112009 Serie nouã A - UCMR · 2010. 8. 3. · o grămadă de articulaŃii sonore, aparent fără...

Serie nouãnoiembrie 2009

11(CI)

36 pagini

9 lei

Dialog cu Violeta DinescuFestivalul Muzicii Româneşti

Concursul şi Festivalul Naţional alLiedului Românesc

Interviu cu Horia Andreescu“Stars of the 21st Century”

Teatrul “C. Tănase” în SpaniaRevelaţia Marinela Pârvu

REVISTA LUNARA A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

ACTUALITATEA

În imagine: Premianţii Iai Concursului Naţional de LiedRomânesc de la Braşov, împreună cu Mariana Nicolesco

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 11 � noiembrie 2009

Editorial

Adecvăricategoriale

IIAdrian IORGULESCU

b) Grotescul. Apare dinexagerarea drastică, la limitacredibilului (verosimilului), atrăsăturilor dăunătoare, distructiveale individului şi societăŃii. Dinreprezentarea hiperbolică,înfricoşătoare a abjectului,venalului, monstruosului, adecăderii fizice şi morale. Reflectă olatură bizară, hibridă, maculată,profund distorsionată,disproporŃionată a realului şi iafrecvent înfăŃişări fantastice saucaricaturale. „Exprimă ceva indefinit, neclar, impersonal, caredovedeşte distrugerea sensului noŃiunii de personalitate şi acelei de obiect” (W. Kayzer). Are o compoziŃie cumulativă, căciîn orizontul său intersectează urâtul, tragicul, comicul,diabolicul, burlescul, groaznicul şi altele. În PrefaŃa la Cromwel,V. Hugo amestecă într-un taler unic „toate aspectele ridicolului,toate infirmităŃile, toate mizeriile. În această disociere dintreomenesc şi creaŃie, grotescului îi vor reveni patimile, viciile,crimele. El va fi desfrânat, târâtor, lacom, avar, perfid, certăreŃ,făŃarnic. El va fi pe rând Iago, Tartuffe, Basile, Polonius,Harpagon, Bartholo, Falstaff, Scapin, Figaro.”

Infirmitatea, descompunerea, colapsul raŃiunii îşidescoperă antedatări notorii în literatura lui Rabelais sau Swift.Apoi, în numeroase pagini din creaŃia romantică şi ceaaparŃinătoare realismului. Le reîntâlnim în secolul al XX-lea înînveşmântări diferite, în teatrul lui Jarry şi Brecht, în beletristicalui Kafka şi Dürrenmatt, în pictura suprarealistă, în cadreleteatrului instrumental etc. Sursele grotescului se dezvăluie într-un cadru deformat, antitetic, conflictual. ConsfinŃesc exploziacontradicŃiilor dintre om şi mediu, esenŃă şi aparenŃă, calitate şicantitate, atracŃie şi respingere, ordine şi dezordine. Dar, maicu seamă, dintre normalitate şi anormalitate. Schimbareaderutantă, dramatică generată de ruperea raporturilor dintrecauze şi efecte, odată cu schimbarea valenŃelor imanente alefenomenelor, relaŃiilor, stărilor, împrejurărilor, produce spaimă,repulsie, tulburare, dezgust. Câteodată hilarul, „râsul homeric ”.

În arta nouă, grotescul descinde masiv din traumaincomprehensibilităŃii umane, din pierderea contactului cuvalorile recunoscute, acceptate, verificate. Repereleobiectivate se prăbuşesc, sucombă. Astfel că decorul în caresubzistă şi situaŃiile pe care le parcurge subiectul îi par acestuiatot mai dezlânate, haotice; pe alocuri, chiar ostile. Sentimentulfricii, al invaziei răului nu descinde din confruntarea cumoartea, ci, într-un mod ciudat, din ciocnirea cu viaŃa. Dinimposibilitatea de-a o înŃelege, explica, de-a se integra în

DIN SUMAR

Eseu 2-3

Dialog cu Violeta Dinescu 4-5

“Enescu” remembered 7Festivalul Muzicii Româneşti 8-9

Liedul românesc la Braşov 10

Academia “Ghe. Dima” - 90 ani 12

Dialog cu Horia Andreescu 15Aniversare - Komitas 16

Punctul pe jazz 19

“Stars of the 21st Century” 20

“Tănase” în Spania 21

Femina 23Flash intern şi extern 24-25Marilena Pârvu 26“Grease” în Spania 30Raoul, mereu surprinzător 36

dinamica sa. De a-i detectape calea logicii sau a intuiŃieiblocajele, paradoxurile,defecŃiunile. ConstantameninŃătoare la adresaintegrităŃii sale mentale şisufleteşti. MecanicismulexistenŃial se revendică larându-i, motiv colateral algrotescului actual. Atrofiereapropriei esenŃe, incapacitateaadaptării duce laincongruenŃă, debusolare,izolare, depersonalizare. Lalupta cu alteritatea mereuameninŃătoare. În ultimăinstanŃă, la dezagregare saudezaxare psihică şi spirituală.

c) Ordinarul. Ter-menul acoperă douăînŃelesuri. Unul se referă lalucrurile comune, golite dedirecŃie, suflu şi miez. La

articulările neînsemnate, inconsistente, de rând.Altul, la calitatea inferioară a obiectelor cupretenŃie artistică. În ambele cazuri, reuşitapresupusă absentează.

(Continuare în pag. 3)

2

Eseu


Perspective deinterpretare în opera

muzicalăII. SuprafaŃa

George BALINT

O altă relaŃionare interpretativă cu opera muzicalăpresupune perceperea ei din bucăŃi. Ca şi cum am spargeun vas ale cărui cioburi s-ar împrăştia pe o întindere. Privităastfel, opera este o mulŃime de fărâme risipite. Ce înseamnăa de(s)compune opera în acest mod? Dacă pentruinterpretarea în adâncime încercam pătrunderea însubstanŃa operei, anulând sau ignorând voit orice reperformal, de această dată ne vom raporta la nivelul cel maisimplu al discursului, acolo unde opera se vădeşte ca fiindo grămadă de articulaŃii sonore, aparent fără sens. Oalcătuire din cioburi sau fragmente suficient de mici (nuneapărat de mărimi comparabile), şi care au o anumităidentitate, putând fi considerate ca obiecte în sine. Un fel defoneme sau articulaŃii primare, oligocordice.

Să ne imaginăm un text lingvistic din care distingemcel mult o înşiruire de silabe. Tocmai acest fel de îngânareonomatopeică constituie nivelul elementar al parcursuluiformal. În această stare, opera ar fi greu de redat (şi cu atâtmai puŃin de primit). Dar nu acesta e scopul. Din oricâteelemente ar fi compus şirul fărâmelor, el este totuşi finit.Apoi, se va observa repede că unele fărâme seamănă întreele, în vreme ce altele sunt nepereche. Astfel, putemdispune în plan analitic toată această mulŃime, pe douăcoordonate: vertical, în coloană, de sus în jos, fărâmeleasemănătoare, pe care le numesc rime, începând cu a douafărâmă din coloană; orizontal, în rând, de la stânga spredreapta, fărâmele diferite, pentru care propun termenul demomente. Mai mult, pentru a avea o şi mai clară localizareîn tablou, acolo unde este cazul, momentele vor fi trecute înrând doar pe nivelul deschis de locul în care a survenit orimă. Într-o înşiruire generală simplă, conform ordiniiapariŃiei, fiecare fărâmă ocupă un loc numeric propriu, unanume rang în şir. Desigur, este foarte probabil ca modulacesta de dispunere să configureze mai multe coloane, dinnivelele cărora să se întindă rânduri mai mici sau mai mari.Dacă rimele structurează coloana pe nivele de adâncime,ca lungime a coloanei, momentele (inclusiv cele sub care seadânceşte o coloană de rime) compun rândul pe lăŃimeaunui nivel. Imaginea astfel obŃinută are o valoare exclusivinstrumentală. Ea capătă însă şi valenŃe artistice (expresive)atunci când ne propunem lectura operei în două moduri:şirul rimelor (reductibil sau nu oricărei rime dintr-o aceeaşicoloană); şirul momentelor. Dar măiestria unei interpretăride acest fel constă mai ales în determinarea (delimitarea)fărâmelor. Chiar dacă ele sunt unităŃi elementare, totuşi şiacestea pot fi alcătuite din mai multe sunete (ca motive saucelule), în diferite configuraŃii meloritmice. Este foarteimportant ca fărâmele alese de interpret să identifice cât maimult cu putinŃă acea operă, şi mai puŃin o categorie deelemente cu care se poate compune o clasă de opere,aşadar, dintr-o perspectivă cât mai particularizată. De aceeanu trebuie pornit cu prejudecata că diferitele fărâme trebuie

să fie comparabile cantitativ, în durata/lungimea saunumărul sunetelor. Deopotrivă, se pot afla în rimă sau înrând fărâme de lungimi sensibil diferite. În cele din urmă,ceea ce trebuie să se obŃină este o relaŃie de vocabular, penivelul unor articulaŃii minimale ale alcătuirii formei (doar a)acelei opere, aflate în interpretare.

Parcurgând şirul fărâmelor pe cele două coordonateale planului de suprafaŃă, interpretul are posibilitatea săefectueze un acordaj întru totul adecvat operei muzicale princare interpretează. În general, cu cât forma operei este maicomplexă, cu atât dispunerea interpretării în plan este maiutilă. O lectură pe şirul rimelor permite desluşirea stâlpilorde susŃinere ai operei, care, prin natura constituŃiei lor, au şio funcŃie gravitaŃională (magică), de centrare şi fixare amodului întregului parcurs. Am putea spune şi că aceştistâlpi (coloane de rime) configurează ancorele de adâncimeale operei. Caracterul timpului specific unei coloane esteciclic. Pe de altă parte, o abordare pe şirul momentelor ajutăla distingerea lăŃimii (lateralităŃii) planului, pe măsură ceapar fărâme major diferite. Vorbim, în acest caz, de uncaracter istoric al timpului de succesiune în rând.

De regulă, lucrările muzicale de concepŃie clasicăau o suprafaŃămarcată pregnantde adâncime(rime) şi o lăŃime( s u p r a f a Ń ap r o p r i u - z i s ă )îngustă. Păşirealaterală, prinm a j o r ădiferenŃiere întremomente, esteextrem deprecaut efectuatăîn gândireamuzicală mode-lată pe ideeacentrului. Înlăn-Ńuirile cunumeroşi paşi înlateral apar mai degrabă în lucrările muzicale de tipilustrativ, bazate pe o povestire (literară), în referinŃa altorzone ale percepŃiei sensibile, bunăoară cele de ordin vizual(genurile teatrului liric şi muzica de film). Este de remarcat şifaptul că muzicile predate însoŃirii motric-corporale (dansul)sunt pregnant simetrizate în rime, cu riscul (neocolit al)ducerii în redundanŃă a expresiei propriu-zis muzicale. Pede altă parte, acolo unde apar diferenŃele, mergând pînă lamomentul excepŃional al evenimentului (diferitului cu totul),se provoacă un (iluzoriu?) sentiment de împrospătare, dedinamizare (energizare) a stării de parcurs (în duratalucrării). Uneori acestea sună suspensiv, mărturisitor, caacel adagio al oboiului din prima parte a Simfoniei a V-a deBeethoven. Alteori, începând cu romantismul, ele devinabuzive. Însă, din perspectivă clasică, ceea ce conteazăeste instituirea centrului (din adâncime, prin strategiarimelor), diferenŃele având un rol secund (de suprafaŃă,superficial dar şi speculativ-comercial), cu statut de tributmarginal, precum “moneda Cezarului” ori clipirea uneiamintiri uitată în suflet.

În concluzie, tabloul suprafeŃei de fărâme ordonate

3

Eseu


Adecvăricategoriale II

(Urmare din pag. 1)

Ceea ce pecetluieştecaracterul deosebit, excepŃional aloperei este surprinzătorul său,valenŃa de a isca - prin imaginile

înglobate-stări, senzaŃii autentice,neconvenŃionale, virgine. Opusulordinar este un compus slabformatat, redundant, incapabil săemoŃioneze. Doldora de platitudinişi lesturi. De şabloane,inconsistenŃe, incongruenŃe. Nu aredefiniŃie, osatură, Ńintă. Subzistă,dar nu transmite. Persistă, dar nurelevă. Îl întâlneşti pretutindeni.Expus din belşug. Te agresează cu

prezenŃa sa abuzivă, excesivă,mediocră. Într-o conjuncturămarcată de (non)exigenŃele culturiide masă, de permisivităŃilepostmodernismului, el stăpâneştetutelar şi impune standardeleaxiologice. Din bagatelar ajungeemblematic.

CarenŃele semnalate nuprovin neapărat din ignoranŃa sau

superficialitatea făuritorilor.Truismul, fleacul,umplutura, nimicul, moftul,paradigma şchioapă,morfologia precară, sintaxasumară, vacuumulsubstanŃei reprezintăpractici defrişate, îndelungexersate de anumiŃi autori.Sunt componenteledeliberate ale stilului,manierei, angajamentuluimental şi alearanjamentului formal. LaalŃii se însoŃesc cuîmprumutul calapoadelortocite, prăfuite, obosite, ceconferă receptorilorimpresia confortabilă aunui déjà vu. InerŃia,conformitatea, banalitateapropunerii şi tratării fac dinnumeroase lucrăriproaspăt terminate, simpleîncropeli recuzitere.Destinate unui consumanchilozat şi trândav.

d) Vulgarul. Seînrudeşte cu ordinarul, prin

anularea originalităŃii şi distincŃiei.ConŃine în plus o cantitateînsemnată de grosolănie, abatere,brutalitate inutilă la stadiulvocabularului, purtării, acŃiunii.Indică un comportament simplist,primitiv, o abordare în generefrancă, dar necizelată. Deseori,alunecă în trivialitate, indecenŃă,obscenitate.

TendinŃa se profilează

viguros în „sosul” unor experimentecontemporane. Elocvent, în sferaprozei, picturii, cinemaului, teatrului.Dar, mai abitir şi devoalat decâtoriunde, în textele ce însoŃesc„muzica de cartier”, hip-hop, rap,sau pe întinsele „plaiuri mioritice”ale manelei. Ceea ce deranjează,provoacă repulsie esteîmprejurarea că necuviinŃa,mârlănia, neruşinarea sunt postate,afişate într-o manieră ostentativă,provocatoare. Promotorii o fac dindorinŃa de a uimi, de a epatareceptorul. De a-l tenta să intre subincidenŃa interesului nu pe filierafondului ideatic sau a configuraŃiei,ci pe coridorul îndoielnic alrebarbativului.

Există în fiecare din noi,inhibată ori exihibată, o fărâmă deplăcere în preluarea unor trimiteriviciate, ori vicioase. Numai că aiciaspectele instigatoare, dubioase,promiscue nu sunt sugerate,insinuate într-o înveşmântareartisticeşte valabilă. Nu indicărezultatul unui travaliumetamorfozant, care să presupunăo intervenŃie, translaŃie, transpunereintenŃională. Vulgarul acesta esteunul scontat, dar neelaborat.Caracterul său pernicios, supărătorvine tocmai din împrejurarea că searată în sine. Nud de posibilevalenŃe sugestive, de motivaŃie şiexplicaŃie estetică. Emană o tentăde exhibiŃionism, de defulare cvazi-patologică a unor complexemaligne. A unor atitudinicontestatar-agresive. Constituiefrecvent, o revărsare de cuvintelicenŃioase, mesaje abominabile,gesturi dezgustătoare, terifiante.Numai din dorinŃa de a lezapudoarea unora, sau a excitagrobianismul altora. De a sfidacutumele morale, valorilestatornicite.

Adrian IORGULESCU

cronologic în coloane şi rânduri oferă interpretului o imaginea dispunerii locului în plan, un fel de hartă teritorial-administrativă, pe aspectele de lungime a coloanelor înadâncime (nivele/rime) şi de lăŃime a nivelelor la suprafaŃă(rânduri/momente). Observăm că abia cu cea de-a douadispunere, pe lăŃime, se relevă ca atare suprafaŃa formeisfărâmate a operei. Iar aceasta este alcătuită doar dinfărâmele considerate prin diferenŃă (momente, evenimente).

Ceea ce nu se află încă, în/prin acest stadiu/mod deinterpretare, este criteriul de unificare/proporŃionare (metru,pulsaŃie, tonalitate, formă etc.), cel al relaŃiilor de ordine(spaŃială – armonie, sintaxă; temporală – meloritm,compoziŃie - introducere, dezvoltare, încheiere) şi, cu atâtmai puŃin, cele de conduită agogico-dinamică (tempo, profil)şi de sens (verbalizare). Urmează, deci, ca interpretareaoperei muzicale să comporte şi alte perspective.

Profil grotesc de Leonardo da Vinci

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 11 � noiembrie 2009

Interviuri

“Muzica românească areprivilegiul de a avea orădăcină proaspătă” -

dialog cu Violeta DinescuConstanŃa CRISTESCU

Cu ocazia concertului din 6 octombrie, care a deschisstagiunea concertelor săptămânale de muzică româneascăorganizate de Muzeul “Enescu” şi prin care am beneficiat de unsplendid portret al compozitoarei Violeta Dinescu, i-am solicitatdistinsei creatoare un interviu despre sine. Destul de incomod,pentru că am pus-o faŃă în faŃă cu sine însăşi, provocând-o să-şiautodefinescă personalitatea componistică şi nu doar atât. Aceastapentru că Violeta Dinescu desfăşoară şi o prestigioasă activitateştiinŃifică şi didactică în Germania, la Oldenburg, unde promoveazăcu perseverenŃă şi cu înŃelepciune valorile artei şi ştiinŃei muzicaleromâneşti.

AŃi putea defini câteva coordonate generale ale creaŃieiDvs. ?

După cum ştim, nu este uşor să ne desprindem de noi şi săprivim din depărtare, aşa încât să definim corect coordonategenerale. Voi încerca să le enumăr,cu rugămintea să mă întrebaŃi maiprecis ce nu vă este clar. Aş puteaîncepe cu evocarea timpului în caream devenit treptat compozitoare...spun treptat nu întâmplător.

Am început să cânt la piande la 4 ani şi jumătate şi nu a trecutmult timp – am început să mă ‘joc’ peclape cu plăcerea de a descoperi noisonorităŃi. Copiii fac aceste gesturidintr-un impuls cât se poate denatural... din păcate, adeseori sestinge acest impuls din diferitemotive...

A trecut timpul şi nu ampărăsit niciodată nevoia aceasta de agăsi sonorităŃi , dar nu mi-amimaginat că ar putea deveni mai multdecât o joacă. După şcoala începutăla Buzău, am continuat (în clasa a 3-a) studiul la Liceul George Enescu dinBucureşti. Tatăl meu m-a transferat(fără voia mea) la Liceul Lazăr undeam dat bacalaureatul la real (clasa specială de matematică).

M-am înscris la Conservatorul ”Ciprian Porumbescu” –secŃia teoretică – cu intenŃia să studiez muzicologia, iar apoi săcontinui studiul la altă Facultate pentru a deveni inginer de sunet...(plan influenŃat de tatăl meu, care dorea să am o meserie ‘normală‘).

După primul an trebuia dat un nou examen pentru a definistudiul – muzicologie, dirijat sau compoziŃie. Profesorul meu decontrapunct Liviu Comes, care era decan atunci, m-a sfătuit săurmez compoziŃia... convingându-mă rapid (după lungi proteste alemele) prin următorul comentariu: «este mult mai natural să înŃelegi omuzică după ce tu însăŃi ai încercat să scrii ceva... ». Tot dânsul aavut fericita idee (pentru mine) să mă trimită la Myriam Marbe.

A urmat o vreme în care scriam cu bucurie, timp în care amdescoperit minunea studiului folclorului sub îndrumarea minunateiEmilia Comişel, cu care am făcut nenumărate cercetări pe teren...cochetând chiar cu ideea de a deveni folcloristă, … având în gândacelaşi plan. Apoi a urmat o vreme de ‘tranziŃie’, aş numi-o, iar cândam simŃit că nu se mai poate altfel decât să rămân la această formăde activitate, am început să am probleme muzicale existenŃiale... le-aş numi … adică: Îmi împiedicam uşurinŃa de a scrie ceva cugândurile şi temerile că nu mă exprim cu un limbaj personal...

Şi abia acum încep să vă răspund la întrebare:Încercând definirea unui limbaj personal am început prin a

căuta sensurile organizărilor pietrelor de construcŃie muzicală şi a‘medita’ asupra rădăcinilor... Aceste meditaŃii sunt de fapt la începutretroactive.

M-a ajutat studiul din liceu unde am învăŃat (cu profesorideosebit de buni)... responsabilitatea folosirii cuvintelor (deci amaterialului sonor) şi proiectarea lor după un sistem logic... Aşa amînceput să-mi caut un ‘covor imaginar’ pe care se pot desfăşuragesturile muzicale.

Datorită sorŃii am avut ocazia să mă exprim în nenumărateforme. Începând cu perioada din Bucureşti, după studiul dinconservator, când muzicieni extraordinari m-au rugat să scriu pentruei, şi apoi în afara Ńării, unde s-a întâmplat la fel.

Aşa încât am coordonate destul de bogate pe care le potenumera: de la muzica de cameră (solouri pentru aproape toateinstrumentele, ansambluri în diferite combinaŃii) până la piese pentruorchestră mare, de la muzica pentru scenă (opere, balete) până lamuzica experimentală.

Raportat la şcoala componistică de la Bucureşti, încare v-aŃi format, ce a însemnat pentru Dvs. activitateadidactică şi componistică în Germania ?

În primul rând doresc să menŃionez că singura profesoarăde compoziŃie pe care am avut-o a fost Myriam Marbe. Când am fostîntrebată în Germania dacă nu aş dori o bursă pentru studiulcompoziŃiei am refuzat, pentru că am ştiut că nu doream pe nimenialtcineva. Asta nu înseamnă de loc că nu am simŃit şi nu simt încontinuare necesitatea comunicării cu ceilalŃi compozitori. De aceeaam şi dezvoltat diferite strategii de comunicare, un exemplu fiindKomponisten Colloquium iniŃiat de mine la UNI Oldenburg.

Despre activitatea didactică pe care am început-o încă dela venirea mea în Germania (1982), pot spune că am schimbattreptat metoda... aş spune generic... adică am constatat că nu potcontinua aşa cum mi-aş fi dorit metoda prin care eu însămi am fostinstruită în România.

Este mult de explicat… în orice caz, am o amintire vie aprofesorilor care m-au/ne-au îndrumat în România şi amrecunoştinŃă pentru felul în care mi-au transmis atitudinea faŃă defenomenul muzical.

Personalitatea profe-soarei Dvs. v-a marcat, cred eu, înprivinŃa rafinamentului coloristicşi poate şi în alte direcŃii. Care ar fiacelea? Specializarea postuni-versitară?

La această întrebare amrăspuns în parte deja. Aş dori săadaug: în mod surprinzător poatepentru Dvs., aş putea spune căd.p.d.v. InformaŃie, de la DoamnaMarbe am primit cel mai puŃin.Meşteşug, în sensul strict alcuvântului, am învăŃat mai mult de laorele de armonie, contrapunct,orchestraŃie, instrumentaŃie, folclor,analiză de forme, chiar şi istoriamuzicii... cum de altfel şi trebuie săse întâmple.

Myriam Marbe a avut unimpact extraordinar nu numai în viaŃamea, ci şi în cea a elevilor ei. Nuîntâmplător există mulŃi compozitoricare au învăŃat de la Myriam Marbe.

Încerc să explic în ce constă acest lucru: Myriam Marbe nune învăŃa cu tot dinadinsul ceva, mai degrabă zăbovea să înŃeleagăce e cu noi, ce dorim, ce gândim, ce simŃim, lăsându-ne apoi săspunem ce aveam nevoie de spus. Aşa se explică faptul că muzicacelor din clasa dânsei suna foarte diferit: romantic, clasic,impresionist, altfel... În afară de asta, Myriam Marbe avea un felautentic de a ne face să simŃim dimensiunea naturală a sunetelor,adică, mai exact, să ne sensibilizeze la ascultarea pulsaŃiei de viaŃăa unui sunet sau a unor grupuri de sunete, astfel încât ele să fiecapabile să creeze viaŃa, aş putea spune … şi nu întâmplător. Amspus un sunet, căci un singur sunet poate să devină o lume desunete...

În Germania am fost sfătuită să mă duc la anumite clase decompoziŃie, pentru a avea ocazia să pătrund mai repede în lumeamuzicală de aici. Aceste comentarii m-au făcut şi mai mult să măferesc şi să prefer libertatea neaparŃinerii la un grup sau subgrup. Înafară de asta, nu am simŃit nevoia. Myriam Marbe ne-a învăŃat săintrăm în lumea noastră interioară, unde cu siguranŃă simŃi dacă vreisă simŃi ce e adevărat şi ce nu este esenŃial şi în creaŃia muzicală.

Cum evaluaŃi mişcarea componistică europeană,mondială şi românească actuală?

Greu de spus în câteva cuvinte... adică fie se scrie unroman fleuve, fie găsesc o explicaŃie telegrafică. O prefer pe a doua.

Pe plan european şi în afara Europei se poate spune că auînceput să dispară graniŃele între lumile atât de strict definite pânăacum… din ce în ce mai straşnic începând cu vremurile în care nuera vorba de MUZICA GREA şi MUZICA UŞOARĂ, cum se spune înRomânia. Deci, cred că de multă vreme avem de-a face cufenomenul osmotic de ştergere a acestor graniŃe.

Muzica românească are privilegiul de a avea o rădăcină,

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 11 � noiembrie 2009

Interviurisau mai bine zis rădăcini proaspete: pe de o parte muzica scrisă -să spunem de aprox. 150 de ani, pe de altă parte rădăcinile adânci,atât de adânci, încât au avut în nenumărate rânduri puterea de atrece prin momente de secare, găsind modalităŃi de transformaresau revitalizare. Mă refer la muzica tradiŃională – folclor şi muzicareligioasă.

La Oldenburg aŃi creat un adevărat curent românist înmediul universitar, prin arhiva pe care aŃi iniŃiat-o şi prin alteactivităŃi ştiinŃifice şi artistice proiectate. Vă rog să detaliaŃipuŃin activitatea Dvs. în direcŃia promovării valorilor artei,ştiinŃei şi a componisticii, în mod special româneşti.

Încă din 1987, când am primit bursa BALDREIT a oraşuluiBaden Baden, am avut ideea să iniŃiez o arhivă de muzicăromânească în cadrul bibliotecii oraşului, unde m-am împrietenit cubibliotecara şefă. Ea (Uta Bergengruen) a fost nu numaientuziasmată de această idee, ci chiar a realizat câteva activităŃi depunere în lumină a materialului. Aşa au fost organizate 3 expoziŃii;două dintre ele ... cu materialul lui Myriam Marbe, care era de altfelşi cel mai numeros din bibliotecă.

Materialul despre care v-am spus era cel pe care îl aveameu … dublurile din cărtile şi partiturile trimise de mătuşa mea, cumare greutate, din Bucureşti... Apoi a urmat momentul anului 1990,de când am început să aduc din Ńară ce am putut.

Începând cu anul 1996, de când am postul de prof. la UNIOldenburg, am iniŃiat aici Arhiva Muzicală din Estul Europei. Înafară de asta, după cum v-am mai spus, tot din acest an amînceput un KOMPONISTEN COLLOQUIUM unde am avut până

acum peste 100 de invitaŃi din toată lumea, dar şi din România.Începând cu 2006 am iniŃiat Zwischen Zeiten Symposien

(Shifting Times): 2006 – George Enescu; 2007 – Ştefan Niculescuşi Pascal Bentoiu; 2008 – Sigismund ToduŃă; 2009 – PaulConstantinescu. Fiecare simpozion are desigur şi deschidereacătre universal… atât de necesară integrării unei culturi muzicale încontext universal... fără de care de fapt nu are şanse desupravieŃuire. De aceea Simpozionul din acest an are ca temămajoră definirea sau încercarea de a defini rădăcinile bizantine alemuzicii europene: Zwischen Zeiten Symposium Byzantinische,orientalische und balkanische Traditionen - Assimilationsprozesse:Paul Constantinescu und die Musik unserer Zeit (Oldenburg 4.12-6.12.2009)

Cum îi implicaŃi pe studenŃii Dvs. în activitatea depromovare a creaŃiei şi ştiinŃei muzicale româneşti?

Încă din 1996 predau în fiecare semestru cursuri care auacest rol. Vă enumăr câteva din temele seminariilor mele (valabilepentru un întreg semestru, deci studiate săptămânal şi cuconcretizare în subiecte ale examelenelor orale sau cele scrise):muzica polifonică din Balcani; muzica tradiŃională din România;balada românească; bocetul la români; muzica de cameră a luiGeorge Enescu; muzica simfonică a lui George Enescu;spectralismul românesc.

Când preconizaŃi să reveniŃi în Ńară şi cu ce noirealizări sau proiecte ?

Nu am nici un plan, dar nu-mi stă în obicei să ocolescRomânia...

Cu PetruMunteanu

desprecreativitate în

pedagogiaviorii

L-am întâlnit pe Petru Munteanuîntr-una din clasele Conservatorului, unde aŃinut cursuri de măiestrie. Impresionată defirescul comunicării cu tinerii interpreŃi, ca şide calitatea soluŃiilor adaptate fiecăreiprobleme tehnice şi de interpretare, i-amadresat câteva întrebări.

Carmen Cărneci: AŃi mai fostinvitat în jurii sau pentru master classes înRomânia, în ultimii ani?

Petru Munteanu: InvitaŃiile înRomânia au fost cam... rare. Am făcut maimulte master classes la Universitatea dinBraşov, am fost în juriu la „Jeunessesmusicales“, apoi am fost invitat în juriulconcursului Enescu, la primul concursorganizat după revoluŃie.

La următorul concurs Enescu mis-a făcut o invitaŃie în juriu care a fost maitârziu contramandată: concursul nu s-a maiŃinut... De atunci, constat o tăcere„constantă“ a organizatorilor concursuluiEnescu. Cu orchestra mea de cameră,CONCERTINO Ensemble, am avutconcerte la Bucureşti, Braşov şi Sibiu. Dartoate aceste activităŃi s-au petrecut cu mulŃiani în urmă.

C.C.: Există o şcoală româneascăde pedagogie a viorii, o „marcă” a acesteia?

P.M.: Pentru a răspunde acesteiîntrebări trebuie să fac anumite clarificări.NoŃiunea de „şcoală” este foarte complexă.În lumina unor caracteristici de tehnicăinstrumentală, Carl Flesch a încadrat şcoliledin timpul său în „şcoala germană veche”,„şcoala rusă veche” şi „şcoala franco-belgiană” (modernă). TendinŃa majoră aprezentului este evoluŃia către o tehnică„normată“. Tehnica violonistică de azi nu

mai poate fi încadrată într-o „ramă” rigidăsau „naŃională”. Şcoala românească devioară îşi are rădăcinile în şcoala pariziană,vieneză şi moscovită. ReprezentanŃii ei deseamă au studiat la Paris, la Viena sau laMoscova. Profesorii Manoliu, Geantă,Avachian, GerŃovici sau Gheorghiu auformat generaŃii de violonişti care au avutsuccese mari în toată lumea.

C.C.: Vă consideraŃi uncontinuator pe alte meridiane (având învedere că activaŃi de patru decenii înGermania) al acestei şcoli, sau poate uninovator, un reformator?

P.M.: Pentru mine este o onoaresă fiu cotat ca un continuator al tradiŃiilorcreate de profesorii renumiŃi amintiŃi înainte.Prin locul activităŃii mele de patru decenii,Germania, pot spune că m-am întors laizvoarele şcolii româneşti de vioară. Amcondus multe master classes şi am fost demulte ori membru în jurii internaŃionale înaceste centre, dar şi în altele (Zagreb,Gorizia, Genova, Brüssel etc). În Germania,am avut printre elevii şi studenŃii meinumeroşi români, pentru care am organizatburse şi care şi-au găsit ulterior un drumprofesional bun în străinătate.

Sunt de părere că este o iluzie săte crezi „inovator” sau „reformator”. 500 deani de pedagogie violonistică nu au lăsatnici un punct alb pe „harta” acestuidomeniu: totul a fost cercetat, clarificat,clasificat, etc. Numai cine nu cunoaşteaceastă vastă literatură poate să aibă iluziacă a “descoperit ceva nou”.

C.C.: Dar tinerii violonişti cărorale-aŃi oferit recent (în luna iunie – n.n.)cursuri de măiestrie, cum vi s-au părut?

P.M.: Pentru mine este o plăceresă lucrez cu violonişti tineri, să-i văd cum„se deschid”, cum se trezesc din „toropeala”lor de toate zilele, cum se luminează cândîncep să descopere posibilităŃile personalede a produce frumosul. Aşa a fost şi acumla Bucureşti şi la Arcuş. Sunt convins că înRomânia sunt multe talente. ExistenŃatalentului este însă doar o „promisiune”;formarea şi afirmarea lui este un procesîndelungat care cere multă tenacitate atâtde la elev, cât şi de la profesor. ConştiinŃacalităŃii, exigenŃa şi hărnicia pe careprofesorii generaŃiei mele au imprimat-oelevilor lor am întâlnit-o rar.

Impresia pe care mi-au lăsat-o cei

cu care am lucrat este diversă: cei tineri,încă în şcoală, au idealuri şi vor un mediuprielnic de dezvoltare. Nu sunt însă convinscă au conştiinŃa că “mediul” trebuie creat deei înşişi, deasemeni că el este foarte raroferit „din afară”.

C.C.: PuteŃi face comparaŃii întreînvăŃământul din România şi cel dinGermania…

P.M.: Un plus în România estespecificul şi orientarea şcolilor de muzică:ele sunt - prin intenŃie şi Ńeluri – „despecialitate”. În Germania există un spectrude orientare foarte divers: în peste 1.000 (!)de şcoli de muzică se urmăreşte în principalo educaŃie muzicală „de masă”. Fiecareşcoală caută - pentru prestigiul ei - să„acopere” toată suprafaŃa: de la începător lasolist, de la amator la profesionist.Majoritatea sunt şcoli private sausemiprivate. O urmare pozitivă este că seface foarte multă muzică în familie. Cred cănu există o Ńară în lume în care să se facăacasă mai multă muzică decât înGermania, unde muzica este în fapt uninstrument de cultură. Mai departe,educaŃia de profil aprofundată esteasigurată de cele peste 20 deconservatoare sau universităŃi -Hochschülen, unde există şi catedrespeciale pentru tinere talente deosebitecare primesc acolo lecŃii de la profesoriiuniversitari.

Un rol foarte important îl joacămentalitatea fiecăruia şi exemplul personal.Nu se poate aştepta ca îmbunătăŃirile săvină „de sus”. Totul începe „jos”, în fiecareclasă, cu fiecare elev al fiecărui profesor.ConştiinŃa că profesionalismul se poateatinge şi în condiŃii vitrege asigură un terenfertil de dezvoltare. În primă instanŃă,fiecare este răspunzător de calitatea pecare o produce. Numai aşa se poate creaun mediu prielnic de evoluŃie.

C.C.: Cum v-aŃi simŃit revenind laConservator, unde aŃi absolvit clasa devioară... ?

P.M.: La Conservatorul bucu-reştean m-am simŃit foarte bine, am fostprimit cu multă prietenie şi colegialitate. Dinpăcate nu am putut întâlni nici un fost colegviolonist: toŃi sunt plecaŃi pe altemeleaguri...

Carmen CÂRNECI-CAVASSI


Centenar

Paul Constantinescu – 100Doru POPOVICI

În constelaŃia compozitorilor afirmaŃi după generaŃia dominată de George Enescu, PaulConstantinescu ocupă un loc foarte important. În primul rând, prin expresivitatea muzicii sale,întotdeauna de o luminozitate care potoleşte zbuciumările sufleteşti ale melomanilor; chiar dacăîntâlnim unele pagini care conŃin culori mai întunecate, în mare, analizându-i opera, vomconstata că predomină un optimism, în concordanŃă cu bucuria muncii împlinite. În al doilearând, în cazul său se poate vorbi de un excelent armonist, iar în acest sens ne referim lamăiestria cu care creează îngemănările de acorduri, bazate pe relaŃii modale, în prima parte avieŃii şi în cea mediană, mai apropiate de diatonism, în ultima parte a existenŃei lui, mai apropiatede cromatism. Este interesantă şi originală continuarea liniei modalismului, cultivate, în trecut,de Anton Pann, Dumitru G. Chiriac şi, bineînŃeles, de George Enescu. Dacă aspecte polifonicepropriu-zise întâlnim mai puŃine în opera sa, ramura orchestraŃiei atrage atenŃia în mod deosebitşi, în aceasta privinŃă, vom evidenŃia pasta lui densă, viguroasă, viu colorată şi, totodată,punerea în lumină a registrelor sonore eficiente ale instrumentelor utilizate. O menŃiune specialăo acordăm valorificării imnografiei bizantine şi psaltice, iar sub acest aspect, PaulConstantinescu a prelucrat-o cu o mişcătoare personalitate, nu numai în piesele corale, ci şi înacelea instrumentale, simfonice şi vocal-simfonice, culminând în cele două oratorii dedicateNaşterii şi Patimilor Mântuitorului nostru Iisus Christos. În istoria muzicii s-au înscris capodopereprecum balada MioriŃa, Concertul pentru pian şi orchestră, Triplul concert pentru violină, cello,pian şi orchestră, opera O noapte furtunoasă, cele două oratorii concepute în stil bizantin şi ciclulde lieduri Şapte cântece din uliŃa noastră.

Paul Constantinescu a acordat o deosebită atenŃie folclorului românesc şi, mai cuseamă, prelucrării acestuia. În clasa sa de armonie insista foarte mult asupra respectăriimodurilor în care au fost încadrate piesele respective. „În orice mod este cazul a găsi cadenŃele,prin îngemănări expresive de acorduri” - accentua artistul. Ca apoi să adauge: „în modul dorian,locul dominantei clasice îl va lua acordul de trison major de pe treapta a IV-a, în modul frigic, oexpresie dureroasă o imprimă acordul de trison major de pe treapta a II-a, în modul lidic, cvartamărită conferă ambianŃei sonore o notă foarte luminoasă, în modul mixolidian, pe de o parte,treapta a III-a colorează senin gama, pe de altă parte, a VII-a exclude noŃiunea de sensibilă,evocator este modul eolic şi aşa mai departe”... BogăŃia de combinaŃii ne oferă soluŃii infinite. Iar

dacă trecem la modurilecromatice, policromia tablouluiarmonic este de-a dreptultulburătoare! Din acest punct devedere, operele lui Enescu,Bartók şi Messiaen pot fi citateca fiind într-adevăr pline desoluŃii ingenioase, rod al uneifantezii componisticeremarcabile. În ceea ce măpriveşte, modurile cutranspoziŃie limitată ale luiMessiaen şi modurile popularecu caracter oriental - deci «alterate » - m-au influenŃatputernic şi cu mult folos, iar în

acest context aş menŃiona Concertul pentru pian şi orchestră sau Concertul pentru orchestră decoarde. În legătură cu creaŃia lui Anton Pann, Paul Constantinescu mi-a expus următoarele: „Amutilizat melodiile sale în mai multe opusuri; mă refer - cu precădere - la opera O noaptefurtunoasă şi la un „cântec vechi” pentru cello şi pian. Acesta din urmă a fost tălmăcit, la Sofia,de minunatul solist, Vladimir Orlov, acompaniat la pian de Pancio Vladigherov, unul dintre ceimai dotaŃi compozitori bulgari”. Iată ce spunea acesta, în legătură cu melodiile lui Anton Pann:„modurile cromatice din « cântecele de lume » sunt vizionare şi anunŃă muzica modernă...” Lacare eu voi adăuga: nu ştiu de ce unii compozitori români caută noutatea în vestul european,când aici, pe fertilul sol spiritual românesc, se pot remarca atâtea aspecte sonore novatoare?Nemaivorbind de doine, bocete sau balade. Paul Constantinescu mi-a vorbit despre piesa sa,balada MioriŃa – „am compus această baladă pornind de la varianta lui Vasile Alecsandri, înmuzica mea predominând armonia modală diatonică, deoarece am găsit de cuviinŃă să o pun peaceasta în evidenŃă; ea vibrează în concordanŃă cu acea resemnare senină în faŃa morŃii,resemnare arborată, în final, de ciobanul mioritic. Iar prin tonul ei confesional, conŃinutul baladeim-a determinat să transform, sub aspect pur muzical, limbajul sonor într-o doinire atemporală şicu o expresie discretă, sub cerul apolinicului medieval”. Ca o continuare a celor spuse de PaulConstantinescu vom expune următoarele: Balada MioriŃa de Paul Constantinescu este ocapodoperă a literaturii componistice corale din acest secol tragic. În aceasta, cum ar spuneNicolae Iorga, „strămoşii trăiesc totdeauna: ori ca dogmă, ori ca o binecuvântare”...

Stagiunecorală

permanentăAsociaŃia NaŃională

Corală din România organizează,în premieră, o stagiune coralăcare va purta numele mareluicompozitor român PaulConstantinescu, având în vederefaptul că anul acesta se împlinesc100 de ani de la naşterea sa.

12 octombrie 2009-22februarie 2010: stagiune coralăbucureşteană permanentă, prilejde a asculta muzică corală, de aprezenta şi preŃui operele marilorcompozitori români şi de a exploracreaŃiile majore ale muziciiuniversale.

În fiecare zi de luni, de laora 18.00, publicul este invitat săasculte formaŃii corale cunoscutedin Capitală şi din Ńară (corulSymbol, Divina Armonie, coralaNicolae Lungu a PatriarhieiRomâne, corul Appassionato dinTârgovişte, corul CatedraleiSfântul Iosif, corala NicolaeOancea, corul de copii alSocietăŃii Române de Radio,corul Preludiu al CentruluiNaŃional de Artă „TinerimeaRomână”). Iar repertoriulfiecăreia, în funcŃie de specific, vaputea fi ascultat la bisericileSfântul Elefterie şi Sfântul IlieGorgan, la sala „George Enescu”a UniversităŃii NaŃionale deMuzică din Bucureşti şi la AulaPalatului Cantacuzino (UniuneaCompozitorilor şi Muzicologilor dinRomânia).

Debutul stagiunii i-a fostîncredinŃat, săptămâna trecută,coralei Nicolae Oancea; apariŃieentuziasmantă prin alcătuirea şiabordarea repertoriului şi printr-oresponsabilitate deosebită privinddestinul coralei (concertul a fostdirijat în deschidere de prof.Valentin Moraru, apoi de MariusCrucianu şi de compozitorul PetreŞtefănescu).

Şi ca să nu risipesc încuvinte magia sunetelor, vă invitsă o trăiŃi, în fiecare luni, alături denoi.

Voicu EnăchescuDirijorul Corului de Cameră

„Preludiu”Preşedintele AsociaŃiei NaŃionale

Corale din România

Holul central al Muzeului Paul Constantinescu


“Enescu” remembered

Opinii de melomanEugen TODEA

Fix patru săptămâni a durat cea de a XIX-a ediŃie aFestivalului InternaŃional « George Enescu », între 30 august şi 26septembrie 2009. Neobişnuit, deschiderea s-a făcut la OperaNaŃională cu spectacolul Oedipe, premiera bucureşteană aproducŃiei Teatrului Capitole din Toulouse. O altă versiune,interesantă regizoral, ternă în costumaŃie şi decoruri, ce însăa subliniat valoarea muzicală a acestei creaŃii atât de draginouă. Au impresionat corul « meşterit » de eternul StelianOlaru, vocea pătrunzătoare a lui Franck Ferrari, care a făcutrolul Oedipe şi la premiera de la Toulouse, şi plasticitateaapariŃiei şi a vocii Sfinxului în interpretarea Ecaterinei łuŃu.

Prima săptămână a fost consacrată concursului devioară/pian şi creaŃiilor muzicale româneşti contemporane.Această serie, în interpretarea ansamblurilor bucureştene şidin Ńară, care s-au cam înghesuit în concerte-maraton, adublat « Săptămâna muzicii contemporane » din luna mai şiparcă nu a fost în spiritul festivalului « Enescu ». Este totuşide menŃionat recitalul de lieduri prezentat de duo-ul Bianca şiRemus Manoleanu, pentru muzicalitate şi fineŃe poetică.Concursul «Enescu» ne-a făcut să alergăm între Atheneu(vioară) şi Conservator (pian). «Victorie orientală» pentrupremiile I şi II, şi «extrem-orientală» pentru premiul III. Nici unromân...

Din 8 septembrie a început festivalul bogat în clasic şiromantic, muzică a secolelor XVIII şi XIX, atât de agreată în secolulXXI! La Atheneu, oratoriul « Susana » de Haendel, la Sala Mare aPalatului, Filarmonica « George Enescu » cu program integralBeethoven - fără nici o piesă românească; la pupitru, violonistulMaxim Vengherov, care-şi doreşte... să ajungă dirijor la nivelulviolonistului ! Prima surpriză plăcută, Remus AzoiŃei a interpretatcu Orchestra Radio France «Caprice Roumain» pentru vioară şiorchestră, cu virtuozitate (şi culoare) mult aplaudată. La Atheneu,Orchestra Engleză de Cameră, dirijor Roy Goodman, cu AurelianOctav Popa şi Teo Gheorghiu solişti. Maestrul nostru clarinetisteste inegalabil în Concertul pentru clarinet şi orchestră deCopland. Remarcabil bisul acordat: o Partita pentru clarinet-soloextrasă din partea a doua a Simfoniei nr. 2 de Enescu.

Aşteptam concertul Filarmonicii Regale din Londra cupianista Martha Argerich într-un dublu program modern; solista afost înlocuită însa cu excentricul violonist Nigel Kennedy înConcertul de Beethoven, spre bucuria multora şi consternareaunora.

În matineul din 12 septembrie Cvartetul Keller din Ungariacu un program Ligeti, Enescu şi – împreună cu pianistul DénesVárjon într-o versiune remarcabilă a melancolicului şi ritmatuluiCvintet cu pian de Bartók. În matineul următor, Ansamblul englez« Nash » cu un program Enescu, Bartók, Ravel, Fauré şitranscendentala « Noapte transfigurată » a lui Schönberg. Întreaceste două matinee, Filarmonica Regală Engleză, persistând îninventivitate; de data aceasta sub bagheta lui Horia Andreescu, afost prezentată Simfonia nr. 3 cu/ fără orgă de Saint-Saens...; acompensat însă colorata Simfonie spaniolă de Lalo în execuŃiaplină de virtuozitate a americanului Joshua Bell. Cam grea primaseară cu «Maggio Musicale Fiorentino» avându-l pe RobertoAbbado la pupitru; două simfonii în program, mai ales că Simfonianr.2 de Enescu – dealtfel, singura din programul festivalului – a fostdoar corect citită. Se pare că nici în a doua seară, sub bagheta luiCristian Mandeal, orchestra «nu a grăit» la nivelul ei artistic.

A urmat la Atheneu mult aşteptata şi renumita « Sait-Martin in the Fields ». De subliniat, dacă mai este nevoie,acurateŃea sunetului şi a atacului. Însă pe Murray Perahia îl preferca pianist de mare anvergură dirijorului în devenire. Filarmonicadin Sankt Petersburg cu Yuri Temirkanov în prima seară la pupitrua avut în program Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră de

Rahmaninov cu Hélène Grimaud, solistã - care n-a prea strălucit.A urmat «Patetica» lui Ceaikovski - prezentată în primă audiŃie decompozitor la pupitrul chiar al acestei renumite orchestre ! A câtaexecuŃie o fi fost în aceşti 115 ani ? Am ascultat o versiuneantologică, parcă nouă, tensionată, plină de contraste, în spiritrusesc.

În matineu la Sala Mică remarcabilul Trio «Atos» dinBerlin, cu un program cu influenŃe franceze: Enescu, Turina, Ravel.Au urmat formidabilele concerte de sâmbătă seara şi duminicădimineaŃa, din 19 şi 20 septembrie, ale Orchestrei Regale din

Amsterdam. Concertgebouw-Amsterdam – o orchestră faimoasă şiun dirijor, Mariss Jansons, fabulos; concert-maestru: Liviu Prunaru.Printre toate celelalte calităŃi am remarcat stilul de acordaj,dispunerea variabilă a partidelor de corzi, alcătuirea şi amplasareagrupelor de timpani, acurateŃea şi fineŃea sunetului (parcă şi duraacustică a Sălii Palatului s-a pliat la muzicalitatea orchestrei !).Ceva nemaiauzit. Programul, un itinerar în istoria muzicii: Bach(cele două bisuri-solo ale violoncelistului Johannes Moser),uvertura « Oberon », simfonii de Haydn, Beethoven, Dvorak, opiesă concertantă de Şostakovici. Două concerte care vor rămâneîn istoria Festivalului « Enescu » ...

Orchestra NaŃională Radio, cu israelianul Asher Fisch lapupitru, nu s-a dezis şi ne-a oferit un program contemporan ce acuprins şi «Sinfonia» de Berio cu Swingle Singers solişti. O altăbucurie muzicală, la Atheneu: Octuorul de Enescu în execuŃia deneuitat a Cvartetelor « Enescu » şi « Danel » reunite. Un simfoniccuminte al doilea concert al Orchestrei din Toulouse, cu o citire aSuitei a III-a « Săteasca » de George Enescu. Elisabeth Leonskajane-a încântat în Atheneul arhiplin într-un recital cu muzică francezăşi o interpretare antologică a Sonatei nr.1 de Enescu, pe care « oiubeşte foarte mult » - a declarat într-un interviu. Ilya Gringolts lavioară şi Itamar Golan la pian cu lucrări de Janácek, Prokofiev,Bartók, şi o remarcabilă interpretare a Sonatei nr.3 «în caracterpopular românesc» de Enescu.

La Sala Mare, ultimul simfonic cu Orchestra SuisseRomande dirijată de Marek Janowski; Bogdan Zvorişteanuconcert-maestru. O versiune convingătoare a Suitei nr.1 deGeorge Enescu: «Preludiul la unison» realizat cu acurateŃe,armonie coloristică şi ritmică în celelalte trei părŃi.

O fericită idee a fost introducerea seriei «Teme clasice înprelucrări moderne». Am ascultat pe freneticul Florin Răducanu şiorchestra sa de jazz simfonic, Trio Novikov-Unt-Melvin şi BachCollegium München cu Jacques Loussier Trio. Bună idee pentrumodernizarea şi diversificarea simfonicelor de la Filarmonică şiRadio. Am avut şansa de a viziona spectacolul «La Belle» alBaletului din Monte Carlo. Feerie de culori, costume hazoase,dansuri inventive cu mişcări noi, contemporane, cu toatăplatitudinea muzicii... Şi ca să completăm butada «Totul are unsfârşit, până şi Boleroul de Ravel»... dar, din păcate, şi FestivalulInternaŃional «George Enescu». Gratitudinea noastră pentruaportul artistic la alcătuirea programului directorului festivalului,Ioan Holender, şi, pentru efortul de realizare, ARTEXIM-ului.

Swingle Singers


În Ńară

Festivalul MuziciiRomâneşti, Iaşi

Carmen CHELARU

În luna august, un cotidian românesc observa că, înpofida crizei, românii organizează şi participă la aproximativ 300de festivaluri! Concluzia? Românul a privit mereu parteafrumoasă a vieŃii, oricât de vitrege au fost condiŃiile!

Între multele festivaluri, există unul – la Iaşi – dedicat înîntregime muzicii culte româneşti.

După zece ediŃii urmate de o întrerupere de douădecenii, în toamna anului 2007, două instituŃii muzicale ieşene –Universitatea de Arte George Enescu şi Filarmonica de StatMoldova – şi-au dat mâna, reluând şirul întrerupt în 1988. Aşa aînceput noua serie a Festivalului Muzicii Româneşti – în lunaoctombrie.

Primăria municipiului a avut anul acesta iniŃiativa de ainclude evenimentul în tradiŃionalele Sărbători ale Iaşului, cese organizează în fiecare an în jurul uneia dintre cele maiimportante sărbători religioase ale spaŃiului ortodox – HramulSfintei Cuvioase Parascheva. Desigur, aceasta nu uşureazăsarcina organizatorilor, dimpotrivă; dar conferă festivalului oşansă în plus de a câştiga audienŃă, pe plan local, naŃional şi, întimp, internaŃional.

Festivalul de la Iaşi câştigase, de-a lungul primelorzece ediŃii, un public din ce în ce mai numeros şi, mai presus deorice, interesat şi avizat. În lunga pauză ce a urmat, dorinŃa şiobişnuinŃa de a asculta muzică românească de valoare s-apierdut în mare parte. Ea se înfiripă acum din nou şi va creştecu certitudine, dacă Festivalul îşi va păstra continuitatea. Deaceea, organizatorii s-au străduit să continue – aliniindu-secondiŃiilor financiare din ce în ce mai restrânse – apelând înprincipal la forŃe artistice locale.

Conform tradiŃiei, Festivalul de anul acesta are cainvitat un ansamblu marcant –Cappella Transylvanica, unadintre formaŃiile emblematice aleAcademiei de Muzică Gh. Dimadin Cluj-Napoca – şi doicompozitori omagiaŃi: RomanVlad – la împlinirea vârstei de 90de ani – şi Richard Oschanitzky– 70 ani de la naştere şi 30 de latrecerea în eternitate.

În prima zi aFestivalului Muzicii Româneşti,duminică 11 octombrie, înCatedrala Mitropolitană, Corulacademic al Filarmonicii, dirijatde Doru Morariu a susŃinut un program de muzică ortodoxă.Luni seara, la Filarmonică, a avut loc al doilea concert dinfestival: corala de cameră Cappella Transylvanica a Academieide Muzică clujene, dirijată de Cornel Groza, a prezentat unprogram divers. În mod intenŃionat alătur aici cele douăevenimente artistice. Întâmplarea (sau poate nu?!) a făcut săputem urmări atât de aproape cele două ansambluriprestigioase. Cei ce îndrăgim genul coral am avut astfel ocaziasă audiem specificul, dar şi marea lui diversitate. În cele douăseri consecutive am avut parte de muzică religioasă, prelucrăride folclor, creaŃii de secol 19 şi 20, tradiŃionale şi moderne, deinspiraŃie bizantină ori în limbaj european, poeme corale demare dificultate tehnică şi interpretativă, scurte piese satirice,muzică din toate provinciile româneşti ş.a.m.d.

Diversitatea a început în chiar structura celor douăansambluri: pe de-o parte, cor mixt, academic, de cca. 70 demembri – voci pline, mature, cu armonice şi un minim vibrato,pline de substanŃă şi culoare, cu mare potenŃial dinamic, înacelaşi timp omogene, maleabile, tehnice, reunite într-un totcolectiv, într-un veritabil ansamblu, într-o echipă; pe de altăparte, cor mixt de cameră, de 35 de membri – glasuritransparente, delicate, curate, ne-vibrate, dar la fel demaleabile, timbre compatibile, ce transmit prospeŃime,luminozitate.

… şi impresiile au continuat şi s-au adâncit: Nu e primadată când remarc – din fericire – minunata acustică pentruglasuri reunite întru cântare armonică a Catedralei Mitropolitanedin Iaşi! Şi între muzicile ce au răsunat acum, ca şi cu alteocazii, cea mai impresionantă, cea care e parcă croită pentrubinecuvântatul lăcaş e cea a lui Gavriil Musicescu. Nu mi separe de mirare dacă ne gândim la legătura ce a avut-o marelemuzician cu locul, la munca sa de pionierat în fondarea primuluicor mixt cu activitate permanentă, dăruită nu numai serviciuluidivin, ci cu incursiuni repertoriale în specificul naŃional ca şi încel european, în folclor şi în opera italiană, în laic şi religios.Dincolo de formarea sa, Musicescu a simŃit spaŃiul catedralei şil-a umplut, l-a animat cu muzica sa. De aceea, de fiecare datăcând ascult corul Filarmonicii ieşene cântând pagini dinMusicescu în catedrală, impresia este profundă, maximă, pânăla lacrimi!

Dirijorul Doru Morariu îşi propune cu fiecare apariŃie săadauge pagini noi în repertoriu, menŃinând astfel activ nivelultehnic şi interpretativ al artiştilor şi lărgind totodată gustulpublicului. Deşi repertoriul prezentat s-a înscris exclusiv – prinforŃa împrejurărilor – în genul religios ortodox, diversitatea,bogăŃia expresivă nu au lipsit: tradiŃia s-a întâlnit cu noul – N.Lungu, S. Drăgoi, A. Stoia, pe de-o parte; F. Donceanu, P.Bentoiu, I. Odăgescu, pe de altă parte. Modalul cu tonalul –Troparul Cuvioasei Parascheva şi Concertul de Musicescu, depildă.

Programul în ansamblu a avut o construcŃie simetrică şisimbolică totodată: a început şi s-a încheiat cu rugăciunea TatălNostru în două versiuni componistice (de Felicia Donceanu şiIrina Odăgescu), urmată de fiecare dată de câte o cunoscutăpagină de Musicescu – Concertul nr. 1 şi imnul Crucii Tale. Înfine, pentru marcarea evenimentului religios, întregul programs-a încheiat cu Troparul Cuvioasei Parascheva.

Astfel, deşi pretenŃios, elevat, de Ńinută şi nu înîntregime accesibil unui public divers, numeros şi în mare parteneavizat, concertul prezentat de Corul Filarmonicii ieşeneduminică seara în Catedrala Mitropolitană a smuls aplauzespontane şi cu atât mai entuziaste celor prezenŃi, cu cât sunt

mai neobişnuite într-unasemenea loc şi moment.

Luni seara incursiuneadeosebit de interesantă înlumea muzicii corale acontinuat. S-a dovedit o dată înplus că genul despre care avemimpresia că ştim totul, că se aflăla îndemâna tuturor, sedezvăluie în mod neaşteptat şispectaculos, cu noi şi noisensuri. SpaŃiul a fost altul şipublicul – considerabil mai puŃinnumeros. Cu toate acestea,impresia a fost la fel de

puternică, deşi oarecum diferită.Flux sonor de mare discreŃie – faŃă de coloritul viu al

nuanŃelor din seara precedentă.Un program gândit de asemenea ca un întreg, cu

unitate în diversitate: Început şi final religios. AlternanŃă de pieserapide şi lente. Incursiuni în tradiŃional şi în modern. Muzică dinArdeal, Moldova, Oltenia şi Muntenia, pe texte româneşti,aromâne şi franceze. Plasarea într-un moment culminant alprogramului a uneia dintre cele mai dificile, ample, interesante şiprofunde pagini din creaŃia corală a cappella – MioriŃa de PaulConstantinescu. Momentul a fost bine ales, nici prea devreme,nici prea târziu, când comuniunea cu publicul se realizase înîntregime, favorizând astfel comunicarea nevăzută, spiritualăîntre scenă şi sală.

Succesul a fost pe măsură, impresia finală venind săconfirme prestigiul naŃional şi internaŃional al coralei transilvaneşi al mentorului acesteia, dirijorul şi profesorul Cornel Groza,discipol al fondatorului ansamblului, maestrul Dorin Pop.

Nu mi s-a întâmplat prea des să am această şansă decomparaŃie, atât de apropiată în timp şi în valoare artistică.Tocmai de aceea am savurat deopotrivă muzica celor douăconcerte – primele din Festivalul ieşean de muzică românească.

Corul academic al Filarmonicii


În Ńară

Muzica românească, în Iaşi

În atmosfera de meditaŃie şi rugăciune a pelerinilor laHramul Cuvioasei Parascheva, s-a desfăşurat la Iaşi a XIII-a ediŃie aFestivalului Muzicii Româneşti (serie nouă). Important este că încontextul manifestărilor de gen festivalul de la Iaşi este dedicat înexclusivitate muzicii româneşti. Mai mult decât atât, evenimentul seînscrie în tradiŃia ieşeană de întâlnire anuală a publicului cusonorităŃile autohtone, putând duce la o reevaluare a specificuluinaŃional, prin interpretarea, în egală măsură, a lucrărilor clasice şicontemporane. Anul acesta, alături de concertele de Ńinută din sferacamerală, corală sau simfonică, în care au fost implicate numesonore ale artei noastre, festivalul a gravitat în jurul a douăpersonalităŃi de marcă din componistica românească – Roman Vladla împlinirea vârstei de 90 de ani – şi Richard Oschanitzky –comemorare la 70 de ani de la naştere şi 30 de ani de la trecerea înnefiinŃă. Omagierea maestrului Roman Vlad este legată deelaborarea unui proiect mai amplu, intitulat Restitutio, aparŃinândprofesorului şi compozitorului Viorel Munteanu, de editare şiinterpretare a creaŃiilor sale timpurii (Lieduri pe versuri de LucianBlaga, Bocetul pentru pian, Sinfonietta, Cantata pentru cor mixt şiorchestră – Dove sei Elohim – pe versuri de Lucian Blaga).

Festivalul a început cu un concert susŃinut la CatedralaMitropolitană duminică, 17 octombrie, de Corul academic GavriilMusicescu, sub conducerea dirijorului Doru Morariu. Programul acuprins pagini reprezentative de Gavriil Musicescu (Concertul nr. 1- Cine, Cine), Irina Odăgescu şi Felicia Donceanu, cu viziunicreatoare diferite ale rugăciunii Tatăl Nostru, Nicolae Lungu (Cu noieste Dumnezeu), Gheorghe Dima (Sfânt), Sabin Drăgoi ( Pre TineTe lăudăm), Mihaela Stănculescu Vosganian (Crezul), PascalBentoiu (Te slăvesc pe Tine Părinte) etc. Din punct de vedereinterpretativ, am sesizat omogenizarea corului, în spiritul sublinieriiatmosferei religioase, mai ales în lucrările bazate pe valorificareatradiŃională a melosului psaltic.

Desprinzându-ne de ambianŃa sonoră cu caracter profundreligios din Catedrala Mitropolitană, ne îndreptăm atenŃia către salaFilarmonicii unde a avut loc luni, 12 octombrie, concertul coralextraordinar oferit de formaŃia clujeană Cappella Transylvanica subbagheta dirijorală a maestrului Cornel Groza. Cuprinzând paginisonore din repertoriul religios şi de inspiraŃie folclorică, acest concerta impresionat publicul ieşean printr-o comunicare exemplară întredirijor, stăpân al meandrelor cântului vocal, posesorul unei tehnicide excepŃie, al unui simŃ rafinat al sonorităŃii, şi membrii coralei,adevăraŃi profesionişti care s-au omogenizat perfect, chiar şi în celemai dificile momente sonore.

MarŃi, în Sala Studio a UniversităŃii de Arte, am participatla o seară dedicată muzicii camerale. Soliştii - profesori, masteranzila Facultatea de Interpretare Muzicală sau colaboratori - au oferitpublicului interpretări demne de reŃinut ale unor lucrări dintr-unrepertoriu stilistic mozaicat, program alcătuit mai mult după criteriulpsihologic decât după cel obişnuit, al traseului cronologic. Recitalula cuprins lucrări de Roman Vlad, George Enescu, Sabin Păutza,Felicia Donceanu şi Leonard Dumitriu. Să amintim cele Cinci lieduride Roman Vlad, inspirate din lirica filosofică a volumelor Poemeleluminii şi Paşii profetului de Lucian Blaga, propuse în primă audiŃiede un duo bine omogenizat, format din mezzo-soprana LauraMagdalena Scripcaru şi pianista Vasilica Stoiciu-Frunză, sauultima lucrare – Poemul Blaga, Nebănuitele trepte – de ViorelMunteanu, o creaŃie consacrată pe care am ascultat-o cu diverseocazii. De data aceasta, în versiunea interpretativă a formaŃieicamerale compusă din Oana Severin, Camelia Dodan, DanielPaicu, Adrian Moisuc, Alexandru Spătărelu, Oana Nica,concepŃia dirijorală fiind asigurată de Anca Leahu, strădania decreare a unei dramaturgii sonore a fost evidentă, astfel încâtprocedee de emisie vocală precum parlando-rubato, quasi-recitativo sau importanŃa expresivă acordată instrumenteloraerofone sunt doar câteva detalii ce au căpătat sens, asociereadintre conŃinutul filosofic încărcat al versului blagian şi frânturileintonaŃionale din doine sau balade, fiind autentică.

În seara aceleiaşi zile am avut bucuria reîntâlnirii cumembrii formaŃiei Ad libitum într-un concert cameral deosebitsusŃinut în sala Filarmonicii Moldova. Programul a cuprins cvartetedin creaŃia compozitorilor Dumitru Bughici, Wilhelm Georg Berger şiRadu Paladi, lucrări necunoscute, complexe din punct de vedere

tehnic şi expresiv. Este cazul Cvartetului nr. 6 de Wilhelm GeorgBerger, conceput structural din secŃiuni precum Ballata – Fantasia –Epilog, ce amintesc de genurile muzicii vechi. Ni s-a dezvăluit ocreaŃie de sinteză, în care alternează secŃiuni pregnante ritmic cusonorităŃi bartokiene, desfăşurări lirice de factură romantică şifragmente de un dramatism estompat sugerat printr-o melodicădiafană şi efecte de rubato. SonorităŃile contrastante cu trimiteri lacreaŃia universală şi-au modificat registrul odată cu abordareacvartetului de Radu Paladi. Ritmuri cu caracter dansant, sonorităŃidebordante, imitaŃii în spirit folcloric sunt doar câteva elemente cecaracterizează această lucrare interpretată admirabil de membriiformaŃiei Ad libitum.

Concertul cameral desfăşurat pe 15 octombrie în SalaStudio a reunit sonorităŃile cvartetelor de Viorel Munteanu, CiprianIon şi Bogdan Chiroşcă. Dacă lucrarea lui Ciprian Ion, cu reflexe alemuzicii Romantismului târziu în interpretarea ansamblului Cantabilea beneficiat de importanŃa acordată detaliilor de frazare, atac sau deînchidere a frazelor, tensiunea din cvartetul Rugă de BogdanChiroşcă am simŃit-o în execuŃia plină de nerv a formaŃiei Aertho. Înfinal am ascultat Cvartetul nr. 2 de Viorel Munteanu, descoperind îninterpretarea ansamblului Cantabile noi semnificaŃii ale muzicii desinteză, unde se întrepătrund intonaŃii ale unor genuri de sorgintefolclorică în expuneri ritmice pregnante de tip giusto şi expresivitateadoinită a unor momente ce amintesc de rubato-ul enescian.

Unul dintre punctele culminante ale Festivalului de MuzicăRomânească l-a constituit recitalul extraordinar de lieduri oferit deBianca şi Remus Manoleanu desfăşurat tot joi în Sala Studio.Recitalul a cuprins lieduri de Pascal Bentoiu, Valentin Timaru, DanDediu, Carmen Petra-Basacopol, Viorel Munteanu şi Adrian Pop. Înurma audiŃiei, nu putem spune decât că Bianca şi RemusManoleanu au dovedit încă o dată o profundă înŃelegere a relaŃieidintre muzică şi text, au redat cu multă autenticitate spiritul poeticmodern al versurilor – în consecinŃă, şi al muzicii -, au căutat săexprime cât mai complet stilul fiecărui compozitor. Ei se numărăprintre puŃinii muzicieni din generaŃia medie care cultivă cu unadmirabil discernământ şi simŃ artistic genul atât de greu deinterpretat al lied-ului, gen în care se mai pot compune lucrări devaloare.

Concertul vocal-simfonic desfăşurat vineri, 16 octombrie, însala Filarmonicii a încheiat seria manifestărilor muzicale din cadrulFestivalului. Sub bagheta dirijorală a lui Cristian Oroşanu,orchestra simfonică, corul academic Gavriil Musicescu, mezzo-soprana Maria Macsim, tenorul Cristian Mogoşan, pianistaAurelia Simion au interpretat pentru publicul ieşean lucrări deexcepŃie: Ciclul Das Lied von der Wolke (Cântecul norului), op. 11 petexte de Becher, pentru mezzo- soprană, tenor, pian şi trei grupe depercuŃie, Concertul pentru pian, suflători şi percuŃie de RichardOschanitzky urmate de Sinfonietta pentru orchestră de cameră şi deCantata Unde eşti Elohim (pe versuri de Lucian Blaga aparŃinând luiRoman Vlad. S-a remarcat Concertul pentru pian, suflători şipercuŃie de Richard Oschanitzky ce relevă un modernism radical, îninterpretarea căruia soliştii au demonstrat că virtuozitatea,improvizaŃia, simŃul ritmic pregnant, fantezia în combinarea şirecombinarea structurilor melodice asigură succesul uneicapodopere; de asemenea, Cantata Unde eşti Elohim? de RomanVlad, unde meritul de a omogeniza densitatea masei orchestrale cupartitura corală extrem de solicitantă i-a revenit lui Cristian Oroşanua cărui concepŃie dirijorală echilibrată a contribuit la realizareadramaturgiei monumentale a lucrării.

Festivalul Muzicii Româneşti a găzduit şi anul acesta oîntâlnire a teoreticienilor, mai amplă, desfăşurată la Universitatea deArte, cu o tematică diversă organizată pe două secŃiuni – Identitateşi contextualitate în muzica românească contemporană şi ŞtiinŃamuzicii. În cadrul simpozionului s-au lansat două volume importantede studii apărute în condiŃii grafice exemplare la Editura Artes:Musicologia Mirabilis, vol. III, coordonat de profesorii GheorgheDuŃică şi Laura Vasiliu (reunind lucrările Simpozionului NaŃionalStudenŃesc de Muzicologie, ediŃia 2007) şi Artes, vol 8, ce conŃinecomunicări prezentate de muzicologii din Iaşi, Bucureşti, Cluj,precum şi studii ale colaboratorilor din străinătate (Chişinău,Varşovia).

ReŃinem că Festivalul a promovat mai ales creaŃiacontemporană autohtonă şi a permis pe de o parte interpreŃilorabordări diferenŃiate stilistic ale unor lucrări inedite, iar pe de altăparte, teoreticienilor deschiderea unor noi direcŃii de cercetare înmuzicologia ieşeană. Loredana IAłEŞEN


Eveniment

Mariana Nicolesco: «Triumful liedului românesc»Concursul şi Festivalului NaŃional al Liedului Românesc de la

Braşov s-au încheiat în triumf, publicul aclamându-i pe toŃiparticipanŃii la Concertul de Gală şi în primul rând pe laureaŃiiPremiului I, soprana Luiza Fatyol, tenorul Ştefan Pop şi baritonulMihail Dogotari.

«Concursul, a declarat Mariana Nicolesco, creatoarea acesteimanifestări importante a muzicii româneşti, a confirmat nivelulexcepŃional la care s-au ridicat cei mai mulŃi dintre tinerii artişti. Din2003 încoace Festivalul şi Concursul NaŃional al LieduluiRomânesc pun în lumină minunatele lieduri ale compozitorilorromâni, o adevărată comoară naŃională fondată pe vechiul cântecde dor. În entuziasmul general, demonstrând vitalitatea la noi a

acestui gen muzical, extrem de rafinat, în contextul arteicontemporane, câştigătorii Premiului I au interpretat de altfel creaŃiisemnate de Paul Constantinescu, celebrând 100 de ani de lanaşterea compozitorului, sau de Carmen Petra-Basacopol şi AdrianPop, prezenŃi în sală.»

În acest an, SimpozionulNaŃional dedicat lieduluiromânesc în tradiŃiaeuropeană a fost consacratrelaŃiei acestuia cu musica dacamera italiană, la canzone,aşa cum în anii precedenŃi,compozitorii şi muzicologiiinvitaŃi au evocat cântecul dedor în raport cu liedul germansau cu muzica franceză, lachanson.

Reamintim că FestivalulLiedului Românesc esteorganizat în colaborare cuUniunea Compozitorilor şiMuzicologilor şi că din juriu

mai fac parte Octavian Lazăr Cosma,Cornel łăranu, Adrian Pop şi CarmenPetra-Basacopol, iar că Simpozionulîl are ca moderator pe muzicologulMihai Cosma.

Palmares:Premiul I ex-aequo –

tenorul Ştefan Pop (Cluj),soprana Luiza Fatyol (Cluj) şibaritonul Mihai Dohotari(Chişinău, masterand la

Bucureşti)Premiile de excelenŃă,

ex-aequo – BiancaMărgean, Adela Zaharia,Valentina NăforniŃă,Bogdan Baciu şi IoanaMitu.

Premiul II ex-aequo –Florin Sâmpelean, OvidiuDaniel, Andreea Novac.

Premiul III ex-aequo –Stanca Manoleanu, MicuSilvia, Barbara Balasz.

Premiile UniuniiCompozitorilor – OctavianDumitru, Naomi Veresz,Maria Hândorean.

Premiul Special alJuriului ex-aequo – RaduPintilie, Cristina Tohătan,Gelu Dobrea, BiancaPătraş

Au mai fost răsplătite şidouă dintre cele maitinere concurente, cu unPremiu Special: MihaelaAlexa şi Raluca Perşa.

Valentina NaforniŃă

Silvia Micu


PerformanŃe

11

Hoffman la Braşov

„Povestirile lui Hoffman” se„spun” de câŃiva ani buni la Braşov darpentru un timp au lipsit, fiind plecate înturneu prin Europa! Revenită acasă,montarea directorului general al Opereibraşovene, regizorul Cristian Mihăilescu, areapărut pe afişul instituŃiei fiind, pentrumulŃi, un fel de mică premieră.

Aşa se face că în seara zilei de10 octombrie a.c. un public fidel şi avizat aumplut sala Operei braşovene pentru aurmări reluarea celei mai „serioase” lucrăriscenice a faimosului Jacques Offenbach,autorul a numeroase operete care se joacăşi în prezent cu mare succes, dar şi a uneiopere (ultima sa lucrare de altfel) unde aîncercat să prezinte viaŃa şi dintr-un alt unghidecât cel reflectat de sclipirea luminilorsaloanelor luxoase sau a scenelor inundatede voie bună, râs şi şampanie. A fost oexperienŃă creatoare pe care compozitorulnu a mai apucat să şi-o valideze în timpulvieŃii sale, opera „Povestirile lui Hoffman”ajungând pe scene abia după trecerea îneternitate a autorului.

Credem că se poate polemizamult pe tema valorii muzicale a opusuluioffenbachian: lucrul acesta se întâmplă şiastăzi, cu atât mai mult s-a întâmplat lavremea premierei absolute sau în decadeleurmătoare: de la libret (cu un final cam

ciudat şi neconvingător) şi până la muzică(unde, uneori tentele dramatice reclamatede acŃiune poate că nu au susŃinere) sepoate discuta şi „interpreta”. Cert este că neaflăm în faŃa unui maetru al operetei care aavut o experienŃă reuşită şi în zona operei.Muzica „curge” bine, fiind punctată demomente de graŃie precum din aria Olympieisau în faimoasa Barcarolă. Iar publiculpercepe toate aceste calităŃi indiscutabileale lucrării reacŃionând favorabil. Fără a fineapărat o „reŃetă” a succesului, opera„Povestirile lui Hoffman” întruneşte calităŃilenecesare pentru fi un spectacol dorit şiagreat. Şi atunci când o regie inteligentă şidiscretă ştie să-i pună în valoare calităŃile(estompând cu abilitate minusurile)spectacolul poate fi urmărit cu mare interes,producând efectul scontat. Este ceea ce arealizat şi Cristian Mihăilescu în montareasa: fără tuşe ostentative, spectacolul, înansamblul său, întocmai muzicii care-lsusŃine, „curge” firesc prin meandreleexistenŃei umane marcată de idealul supremal acesteia, dragostea. Un sentiment pecare eroul principal al operei (poetul E.T.A.Hoffman) îl caută pe parcursul întregii salevieŃi şi pe care îl găseşte (sau doar credeacest lucru?!) în final (al vieŃii sale sau alspectacolului?!).

Câteva aprecieri se cuvin a fifăcute şi la adresa celor care au dat viaŃăideilor regizorale. Garnitura de cântăreŃi s-adovedit a fi pe linia obişnuită deja a Opereibraşovene - solişti vocali care şi-au făcutbine meseria pe scenă, contribuind la

succesul spectacolului. Dintr-o garniturăbogată în personaje aş remarca prestaŃiilecelor care s-au detaşat în mod specia:Nicoleta Chirilă, cea care a întruchipat rolulOlympiei demonstrând (mai ales în a douaparte a celebrei sale arii) o foarte bunătehnică dublată de o „citire muzicală”corespunzătoare. Mihai Irimia în rolul luiFranz a dovedit abilităŃi vocale dar şi sceniceremarcabile atrăgându-şi simpatiapublicului. Personajele principale ale opereau avut prestaŃii diferite: dacă pe basul DanPopescu (în multiplele ipostaze Lindorf,Coppelius, Dapertuto, Miracle) l-am găsitîntr-o îmbucurătoare revenire vocală,nuanŃând scenic fiecare personaj (toateregăsindu-se însă sub un numitor comun al„răului”), în schimb tenorul CosminMarcovici a încercat (fără prea mult succes)să contureze un Hoffman pe care, mai alessub raport vocal, l-a ratat în bună parte.

Dirijorul Traian Ichim a condusbine un ansamblu omogen, maleabil în caream remarcat o bună prestaŃie a orchestrei şio prezenŃă scenică şi vocală demnă deapreciat a corului (pregătit cu multăcompetenŃă de Diana Ramona Bâldea).Nermina Damian a asigurat (în bunecondiŃii) coregrafia şi mişcarea scenică.

Concluzia a fost trasă la sfârşitulreprezentaŃiei, de public, care a răsplătit cuaplauze pe interpreŃii care au oferit cugenerozitate tot ce au mai bun, clădind astfelun edificiu artistic de certă Ńinută, care ne-afăcut să petrecem o seară frumoasă înambientul muzicii. Dan BUCIU

Concert György Kurtág laTimişoara

Constantin-Tufan STAN

În perioada 14-19 octombrie a.c., compozitorul GyörgyKurtág (născut la Lugoj în 19 februarie 1926), membru de onoare alUniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, unul din corifeiiartei componistice contemporane, şi soŃia sa, pianista Márta Kurtág, aufost oaspeŃii oraşului Timişoara. Iată, succint, câteva din momenteleculturale semnificative ale istoricei vizite efectuate în vechiul burg regalbănăŃean.

După dezvelirea bustului lui Béla Bartók (operă a sculptoruluiPeter Jecza) pe Aleea personalităŃilor din Parcul Central (Scudier), înseara zilei de 15 octombrie, György Kurtág şi László Roth (dirijor cu oîndelungată şi prestigioasă carieră muzicală, în calitate de şef deorchestră al Operelor din Timişoara, Cluj, Tel Aviv, Mexico City ş.a.) aususŃinut un concert jubiliar la Biserica Piaristă, la împlinirea unui veacde existenŃă a impunătorului edificiu care adăposteşte şi Liceul Piarist,unde cei doi muzicieni şi-au finalizat studiile liceale. Autorul sublimeitranspuneri muzicale a jurnalului kafkian (Kafka–Fragmente, op. 24,pentru soprană şi vioară) a oferit numerosului şi entuziastului public(după 64 de ani de la ultima sa apariŃie concertistică în oraşul de pemalurile Begăi, când l-a omagiat pe Béla Bartók la câteva zile de lamoartea sa!), având-o ca parteneră pe soŃia sa, Márta, un ineditprogram: o selecŃie din Játékok, pentru pian la două şi patru mâini(Clopote – Omagiu lui Stravinski, Antifonia în fa diez, Pe adormite,Bocet a şi b, Cu palmele mâinilor, Flori de măr, Ciulin, IepureîncăpăŃânat, Fărâmituri din amintirea unei colinde, Dragoste, dragoste,patimă blăstămată ş.a.)*, cu intercalarea unor pagini din Transcriptionsfrom Machaut to J. S. Bach (Duet nr. 3 în Sol major, Sonata-Trio pentruorgă în Mi bemol major şi Christ, der einige Gottessohn – Preludiu decoral), care, contrastând cu limbajul din Játékok, au creat o stranieatmosferă suprarealistă. Nicoleta Colceiar, o soprană cu un frumostimbru şi generoase disponibilităŃi expresive, acompaniată de LászlóRoth (dezinvolt şi vivace pentru un octogenar), a interpretat două ariidin creaŃia lui Verdi (La Vergine Degli Angeli) şi Mozart (Alleluja –Exultate Jubilate).

Punctul culminant al manifestărilor, care au avut în prim-planpersonalitatea maestrului Kurtág, l-a constituit însă concertul

Orchestrei Filarmonicii „Banatul” dirijate de maestrul Gheorghe Costin,care a propus melomanilor, în primă audiŃie, Movement – Baladăpentru violă şi orchestră (prima mişcare a unui Concert pentru violă şiorchestră, compus între 1953 şi 1954 – lucrarea de licenŃă laabsolvirea secŃiei de compoziŃie a Academiei de Muzică „Franz Liszt”din Budapesta –, care a fost ulterior retras), având-o ca solistă peTomoko Akasaka. Inspirat de simfonismul brahmsian, dar mai ales destructurile ritmice şi modale de factură bartókiană, autorul ne-a relevatdimensiunile unei importante etape din parcursul său componistic.RepetiŃiile, susŃinute în prezenŃa maestrului, care s-a implicat plenar îndesăvârşirea actului interpretării, au avut ceva din atmosfera creată deSergiu Celibidache în urmă cu mai mulŃi ani pe scena AteneuluiRomân. Concertul a mai cuprins suita pentru pian şi orchestră NopŃi îngrădinile Spaniei de Manuel de Falla (solist: Mihai Ungureanu) şiSimfonia a 4-a de Johannes Brahms. În semn de preŃuire, IoanCoriolan Gârboni, managerul venerabilei instituŃii timişorene, i-aconferit ilustrului oaspete titlul şi diploma de Membru de Onoare, iar dinpartea Primăriei, o Diplomă de ExcelenŃă. În preambulul concertului afost lansat, în foaierul Filarmonicii, volumul György Kurtág.Reîntoarcerea la matricea spirituală, semnat de autorul acestorimpresii, apărut la Editura MediaMusica a Academiei de Muzică„Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (o primă lansare a avut loc la Cluj-Napoca, în 28 martie a.c., în cadrul Simpozionului de Muzicologie„Arhetipuri româneşti”, desfăşurat sub auspiciile celei de-a VIII-a ediŃiia Festivalului „Cluj Modern”, prilej cu care a avut loc prima audiŃiemondială a ultimei creaŃii a maestrului, Colindă-baladă, op. 46, …înamintirea profesorului nostru Felician Brînzeu…, pentru tenor solo, corşi un grup instrumental, opus dedicat charismaticului său profesor delimba şi literatura română de la Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj,cel căruia îi datorează, potrivit propriei sale mărturisiri, devenirea sa caintelectual, în limba lui Eminescu), cu o prefaŃă de prof. univ. dr.Francisc László, în prezentarea dirijorului şi compozitorului RemusGeorgescu, eveniment onorat de prezenŃa maestrului György Kurtág şia soŃiei sale.

Din păcate, datorită unor probleme de sănătate, maestrulşi-a contramandat vizita la Lugoj, urbea sa natală, şi participarea laceremonia de acordare a diplomei de doctor honoris causa alUniversităŃii de Vest din Timişoara (titlu acordat în 27 martie a.c., prinHotărârea nr. 14 a Senatului). Rămâne speranŃa unei cât mai apropiaterevederi în spaŃiul cultural bănăŃean, matricea spirituală acompozitorului.

* Traducerile în limba română aparŃin maestrului György Kurtág.


Sărbătorire

90 de ani de existenŃăa Academiei de Muzică

„Gheorghe Dima” Cluj-Napoca(1919-2009)

Bujor DÂNŞOREAN

Din această toamnă şi până în primăvara anuluiviitor, spiritualitatea clujeană este în plină efervescenŃă,determinată de împlinirea a nouăzeci de ani de laînfiinŃarea învăŃământului universitar (ştiinŃific, filologic

şi artistic) şi a instituŃiilor artistice profesioniste (teatru şioperă) în limba română. Aceste realizări ale aspiraŃiilorseculare ale unui popor prea multă vreme oprimat aufost nu numai o necesitate stringentă, ci şi o consecinŃăfirească a evenimentelor politice care au dus – de-alungul întregului an 1918, culminând cu epocalul act dela 1 Decembrie – la realizarea idealului naŃional alromânilor din provinciile aflate sub dominaŃie străină dea se uni cu patria-mamă, România.

Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică şi-adeschis porŃile la 1 decembrie 1919 şi a fost inauguratoficial la 28 martie 1920. Menirea lui a fost să asigureartişti (cântăreŃi, instrumentişti, actori) pentru OperaRomână şi pentru Teatrul NaŃional, ca şi profesori demuzică pentru şcolile de toate gradele.

Venerabilul compozitor, dirijor şi profesorGheorghe Dima (1847-1925) a fost chemat laconducerea noului aşezământ de învăŃământ artistic –muzical şi teatral –, deşi era în vârstă de şaptezeci şidoi de ani, însă Consiliul Dirigent a considerat că el estepersoana şi personalitatea cea mai indicată, cea maicalificată, cu o autoritate profesională şi moralăincontestabilă, în rând cu atâtea nume de somităŃi careau făcut gloria începuturilor UniversităŃii, ale TeatruluiNaŃional şi ale Operei Române.

Începuturile au fost modeste, dar tenacitatea şiprofesionalismul primelor generaŃii de profesori, printrecare se numără Augustin Bena, Ana Voileanu, JeanBobescu, Zaharia Bârsan, MarŃian Negrea, EcaterinaFotino, Traian Vulpescu, Mihail Andreescu-Skeletty, aurealizat o instruire temeinică a primelor serii deabsolvenŃi, din rândurile cărora nu putem să nu-iamintim măcar pe cei mai destoinici: Sigismund ToduŃă,Nicolae Ursu, Eugen Cuteanu, Anton Ronai, LeontinAnca, Maria Cupcea, Max Eisikovits, Silvia Ghelan,Tudor Jarda, Lya Hubic, Susana Coman-Bosica,Augustin Almăşan, Eugen Lazăr, Livia Liseanu, LuciaStănescu, Liviu Comes, Romeo Ghircoiaşiu.

Istoria de nouăzeci de ani a conservatoruluiclujean este marcată de o evoluŃie frântă deevenimentele politice care au brăzdat nemilos secolul alXX-lea, însă care nu l-au abătut din drumul său. În anul1931, a fost promovat în rândul instituŃiilor de niveluniversitar, luându-şi titlul de Academie de Muzică şiArtă Dramatică. După nefasta perioadă 1940-1945,când s-a aflat în refugiu la Timişoara, au urmat câŃivaani de confuzie organizatorică, pentru ca, din anul1950, să primească numele „patronului” său,intitulându-se Conservatorul de Muzică „George Dima”,iar din 1990, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”.

În ultimii şaizeci de ani, când majoritateastudenŃilor sunt absolvenŃi ai liceului de muzică, nivelulpregătirii lor a crescut considerabil; de asemenea, cifrade şcolarizare a crescut şi ea, astfel încât şi absolvenŃiiclujeni au contribuit la consolidarea celor peste treizecide instituŃii muzicale înfiinŃate în această perioadă(orchestre simfonice, teatre de operă, de balet şi deoperetă, mari ansambluri folclorice etc.). Tot acum iaufiinŃă – în ciuda scăderii dramatice a numărului destudenŃi din ultimul deceniu al epocii comuniste –câteva formaŃii de muzică modernă şi contemporană,precum “Ars Nova”, corala “Antifonia” şi “Ansamblul dePercuŃie”, conduse de profesorii Cornel łăranu,Constantin Râpă şi Grigore Pop, formaŃii apreciate nunumai în Ńară, ci şi în străinătate, unde au câştigatpremii şi au participat la festivaluri prestigioase.

După 1989 s-au descătuşat noi energii, s-audeschis noi perspective, care au făcut din Academia deMuzică „Gheorghe Dima” un pilon de bază alînvăŃământului muzical şi al vieŃii muzicale din Ńaranoastră.

compozitorul Adrian Pop,rectorul AMGD

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 11 � noiembrie 2009 13

Musica Coronensis

Sfârşitul aventurii?Gheorghe FIRCA

Consider şi acum, după 13 ani de la prima ediŃie aantologiei „La clé de l’horizon” cu muzici pentru Tristan Tzara(Moineşti 1996) că apelul ieşit din comun al preşedintelui AsociaŃieiCulturale şi Literare „Tristan Tzara” din Moineşti, Vasile Robciuc,către toată suflarea componistică românească de a-şi îndreptainteresul spre lirica părintelui dadaismului a avut nu numai uncaracter neîntâlnit vreodată în istoria unor arte sortite, ocazional, săcoabiteze, ci şi aerul unei aventuri care, din fericire, este departe dea fi fost una eşuată. A rezultat din această „comandă” un caiet-antologie de 19 compoziŃii, majoritatea lor pentru voce şi pian,purtând semnăturile autorilor români, antologie împlinită ulterior(2006) prin încă trei compoziŃii şi, deci, raportată la proiectul iniŃial,definitivă (!?); timpul a acŃionat inexorabil asupra acestui proiectcăci o parte dintre semnatari (Myriam Marbe, Tiberiu Olah, AdrianRaŃiu, Vasile Spătărelu, Aurel Stroe, Anatol Vieru) nu mai suntprintre noi. Incă de la debutul acŃiunii am fost alături de VasileRobciuc şi m-am angajat ca, în prefaŃă, să „comentez” fiecarelucrare. Nu neapărat consideraŃiile de ordin componistic privitoarela lucrările în cauză constituiau obiectivul acestei prefeŃe. Era vorbamai curând de a desluşi modul în care gândirea componisticăactuală se (mai) poate raporta la universul poetic – nu întotdeaunadadaist – al lui Tristan Tzara. Căci acel „hic et nunc” din titlulprefeŃei aşeza în vizor tocmai o posibilă atenŃie decalată în timp aunui avangardism şi el întârziat, în condiŃii de plină ascensiunepostmodernă.

Drept început al unei aventuri reale sau imaginare poate fisocotit faptul că, până acum, doi dintre autorii antologaŃi încă înprima ediŃie a volumului (1996) au considerat că, dincolo deincluderea onorantă a lucrărilor lor în acesta, raŃiuni de ordinpractic, şi anume utilitatea penetrării lor în viaŃa de concert, facnecesară realizarea unor extrase destinate interpreŃilor,eliminându-se astfel dificultăŃile recurgerii la partiturile încastrate în

antologie. Primul dintre ei a fost Cornel łăranu, care nu numai căşi-a „extras” lucrarea (editura „Arpeggione”, Cluj, 2006) operândunele modificări parŃial simplificatoare ale textului pianistic, ci a şischimbat ordinea părŃilor compoziŃiei. Noua versiune i-a fosttransmisă în timp util lui Vasile Robciuc care astfel a putut-o includeîn ediŃia a doua a antologiei (în acelaşi an, 2006). Partituraindividuală conŃine, la sfârşitul ei, un CD – o mostră de interpretare(oferită de mezzosoprana Christine Thomas şi pianistul MiltonPeckarsky) – ca prim pas al pătrunderii piesei în universul sonorconcret. Printr-un amuzant joc cvasi-dadaist, pe coperta caietului,autorul acestuia face o apropiere între numele „Tzara” şi „Tzaranu”(vezi ilustraŃia).

Mai tânărul coleg clujean al lui Cornel łăranu, e vorba deAdrian Pop, publică la editura „Arcadia Media”, la un an (2007)după apariŃia ediŃiei a doua de la Moineşti, un text, după părereamea neschimbat al celor „Şapte fragmente din Tristan Tzara”.Venind în întâmpinarea interpreŃilor, Adrian Pop oferă, spre mailesnicioasa pătrundere în viaŃa de concert a pieselor sale, alături deversiunea originară pentru voce înaltă, şi o a doua, pentru vocemedie, rezultând din transpunerea partiturii cu o terŃă micăinferioară. Foarte inspirata copertă (ce nu poartă propriu-zis altăsemnătură decât pe aceea a graficianului Ovidiu Avram) cu tuşeexpresioniste, având în fundal elementele unei partituri (care?) darşi cu trimiteri, şi nu doar simbolice, la versuri precum: „J’ai uncheval dans ma tête” şi „le poisson de ta main dans l’eau de mamémoire”, se constituie într-un fel de replică la maniera de ilustrarea antologiei de la Moineşti, unde, fără excepŃie, s-a recurs (cumaltfel?) la opera plastică a lui Victor Brauner.

Considerente artistice şi în egală măsură practice aucondus la „scoaterea pe pupitru” a partiturilor semnate de cei doicompozitori clujeni. Gest singular până acum, el poate fi urmat şi decătre alŃii dintre cosemnatarii antologiei, căci faciliteazăpromovarea liricii tristantzareşti pe o nouă cale, cea a sonorizăriiacesteia prin îngemănarea vocii cântate cu plutirea muzicii peundele claviaturii. Marchează aceasta o nouă etapă în aventuraapropierii muzicii româneşti actuale de un pion important almodernismului universal? Să fie ea oare şi ultima?

Redescoperireavalorilor

PetruŃa MĂNIUł

În anul 2010oraşul Braşov vasărbători 775 de anide la atestareadocumentară încatalogul Ninivenses.Biserica Neagră areîn inventarul ei o cartede cântari de psalmidin sec. al XIV-lea,atestând astfel cămuzica a fost dintotdeauna prezentă înacest oraş. BisericaEvanghelică continuătradiŃii ale saşilor înBraşovul de astăzi:un impact deosebit îlare stagiuneaconcertelor de orgălansată în 1953 înBiserica Neagră, care a înregistrat cea de a57-a ediŃie în această vară. Orga Buchholz,care tocmai a împlinit vârsta de 170 de ani,este un simbol al valorificării unor tradiŃiispecifice spaŃiului etnic şi religios pentrubraşovenii zilelor noastre, însemnândtotodată o atracŃie pentru turiştii depretutindeni.

Festivalul Musica Coronensis areîn vedere muzica cetăŃii Corona dealtădată, redată astăzi braşovenilor.Începând din anul 2003, scopul său a fostsă redescopere valorile muzicale care

aparŃin Braşovului:compozitori, interpreŃi,constructori deinstrumente, instituŃiimuzicale. Festivalul îşipropune continuareatradiŃiei anilorp r e c e d e n Ń i :prezentarea unorlucrări în primă audiŃie,dar şi prezentarea unorinstrumente istorice înnoul Muzeu alcivilizaŃiei urbane,repunerea în funcŃiunea clopotului din turnulCasei Sfatului, proiecŃiivideo în BisericaNeagră.

Însemnătateafestivalului constă înfaptul că propunevaloroasa moştenire abraşovenilor şi a

muzicii din Transilvania, din acest punct devedere festivalul fiind unic în Ńară. În ediŃiaa VII-a din perioada 15-18 octombrie 2009,programul a cuprins concerte şi manifestăriinterculturale, dialogul muzicienilor dingeneraŃii diferite, istoria muzicii din BisericaNeagră, precum şi Marea misă în re minorde Anton Bruckner – prezentată în primăaudiŃie în România.

După concertul vocal-simfonicinaugural (condus de la pupitrul dirijoral deorganistul braşovean Steffen Schlandt) auurmat patru recitaluri camerale desfăşuratela Biserica Bartolomeu, la Cercul MilitarBraşov, în Muzeul civilizaŃiei urbane sau laSala ComunităŃii evanghelice.

Sâmbătă, 17 octombrie, s-adesfăşurat în PiaŃa Sfatului evenimentuldedicat celui mai vechi clopot din Braşov(datat 1690) ce se găseşte în turnul CaseiSfatului. Începutul lucrărilor de reparare şireactivare a acestui clopot va fi marcat deacŃiunea „Clopotul uitat”. Clopotul vechi dinturn, ce data din anul 1520, a fost distrus înmarele incendiul din 1689. Noul clopot afost turnat din 400 kg de bronz şi 400 kg decupru în anul 1690 de către maestrulHeinrich Lampe (Hildesheim/Braunschweig - Germania). Are forma decupă cu un diametru de cca. 1,2 m. Lateralsunt 2 ciocane, care sunt acŃionate de cătreceas şi care bat sferturile de oră, respectivora plină. Stema oraşului Braşov străjuieşte“clopotul uitat” din PiaŃa Sfatului.

Festivalul s-a finalizat tot înBiserica Neagră cu un concert specialpentru orgă, în timpul căruia s-au pututurmări proiecŃii cu imagini în timp real de laconsola orgii Buchholz. Organiştii Eckart şiSteffen Schlandt au propus publicului oscurtă istorie a muzicii de orgă din BisericaNeagră, de la Barocul timpuriu şi până însecolul XX (Daniel Croner, Girolamo Diruta,Gregorius Ostermayer, Martin Schneider,Rudolf Lassel, Carl Cloos şi Paul Richter).


Universitaria

De la uceniciela măiestrie în

practicadirijorală

În aprilie 2009 UniversitateaNaŃională de Muzică din Bucureşti acâştigat primul proiect finanŃat prinFonduri Structurale Europene –POSDRU, intitulat De la ucenicie lamăiestrie în practica dirijorală şi planificatpe doi ani academici. Acest proiect seadresează studenŃilor şi masteranzilor dela dirijat de orchestră şi cor, care auoportunitatea de a efectua practicadirijorală în instituŃii profesioniste. În urmaunei selecŃii de către o comisie formatădin cadre didactice ale UNMB, studenŃii-dirijori lucrează în cadrul practicii artisticecu formaŃii profesioniste, sub îndrumareadirijorilor Horia Andreescu, CristianBrâncuşi, Voicu Popescu şi Tiberiu Soare.Coordonatorul artistic al proiectului esteprof. univ. dr. Dan Dediu, rectorul UNMB,iar managerul de proiect – conf. univ. dr.Lucia Costinescu, director alDepartamentului de RelaŃii InternaŃionaleşi Programe Comunitare.

Primele două stagii de practicădirijorală comasată s-au desfăşurat îniulie, la Filarmonica din Târgovişte, şi înseptembrie, în cadrul celei din Piteşti,unde studenŃii de la dirijat de orchestră auavut posibilitatea să conducă cele douăorchestre atât la repetiŃii, cât şi în concert.În legătură cu recentul eveniment de laPiteşti, maestrul Horia Andreescu,coordonatorul acestei etape a practicii, aoferit cu amabilitate câteva detalii.

– Maestre Horia Andreescu, cumaŃi descrie recenta dumneavoastrăexperienŃă de coordonator al studenŃilorla dirijat de orchestră din UNMB, selectaŃisă participe în programul De la ucenicie lamăiestrie în practica dirijorală?

– Programul De la ucenicie lamăiestrie în practica dirijorală e binevenit,e nou, cum nouă e şi experienŃa mea decoordonator al unui astfel de programambiŃios. Da, aici este un real câştigpentru studenŃi, pentru mine şi pentruîntreaga viaŃă muzicală a Ńării cu multeleei orchestre în criză de maeştri. S-aconceput un mod nou, modern – nu preaîntâlnit în alte Ńări în forma aceasta – şi curezultate repede cuantificabile.

La universitate, posibilităŃilestudentului-dirijor de a sta faŃă în faŃă şide a lucra responsabil cu instrumentul-orchestră sunt puŃine şi parcă insuficientde motivate. La Filarmonica din Piteşti a

fost altceva. Fiecare participant s-apregătit mult mai atent spre a-şi arătatalentul şi zestrea ştiinŃei de a lucra cu oorchestră profesionistă. Sper ca fiecaresă reuşească prin acest mod de etalarede sine să se cunoască mai bine, săconştientizeze în timp ce înseamnăucenicia şi ce înseamnă măiestria şi săştie pentru ce luptă. Azi, în lume, existămultă performanŃă, există la mulŃi pasiunepentru a face cu adevărat muzică şisuficiente locuri pentru a-Ńi arăta Ńie însuŃicine eşti şi cât de bun eşti.

Este o dovadă de multă atenŃie,grijă, chiar dragoste pentru studenŃi acestprogram al UniversităŃii NaŃionale de

Muzică din Bucureşti. Sunt realmentebucuros că la noi se împlineşte unasemenea mod eficient de lucru.

Din acest tip de proiecte pot aveade câştigat nu numai studenŃii, ci şi tineriimuzicieni instrumentişti care, dupăabsolvirea UniversităŃii de Muzicădescoperă lumea cântatului împreună, acomunicării în cadrul unui ansamblu, unrepertoriu aproape neparcurs de ei întimpul studiilor. Ei au şansa de adescoperi că muzica se împlineşte numaiîntr-un continuu şi inteligent dialogmuzical.

– Cum aŃi perceput interesul,receptivitatea acestor viitori profesioniştiai dirijatului la îndrumările, sfaturile şi,inevitabil, criticile pe care le-aŃi adresat întimpul repetiŃiilor?

– M-a bucurat să constat căstudenŃii sunt real interesaŃi, conştienŃi dea fi un Leiter (conducător), cum spunnemŃii uneori dirijorului. Unii au mariemoŃii. Sunt bune şi emoŃiile, dar,preferabil, cele care potenŃează forŃa decomunicare cu ansamblul din faŃă şitransmiterea stării dintr-o muzică.Studentul-dirijor care vrea cu toată fiinŃalui să ajungă un bun profesionist esteatent şi la cum îl pregătesc individual, lace sfaturi îi dau, dar învaŃă şi dinobservaŃiile critice pe care i le fac moduluisău de lucru. Îl ajut să-şi cunoascăpotenŃialul şi limitele.

– Ce tip de relaŃie aŃi stabilit custudenŃii-dirijori?

– Întâi de toate, cu acei cu careacest lucru a fost posibil – o relaŃie deîncredere, ca să poată să-mi vorbeascăsincer de reuşitele sau nereuşitele lor.Este o relaŃie umană şi profesională.Pornesc de la ce observ eu că e bun,roditor în fiecare şi plusez pe aceste date.Dar insist în a-i arăta situaŃiile în care estenevoie de o schimbare de abordare, fiede sens, fie de mod de exprimare gestică;sau cu privire la raportul dintre gest şiefectul sonor determinat de acesta, labalansul dinamic, maniera de articulaŃieîn funcŃie de expresia muzicală, dozarea

i n t e n s i t ă Ń i l o r ,frazarea şiraportul tempo-e x p r e s i e -semnificaŃie. Ceimai preocupaŃimi-au urmăritrepetiŃiile şiconcertele şişi-au putut daseama de multe„secrete alemeseriei”.

– CarecredeŃi că esteimpactul acestuitip de pregătirepentru startul

unei cariere în dirijat? (Mă refer lamutarea practicii din şcoală într-un climatcât mai apropiat de viaŃa realăprofesională, în cazul de faŃă, lucrul cuFilarmonica din Piteşti.)

– De la practica din şcoală lalucrul cu Filarmonica din Piteşti este unsalt important. Impactul student-filarmonică are urmări benefice şi pentrustudenŃi, dar chiar şi pentru viitorul vieŃiinoastre muzicale simfonice şi de operă,dacă acest tip de colaborare cu uneleorchestre capătă o cadenŃă de 4 – 6întâlniri anuale pregătite conştient, decitemeinic. În aceste colaborări vii cuorchestre profesioniste, candidaŃii laprofesia de dirijor au şansa de a sedescoperi pe ei înşişi, au şansa de a aflaraportul real între ceea ce sunt ei, cât şicum învaŃă, cum gândesc actul muzical-dirijoral şi care este rezultatul concret,sonor-semnificativ, al demersului lor. Auşansa de a descoperi şi învăŃa cum săaudă o orchestră, vocile şi timbrelemultiple ale orchestrei şi – ceva foarteimportant – în ce fel îi pot determina şimotiva pe instrumentişti – multipleindividualităŃi/personalităŃi – să conveargăspre o unică şi convingătoare configurarea Muzicii pe care o abordează şi ai căreislujitori inteligenŃi, sensibili şi creativitrebuie să fie totuşi interpreŃii.

Florinela POPA

Horia Andreescu (Foto Eugen Oprina)


Aniversări

KOMITASPărintele spiritual al muzicii armene

Madeleine KARACAŞIAN

La 8 octombrie s-au împlinit 140 de ani de lanaşterea lui Komitas, compozitor armean, muzicolog,culegător de folclor, cântăreŃ, dirijor, pedagog, întemeietor alşcolii armene de compoziŃie.

Născut în oraşul Kütahya din Imperiul Otoman,Soghomon Soghomonian – viitorul Komitas – a rămas orfande mic şi a fost trimis la Seminarul teologic „Kevorkian” de laEcimiadzin – sediul Catolicosatului armean. Acolo, Ńinându-se cont de însuşirile sale muzicale, tânărului i s-a acordatatenŃie în pregătireamuzicală. Încă din aceaperioadă, el a început săstudieze şi să transcriecântece populare dincâmpia Araratului. De laînceputul anilor 1890datează primele salecompoziŃii – cântece şicoruri pe versuri alepoeŃilor Kh. Abovian, H.Hovhannisian, A.Isahakian, precum şiprelucrări după cântecepopulare de la sate şi dela oraşe.

În 1893 el absolvăSeminarul, fiind numitprofesor de muzică şidirijor al corului Catedralei din Ecimiadzin. Însă în 1894 estehirotonit călugăr, conferindu-i-se numele de Komitas, cel alunui catolicos (patriarh suprem) – poet şi muzician dinsecolul VII. În 1895 devine arhimandrit (doctor în teologie). Înacelaşi an, pentru scurtă vreme, studiază armonia la Tiflis cucompozitorul Makar Egmalian (1856-1905), iar în perioada1896-99, la Conservatorul particular al lui Richard Schmidt şila Universitatea din Berlin, studiază teoria compoziŃiei, istoriamuzicii, pianul, orga şi dirijatul pe lângă cursurile vocale, darşi psihologia şi filosofia.

Devine unul dintre primii membri ai SocietăŃiiMuzicale InternaŃionale, colaborând la revista acesteia şiparticipând la întrunirile secŃiei din Berlin cu studii despremuzica armeană.

Întorcându-se la Ecimiadzin, îşi continuă activitateadidactică şi de etnomuzicolog, aprofundând studiulcompoziŃiei, dar şi concertând cu corul Seminarului laEcimiadzin, Erevan, Tiflis şi Baku.

În 1906 şi 1907 este invitat în FranŃa, unde, dirijândcorul SocietăŃii de concerte Lamoureux, prezintă la Pariscântece populare şi religioase armeneşti prelucrate de el,apoi prezintă acelaşi program la Şcoala Superioară deŞtiinŃe Sociale, unde preşedinte al secŃiei de muzică eraRomain Rolland, cunoscutul scriitor dar şi prieten alpoporului armean. În anii următori, Komitas susŃine concerteşi conferinŃe în oraşe din ElveŃia, precum şi la CongregaŃiamekhitariştilor de la VeneŃia.

În 1910, considerând că mediul călugăresc de laEcimiadzin este prea limitat pentru activitatea sa, Komitas semută la Constantinopol, unde crează corul polifonic „Gusan”(Bardul), transformat în 1912 în „Hay Gusan” (Bardul

armean), alcătuit din 300 de persoane. Pentru a pregătiadevăraŃi muzicieni specialişti, Komitas predă membrilorcorului lecŃii de teoria muzicii. Totodată, organizează altecoruri şi participă la concerte şi conferinŃe în diferite localităŃiale Imperiului, până la Alexandria şi Cairo.

În presa vremii, a fost consemnată importanŃa arteilui Komitas nu numai pentru armeni, ci şi pentru dezvoltareamuzicii altor popoare din Orient.

Dar Genociul armean, care se declanşează pe 24aprilie 1915, întrerupe pe neaşteptate activitatea rodnică alui Komitas. Este deportat şi torturat, împreună cu un marenumăr de intelectuali armeni, dar în urma unor presiuniinternaŃionale lui Komitas i se dă drumul; numai că el rămânecu psihicul zdruncinat, depresia sa nervoasă este dublată demutism. Sub impresia coşmarului trăit, Komitas nu s-avindecat până la sfârşitul vieŃii sale, pe 22 octombrie 1935.Începând din 1919 a trăit în spitale psihiatrice din Paris.După o vreme, a fost reînhumat la Erevan, în Panteonul careîi poartă numele, alături de alte nume mari ale culturiiarmene – compozitorul Aram Haciaturian, poetul Avedik

Isahakian, scriitorul William Saroyan,pictorul Martiros Sarian (cunoscuŃi înRomânia) ş.a.

Claude Debussy spusese latimpul respectiv: ”Dacă Komitas ar fiscris numai „Anduni”, era suficientpentru a fi socotit un marecompozitor.” „Anduni” era unul dintrecelebrele sale cântece-monolog, alcărui titlu înseamnă „cântec al exiluluiarmean”. Dar principala lucrare a luiKomitas a fost „Badarak” – Liturghia –care se cântă şi astăzi în timpulslujbelor din bisericile armene. Ea afost tipărită în 1933 la Paris, iar primaînregistrare digitală a fost realizată laErevan în 1988.

De reŃinut că, în principal,creaŃia lui Komitas a fost vocală (solo

şi cor), cea mai mare parte izvorând din surse populare –peste 150 de titluri pentru voce şi 8 titluri pentru pian, cumultiple variante. Unele din cântecele sale, Komitas le-aînregistrat în 1912 la Paris; ele au fost reînregistrate pe CDîn 1994.

Din nefericire, la Constantinopol i-au fost distrusepreŃioase manuscrise cu privire la sistemul de notare (khaz)a muzicii armene din secolul XI. El culesese peste patru miide cântece populare, constituind o adevărată antologie aartei cântecului popular armean. La ora actuală, Institutul deArtă al Academiei NaŃionale de ŞtiinŃe din Republica Armeniacaută să recupereze treptat şi să tipărească o colecŃie câtmai completă cu operele muzicianului armean, ale căruimanuscrise au fost transferate la Erevan începând din 1950.

Dacă în timpul cât era cu sănătatea deplină Komitasnu a reuşit să creeze un conservator, acest lucru s-aîntâmplat în 1921 la Erevan, unde Conservatorul NaŃionalpoartă numele marelui compozitor. Numele său este purtat şide un celebru cvartet de coarde, care a concertat şi înRomânia, precum şi de corul Catedralei Armene dinBucureşti, cor ce îşi are rădăcinile în vechea AsociaŃiemuzicală armeană „Komitas”, care concerta în anii ‘30 la sala„Dalles”, sub conducerea prof. Marcel Botez, sau mai târziula Ateneul Român.

Dacă prin crearea, în sec. V, a alfabetului armean,Mesrop MaştoŃ a făcut din limba armeană “o armură, ocetate pentru salvarea neamului”, aşa şi ArhimandritulKomitas a transformat cântecul armenesc într-o puteresalvatoare, el devenind întemeietorul şcolii muzicale armenede la sfârşitul sec. XIX şi începutul secolului XX.


Idei

Succesul unei ministagiuni de balet

Doina MOGA

Se pare că, în continuare, toatedrumurile duc la Sibiu. Şi nu e de mirare, pentrucă, în fiecare lună, chiar săptămână, aiciconsumatorii de cultură au de ales dintr-o largăvarietate de manifestări calitative şi originale.Acum Sibiul a mai scos un as din mânecă, dedata asta din domeniul dansului. Este vorba dea treia ediŃie a “Mini-stagiunii de balet” care, pelângă bucuria pe care o aduce localnicilor,atrage şi publicul din Ńară şi de peste hotare.Desfăşurată în octombrie, ediŃia din acest an atrezit un interes special, întrucât, alături deprezenŃe europene, au putut fi admirate şi celeasiatice, mai exact din łara Soarelui-Răsare.Cele trei seri s-au derulat într-o inversă curbăstilistică, începând cu un balet contemporan,continuând cu unul neo-clasic şi terminând cucel tradiŃional.

Deschiderea i-a revenit Teatrului NaŃional din Serbia, cubaletul “Divina Comedie”, conceput de coregraful Stasa Zurovacîntr-un limbaj modern. La baza lui stă, evident, lucrarea lui DanteAlighieri, mai precis motivul călătoriei între cele trei lumi – Paradisul,Purgatoriul, Infernul – şi încercarea de a aduce în prim-plan stărileprin care trece sufletul uman. Contrar aşteptărilor, partituracoregrafică şi interpretativă a “explicat” binişor ideea pe înŃelesultuturor, poate şi pentru că a fost gândită doar pentru un singur act,

nelăsând astfel timp de prea multe pasaje repetitive. Soliştii – MajaGrnja şi Andrei Colceriu – au etalat un vocabular gestic expresiv,cucerind prin dezinvoltură şi aplomb.

Au urmat spectacolele susŃinute de trupa “Valentin Dance-Center” din Tokio. Primul a fost “Baiadera” lui Petipa, în concepŃiacoregrafului Valentin Barteş. Tălmăcită cu talent şi reale calităŃi pealocuri de soliştii trupei Hana Sakai, Yuki Shibata, Valentin Barteş şide autohtonii Dorin Coşeriu (Braşov) şi Dan Haja (Sibiu), povesteaNikiei, împreună cu luminile şi costumele au purtat spectatorii în

filele unui basm, deschizândporŃile sufletului pentru viselecopilăriei şi lăsând palmele săaplaude îndelung.

Dar marea surpriză aacestei ediŃii a fost dată deultima seară, când Japonia şi-a spus povestea, într-undelicat şi consistent balettradiŃional, stilizat decoregraful Kobayashi Kyo.Astfel, măcar pentru durataspectacolului, noi toŃi ampătruns cât de cât în atmosferaspecifică acestei părŃi de lume,vizualizând momente dincultura, obiceiurile şi istoria ei.

Urmărind “Povestejaponeză” mi-am remotivat

impresia de nobleŃe până la sacrificiu suprem pe care o aveamdespre japonezi şi am găsit relevanŃa obiceiurilor lor într-ogestualitate imagistică convingătoare, prin stilizarea fină, prinemoŃia calibrată şi prin evitarea oricărei redundanŃe. Soliştii KantaKobayashi, Yuri Midorikawa, Yuki Seki, Keyko Yamada, AyakoNakano şi samuraii Tetsuro Shimaguchi şi Takashi Fukuda auadăugat prin evoluŃiile lor intense şi expresive un plus de farmec şide culoare autentică acestei pagini exotice.

O seară cu valoare de

SYMBOLCarmen STOIANOV

Profesorul Jean Lupu,binecunoscut în peisajul vieŃii noastremuzicale, şi-a făurit un inimitabil instrumentde cântare: corala SYMBOL, devenită - încele aproape două decenii de cândfiinŃează – nu doar un reper în peisajulmuzicii noastre corale, ci şi în cel european.Desigur, vrednică de laudă este dăruireatuturor participanŃilor şi dorinŃa lor decomunicare cu sala, sunt tineri solfegişti cudreaptă „credinŃă în Dumnezeu” – dupăcum suntem asiguraŃi în prezentările ceînsoŃesc ieşirile în public ale formaŃiei. La felde vrednică de laudă este şi îndrumareadată de dirijorul-director al Symbol-ului,diacon profesor Jean Lupu, cel care a „croit”un repertoriu pe măsura obiectivelorurmărite încă dinaintea acelui miez deseptembrie 1990 când Symbolul se năştea:popularizarea predilectă a creaŃieiromâneşti de factură laică şi/sau religioasă,înstăpânirea în mediul cultural european aunei alte optici vis-à-vis de mediatizareaimaginii deformate de „copiii României”, caşi răspunsul la comandamentele ce Ńin denecesitatea unei educări continue apublicului sălilor noastre de concert.

Să o recunoaştem: teritoriul coralde cântare, dincolo de maxima saaccesibilitate (tot românul cântă!), dincolode acurateŃea imaginilor poetice vehiculateîn sonor (nevoia de frumos răzbate dinmigăloasa şi surprinzătoarea cizelare aversului folcloric!), dincolo de sfera ideaticăindusă de poeŃi şi receptată de „antenele”

componistice (cu mesaj pertinent!), dincolode tradiŃia de care suntem mândri (şi pecare, uneori, o trecem la „capitolul” uitării!)cunoaşte un nou şi aşteptat reviriment.Fermentul îl constituie, desigur, factoruluman: acei puŃini dar împătimiŃi „sculptori”de sunete, dăltuitori de conştiinŃe muzicale:compozitorii şi dirijorii aflaŃi în primelerânduri ale acestei ofensive: IrinaOdăgescu-łuŃuianu, Dan Buciu şi, mai nou,Diana Vodă – ca reprezentanŃi în egalămăsură ai Uniunii Compozitorilor şiMuzicologilor, dar şi ai învăŃământuluimuzical românesc şi, desigur, preşedinteleAsociaŃiei NaŃionale Corale, sub al căruipatronaj a debutat, în acest octombrie 2009stagiunea de concerte „PaulConstantinescu”, găzduită de primitoarespaŃii de cântec românesc – dirijorul VoicuEnăchescu.

În seara de 19 octombrie, unpublic atât de numeros încât riscai să nugăseşti loc în sala „George Enescu” aUniversităŃii NaŃionale de Muzică dinBucureşti dacă nu veneai la timp, înfruntândnu atât ploaia cât circulaŃia agresivneliniştită a capitalei, venea la un regal demuzică corală. Este un semn, nu-i aşa?!?Un semn şi un semnal pentru cei care auochi de văzut şi urechi de auzit….aplauzeleescaladau scara decibelilor, iar ovaŃiile lis-au alăturat ca răsplată a tinerilormuzicieni, mulŃi dintre ei – pe drumul sigural formării profesionale. Jucând geometriilesonore, propunând soliste vocale (CorinaGatu, Andreea Diana Blidariu) sauinstrumentiste (pianista Cristina Chiosea),dirijorul Jean Lupu şi colaboratoarea sa,dirijoarea secundă LuminiŃa GuŃanu, auvenit în întâmpinarea nevoii de cânt coralde factură cvasiacademică a unui publiccunoscător şi avizat. Programul, etalânddiversitatea cu care ne-a obişnuit dejaexperimentatul şi mereu tânărul ansamblu,a conŃinut lucrări consacrate, intrate înrepertoriul curent, dar şi propuneri mai noi,fie din sfera cântării tradiŃionale sacre defactură ortodoxă sau apropiate de ritul

catolic - Ştefan Andronic, ConstantinArvinte, Dimitrie Bortneanschi, GheorgheCucu (cu un expresiv aranjament al OlguŃeiLupu), Teodor Zgureanu -, fie piese ce sebucură sau se vor bucura de acum înaintede călduroasa primire a publicului înconcerte live, dar şi în gravarea pe CD;repertoriul internaŃional a fost ilustrat deautori ca Adrian A. Cuello Piraquibis,Coulter (în aranjament de Liviu Ionescu)sau Jacob Regnart, în vreme ce filele cărŃiiromâneşti de cântare au fost marcate deamprenta acelui seducător Despre pace deIrina Odăgescu-łuŃuianu, a MioriŃei dePetre Ştefănescu, a unui „new entry” – „CâŃica voi” de Elena Mândru sau de statornicanoastră dragoste faŃă de semnăturileautorizate ale unor Nicolae Lungu (Mărianeichii, Mărie, Alunelul oltenesc) şiGheorghe Danga (În poieniŃă, lângă plopi).

ValenŃele educative ale concertuluis-au concretizat în prezentarea fiecăreipiese din program de o manieră colocvială,dialogând cu sala, realizată de prof. JeanLupu; autoritatea baghetei sale şi aLuminiŃei GuŃanu au dat când strălucireanecesară, când unda de umor sau visare,când maniera rectilinie de rostire amesajului, când înfiorata vibraŃie….

În aceste condiŃii, bis-ul seimpunea de la sine… şi a venit… sprebucuria publicului …

Pauza concertului a fost marcatăde lansarea unui volum semnat de LuminiŃaGuŃanu: Opera din Basarabia în sec. XX,lansare pe care am avut onoarea să orealizez, exprimându-mi cu această ocaziepreŃuirea pentru un condei muzicologicexersat şi obiectiv în condiŃiile unui materialinformativ extrem de bogat şi de nuanŃat.

Concertul, în sine, a fost exemplar,oferindu-ne o perspectivă imediată asuprafenomenului mişcării corale şi conferindu-ne răspunsuri – dacă mai era nevoie! – laîntrebări legate de oportunitatea revigorăriiacestuia. Mai mult chiar, dincolo de jocul decuvinte ce ne stă la îndemână, a avut, cuadevărat, valoare de SYMBOL.

Jazz de lună plinăFlorian LUNGU

Prestigioasă sărbătoare muzicală, „BucharestMasters Of Jazz Festival” ediŃia a III-a, (23 – 25 octombrie, cuo „coda” în noiembrie), a încununat apoteotic luna octombrie,incontestabil cea mai bogată în evenimente de gen din anul2009. Lipsa unui compartiment de corelare în domeniu a făcutca, de pildă, în seara de duminică 18 octombrie să coincidă treigale festivaliere, derulate la Sibiu (ediŃia a V-a „Jazz And MoreFestival”, 16 – 18 octombrie, coordonator Mircea Streit,participanŃi Aka Free - ElveŃia, Marea Britanie, IrinelAnghel/Sorin Romanescu Duo - România, Szilard Mezei Trio- Serbia, The Fonda/Stevens Group - SUA,Soundcheck - Polonia, MagdaMayas/Tony Buck Duo - Germania, Austria,Mircea Tiberian/Maria Răducanu/LisleEllis - România, SUA, Johnny La Marama- Finlanda, Germania, SUA, MikolajTrzaska/Clayton Thomas/Tony Buck -Polonia, Austria, Christoph Irmer/MarcCharig Duo - Germania, Marea Britanie,Cush Trio - Germania, Cehia,Sjöström/Rupp/Schubert/Thomas/BuckQuintet - Germania, Finlanda, Austria), laArad („EtnoJazz Festival”, 17 – 18octombrie) şi la Cluj (ediŃia a III-a„Transilvania Jazz Festival”, 18 – 20octombrie, coordonatoare Simona Hodoş,participanŃi Potage du jour - ElveŃia,Soundcheck - Polonia, Fever - Cluj,Teodora Enache Trio, Pulcinella - FranŃa).Personal am optat de astă dată pentruFestivalul arădean, cel dintâi, după câte ştiu,profilat la noi pe conceptul jazz-ului desorginte etnică.

O notă bună merită dintru începutorganizatorul, directorul Casei de Cultură aMunicipiului Arad, Ovidiu Balint, pentru atragerea în context aunor forŃe artistice locale precum bass-istul Pedro Negrescu,bateristul Dinu Simon, profesorii Mario şi Lucia Florescu(baterie, percuŃie), Radu Rotaru (claviaturi electronice)împreună cu elevii lor. EdiŃia a doua „EtnoJazz Festival” a fostdeschisă în cel mai energizant mod cu putinŃă de motoricul grup„Prezent” din Arad, compus din elevi ai Liceului de Artă „SabinDrăgoi” (Bogdan Nica, Admin Bocşa, Alex Florescu – cu toŃimânuind mulŃime de instrumente percutante, Cristian Petica –saxofon alto, plus încă mai tinerii lor coechipieri percuŃionişticooptaŃi în grup: Tabita, Victoraş, Cristi, Denis, Efri), subconducerea profesorilor înainte citaŃi. A fost o veritabilă exploziede bucurie juvenilă, de ritm electrizant, o demonstraŃie detehnică bine stăpânită, atribute dovedite de formaŃia careactivează deja de nouă ani, cu succes, în Ńară şi străinătate. Totîn prima seară festivalieră arădeană ne-am bucurat să îlreîntâlnim pe unul dintre cei mai importanŃi, mai activi muzicieniai diasporei române, saxofonistul şi compozitorul austriac(născut în DumbrăviŃa Braşovului) Nicolas Simion, cultivatorasiduu al folclorului nostru regândit în limbaj jazz-istic. Cu doardouă excepŃii, programul său de recital a cuprins creaŃii proprii,prilejuindu-i protagonistului, ca şi partenerilor săi de quartet,Sorin Romanescu – ghitară (Bucureşti), Dinu Simon - baterieşi Tony Kühn (Timişoara) - pian electric evoluŃii solistic-improvizatorice pline de substanŃă, de inventivitate.

Seara a doua a oferit spectatorilor momente de trăireintensă în prezenŃa unui duo de copleşitoare expresivitatealcătuit din vocalista Maria Răducanu şi bass-istul PedroNegrescu angajaŃi în configurarea unor impresionante caligrafii

sonore; iar în încheierea Festivalului, am receptat un alert, insolitdemers melodico-ritmic-timbral edificat de reputaŃi oaspeŃi dinBulgaria, admirabilii instrumentişti Ventzislav Blagoev -trompetă, conducere muzicală, Valeri Dimcev - Ńiteră, semnataral majorităŃii temelor şi aranjamentelor din program, Ivanłonkov - baterie şi percuŃie, celor trei alăturându-li-se bass-istulnostru Pedro Negrescu în completarea grupului „VentzislavBlagoev EthnoJazztet”.

O bine gândită selecŃie a oaspeŃilor invitaŃi, judiciospusă în pagină spectaculară sub raport estetic de cătredirectorul artistic Bogdan Enache (de la Media ServicesEvents), a prilejuit miilor de fani adunaŃi la Sala Palatului subgenericul „Bucharest Masters Of Jazz Festival”, realemomente de confort auditiv, satisfacŃii comparabile cu cele

oferite de marile festivaluri ale lumii.Recitalul de deschidere a revenit unui bass-ist/cântăreŃ/compozitor camerunez, RichardBona, care dincolo de o surprinzătoarevelocitate instrumentală, a impus prindezinvoltură, siguranŃă de sine şi firesc,agrementând gustul pentru inedit înconstruirea unui show bazat pe funk, peelemente ale folclorului african şi pe altevariate ingredinte stilistice. Continuândseara în cu totul alt registru al expresivităŃii,regina braziliană a teritoriului de interferenŃădintre bossa nova şi jazz, insinuantavocalistă şi redutabila pianistă Eliane Eliasa dăruit cu generozitate ascultătorilor clipeunicat sub aspectul rafinamentului armonicşi al plasticităŃii melodice, specifică muziciidin Ńara sa. Aşteptat cu legitim interes,renăscutul grup „Return To Forever” dinanii ’70 (acum în formulă de trio) alpianistului Chick Corea şi-a concretizatmăiastru idei muzicale mai vechi şi mai noi;dacă liderul s-a aflat de astă dată pentru apatra oară pe scena (şi în faŃa „bătrânului”pian Stainway) de la Sala Palatului, ceilalŃidoi, prezenŃi pentru prima oară pe acelaşi

podium, şi-au revelat cu strălucire disponibilităŃile: contrabass-istul Stanley Clarke într-o formă de zile mari şi bateristul LennyWhite, edilul unor arhitecturi ritmice de certă subtilitate.

Dar după opinia mea, punctul de climax al expresieil-a constituit recitalul 100 % jazz al senzaŃionalului, năucitoruluiimprovizator Branford Marsalis, între coechipieri strălucindJoey Calderazzo care – cum ar spune Mircea Tiberian – acântat năprasnic la pian; în contextul sceŃiei ritmice a uimit prinvigoare şi vitalitate bateristul Justin Faulkner în vârstă denumai optspezece ani! Finalul a revenit charismaticului ghitaristMike Stern, frenetic exponent al fusion-ului actual, mai ales căi-a avut alături pe trompetistul de excepŃie Randy Brecker şi pebateristul Dave Weckl, neîntrecutul demiurg de sofisticatesupraetajări ritmice.

Nu am putea încheia aceste rânduri – informative, maipresus de toate –, fără a menŃiona alte importante evenimentede club din Ńară. Astfel, să amintim redeschiderea Clubului deJazz din Lugoj (15 octombrie), condus de acelaşi împătimitamfitrion Ştefan Katona care îl înfiinŃa acum 40 de ani, Clubgăzduit de astă dată sub auspiciile Casei de Cultură aMunicipiului (referent Augustin Bercean), primarul însuşinelipsind de la această reinaugurare. Apoi reuşitul concert (28octombrie) de la Clubul SNC din ConstanŃa (datorat energiculuiorganizator Gigi HaleŃ), cu participarea octetului de jazz „BlackSea ConstanŃa Orchestra” dirijat de Liviu Mărculescu,avându-l ca invitat pe saxofonistul/clarinetistul ieşean VirgilPopovici.


Punctul pe j... azz

Eliane Elias


Gală

REGAL de BALET

la Sala Palatului

Sebastian WERNER

“Stars of the 21st Century” arevenit pentru a doua oară în Româniala Sala Palatului cu 13 faimoşidansatori de la 8 dintre cele maiprestigioase Companii de Balet dinlume. După succesul primei ediŃii aGalei InternaŃionale de Balet, din 21februarie, directorii artistici ai “Stars of

the 21st Century”, Solomon şi NadiaVeselova-Tencer din Canada, aupregătit împreună cu Alexandru BebeMihu (vicepreşedinte AsociaŃiaCultural-Artistică BEST ART) şi ElenaManolescu (Director General DMBMusic Records şi Preşedinte AsociaŃiaCulturală BEST ART) un program nou,variat şi extrem de interesant, cu scenedin baletul clasic, neoclasic şicontemporan. Artiştii care vor evolua laBucureşti au fost Dmitri Gruzdyev şiErina Takahashi (English NationalBallet); Anastasia Goryacheva şiViacheslav Lopatin (Bolshoi Ballet –Moscova); Olga Iesina (Baletul Opereidin Viena); Mikhail Kaniskin şi ElisaCarrillo Cabrera (Berlin Opera Ballet);

David Makhateli (Royal Ballet –Londra); Jiří Bubeníček (DresdenSemperOper Ballett); Otto Bubeníček(Hamburg Ballet); Iana Salenko şiMarian Walter (Berlin Opera Ballet);Jon Vallejo (Scena Ballet “CarmenRoche” - Madrid). Publicul român s-abucurat din nou de acest spectacolextraordinar de balet în care s-auîntrecut în eleganŃă, virtuozitate,originalitate şi talent 13 dintre cei maivaloroşi balerini ai lumii. Spectacolul aavut două părŃi. În prima parte baleriniide la Bolshoi Ballet au dansat “FlacăraParisului” - pas de deux, iar cei de laBerlin Opera Ballet - “Not Any More”.Dmitri Gruzdyev şi Erina Takahashi

(English National Ballet) au adus în faŃapublicului “Giselle” - pas de deux, iarruşii de la Sankt Petersburg au dansat

“Corsarul” - pas de deux. În partea adoua a spectacolului am aplaudat pasde deux-urile din “Manon”, “Silfida”,

“Don Quijote” sau “Lacul lebedelor“.Promotorii şi susŃinătorii acestuieveniment în România au fost încă de

la prima ediŃie distinsele artisteMaria Dragomiroiu, fosta marebalerină Ileana Iliescu şi CorinaDumitrescu, prim-solistă aOperei NaŃionale Bucureşti,precum şi FundaŃia pentruDezvoltarea României “DanVoiculescu”. “IntenŃionăm caacest eveniment de notorietatemondială să devină tradiŃie înRomânia şi să îl organizăm laBucureşti în fiecare an, de-acumîncolo. Începând cu anul viitorvom organiza GalaInternaŃionala de Balet “Stars of

the 21st Century” o singură datăpe an, în perioada noiembrie-decembrie” – ne-a mărturisitorganizatorul şi impresarul BebeMihu. (Foto: Cornel Lazăr)

Jiří şi Otto Bubeníček, Jon Vallejo

Iana Salenko şi Marian Walter


Turneu

“Alo, aici Revista!”.Direct din SpaniaÎn cadrul Programului “Români pentru Români”,

iniŃiat cu doi ani în urmă de Teatrul de Revistă “Constantin

Tănase” şi Primăria MunicipiuluiBucureşti, vedetele Teatrului au efectuatun turneu în Spania cu spectacolul “Alo,aici Revista”, regizat de BiŃu Fălticineanu.Alexandru Arşinel, Nae Lăzărescu şiVasile Muraru, Cristina Stamate, GabrielDorobanŃu – invitat special, ValentinaFătu, Liliana Mocanu, Mirela Boureanu,Daniela Cristea, Grupul ExcentricAcrobatic DUO Lascu şi Ansamblul deBalet al Teatrului de Revistă “ConstantinTănase” (coregrafia Cornel Popovici) aujucat la Madrid-Getafé, Aranjuez siAlcala.

La Conservatorio Profesional de Musica (Getafé),Centrul Cultural “Isabel de Farnesio” (Aranjuez) şi Auditorio“Paco de Lucia” (Alcala) artiştii Revistei au jucat în faŃaspectatorilor români care au umplut la până la refuz acestesăli. Fundaşul echipei Getafe, fotbalistul Cosmin Contra aŃinut să le fie alături şi să-i aplaude pe artiştii români la primuldintre spectacole, unde a venit cu fiica sa, Sara.

Turneul pe care trupa Teatrului de Revistă“Constantin Tănase” l-a efectuat în Spania cuspectacolul “Alo, aici Revista!” s-a desfăşurat, ca şi celede anul trecut din Italia (Roma şi Torino), Spania(Madrid, Valencia şi Castellon) şi Rep. Moldova(Chişinău), în cadrul Programului “Români pentruRomâni” demarat în primăvara anului 2008, odată cuturneele şi triumful artiştilor români ai REVISTEIRomâneşti de la Madrid, Torino, Roma, Valencia,Castellon şi Chişinău. În Capitala Italiei sala despectacole a devenit neîncăpătoare, iar peste 500 despectatori au rămas pe-afară. Anul trecut, la Valencia(Centrul Municipal pentru Tineret “Algires”) şi Castellon(Centrului Cultural “La Marina”) au jucat AlexandruArşinel, Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru, Cristina

Stamate, Adriana Trandafir, MarcelaLăzărescu, Cristian Simion, NaeAlexandru, Adrian Enache, MirelaBoureanu şi Grupul Excentric Duo Lascu,alături Ansamblul de Balet condus decoregraful Cornel Popovici.

Şi iată că succesele de anultrecut cu spectacolele “Olé, Tănase” şi“Stelele Revistei” au adus o nouă invitaŃieîn Spania colectivului Teatrului de Revistă“Constantin Tănase”, care va mai efectuapână la sfârşitul anului două turnee, înIsrael şi Rep. Moldova.

Text si foto:Oana GEORGESCU

Al. Arşinel, B. Fălticineanu, V. Muraru

V. Muraru, C. Contra, Al. Arşinel

C. Stamate, G. DorobanŃu, V. Fătu


Aniversare

IulianaMarciuc la...

3 ani !Marius GHERMAN

Binecunoscuta vedetă deteleviziune, prezentator şi realizator alemisiunii “Miezul Zilei”, difuzată îndirect de luni până joi la TVR1, aaniversat recent 3 ani de lainaugurarea primului său restaurantchinezesc. „În 2006 a început povestearestaurantelor chinezeşti ASIA, care-miocupă jumătate din timpul meu liber” –ne-a spus vedeta TV. „E o afacere pecare mi-au propus-o prietenii mei defamilie, soŃii Carmen şi Nicu Barbu.SpaŃiul de pe bulevardul Decebal mi s-a părut ideal pentru deschiderea unuirestaurant. Am fost în China şi ne-amdocumentat, am achiziŃionat veselă şimobilier, l-am cunoscut pe Yang Zeng,un bucătar chinez de 5 stele, careulterior ne-a devenit asociat. Iată căsunt 3 ani de când restaurantulfuncŃionează şi s-a remarcat prineleganŃă şi curăŃenie, printr-oatmosferă caldă şi primitoare. Meniuleste foarte apreciat de toŃi cei care netrec pragul, iar omul de afaceri PeterImre, un binecunoscut şi temut critic demeniuri şi restaurante, ne-a dat

calificativ maxim. Nu am crezut că potfi organizate şi botezuri la un restaurantchinezesc! Şi se întâmplă la noi, ne-au

cerut-o clienŃii şi ne-am adaptat.” La sărbătoarea celor 3 ani au

Ńinut să-i fie alături Iulianei o mulŃime deprieteni, dar şi reprezentanŃi ai show-biz-ului autohton – Gheorghe Turda,Marina Meleşcanu şi Peter Imre,Valentina Pelinel şi Cristian Boureanu,Lavinia Şandru, Alina şi RomeoNegoiasă (Grupul ALESIS), av.CătălinDancu, CornelVerban, Bianca şiMarian Sârbu (TrupaE X C L U S S I V ) ,Monica Tatoiu, Oanaşi Viorel Lis, CătălinMăruŃă, FlorentinMarinescu - Preş. F.R. de Arte MarŃiale,Gigi Alecu şi RalucaT â r ă p u c e a n u ,General Managerrespectiv MarketingManager al Editurii„ M e t e o r P r e s s ” ,Simona Bălănescu(Antena 2), RoxanaIliescu (B1TV) sauMihaela Borcea.

Pe 27noiembrie la Târgulde Carte„GAUDEAMUS” vaavea loc lansareacărŃii „Miezul Zilei, oemisiune într-o carte”scrisă de colegii săide platou: Oana Georgescu (capitolelededicate celor 20 de ani de Televiziune

ai Iulianei,emisiunii „MiezulZilei” şi vedetelorinvitate), RaduŞ t e f ă n e s c u( H o r o s c o p ) ,psih.Lucia Sterianşi Marius Andron(Poveşti de ViaŃă).

„Cum dereuşesc să facatâtea? Totul Ńinede organizareaeficientă a timpului,calitate cu care mămândresc şi pecare mi-audescoperit-o şi alŃii”– motiva Iuliana lafinalul cărŃii. ”Cefac într-o ziobişnuită? Îmi duccopilul la grădiniŃă,apoi merg la sala

de gimnastică, apoi încerc să-mi factimp să rămân să mai bem un ceai

după antrenament cu grupul nostru deprietene şi ne predăm uneori «lecŃii» deterapie a sufletului. Cu două ore înaintede emisiune ajung în Televiziune, mergla machiaj, apoi în studio pentrurepetiŃii, şi urmează emisiunea. Live!După transmisiunea directă discut cumembrii echipei amănunte despreediŃia de a doua zi, despre invitaŃii pe

care-i programăm cu minimum douăsăptămâni înainte şi tot aşa. După-amiezile mi le petrec la restaurant, ammereu alte proiecte şi afaceri înderulare, dar prioritatea mea estefamilia. Seara mă grăbesc să ajungacasă, la David, de aceea nu ies foartedes la evenimente mondene. DuminicadimineaŃă îl duc mereu la Teatrulłăndărică, la Opera NaŃionalăBucureşti sau la Teatrul «IonCreangă», are ore de engleză, mergela înot şi mai ales citeşte! David estecea mai mare realizare a vieŃii mele, pecare mi-am dorit-o, pe care amaşteptat-o şi pentru care am făcutmulte eforturi. Poate tocmai de aceeabucuria existenŃei lui este atât de mare.Îmi amintesc că, la fiecare aniversarede-a mea, singura dorinŃă pe care mi-opuneam era să am un copil.BineînŃeles că acum, când îl am, suntcea mai fericită”. Iuliana Marciuc maiare un motiv de fericire – interpretulAdrian Enache, tatăl lui David şi solistulTeatrului de Revistă „ConstantinTănase”, a divorŃat... (Foto: GabrielBoholŃ)

Iuliana, cu Bianca şi Marian Sârbuşi... viitoarea vedetă ExclussiV!

Cu Alina şi Romeo Negoiasă (Alesis)


Femina

Marina Voica – recunoaşterela Breaza

Ana-Maria SZABO

În condiŃiile în care primarii Capitalei, de douăzeci de ani încoace,nu au nici o preocupare de a răsplăti performanŃele marilor noştri artişti, afost nevoie ca Marina Voica să se auto-exileze la Breaza pentru a primititlul onorant de „CetăŃean de onoare”. După 10 ani de şedere în pitoresculorăşel, marea noastră interpretă a fost investită, în cadrul „Zilelor oraşului”,cu acest titlu, în faŃa unui public care a înfruntat frigul şi ploaia pentru a oaplauda pe cea care de un deceniu le este concitadină. După ce primarulşi directorul casei de cultură i-au înmânat diploma şi florile, artista oferit unrecital mult gustat, întreaga festivitate fiind transmisă de OTV, acolo unde

cu câteva zile înainteMarina VoicasusŃinuse, alături deDan Diaconescu, unmaraton al cânteculuişi al amintirilor. În plinăformă, interpretapregăteşte câteva noicompoziŃii şlefuite laCâmpina, în studioulformaŃiei Alesis, aşaîncât o aşteptăm cu unnou album!

AMF la cota 10.000Gabi MATEI

Ana Maria Ferencz a filmat pentru piesa „Fresh” un clip a căruiproducŃie a costat 10.000 de euro. Filmările au avut loc la Sebeş şi în AlbaIulia, avându-l pe Edy Schneider în triplă ipostază: regizor, producător şi

cameraman.Povestea videoclipului

urmăreşte ieşirea din cotidian asolistei, la volanul unui Hummerde 6 litri care aparŃinecascadorului Lae, cunoscutpentru activitatea sa atât înRomânia, cât şi la Hollywood.După o plimbare pe terenaccidentat, artista ajunge într-un loc mirific, îşi pune ochelari3D şi intră într-o lume idealăvirtuală: acolo găseşte oamenicare manevrează aeromodele,o lume colorată şi vie.

Videoclipul este filmat dinpatru unghiuri diferite cu patrucameramani, Edy Schneider,Mihai Lazăr, Sorin Sabău şiLucian Vuicin, trei camere deluat vederi pe sol şi respectiv unhelicam.

Geta Burlacu –plurivalentă

Sorin BANU

Este considerată „patrimoniu naŃional”în Republica Moldova, iar pretutindeni în lume(în peisajul festivalurilor world music) esteasociată cu o sursă inepuizabilă de energie„neconvenŃională”, pentru că poate cântaneîntrerupt 4 ore după ce a condus alte 10-15.

Geta Burlacu absoarbe şi oferăscenic o multitudine de stiluri: lirismulşansonetei franŃuzeşti, senzualitatea muziciilatine, patosul balcanic, libertatea jazz-ului,ritmurile Ńigăneşti, totul topit în ceea cenumeşte „etno-jazz”. Profesoară de canto,pian şi vioară, prezentatoare a unui show tv,mamă a 2 copii, absolventă a Conservatoruluidin Chişinău (canto-jazz), laureată anumeroase festivaluri de jazz din Rusia,Germania, Danemarca, FranŃa, Getamărturiseşte că a învăŃat multe din întâlnireacu Anca Parghel (în România) şi master class-ul cu Bobby Mc Ferrin (la Moscova).

Reprezentanta Moldovei la Eurovision(2008) a participat la „Cerbul de Aur 2009” în 2septembrie 2009 (prima seară la Braşov), iar adoua zi, la ora 14, şi-a lansat şi în România (laLibrăria „Şt. O. Iosif) cele mai recente douăalbume: folclor („La Poarta Pământului”) şipop- jazz („O sete nebună“) .

FlashAnton MIHAI# Casa de discuri Roton a

semnat cu Warner Music uncontract pentru Keo în Europa.„Falling High” este primul single depe noul album care se va bucura depromovare pe teritorii europene.Piesa beneficiază şi de videoclip,iar Keo a fost prezent în turneulRock Your School, desfăşurat în 10licee bucureştene, unde fanii s-aumanifestat din plin pe piesele sale.

# Imediat după lansareasingle-ului “La orice oră”, trupaVunk a plecat într-un turneunaŃional de promovare, în 8 dintre celemai mari oraşe din Ńară. Este pentruprima oară când Vunk concertează înnoua formulă şi alături de băieŃi va urcape scenă şi Oldschool DJ. Alături deVunk, în acelaşi turneu se află Holograf şiCompact.

# Abordând acelaşi stil punk-rockcu care ne-au obişnuit, primul extras pesingle al băieŃilor de la Z.O.B, „Şi ce” îşidoreşte să fie un protest împotriva stăriiactuale de lucruri, a direcŃiei în care seîndreaptă lumea în care trăim. Clipul esteun pamflet şi trebuie tratat ca atare.

# REGAL revine cu un nousingle: cu un sound adevărat şi un mesaj„la mişto” faŃă de ceea ce găsim în Ńaranoastră de astăzi, eipropun şi soluŃiasalvatoare: “FIE CRIZACÂT DE GREA, BANI DEBERE-OI MAI AVEA”!

# În ciudarecesiunii, la tombolaconcertului aniversar ElNegro Zece, băieŃii şi-aupremiat fanii aşa cum aupromis: un fan norocos apreluat cu bucurie chitarasolistului, BogdanNegroiu. Întâmplarea afăcut ca norocosulcâştigător să nu ştie săcânte la chitară. Astfel,Bogdan a declarat că edispus să ofere el însuşilecŃii de chitară pentruproaspătul deŃinător. Învâltoarea vremurilorprezente, solistul ia înconsiderare posibilitateade a-şi lua o ocupaŃieextra pe lângă cea deinterpret: aceea deprofesor de chitară. Merită menŃionat căBogdan are experienŃă de profesordeoarece a predat canto, timp de un an,la Şcoala Populară de Artă din oraşul săunatal, Ploieşti.

# „Burning love”, prima piesăinterpretată de Conect-R în limbaengleză, vine după succesele înregistratede Conect-R cu „Dacă dragostea dispare”feat. Alex şi “Nu-Ńi pierde dragostea”.Echipa de producŃie, formată din CiprianFlorea şi Lulu Hillerin, a dezvoltat ideealui Conect-R, de la Oradea în Bucureşti,la studiourile din Buftea, acolo unde auavut loc filmările.

# La doar câteva luni de lalansarea lui în Rusia, Marius şi single-ul“Rain” au ajuns pe locul 1 în topuldifuzărilor de la Hit FM, unul dintre celemai importante radiouri ruseşti. DupăPolonia, MediaPro Music a licenŃiat decurând întreg proiectul Marius – „ByMyself” şi în Rusia, iar următorul teritoriu

interesat de el este Japonia. În prezentartistul este în plină campanie depromovare naŃională a celui de-al doileasingle, „Obsession”.

# Mihai Trăistariu - în juriu şi

recital la Festivalul InternaŃional„Slaviansky Bazaar” din Vitebsk dinBielorusia. E pentru a 3-a oară cândcalcă pe tărâmul lor. Prima dată in 2002... ca şi concurent şi s-a întors victorios.Mihai a fost invitat în 2007 într-unspectacol dedicat Eurovision-ului.Acum... în 2009, Mihai a fost în juriulfestivalului, în care acum 7 ani era doarun simplu participant.

# Cele 5 rockeriŃe de la BlaxyGirls au filmat clipul pentru cel de-altreilea extras pe single, „Nu suporŃi (Evina ta)”, de pe albumul lor de debut, „Ifyou feel my love”. Scenariul pe careregizorul Florin Botea l-a pus la cale aprins viaŃă chiar la faŃa locului. În PalatulCopiilor, Rucsy, Amalia, Ana, Cris şi Gela

s-au obişnuit cu ritmul şi stilul încare se desfăşoară filmarea unuivideoclip.

# În zilele de 25 şi 26septembrie, Institutul Cultural dinBudapesta în colaborare cuFederaŃia Maghiară de Jazz, încadrul programului KULTEA-“Locomotiva de jazz”, a organizatdouă concerte cu formaŃiaalcătuită din muzicienii români dinTimişoara Johnny Bota-contrabasşi Lică Dolga-baterie şi muzicieniidin Ungaria, Gabor Kollman-saxofon şi Istvan Gyarfas-ghitară.Primul concert a avut loc la MuzeulComerŃului şi al Industriei Turisticedin Budapesta, iar al doilea laGrand Cafe&Cinema din Szeged.

# Sub genericul LATINOSDO ORIENTE, ICR Lisabona aorganizat în oraşul respectiv douăconcerte de jazz pe 27 septembriela Museu Do Oriente, iar dupădouă zile la Hot Clube DePortugal, protagonişti fiindDecebal Bădilă-ghitară bas şi

contrabas, Marius Preda-Ńambal,acordeon şi vibrafon şi Antal Steixner-percuŃie din Olanda. (ultimele două ştiriau fost consemnate de Al. ŞIPA)


Ştiri

Vunk

Keo

Mondo popAnton MIHAI

# Mariah Carey lansează Obsessed, primul single depe noul său album, Memoirs of an imperfect Angel. Mai întâi afost Emancipation of Mimi (album ce s-a vândut în 10 milioanede exemplare), E=MC² răsplătit cu discul de platină şi acum vinmemoriile unui înger imperfect, cel de-al 12-lea album dincariera artistei. Videoclipul primului single, scris şi produs deMariah, The-Dream şi Tricky Stewart, va fi regizat de BrettRatner, cel care a mai colaborat cu Mariah în trecut lavideoclipurile pieselor I still believe, It’s like that sauHeartbreaker.

# The Black Eyed Peas au debutat pe primul loc inBillboard Top 200 cu noul lor album, THE E.N.D., cel de-alcincilea material de studio al trupei. Boom Boom Pow, primulsingle de pe noul material se află pe primul loc în topul BillboardHot 100 de 11 săptămâni. The E.N.D este primul album lansatdupă Monkey Business (2005), material ce s-a vândut în peste9 milioane de exemplare şi a câştigat două premii Grammy (BestRap Performance By a Duo or Group şi Best Pop Performanceby a Duo or Group). The Black Eyed Peas au vândut peste 26de milioane de albume în întreaga carieră.

# Evacuate the Dancefloor marchează un nou începutpentru unuldintre celemai des u c c e sp r o i e c t edance dinlume, avândla bazas o u n d - u leuropop pec a r eCascada l-af ă c u tc e l e b r u .A b i l i t ă Ń i l evocale ales o l i s t e iN a t a l i e

Horler (englezoaică crescută la Bonn, în Germania, fiica luiDavid Horler, un consacrat muzician de jazz) devin maiputernice ca oricând. În 2004 i-a cunoscut pe producătoriioriginari din Köln, Manian şi Yanou. Aceştia auinvitat-o să le fie vocal în noul lor proiect,Cascada. După 18 luni, au devenit faimoşi graŃiesingle-ului de debut, Everytime We Touch. Unsuper hit în Statele Unite, fiind urmat de unalbum vândut în peste 500.000 de exemplare,material de pe care s-au lansat opt single-uri,printre care Miracle şi varianta dance a pieseiTruly, Madly, Deeply a celor de la SavageGarden. Cel de-al doilea album, Perfect Day(vândut în 500.00 de exemplare) ce a inclus hit-ul What Hurts The Most, a continuat succesulcelor de la Cascada. Cascada a apelat la rapper-ul în vârstă de 22 de ani, Rudi

# Aflat în plin turneu internaŃional,Michael Bolton a părăsit Salonic-ul imediatdupă concert şi a ajuns în România cu un avionprivat, urmând a fi cazat la un hotel de luxîmpreună cu staff-ul său tehnic, o echipă de profesionişti formatădin 25 de persoane. Concertul de la Sala Palatului a fost

deosebit faŃă de cele pe care le-a susŃinut cu alte ocazii pentrupublicul din România, cuprinzând pentru prima dată toate hit-urile megastarului american, piese incluse pe cel mai recentmaterial discografic al său – intitulat “The Very Best of MichaelBolton”.

# FormaŃia Queensryche a revenit în România pe 28iunie, la Arenele Române pentru a susŃine un concert în cadrulfestivalul Rock the City. Membrii trupei Queensryche au adunatîn iulie 2007, tot aici, peste 3.000 de români, pentru primul lorconcert la Bucureşti. Americanii se află în plină promovare aalbumului American Soldier, al 12-lea album de studio allegendarei trupe care până în prezent a înregistrat vânzări demai bine de20 demilioane dediscuri înî n t r e a g alume. Pea c e e a ş iscenă, trupaLimp Bizkit ac o n c e r t a tpentru primaoară înR o m â n i a ,a l ă t u r if o r m a Ń i acanadiană deprogress ivemetal, Saga.

#Pentru amarca relansarea albumului Tubular Bells şi apariŃia pe piaŃă anoului CD set Mike Oldfield: The Collection, opt Ńări au luatparte la BELL DAY. În Marea Britanie, British Music Experiencea organizat pe O2 Arena un eveniment intitulat The HandbellRingers of Great Britain Vs. The Orb. The Handbell Ringers ofGreat Britain sunt un grup de 29 de artişti ce reinterpreteazăpiese celebre folosind diverse modele de clopote, iar The Orb,celebrii producători britanici de muzică electronică, au creat unset special pentru acest eveniment intitulat Orbular Bells.Clopotele au sunat pe întreg mapamondul. De la opera dinSydney sau de la Berlin Victory Column din Germania până lamonumentul Atomium din Bruxelles, de la templul Hokutenin dinYokohama, sau de la Plaza de las Naciones din Buenos Aires,până în Beijing, cât şi pe celebra plajă Copacabana din Rio deJaneiro.

# După o absenŃă de cinci ani, No Doubt s-au reîntorspe scenă, părând că nu aulipsit deloc în toată aceastăperioadă. ÎmbrăcaŃi în alb,membrii trupei au încântatpublicul cu un show de 90 deminute susŃinut la MandalayBay în Las Vegas în cadrulevenimentului Tiger Jamorganizat de FundaŃia TigerWoods care se specializeazăîn programe educaŃionalepentru copii. Trupa a inclus înplaylist piese noi, dar şi hit-urile care i-au făcut celebri.Momentul culminant alspectacolului a fost coborâreasolistei în mijlocul mulŃimiipentru interpretarea piesei I’m

Just A Girl.


Ştiri


RevelaŃii

“Ciocârlia” Marinela Pârvu

Oana GEORGESCU

S-a născut în 1976, în comuna Ghioroiu, judeŃulVâlcea, iar primul contact cu muzica populară l-a avut lavârsta de 4 ani, când a auzit în casă melodii olteneşticântate de mama ei. La 15 ani a început să lucreze cu

profesorul Gheorghe Lazăr, la Şcoala Populară deArtă din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1993. Aparticipat la numeroase festivaluri şi concursuri defolclor, unde a obŃinut o mulŃime de premii. Dar celmai important lucru pentru ea este recunoaşterea dinpartea unor mari maeştri ai scenei populareromâneşti - Paraschiv Oprea şi Ionel Budişteanu. Îidatorează talentul mamei sale, care i l-a stimulat şicultivat într-un mod inedit. Atunci când Marinela avea3 ani, mama sa i-a pus sub pătuŃ o cană cu pământ,aducătoare de talent. Dintre toŃi cei cinci copii, doarea are voce şi-i duce mai departe pasiunea pentrucântecul popular şi mai ales dorinŃa mamei sale care,între timp, a decedat. La scurt timp i-a urmat şi tatăl,iar cele 4 fete şi 1 băiat au rămas singuri pe lume.Marinela a fost nevoită să renunŃe pentru câŃiva ani lamuzică – neaducătoare de venituri pentru ea şi alucrat ca patiser, meserie pentru care se pregătise. Până

când într-o zisurorile şi fratelesău i-au spusr ă s p i c a t :“Marinela, tutrebuie să cânŃi!Asta a fostdorinŃa mamei şieşti singuradintre noi carepoate să i-oî m p l i n e a s c ă .Vom avea noigrijă de tine!”. Ar e l u a tparticipările la

concursuri şi festivaluri, a început să cânte cu diferiteorchestre şi să-şi reîmprospăteze repertoriul. Vocea saunică, prezenŃa scenică şi mai ales seriozitatea au fostremarcate şi de dirijorul şi instrumentistul Nicu łane. Tarafulacestuia a fost înfiinŃat special pentru Marinela în 2006 şi asuferit în timp mici modificări (s-au adăugat orgă, tobe şisuflători), pentru un viitor proiect care a început deja săprindă contur. Maestrul Nicu łane a debutat ca dirijor lavârsta de 18 ani, având concerte de-a lungul timpului înîntreaga lume cu toŃi marii solişti de muzică populară. A fostdirector artistic al restaurantelor “Burebista” unde a cântatseară de seară timp de 7 ani. Când Natalia Oreiro s-a aflat

în România pentru concert, restaurantul“Burebista” a fost ales pentru cina de dupăconcertul artistei şi datorită renumeluiviolonistului Nicu łane şi vocii MarineleiPârvu, care i-a cântat vedetei fărăîntrerupere. Nicu łane şi violonistul MariusIoniŃă, impresarul şi viitorul soŃ al Marinelei,au contribuit substanŃial şi cu orchestraŃia larealizarea primului CD al său intitulat “VISPENTRU ROMÂNII MEI”. Marinela Pârvu şi-adesăvârşit tehnica vocală tot cu maestrul Nicułane pentru care a fost o provocareinteresantă şi hotărârea Marinelei de aaborda un nou stil muzical – disco-pop. Douăpiese au fost deja reorchestrate specialpentru Marinela de către compozitorul AndreiKerestely.

Trebuie remarcat faptul că Marinela,

una dintre puŃinele soliste care poate interpreta cu succescântece toate zonele folclorice, a debutat în forŃă în muzicapopulară interpretând o celebră piesa lansată de o renumităartistă: Maria Ciobanu, supranumita “Ciocârlia”. Marinelareuşeşte să cânte piesa “Lie, lie, ciocârlie” cu un ton mai susdecât îndrăgita “doamnă a muzicii populare”! Şi dacă sespunea că Maria Ciobanu “cânta refrenul atât de sus, de niciprivighetorile n-o puteau imita”, va daŃi seama cât de... suscântă Marinela! Şi ca să vă convingeŃi ascultaŃi-i CD-ul “Vispentru românii mei”. Mai ales că de-acum încolo veŃi aveaocazia să cunoaşteŃi o altă Marinela Pârvu, cu un lookmodern, un repertoriu disco, complet nou, cu trupă de dans,dar acompaniată de formaŃia “Romanian Music Show”condusă de acelaşi Nicu łane. O “creaŃie” reuşită şi desucces a fiului lui Nicu łane, Marius IoniŃă, care îi este iubit,viitor soŃ, manager, impresar şi care o acompaniază lavioară ca nimeni altul.

M. Pârvu, M. IoniŃă

STEVE VAI înBraSHOW

Doru IONESCU

A fost odată un tânăr chitarist care creştea într-un an câtalŃii în 10... iar când marele Frank Zappa a dat de el l-a urcat pescenă fără nici o jenă. Şi de atunci, Steve Vai a urcat muntele doarpe partea nebătătorită a potecilor. Deasupra sa cu cerul înstelat deDumnezeu cu... staruri chitaristice dublate de muzicieni, Steve Vail-a avut aproape în copilărie (în Long Island / New York) pe JoeSatriani. Când i-a transcris o partitură lui Zappa, acesta arecunoscut în „micul meu virtuoz italian” o „inteligenŃă muzicalăsuperioară” şi l-a luat pe junele chitarist alături preŃ de aproapecinci ani şi tot atâtea discuri.

Dar în 1984 Stevie începe extravaganta carieră solo cudebutul „Flex Able”, în acelaşi an înlocuindu-l pe Malmsteen înALCATRAZZ!. După un disc, trece la P.I.L., apoi se alătură luiDavid Lee Roth, solistul VAN HALEN. Două discuri în trei ani deshow-uri totale, sold-out! În 1989 trece pe corabia WHITESNAKEdar, mai important, înregistrează albumul solistic „Passion &Warfare” în culmea extravaganŃei, presărat cu melodicităŃi rarisimegen „For the Love of God”; vervă creatoare, tehnică şi feeling carefrizează geniul. Altfel, discul îl depăşeşte în 1990 în clasamente pecel cu Coverdale, iar în timp Steve continuă colaborările celeste:Alice Cooper, Ozzy Osbourne, Al DiMeola şi atâŃia alŃii,nemaivorbind de diverse coloane sonore inclusiv pentru jocuri decalculator. Un capitol întreg îl constituie generaŃiile succesive de

muzicieni la superlativ, generic zise „G3” (cu Joe Satriani, YngwieMalmsteen, Eric Johnson, John Petrucci şi lista e încă lungă).

Solo, Vai a încercat mai apoi un grup rock clasic pe „Sex& Religion” (1993) cu care a reuşit refrene în toată putereacuvântului; însă fanii l-au iubit mai mult pentru următorul EP din ’95,„Alien Love Secrets”, o nouă demonstraŃie de virtuozitate, cu un alttribut fabulos adus melosului: „Tender Surrender”. Pe aceleaşicoordonate, în 1996 scoate „Fire Garden”, pare-se discul favorit,deşi chitaristul-erou nu trăieşte în nici un caz în trecut. Încercând săfiu foarte selectiv, în 2000 a ajuns la Bucureşti cu discul „The Ultra

Zone” ale cărui piese au fost înregistrate în concertele din diverseŃări, după cum folclorul uneia sau alteia l-a inspirat în compoziŃii şiorchestraŃii (cazul României – o melodie din Maramureş, de al cărei


Micul ecran

titlu „Babushka” nu e prea mulŃumit nici astăzi...).Pendulând între compoziŃii, performing,

studiouri, activitatea didactică şi zecile de colaborări,m-am şi l-am întrebat cum face faŃă vieŃii de familie.„Am învăŃat să fiu managerul timpului meu; nu e uşor,dar iată-mă cu aceeaşi femeie de 30 de ani, cu cei doibăieŃi ai mei... Îmi pare rău că n-am putut să aduc laBraşov noua mea chitară (există modele specialeIbanez, nenumărate, schimbate aproape anual,construite la indicaŃiile chitaristului, n.a.), e o minunăŃie,n-ai mai văzut aşa ceva, sincer! Ceea ce nu înseamnăcă aş fi schimbat instrumentul în sine; ca şi în cazul noiitehnologii care ne împresoară şi de care eu, înparticular, mă folosesc cât pot de mult, chitara - precummuzica – rămâne aceeaşi...”

Steve Vai a răspuns absolut oricui laconferinŃa de presă din ziua minirecitalului de la Cerb,la fel s-a întâmplat şi la interviurile separate, indiferentcă era televiziunea naŃională sau un ziar local, s-afotografiat cu absolut oricine i-a cerut-o şi a dat sute deautografe, inclusiv pe instrumente; în particular,chitaristul de la TROOPER l-a rugat să-i deseneze peumăr sigla sa, pentru a şi-o tatua ulterior. Şi la fiecaredeclaraŃie oficială şi-a cerut scuze pentru faptul că nuavea pe moment o trupă cu care să susŃină un recital întoată regula, fiind limitat astfel de negative la cele treipiese. No problem, am văzut mulŃi rockeri veniŃi depeste hotare să-l admire nu numai pe guitar-hero, ci şipe omul de sub masca starului. Eu ştiu că se va Ńine depromisiune şi cu prima ocazie se va întoarce şi vărecomand călduros DVD-ul lansat şi în România„Where the Wild Things Are”, măcar şi pentru că nusunt singurul care afirmă şi acum, ca-ntr-un banc cuardeleni: Aşa ceva nu există!


Juniorii

Glasul speranŃelorIoan SĂTMAREANU

SperanŃele cântecului s-au întâlnit din nou laTechirghiol, în cel mai relaxat şi mai încântător festival pentrucopii şi tineret, organizat de Primăria oraşului (primarul AdrianStan a fost permanent lângă invitaŃi) şi Casa de cultură „C.Tănase” (Florin Zisu fiind şi director al manifestării), sub directaîndrumare a simpaticului compozitor şi animator GigiRădulescu, directorul artistic al concursului. Participare bogată,juriu cu competenŃe diverse: Corina Chiriac (care a susŃinut şiun formidabil recital, structurat pe piesele viitorului său album),Virgil Popescu, Nicolae Caragia (preşedinte), Carmen AldeaVlad, Bogdan Dragomir, Constantin Jurăscu, Ion Petrache, ş.a.SusŃinut mediatic de revista noastră şi de Radio VacanŃa şiConstanŃa (director Daniel Sârbu), festivalul a propus publiculuiun segment important de talente autentice, unele aducândrecent României importante distincŃii internaŃionale. Între ele, laloc de cinste, remarcabila Andreea Tuduriu din Bacău, 10 ani(pr. I în Ucraina!), recompensată doar cu un Premiu special aljuriului, deşi a interpretat excelent creaŃii semnate de Mariusłeicu şi George Natsis. Premiile I au fost acordate soliştilorAlexandra Sipoş (Bucureşti), Cătălin Mateiu (Focşani), Andreea

Roşu, IoanaC i o r n e a( C o n s ta n Ń a ) ,A n d r e e aP l o t o g e a(Techirghio l ) .Pe treapta adoua dea s e m e n e an u m e r o ş iinterpreŃi dinjudeŃul gazdă(aspect ce artrebui remediatpe viitor,altminteri vadeveni un

festival local…): Ştefana Dragomir (Mangalia), Alisa Iancu(Bucureşti), Abduraman Suher (Techirghiol), Bianca NiŃă,Anastasia Ciornea (ambele din ConstanŃa). Mai buni, nu o dată,au fost laureaŃii aşezaŃi pe treptele inferioare, ceea ce, de fapt,indică nivelul general ridicat al competiŃiei. Este vorba deDragoş Paraschiv (Focşani), Denisa Pârvu (Călăraşi), AndreeaŞtefan (Feteşti), Alice Frâncu şi Elena Olteanu (Giurgiu),Bianca Lixadru (Bucureşti) – pr. III, Oana IoniŃă (Călăraşi),Alexia Ceaşu, Mare Toader (ambele ConstanŃa). Trofeul a fostcâştigat de Emanuela Ceauşu, 18 ani, din Focşani, cu melodiisemnate de Viorel Gavrilă şi N. Caragia.

Au fost 3 zile frumoase de muzică uşoară româneascăde calitate, interpretată de copii dotaŃi, într-un decor inspirat.SatisfacŃia majoră este că aceste vlăstare ale cântecului, dincare se vor recruta vedetele de mâine, au apelat la creaŃiileunor compozitori valoroşi. Înafară de cei amintiŃi au mai fostcântate melodii de Virgil Popescu, N. Kirculescu, CornelFugaru, Laura Stoica, Dumitru Lupu, Cristian Alivej, GigiRădulescu, Gabriela Sauciuc Cicone, Romeo Cosma, BujorMişcuŃia, Viorela Filip, Ion Aldea Teodorivici, LaurenŃuiu DuŃă,Viorel Covaci, Ion Cristinoiu, Temistocle Popa, Vasile Vasilache,Adrian Doxan, K1, Marcel Dragomir, Mihai Constantinescu,Adrian Romcescu, Marcel Iorga. După cum se vede, maeştriiautentici ai genului n-au fost uitaŃi. Ne-a bucurat valoare elevilorMarinei Scupra, care se dovedeşte un dascăl bun la ConstanŃa.

Impulsionat de la înfiinŃare de entuziaştii GigiRădulescu şi Florin Zisu, festivalul „Glasul speranŃelor” de laTechirghiol a devenit, în timp, o forŃă în domeniu.

Fabrica de steleGabriela NECHITA

În urma cu aproape 4 ani, un vis prindea contur… visul de acrea o nouă şcoală puternică de tineri solişti, aici, în Iaşii celor şaptecoline. Astfel lua fiinŃă cercul de muzică uşoară „Melos” de la PalatulCopiilor, o adevărată pepinieră de solişti extrem de talentaŃi, cu vârstecuprinse între 6 şi 19 ani. De la început, angajamentul meu, în calitatede profesor coordonator al cercului, a fost acela de a pregăti elevii lacele mai înalte standarde şi de a crea o nouă generaŃie de artişticompleŃi care să readucă muzica de calitate în casele şi vieŃileromânilor. Patru ani şi peste 350 premii mai târziu, soliştii cercului„Melos” şi-au câştigat respectul şi aprecierea unanimă a juriilor şispecialiştilor la cele mai prestigioase festivaluri naŃionale şiinternaŃionale, darşi ale publiculuilarg, caredescoperă cuîncântare şi uimiree x t r a o r d i n a r u ltalent şi muncamicilor artişti.

F i e c a r e„steluŃă” din„Fabrica de stele”,cum îmi place sănumesc acestnucleu de copiiminunaŃi, arepovestea sa. Mădălina Lefter este, la cei 11 ani ai săi, un adevăratfenomen, câştigând peste 50 de premii printre care Marele Trofeu alFestivalului NaŃional de CreaŃie şi Interpretare „Mamaia Copiilor” în2007 şi a reprezentat România la finala Concursului InternaŃional„Eurovision Junior” la Limassol, Cipru, în noiembrie 2008. RoxanaApetroaei este o tânăra care şi-a început cariera abia la 17 ani, dardupă aproape 2 ani de muncă, de suişuri şi coborâşuri, a reuşitperformanŃa de a smulge de fiecare dată aplauze furtunoase din parteapublicului şi juriilor cu interpretările sale intense şi emoŃionante.Georgiana Dăriescu este cea mai veche elevă a cercului, o tânără de14 ani care prin forŃa psihică, prin sensibilitatea şi originalitatea vociisale, impresionează şi uimeşte pe toŃi care au avut ocazia să o asculte.Ştefana Vicol, Diana Petcu, Emma Alexa, Alexandra Puşcaşu, AdelinaStanciu sunt doar câteva dintre vocile tinere ale Iaşilor care şi-au creatdeja un renume în festivalurile şi concursurile de profil.

În „fabrica” noastră au pătruns cu multă energie şi nerăbdareşi copii din alte judeŃe, dornici de a-şi şlefui talentul, de a pătrunde totmai mult tainele acestei meserii atât de migăloase şi de a reuşi să-şifacă un renume de la o vârstă fragedă: Ecaterina Petruca şi IsidoraMangâŃă din Piatra NeamŃ, Ruxandra Dragomir din Călăraşi, RalucaUrsu din Botoşani, Ştefania Puşcaciu şi Isabela NiŃică din Vaslui suntdoar câteva dintre numele care vor avea, cu siguranŃă, un impact pozitivasupra viitorului muzicii uşoare româneşti.

Elevii noştri sunt angrenaŃi constant într-o multitudine deproiecte şi activităŃi, de la pregătirea intensă din cadrul cercului, laspectacole şi apariŃii la cele mai importante emisiuni de divertisment.Însă adevărata experienŃă unde tinerele noastre vedete se „călesc” înfocul competiŃiei, unde pot primi confirmarea şi răsplata muncii lorcomplexe, o constituie festivalurile. Valoarea elevilor noştri străluceştean de an în cadrul unor festivaluri de renume ca „Ti Amo”-Oneşti,„Mamaia Copiilor”, „Cerbul de Aur Jr.”, „Suflet de Stea”-Aleşd, „Delfinulde Aur”-Năvodari, „Remember”-ConstanŃa, etc.

Vocile lor transpun pe scenă cele mai remarcabile melodiiromâneşti, dar şi piese din repertoriul unor monştri sacri ca MariahCarey, Whitney Houston, Michael Jackson, Beyonce şi mulŃi alŃii. Unuldintre elementele-cheie ale succesului tinerilor solişti este colaborarealor cu nume de marcă ale componisticii româneşti: Nicolae Caragia,Marius łeicu, Cristian Alivej, Virgil Popescu şi mulŃi alŃii care creeazămelodii valoroase, ce pun în evidenŃă culorile şi valenŃele acestor vocitinere.

Profesoara, elevii şiM. Trăistariu


Performeri

Floris – 33Ioan SĂTMĂREANU

O performanŃă a reuşit, în vremuride criză, Florica Buduşan, antrenoare aClubului de dans sportiv „Floris“ dinBistriŃa: organizarea celei de a 33-a ediŃii –record în materie – a Concursului naŃional,cu participare de peste hotare, „CupaFloris”! Şi, se pare, cu foarte puŃin ajutorlocal, fiindcă la festivitatea de deschiderereprezentanŃii Primăriei şi ai C.J. au lipsit,deşi li s-au conferit diplome de excelenŃă !Onoarea a fost salvată, ca de fiecare dată,de deputatul Vasile Gliga, preşedinteleFRDS, care a rostit cuvântul dedeschidere, prezenŃa dânsului dândgreutate competiŃiei. În ciuda recesiunii, aufost doi arbitri străini, precum şi dansatoridin Bulgaria şi Rep. Moldova. Nivelul înaltatins de dansul sportiv bistriŃean a fostevidenŃiat de demonstraŃiile superlativeoferite de cele două formaŃii ale clubuluiorganizator, „Fiii deşertului” (campioanănaŃională Latino), respectiv „Orhideeasălbatică” (Standard – cu prezenŃe notabilela campionatele mondiale şi european),precum şi de formaŃia de break dance „InAction”.

CompetiŃia în sine a fost deosebitde bogată în participanŃi, cu nu mai puŃinde 29 de finale, la unele concursuriînscriindu-se peste 35 de perechi ! Sutelede dansatori din toată Ńara au beneficiat deexperienŃa unor oficiali reputaŃi: Cristian

Parnescu (Preşedinte juriu şi Observatorfederal), Marian Adam (Director concurs),Mariana Olosutean, Alin Miron, GabrielaNegru (secretariat). Între cei mai meritoriicâştigători: Andrei Irini-Roxana Botezat(„Top Dance Life” - BistriŃa) la Basic 16-35ani Latino (aici perechea Iuliu Uilecan-Andreea Vlad de la „Floris” merita mult maimult decât locul 5 !), Emil Leonte-PatriciaRău („Floris” - BistriŃa) – Open 12-15 La şiSt, Alexandru Hudorogicov- DanielaBotnariuc („Gloria” - Rep. Moldova) – Open16-35 La, A.Irini-R.Botezat şi la Basic 16-35 St, HoraŃiu Berengea-Mădălina Roşu(„Floris” - BistriŃa) – C 12-13 St, DariusDobraniş-Maria Feldrihan („Floris” -BistriŃa) – Basic6-9 St, RareşŞerban-MihaelaM ă c e l a r u(„Dansul viorilor” -Reghin) – C 12-13 La, AndreiPop-Iulia Duma(„Crystal TopDance” - Cluj-Napoca) – D 16-35 St, LucianPant iş -RoxanaŞtefanca („RoyalDance Club” -Satu-Mare) – D14-15. CeilalŃicâştigători aureprezentat clu-burile „Stephany”(Oradea), „Floris”(BistriŃa), „Ale-

gria” (Timişoara), „Fiesta 2000” (Bacău),„Mirajul dansului” (Sibiu), „Quickstep” (Cluj-Napoca), „Rarăul” (Câmpulung-Moldovenesc). Am recurs la aceastăfirească trecere în revistă pentru a înŃelegecât de răspândit este dansul sportiv întoată Ńara, în condiŃiile în care, la BistriŃa,Muntenia, Moldova sau Dobrogea au fostslab reprezentate, la acea ora fiindprogramate competiŃii mai la îndemână.

Datorită unor sponsori generoşi(„Varodimex”, „Tymbark-Maspex”, „Alka”etc.), premiile au fost pe măsura efortuluiexcepŃional al dansatorilor şi a strădanieidoamnei Florica Buduşan – veteran veşnictânăr al genului.

Câştigătorul “Festival della Melodia” –Sanremo 2009

Franco Midiriîn România

Anul acesta a participat la“Festivalul Melodiei” la Sanremo, undea câştigat locul I cu melodia “E! Sai checosa c’è”, muzica şi textul fiind semnatechiar de binecunoscutul cantautor, carea vizitat România la invitaŃiamanagerului AgenŃiei Kao Fashion,Carmen Pleşea. Franco Midiri, căcidespre el este vorba, colaborează cuCasa de Discuri “ByBess”Montesilvano, Rai Uno, BrunellaProduction Roma şi AsociaŃia Culturală“Ulisse 2000”. Piesa câştigătoare seaflă pe cel mai nou material discografic- “Leggimi fra le Righe”, album carecuprinde 12 piese şi a cărui lansare vaavea loc în această toamnă. Piesa sa“Ma chi sei” (“Dar cine eşti?”) a intrat in“TOP 10” Italia şi cucereşte încet, darsigur, Europa. Acesta a susŃinut câtevaspectacole în Ukraina, Rusia, dar şi la

Teatrul de Operă şi Balet din Chişinău alături de cel supranumit“Nino D’Angelo al Abruzului” - Dino diNapoli. CântăreŃul de origine siciliană,“abruzez” prin adopŃie şi-a adjudecat înfebruarie mult-râvnitul Trofeu al Finalei“Festival della Melodia” de la Sanremo,reuşind să convingă un juriu calificat şiprofesionist condus de fostul chitarist algrupului “Giganti” - Giulio Quirandi. Ceicare i-au înmânat Marele Premiu aufost realizatorii emisiunii “Stelleemergenti” - Michele Lunella şi DaniloDaita. De doi ani este invitatul oficial alconcursului Miss Adriatico, la careparticipă concurente din 25 de Ńări, darşi membru în juriul Festivalului NaŃionalde Interpretare “Plai Natal” de laChişinău. În septembrie 2007 FrancoMidiri a cântat la Concertul dat înonoarea celor 50 de ani de carieră acompozitorului Eugen Doga. Toatetextele şi muzica pieselor incluse încele trei CDuri lansate până acum -”Grandi Storie” (8 piese, 2005), “Ma chisei” (12 piese, 2007) şi “Leggimi fra leRighe” (12 piese, 2009) poartăsemnătura catautorului italian atât deapropiat plaiurilor mioritice şi care şi-apetrecut vacanŃa la Piatra NeamŃ.

Iuliu NEAG


Musical“Grease” – El Musical de Tu Vida

O seară de neuitat laNuevo Teatro Alcala

Turneul Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” înSpania a dat ocazia câtorva dintre artiştii pasionaŃi de musical săvadă “Grease” - una dintre cea mai de succes producŃii scrise în1971 de Jim Jacobs şi Warren Casey şi care se joacă în întreagalume şi de mai bine de un an la “Nuevo Teatro Alcala” din Madrid.Nu mică ne-a fost mirarea când, în faŃa teatrului madrilen, GabrielDorobanŃu, Tatiana Lascu (artist acrobat), Mirela Boureanu şibalerinul Vali Roşca, solişti ai Teatrului Tănase, l-au recunoscut peRicard Reguant, regizorul musicalului “Chicago”, care s-a bucuratde un succes enorm la Bucureşti, pe scena Teatrului NaŃional. Dedata aceasta savura succesul musicalului “Grease” care a avutpremiera pe 2 octombrie 2008 şi care se juca şi acum cu casaînchisă. Norocul nostru a fost că, din dorinŃa de a ne plimba peGran Via am ajuns la casă cu vreo 3-4 ore înainte de începerea

spectacolului (era în timpul săptămânii) şi astfel am găsit bilete.Cele mai scumpe. După câteva zeci de minute aveam să...admirăm coada care depăşea cu mult clădirea teatrului.

“A fost perfect!” – a spus Gabriel DorobanŃu dupăîncheierea spectacolului. “Am încercat să surprind un pas greşit, onesincronizare... Nimic. Fără greşeală” – l-a completat balerinul ValiRoşca. Aceasta ar fi sinteza cronicii unui musical cu distribuŃiespaniolă, făcut celebru cu 30 de ani în urmă de John Travolta şiOlivia Newton John, protagoniştii ai filmului lansat pe 16 iunie 1978şi regizat de Randal Kleiser. Şi poate că nu întâmplător toŃi actorii,interpreŃii şi corpul de balet au fost perfecŃi. La casting s-auprezentat peste 1.000 de tineri artişti spanioli, aşa că regizorulRicard Reguant, Manu Guix, cel care a semnat conducereamuzicală şi coregrafa Coco Comin au avut de unde alege. Şi i-auales pe cei mai buni. Şi cum cei mai buni erau prea... mulŃi, s-ahotărât ca “Grease” să se joace cu două distribuŃii, la anumiteintervale de timp. Am aflat abia după spectacol de la acelaşi RicardReguant că noi am avut privilegiul să asistăm la Premieramusicalului cu noua distribuŃie. Sincer, nu s-a observat acest lucru.Parcă jucau de-o viaŃă! Interpretarea personajelor, Danny Zuko(Tony Bernetti) şi a lui Vince Fontaine (Victor Diaz) - omul de laradio şi “Îngerul”, coregrafia, orchestra, scenografia, costumele şidecorurile, verva şi pofta de spectacol ale tuturor artiştilor te făceausă te simŃi pe Broadway. Şi asta în ciuda faptului că se cânta încastellană. A contat foarte mult şi alegerea distribuŃiei, remarcabilăfiind asemănarea fizică dintre actori şi personajele peliculei lansateîn 1978. Trebuie menŃionat că în diferitele puneri în scenă alemusicalului “Grease” au jucat de-a lungul timpului actori precumRichard Gere, Brooke Shields, Rosie O’Donnell sau regretatulPatrick Swayze.

Exact în momentul în care credeam că spectacolul s-aterminat, iar artiştii erau prezentaŃi în scenă pentru defilée-ul definal, muzica şi dansul au reînceput! Cu mai multă forŃă şi cu maimultă prospeŃime, vervă şi bucurie, de parcă abia atunci ei, artiştii,urcaseră pe scenă. Şi parcă abia atunci începea spectacolul.Această fantastică repriză muzicală de final a avut ca teme dereferinŃă, cele mai iubite piese – “Noches de Amor” (“SummerNights”), “Tu Eras Para Mi” (“You’re the One thet I Want”) şi“Estamos Juntos” (“We Go Together”), care au ridicat sala înpicioare. Ce am mai putea spune?! Că mai avem încă multe deînvăŃat în acest domeniu, că, dacă vă aflaŃi la Madrid, nu trebuie să

rataŃi acest musical care a fost văzut până în prezent de peste100.000 de spectatori (acesta s-a jucat între 2006-2008 şi la Teatrul«Victoria» din Barcelona şi a fost vizionat de 600.000 despectatori!) şi că este păcat că nu am ştiut să păstrăm musicalul«Chicago» regizat de Ricard Reguant, care face furori cuspectacolele sale în Europa şi în SUA încă din 1987.

PuŃină istorie...

După lansarea filmului «Grease», Olivia Newton-John acunoscut consacrarea definitivă, asemeni lui John Travolta care adevenit în scurt timp superstar, deşi era deja cunoscut şi apreciatdin filmul “Saturday Night Fever” şi din sitcom-ul de televiziune“Welcome Back Kotter”. Filmul a primit în 1979 5 nominalizări laGlobul de Aur şi a înregistrat record de încasări. “HopelesslyDevoted to You” a fost nominalizată în 1979 la categoria “AcademyAward for Best Music – Original Song”, dar “Grease” a fost muzicace l-a consacrat definitiv pe Frankie Valli. Coloana sonoră a filmuluia fost inclusă pe un album devenit Number One in mai multe Ńări,dar melodia “You’re The One That I Want” fusese lansată ca singleînaintea lansării filmului şi a urcat vertiginos în top-urile despecialitate, fără ca aceasta să fi fost interpretată live până atunci.În Marea Britanie, cele două melodii cântate de duetul Travolta –Newton John, “You’re The One That I Want” şi “Summer Nights”, audevenit hituri şi au fost cele mai bine vândute single-uri. Dupăsuccesul enorm al filmului “Grease”, s-a plănuit în 1982 ocontinuare - “Grease 2”, dar singurele personaje care s-au păstratau fost Blanche, Coach Calhoun, Eugene, Frenchy, Leo şi PrincipalMcGee. Patricia Birch, coregraful filmului original, a fost regizorulcare a realizat “nefericita” continuare, “Grease 2″ fiind practic şisingurul său film. La eşec a contribuit şi echipa care a realizatcastingul, chiar “Paramount” intenŃiona atunci să transforme“Grease” într-o franciză de 3 remake-uri şi un serial TV, darîncasările au fost sub aşteptări. Astfel s-a renunŃat la orice plan deviitor cu acest film. Filmul “Grease” a fost relansat în cinematografeîn 1998, pentru a marca 20 de ani de la prima lui lansare pe piaŃăşi a intrat imediat în top-ul “Entertainment Weekly’s list” la categoria“Cele mai bune 50 de filme”. (Text şi foto: Oana Georgescu)

Gabriel DorobanŃu şi Ricard Reguant

SelecŃie


“MISS” Ro-Mania“Unde se găsesc cele mai frumoase fete? Răspuns:

în România. DemonstraŃie: se face un casting, se ia caarbitru Monica Columbeanu şi se aleg 10 frumuseŃiautohtone. Ce urmează, vă vor dezvălui băieŃii de la Ro-Mania...”.

Sunt de 14 ani pe piaŃa muzicală românească şi i-aŃiascultat cântând alături de nume cunoscute ale muziciipopulare româneşti, de Horia Brenciu sau de formaŃiasuedeză Rednex, atunci când au participat, doi ani la rând, lapreselecŃia naŃională pentru Eurovision. Ei sunt Ro-Mania,adică, Răzvan, IonuŃ şi Cătălin.

În căutarea “Evelor”De când străbat Ńara în lung şi-n lat, dar şi din

experienŃa turneelor internaŃionale, cei de la Ro-Mania auajuns şi ei la concluzia că, dintre toate fetele pe care le-au

întâlnit, ale noastre-s mai frumoase: “Când suntem înstrăinătate reuşim să recunoaştem o româncă dintr-o mie!”.Cu acelaşi sentiment au revenit în Ńară şi după turneulCallatis EuroTour, întreprins anul trecut în Austria, Germania,Belgia şi Italia împreună cu formaŃia K1 şi cu soprana Felicia

Filip. Aşa că, dacă tot promovăm valorile româneşti pestehotare, de ce să nu se ducă vestea şi despre frumuseŃearomâncelor? Prin urmare, “Am simŃit nevoia să subliniemacest lucru şi ne-am gândit să le dedicăm o melodie fetelor şifemeilor din România, pe care s-o numim «Cele maifrumoase». În videoclipul pe care-l vom realiza, vrem săapară cele mai frumoase românce”. Şi, uite aşa, a apărutideea campaniei “Cele mai frumoase”, al cărei scop este săgăsească 10 “EVE” de pe plaiurile noastre. Concursul ademarat încă din aprilie pe site-ul formaŃiei, dar, pentru aavea ecoul dorit, cei de la Ro-Mania s-au gândit la o prezenŃăfeminină de top.

NaŃionala femininăRo-Mania s-a oprit la Monica Columbeanu. Fără

prea multe formalităŃi, vedeta a acceptat să devină imagineacampaniei “Cele mai frumoase”, să reprezinte “etalonul defrumuseŃe românească”, după cum s-au exprimat Răzvan,IonuŃ şi Cătălin. În opinia lor, Monica se potriveşte perfect

tipologiei căutate: “românca tânără şi frumoasă,românca - soŃie, românca - mamă, românca desucces, care îşi reprezintă Ńara cu brio, care trăieşte şisimte româneşte”. Monica s-a implicat în aceastăcampanie fără a solicita avantaje materiale, iar primaapariŃie a celor patru a avut loc la Bucharest FashionWeek, unde băieŃii au susŃinut un minirecital în primaseară a festivalului. Dar greul de-abia acum vine: laconcurs s-au înscris deja sute de fete, dar numai 10dintre ele se vor califica în finală. Monica speră că vorgăsi “câteva frumuseŃi emblematice specifice fiecăreizone a Ńării”, iar participarea câştigătoarelorconcursului la videoclip e doar primul pas alproiectului. IntenŃia celor de la Ro-Mania este să deade veste şi lumii că avem fete de invidiat şi sărealizeze o şedinŃă foto pentru calendarul festivaluluiCallatis.

Deşi pare o colaborare în premieră, Monica aadoptat “Callatis”-ul demult şi a Ńinut să precizeze: “Euşi echipa de la Callatis suntem ca o familie! La Callatisl-am cunoscut mai bine pe soŃul meu, pe scenaCallatis-ului am prezentat alături de Radu Forneaevenimentul «Iarna e ca vara» (ediŃia de iarnă afestivalului Callatis - n.rep), îmi petrec vacanŃele decele mai multe ori la Mangalia… Ultima oară, am fostacolo împreună cu familia mea la slujba de Înviere”.

Etno e din nou la modăNu este nici prima dată când Monica adoptă o Ńinută

etno. A început cu serbările folclorice la care participaîn copilărie, pe când făcea parte din corul şcolii, şipână la prezentările de modă ale colecŃiilor cu influenŃeetno (Liza Panait şi colecŃiile sale sunt un exemplu):“Îmi plac iile foarte mult. Le consider chiar foartetrendy. Asortate cu accesoriile potrivite, pot fiadevărate piese de rezistenŃă. Eu promovez, defiecare dată când am ocazia, tot ceea ce Ńine de modaromânească. Particip de fiecare dată la GalaUniversităŃii de Artă şi Design din Cluj şi cred că avem

într-adevăr în România valori care trebuie scoase la lumină”,spune Monica, susŃinătoare a Proiectului lansat de FeliciaFilip şi K1 cu ocazia concertului «Balade din CarpaŃi», proiectintitulat «Mândru să fii român – Ieşi în lumină !».

(Text: Alina Sopron, Foto: Robert David)

Ro-Mania şi M. Columbeanu

32

Capitalele muzicii


CânteceleBucureştilor

Ioan SĂTMĂREANU

Capitala României a împlinit cinci veacuri şijumătate, prilej cu care au avut loc tot felul de manifestări,multe din ele insuficient popularizate. Păcat, mare păcat,mai ales pentru superbul concert de muzică uşoarăromânească găzduit de legendarul parc Cişmigiu. Tânăraorganizatoare Mihaela Hoghiş a alcătuit, cu inspiraŃie şigust, o distribuŃie pe care spectatorii (mulŃi dintre ei simplitrecători prin parc, dar care nu s-au mai dezlipit din faŃascenei mai bine de 2 ore) au gustat-o din plin, antrenându-se chiar la dans, într-o ambianŃă pe care Bucureştii nu aumai avut-o de multă vreme… Mihai Constantinescu atrecut în revistă marile sale şlagăre, anticipând spectacolulomagial de la Sala Palatului, la 40 de ani de carieră. OanaSârbu a evocat cu farmec personalitatea lui Florin Bogardo,neuitând că a fost vedete filmului „Liceenii”. O bucurie a fostîntâlnirea cu proaspăta mămică, deloc uitată de public,Carmen Trandafir, urmărită cu interes, din… cărucior, de fetiŃasa (şi a comentatorului sportiv Emil Grădinescu), reamintindu-ne hit-urile scrise pentru ea de Marius łeicu şi George Natsis.Anastasia Lazariuc, la rându-i, a fost primită cu multă căldură,cele mai aplaudate fiind creaŃiile lui Ion Aldea Teodorovici, peversurile altui mare dispărut basarabean, poetul Grigore

Vieru. Olimpian, Adrian Daminescu şi-a instalat tacticoslaptopul şi a făcut o incursiune prin lumea evergreen-ului, darar fi fost de dorit să cânte şi câteva din cunoscutele salesuccese autohtone. În sfârşit, Corina Chiriac a fostdebordantă, antrenând întregul parc Cişmigiu, am spune, labună-dispoziŃie, antren, relaxare. Un concert minunat şi unsingur regret. Că Primăria Capitalei n-a invitat-o şi pe MarinaVoica, pentru că în mod normal şlagărul său „Bucureştiul emicul Paris” trebuia să fie leit-motivul serbărilor!

Sărbători laMoineşti

Mihai CHIHER

Manifestări de mare diversitate,cele mai multe muzicale, au jalonat celedouă zile de sărbătoare de la Moineşti.Aşa cum s-a observat şi anul trecut,tânărul şi ambiŃiosul primar, ing. ViorelIlie, a revigorat „Zilele municipiuluiMoineşti”, mutându-le pe stadion şiconferindu-le o anvergură majoră. Aşaa fost şi în acest an, la a X-a ediŃie,când, în ciuda crizei, a reuşit săantreneze toŃi sponsorii locali şi săofere două zile de mare complexitateartistică. Pilduitor este faptul că aacordat mult spaŃiu artiştilor din zonă:grupuri de dans şi folclor de la Clubulelevilor, ansamblul Pashalidis,„Tăzlăuaşul”, majorete, „AvenAmentza”, trupa de dans AlinaDărmărescu, Otilia Purcaru, „Graimoldovenesc”, „Ciobănaşil”, „Ca la noi”,clubul elevilor „MoŃei”, Maricica Ifrim,Diana Munteanu, Mihalea Roşu, ş.a. Şianul acesta au venit din Rep. Moldovaartiştii din raionul Cantemir, avându-i în

frunte pe NicolaeEfsicov şi NataliaBolocan. IonDiaconu, AnişoaraPorumbescu şiinstrumentiştii depeste Prut au avutalături pe scenă perapsodul Mihai Ion şipe membriiorchestrei „Graimoldovenesc” dinMoineşti. Dar, seînŃelege, atracŃiamaximă au exercitat-o vedetele selectatecu inspiraŃie şi bungust de Viorel Ilie şide colaboratorul săuFlorin Lupancu.StimulaŃi şi de unpublic fierbinte şiavizat, au fost lamare înălŃimeDirecŃia 5, Celia,Blaxy Girls, MatildaPascal CojocăriŃa,Montuga, BlindEchoes. Focurile deartificii au încununato manifestare deexcepŃie, cum nusunt multe în Ńară.

Celia

Mihai Constantinescu

Decenii alături de Orchestra

Radiodifuziunii...Octavian URSULESCU

Pe vremuri i se spunea orchestra Radio-TeleviziuniiRomâne, cele două instituŃii fiind unite sub acelaşi stindard.De curând, Cristian Păunescu m-a invitat la TVR3 să vorbimdespre această minunată orchestră – în studio se mai aflauFlorian Lungu, Ionel Tudor – de 15 ani dirijorul ei –, DanDimitriu, Cristian Teodorescu. Am discutat despre amintirilefiecăruia dintre noi, cu imensă emoŃie, fiindcă se împlinesc60 de ani de când orchestra a fost înfiinŃată. S-a pomenitacolo numele lui Marcel Ionescu, dar mai ales a fost evocatăfigura legendară a lui Sile Dinicu, de la a cărui naştere, iată,se împlinesc 90 de ani. „Meşterul”, cum îi spuneau toŃi, a fostcel care, prin prestigiul său de muzician-nepereche, aconferit prestigiu acestui ansamblu. Era aspru cuinstrumentiştii, dar îi apăra de fiecare dată, ca un tatăprotector. Îmi aduc aminte că la un festival de la Mamaia

organizatorii programaseră repetiŃiile în plină caniculă.Teatrul de vară nu era acoperit, cum cred că nu este niciastăzi, aşa încât soarele îi năucea pe bieŃii instrumentişti,nevoiŃi să stea nemişcaŃi pe scaune ore în şir. Sile Dinicu afăcut un scandal monstruos şi nimeni de la Consiliul Culturiin-a îndrăznit să i se opună, drept care repetiŃia a fost mutatăla o oră mai...umbroasă. Ca prezentator de 13 ori alFestivalului de la Mamaia, dar şi al atâtor spectacoleimportante desfăşurate în acompaniamentul Big-band-uluiRadio – „Melodii”, „Şlagăre în devenire”, „Steaua fărănume”, emisiuni de varietăŃi – am asistat deseori la repetiŃii,fascinat de fiece dată de rigoarea şi seriozitatea sa. Avea unauz muzical mai mult decât perfect – dacă se poate spune

aşa: detecta orice greşeală, cât de mică ar fi fost ea. Avea şio memorie prodigioasă; după ce trecea o dată peste o piesă,aproape nu se mai uita pe partitură. Cine poate uitamomentul când ridica mâna cu bagheta? Se făcea o liniştemormântală, nu se auzea nici musca! Mare păcat că s-arenunŃat la celebrul semnal muzical al orchestrei: era o cartede vizită, o legătură peste timp!

Sile Dinicu avea o consideraŃie deosebită faŃă de aceicompozitori-muzicieni de mare valoare, pe care i-a luatalături de el de foarte tineri, anticipând poate faptul că, pesteani, îi vor prelua bagheta în fruntea orchestrei. Este cazul luiIon Cristinoiu, baterist în orchestră la una din primele ediŃiiale „Cerbului de Aur” de la Braşov, la sfârşitul anilor ’60 aisecolului trecut (ce greu îmi vine să spun asta!), precum şi allui Ionel Tudor, promovat ca pianist al big-band-ului pe cândera încă „junior”. Lui Cristinoiu, îmi aduc aminte, i-a dirijatimpecabil toate creaŃiile, iar la reluarea festivalului de laMamaia, în 1983 (...fusese întrerupt în 1976...) am asistat lao discuŃie între ei, în care îi spunea regretatului compozitor –care avea unele îndoieli – că piesa acestuia, „Încrederea”,este o bijuterie şi că va câştiga un premiu: cântată impecabilde Marina Voica, deloc preferată de regimul zilei, melodia acucerit un premiu important, deşi merita Trofeul. La fel şi cucreaŃiile lui Ionel – aproape că îndrăznesc să afirm că SileDinicu i-a dorit pe amândoi urmaşi ai săi, cunoscându-levaloarea uriaşă! Sile Dinicu era şi un personaj pitoresc: purtao pălărie cu boruri largi, iar automobilul lui, Chevrolet Impala,făcea senzaŃie – îmi închipui că nu prea mergea cu el,

consuma imens, iar benzina era atunci oproblemă chiar şi pentru opersonalitate ca el! La Mamaia, în zilelepremergătoare festivalului, erau faimoasepartidele de cărŃi pe care le încingea cubunii săi prieteni: Radu Şerban, GeorgeGrigoriu, Temistocle Popa, VasileVeselovski, Gioni Dimitriu, HoriaMoculescu... Îmi aduc aminte că m-ainvitat şi pe mine o dată, nici nu mai ştiucum m-am scuzat, deşi aş fi vrut să fiualături de aceşti coloşi, eu, un tânărprezentator...

A crezut mult în diverşi artişti, i-asprijinit, i-a îndrumat, între ei – la loc defrunte – fiind Jeanina Matei sau Eva Kiss.Activitatea dirijorală nu i-a lăsat, dinpăcate, prea mult timp pentru compoziŃie,totuşi „Meşterul”» ne-a dăruit câtevacreaŃii memorabile. Între ultimelespectacole alături de el, pe scena SăliiRadio, mă duce gândul la unul în caresemna un potpuriu din cele mai celebrerefrene dedicate Bucureştilor, între care

figura şi o piesă a sa. Ultima oară l-am văzut pe marele dirijorîn aceeaşi sală de concerte: eu - pe scenă, el - în lojă. L-amomagiat, s-a ridicat în picioare cu mare greutate (pentru căsuferise un atac cerebral ): a fost aplaudat minute în şir deîntreaga audienŃă! A fost ultima sa apariŃie în public…

Sile Dinicu, Ion Cristinoiu nu mai sunt, dar, de fiecaredată când vorbesc de big-band-ul Radio, simt o emoŃiespecială, mă gândesc la ei, la Sandu Avramovici, DanMândrilă, Nicu Dumitrescu, Corneliu Meraru, NeluMarinescu, Alin ConstanŃiu şi toŃi muzicienii de legendă aiacestei orchestre minunate…Unii mai sunt printre noi, să-icinstim cum se cuvine !

33

Maeştrii


S. Dinicu, H. Mălineanu

CD-uri


Vasile V. Vasilache:„Dreptul

la neuitare”

ExcepŃional acest dublu albumeditat de Electrecord (ca de obicei,felicitări directoarei CorneliaAndreescu), însoŃit de un booklet carede fapt este un volum de 30 de pagini!ToŃi prietenii şi colaboratorii aşterngânduri şi amintiri calde, emoŃionante

despre acest maestru al compoziŃiei, înegală măsură un om vesel, dezinvolt,hâtru, mereu cu câteva glume pe buze.Realizarea i se datorează văduveicreatorului, Marilena, care îşi vede cusiguranŃă misiunea îndeplinită după anide eforturi. Pe cele 2 CD-uri putemreasculta nu mai puŃin de 41 de melodii(două dintre ele apar în dublă versiune– e vorba de celebrele „Ploaia şi noi” şi„Vechiul pian”). La ce titluri să neoprim? Cert este că nu lipsesc nici „Nuştiam că mă iubeşti şi tu”, „De veghe laporŃile iubirii”, „Cine eşti tu?”, „Dorul”,„Şi voi uita”, „Pentru tine dragoste”, „Înochii tăi, în ochii mei”, „Bună dimineaŃasoare”, „Numai cerul şi pământul”,„Unde Ńi-e gândul?”, „Aş vrea să fiu”…Dar mai ales este cea maiimpresionantă şi mai completă colecŃiede mari voci ale muzicii noastreuşoare, de la Mirabela Dauer, AurelianAndreescu, Margareta Pâslaru, MarinaVoica, Doina Badea, Angela Smilea,Stela Enache, Monica Anghel, DoinaSpătaru, Cornel Constantiniu, DanSpătaru, Dida Drăgan, AdrianRomcescu la Acvilina Severin sau 3T.Ne reîntâlnim şi cu marii actori ŞtefanBănică, Dumitru Rucăreanu, CristinaStamate, Nicu Constantin, NicolaeDinică sau cu solista din Belgia,Kalinka. Acest dublu album sperăm sădeschidă seria unor materiale

discografice dedicate compozitorilornoştri de frunte, a căror moştenire esteimpresionantă!

ExclussiV: „Pentrucă te iubesc/

Povestiri din

Bucureşti”

Cu adevărat remarcabil acestdublu album al soŃilor Bianca şi MarianSârbu, reuniŃi sub titulatura ExclussiV!Ea, Bianca, actriŃă la Teatrul de revistă„C. Tănase”, este posesoarea uneivoci excepŃionale şi are şarm,feminitate, pe care le-a pus în valoareplenar la marele spectacol „RememberDan Spătaru” de la Sala Palatului. El,Marian, este un instrumentist(keyboards, e-drums, synthesisers) şiorchestrator remarcabil. Cei doisemnează împreună 9 din cele 11melodii ale primului album (saxofon –Adrian Petrescu), dintre care remarcătitlurile „I Cried” (cu videoclip inclus),„Eşti iubirea mea” (feat. AdrianEnache), „Prima oară”, „Dor,” „Pentrucă te iubesc”, „Numai eu”. Ca unbalsam pentru suflet este al doilea CD,incluzând melodii nemuritoare, pe careprotagoniştii ni le restituie în versiuniemoŃionante: „FetiŃele din Bucureşti” (I.Vasilescu), „Trurli” (V. Vasilache),

„Coşarul”, „Suflet candriu de papugiu”(N. Kirculescu), „Ce cauŃi tu în viaŃamea” (Mălineanu), „Cel mai frumostango” (Vasilescu), „Lalele” (T. Popa),„Salcia” (H. Moculescu), „Merit eu”(Veselovski), „De-ar fi să vii”(Wilmanyi). Aranjamente: MariusVernescu (de asemenea keyboards),Bianca şi Marian Sârbu. Editat deStage Expert şi distribuit de A&ARecord, albumul beneficiază de

sprijinul unor oameni care-şi leagăastfel numele de un produs muzical demare calitate – Sorin Fodoreanu, IoanPotârniche. Înregistrări, mixaj,mastering – Stage Expert; imprimare,editare, preproducŃie, mixaje – ing.Felix Rădulescu. Un dublu album –bijuterie, cu o grafică de lux şi un numede care trebuie să Ńinem seama:ExclussiV!

Autentic: „ViaŃă, viaŃă”

La casa de producŃie Big Man,Denis Mihai şi Cătălin Bota, cei doicomponenŃi ai valorosului grup

Autentic, ne propun un album plin desavoare şi de culoare, cu 9 compoziŃiiîn manieră folclorică-etno semnate deFlorin Mariş şi cu 4 prelucrări dinfolclor. Pe CD întâlnim şi alte numebinecunoscute, cum ar fi Raoul(versurile la piesa „Ciobănaşul”),Cristian Faur (aranjamente orchestraleinspirate), Dan Lăzărică (vioară).Cătălin şi Denis sunt în mare vervă,cucerindu-ne cu titluri cum ar fi „Buzelede miere”, „Florile dalbe din tei”, „ViaŃae un dar”, „Joacă hora”, „Omulecinsteşte-Ńi soarta”. SenzaŃia discului oconstituie colaborarea cu două vociexcepŃionale, adevărate prietene şi înviaŃă, şi pe scenă: Mirabela Dauer(„Măi bădiŃă, Petre măi”, „Călător”) şiMaria Dragomiroiu („Cântece de dor”).Şi din acest motiv, CD-ul nu trebuieratat!

Eva Kiss:„Amintiri”

Până la albumul pe care i l-apromis casa Electrecord, prin dnadirectoare Cornelia Andreescu,valoroasa noastră solistă ne


CD-uridemonstrează că nici în Ńara deadopŃie, Danemarca, n-a uitatşlagărele româneşti care au făcut-ocelebră. SoŃul artistei, muzicianulConstantin Radu, semnează atâtcoperta, cât mai ales masterizareadigitală a celor 17 piese, operaŃieefectuată în studioul Rakiss dinCopenhaga (care, aşa cum spune şinumele, le aparŃine). Înafară de un titlucare nu putea lipsi, „Putereadragostei”, avem de-a face numai cucreaŃii româneşti, aparŃinând acelormaeştri cu care Eva Kiss a colaborat(şi o va mai face, sperăm!) şi pe carenu i-a uitat: Camelia Dăscălescu,Temistocle Popa, Jolt Kerestely, Dan

Stoian, Ionel Tudor, Dan Dimitriu,Ştefan Kardoş, Boroş Zoltán, MihaiGrigoriu, Dan Beizadea, DaniConstantin, Dan Ştefănică, DragoşNedelcu… Este absolut emoŃionantăreascultarea unor cântece cum ar fi„Tăcutele iubiri”, „AnotimpulsperanŃelor”, „Acele veri ale iubirii”, „Nuasculta”, „E toamnă iar”, „Nu vreau săte mai pierd”, „Pentru mama mea”,„CântaŃi cu dragoste”, ceea ce ne facesă aşteptăm cu nerăbdare un „Best of”şi la Electrecord!

Savoy: „O viaŃă şi încă o

zi”

Acest „Best 6”, editat de casaElectroStar din Oneşti, dovedeşte încăo dată prolificitatea de excepŃie acompozitorului Marian Nistor. Cele 16piese compuse de el, cântateîmpreună cu Dorina Paraschiv Nistor,soŃia sa, ne dezvăluie un universmelodic de o uluitoare diversitate,strălucind literalmente titluri cum ar fi„Frunza mea albastră”, „Pe o rază delumină”, „Fata mării”, „Rugăciune”,„Haiducul”, „Iubirea s-o aducem pe

pământ”, „Vis pierdut”. Ca de obicei,Marian Nistor scrie numai pe versuriadevărate, alese de el din cărŃile unormari poeŃi: Eminescu, Vieru, A.Păunescu, D. Matcovchi, Radu Stanca,Panait Cerna. OrchestraŃiile suntsemnate de compozitor, iar imprimărileşi masterizarea efectuate la MidiSound Studio (Jolt şi Andrei Kerestely),Drăgan Music (Mircea Drăgan). EugenUngureanu se poate mândri cu unprodus valoros al casei sale deproducŃie, care duce mai departelegenda Savoy!

Mihaela Sabău,Ciprian Istrate:„Cântece de pe

Mureş şi Târnavă”

Invitat ca de obicei în chip devedetă la „Zilele Chiherului” de cătreinimosul primar Emanoil Hurdugaci,interpretul Ciprian Istrate şi-a lansat

aici, la ediŃia 2009, două noi albume.Primul ni-l înfăŃişează alături deformaŃia „Ceteraşii de pe Câmpie”, aldoilea este cel recenzat în acest colŃde pagină. Recomandat cu căldură înbooklet de Gelu Furdui de la Radio

Cluj, albumul include 19 titluri dinzonele evocate în titlu, dintre care unulîn duet (Jiana). Piese frumoase, puseîn valoare de vocile calde ale celor doişi de un acompaniament de calitate,asigurat de orchestra „Ardealul”, dirijorEmil Mihai. CD-ul este editat de casade producŃie Libris din Braşov, careîncurajează permanent talentele dinaceastă zonă. Căci nu degeaba eChiherul cea mai frumoasă comună dinRomânia!

Anastasia Lazariuc:„Dor de mamă”

În florilegul de vedete alecântecului promovate de casa OvoMusic a lui Ovidiu Komornyik seînscrie, iată, odată cu acest album, şiAnastasia Lazariuc. În cuvinte calde,simple, artista îşi sintetizează înbooklet viaŃa şi cariera, regretândpierderea mamei, anul trecut. Ei îidedică acest CD remarcabil, reunind,pe lângă o creaŃie a lui AdrianRomcescu (“Un dor în urma ta”), numai puŃin de 17 cântece aparŃinândcompozitorilor basarabeni. Între ceimai cunoscuŃi la noi: Petre Teodorovici,Iurie Sadovnic, Jan Raiburg, Nicolae

Caragia (stabilit, după cum se ştie, înRomânia), Anatol Dumitraş. Aşa cums-a putut constata şi în ampla emisiuneconsacrată ei de OTV, Anastasiarămâne fidelă filonului romantic, cutitluri cum ar fi: “Casa mea”, “Astăvară”, “Prietenii”, “Mama”, “Cupa decristal”, “Revino”, “Prima întâlnire”.

Sosită în România exact înurmă cu duă decenii, artista are dejaun loc privilegiat în inima melomanilor.

Vedete

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Director: Costin ASLAMRedactori:

Mihai COSMA Octavian URSULESCU

Editorialist: Adrian IORGULESCU

Semneazã în acest numãr:George BALINT, Dan BUCIU, Carmen CHELARU,

ConstanŃa CRISTESCU, Bujor DÂNŞOREAN, Gheorghe FIRCA, Oana GEORGESCU,

Loredana IAłEŞEN, Doru IONESCU, Madeleine KARACAŞIAN,

Florian LUNGU, PetruŃa MĂNIUł, Doina MOGA, Florinela POPA, Doru POPOVICI, Constantin-Tufan STAN,

Carmen STOIANOV, Eugen TODEA, Florin-Silviu URSULESCU

Adresa redacŃiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected] - ERICOM PRINT SRL

TEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE EDITURA MUZICALĂ CUSPRIJINUL UCMR-ADA DIN FONDUL SOCIAL CULTURAL

ŞI ÎN COLABORARE CU U.N.M.B.

Raoul, mereu

surprinzătorOctavian URSULESCU

Ca şi în politică, există şi în muzică „grupulde la Cluj“ (e vorba, de fapt, de judeŃ, adică deTurda şi Câmpia Turzii)! Fuego, Andra, Raoul sunttineri, frumoşi, talentaŃi, au multă personalitate,lumea la picioare, pentru că succesul le surâde dinplin. La numai 30 de ani, împliniŃi anul acesta,Rareş Borlea-Raoul se poate mândri cu 7 albumesolistice şi încă 4 scrise şi produse pentru alŃiartişti, la loc de frunte fiind colaborarea cu MirabelaDauer, marea cântăreaŃă reinventându-se graŃiespiritului viu, noutăŃii şi prospeŃimii aduse decompoziŃiile lui Raoul. Revista « ActualitateaMuzicală », editată de Uniunea Compozitorilor şiMuzicologilor din România, i-a acordat recentpremiul intitulat « RevelaŃia anului 2008 », la carese adaugă o altă distincŃie importantă, primită dinpartea Trustului de presă « Ambasador » dinTârgu-Mureş, semn că epoca acumulărilor s-aîncheiat şi încep să vină recunoaşterile pentruacest cantautor cu voce caldă, catifelată. Raoulmunceşte mult, când îl cauŃi este în studio, la Cluj- Napoca sau la Bucureşti, compune (a scris cântece

remarcabile pentru Maria Dragomiroiu, duetulAutentic, pentru o solistă din Israel şi mulŃi alŃii),orchestrează, scrie versuri de mare sensibilitate.Când l-am prezentat pentru prima dată pe scenade la Splendid Beach din Eforie-Sud, a lui DorelConstantin Onaca, am fost uimit de faptul că numaidupă câteva apariŃii spectatorii îi fredonau dejacâteva refrene. Anii au trecut şi m-am lămurit,Raoul ştie să meargă la sufletul omului cu cântecesimple, adevărate, curate. Este şi cazul albumuluide faŃă. Cu o duzină şi jumătate de cântece care teridică de pe scaun, cu ritmică acaparatoare,magnetică şi cu versuri minunate aparŃinândprotagonistului. Este vorba de un melanj de stiluricomponistice, albumul fiind extrem de divers,pornind de la mari succese ale muzicii uşoare dinBalcani. Avem bouzouki cu un virtuoz autentic dinCipru, balalaică, culori timbrale surprinzătoare. Unalbum plin de culoare şi lumină, cântând plenardragostea, cu o piesă titulară în care Raoulrecunoaşte sincer că este « Egoist » : în dragostealui pentru muzică şi pentru public, ne vrea doarpentru el !

112009 Serie nouã A - UCMR · 2010. 8. 3. · o grămadă de articulaŃii sonore, aparent fără...

Documents

Transcript of 112009 Serie nouã A - UCMR · 2010. 8. 3. · o grămadă de articulaŃii sonore, aparent fără...