai mari sunt

pe directia nord-sud, 21 km, intre Vatra Dornei si Pojorata, si pe directia vest-est, 28 km, intre Iacobeni

si Slatioara.Altitudinile maxime se afla in muntele Giumalau-1857m si in muntele Rarau-1651m.

1. Loc. Slatioara – Codrul Secular Slatioara – Saua Ciobanului – Cabana Rarau, 3 ore – triunghi rosu

2. Loc. Slatioara – Codrul Secular Slatioara – Popii Raraului – Saua Ciobanului – Cabana Rarau, 3 ore

– cruce albastra

3. Loc. Câmpulung Moldovenesc (Est) – Cheile Moara Dracului – Saua Ciobanului – Cabana Rarau, 5

ore vara, 6 ½ ore iarna (traseu nerecomandat pe timp de iarna) – cruce rosie

4. Loc. Câmpulung Moldovenesc (Est) – Izvorul Alb – Pârâul Limpede – Saua Ciobanului – Cabana

Rarau, 4 ore – cruce galbena

5. Loc. Câmpulung Moldovenesc (Est) – Izvorul Alb – Cabana Rarau (sosea asfaltata), 4 ore – cerc rosu

6. Loc. Câmpulung Moldovenesc – Dealu Bodea – Poiana Sihastriei – Cabana Rarau, 3 ½ ore – triunghi

galben

7. Loc. Valea Putnei – Valea Castelului – Padurea Seculara Giumalau – Vf. Giumalau – Cabana

Giumalau, 8 ore – cerc albastru

8. Cabana Giumalau – Cabana Zugreni, 4 ore – cerc albastru

9. Cabana Giumalau – loc. Rusca, drum acces masina – cerc rosu

TRASEE MONTANE MUNTII CALIMANI

Masivul muntos Calimani delimiteaza Bucovina la sud de judetul Harghita. Dinspre Campulung

Moldovenesc, accesul se face pe DN 17, pana in municipiul Vatra Dornei, de aici putandu-se ajunge

prin comunele Sarul Dornei si Neagra Sarului, atat cu autoturisme cat si pe trasee turistice marcate.

Atractiile turistice importante: Varful Pietrosul (2102 m) si statia meteorologica, de unde se poate

savura vizual o panorama peisagistica deosebita a Podisului Transilvaniei. In iernile senine de aici se

vede clar Varful Moldoveanu din Muntii Fagaras.

Muntii Calimani apartin lantului vulcanic ce captuseste latura interna a Carpatilor Orientali, situat in

zona de contact a muntilor de ineretire cu marile depresiuni de prabusire ale Transilvaniei si Pannoniei.

Calimanul (inclusiv Gurghiu si Harghita) se incadreaza in grupa sudica a celor mai tineri munti din tara

noastra, cu cratere stinse acum circa 1,8 – 5 milioane de ani (Cuaternarul inferior), care s-au format in

Pliocenul superior (finele Neogenului-Tertiar). Intensa activitate vulcanica neogena a dus la aparitia

unor imense acumulari de lava desfasurate pe o lungime de 450 km (dintre care 375 pe teritoriul tarii

noastre). Constituit din alternante de lave, aglomerate si cenusa (stratovulcan), Calimanul apartine

grupei sudice – cea mai importanta masa vulcanica – cu o suprafata de aproximativ 6.400 km2, cu

latimea de circa 40 km (peste 50 in sectorul Calimanului) si lungimea de aproape 160 km. Acest masiv

este caracterizat prin prezenta celor mai mari altitudini (Pietrosul Calimanului – 2100 m, Gurghiu –

1776 m, Harghita – 1800 m), care coboara treptat catre Tusnad (Ciomatu ? 1.301 m). In acest sector

apar aliniate numeroase conuri vulcanice distruse partial de eroziune, dar mai ales datorita prabusirilor

care au dus la deschidorea unor cratere (caldere) imense (cu un diametru de circa 10 km in Caliman).

1. Vatra Dornei – Poiana Spânzului – Buza Serbii – Poiana Runc – Neagra Sarului, 18 ore – triunghi

albastru

2. Sat Dorna Candreni – Moara Dracului – sat Saru Dornei, 7 ore – cruce albastra

3. Sat Neagra Sarului – Rezervatia “12 Apostoli” Vf. Tamau – paraul Haitii – sub Vf. Pietrisorul –

Caldarile Nordice – Seaua Negoiului – Vf. Retitis – Iezerul Calimaniului – Gura Haitii, 18 ore – punct

rosu

4. Sat Gura Haitii – Vf. Pietrele Rosii – sat Dornisoara, 7 ore – cruce rosie

5. Sat Dorna Candreni – sat Poiana Negrii – Vf. 12 Apostoli – Piciorul Herlei – Gura Haitii – Vf.

Calimanul Cerbului – pârâul Bucinis – sat Coverca, 8 ore – punct albastru

6. Sat Cosna – Vf. Cosnei – sat Poiana Negrii, 6 ore – banda galbena

Hărţi turistice Bucovina

http://www.ostra.ro/assets/maps/obiective_turistice1.jpg

http://www.ostra.ro/assets/maps/bucovinamap.jpg

http://www.ostra.ro/assets/maps/Bucovina_touristicmap.jpg

http://www.ostra.ro/assets/maps/bucovinamap2.jpg

Vatra Dornei (maghiara Dornavátra) este un municipiu din jude?ul Suceava, Bucovina, România

Istoria orasului O legenda pastrata în memoria Dornelor, care atesta existen?a Dornei înca de pe

vremea întemeierii statului Moldovei, leaga numele localita?ii de o dragoste tragica a întemeietorului

Moldovei ? Drago? Voda. Acesta s-ar fi îndragostit de pastori?a localnica Dorina, pe care a ucis-o dintr-

o gre?eala ?i, în amintirea ei, a decis ca apa lânga care s-a petrecut drama sa poarte numele ei.

O explica?ie stiin?ifica a toponimicului “Dorna” este greu de oferit. Dictionarul Limbii române editat de

Academia RPR în 1958, explica no?iunea “dorna” prin bulboana sau vale cu apa. Slavii au numit

a?ezarea mla?tinoasa “Dolina”, romanii au numit-o “Durnacum” iar la români a ajuns Dorina, care prin

eliminarea vocalei “i” ?i prin rotacismul specific limbii române, a devenit Dorna.

Din izvoare istorice mai re?inem ca la 14 mai 1600 Mihai Viteazu, a trimis spre Moldova armata

condusa de generalul sau Baba Novac. Acesta a urmat drumul prin Cândreni, peste Mestecani?, spre

Câmpulung ?i apoi spre Suceava, în urmarirea domnului Moldovei Ieremia Movila.Dupa anul 1775,

Dorna intra sub stapânire austriaca ?i locuitorii au devenit iobagi ai domeniului împaratesc Câmpulung.

Faptul a generat conflicte care au durat aproape un secol. Locuitorilor li s-au luat drepturile la

cârciumarit, pescuit, morarit, li s-au pus taxe pe fâne?e ?i paduri ?i au fost obliga?i sa presteze munci

neplatite la diferite lucrari edilitare ini?iate de coroana. De asemenea, ei trebuiau sa dea autorita?ii biruri

în natura (gaini, lâna ?i lemne). Pe teritoriul târgului Dornei s-au desfa?urat numeroase conflicte

sângeroase care au sfâr?it prin însemnate pierderi de vie?i omene?ti. În 1884, o sentin?a a autorita?ilor

austriece pedepsea formal pe unul dintre opresorii locali cu o “dojana severa”.Locuitorii Dornelor au

încercat sa puna capat opresiunilor ?i nemul?umirilor prin plângeri repetate la împarat ?i la autorita?ile

locale dar ele n-au putut fi solu?ionate pâna în jurul anului 1850, când a fost abrogata vechea constitu?ie

austriaca ?i a început perioada de 11 ani a absolutismului monarhic. Evolu?ia edilitara ?i urbanistica a

localitatii Dorna a fost puternic marcata de descoperirea uria?elor rezerve de ape minerale raspândite pe

o suprafa?a de mai multe zeci de kilometri patra?i ?i cunoscute de ciobanii locului înca pe la anul 1750,

care le-au botezat izvoare cu “burcut” ? nume împrumutat probabil din maghiarul “borviz”. O cercetare

?tiin?ifica a apelor minerale din ?inutul Dornelor este cunoscuta în literatura de specialitate în jurul

anilor 1790. Chimistul Hacquette de Nürnberg a realizat în aceasta perioada o analiza relativ completa a

apelor din Dorna ?i din localita?ile limitrofe Cândreni ?i ?ar. Recunoa?terea oficiala a importan?ei

izvoarelor minerale ?i o analiza completa a lor, se datoreaza studiilor din anul 1805 ale doctorului

Ignatziu Plusch. Acesta s-a ocupat mai întâi de apele minerale din Poiana Negri pentru ca apoi, sub

numarul 1841 din anul 1810, sa înainteze autorita?ilor de la Viena primele semnale despre starea

dezastruoasa a bailor din Vatra Dornei ?i a izvorului din Poiana Negri, cu o propunere de relativa

sistematizare a lor.

Din scrierile ?i rapoartele doctorului Plusch aflam ca în forma lor primara, baile se faceau cu apa scoasa

de bolnavi din fântâna Izvorului Ioan, situata la numai 200 de pa?i de drumul împaratesc. Prepararea

bailor se facea la domiciliul bolnavilor. Din acest motiv doctorul Plusch propune amenajarea sta?iunii

pe proprietatea particulara a numitului Cratzer, cu ajutorul tehnic ?i material al proprietarului minelor

din Iacobeni Manz de Mariense.

Proiectul de amenajare al bailor propus de doctorul Plusch, a fost aprobat prin Decretul administra?iei

din 17 ianuarie 1811 iar inginerul Buholzer a primit ordinul sa construiasca o cladire cu ?ase cazi de

baie la care apa minerala era adusa printr-o ?eava ?i continua sa curga prin jgheaburi.

În anul 1870 Fondul Bisericesc Român a cumparat Baile Vatra Dornei, cunoscute sub numele de

Institutul Balnear, împreuna cu dreptul de proprietate asupra apelor minerale. Pentru bolnavi s-a zidit un

imobil cu 20 de cabine, pe locul unde ulterior s-a construit Hotelul numarul unu ?i Cazinoul.O descriere

a sta?iunii în jurul anilor 1880-1895 o aflam din însemnarile inginerului Crasuschi, fost director al

minelor din Iacobeni. Izvoarele erau captate în mod primitiv. Acestea prezentau niste gauri patrate

împrejmuite cu bârne ?i acoperite cu coaja de brad, fara nici o izolare. Aceste gropi erau umplute cu apa

cu rugina murdara, în care cântau broa?tele. Din aceste izvoare curgea apa prin ni?te jgheaburi, în

butoaie deschise asezate pe bârne. Din aceste butoaie apa curgea prin ?evi de metal spre locul unde era

încalzita ?i de acolo la cazi. În total pe teritoriul localita?ii Vatra Dornei au fost puse în valoare 15

izvoare de ape minerale.

O etapa noua în dezvoltarea sta?iunii balneare s-a înregistrat în anul 1895. La aceasta data geologul Stur

a întreprins un studiu geologic al sta?iunii Vatra Dornei ?i al terenului pe care era amplasata. În baza

acestui studiu s-a proiectat ?i dezvoltat sta?iunea dupa 1895.

În anul 1899, principalele obiective ale sta?iunii balneoclimaterice Vatra Dornei au fost terminate ?i

inaugurate. Între acestea s-a numarat Izvorul Ioan botezat în timp Izvorul Unirea, Izvorul Ferdinand ?i

Izvorul Sentinela aflate în vecinatatea Cazinoului. Descoperit în anul 1871, actualul Izvor Sentinela a

fost amenajat de fostul director al minelor din Iacobeni în anul 1897. Ini?ial, el a purtat numele fostului

ministru al agriculturii al Imperiului Habsburgic numindu-se Izvorul Falkenhein, dar românii din Dorna

constitui?i între 1898-1901 în Societatea culturala patriotica Sentinela hotarasc sa acorde numele

institu?iei lor acestui izvor renumit.Dupa 1948 izvorul s-a numit 23 August ?i a revenit la vechiul sau

nume Sentinela dupa evenimentele din decembrie 1989. Printre edificiile devenite monumente

arhitectonice ale localita?ii se numara ?i stabilimentul balnear construit în anul 1895, în care se executau

proceduri cu ape carbogazoase ?i namol de Dorna. Localitatea Vatra Dornei s-a dezvoltat începând din

secolul XVIII în jurul sta?iunii balneare ?i concomitent cu aceasta. Pâna în anul 1774 Dorna a fost

dependenta de Ocolul Câmpulung ?i din aceasta cauza nu avea nici sigiliu, nici vornic. Dreptul de a

avea sigiliu ?i vornic sau primar a fost dobândit abia în anul 1823, dar localitatea a continuat sa existe

sub suzeranitatea vornicului de Câmpulung pâna în 1853.În anii de dupa 1853 surse scrise ale istoriei

locale pomenesc despre rascoalele dornenilor împotriva recrutarii cu sila, despre construc?ia în 1830 a

Podului armeanului care traversa râul Bistrita în zona Chilia ?i despre nenumarate persecu?ii la care au

fost supu?i locuitorii ?inutului Dornei de catre stapânirea habsburgica.În anul 1848, în timpul

primariatului lui George Burca s-a construit în locul actualului pod de la pia?a, un pod care s-a numit “al

vicilicilor” (participan?i dorneni la evenimentele revolu?ionare de la sfâr?itul secolului 18).

Un an mai târziu, în 1849, Bucovina a fost dezlipita de Gali?ia ?i ridicata la rangul de ducat. Aceasta

ac?iune a permis ridicarea satului Dorna la rangul de târg în 1855 ?i înscrierea sa în actele oficiale ale

stapânirii habsburgice sub numele “Vatra Dornei”. La 9 septembrie al aceluia?i an s-a înfiin?at la Vatra

Dornei Oficiul Mixt de Jude? Dorna similar cu institu?ia prefecturii.

În anii urmatori istoria locului pomene?te tot mai des despre nemul?umirile dornenilor, despre

înfa?isarile lor cu plângeri la împaratul Franz Joseph, despre implicarea unor mari personalita?i ale

vremii ca de pilda Eudoxiu Hurmuzachi în lupta lor pentru emancipare sociala ?i administrativa.Dupa

anul 1872, când a fost desfiin?at Domeniul Imperial Câmpulung ?i se crease, cu patru ani în urma,

Prefectura Câmpulungului, a început dezvoltarea administrativa a localita?ii în strânsa legatura cu

dezvoltarea sta?iunii balneare.

Între 1850 ?i 1875 la Dorna s-au perindat mai multi vornici si primari. “În anul 1875 ? scrie ziarul

De?teptarea din Cernau?i ? Vatra Dornei nu mai era un sat ci târg ?i noul comitet comunal de acolo era

în mare încurcatura fiindca nu avea nici un om potrivit de primar? În ziua alegerii primarului capitanul

vine la Vatra Dornei, cheama noul comitet ales ?i îi spune ca ar fi bine sa aleaga primar un om cu carte,

pentru ca Vatra Dornei îi acum târg ?i un om fara carte n-ar putea cârmui o comuna ca aceasta. To?i

carturarii din noul comitet au spus la vorba capitanului “Amin”, numai Vasile Deac a zis fara sfiala

“Nu” de?i el a fost ?i este om fara carte. Întrebându-l capitanul pe Deac cine socoate ca ar fi bun de

primar, Deac a raspuns: “Eu socot ca a? fi cel mai bun!” ?i ?ti?i ce s-a întâmplat? To?i carturarii din

comuna au strigat “Da! Daca Deac se prime?te sa fie primar, apoi el îi cel mai bun!”.

Instalarea lui Vasile Deac în func?ia de primar al ora?ului, a coincis cu perioada când se studia de catre

oamenii de ?tiin?a ai vremii ?i de catre administra?ia Bucovinei ?i a Câmpulungului dezvoltarea

sta?iunii balneare Vatra Dornei.

În deceniul urmator instalarii lui Deac, Fondul Bisericesc din Cernau?i devine proprietarul izvoarelor de

ape minerale ?i al a?a-zisului institut balnear. În aceasta conjunctura se punea tot mai acut problema

dezvoltarii bailor la nivelul edilitar al sta?iunilor cunoscute deja în Europa. Ajutat de arhitec?i ?i oameni

de ?tiin?a, proprietarul bailor a întocmit un proiect pentru construirea unor edificii de tratament, cazare

?i petrecere a timpului liber, pe care dorea sa-l materializeze în afara dezvoltarii urbanistice a localita?ii.

Proiectul Fondului Bisericesc a fost supus în anul 1883 aprobarii împaratului Franz Joseph ?i prin

aprobarea acestuia, proiectul a capatat posibilitatea intrarii în execu?ie. Primarului Vasile Deac modul

de a gândi al autorita?ilor Fondului Bisericesc nu i-a convenit ?i, consultându-se cu arhitec?i ?i oameni

de ?tiin?a recunoscu?i în epoca, a ajuns la concluzia ca singura posibilitate de a for?a dezvoltarea

târgului concomitent cu sta?iunea balneara, era solicitarea unei audien?e la împaratul Franz Joseph. A

ob?inut audien?a la împarat în anul 1886 ?i odata cu aceasta aprobarea pentru dezvoltarea urbanistica a

localita?ii Vatra Dornei, pe teritoriul central al careia urmau sa fie instalate Palatul Comunal, Palatul

Na?ional, cladirea ?colii primare, Gara mare ?i Gara Bai, Biserica catolica ?i Templul evreiesc.

Pentru început ?i având rezervata suma de 60.000 de coroane pentru construirea Palatului Comunal ?i

30.000 de coroane pentru zidirea unei ?coli române?ti de trei clase, el a trecut la execu?ia proiectelor.

Lucrarile construc?iilor aprobate de împarat au fost conduse de un me?ter italian care s-a instalat în

Vatra Dornei pe cheltuiala primariei ?i în anul 1895 s-au început lucrarile de construc?ie a Palatului

Comunal care s-au desfa?urat în acela?i timp cu lucrarile de construc?ie ale ?colii generale.

În însemnarile unor carturari ai vremii ni se confirma ca în localul Palatului Comunal func?iona ?i un

han, în locul hanurilor care au disparut pâna la finele deceniului al 8-lea ?i un restaurant, care a dainuit

pâna la 1938.

În toamna anului 1897 a fost data în folosin?a ?i cladirea ?colii generale (astazi ?coala nr. 1). Înainte de

a se încheia lucrarile de construc?ii ale Palatului Comunal, Vasile Deac a început lucrarile de

construc?ie a Palatului Na?ional, care urma sa adaposteasca sediul Societa?ii culturale ?i al cabinetului

de citire “Sentinela”. “Sentinela” a fost prima asocia?ie patriotica a românilor din Vatra Dornei ?i a

ac?ionat consecvent pentru izbândirea idealurilor na?ionale. În timpul mandatului lui Vasile Deac s-au

construit de asemenea, în anul 1902, Gara CFR cunoscuta sub numele de Gara Mare care a legat pentru

prima data Suceava de Vatra Dornei ?i a început construc?ia Garii Vatra Dornei Bai, care a fost data în

folosin?a dupa decesul vrednicului primar. Tot în timpul mandatului lui Vasile Deac au fost concepute

?i – partial demarate – lucrarile Templului evreiesc ?i a Bisericii catolice. Aceasta a fost lovita de doua

obuze în timpul primului razboi mondial, care sunt vizibile ?i astazi în peretele estic.

Vatra Dornei a fost declarat ora? al imperiului austro-ungar la 17 decembrie 1907. Primul razboi

mondial a adus luptele pe creasta mun?ilor din jurul ora?ului Vatra Dornei transformându-l pe acesta ?i

sta?iunea într-o fortarea?a armata a austro-ungarilor. Sta?ionarea trupelor la Vatra Dornei a durat

aproape doi ani, timp în care au fost distruse ?i ora?ul ?i sta?iunea, dar dupa unirea Bucovinei cu

Regatul României s-a pus problema refacerii ?i administrarii bailor. În anul 1919 s-a format un

consor?iu care a luat în arenda stabilimentele balneare pe termen de un an. Ac?iunea s-a repetat în 1920,

1921 ?i 1922 dar condi?iile de arendare erau nefavorabile administratorului (Fondului Bisericesc) pentru

ca ofereau arenda?ilor venituri uria?e în timp ce câstigul proprietarului era derizoriu.

Ulterior, s-a stabilit printr-o lici?atie trecerea în administrarea aceluia?i consor?iu a bailor pe termen de

20 de ani, dar câstigatorul licitatiei nu ?i-a îndeplinit obliga?iile ci, dimpotriva, a ini?iat câteva ac?iuni

pentru repudierea drepturilor Fondului Bisericesc. Litigiul a fost terminat prin interven?ia ministrului

agriculturii de atunci ? prof.dr.Iancu Nistor – care a determinat Statul Român sa permita Fondului

Bisericesc exploatarea bailor în regie, oferindu-i trei milioane de lei avans pentru reabilitarea

stabilimentelor ?i restaurarea daunelor aduse în timpul razboiului. Primarul Petru Forfota îi prezenta

voievodului Mihai, devenit Regele Mihai I, stabilimentele sta?iunii balneare în urmatorii termeni:

“Publicul ce a vizitat aceasta sta?iune în anii de dupa razboi a putut fi pe deplin satisfacut în a?teptarile

sale de ceea ce i se oferea. Bineînteles ca au existat ?i lipsuri în dezvoltarea sta?iunii. Lipse?te

canalizarea, apeductul, asfaltarea sau pavarea strazilor ora?ului etc. Aceste lucrari nu au putut fi

executate pâna acum, din cauza ca au lipsit fondurile necesare. Trebuie ?tiut ca administra?ia comunala

a acestui ora? lupta cu mari greuta?i financiare din cauza ca veniturile curente nu curg în visteria

comunala, dupa cum aproape to?i vizitatorii care vin la Vatra Dornei cred. Veniturile directe aduse de

sta?iune apar?in Fondului Bisericesc care a fost ?i înainte de razboi ?i este ?i astazi proprietarul

stabilimentului de bai. Ori, Fondul Bisericesc nu a contribuit niciodata cu venituri realizate din

stabilimentele balneare, cu nimic la lucrarile edilitare ale ora?ului. În acela?i timp nici taxele de cura

încasate de catre for?ele comisiei balneare nu intra în visteria administra?iei comunale ci sunt folosite în

alte scopuri. Administra?ia comunala a fost ?i este ?i azi obligata sa acopere nevoile edilitare ale

ora?ului ?i sta?iunii balneare Vatra Dornei numai prin mijloace proprii. Cu toate greuta?ile acestea

nedrepte ?i ingrate, administra?ia comunala pe care am cinstea sa o conduc este în prezent pe punctul

culminant al sfor?arilor sale de a înfiin?a apeductul ?i canalizarea? Îmi fac o prea placuta datorie sa arat

ca numai gra?ie în?elegerii pe care am gasit-o la membrii guvernului în frunte cu primul ministru ?i

ministrul de interne Gheorghe Tatara?cu ?i ministrul agriculturii prof. dr. Iancu Nistor, am primit cel

mai larg concurs ca în urmatorii trei ani apeductul ?i canalizarea sa fie realizate.” În acest fel ora?ul

Vatra Dornei ?i sta?iunea balneara intrau în perioada lor de emancipare edilitara moderna.

În timpul celui de-al doilea razboi ?i în special în a doua sa parte ? anii 1943-1944 ? sta?iunea balneara

Vatra Dornei a suferit nenumarate distrugeri. Orânduirea instalata dupa 1945 a preluat baile prin actul

na?ionalizarii de la 11 iunie 1948 ?i a început o vasta campanie de refacere ?i modernizare a tuturor

obiectivelor care constituiau averea sta?iunii. Imediat dupa 1950 sta?iunea balneara Vatra Dornei a

intrat în exploatare la întreaga capacitate ?i pâna în 1989 a continuat sa se dezvolte în toate planurile:

medical, de agrement, de odihna etc.

Transporturi Vatra Dornei se afla la 105 km departare de municipiul Suceava, 40 km de Câmpulung

Moldovenesc, 85 km de municipiul Bistri?a.

Cel mai apropiat aeroport se afla în municipiul Suceava. Accesul se mai poate face ?i pe Valea Bistri?ei,

pe ?oseaua ce leaga municipiul Piatra Neam? de Vatra Dornei (165 km).

Turism Situata în nordul României, într-o depresiune a Carpa?ilor Orientali?Depresiunea

Dornelor?Vatra Dornei este o localitate turistica foarte cautata datorita apelor termale, peisajului, climei

?i facilita?ilor de practicare a schiului. Ora?ul-sta?iune este înconjurat de mun?i împaduri?i: Mun?ii

Giumalau, Mun?ii Bistri?a, Mun?ii Calimani, Mun?ii Rodna, Mun?ii Obcina Mestecani?. Se practica

alpinismul ?i sporturile de iarna, iar localitatea este în acela?i timp ?i o importanta sta?iune balneara.

Parcul natural din centrul sta?iunii, renumit pentru veveri?ele sale, precum ?i cazinoul amintesc de

faimoasele sta?iuni balneare din vestul Europei. În ora?, cele mai interesante atrac?ii turistice sunt

Muzeul etnografic al Bucovinei ?i Muzeul vânatorii ?i al ?tiin?elor naturale. Cei care vor sa exploreze

împrejurimile au la dispozi?ie telescaunul care acopera distan?a dintre ora? ?i Dealul Negru, sau pot

pleca în excursii la Poiana Negri ?i Poiana Stampei, renumite pentru izvoarele lor minerale.

În perioada sezonului rece turi?tilor le stau la dispozi?ie doua pârtii de schi: Pârtia de schi Dealu Negru,

care are o lungime de 3000 m, cu o diferen?a de nivel de 400 m ?i pârtia de schi Parc, de 900 m

lungime, cu o înclinare medie de 28,5 grade ?i diferen?a de nivel 150 m. Pârtia de schi Dealu Negru este

cea care beneficiaza de instala?ia de transport cu telescaun, iar pârtia de schi Parc este dotata cu un

baby-schi -pentru copii- ?i un teleschi.Pârtia Dealu Negru are o dificultate medie fiind destinata mai

degraba schiorilor amatori decât celor profesioni?ti, având ?i pante mai abrupte, dar care nu provoaca

probleme practican?ilor acestui sport. Durata de urcare cu telescaunul este de aproximativ 20 de minute,

timp în care iubitorii de munte pot admira peisajele pitore?ti ale câtorva masive muntoase ce înconjoara

depresiunea, cum ar fi: Mun?ii Giumalau, Mun?ii Bistrita, Mun?ii Calimani, Mun?ii Rodna, Mun?ii

Suhard ?i Mun?ii Obcina Mestecani?. Transportul cu telescaun este disponibil în toate anotimpurile, dar

cel mai solicitat este vara ?i iarna.

Forme de relief Depresiune intramontana: altitudinea variaza în jurul valorii de 800 m;

Limite:Nord-Est – Barnarel (1.321 m) – Masivul Rarau-Giumalau;

Sud – Dealu Negru (1.302 m) – Masivul Calimani;

Nord – Runc (1.149 m) – Masivul Suhard.

Re?eaua hidrografica Vatra Dornei se afla la confluen?a râurilor Bistri?a Aurie ?i Dorna ?i este

traversat de pârâurile: Argestru, Chilia, Colacelu, Ro?u, Negre?ti.

Forma?iuni geologice Geologia teritoriului este în întregime formata din ?isturi cristaline (Mun?ii

Suhard în Nord) ?i de natura vulcanica (Mun?ii Calimani în Sud)

Clima temperatura medie anuala: 5,2 grade Celsius; în luna iulie media este de +15 grade Celsius, iar în

luna ianuarie este de -6 grade Celsius; temperaturi extreme: + 36,4 grade Celsius (18 iulie 1904), -36,5

grade Celsius (13 ianuarie 1950).

Precipita?ii precipita?iile sunt abundente: aprox. 800 mm zile cu zapada: aproximativ 120 zile/an

presiunea atmosferica: 690 mm (ianuarie), septembrie (694 mm)

cea mai lunga perioada ploioasa: august 1908 (14 zile).