120279187 Infractiunile de Fals in Inscrisuri

$: 120279187 Infractiunile de Fals in Inscrisuri$
Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………... 2

Capitolul 1. Infracţiunile de fals în înscrisuri. Teorie.

1. Falsul material în înscrisuri oficiale....................................................................4

2. Falsul intelectual.................................................................................................10

3. Falsul în înscrisuri sub semnatura privată...........................................................15

4. Uzul de fals.........................................................................................................18

5. Falsul în declaratii...............................................................................................22

6. Falsul privind identitatea.....................................................................................26

7. Falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii........................................................29

Capitolul 2. Infracţiunile de fals în înscrisuri. Practică.

1. Speţă.....................................................................................................................32

Concluzii......................................................................................................................................38

Bibliografie..................................................................................................................................39

- 2 -

Introducere

Infracţiunile de fals au fost sancţionate încă din antichitate prezentând o serie de nuanţări

determinate de evoluţia socială şi economică, având modalităţi de sancţionare diferite în funcţie de

politica penală a fiecărui stat.

Este de reţinut că de-a lungul istoriei, în forme variate, aceste infracţiuni au fost prezente

începând cu legile romane şi continuând cu pravilele din perioada feudală ori Tripartitul lui Werboczi,

ca ulterior să fie sancţionate prin Codurile penale, începând cu cel al lui Ştirbei Vodă şi continuând cu

cel din perioada lui Alexandru Ioan Cuza, urmat de Codul lui Carol şi nu în ultimul rând cel din zilele

noastre.

Problema falsificării actelor a fost şi rămâne o problemă de actualitate care a luat

amploare în condiţiile societăţii moderne, în care noţiunea de act reprezintă orice înscris tipărit,

dactilografiat, manuscris, desenat, imprimat în diverse moduri (xerox, laser, etc.) prin intermediul căruia

se atestă o stare, identitate, profesie sau o valoare (cărţile de credit, cartelele telefonice, documente

bancare, vize turistice).

Au existat numeroase preocupări şi există în continuare pentru cercetarea fenomenului

falsului, dat fiind implicaţiile sale în societate, consecinţele şi necesitatea descoperirii celor mai eficiente

măsuri de prevenire şi contracarare, îndeosebi în plan legislativ.

La o examinare amănunţită a fenomenului infracţional privind infracţiunile de fals

reţinem că acesta se manifestă sub două aspecte, pe de o parte îl găsim prezent în rândul organizaţiilor

criminale specializate în infracţiuni grave: înşelăciune, deturnare de fonduri, folosindu-se frecvent

falsurile în înscrisuri pentru realizarea activităţilor infracţionale menţionate anterior, pe de altă parte

regăsim infracţiunile de fals prezente în special în rândul funcţionarilor ce săvârşesc aceste infracţiuni

pentru a-şi ascunde activitatea defectuoasă ori modul în care şi-au exercitat profesia în vederea obţinerii

unor profituri nemeritate.

În prezent organele de cercetare se confruntă cu diferite forme de manifestare a

criminalităţii ce vizează în special domeniul economico-financiar, respectiv falsuri în acte ce atestă

importul, exportul, introducerea în ţară a unor autoturisme având identitate falsificată, mărfuri

contrafăcute prin falsificarea unor documente de achiziţionare a mărfurilor, falsificare unor înscrisuri de

- 3 -

provenienţă a mărfii, falsificare documente de transport, înfiinţarea de firme fantomă prin intermediul

cărora se valorifică produsele falsificate.

Studiile întreprinse şi analiza practicii de expertiză au arătat împrejurările de natură

tehnică şi organizatorică ce înlesnesc săvârşirea falsului în acte care se pot grupa după forma

necorespunzătoare a actelor, modul defectuos de întocmire a acestora, folosirea unor materiale de

scriere necorespunzătoare, absenţa mijloacelor speciale de protecţie, insuficienta instruire a

funcţionarilor care lucrează cu acte şi evidenţa şi păstrarea necorespunzătoare a actelor.

Desfăşurarea relaţiilor sociale dintre oameni au la bază prezumţia de adevăr asupra celor

afirmate, existenţa unei anume încrederi, care, atunci când este înşelată produce grave prejudicii cu

consecinţe îndelungate pe plan social, moral şi economic.

- 4 -

Capitolul I.

Infracţiunile de fals în înscrisuri. Teorie.

I. Falsul material în înscrisuri oficiale

1. Continutul legal

Infractiunea prevazuta în art. 288 C. pen, având ca denumire marginala "Falsul material în înscrisuri

oficiale" consta în falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin

alterarea Iui în orice mod, de natura sa produca consecinte juridice. Fapta este mai grava daca

falsificarea înscrisului oficial a fost savârsita de un functionar în exercitiul atributiilor de serviciu.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii.

a) Obiectul juridic generic este identic cu al celorlalte infractiuni de fals, legiuitorul urmarind sa

ocroteasca valoarea sociala reprezentata de încrederea publica si ansamblul relatiilor sociale care se

formeaza si dezvolta în legatura cu aceasta valoarea sociala.

b) Obiectul juridic special este constituit din relatiile sociale a caror formare si desfasurare normala

este conditionata de apararea încrederii publice ce este acordata înscrisurilor oficiale, autenticitatii sau

veridicitatii înscrisurilor producatoare de consecinte juridice.

Înscrisurile oficiale au un rol deosebit în cadrul unei societati civilizate; ele contribuie la facilitarea

relatiilor sociale, constituind o garantie a desfasurarii lor în conformitate cu exigentele statului de drept

si cu interesele individuale ale cetatenilor.

c) Obiectul material al infractiunii prevazute în. art. 288 C. pen. este reprezentat de înscrisul

oficial care este supus actiunii de falsificare.

În acceptiunea art. 150 alin. (2) C. pen, "înscrisul oficial" este orice înscris care emana de la o unitate

din cele la care se refera art. 145 sau care apartine unei asemenea organizatii ori care este înregistrata la

- 5 -

aceste organizatii, indiferent daca este emis de alte organizatii decât cele publice, sau chiar de o

persoana fizica.

Înscrisurile oficiale, în sensul legii penale, sunt atât originalul, cât si duplicatul, triplicatul, precum si

copiile legalizate sau certificate.

Potrivit art. 288 alin. (3) C. pen., sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte

imprimate producatoare de consecinte juridice, cum ar fi biletele de spectacole sau întreceri sportive,

biletele de loterie ori alte jocuri de noroc autorizate, tichetele de masa la cantine sau restaurante,

imprimatele pentru ridicarea alocatiei de stat etc.

Înscrisurile oficiale, ca obiect material al infractiunii de fals material în înscrisuri oficiale, trebuie

sa produca consecinte juridice, adica sa fie apte a da nastere, a modifica sau stinge raporturi juridice,

drepturi si obligatii.

B. Subiectii infractiunii.

a) Subiect activ nemijlocit al infractiunii, în varianta simpla [art. 288 alin. (1) C. pen.] poate fi orice

persoana care îndeplineste conditiile generale ale raspunderii penale.

Infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale poate fi savârsita si de mai multi subiecti activi

în calitate de coautori, instigatori sau complici.

În varianta agravata prevazuta în alin. (2) al art. 288 C. pen., subiectul activ trebuie sa aiba

calitatea de "functionar" care savârseste falsul "în exercitiul atributiilor de serviciu". Daca aceasta

calitate o are numai unul dintre participanti, fiind vorba de o circumstanta personala, ea nu se rasfrânge

asupra celorlalti participanti [art. 28 alin. (1) C. pen.].

b) Subiectul pasiv al infractiunii este organul, institutia publica, regia autonoma sau societatea

comerciala cu capital de stat ori majoritar de stat sau orice alta persoana juridica careia i se atribuie în

mod mincinos înscrisul oficial falsificat.

Ca subiect pasiv secundar al infractiunii prevazute în art. 288 C. pen. poate sa apara si acea persoana

fizica sau juridica prejudiciata în propriile sale interese si fata de care se produc consecinte juridice, în

urma falsificarii înscrisului oficial.

Legea nu stipuleaza conditii speciale referitoare la locul sau timpul savârsirii infracțiunii.

- 6 -

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva.

a) Elementul material. Asemanator celor mai multe infractiuni de fals, infractiunea prevazuta în

art. 288 C. pen. presupune o actiune de falsificare.

Textul art. 288 C. pen. este sub aspectul elementului material al laturii obiective, cel mai explicit din

întregul titlu consacrat infractiunilor de fals. Se precizeaza în mod expres ca actiunea de falsificare poate

fi savârsita princontrafacerea scrierii sau a subscrierii unui înscris oficial sau prin alterarea lui în orice

mod.

Contrafacerea scrierii presupune, stricto senso, plasmuirea, adica confectionarea prin imitare, a unui

înscris identic cu cel oficial. Plasmuirea se poate realiza prin diferite procedee, cum ar fi: copierea,

reproducerea, decuparea, trucarea fotografica sau cu alte mijloace sofisticate de copiere etc. În conditiile

actuale însa, când înscrisurile oficiale se realizeaza în prea mica masura prin scriere libera cu mâna, care

ar putea fi mai usor sau mai greu reprodusa, foarte frecvent fiind folosita imprimarea mecanica, cu

masina de scris sau tipografica, ori cu mijloace electronice, mergând pâna la cele mai perfectionate

sisteme de imprimare pe calculator, contrafacerea scrierii trebuie interpretata lato senso, si anume:

contrafacerea scrierii înseamna a reproduce continutul pe care-l are în mod obisnuit un asemenea înscris

adevarat, cu alte cuvinte, confectionarea unui înscris similar cu cel oficial.

Contrafacerea subscrierii este întâlnita atunci când este plasmuita semnatura pe un înscris oficial,

fiind imitata semnatura celui care trebuia sa semneze înscrisul sau aplicându-se o semnatura care da

aparenta ca este a celui îndrituit sa semneze.

Se admite ca exista contrafacerea subscrierii si atunci când faptuitorul aplica pe un înscris propria sa

semnatura, dar cei care nu cunosc semnatura legitima acorda credibilitate actului semnat în acest fel.

Falsul material în înscrisuri oficiale prin contrafacerea subscrierii se va retine si atunci când este

contrafacuta amprenta unei stampile aplicate pe un înscris oficial.

Alterarea presupune a modifica, a denatura, a transforma, a schimba continutul unui înscris oficial

existent, prin adaugiri sau stersaturi aplicate pe acesta.

Practica judiciara este deosebit de bogata si diversa în materia falsului material în înscrisuri oficiale.

Astfel, s-a decis ca exista aceasta infractiune în cazul în care faptuitorul modifica (chiar în mod vizibil)

datele înscrise în libretul C.E.C.1; ori contraface amprenta unei stampile C.E.C. de pe libret

2; sau

1 Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 3436/1971, RRD nr. 10/1971, p. 174; Trib. jud. Constanta, decizia pen. nr.

1389/1980, RRD nr. 6/1981, p. 88.

- 7 -

modifica copia bonului de vânzare ori avizele de expeditie spre a acoperi o lipsa din gestiune; sau daca

ridica de la furnizor, pe baza unor acte false, o cantitate mai mare de marfuri decât trebuia în realitate3;

ori modifica bonurile de plata majorând sumele platite4; ori semneaza în fals numele destinatarului unui

mandat postal spre a încasa contravaloarea acestuia5; tot astfel, modificarea continutului unei declaratii

autentificate, precum si a încheierii notarului6; modificarea datei când a fost efectuata balanta de

verificare contabila, întocmita anterior, spre a face banca sa creada ca este lucrarea de pe luna în curs7;

întocmirea, în afara atributiilor de serviciu, a unui act fals prin care se atesta o situatie neadevarata8;

adaugarea dupa întocmirea unui act oficial real, a unei mentiuni cuprinzând date nereale9.

Nu exista infractiunea prevazuta în art. 288 daca functionarul a antedatat un referat care exprima

realitatea, iar modificarea datei nu era de natura a atrage vreo consecinta juridica10

, ori daca a adaugat pe

un certificat de studii mentiunea "gr. II", desi aceasta nu era, în principiu, susceptibila sa produca

consecinte juridice11

, sau a completat cupoanele permisului C.F.R. cu numele titularului real; în acest

ultim caz, inculpatul, folosind ilegal permisul C.F.R., va raspunde numai pentru înselaciune în paguba

avutului public12

. Imprimatul C.E.C. nu constituie înscris oficial si, ca atare, falsificarea lui nu constituie

infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale13

.

2 Trib. mun. Bucuresti, sect. a II-a, decizia pen. nr. 2511/1975, RRD nr. 3/1976, p. 65.

3 Trib. jud. Brasov, decizia pen. nr. 314/1974, RRD nr. 6/1975, p. 60, cu nota de O. Reindl; Trib. jud. Caransebes, s. pen. nr.

272/1979, RRD nr. 8/1980, p. 50, cunota de I. Munteanu.

4 Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 3255/1971, RRD nr. 9/1972, p. 172.

5 Trib. jud. Bistrita Nasaud, decizia pen. nr. 6/1972, RRD nr. 6/1973, p. 163.

6 Trib. Suprem, sect. milit., decizia nr. 55/1974, R.1., p. 167.

7 Trib. Suprem, decizia nr. 472/1971, R.1, p. 168.

8 Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 1556/1970, C.D., p. 421.

9 Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 480/1975, R.2, p. 158.


11 Trib. mun. Bucuresti, sect. a II-a, decizia pen. nr. 32/1975, RRD nr. 3/1976, p. 55, cu nota de

O. Radulescu.

12Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 1939/1970, RRD nr. 1/1971, p. 155.

13 Trib. jud. Brasov, decizia pen. nr. 530/1978, RRD nr. 11/1979, p. 70.

- 8 -

b) Actiunea de falsificare va constitui element material al laturii obiective a infractiunii de fals

material în înscrisuri oficiale doar în masura în care vor fi îndeplinite doua cerinte esentiale, la care am

facut referiri anterior, si anume: înscrisul trebuie sa faca parte din categoria înscrisurilor oficiale, iar în

al doilea rând, înscrisul oficial falsificat sa fie susceptibil sa produca consecinte juridice.

c) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru valoarea sociala ocrotita de lege

prin realizarea unui înscris care prezinta aparent toate însusirile unui înscris oficial autentic.

d) Infractiunea implicând producerea unui rezultat nemijlocit ca urmare a actiunii de falsificare, apare

necesara si stabilirea legaturii de cauzalitate între actiune si rezultat. Daca un înscris oficial este

falsificat grosolan, usor de observat, nu exista urmarea ceruta de lege; ca urmare, fapta va constitui o

încercare de falsificare.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savârseste infractiunea de fals material în

înscrisuri oficiale este intentia sub ambele sale forme: directa sau indirecta. Va exista intentia atunci

când faptuitorul a prevazut ca prin actiunea sa de contrafacere sau alterare a unui înscris oficial se

creeaza o stare de pericol prin realizarea efectiva a unui înscris oficial fals si urmareste sau accepta

producerea acestui rezultat ca o consecinta a actiunii savârsite.

Fapta savârsita din culpa nu constituie infractiune.

Nu are relevanta mobilul si nici scopul savârsirii infractiunii14

. Va exista infractiune chiar daca

înscrisul a fost falsificat în vederea unui scop legitim15

. Aceste aspecte vor avea implicatii doar asupra

individualizarii sanctiunii aplicate faptuitorului.

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale, fiind o infractiune comisiva intentionata,

este susceptibila de desfasurare în timp si, deci, de forme imperfecte, cum sunt: actele pregatitoare si

tentativa.

Actele pregatitoare, desi sunt des întâlnite la aceasta infractiune, nu cad sub incidenta legii penale,

nefiind incriminate. Totusi, în unele situatii, efectuarea unor acte preparatorii poate capata o alta nuanta

14 Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 3255/1971, C.D., 1971, p. 375.

15Trib. reg. Oradea, decizia nr. 5/1959, în L.P., nr. 11/1959, cu nota de O.A. Stoica si

I. Comanescu.

- 9 -

juridica si, pe cale de consecinta, pot fi pedepsite. Astfel, în cazul în care actele pregatitoare constau în

falsificarea sigiliului sau stampilei care urmeaza a fi folosite la contrafacerea înscrisului oficial,

respectiva activitate va fi incriminata ca infractiune de sine statatoare, în forma consumata, potrivit

art. 286 C. pen.16

Tentativa este incriminata potrivit art. 288 alin. (4) C. pen. Exista tentativa atunci când s-a început

executarea actiunii de falsificare, dar aceasta a fost întrerupta datorita unor cauze independente de vointa

faptuitorului sau executarea a fost dusa pâna la capat, dar urmarea imediata nu s-a produs deoarece

falsul în înscrisuri oficiale a fost grosolan, fiind usor de observat17

.

Consumarea infractiunii se produce în momentul când executarea actiunii de falsificare a fost

încheiata si s-a produs urmarea imediata prin realizarea unui înscris oficial fals care prezinta aparenta

unui înscris autentic si prin aceasta o stare de pericol pentru încrederea acordata înscrisurilor oficiale.

B. Modalitati. Infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale se prezinta sub forma unei

variante simple si a unei variante agravate. Diferentierea dintre cele doua modalitati normative deriva

din calitatea subiectului activ care, în forma calificata, trebuie sa fie un functionar sau "alt salariat" care

a savârsit falsul în exercitiul atributiilor de serviciu.

Infractiunea, atât în varianta simpla, cât si în cea agravata, poate fi savârsita în una din cele

trei modalitati normative care sunt enumerate în alin. (1) al art. 288

C. pen., si anume, contrafacerea scrierii, contrafacerea subscrierii (semnaturii) si alterarea unui înscris

oficial. Fiecare dintre aceste trei modalitati normative poate fi realizata într-o diversitate de modalitati

faptice.

C. Sanctiuni. În cazul variantei simple, infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale este

sanctionata cu pedeapsa închisorii între 3 luni si 3 ani, iar în cazul variantei agravate, cu închisoarea de

la 6 luni la 5 ani.

16

V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 429; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 257.

17V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 430; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 257; O. Loghin,

A. Filipas, op. cit., p. 271; Gh. Nistoreanu si colab., op. cit., p. 495.

- 10 -

II. Falsul intelectual

1. Continutul legal

Potrivit art. 289 C. pen., exista fals intelectual în cazul falsificarii unui înscris oficial cu prilejul

întocmirii acestuia, de catre un functionar aflat în exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor

fapte sau împrejurari necorespunzatoare adevarului, ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date

sau împrejurari.



a) Obiectul juridic generic este comun cu al tuturor celorlalte infractiuni de fals.

b) Obiectul juridic special îl formeaza relatiile sociale a caror nastere, desfasurare si dezvoltare

depinde în mod nemijlocit de încrederea publica ce este acordata înscrisurilor oficiale si activitatii

realizate de functionarii publici sau de alte categorii de functionari pentru întocmirea acestora.

c) Obiectul material al infractiunii este, si de aceasta data, un înscris oficial în acceptiunea art. 150

alin. (2) C. pen.


a) Subiectul activ nemijlocit al infractiunii de fals intelectual este calificat, în sensul ca acesta nu

poate fi decât o persoana care are calitatea de functionar si savârseste fapta în exercitiul atributiilor sale

de serviciu.

Notiunea de "functionar", despre care am facut referire si la alte infractiuni, trebuie interpretata în

sensul art. 147 C. pen si anume, ca este persoana care exercita, permanent sau temporar, cu orice titlu,

indiferent cum a fost învestita, o însarcinare de orice natura, retribuita sau nu, în serviciul unei unitati

dintre cele la care se refera art. 145 (functionar public).

Prin "functionar", într-un sens mai larg, se întelege atât persoana care este functionar public, cât si

orice salariat care exercita o însarcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele în care

actioneaza functionarul public.

Infractiunea poate fi savârsita si în participatie, cu mentiunea ca instigatorii sau complicii pot fi si alte

persoane decât cele care au calitatea ceruta în art. 289 C. pen., dar coautoratul este posibil doar atunci

- 11 -

când întocmirea înscrisului este de competenta mai multor persoane care au calitatea de functionar si

actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie (intentia) pentru falsificarea înscrisului oficial, cum ar fi: o

comisie de expertiza, o comisie de avizare, o comisie de examen, o comisie de inventariere etc.18

b) Subiect pasiv principal al infractiunii este statul, prejudiciat prin slabirea încrederii în înscrisurile

oficiale, precum si autoritatea publica, institutia publica, institutia sau persoana juridica de la care emana

înscrisul.

Subiect pasiv secundar al infractiunii va fi persoana fizica sau juridica ale carei interese au fost

prejudiciate în urma executarii falsului intelectual. Legea nu cere conditii speciale de loc, dar referitor

la timpul savârsirii infractiunii, exista o conditie de timp intrinseca actiunii incriminate, în sensul ca

falsul intelectual se comite cu prilejul întocmirii unui înscris oficial, deci concomitent cu redactarea sau

completarea anumitor date ale unui înscris oficial19

. Orice operatiuni de alterare care s-ar efectua ulterior

finalizarii înscrisului vor constitui acte componente ale unei alte infractiuni: fals material în înscrisuri

oficiale.



a) Elementul material consta în falsificarea unui înscris oficial care poate fi realizata prin doua

modalitati alternative: fie prin atestarea unor fapte sau împrejurari necorespunzatoare adevarului, fie

prin omisiunea,cu stiinta, de a insera unele date sau împrejurari.

Infractiunea de fals intelectual este, din punct de vedere obiectiv, o infractiune comisiva mixta care

poate fi savârsita atât prin actiune, cât si prin inactiune20

.

Atestarea este acea consemnare, mentionare care se efectueaza cu prilejul întocmirii unui înscris

oficial referitor la existenta anumitor fapte sau împrejurari determinate.

Atestarea este necorespunzatoare adevarului atunci când faptele sau împrejurarile asupra carora se

face mentionarea nu au existat sau ele s-au petrecut în cu totul alt fel decât s-a facut consemnarea.

Astfel, în practica judiciară exista aceasta infractiune atunci când functionarul întocmeste un proces-

18

V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 434; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 265.

19 V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 434; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 267; V. Dobrinoiu,

N. Corea, op. cit., p. 360.

20 V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 435.

- 12 -

verbal de contraventie nereal, ori consemneaza un fapt neadevarat, si anume, ca la constatarea

contraventiei a asistat si o alta persoana sau atunci când în ambele situatii semneaza în fals pe martorul

asistent21

; ori daca confirma, cu semnatura sa, actele de primire întocmite de catre un alt inculpat,

atestând ca a primit cantitatile de marfa fictive înscrise în acte, ori daca trece în listele de inventar

cantitati de marfa mai mari decât în realitate22

; ori daca oficiantul P.T.T. confirma prin semnatura sa, ca

mandatul postal s-a eliberat adevaratului destinatar, desi banii au fost însusiti de catre functionar23

; sau

daca medicul atesta fals ca a vazut cadavrul si a constatat personal cauza mortii24

; ori atesta fals ca a

examinat bolnavul caruia i-a acordat concediul medical25

; sau daca contabilul opereaza în fals încasarea

unor sume de bani, în realitate neachitate; ori daca un receptioner, care are un plus de marfa, întocmeste

acte fictive de cumparare a acestora26

.

Omisiunea este acea inactiune a faptuitorului care omite, cu stiinta, sa consemneze, sa înregistreze

unele date sau împrejurari veridice, de care el a luat cunostinta si pe care avea obligatia sa le mentioneze

în cuprinsul înscrisului oficial. Constituie astfel infractiunea de fals intelectual: fapta oficiantului postal

care omite sa înregistreze în registrul de evidenta mandatul postal primit si a carui contravaloare si-a

însusit-o, ori daca functionarul omite sa completeze duplicatele ori triplicatele unor chitante sau sa

insereze în notele de plata cantitatile de marfuri transferate; ori fapta oficiantului C.E.C. care nu

înregistreaza suma primita de la un deponent, pe care si-o însuseste; fapta impiegatului C.F.R. care trece

în registrul veghetor al statiei date nereale cu privire la sosirea si descarcarea unor vagoane27

.

21

V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 435.

22 Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 1045/1975, C.D., p. 399; Trib. Suprem, s. pen., decizia

nr. 2526/1969, RRD nr. 10/1969, p. 162.

23 Trib. jud. Bistrita Nasaud, decizia pen. nr. 6/1972, p. 163.

24 Trib. mun. Bucuresti, sect. a II-a, decizia pen. nr. 1926/1983, R3; p. 114; Trib. jud. Dolj, decizia pen. nr. 1154/1974, p.

70.


26 Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 1691/1977, R.2, p. 12; Trib. Suprem, s. pen., decizia

nr. 2260/ 1971, R.1 , p. 165.

27 Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 1962/1971, RRD nr. 1/1972, p. 155; Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 466/1971, RRD nr.

7/1971, p. 157; Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 2799/1970, R.1,

p. 165; Trib. jud. Mures, decizia pen. nr. 610/1987, RRD nr. 5/1989, p. 55; Trib. jud. Constanta, decizia pen. nr.

1918/1973, RRD nr. 5/1975, p. 55; Trib. jud. Dolj, decizia pen. nr. 910/1970, RRD

nr. 9/1971, p. 107.

- 13 -

b) Activitatea de falsificare, executata în oricare din cele doua modalitati, trebuie sa fie savârsita cu

îndeplinirea anumitor cerinte esentiale. În primul rând, dupa cum am aratat anterior, falsul intelectual se

realizeaza cu prilejul întocmirii înscrisului oficial.

În al doilea rând, falsificarea trebuie comisa de un functionar aflat în exercitiul atributiilor de

serviciu. Nu exista aceasta infractiune daca functionarul, desi consemneaza în cuprinsul actului date

nereale, nu se afla în exercitarea atributiilor de serviciu, situatie în care el urmeaza sa raspunda pentru un

fals material în înscrisuri oficiale28

. Nu va exista fals intelectual si nici uz de fals atunci când înscrisul

falsificat (în speta, o cerere de împrumut C.A.R.) nu constituie un înscris oficial, iar inculpata a

completat formularul cu date nereale când nu se mai afla în exercitiul atributiilor sale de serviciu, în

acest caz ea urmând sa raspunda pentru fals în înscrisuri sub semnatura privata29

.

Textul art. 289 C. pen. nu cere în mod expres ca falsificarea sa fie de natura a produce consecinte

juridice, cum se întâmpla în cazul falsului material în înscrisuri oficiale. Aceasta cerinta decurge, însa, în

mod indirect, din mentiunea pe care o face legea ca falsificarea înscrisului oficial este realizata de un

functionar aflat în exercitiul atributiilor de serviciu30

.

c) Urmarea imediata consta si în cazul acestei infractiuni, în crearea unei stari de pericol pentru

valoarea sociala protejata de lege, prin întocmirea efectiva a unui înscris oficial fals. Aceasta urmare este

realizata, când înscrisul aparent real este semnat, stampilat, perfectat întocmai ca un înscris autentic.

d) Fiind vorba de un rezultat independent de actiune, este necesara stabilirea legaturii de

cauzalitate între actiune (inactiune) si rezultat.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se poate savârsi infractiunea de fals intelectual

este intentiadirecta sau indirecta. Prin urmare, intentia exista atât în cazul savârsirii faptei prin actiune,

cât si prin inactiune. În raport cu prevederile ultimului alineat al art. 19 C. pen., în art. 289 s-a facut

mentiunea ca omisiunea constituie element material al laturii obiective a infractiunii doar în masura în

care a fost comisa "cu stiinta", deci numai cu intentie31

.

28

Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 480/1975, R.2, p. 185; Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 1556/1970, C.D.; Trib. jud.

Covasna, decizia nr. 19/1981, RRD nr. 5/1981, p. 68.

29 Trib. jud. Constanta, decizia pen. nr. 1324/1974, RRD nr. 5/1976, p. 55 cu nota de D. Clocotici.

30 T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 269; O. Loghin, A. Filipas, op. cit., p. 273; B. Diamant,

V. Luncan, În legatura cu infractiunea de fals intelectual, în Revista de Drept penal, nr. 1/1999, p. 139.

31 V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 437; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 270; O. Loghin,

A. Filipas, op. cit., p. 273; Gh. Nistoreanu si altii, op. cit. p. 498.

- 14 -

Fapta savârsita din culpa nu constituie infractiunea de fals intelectual. S-ar putea retine, eventual,

infractiunea de neglijenta în serviciu, în masura în care sunt îndeplinite cerintele legale ale acesteia32

.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Falsul intelectual realizat prin actiunea de atestare a unor fapte sau împrejurari

necorespunzatoare adevarului poate cunoaste formele imperfecte ale infractiunii, însa actele pregatitoare

nu sunt incriminate.

Tentativa se pedepseste. Exista tentativa atunci când executarea actiunii de falsificare a început, dar a

fost întrerupta sau nu si-a produs efectul din cauze independente de vointa faptuitorului, cum ar fi cazul

în care, dupa redactarea înscrisului oficial, dar cu prilejul semnarii sau parafarii acestuia, falsul este

descoperit de o alta persoana.

Falsul intelectual prin omisiune nu se poate savârsi decât în forma consumata.

Consumarea infractiunii intervenite în momentul în care este finalizata întocmirea înscrisului oficial

fals, fie prin atestarea unor fapte sau împrejurari necorespunzatoare adevarului, fie prin omisiunea cu

stiinta de a insera unele date sau împrejurari, iar înscrisul este perfectat prin semnarea si aplicarea

stampilei sau a sigiliului33

.

B. Modalitati. Infractiunea de fals intelectual cunoaste doua modalitati normative, corespunzatoare

incriminarii alin. (1) al art. 289 C. pen.: modalitatea atestarii unor fapte sau împrejurari

necorespunzatoare adevarului si modalitateaomisiunii de a insera unele date sau împrejurari. Infractiunea

se poate prezenta într-o diversitate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Falsul intelectual se sanctioneaza cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani. Limitele

pedepsei sunt identice cu cele ale falsului material în înscrisuri oficiale savârsit de un functionar ori alt

salariat în exercitiul atributiilor de serviciu, potrivit art. 288 alin. (2) C. pen.

32

Gh. Nistoreanu si colab., op. cit., p. 499.

33 V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 437; O. Loghin, A. Filipas, op. cit., p. 273.

- 15 -

III. Falsul în înscrisuri sub semnatura privata

1. Continutul legal

Falsul în înscrisuri sub semnatura privata, infractiune prevazuta în art. 290 C. pen. consta

în falsificarea unui înscris sub semnatura privata prin vreunul din modurile aratate în art. 288, daca

faptuitorul foloseste înscrisul falsificat ori îl încredinteaza altei persoane spre folosire, în vederea

producerii unei consecinte juridice.



a) Obiectul juridic generic este acelasi cu al tuturor celorlalte infractiuni de fals.

b) Obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale a caror formare si dezvoltare este conditionata

de încrederea publica acordata puterii probante a înscrisurilor sub semnatura privata.

c) Obiectul material este constituit, de aceasta data, dintr-un înscris sub semnatura privata. Legea nu

defineste notiunea de "înscris sub semnatura privata". În literatura de specialitate34

s-a aratat ca înscrisul

sub semnatura privata este înscrisul care emana de la o persoana particulara si care consemneaza

raporturi juridice între particulari, în sensul ca reprezinta o manifestare de vointa ori constatarea unui

act, fapt sau împrejurare cu semnificatie juridica, fiind susceptibil de a dovedi existenta, modificarea sau

stingerea unui drept sau a unei obligatii. Înscrisul trebuie sa fie semnat si datat de persoana de la care

emana. În acelasi timp, înscrisul sub semnatura privata trebuie sa aiba un continut cu relevanta juridica,

putând servi ca dovada a continutului sau, chiar daca initial el nu a fost întocmit în acest scop.


a) Subiect activ nemijlocit al infractiunii poate fi orice persoana fizica care îndeplineste conditiile

generale ale raspunderii penale. Infractiunea poate fi savârsita si în participatie penala, în oricare din

formele acesteia.

34

V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 438; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 270; O. Loghin,

A. Filipas, op. cit., p. 273; O.A. Stoica, Drept penal. Partea speciala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, p. 340.

- 16 -

b) Subiect pasiv al infractiunii este persoana fizica sau juridica prejudiciata prin folosirea înscrisului

sub semnatura privata care a fost falsificat.

Nu sunt prevazute conditii cu privire la locul sau timpul savârsirii infractiunii.



a) Elementul material al infractiunii este constituit din doua actiuni care sunt executate succesiv: în

primul rând, falsificarea înscrisului sub semnatura privata, prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau

prin alterarea lui în orice mod, urmata, în al doilea rând, de folosirea înscrisului falsificat ori

încredintarea sa, spre folosire, altei persoane.

Asupra modurilor de falsificare aratate în art. 288 C. pen. am insistat atunci când am prezentat

infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale. Important este, din acest punct de vedere, ca

falsificarea, mai ales în cazul contrafacerii, sa includa imitarea semnaturii, deoarece, dupa cum rezulta si

din denumirea marginala a infractiunii, fiind vorba de un înscris sub semnatura privata, prin falsificare

trebuie sa se dea aparenta ca înscrisul a emanat de la o anumita persoana, ori semnatura va fi un element

deosebit de important pentru a da credibilitate acelui înscris.

Simpla falsificare a înscrisului sub semnatura privata nu constituie infractiune. Aceasta actiune

trebuie sa fie urmata de folosirea înscrisului de catre cel care a fost autorul falsificarii sau înscrisul

falsificat sa fie încredintat, spre folosire, altei persoane.

În practica judiciara aceasta infractiune se poate atesta în cazul completarii în fals a unui formular

C.E.C. pe care faptuitorul îl prezinta ulterior functionarului, deoarece asemenea formulare nu sunt

înscrisuri oficiale35

; sau daca inculpatul semneaza în fals pe sotia sa, de care era despartit în fapt, pe o

cerere pentru schimb de locuinta36

; ori daca antedateaza conventia de vânzare-cumparare a unei parcele

de pamânt si o încredinteaza cumparatorului37

. Deoarece falsul în înscrisuri sub semnatura privata

35

T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 275; O. Loghin, A. Filipas, op. cit., p. 273; O.A. Stoica,

op. cit., p. 241.

36 Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 285/1974, C.D., p. 430.

37 Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 285/1974, CD, p. 430.

- 17 -

include si folosirea înscrisului falsificat de catre persoana care a falsificat, nu se va putea retine ca

infractiune distincta uzul de fals38

.

b) Activitatile care compun elementul material al laturii obiective vor cadea sub incidenta legii penale

doar în masura în care va fi îndeplinita cerinta esentiala ca acestea sa fi fost executate în vederea

producerii unei consecinte juridice. Se apreciaza ca aceasta cerinta este întrunita daca înscrisul falsificat

are aparenta unui act veritabil, cu o anumita semnificatie juridica si capabil sa aiba o putere probatorie39

.

c) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru încrederea publica, decurgând din

producerea efectiva a unui înscris sub semnatura privata cu aparenta de înscris adevarat care a fost

folosit ori dat spre folosinta. Daca înscrisul nu este apt de a fi folosit nu exista urmarea imediata ceruta

de lege.

d) Deoarece continutul infractiunii presupune un rezultat distinct de actiunile care sunt incriminate si

determinat de acestea se impune stabilirea legaturii de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savârseste infractiunea de fals material în

înscrisuri oficiale este intentia directa, deoarece subiectul actioneaza, în toate cazurile, cu un

anumit scop si anume: producerea unei consecinte juridice. Elementul subiectiv al infractiunii este

realizat chiar si atunci când falsul a fost savârsit pentru dovedirea unui fapt real40

.


A. Forme. Infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata, fiind o infractiune comisiva

intentionata, poate îmbraca atât forma actelor pregatitoare, cât si a tentativei; doar cea de-a doua este

însa pedepsita, potrivit art. 290 alin. (2) C. pen.

Va exista tentativa nu numai când înscrisul falsificat nu este apt sa produca consecinte juridice, dar si

atunci când, dupa falsificare, faptuitorul, încercând sa se foloseasca de înscris, nu a reusit, din motive

38

Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 285/1974, C.D., p. 430; Trib. jud. Suceava, decizia pen.

nr. 766/1983, RRD nr. 10/1984, p. 77.

39 T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 277.

40 T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 277, si colab., op. cit., p. 444; T. Vasiliu si colab., op. cit.,

p. 280-281; O. Loghin, A. Filipas, op. cit., p. 274.

- 18 -

independente de vointa sa, ori a încercat sa-l încredinteze unei alte persoane, însa aceasta l-a refuzat sau

l-a denuntat.

Infractiunea se consuma în momentul în care ambele actiuni constitutive ale elementului material au

fost realizate în întregime si s-a produs urmarea imediata ceruta de norma de incriminare.

B. Modalitati. Falsurile de înscrisuri sub semnatura privata prezinta, în primul rând, modalitatile

normative specifice infractiunii prevazute în art. 288 C. pen., si anume: modalitatea contrafacerii scrierii,

modalitatea contrafacerii subscrierii si modalitatea alterarii, iar în completarea acestora, succesiv,

modalitatea folosirii înscrisului fals de catre faptuitor si modalitatea încredintarii înscrisului unei alte

persoane pentru a-l folosi.

Infractiunea poate cunoaste o diversitate de modalitati faptice de executare.

C. Sanctiuni. Infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata este sanctionata cu pedeapsa

închisorii de la 3 luni la 2 ani.

IV. Uzul de fals

1. Continutul legal

Uzul de fals consta, potrivit art. 291 C. pen., în folosirea unui înscris oficial ori sub semnatura

privata, cunoscând ca este fals, în vederea producerii unei consecinte juridice.



a) Obiectul juridic generic este similar cu al celorlalte infractiuni de fals, cu atât mai mult cu cât uzul

de fals este o infractiune subsecventa celorlalte infractiuni de falsuri în înscrisuri oficiale ori sub

semnatura privata (adica presupune o infractiune anterioara de fals).

b) Obiectul juridic special difera, de la caz la caz, dupa cum înscrisul falsificat este oficial sau sub

semnatura privata, obiectul ocrotirii penale fiind, în aceasta situatie, identic cu cel al infractiunii din care

- 19 -

provine înscrisul: fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual sau fals în înscrisuri sub semnatura

privata.

c) Obiectul material al infractiunii este fie înscrisul oficial, fie înscrisul sub semnatura privata, în

raport cu natura înscrisului falsificat care este folosit.


a) Subiectul activ al infractiunii prevazuta în art. 291 este necalificat, putând fi orice persoana care se

foloseste de un înscris falsificat si îndeplineste conditiile generale ale raspunderii penale, în conditiile în

care sunt întrunite si celelalte elemente constitutive ale acestei infractiuni.

Nu este subiect activ al uzului de fals cel care, dupa ce a falsificat un înscris sub semnatura privata, se

foloseste chiar el de acel înscris.41

În aceasta situatie, uzul de fals este absorbit în continutul infractiunii

de fals în înscrisuri sub semnatura privata.

Participatia este posibila în oricare din formele sale.

b) Subiect pasiv al uzului de fals este persoana fizica sau juridica care a fost prejudiciata sau care ar fi

putut fi lezata prin folosirea înscrisului falsificat.

Uzul de fals nu este conditionat de existenta unor cerinte privind timpul sau locul savârsirii

infractiunii.



a) Elementul material consta, în cazul acestei infractiuni, în folosirea unui înscris oficial ori sub

semnatura privata care este fals.

Folosirea este acea actiune prin care este întrebuintat, utilizat, prezentat un înscris falsificat.

În practica judiciara s-a decis ca este realizat elementul material al acestei infractiuni atunci când o

persoana prezinta un act de studii falsificat de o alta persoana si ocupa o functie superioara calificarii

reale42

, sau daca este prezentat organelor de politie un permis de conducere falsificat43

; ori daca sunt

41

V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 449; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 287; Trib. Suprem,

s. pen., decizia nr. 486/1984, RRD nr. 4/1985, p. 69; Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 285/1974, C.D., p. 430; Trib. jud.

Suceava, decizia pen. nr. 766/1983, RRD nr. 10/1984, p. 77; Trib. jud. Bacau, decizia pen. nr. 173/1973, RRD nr. 10/1973, p.

72.

42 Trib. Suprem, decizia pen. nr. 52/1968, RRD nr. 5/1969, p. 162; Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 2073/1968, RRD nr.

3/1969, p. 149.

- 20 -

falsificate unele date din carnetul de munca, dupa care falsificatorul îl prezinta pentru a se transfera la o

alta unitate44

; sau atunci când este falsificat un libret C.E.C. care ulterior este prezentat pentru a se

încasa o suma de bani45

.

Nu constituie folosire, în acceptiunea art. 291 C. pen., simpla aratare a înscrisului fals unei alte

persoane pentru a-l examina si a-si expune parerea asupra valorii sale sau supunerea neoficiala a

înscrisului la o expertiza de verificare46

. Dupa cum nu constituie infractiune de uz de fals simpla

detinere a unui înscris falsificat, despre care detinatorul cunoaste ca este fals47

.

b) Actiunea de folosire a înscrisului oficial sau sub semnatura privata falsificat realizeaza elementul

material al laturii obiective a infractiunii prevazute în art. 291 C. pen. doar în masura în care este

îndeplinita cerinta esentiala ca folosirea sa fie executata în vederea producerii unei consecinte juridice.

c) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru încrederea ce se acorda

înscrisurilor oficiale sau sub semnatura privata. Aceasta urmare este implicita actiunii incriminate.

d) Infractiunea nefiind conditionata de producerea unui rezultat, legatura de cauzalitate va decurge

din însasi savârsirea faptei.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie, în cazul uzului de fals, este intentia directa. Faptuitorul,

cunoscând ca înscrisul este fals, îl foloseste în vederea producerii de consecinte juridice.

Nu are relevanta scopul ori mobilul infractiunii, cum ar fi cazul în care faptuitorul a urmarit, prin

folosirea unor acte false, sa ajute pe un alt gestionar sa-si acopere o lista în gestiune provocata de cauze

obiective48

; dupa cum nu are relevanta împrejurarea ca prin uzul de fals s-a urmarit acoperirea unor

cheltuieli urgente efectuate pentru nevoile unitatii49

.

43

Trib. mun. Bucuresti, sect. a II-a, decizia pen. nr. 704/1988, R. 3, p. 115; Trib. jud. Timis, decizia pen. nr.

795/1970, RRD nr. 2/1971, p. 68.

44 Trib. mun. Bucuresti, sect. a II-a pen., decizia pen. nr. 1200/1976, RRD nr. 6/1977, p. 63.

45 Trib. jud. Constanta, decizia pen. 1389/1980, RRD nr. 6/1981, p. 88.

46 V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 450.

47 Trib. jud. Timis, decizia pen. nr. 168/1972, RRD nr. 7/1972, p. 147.


49 Trib. Suprem, sect. pen, decizia nr. 4174/1973, RRD nr. 5/1974, p. 76; Trib. Suprem, s. pen., decizia nr.

3970/1973, RRD nr. 8/1974, p. 69.

- 21 -


A. Forme. Infractiunea poate parcurge toate etapele unei activitati intentionate, începând cu actele

pregatitoare, tentativa si încheind cu infractiunea consumata, însa, potrivit art. 291 C. pen., doar cea din

urma este pedepsita.

Infractiunea se consuma atunci când executarea actiunii de folosire, prezentare, depunere sau

invocare a înscrisului falsificat a fost dusa pâna la capat si s-a produs urmarea imediata, constând în

crearea starii de pericol inerenta actiunii. Nu are relevanta daca persoana fizica sau juridica, careia i-a

fost prezentat înscrisul, l-a analizat, examinat sau s-a pronuntat asupra valabilitatii sale ori i-a dat

eficienta juridica în raport cu continutul sau aparent50

.

Infractiunea de uz de fals fiind o infractiune instantanee, termenul de prescriptie a raspunderii penale

curge din momentul folosirii actului falsificat, acesta fiind momentul consumarii infractiunii51

.

În masura în care actiunea de folosire a înscrisului falsificat se repeta, va exista o infractiune

continuata sau un concurs real de infractiuni, în raport de unicitatea sau pluralitatea rezolutiilor

infractionale52

.

B. Modalitati. Infractiunea prezinta doua modalitati normative: folosirea unui înscris oficial fals si

folosirea unui înscris sub semnatura privata fals. Pot fi întâlnite variate modalitati faptice de savârsire.

C. Sanctiuni. Infractiunea de uz de fals este pedepsita diversificat, în raport cu natura înscrisului

falsificat: când înscrisul este oficial, fapta se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani, iar când

înscrisul este sub semnatura privata, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani.

50

V. . Dongoroz si colab., op. cit., p. 453; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 289; O. Loghin,

T. Toader, op. cit., p. 549


52 T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 291.

- 22 -

V. Falsul în declaratii

1. Continutul legal

Potrivit prevederilor art. 292 C. pen., falsul în declaratii consta în declararea necorespunzatoare

adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati dintre cele la care se refera art.

145, în vederea producerii unei consecinte juridice pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit

legii ori împrejurarilor, declaratia facutaserveste pentru producerea acelei consecinte.


A. Obiectul juridic.

a) Obiectul juridic generic este identic cu cel al celorlalte infractiuni de fals.

b) Obiectul juridic special îl formeaza relatiile sociale a caror formare si dezvoltare este conditionata

de existenta încrederii în declaratiile susceptibile a produce consecinte juridice. În conditiile de

dezvoltare ale societatii contemporane, declaratiile pe care le fac sau le prezinta persoanele fizice în fata

autoritatilor publice sau altor unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen., joaca un rol deosebit

pentru buna functionare a mecanismelor sociale, economice si juridice ale statului, aceste declaratii

constituind cel mai adesea, mijloace de proba, cu toate consecintele care decurg din aceasta. În masura

în care asemenea declaratii nu corespund realitatii, este zdruncinata încrederea publica în declaratiile

susceptibile a produce consecinte juridice.

c) Obiectul material. Infractiunea nu are obiect material, deoarece, de regula, declaratia este facuta

oral în fata unui organ sau unei institutii de stat ori a unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145

C. pen. În aceasta situatie, înscrisul în care un functionar consemneaza declaratia mincinoasa constituie

produsul, si nu obiectul material al infractiunii53

. Ar putea exista un obiect material în cazul declaratiilor

facute în scris de faptuitor.


a) Subiectul activ nemijlocit al infractiunii poate fi orice persoana care îndeplineste conditiile

generale ale raspunderii penale si care, implicit, are capacitatea de a face declaratii cu relevanta juridica.

Participatia este posibila sub toate formele sale.

53


- 23 -

Fapta functionarului care a consemnat o declaratie, cunoscând falsitatea acesteia, fara sa sesizeze

organul de urmarire penala, constituie infractiunea prevazuta în art. 263 C. pen.54

b) Subiectul pasiv este persoana fizica sau juridica prejudiciata în drepturile sau interesele sale prin

consecintele juridice care au intervenit în urma declaratiei false.

Existenta infractiunii de fals în declaratii nu este conditionata de vreo cerinta speciala

privind locul sau timpul săvârșirii.

3. Conţinutul constitutiv


a) Elementul material al infractiunii prevazute în art. 292 C. pen. consta în actiunea de a face o

declaratie necorespunzatoare adevarului în fata unui organ sau institutii de stat ori a unei alte unitati

dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. care sunt competente, din punct de vedere legal, sa ia act de

declaratia respectiva.

Declaratia poate fi facuta la initiativa autorului sau la solicitarea organului, institutiei sau unitatii

competente; ea poate fi facuta oral sau în scris, nemijlocit de catre faptuitor sau transmisa prin

intermediar, în limba româna sau într-o limba straina. Daca legea prevede o anumita procedura, anumite

conditii de forma privind modul în care se ia ori se da declaratia, nerespectarea acestor cerinte exclude

incidenta legii penale55

.

În practica judiciara s-a decis ca exista infractiunea de fals în declaratii atunci când faptuitorul a

declarat neadevarat, în fata organelor de politie, ca a pierdut buletinul de identitate, desi în realitate îl

abandonase în mâna unui ofiter de politie, care îl retinuse pentru cercetarea unei infractiuni56

; ori declara

mincinos ca nu exista piedici legale de casatorie, desi era casatorit57

; sau daca declara mincinos ca nu

primeste nici o alta pensie, desi este pensionar I.O.V.R.58

Falsul în declaratii exclude uzul de fals59

.

54

V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 457; a se vedea si nuantarile formulate de T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 296.

55 V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 458; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 297.

56 Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 47/1971, R.1, p. 160; Trib. Suprem, s. pen., decizia

nr. 1860/1970, C.D., p. 424.

57 Jud. Satu Mare, s. pen. nr. 23/1982; RRD nr. 2/1983, p. 56.

58 Trib. jud. Suceava. decizia pen. nr. 127/1974, RRD nr. 8/1974, p. 62; cu nota de Georgeta Marcov.

- 24 -

Nu se va retine infractiunea prevazuta în art. 292 C. pen., operând autoritatea de lucru judecat, daca

faptuitorul a fost condamnat anterior pentru aceeasi fapta, calificata însa ca fals privind identitatea60

; sau

daca, cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumparare a unui imobil, partile au declarat la

notariatul de stat un pret inferior pretului real, aceasta fapta constituind contraventie fiscala61

.

c) Cerinte esentiale. Actiunea de declarare necorespunzatoare a adevarului va constitui element

material al laturii obiective a acestei infractiuni, numai în masura în care ea a fost facuta unui

organ sau institutii de stat, ori a unei alte unitati dintre cele Ia care se refera art. 145 C.

pen, competenta sa primeasca o astfel de declaratie, iar, în al doilea rând, numai daca declaratia era

apta, potrivit legii ori împrejurarilor, sa serveasca pentru producerea consecintei juridice preconizate

de faptuitor. Aceasta cerinta nu este îndeplinita când, spre exemplu, gestionarul nu a recunoscut în fata

organului de revizie contabila ca a dat marfuri pe credit, deoarece o astfel de declaratie nu este apta de a

produce efecte juridice, neputând influenta lucrarile de inventariere; aceeasi solutie este valabila si în

cazul în care gestionarul face afirmatii neadevarate, cu ocazia reviziei contabile; aceste declaratii nu

produc efecte juridice, revizorul având îndatorirea sa verifice situatia gestiunii nu pe baza declaratiilor

gestionarului, ci a actelor justificative62

.

A doua cerinta esentiala este ca declaratiile susceptibile de a produce consecinte juridice sa nu aiba,

potrivit legii, un tratament juridic special, cum ar fi declaratiile mincinoase ale martorului, denuntarea

calomnioasa s.a. Îndeplinesc aceasta cerinta esentiala, de exemplu, declaratiile de stare civila,

declaratiile de avere pe care le fac functionarii publici, declaratiile de venit pentru impozitare

etc. Împrejurarile care fac ca o declaratie sa fie producatoare de consecinte juridice sunt împrejurarile

exceptionale care nu permit întârzieri pentru luarea în considerare a unei declaratii, cum sunt: starea de

necesitate, forta majora etc.63

59

Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 1475/1976, RRD nr. 7/1977, p. 59; Trib. Suprem, s. pen., decizia nr.

843/1975, RRD nr. 6/1976, p. 47.


61 Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 791/1974, RRD nr. 10/1974, p. 58.

62 Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 1127/1976, R. 2, p. 156; Trib. Suprem, s. pen. decizia

nr. 2103/1974, R.1, p. 166.

63 V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 459; O. Loghin, A. Filipas, op. cit., p. 276.

- 25 -

c) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru valoarea sociala protejata de legea

penala, decurgând din declaratia falsa care a devenit un mijloc de proba contrar adevarului64

. Aceasta

urmare este inerenta actiunii incriminate; în consecinta, si raportul de cauzalitate care trebuie sa existe

între actiunea incriminata si urmarea imediata rezulta din însasi savârsirea actiunii (ex re).

B. Latura subiectiva.

Forma de vinovatie cu care se savârseste infractiunea de fals în declaratii este intentia directa. Legea

cere ca faptuitorul sa actioneze cu un dolus specialis, si anume, cu un anumit scop, deoarece declaratia

falsa trebuie sa fie facuta în vederea producerii unei consecinte juridice pentru el sau pentru altul.

Declarația necorespunzatoare adevarului făcută din culpa nu constituie infracțiune.


A. Forme. Falsul în declaratii fiind o infractiune comisiva intentionata, poate cunoaste toate formele

imperfecte, dar legea nu pedepseste nici actele pregatitoare si nici tentativa.

Consumarea infractiunii intervine în momentul în care declaratia neconforma adevarului, facuta în

scris, este prezentata si înregistrata la organul, institutia sau unitatea competenta, potrivit legii, sa-i

acorde eficienta sau când declaratia verbala este consemnata, de functionarul îndrituit, într-un înscris apt

sa serveasca la producerea unei consecinte juridice, momente în care se produce starea de pericol pentru

valoarea sociala pe care o reprezinta încrederea publica.

B. Modalitati. Infractiunea de fals în declaratii prezinta unele modalitati normative si numeroase

modalitati faptice de savârsire. Constituie modalitati normative, pe de o parte, modalitatea declararii

necorespunzatoare adevarului în vederea producerii unei consecinte juridice pentru altul, iar pe de alta

parte modalitatea declaratiei false facuta pentru producerea unei consecinte juridice potrivit legii si

modalitatea declaratiei false facuta pentru producerea unei consecinte juridice în raport cu existenta

unor împrejurari.

C. Sanctiuni. Pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta infractiune este închisoarea de la 3 luni la 2

ani sau amenda. Având în vedere ca legea prevede sanctiunea amenzii, alternativ cu pedeapsa închisorii

mai mare de un an, potrivit prevederilor art. 63 alin. (3) C. pen., minimul special al amenzii este de

250.000 lei si maximul special este de 15.000.000 lei.

64


- 26 -

VI. Falsul privind identitatea

1. Continutul legal

Potrivit art. 293 C. pen., falsul privind identitatea este incriminat într-o varianta tip si una

asimilata. Varianta tipconsta în prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati

altei persoane, pentru a induce sau mentine în eroare un organ sau o institutie de stat sau o alta unitate

dintre cele la care se refera art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice pentru sine ori

pentru altul.

Varianta asimilata se realizeaza atunci când este încredintat un înscris care serveste pentru

dobândirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare spre a fi folosit fara drept.



a) Obiectul juridic generic este comun cu cel al tuturor celorlalte infractiuni de fals.

b) Obiectul juridic special îl constituie ansamblul relatiilor sociale a caror nastere si normala

desfasurare se întemeiaza pe încrederea publica acordata constatarilor facute de organele sau institutiile

de stat sau de alte unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen., cu privire la identitatea

persoanelor.

c) Obiect material al infractiunii poate fi buletinul de identitate, pasaportul, carnetul de student,

legitimatia de salariat, tichetul sau ecusonul de acces într-o institutie sau orice alt mijloc de care s-a

folosit faptuitorul pentru a se prezenta sub o identitate falsa.

În cazul variantei asimilate, obiectul material al infractiunii este reprezentat de un înscris care

serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare.


a) Subiect activ nemijlocit (autor) al infractiunii poate fi orice persoana care îndeplineste conditiile

generale pentru a raspunde penal. Participatia este posibila sub oricare din formele sale.

Persoana careia i s-a atribuit o falsa identitate va fi coautor sau complice, dupa cum a cunoscut

activitatea celui care a efectuat falsul si a acceptat, anterior sau concomitent savârsirii acestei fapte, sa i

se atribuie o identitate neadevarata65

.

65

V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 464; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 303

- 27 -

b) Subiect pasiv al falsului privind identitatea este organul sau institutia de stat ori o alta unitate dintre

cele la care se refera art. 145 C. pen., care a fost indusa în eroare prin savârsirea acestei infractiuni. Va fi

subiect pasiv si persoana fizica a carei identitate a fost uzurpata prin substituirea de persoane.

Infractiunea prevazuta în art. 293 nu este conditionata de îndeplinirea vreunei conditii de loc sau

timp.



a) Elementul material al infractiunii în varianta tip se poate prezenta, fie sub forma unei actiuni de

prezentare sub o identitate falsa, fie sub forma unei actiuni de atribuire a unei identitati false altei

persoane. În practica judiciara s-a constatat ca există aceasta infractiune când faptuitorul s-a folosit de

un buletin de identitate al altei persoane pe care l-a sustras si pe care a înlocuit fotografia66

sau când

inculpatul s-a prezentat sub o identitate falsa organelor de urmarire penala, neavând asupra sa nici un

document pentru legitimare sau identificare67

.

Nu exista infractiunea prevazuta în art. 293 C. pen. daca o persoana, femeie divortata, s-a prezentat

sub numele dobândit prin casatorie, desi aceasta era desfacuta, cu atât mai mult cu cât hotarârea de

divort nu prevedea nimic cu privire la numele sotilor dupa desfacerea casatoriei68

.

Prezentarea sau atribuirea unei identitati false implica prezentarea unor documente de identitate false

sau folosirea frauduloasa a unor documente de identitate si nu simple declaratii verbale ale faptuitorului

privind identitatea. Aceasta nu se stabileste pe baza de cuvinte, ci pe baza de acte.

În varianta asimilata, elementul material consta într-o actiune de încredintare a unui înscris care

serveste la dovedirea starii civile, ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit pe nedrept.

b) Cerinte esentiale. Atât varianta tip, cât si cea asimilata, presupun existenta unor cerinte esentiale

care întregesc latura obiectiva a infractiunii de fals privind identitatea.

66

Trib. jud. Brasov, decizia pen. nr. 530/1978, RRD nr. 11/1979, p. 70.


68 Trib. jud. Bihor, decizia pen. nr. 418/1974, RRD nr. 11/1974, p. 77.

- 28 -

În cazul variantei tip, actiunea de prezentare sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea

identitati se realizeaza în fata unui organ sau institutii de stat ori a unei alte unitati dintre cele la care se

refera art. 145 C. pen., în fata careia se realizeaza falsul privind identitatea. Acest scop imediat este

dublat de un scop subsecvent, si anume: producerea unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru

altul69

.

În varianta asimilata, scopul urmarit de faptuitor prin încredintarea înscrisului care serveste pentru

dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare este acela de a fi folosit fara drept, adica de

a servi la obtinerea unei identitati false.


A. Forme. Infractiunea este susceptibila de a îmbraca forma actelor pregatitoare ori a tentativei, dar

acestea nu sunt pedepsite. Consumarea infractiunii se produce în momentul în care s-a produs urmarea

imediata, starea de pericol ca rezultat al executarii vreuneia dintre actiunile care constituie elementul

material al laturii obiective a infractiunii de fals privind identitatea.

Pentru consumarea infractiunii nu are relevanta daca s-a produs consecinta juridica, pentru sine sau

pentru altul (varianta simpla), ori daca înscrisul încredintat a fost sau nu folosit pe nedrept (în varianta

asimilata), aceste cerinte reprezentând dupa cum am aratat anterior, scopul infractiunii si nu rezultatul

actiunii incriminate70

.

Infractiunea poate deveni continua în masura în care faptuitorul mentine în eroare o perioada mai

îndelungata, cu privire la identitatea sa falsa, un organ sau o institutie de stat ori o alta unitate dintre cele

la care se refera art. 145 C. pen.

B. Modalitati. În varianta tip, infractiunea cunoaste doua modalitati normative, si anume: modalitatea

prezentarii sub o identitate falsa si modalitatea atribuirii unei identitati false unei alte persoane. Varianta

asimilata prezinta o singura modalitate normativa: încredintarea unui înscris care serveste pentru

dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare.

În ambele variante, falsul privind identitatea se poate realiza într-o diversitate de modalitati faptice.

69

V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 66; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 305; O. Loghin, A. Filipas, op. cit., p. 278;

O.A. Stoica, op. cit., p. 347; Plen. Trib. Suprem, decizia de îndrumare nr. 8/1962, C.D., p. 62.

70 V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 467; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 306.

- 29 -

C. Sanctiuni. În ambele sale variante, infractiunea prevazuta în art. 293 C. pen. se pedepseste cu

închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

VII. Falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii

1. Continutul legal

Ultima infractiune a Titlului VII din Codul penal este cea prevazuta în art. 294, având ca denumire

marginala "Falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii", infractiune care consta în folosirea fara drept a

emblemei sau denumirii de "Cruce Rosie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum

si folosirea oricarui semn sau oricarei denumiri care constituie o imitatie a vreunei asemenea embleme

ori denumiri, daca fapta a cauzat pagube materiale. Fapta este mai grava daca se savârseste în timp de

razboi.

Aceasta infractiune a fost introdusa în legislatia noastra penala în urma ratificarii de catre România, la

14 mai 1954, a Conventiei de la Geneva din 12 august 1949. Potrivit recomandarilor din respectiva

conventie, prin Decretul nr. 212/1960 a fost introdus în Codul penal anterior art. 415, ce avea ca

denumire marginala "Uzurparea emblemei Crucii Rosii". Actualul Cod penal a fixat sediul acestei

infractiuni în Capitolul III al Titlului VII al Partii speciale, reformulând si denumirea marginala.



a) Obiectul juridic generic este identic cu al celorlalte infractiuni de fals.

b) Obiectul juridic special îl constituie ansamblul relatiilor sociale care se formeaza si se dezvolta în

legatura cu încrederea publica acordata emblemei sau denumirii de "Crucea Rosie" ori a unei embleme

sau denumiri asimilate acesteia.

Activitatea desfasurata de Crucea Rosie Internationala sau de Societatile Nationale de Cruce Rosie

este deosebit de importanta pentru acordarea ajutorului umanitar victimelor de razboi sau ale unor

conflicte regionale, victimelor calamitatilor naturale, pentru ameliorarea starii sanitare a populatiei,

pentru epidemiilor, prevenirea poluarii si a bolilor profesionale etc.

- 30 -

Societatile Nationale de Cruce Rosie sunt organizate în toate statele lumii, având, de la caz la caz, si

alte denumiri asimilate, cum sunt: Semiluna Rosie, Soarele Rosu, Leul Rosu.

Sediile, spitalele, punctele de prim ajutor, caravanele, mijloacele de transport etc. sunt semnalizate

atât prin emblema Crucii Rosii sau o alta asimilata acesteia, precum si prin afisarea denumirii acestei

organizatii, pentru ca, în felul acesta, orice persoana sau autoritate sa adopte, în baza Conventiei de la

Geneva, o atitudine de protectie în raport cu operatiunile întreprinse sub patronajul Crucii Rosii.

c) Obiectul material al infractiunii este reprezentat de lucrurile pe care sunt imprimate, fara drept,

emblema sau denumirea de "Cruce Rosie".


a) Subiect activ nemijlocit (autor) al infractiunii poate fi orice persoana, deoarece legea nu

conditioneaza existenta infractiunii de vreo calitate a subiectului activ.

Participatia este posibila sub toate formele sale: coautorat, instigare, complicitate.

b) Subiect pasiv este, pe de o parte, institutia Crucii Rosii, care este prejudiciata material si umanitar

prin folosirea fara drept, de alte persoane fizice sau juridice, a emblemei sau denumirii sale, iar pe de

alta parte, persoanele îndreptatite sa foloseasca aceste embleme si a caror autoritate va fi slabita,

diminuata ori chiar vor suferi pagube materiale prin folosirea aceleiasi embleme în mod fals de catre alte

persoane.

Infractiunea de fals prin folosirea emblemei Crucii Rosii nu este conditionata - în varianta simpla - de

nici o cerinta de loc sau timp. În varianta prevazuta în art. 294 alin. (2) C. pen., savârsirea faptelor

incriminate în timp de razboi constituie o agravanta a acestei infractiuni.



a) Elementul material al infractiunii consta fie în actiunea de folosire a emblemei sau denumirii de

"Crucea Rosie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, fie în actiunea de folosire a oricarui

semn sau oricarei denumiri care ar constitui o imitatie a vreunei asemenea embleme sau denumiri.

b) Cerinta esentiala. Elementul material întregeste latura obiectiva a infractiunii doar în masura în

care respectiva activitate, sub forma actiunii incriminate, este efectuata fara drept, adica fara autorizatia

sau acreditarea legala acordata de Comitetul International al Crucii Rosii, Liga Societatilor de Cruce

Rosie sau de o Societate Nationala de Cruce Rosie.

- 31 -

c) Urmarea imediata consta în cauzarea unei pagube materiale. Paguba respectiva poate interveni fie

în detrimentul Comitetului International sau al unei Societati Nationale de Cruce Rosie, fie al unei alte

persoane fizice sau juridice care ar trebui sa fie beneficiara unor actiuni întreprinse de Crucea Rosie. În

acest caz, legea conditioneaza executarea infractiunii de producerea unui rezultat determinat indepen-

dent de actiunea incriminata.

Nu exista infractiune atunci când prejudiciile sunt morale sau de orice alta natura, dar nu materiale.

d) Între actiunea de folosire a emblemei sau denumirii de "Cruce Rosie" ori a unei embleme sau

denumiri asimilate acesteia sau actiunea de folosire a oricarui semn sau oricarei denumiri care constituie

o imitatie a vreunei asemenea embleme ori denumiri si pagubele materiale produse trebuie sa existe o

legatura de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savârseste infractiunea prevazuta în art. 294 C.

pen esteintentia directa sau indirecta. Fapta savârșită din culpa nu constituie infracțiune.

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Fiind o infracțiune comisiva intentionata, sunt posibile toate formele imperfecte, însa nici

una dintre acestea nu este pedepsita.

Infractiunea se consuma în momentul în care s-au produs pagubele materiale.

B. Modalitati. Infractiunea se poate prezenta sub forma a doua modalitati norma-

tive: folosirea emblemei sau denumirii reale de "Cruce Rosie" ori a unei embleme sau denumiri

asimilate acesteia si folosirea oricarui semn sau oricarei denumiri care constituie o imitatie a vreunei

asemenea embleme ori denumiri. Aceste doua modalitati normative pot cunoaste o diversitate de

modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Varianta tip a infractiunii se pedepseste cu închisoarea de la o luna la un an sau amenda.

Daca în procesul de individualizare a pedepsei instanta va opta pentru pedeapsa amenzii, limitele speciale

ale acesteia vor fi: minimul de 250.000 lei si maximul de 15.000.000 lei.

În varianta agravata, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.

- 32 -

Capitolul 2

Speţă : “Fals în declaraţii”

1. Sentinta de fond : Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Dosarul nr. 2123/2003

A) Parti ale procesului :

Partea vatamata – M.T.R.

Inculpatl – R.T.

B) Descrierea procesului :

La data de 30 mai 2000, inculpatul a cumpărat de la S.l. şi S.V. apartamentul situat în sectorul 6,

declarând că este necăsătorit, deşi era căsătorit.

La data de 29 august 2000, inculpatul a înstrăinat apartamentul, încheind un contract de vânzare-

cumpărare cu B.N., declarând că este necăsătorit în faţa notarului public B.M.

Prin acţiunea inculpatului, de a-şi declara necorespunzător starea civilă, s-a produs o consecinţă

juridică, şi anume s-a obţinut autentificarea de către notarul public B.M. a contractului de vânzare-

cumpărare a apartamentului situat în sectorul 6. Dacă ar fi declarat că este căsătorit, nu s-ar fi putut

obţine autentificarea actului, întrucât, potrivit art. 30 şi art. 35 din Codul familiei, bunurile dobândite în

timpul căsătoriei de unul dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune, iar vânzarea de către

unul dintre soţi a unui imobil nu este permisă fără consimţământul expres al celuilalt soţ. Prin declararea

necorespunzătoare a adevărului cu privire la starea sa civilă, s-a creat posibilitatea scoaterii din

comunitatea de bunuri a apartamentului menţionat al soţilor R.T. şi M.T.R.

Căsătoria dintre inculpat şi partea vătămată a fost desfăcută la data de 5.11.2000 (data la care

Sentinţa civilă nr. 1185/2000 a Judecătoriei Focşani a rămas definitivă).

C) Declaratiile inculpatului :

Inculpatul a declarat că imobilul a fost cumpărat din bani proprii, rezultaţi dintr-o împărţire

voluntară a bunurilor comune pe care le deţinea împreună cu soţia sa,

- 33 -

D) Decizia luata de Instanta de Fond

Instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii

prevăzute de art. 292 din Codul penal, fals în declaraţii, constând în aceea că a declarat în faţa notarului

public la 29.08.2000 că este necăsătorit, când, în realitate, era căsătorit.

La individualizarea pedepsei, judecătoria a avut în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 din Codul penal, faptul că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, este

fără ocupaţie, a avut o atitudine oscilantă în recunoaşterea faptei.

Inculpatul R.T. a fost condamnat la 1 an închisoare.

In baza art. 81, 82 din Codul penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe

3 ani, reprezentând termen de încercare.

S-a constatat că pedeapsa este gratiată, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

S-a constatat că partea vătămată M.T.R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

In baza art. 348 din Codul de procedură penală, s-a dispus desfiinţarea contractului de vânzare-

cumpărare autentificat sub nr. 473 din 29.08.2000 de notarul public B.M.

2. Apelul : Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală

Impotriva sentinţe de fond au declarat apel inculpatul şi partea vătămată.

A) Argumentele aduse de partea vatamata contra sentintei de fond

Partea vătămată a criticat sentinţa penală pentru neinstituirea unui sechestru şi neluarea

inscripţiei ipotecare asupra apartamentului situat în Bucureşti, sector 6, în condiţiile art. 163- 166 din

Codul de procedură penală.

B) Argumentele aduse de inculpate contra sentintei de fond

Inculpatul a criticat soluţia pentru greşita condamnare, deoarece nu s-a dovedit vinovăţia lui. în

subsidiar, a solicitat ca pedeapsa aplicată să fie orientată spre minimul special prevăzut de lege.

http://notariat-tineretului.net/

- 34 -

C) Observatiile Tribunalului

Examinând sentinţa penală apelată, prin prisma motivelor de apel, dar şi din oficiu, în condiţiile

art. 371 din Codul de procedură penală, tribunalul a apreciat că apelul declarat de inculpat este fondat, în

condiţiile ce se vor arăta.

Tribunalul a reţinut că inculpatul R.T. a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 292 din Codul

penal şi că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, asupra probatoriului.

Inculpatul a declarat în faţa notarului public necorespunzător adevărului, cu ocazia înstrăinării

imobilului din sectorul 6. Astfel, la data de 29 august 2000, s-a declarat ca fiind necăsătorit, în condiţiile

în care Sentinţa civilă de divorţ nr. 1185 din 24.03.2000 nu rămăsese definitivă, chiar inculpatul

declarase apel împotriva acesteia, apel care a fost respins, iar dispoziţia de desfacere a căsătoriei a rămas

definitivă la data de 5.11.2000.

Aşadar, este evidentă declaraţia necorespunzătoare adevărului în vederea producerii de

consecinţe juridice, după cum este evidentă şi vinovăţia inculpatului.

In ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, tribunalul a apreciat că pedeapsa închisorii de 6

luni aplicată inculpatului nu este judicios aleasă.

Infracţiunea prevăzută de art. 292 din Codul penal este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2

ani sau cu amendă.

Tribunalul a apreciat că, în cauză, împrejurările comiterii faptei (şi care nu aparţin conţinutului

abstract ori concret al infracţiunii), conţinutul său concret, atenuează gradul de pericol social al

persoanei inculpatului şi al faptei săvârşite.

Astfel, inculpatul a achiziţionat apartamentul în cauză la data de 30.05.2000, după pronunţarea

sentinţei de divorţ la 24.03.2000 (însă faţă de data rămânerii definitive a acesteia, achiziţia s-a făcut în

timpul căsătoriei) şi în vreme ce patrimoniile foştilor soţi erau separate (până în această fază procesuală

nefăcându-se dovada caracterului de bun propriu ori comun al sumelor de bani cu care s-a plătit bunul).

Nu în ultimul rând trebuie să fie avută în vedere calitatea de foşti soţi dintre inculpat şi partea vătămată,

împrejurarea că inculpatul este fără antecedente penale.

In raport de cele reţinute, tribunalul a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi

atins şi prin condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale de 15.000.000 lei, sens în care a

modificat sentinţa penală apelată.

http://notariat-tineretului.net/divort/divortul-la-notar

- 35 -

Tribunalul a mai constatat că instanţa de fond a făcut o aplicare eronată a prevederilor art. 348

din Codul de procedură penală şi a anulat în mod greşit Contractul de vânzare-cumpărare nr. 473 din

29.08.2000, autentificat de Biroul Notarial Public B.M.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 din Codul penal -

fals în declaraţii. Această infracţiune este una de pericol, şi nu o infracţiune al cărei rezultat să-l

reprezinte o vătămare materială (leziune). în forma stării de pericol, rezultatul faptei constă dintr-o stare

contrară celei existente anterior, stare de pericol sub imperiul căreia valoarea socială împotriva căreia a

fost îndreptată fapta este ameninţată de existenţa ei, iar relaţiile create în jurul şi datorită acestei valori

sociale nu se pot desfăşura normal, rezultatul faptei nefiind materializat în schimbări determinate.

Restabilirea situaţiei anterioare reprezintă o modalitate de reparare a pagubei, aşa cum rezultă din

prevederea cuprinsă în art. 14 alin. 3 din Codul de procedură penală, respectiv art. 348 din Codul de

procedură penală, şi se face potrivit dispoziţiilor civile.

Cum infracţiunea prevăzută de art. 292 din Codul penal nu este una de rezultat, ci o infracţiune

de pericol, instanţa de fond nu putea să facă aplicarea prevederilor art. 348 din Codul de procedură

penală (a cărui denumire marginală este "Rezolvarea din oficiu a reparării pagubei"). Desfiinţarea

contractului de vânzare-cumpărare s-ar fi putut face numai în condiţiile în care acest înscris ar fi fost

declarat fals, or, contractul în sine nu este fals, este chiar unul autentic, falsă fiind doar declaraţia

inculpatului R.T. ce a stat la baza încheierii contractului.

Mai există şi un alt argument juridic pentru care instanţa nu putea desfiinţa contractul de

vânzare-cumpărare menţionat: acela al consecinţei lezării, printr-o astfel de dispoziţie, a drepturilor

patrimoniale ale cumpărătoarei apartamentului (actuala proprietară), numita B.N. Aceasta a fost chemată

în instanţă ca martor, iar în urma unui proces penal, contractul său de vânzare-cumpărare este desfiinţat,

fără să aibă posibilitatea să formuleze apărări şi fără să fie citată ca parte.

D) Decizia luata de Tribunal

Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, prin Decizia penală nr. 1674/A din 26 noiembrie 2003,

pronunţată în Dosarul nr. 5230/2003, a admis apelul declarat de inculpatul R.T. împotriva Sentinţei

penale nr. 1507 din 30.09.2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr.

2123/2003.

- 36 -

A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 1507/2003 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi în

fond, rejudecând, în baza art. 292 din Codul penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa amenzii de

15.000.000 lei.

In baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiată executarea pedepsei şi s-a atras atenţia

inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

S-a înlăturat dispoziţia întemeiată pe prevederile art. 348 din Codul de procedură penală de

desfiinţare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 473 din 29.08.2000 a Biroului

Notarial Public B.M.

S-au menţinut neschimbate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată M.T.R., pe care a obligat-o la plata

sumei de 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

3. Recursul - Curtea de apel

Impotriva Deciziei penale nr. 1674/A din 26.11.2003 au declarat recurs inculpatul R.T. şi partea

vătămată M.T.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A) Argumentele aduse de partea vatamata contra apelului

Recurenta parte vătămată a solicitat casarea deciziei tribunalului şi menţinerea sentinţei instanţei

de fond, arătând că inculpatul este vinovat de comiterea infracţiunii de fals în declaraţii.

B) Argumentele aduse pe inculpate contra apelului

In motivarea recursului, inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de

procedură penală, precizând că fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute

de art. 292 din Codul penal, inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a produce consecinţe juridice.

- 37 -

C) Decizia Curtei de Apel

Analizând recursurile declarate în cauză în raport de critica formulată, cât şi din oficiu, Curtea a

constatat că acestea nu sunt întemeiate şi le-a respins, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de

procedură penală.

In cauză sunt probe din care rezultă că apartamentul a fost dobândit înainte de pronunţarea

divorţului şi vândut de către inculpat în timpul căsătoriei.

Inculpatul, cu intenţie, a declarat fals în faţa notarului că nu este căsătorit, ceea ce arată că a

acţionat cu intenţia de a ascunde adevărul.

Aşa fiind, nu este întemeiată critica că faptei îi lipseşte intenţia, dimpotrivă s-a constatat că este

îndeplinită cerinţa pentru a exista şi latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 292 din Codul penal.

Referitor la critica formulată de recurenta parte vătămată, s-a constatat că infracţiunea prevăzută

de art. 292 din Codul penal este o infracţiune de pericol, astfel că în mod corect tribunalul, ca instanţă de

apel, a înlăturat dispoziţia de desfiinţare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 473 din

29.08.2000.

- 38 -

Concluzii

Dezvoltarea extrem de rapida a vietii societatilor umane a determinat o crestere foarte mare a

numarului de înscrisuri si corelativ o înmultire a cazurilor de falsificare. Astfel, aparitia pe scara larga a

falsurilor a determinat luarea unor masuri de contracarare, care constau pe de o parte, în adoptarea unor

legi care sa incrimineze si sa pedepseasca infractiunea de fals, iar pe de alta parte, în sporirea eforturilor

de creare a unor metode de depistare a falsurilor si de identificare a persoanelor care le savârsesc.

Trebuie subliniata importanta actelor scrise în toate domeniile de activitate, deoarece servesc

la fixarea aparitiei, modoficarii sau stingerii raporturilor juridice de tot felul. Din acest considerent este

necesar ca orice act sa fie veridic, adica sa fie conform realitatii si nu alterat în forma si continutul sau

prin actiuni dolosive.

Fără a avea pretenţia că aspectele analizate au surprins întreaga problematică a

infracţiunilor de fals în înscrisuri, considerăm însă că acestea ar trebui avute în vedere pentru eventuale

modificări legislative în România în acest domeniu şi pot ajuta în mod considerabil specialiştii, în

vederea studierii şi aplicării acestora.

Faptele incriminate sub denumirea de „infracţiuni de fals” constituie o categorie bine

particularizată şi extrem de variată în sfera vastă a faptelor socotite ca fiind social periculoase. Faptele

de fals aduc o gravă atingere adevărului şi încrederii care trebuie să determine formarea şi desfăşurarea

relaţiilor dintre oameni. Orice relaţie socială priveşte şi se grefează pe o anumită realitate pe care

subiecţii relaţiei o au în vedere şi a cărei existenţă implică o reciprocă bună credinţă şi încredere din

partea acestor subiecţi; fără îndatorirea de respect faţă de adevăr şi fără sentimentul de încredere că

adevărul este efectiv respectat, relaţiile sociale nu ar fi posibile decât cu anevoioase precauţiuni şi cu

inevitabile riscuri. De aceea, legea penală a socotit că este necesar ca, pentru ocrotirea relaţiilor sociale,

pentru asigurarea normalei formări şi desfăşurări a acestor relaţii, să fie încriminate faptele prin

săvârşirea cărora, alterându-se adevărul se creează un grav pericol sau se aduce o vătămare anumitor

relaţii sociale.

- 39 -

Bibliografie

1. Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 3436/1971, RRD nr. 10/1971, p. 174; Trib. jud. Constanta,

decizia pen. nr. 1389/1980, RRD nr. 6/1981, p. 88.

2. Trib. mun. Bucuresti, sect. a II-a, decizia pen. nr. 2511/1975, RRD nr. 3/1976, p. 65.

3. Trib. jud. Brasov, decizia pen. nr. 314/1974, RRD nr. 6/1975, p. 60, cu nota de O. Reindl; Trib.

jud. Caransebes, s. pen. nr. 272/1979, RRD nr. 8/1980, p. 50, cunota de I. Munteanu.

4. Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 3255/1971, RRD nr. 9/1972, p. 172.

5. Trib. jud. Bistrita Nasaud, decizia pen. nr. 6/1972, RRD nr. 6/1973, p. 163.

6. Trib. Suprem, sect. milit., decizia nr. 55/1974, R.1., p. 167.

7. Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 1556/1970, C.D., p. 421, nr. 2015/1971, R.1, p. 168, nr.

480/1975, R.2, p. 158.

8. Trib. Suprem, s. pen., decizia Trib. mun. Bucuresti, sect. a II-a, decizia pen. nr. 32/1975, RRD nr.

3/1976, p. 55, cu nota de O. Radulescu.

9. Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 1939/1970, RRD nr. 1/1971, p. 155.

10. Trib. jud. Brasov, decizia pen. nr. 530/1978, RRD nr. 11/1979, p. 70.

11. Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 3255/1971, C.D., 1971, p. 375.

12. Trib. reg. Oradea, decizia nr. 5/1959, în L.P., nr. 11/1959, cu nota de O.A. Stoica si

I. Comanescu.

13. V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 429; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 257.

14. V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 430; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 257; O. Loghin,

A. Filipas, op. cit., p. 271; Gh. Nistoreanu si colab., op. cit., p. 495.

15. V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 434; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 267; V. Dobrinoiu,

N. Corea, op. cit., p. 360.

16. V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 435.

17. Trib. mun. Bucuresti, sect. a II-a, decizia pen. nr. 1926/1983, R3; p. 114; Trib. jud. Dolj, decizia

pen. nr. 1154/1974, p. 70.

18. Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 1691/1977, R.2, p. 12; Trib. Suprem, s. pen., decizia

nr. 2260/ 1971, R.1 , p. 165

19. Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 1962/1971, RRD nr. 1/1972, p. 155; Trib. Suprem, s. pen., decizia

nr. 466/1971, RRD nr. 7/1971, p. 157; Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 2799/1970, R.1, p. 165;

- 40 -

Trib. jud. Mures, decizia pen. nr. 610/1987, RRD nr. 5/1989, p. 55; Trib. jud. Constanta, decizia

pen. nr. 1918/1973, RRD nr. 5/1975, p. 55; Trib. jud. Dolj, decizia pen. nr. 910/1970, RRD nr.

9/1971, p. 107.

20. T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 269; O. Loghin, A. Filipas, op. cit., p. 273; B. Diamant,

V. Luncan, În legatura cu infractiunea de fals intelectual, în Revista de Drept penal, nr. 1/1999, p.

139.


A. Filipas, op. cit., p. 273; Gh. Nistoreanu si altii, op. cit. p. 498.

22. Gh. Nistoreanu si colab., op. cit., p. 499.

23. V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 437; O. Loghin, A. Filipas, op. cit., p. 273.


A. Filipas, op. cit., p. 273; O.A. Stoica, Drept penal. Partea speciala, Ed. Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1976, p. 340.

25. T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 275; O. Loghin, A. Filipas, op. cit., p. 273; O.A. Stoica,

op. cit., p. 241.

26. Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 285/1974, C.D., p. 430; Trib. jud. Suceava, decizia pen.

nr. 766/1983, RRD nr. 10/1984, p. 77.

27. T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 277, si colab., op. cit., p. 444; T. Vasiliu si colab., op. cit.,

p. 280-281; O. Loghin, A. Filipas, op. cit., p. 274.

28. V. Dongoroz si colab., op. cit., p. 449; T. Vasiliu si colab., op. cit., p. 287; Trib. Suprem,

s. pen., decizia nr. 486/1984, RRD nr. 4/1985, p. 69; Trib. Suprem, s. pen., decizia nr.

285/1974, C.D., p. 430; Trib. jud. Suceava, decizia pen. nr. 766/1983, RRD nr. 10/1984, p. 77;

Trib. jud. Bacau, decizia pen. nr. 173/1973, RRD nr. 10/1973, p. 72.

29. Trib. jud. Suceava. decizia pen. nr. 127/1974, RRD nr. 8/1974, p. 62;

cu nota de Georgeta Marcov.

30. Trib. jud. Timis, decizia pen. nr. 326/1977, RRD nr. 12/1977, p. 67.

31. Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 47/1971, R.1, p. 160; Trib. Suprem, s. pen., decizia

nr. 1860/1970, C.D., p. 424.


A. Filipas, op. cit., p. 278; O.A. Stoica, op. cit., p. 347; Plen. Trib. Suprem, decizia de îndrumare

nr. 8/1962, C.D., p. 62.

120279187 Infractiunile de Fals in Inscrisuri

Documents

Transcript of 120279187 Infractiunile de Fals in Inscrisuri