10.Sfânta Treime - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh – Taina iubirii supreme

7/31/2019 10.Sfânta Treime - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh – Taina iubirii supreme

http://slidepdf.com/reader/full/10sfanta-treime-tatal-fiul-si-sfantul-duh-taina-iubirii-supreme 1/253



'ugă%iune %ătre *reasfânta Treime##################################################################(+'ugă%iuni %ătre Sfânta Treime#############################################################################

'ugă%iune %ătre Sfânta Treime a Sfântului I!an .ură de ur######################/'ugă%iune %ătre Sfânta Treime a Sfântului I!an .ură de ur###################$

'ugă%iune %ătre t!t0iit!rul şi iubit!rul de !ameni Dumne"eu şi *ărinte a %elui 1ntru Sfin*ărintelui n!stru 2asile %el 3are######################################################################4'ugă%iune %ătre Sfânta Treime a Sfântului nti!h *ande%tul#######################&

'ugă%iune de %erere şi umilin0ă %ătre Sfânta Treime a Sfântului Sime!n l!g!făt3etafrastul 1n stihuri iambi%e###########################################################################5'ugă%iune %ătre *reaSfânta şi %ea de ! fiin0ă Treime a lui I!an dia%!nul, %are a f!st frate lui 3ar%u, mitr!p!litul Efesului şi n!m!filax al marii 6iseri%i#####################$4'ugă%iunile feri%itului rhimandrit S!fr!nie, u%eni%ul Sfântului Siluan th!nitul %ătDumne"eu Tatăl , 3ântuit!rul 7rist!s Dumne"eu şi *reaSfântul Duh Dumne"eu $+'ugă%iunile Sfin0il!r *ărin0i 8panthisma9 - 'ugă%iune umilin%i!asă %ătre Sfânta Treim##############################################################################################################################$5'ugă%iune %ătre Sfânta Treime#########################################################################4/'ugă%iune %ătre Sfânta Treime#########################################################################4(

'ugă%iune %ătre *reaSfânta şi %ea de ! fiin0ă Treime#####################################4'ugă%iune de %erere %ătre Sfânta Treime########################################################44'ugă%iune de umilin0ă %ătre Sfânta Treime####################################################4&'ugă%iune %ătre Sfânta Treime, !n!rată de Sfânta 'ita################################45

*ărintele :le!pa Ilie – *redi%a 1ntâi la Sfânta Treime#######################################)/*ărintele :le!pa Ilie – *redi%a a d!ua la Sfânta Treime################################&

Sfântul I!an .ură de ur - :uvânt la Sfânta Treime - Egalitatea Fiului %u Tatăl +4Sfântul .rig!rie Te!l!gul - *!eme d!gmati%e - Despre Tatăl###########################5

Sfântul .rig!rie Te!l!gul - *!eme d!gmati%e - Despre Fiul##########################54

Sfântul .rig!rie Te!l!gul - *!eme d!gmati%e - Despre Duhul######################5+Sfântul I!an Damas%hin – Despre Sfânta Treime#############################################/(Sfântul Ignatie 6rian%ianin!v - 3ângâiet!r este Duhul, 3ângâiet!r este Fiul, 3ângâiet!r esTatăl#######################################################################################################################//(Sfântul ;i%!lae 2elimir!vi%i – Treimea – iubire şi as%ultare infinite##############//$Din pildele Sfântului :!sma Et!lianul - :hipuri ale Sfintei Treimi###############//&Sfântul ndrei %el nebun pentru 7rist!s< *ildă despre Sfânta Treime##########//53itr!p!litul ugustin de Fl!rina - *redi%ă la Sfânta Treime – Sfânta Treime versus treimpatimil!r diav!leşti##############################################################################################/(/Sfântul I!an de =r!nstadt despre Sfânta Treime#############################################/(4

Sfântul lexandru din Svir 8/$$+-/49 - Sfântul %are s-a 1nvredni%it să vadă Sfânta Treim###############################################################################################################################/()Sfântul ntim Ivireanul - :uvânt la Dumini%a *reafintei Tr!i0e###################/

'ugă%iune##########################################################################################################/$*ărintele Te!fil *ărăian - *reasfânta Treime şi Sfânta >iturghie###################/4*ărintele Dumitru Stănil!ae - Sfânta Treime, taina iubirii#############################/$

*ărintele Dumitru Stănil!ae şi 3ar%-nt!ine :!sta de 6eauregard – Experien0a Treim?Suntem t!tdeauna Trei@A#############################################################################/4+

*ărintele 3ihail Stan%iu - *redi%ă la *rivegherea 1n %instea *ra"ni%ului Sfintei Treimi /)

*ărintele :iprian ;egreanu - *redi%i la *ra"ni%ul Sfintei Treimi, a d!ua "i de 'usalii /&



*ărintele D!rin *i%i!ruş - *redi%ă la pra"ni%ul *rea Sfintei Treimi##############/++*r# :!nf# Bniv# Dr# :!nstantin ;e%ula - *redi%ă la Sfânta Treime#################/5*ărintele I!n :âr%iuleanu - Sfânta Treime#######################################################/5)

*ărintele I!n :âr%iuleanu - *redi%ă la *ra"ni%ul Sfintei Treimi#################((*ărintele I!sif Trifa - :eva despre Taina Sfintei Treimi##################################(&Traian D!r" - Te preamărim pe Tine, D!amne#################################################(//*r# 2asile '!b - Sfânta Treime - Cn numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt (/

*r# I!an badi şi *r# lexandru 6u"ali% - Sfânta Treime - >unea *reasfântului Spirit(/4'ugă%iune##########################################################################################################(/+:!nstantin :i!fu - iua Sfintei Treimi este sărbăt!area supremă a sufletului n!stru? (/*!vesti!ară %u tâl% - Sfânta Treime###################################################################((Daniel '!usseau - I%!ana Sfintei Treimi###########################################################((/Semnifi%a0ia spirituală a i%!anei Sfânta Treime a lui ndrei 'ubli!v#########((52ladimir >!ssGH - Sfânta Treime 1n i%!n!grafie###############################################(4I%!ane####################################################################################################################($(

Evanghelia şi p!st!lul "ilei

Evanghelia



Ev. Matei 1, 1!"#!

1!.$ede%i să nu dispre%ui%i pe vreunul din ace&tia mici, că zic vouă' (ă în)erii lor, în cerupururea văd fa%a Tatălui Meu, (are este în ceruri.11.(ăci *iul +mului a venit să caute &i să mntuiască pe cel pierdut.1#.(e vi se pare- acă un om ar avea o sută de oi &i una din ele s"ar rătăci, nu va lăsa, oare, mun%i pe cele nouăzeci &i nouă &i ducndu"se va căuta pe cea rătăcită-1/.0i dacă s"ar întmpla s"o )ăsească, adevăr )răiesc vouă că se ucură de ea mai mult dect dcele nouăzeci &i nouă, care nu s"au rătăcit.12.3stfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, (el din ceruri, ca să piară vreunul dintr"ace&tmici.14.e"%i va )re&i %ie fratele tău, mer)i, mustră"l pe el între tine &i el sin)ur. 0i de te va asculta, c&ti)at pe fratele tău.

15.6ar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din )ura a doi sau trei martori să sstatornicească tot cuvntul.17.0i de nu"i va asculta pe ei, spune"l Bisericii8 iar de nu va asculta nici de Biserică, să"%i fie %ca un pă)n &i vame&.1.3devărat )răiesc vouă' +ricte ve%i le)a pe pămnt, vor fi le)ate &i în cer &i oricte vedezle)a pe pămnt, vor fi dezle)ate &i în cer.19.6ară&i )răiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pămnt în privin%a unui lucru pcare îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, (are este în ceruri.#!.(ă unde sunt doi sau trei, aduna%i în numele Meu, acolo sunt &i Eu în mi:locul lor.

p!st!l



Epist!la %ătre Efeseni a Sfântului p!st!l *avel

Efeseni 4, "19

.3ltădată era%i întuneric, iar acum sunte%i lumină întru omnul8 umla%i ca fii ai luminii;9.<entru că roada luminii e în orice unătate, dreptate &i adevăr.1!.Încercnd ce este ineplăcut omnului.11.0i nu fi%i părta&i la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai de)raă, osndi%i"le pfa%ă.1#.(ăci cele ce se fac întru ascuns de ei, ru&ine este a le &i )răi.1/.6ar tot ce este pe fa%ă, se descoperă prin lumină,12.(ăci tot ceea ce este descoperit, lumină este. <entru aceea zice' =e&teaptă"te cel ce dormi te scoală din mor%i &i te va lumina >ristos=.

14.eci lua%i seama cu )ri:ă, cum umla%i, nu ca ni&te neîn%elep%i, ci ca cei în%elep%i,15.Răscumpărnd vremea, căci zilele rele sunt.17.rept aceea, nu fi%i fără de minte, ci în%ele)e%i care este voia omnului.1.0i nu vă îmăta%i de vin, în care este pierzare, ci vă umple%i de uhul.19.$ori%i între voi în psalmi &i în laude &i în cntări duhovnice&ti, lăudnd &i cntnd omnuluîn inimile voastre.



%atistul Sfintei Treimi

'ugă%iunile 1n%epăt!are

În numele Tatălui, &i al *iului &i al Sfntului uh. 3min.

Slavă ?ie, umnezeul nostru, Slavă ?ie ;Slavă ?ie, umnezeul nostru, Slavă ?ie ;Slavă ?ie, umnezeul nostru, Slavă ?ie ;

Împărate ceresc, Mn)ietorule, uhul 3devărului, care pretutindenea e&ti, &i toate le impline&$istierul unătă%ilor &i ătătorule de via%ă, vino &i te sălă&luie&te întru noi, &i ne cură%e&te pe nde toată intinăciunea, &i mntuie&te, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte umnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluie&te"ne pe noi. Sfinte umnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluie&te"ne pe noi.



Sfinte umnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluie&te"ne pe noi.

Slavă Tatălui &i *iului &i Sfntului uh. 0i acum &i pururea &i în vecii vecilor. 3min.

<reasfntă Treime, miluie&te"ne pe noi8

oamne, cură%e&te păcatele noastre8Stăpne, iartă fărădele)ile noastre8

Sfinte, cercetează &i vindecă neputin%ele noastre, pentru numele Tău.

oamne, miluie&te ; oamne, miluie&te ; oamne, miluie&te ;

Slavă Tatălui &i *iului &i Sfntului uh. 0i acum &i pururea &i în vecii vecilor. 3min.

Tatăl nostru, (are e&ti în ceruri, sfin%ească"se numele Tău, vie împără%ia Ta, facă"se voia Tprecum în cer a&a &i pe pămnt. <inea noastră cea spre fiin%ă dă"ne"o nouă astăzi. 0i ne iarnouă )re&alele noastre, precum &i noi iertăm )re&i%ilor no&tri. 0i nu ne duce pe noi în ispită, ci nizăve&te de cel rău. (ă a Ta este Împără%ia &i puterea &i slava, a Tatălui &i a *iului &i a Sfntuluh, acum &i pururea &i în vecii vecilor. 3min.

Miluie&te"ne pe noi, oamne, miluie&te"ne pe noi, că nepricepndu"ne de nici un răspunaceastă ru)ăciune aducem ?ie, ca unui Stăpn, noi, păcăto&ii roii Tăi, miluie&te"ne pe noi.

Slavă Tatălui &i *iului &i Sfntului uh.

oamne, miluie&te"ne pe noi, că întru Tine am nădă:duit8 nu Te mnia pe noi foarte, nici pomefărădele)ile noastre, ci caută &i acum ca un Milostiv &i ne izăve&te pe noi de vră:ma&ii no&tri, cTu e&ti umnezeul nostru &i noi suntem poporul Tău, to%i lucrul minilor Tale &i numele Tăchemăm.

0i acum &i pururea &i în vecii vecilor. 3min.

@&a milostivirii deschide"o nouă,inecuvntată Aăscătoare de umnezeu, ca să nu pierim cei nădă:duim întru tine, ci să ne mntuim prin tine din nevoi, că tu e&ti mntuirea neamulcre&tinesc.

(rezul (red Într"@nul umnezeu, Tatăl 3to%iitorul, *ăcătorul cerului &i al pămntului, al tuturor celvăzute &i nevăzute.0i întru @nul omn 6isus >ristos, *iul lui umnezeu, @nul"Aăscut, (are din Tatăl S"a născumai înainte de to%i vecii. umină din umină, umnezeu adevărat din umnezeu adevăraAăscut, nu făcut, (el de o fiin%ă cu Tatăl, prin (are toate s"au făcut.(are pentru noi oamenii &i pentru a noastră mntuire.S"a po)ort din ceruri 0i S"a întrupat de uhul Sfnt &i din Maria *ecioara 0i S"a făcut om.



0i S"a răsti)nit pentru noi în zilele lui <ilat din <ont, 0i a pătimit &i S"a în)ropat. 0i a înviattreia zi după Scripturi . 0i S"a suit la ceruri &i 0ade de"a dreapta Tatălui. 0i iară&i va să vină cu slavă, să :udece viii mor%ii, 3 cărui Împără%ie nu va avea sfr&it.0i întru uhul Sfnt, omnul de via%ă *ăcătorul, (are din Tatăl purcede,(ela ce împreună cu Tatăl &i cu *iul este închinat &i slăvit, (are a )răit prin prooroci.Întru"una Sfntă Soornicească &i apostolească Biserică,

Mărturisesc un otez întru iertarea păcatelor,3&tept învierea mor%ilor &i via%a veacului ce va să fie. 3min ;

<salmul 4!Miluie&te"mă, umnezeule, după mare mila Ta, &i după mul%imea îndurărilor Tale, &ter)fărădele)ea mea. Mai vrtos mă spală de fărădele)ea mea, &i de păcatul meu mă cură%e&te. (fărădele)ea mea eu o cunosc, &i păcatul meu înaintea mea este pururea. ?ie @nuia am )re&it, rău înaintea Ta am făcut, a&a înct drept e&ti Tu întru cuvintele Tale &i iruitor cnd vei :udecTu. (ă iată întru fărădele)i m"am zămislit &i în păcate m"a născut maica mea. (ă iată adevăruai iuit, cele nearătate &i cele ascunse ale în%elepciunii Tale mi"ai arătat mie. Stropi"mă"vei c

isop &i mă voi cură%i, spăla"mă"vei &i mai vrtos dect zăpada mă voi ali. 3uzului meu vei ducurie &i veselie8 ucura"se"vor oasele mele cele smerite. Întoarce fa%a Ta de către păcatemele, &i toate fărădele)ile mele &ter)e"le. 6nimă curată zide&te întru mine, umnezeule, &i udrept înnoie&te întru cele dinlăuntru ale mele. Au mă lepăda de la fa%a Ta, &i uhul Tau cel Sfnu" lua de la mine. ă"mi mie ucuria măntuirii Tale, &i cu uh stăpnitor mă întăre&tÎnvă%a"voi pe cei fără de le)e căile Tale, &i cei necredincio&i la Tine se vor întoarce. 6zăve&te"mde vărsarea de sn)e umnezeule, umnezeul mntuirii mele8 ucura"se"va lima mea ddreptatea Ta. oamne, uzele mele vei deschide &i )ura mea va vesti lauda Ta. (ă de"ai fi vo:ertfă, ?i"a& fi dat8 arderile de tot nu le vei inevoi. Certfa lui umnezeu, duhul umilit8 inim

înfrntă &i smerită umnezeu nu o va ur)isi. *ă ine, oamne, întru unăvoirea Ta, Sionului, să se zidească zidurile 6erusalimului. 3tunci vei inevoi :ertfa dreptă%ii, prinosul &i arderile dtot8 atunci vor pune pe altarul Tău vi%ei.:!nda%ul /<Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cnevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul al cel cereşti,celor pământeşti şi al celor de dedesu!t" #entru aceasta şi noi, ca cei ce suntem lumina$i cu SfânTaină a %otezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a&'i aduaceastă cântare de laudă iar Tu ca Făcătorul, #urtătorul de gri(ă şi )udecătorul nostru, ia aminte spglasul rugăciunii ro!ilor Tăi, şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului purur

să strigăm 'ie* Sfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Tcea căzută, pentru numele Tău cel Sfnt.

I%!sul /<+rhanghelii şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând înaintea scaunului slavTale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor Tale" eruvimii cei cu ochi mul$i şi serafimii cei cu câşase aripi, acoperindu&şi fe$ele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către al$ii* Sfânt, Sfânt, SfâDomnul Savaot" -ar noi ca unii ce suntem pământ şi $ărână mai lesne ar fi să iu!im tăcerea înpentru ca să nu ne arătăm nerecunoscători şi nemul$umitori, pentru atâtea îndurări revărsate asup

noastră, urmând do.ologiei celor de sus, cu credin$ă şi cu dragoste zicem unele ca acestea*



Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înăl$imea desăvârşirilor celor nespuşi adâncul tainelor celor neurmateSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Cel ce /neşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veacSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând în fiin$ă cele ce nu sunt, ca şi cum ar fi Cel ce co!ori până la iad şi iarăşi ridiciSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare inimile şi rărunchii oamenilor, Cel

numeri stelele şi tuturor nume le daiSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, ale Cărui toate căile sunt adevărate şi toate (udecă$ile drepşi totodată şi dorite"Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părin$ilor asupra fiilor, miluieştia(u$i din neam în neamSfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Ta cea căzutpentru numele Tău cel Sfnt.

:!nda%ul al (-lea<0ăzându&Te pe Tine -saia pe scaun înalt şi preaînăl$at a zis* 12 ticălosul de mine, că om fiind şi !u

necurate având, am văzut pe Domnul Savaot cu ochii mei iar când căr!unele cel de foc purtat dînger s&a atins de !uzele lui, cu cură$ie Te lăuda pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, pe /nDumnezeu" Deci, o, <reasfntă Treime arde cu focul umnezeirii Tale spinii fărădele)ilonoastre celor multe, ca să cntăm ?ie cu inimă curată' 3liluia;

I%!sul al (-lea<În$elegerea cea neîn$eleasă căutând să o în$eleagă marele între prooroci 3oise, a zis* arată&mi mfa$a Ta2 Însu$i cunoscut să Te văd pe Tine" -ar Tu ai zis către dânsul* spatele 3eu vei vedea, dar fa3ea nu se va arăta $ie că nu va vedea omul fa$a 3ea şi să rămână viu" Dar nouă, deşi nevredni

fiind, ai !inevoit a Te arăta pe Tine în fa$a /nuia&4ăscut Fiului Tău pentru aceasta cu mul$umigrăim*Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti dragostea cea cu văpaie arzătoareserafimilor şi în$elepciunea cea pururea luminătoare a heruvimilorSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Împăratul cel mai presus de scaunele cereşti, Domnul cel adevărat al domniilor celor mai presus de lumeSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti tăria cea ne!iruită a puterilor cereşti, atotputernice Stăpânitorule al stăpâniilor celor înalteSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti !unavestire cea plină de !ucurie a arhanghelilorpropovăduirea cea fără tăcere a îngerilor

Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti începutul a toată începerea începătoriilor celîn$elegătoare şi a tuturor puterilor cereşti, +tot$iitorule poruncitorSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai nemurire şi petreci în 5umina cea neapropiată, icu aleşii Tăi, ca şi cu nişte prieteni, fa$ă către fa$ă vor!eştiSfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Ta cea căzutpentru numele Tău cel Sfnt.

:!nda%ul al -lea<Cu puterea Ta cea nespusă, toate le $ii cu cuvântul în$elepciunii Tale celei neurmate, toate

chiverniseşti şi cu Duhul gurii Tale, toate le înviezi şi le faci a se !ucura" 1, Cel în trei sori a toa



Făcătorule, Tu ai măsurat cerul cu dreapta şi pământul cu palma, Care por$i şi hrăneşti toată făpturtoate pe nume le chemi şi nu este nimeni care să se poată ascunde de puternicia dreptei şi a vederTale" #entru aceasta împreună cu toate puterile cele de sus şi de (os, cu umilin$ă căzând, cântăm '3liluia;

I%!sul al -lea<+vând toată zidirea slu(itoare poruncii Tale, pretutindenea ară$i urmele proniei şi ale desăvârşiril

Tale celor neurmate pentru aceasta cele nevăzute ale Tale, şi puterea cea pururea fiitoare Dumnezeirea, de pe făpturi cugetându&le le vedem pentru care cu mirare şi cu !ucurie grăim uneca acestea*Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, puternice Făcătorule al celor văzute şi nevăzuşi Chivernisitorule cel cu dragoste îm!elşugată al celor de acum şi celor viitoareSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce din patru stihii ai alcătuit făptura şi cu patru timpuri încununat cununa anuluiSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit soarelui să lumineze ziua, şi luna cu stelesă lumineze noapteaSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce sco$i vânturile din vistierii Cel ce îm!raci cerul

nori şi trimi$i ploaie şi rouă spre răcorirea călduriiSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce încingi dealurile cu !ucurie şi văile cu veselie Cel împodo!eşti crinii $arinii şi încununezi câmpiile cu roadeSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce trimi$i hrană puilor de cor!i şi adăpi toate fiarecâmpului şi trimi$i îndurările Tale peste toate lucrurile TaleSfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Ta cea căzutpentru numele Tău cel Sfnt.

:!nda%ul al $-lea<

0ifor având înăuntru eresul cel pierzător de suflete, al doilea -uda, +rie ne!unul, s&a lepădat de TinFiul lui Dumnezeu, a fi unul din Sfânta Treime iar noi, deşi pe un -postas al Tatălui, altul al Fiuluialtul al Sfântului Duh numim, însă o Dumnezeire în Tatăl şi în Sfântul Duh, deopotrivă puterea, defiin$ă slava, cu inima şi cu !uzele mărturisim şi cu 5umina cea întreit luminătoare în !aia Sfântul%otez lumina$i fiind, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, unui Dumnezeu ne închinăm, cântân3liluia;

I%!sul al $-lea<+uzind păstorii şi învă$ătorii Sfintei %iserici pe +rie, ca o fiară cumplită intrând în turma ccuvântătoare a lui ristos, şi răpind oile de la adevărata mărturisire a dreptslăvitoarei credin$

adunându&se în 4iceea la so!or, au mărturisit pe ristos Dumnezeu, iar nu făptură şi deopotriTatălui pe Fiul şi pe Sfântul Duh cinstindu&-, cu glas ca de tunet au grăit*Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeule #ărinte şi Dumnezeule Fiule Dumnezeule Duhule Sfinte, /nule adevăratul Dumnezeu, iar nu trei dumnezeiSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, #ărinte nezidit şi Fiule nezidit şi Duhule Sfinte, /nuîmpreună nezidit iar nu trei îndeose!i nezidi$iSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostrum, #ărinte Cel ce ai născut pe Fiul mai înainte de veci FiulCel ce Te&ai născut fără de ani din Tatăl Duhule Sfinte, Care din veac purcezi de la #ărintele, dar Te naşti



Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostrum, #ărinte, Care ne&ai chemat pe noi dintru nefiin$ă Fiule, Cce ne&ai răscumpărat pe noi cei căzu$i prin Crucea Ta Duhule Sfinte, Cel ce sfin$eşti şi înviezi to$i cu darul TăuSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai !inevoit a întemeia în duhul, în sufletul şi în trupnostru cortul cel cu trei păr$i spre a Ta sălăşluire, şi nu l&ai lăsat pe el întru noi până în sfârşit a strica prin păcatSfnt e&ti oamne umnezeul nostru, (el ce ai pus semnul fiin%ei Tale celei în trei 6postase pes

toate lucrurile Tale8 în lumea aceasta văzută &i în cea nevăzută8Sfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Ta cea căzutpentru numele Tău cel Sfnt.

:!nda%ul al 4-lea<Treime cea fără de început şi a toate făcătoare, zidindu&ne pe noi după chipul şi asemănarea Ta, poruncit nouă a face cele plăcute înaintea Ta iar noi ticăloşii voia noastră cea rea iu!indfăgăduin$ele Sfintei Taine a %otezului am lepădat şi chipul Tău l&am întinat" Deci acum iarăalergăm la Tine şi ne rugăm* trimite nouă darul Tău, scoate"ne pe noi din mna vră:ma&ilor celvăzu%i &i nevăzu%i, &i ne mntuie&te pe noi cu :udecă%ile pe care le &tii , ca în vecii vecilor să cântă

'ie* 3liluia;

I%!sul al 4-lea<0ăzând în$elegerea, care covârşeşte desăvârşirile Tale şi nespusele faceri de !ine către fiii cei săraai lui +dam, Dumnezeule cel în trei -postase, cel mort cu duhul se înviază, cel întinat cu ştiin$a cură$eşte şi cel pierdut se mântuieşte deci cu minte mul$umitoare, cu inimă mul$umitoare şi cu !ude mul$umire zidite de Tine, plecând genunchii grăim*Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai hotărât în sfatul Tău cel în trei -postaa zidi pe om, şi în trupul lui cel luat din $ărână, suflare de via$ă din gura Ta ai insuflat

Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce în fa$a lui +dam cu chipul şi asemănarea Ta, pe noi, to$i ne&ai cinstit şi !unătă$ile 6aiului moştenitori ne&ai făcutSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu în$elepciune ne&ai învă$at pe noi mai presus dectoate cele văzute, şi pe toată făptura cea de (os su! picioarele noastre ai supus&oSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ne&ai dăruit nouă pomul vie$ii spre hrană, şi cu darnemuririi ne&ai îm!ogă$itSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce strămoşii noştri, cei care au călcat porunca, nu i&părăsit nici după greşeală, ci întru năde(dea mântuirii în prea(ma 7denului i&ai sălăşluit"Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ne&ai scos şi pe noi din pântecele maicii noastre, şi darul 7vangheliei, după naştere, ne&ai sfin$it

Sfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Ta cea căzutpentru numele Tău cel Sfnt.

:!nda%ul al )-lea<#ropovăduitorul dreptă$ii şi râvnitorul sfântul Tău nume, -lie cel prealuminat, chemat fiind de înga stat pe 3untele ore! deci s&a făcut mai întâi vânt mare şi tare, risipind mun$ii, apoi s&a fcutremur mare şi foc arzător ci nu în acestea Te&a văzut pe Tine" -ar după foc, glas de vânt su!$irşi acolo Te&a văzut deci acoperindu&şi fa$a, cu veselie şi cu frică a grăit* 3liluia;

I%!sul al )-lea<



6ăsărit&ai 5umina cunoştin$ei celei cu trei raze strălucitoare a dumnezeirii Tale la toată lumegonit&ai rătăcirea cea idolească, Dumnezeul cel în trei -postase şi Doamne iar pe tot neamomenesc din întunericul cel mare al păgânătă$ii, în lumina cea minunată a 7vangheliei l&ai adus, prcare noi cei lumina$i slăvind atotputernica Ta pronie, grăim*Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pierdut până în sfârşit cu apepotopului toată făptura cea stricată prin păcat, şi în fa$a lui 4oe ai înnoit tot neamul omenescSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai despăr$it pe părintele credincioşilor +vraam d

amestecarea lim!ilor, şi din semin$ia lui ai întemeiat adevărata %isericăSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai scos pe poporul Tău din 7gipt, l&ai hrănit pe el mană în pustie şi l&ai dus în pământul în care curge lapte şi miereSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit cu Duhul Tău pe prooroci, şi printr&înşii mi(locul lui -srael ai păzit credin$a în 6ăscumpărătorul cel făgăduitSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pedepsit pe poporul Tău cel ce greşise, prin ro!%a!ilonului, după sfârşitul căreia, iarăşi ai poruncit a se zidi -erusalimulSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai arătat pe 3aca!ei statornici până la moarte credin$a şi învă$ăturile cele părinteşti iar pe !iserica cea de su! 5ege, ca pe o mireasă până venirea iu!itului mire, ai păzit&o întreagă

Sfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Ta cea căzutpentru numele Tău cel Sfnt.

:!nda%ul al &-lea<0rând a arăta mărimea dragostei şi a milostivirii Tale celei către neamul omenesc cel căzut, când splinit vremea, ai trimis pe Cel /nul&4ăscut Fiul Tău, Care, născându&Se din Fecioară, S&a sup5egii, pentru ca pe cei de su! 5ege să&i răscumpere Care, petrecând pe pământ ca un 1m răscumpărându&ne pe noi prin crucea Sa, S&a înăl$at la cer, de unde, împlinind făgăduin$a, a trimnouă pe #reasfântul Duh, ca să cântăm to$i* 3liluia;

I%!sul al &-lea<3inunată în adevăr şi nouă minune ai arătat, 3inunatule întru cele înalte Doamne, când duptrimiterea #reasfântului Duh peste aleşii ucenici şi apostoli, i&ai trimis pe ei la propovăduire în toalumea, ca să vestească numele cel mare al #reasfintei Treimi, şi să aducă toate neamurile ascultarea credin$ei" #entru aceasta, minunându&ne de puterea şi lucrarea cuvintelor lor, celinsuflate de Dumnezeu, cu !ucurie grăim*Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai ales pe cele neputincioase, de neasla! şi ne!ăgate în seamă ale lumii, ca să ruşineze pe cele tari, mărite şi în$elepteSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit nenumărate cete de mucenici, ca pr

nenumărate chinuri şi omoruri să fie pecetluit adevărul 7vangheliei şi puterea darului lui ristosSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce prin semnul Crucii ai plecat inima marelui Constantcel întocmai cu apostolii, şi prin acela ai pus sfârşit cumplitelor prigoniri asupra creştinilorSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit %iserica, prin cele şapte so!oare a toalumea, ca şi cu şapte stâlpi, a purtătorilor de Dumnezeu părin$i, şi de învăluirile eretice nevătămaai păzit&oSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai dăruit învă$ătorilor celor de Dumnezeu în$elep$i$imarilor nevoitori ai !unei cinstiri, ca unor prealuminate stele, pe tăria %isericii a străluci



Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai povă$uit şi pe stăpânitorul împără$iei romanilConstantin, la lumina credin$ei celei adevărate, şi prin acela ai iz!ăvit toată lumea de înşelăciunmultei necredin$eSfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Ta cea căzutpentru numele Tău cel Sfnt.

:!nda%ul al +-lea<

Străin şi minunat, la ste(arul lui 3amvri, Te&a văzut +vraam pe Tine, +devăratul Dumnezeu, aditrei !ăr!a$i văzând, ca şi către unul a grăit* oamne, de am aflat har înaintea Ta, nu trece pe roTău. Deci Celor trei, Care i s&au arătat în trei fe$e* Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, iar unuDumnezeu într&o fiin$ă, până la pământ s&a închinat, grăind* 3liluia;

I%!sul al +-lea<Cu totul pretutindenea eşti, şi totdeauna purtător de gri(ă pentru toată zidirea Ta, nu numai cu tărnemăsuratei puterii Tale, ci şi cu !ogă$ia cea atotlucrătoare iar nouă, precum a zis Fiul Tău, că perii capului to$i sunt număra$i la Tine, ca nici unul dintr&înşii să nu cadă fără voia Ta" #entaceasta, nădă(duind spre pronia Ta, cu îndrăzneală şi cu dragoste grăim*

Sfânt, Sfânt, Sfânt, eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai !inevoit ca tot neamul omenesc să împartă în semin$ii şi neamuri, şi fiecăreia din ele i&ai rânduit locul şi timpul vie$uiriiSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru prin care împăra$ii împără$esc şi cei puternici fac dreptate,păzeşti pe aleşii Tăi ca lumina ochiului"Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, din (are izvoră&te în%elepciunea &i în%ele)erea, toată tăr&i puterea, toată sănătatea &i frumuse%ea8Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce rânduieşti răz!oaie, şi iarăşi le opreşti pe ele Cel încununezi cu !iruin$ă arma ce poartă dreptate, iar pe cea nedreaptă, chiar în mi(locul !iruin$elomai înainte o hotărăşti spre sfărâmare

Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce faci semne pe cer şi pe pământ, trimi$i foc, !oli foamete asupra oamenilor, ca să nu rătăcească ei până în sfârşit din căile Tale cele drepteSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înal$i pe cei smeri$i pe pământ şi îi pui să stea domnii poporului Tău iar pe cei mândri îi nimiceşti ca să nu se afle locul lorSfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Ta cea căzutpentru numele Tău cel Sfnt.

:!nda%ul al 5-lea<Toată firea, sus şi (os, neîncetat Te slăveşte pe Tine Făcătorul cel preaveşnic şi Dumnezeu* în cunii cântă zi şi noapte * Sfânt, Sfânt, Sfânt, iar al$ii cununile lor le pun la picioarele Tale" -ar noi p

pământ împreună cu toată făptura, ca cei împodo!i$i cu chipul slavei Tale celei de o fiin$ă, 'ie rugăm şi de la Tine aşteptăm mare şi !ogată milă, cântând* 3liluia;

I%!sul al 5-lea<6itorii cei mult&vor!itori, deşi mult se ostenesc cu mintea a ispiti despre taina #reasfintei Treimi, dnu pot a în$elege cum este un Dumnezeu de o fire însă în trei desăvârşite fe$e, iar noi întru aceascredem şi mărturisim, dar cum, nu o cercăm" 8i nenumăratele faceri de !ine cele către noi aFiecăreia din cele trei dumnezeieşti Fe$e !ine ştiindu&le, cu credin$ă şi cu mul$umire grăim*Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit cu dreaptă (udecata Ta no

tuturor a ne întoarce în pământul din care suntem lua$i, şi în ziua învierii iarăşi a ne scula



Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înainte ai hotărât soarelui, lunii şi stelelor să întunece oarecând, iar pământului şi tuturor celor ce sunt pe el cu foc a se lămuri, pentru ca în loclor să se arate cer nou, în care petrece dreptateaSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit ziua, în care vor sta înaintea Ta la (udecatoate semin$iile şi neamurile, ca să&şi ia fiecare plată după faptele sale"Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce vei zice drep$ilor în ziua răsplătirii* ven!inecuvânta$ii #ărintelui 3eu de moşteni$i împără$ia care este gătită vouă de la întemeierea lumii

Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care păcătoşii cei care nu s&au pocăit cu frică atunci vauzi* duce$i&vă de la mine, !lestema$ilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilluiSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit ca %iserica Ta să o păzeşti neclintită pânla sfârşitul lumii, spre a nu fi ea !iruită nici de por$ile iaduluiSfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Ta cea căzutpentru numele Tău cel Sfnt.

:!nda%ul al /-lea<0rând să mântuieşti lumea, Te&ai arătat la râul -ordanului, #reasfântă şi Dumnezeiască Treime* Ta

în glas din cer mărturisind pe Fiul cel iu!it Fiul în chip omenesc primind %otezul de la ro! Duhul Sfânt pogorându&Se în chip de porum!el peste Cel ce Se !oteza" Deci întru numele lDumnezeu, însă în trei Fe$e* a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ne&am învă$at a lumina c%otezul pe tot omul ce vine în lume, cântând* 3liluia;

I%!sul al /-lea<Împărate preave&nice, (are răsări soarele peste cei uni &i peste cei răi8 (el ce iue&ti pe cdrep%i &i pe cei păcăto&i miluie&ti, spală necură%ia noastră cea sufletească &i trupeascinevoie&te a face în noi lăca&ul Tău, de&i nevrednici roi ai Tăi suntem. <ierde )ndurile ce

necurate, &ter)e faptele cele necuviincioase, îndreaptă lima noastră spre a vori cele plăcuînaintea Ta, pentru ca, cu inimă &i cu uze curate, cu umilin%ă să )răim unele ca acestea'Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, despre Care ceata +postolilor învederat vor!eşşi către Care so!orul proorocilor pururea priveşteSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru pe care ceata mucenicilor cu dumnezeiască cuviin$ă mărturiseşte şi oastea preacuvioşilor numele Tău cel Sfânt Îl slăveşte"Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pentru care mul$imea pustnicilor neîncetat suspină, şi deCare nevoin$ele pustniceşti se încununeazăSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Căruia ierarhii şi păstorii %isericii aduc cântare de mul$umiiar învă$ătorii lumii spre a noastră mântuire spre noi teologhisesc

Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, prime&te ru)ăciunea cea pentru noi &i mi:locirea tutursfin%ilor, iar mai ales a <reasfintei *ecioare, care î&i întinde minile sale către Tine pentru noi8Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, în)răde&te"ne pe noi cu sfin%ii Tăi în)eri &i )one&te de noi duhurile cele rele de su cer8Sfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Ta cea căzutpentru numele Tău cel Sfnt.

:!nda%ul al //-lea<Toată cântarea ce se aduce 'ie nu poate a&'i aduce mul$umirea cuvenită pentru to$i şi pentru toat

Dumnezeule cel slăvit în Treime căci nu se află nici minte, care să poată a se întinde cu cuget



către mul$imea îndurărilor Tale, cele asupra noastră nici cuvânt care cu vrednicie să le povesteascînsă pentru toate cele văzute de noi şi care ni se dau nouă, fie 'ie, #reasfântă Treime, mul$umire la noi, cinstea şi slava pe care pe care Tu Însu$i le ştii că ar fi vrednice şi plăcute de slava Ta denoi închinându&ne 'ie, cu smerenie şi cu dragoste cântăm* 3liluia;

I%!sul al //-lea<5uminătorule cel în trei Sori, ca un dătător de lumină Te&ai arătat, în făgăduin$ele Tale, nouă celor

suntem în întunericul necunoştin$ei despre soarta noastră cea viitoare cu mul$umire însă Tmărturisim, ca măcar de una din fericirile cele prevestite de /nul&4ăscut Fiul Tău să învredniceşti pe noi pentru care acum cu umilin$ă şi cu dragoste grăim*Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai gătit aleşilor Tăi !unătă$ile pe caochiul nu le&a văzut, urechea nu le&a auzit şi la inima omului nu s&au suitSfnt e&ti oamne umnezeul nostru, pe (are to%i cei cura%i cu inima Te vor vedea precum e&tiTe vor cunoa&te precum Tu Însu%i îi cuno&ti pe ei8Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, în Care to$i cei flămânzi şi înseta$i vor afla dreptate, pe sa$ice niciodată nu se împu$ineazăSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care făcătorii de pace fii iu!i$i se vor chema, ca cei

sunt următori /nuia&4ăscut Fiului Tău, Cel ce pe toate le&a împăcatSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, în care cei !lânzi vor moşteni pământul iar cei săraci duhul se vor învrednici de Împără$ia CeruluiSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit veşnică plată celor ce miluiesc şi nesfârş!ucurie celor ce plângSfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Ta cea căzutpentru numele Tău cel Sfnt.

:!nda%ul al /(-lea<

<reasfntă Treime, dă"ne nouă darul Tău cel atotputernic8 prime&te mărturisirea păcatelnoastre înaintea slavei împără%iei Tale8 caută la suspinurile noastre, trimite"ne nouă duhumilin%ei &i al îndurărilor8 pentru ca să ne învrednicim, cu suflet &i cu inimă curată, fără dosndă a )răi către Tine pe pămnt, precum )răiesc în)erii în cer' 3liluia;

I%!sul al /(-lea<Cântând #ronia Ta cea iu!itoare de oameni, Te slăvim pe Tine to$i, Treime fără de început credeîntr&/nul Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt că pe altul afară de TinDumnezeu nu ştim, către Tine cădem şi 'ie ne rugăm, zicând*Sfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, dă"ne nouă a:utor ca să nu ne temem de ni

un rău, spre apărarea vie%ii noastre &i spre a nu ne înfrico&a de nici un vră:ma&8Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, (el ce mntuie&ti pe păcăto&ii cei ce se pocăiesc8 demntuie&te"ne &i pe noi mult"păcăto&ii8Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, (el ce înmul%e&ti mila Ta tuturor, înmul%e&te"o &i asupnoastră, &i ne mntuie&te pe noi, că neputincio&i suntem8Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, prelungeşte&ne nouă tuturor vremea vie$ii spre a ne pocăinu ne osândi pe noi spre tăiere ca pe smochinul cel neroditorSfnt e&ti oamne umnezeul nostru, izăve&te"ne pe noi de ispitele ce ne împresoară' de lumde trup &i de diavol, &i ne hrăne&te în credin%a &i dra)ostea cea către Tine8



Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, învredniceşte&ne pe noi a Te vedea fa$ă către fa$ă şi a intra cămara Ta cea luminoasă la nunta 3ieluluiSfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Ta cea căzutpentru numele Tău cel Sfnt.

:!nda%ul al /-lea<+, <reasfntă, de via%ă făcătoare nedespăr%ită &i a toate făcătoare Treime' <ărinte &i *iule

uhule Sfinte, @nule, 3devăratul umnezeu &i *ăcătorul nostru, prime&te această de acumul%umire a noastră8 trimite"ne nouă darul &i puterea din înăl%imea Sfntului Tău loca&, ctoate poftele trupe&ti călcndu"le, să vie%uim întru toată una cinstire &i cură%ie pnă la sfr&itvie%ii noastre, pururea lăudnd preasfnt numele Tău, &i cntnd' 3liluia; 9de trei ori":

După aceasta se zice iarăşi*

I%!sul /<+rhanghelii şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând înaintea scaunului slavTale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor Tale" eruvimii cei cu ochi mul$i şi serafimii cei cu câ

şase aripi, acoperindu&şi fe$ele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către al$ii* Sfânt, Sfânt, SfâDomnul Savaot" -ar noi ca unii ce suntem pământ şi $ărână mai lesne ar fi să iu!im tăcerea înpentru ca să nu ne arătăm nerecunoscători şi nemul$umitori, pentru atâtea îndurări revărsate asupnoastră, urmând do.ologiei celor de sus, cu credin$ă şi cu dragoste zicem unele ca acestea*Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înăl$imea desăvârşirilor celor nespuşi adâncul tainelor celor neurmateSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Cel ce /neşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veacSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând în fiin$ă

cele ce nu sunt, ca şi cum ar fi Cel ce co!ori până la iad şi iarăşi ridiciSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare inimile şi rărunchii oamenilor, Cel numeri stelele şi tuturor nume le daiSfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, ale Cărui toate căile sunt adevărate şi toate (udecă$ile drepşi totodată şi dorite"Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părin$ilor asupra fiilor, miluieştia(u$i din neam în neamSfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Ta cea căzutpentru numele Tău cel Sfnt.

:!nda%ul /<Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cnevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul al cel cereşti,celor pământeşti şi al celor de dedesu!t" #entru aceasta şi noi, ca cei ce suntem lumina$i cu SfânTaină a %otezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a&'i aduaceastă cântare de laudă iar Tu ca Făcătorul, #urtătorul de gri(ă şi )udecătorul nostru, ia aminte spglasul rugăciunii ro!ilor Tăi, şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului purursă strigăm 'ie* Sfnt, Sfnt, Sfnt e&ti oamne umnezeul nostru, miluie&te"ne pe noi, zidirea Tcea căzută, pentru numele Tău cel Sfnt.



'ugă%iune %ătre Dumne"eu-Tatăl



+totputernice Stăpâne, în$elepte şi atot!unule Doamne, 4ăscătorule cel fără de început al Fiulcelui dintr&o fiin$ă născut, şi #urcezător al Sfântului şi Celui de via$ă făcătorul Tău Duh, veşnicpururea fiitor Însu$i pricinuitorule de purcedere, a Cărui mărire este nemărginită, slavă nespusămilostivire nemăsurată

Cel ce ne&ai adus pe noi din nefiin$ă şi ne&ai cinstit cu chipul Tău cel preascump Care ne&ai dărunouă nevrednicilor nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iu!i, dar încă ce este mai scump, caTată a Te numi pe Tine ne&ai învrednicit"

3ul$umim 'ie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, Cel ce nu ne&ai lăsat pe noi, ce am călcporunca Ta, în mi(locul păcatului şi în um!ra mor$ii ci ai !inevoit a trimite pe pământ, pentmântuirea noastră, pe /nul&4ăscut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s&au făcut, ca prin întruparea 5şi prin patimile 5ui cele înfricoşătoare, de chinuirea diavolului şi din stricăciunea mor$ii să iz!ăvim"

3ul$umim 'ie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, că după înăl$area la cer a #reascumpulnostru 3ântuitor, ai trimis şi pe #reasfântul Tău Duh peste aleşii 5ui ucenici şi apostoli, pentru

prin puterea propovăduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toată lumea s&o lumineze cu lumicea curată a 7vangheliei Tale"Deci, Însu$i, -u!itorule de oameni, Stăpâne, ascultă acum rugăciunea cea smerită a nevrednicilfiilor Tăi, că aşa precum ne&ai zidit pe noi numai pentru !unătatea Ta şi ne&ai răscumpărat pe npentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe ndupă milostivirea Ta cea neasemănată fiindcă din faptele noastre nici urmă de pocăin$ă nu avem, dreapta răsplătire şi despăr$ire de prealuminată fa$a Ta ne aşteaptă"



Că, dacă şi pentru tot cuvântul în deşert se va cere de la noi răspuns în ziua (udecă$ii şi a răsplătirpentru nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am greşit înaintea Ta, apoi, ce răspuns vom da nsăracii, în ziua aceea;

#entru aceasta alergăm spre a Ta !unătate, care covârşeşte toată mintea şi cuvântul, rugându&ne 'greşit&am, cură$eşte&ne pe noi, Doamne nelegiuit&am, iartă&ne, Stăpâne, măniatu&Te&amilostiveşte&Te, îndelung&6ă!dătorule"

8i păzeşte mai ales mintea, ştiin$a şi inima noastră de răută$ile lumii iz!ăveşte&ne pe noi şi mântuieşte de viforul cel mult învăluitor al patimilor şi al căderilor în păcatele cele ştiute şi neştiune îndreptează pe noi la limanul cel lin al credin$ei, al dragostei şi al năde(dii vie$ii celei veşnice"

+du&'i aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta dăruieşte&ne nouă toate cererile cele spre mântuiriar mai ales via$ă curată şi fără de prihană învredniceşte&ne pe noi a Te iu!i pe Tine, şi a ne teme dtoată inima noastră, şi a face voia Ta cea sfântă pentru rugăciunile #reacuratei Stăpânei noast4ăscătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfin$ilor" Că !un şi iu!itor de oameni Dumnezeul nostru eşşi 'ie slavă şi mul$umire şi închinăciune înăl$ăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Fiu şi c

#reasfântul şi %unul şi de via$ă Făcătorul Tău Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor" +min"

'ugă%iune %ătre Dumne"eu-Fiul



/nule&4ăscut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mântuirea noastră ai !inevoit a Tîntrupa şi moarte a pătimi iar acum şi cu preacuratul Tău Trup la cer de&a dreapta împreună cu Taşezi, şi toată lumea o cârmuieşti, nu ne uita cu milostivirea Ta pe noi, cei ce suntem (os, care măccă suntem cu totul întina$i şi nevrednici, însă întru Tine, 3ântuitorule şi Dumnezeul nostru, credeşi pe alt mi(locitor şi năde(de al mântuirii nu ştim"

Deci, dă&ne nouă, #rea!unule 6ăscumpărătorule, ca totdeauna să ne aducem aminte de câte chinuale sufletului şi ale trupului Tău a fost tre!uin$ă ca să împaci dreptatea cea veşnică a părintelui T

pentru păcatele noastre şi cum Te&ai pogorât de pe cruce până la iad, cu preacurat sufletul Tău, cane iz!ăveşti pe noi de puterea chinuirii iadului"

-ar aducându&ne aminte de aceasta, să ne păzim de pofte şi de păcate, care au fost pricină înfricoşătoare patimi şi de moartea Ta şi să iu!im dreptatea şi virtutea, care sunt mai plăcute 'decât tot darul cel adus de noi"

Deci, ca Cel ispitit după toate, #rea!unule, singur ştii cât este de mare slă!iciunea duhului şitrupului nostru şi cât de puternic şi viclean este vră(maşul nostru care um!lă ca un leu, căutând p

cine să înghită, pentru aceasta nu ne lipsi pe noi de a(utorul Tău atotputernic ci fii de&a pururea cnoi, păzindu&ne şi acoperindu&ne, povă$uindu&ne şi întărindu&ne, !ucurând şi veselind duhul nostru

-ar noi alergând la sânul dragostei şi a îndurării Tale, toată via$a noastră cea vremelnică şi veşni'ie să o dăm, Stăpânului nostru, 6ăscumpărătorului şi Domnului pe Care din adâncul sufletuluirugăm, ca să ne faci pe noi cu (udecă$ile pe care le ştii, fără de împiedicare a trece la calea aceasîntunecoasă a vie$ii pământeşti şi a a(unge la cămara cea dumnezeiască a Ta, pe care ai făgăduit apregăti tuturor celor ce cred în numele Tău şi urmează dumnezeieştilor Tale învă$ături"



'ugă%iune %ătre Dumne"eu-Duhul Sfânt



Împărate ceresc, prea!unule 3ângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte veci purcezi, şi întru Fiul pururea Te odihneşti nepărtinitorule -zvor al darurilor celor dumnezeieşpe care le împar$i precum voieşti prin care şi noi nemernicii ne&am sfin$it şi ne&am uns în zi!otezului nostru"

Caută spre rugăciunea ro!ilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi cură$eşte suflete

noastre, ca să putem a ne face locaş #reasfintei Treimi"+şa, o #rea!unule, nu Te scâr!i de necură$ia noastră nici de rănile păcatelor ci le tămăduieşte pe ecu ungerea Ta cea atot&vindecătoare" 5uminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunlumii şi a celor ce sunt în lume înviază ştiin$a noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce cuvine, a face şi ce se cuvine a lepăda îndepărtează şi înnoieşte inima ca să nu izvorască mai muziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase" Îm!lânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cdătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi chipul cel prea&scump al lDumnezeu"

-ar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iu!irii de stăpânire şi al grăirii în deşert, goneşte&l de la noi şi ndă nouă duhul dragostei şi al ră!dării, duhul !lânde$ii şi al dreptă$ii, ca îndreptând inimile ceslă!ite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci şi aşa, ferindu&ne de tpăcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat, şiintra în -erusalimul cel ceresc iar acolo a ne închina 'ie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând vecii vecilor* Treime Sfântă, slavă 'ie2



'ugă%iune %ătre *reasfânta Treime

#reasfântă Treime, Stăpânire de o fiin$ă, pricinuitoare a tot !inele ce vom răsplăti 'ie pentru toacâte ne&ai dat nouă, păcătoşilor şi nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naşte noi în lume le&rânduit, şi pentru toate cele ce ne dai fiecăruia din noi în toate zilele şi pentru cele ce ai gătit noututuror în veacul cel viitor;

Deci se cuvenea pentru atâtea !inefaceri şi îndurări, să mul$umim 'ie nu numai cu cuvintele, ci males cu faptele, păzind şi împlinind poruncile Tale iar noi cu patimile noastre şi cu o!iceiurile cerele în nenumărate păcate şi fărădelegi ne&am aruncat"

#entru aceasta, ca cei ce suntem întina$i, nu numai că nu îndrăznim a ne arăta înaintea preasfintfe$ei Tale celei întreit strălucitoare, ci nici preasfânt numele Tău a&l chema, de nu ai fi !inevoÎnsu$i Tu spre a noastră mângâiere a ne vesti nouă că pe cei drep$i şi cura$i iu!eşti, iar pe păcătocare se pocăiesc îi mântuieşti şi cu milostivire îi primeşti"



Deci, caută, o, Dumnezeiască Treime, din înăl$area sfintei slavei Tale asupra noastră, mpăcătoşilor şi !unăvoin$a noastră în loc de fapte !une o primeşte, şi ne dă nouă duhul pocăincelei adevărate ca, urând tot păcatul, întru cuvioşie şi dreptate până la sfârşitul vie$ii noastre petrecem, făcând voia Ta cea sfântă şi slăvind cu cuget curat şi cu fapte !une preadulcele preaîncuviin$at numele Tău"

+m

'ugă%iuni %ătre Sfânta Treime



'ugă%iune %ătre Sfânta Treime a Sfântului I!an .ură de ur



Slavă 'ie, Doamne Dumnezeul nostru, slavă 'ie2

<Slavă întru cei de sus şi pe pământ=>, Celui fără de măsură mai presus de toată fiin$a

dumnezeirea, unul singur Dumnezeu"Slavă 'ie, preaîn$eleptule ?iditor şi Stăpânitor a toate şi Făcător de !ine al nostru şi Dătător, penttoate câte suntem şi câte avem"

Slavă 'ie, Celui ce ne suferi pe noi, nevrednicii şi păcătoşii, să stăm înaintea slavei Tale"

Slavă 'ie, o, fericită Treime, în desăvârşită şi preacurată unime a firii* #ărinte, Fiule şi SfinDuhule"

Slavă 'ie, Făcătorul a toată firea cea gândită şi sim$ită"

Slavă 'ie, prea!unului, atotputernicului, mai presus de fiin$ă, milostivului şi înduratului #ărinteStăpân mă închin cu sufletul şi cu trupul măririi Tale, eu, zidirea Ta cea preanetre!nică" 5auîn$elepciunea Ta cea necercetată, mul$umesc purtării Tale de gri(ă celei cu totul neîn$ele#rea!inecuvântez îndelungă ră!darea Ta cea cu totul neasemuită şi prea!ună"

Dumnezeule, Treimea cea preasfântă şi preafericită, mântuieşte&mă" Dumnezeule, lauda mea să ntreci su! tăcere, ia aminte spre rugăciunea mea şi nu mă părăsi" Dumnezeule #reasfinte, pr

Cuvântul Tău şi prin Duhul Tău, sfin$eşte&mă" Cu cuvântul Tău zideşte&mă din nou şi cu Duhul Tăpovă$uieşte&mă" 3intea mea cea omorâtă s&o învie Cuvântul Tău, iar voin$a mea, Duhul Tpreasfânt"

Doamne, Cel mare întru tărie şi puternic, sădeşte în inima mea dragostea legilor Tale, supuCuvântului sim$irile mele, întăreşte cugetul meu, luminează mintea mea cu razele adevărului Tăîntoarce voin$a mea către Tine" Cel singur cu adevărat dorit, deprinde lim!a mea să zică totdeaun<Doamne -isuse ristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte&mă="

Doamne, prin fericita Fecioară, curâ$eşte&mă pe mine, păcătosul şi mă mântuieşte"



Doamne, prin Crucea Ta păzeşte&mă"

Doamne, prin Sfin$ii Tăi îngeri îngrădeşte&mă"

Doamne, prin Sfin$ii mărturisitori ai adevărului într&armează&mă"

Doamne, prin to$i Sfin$ii trimite peste mine mila Ta"Doamne lisuse, în dar miluieşte&mă pe mine, cel răscumpărat prin sângele şi numele Tău preascum

Duhule al lui Dumnezeu cel preasfânt, vino şi Te sălăşluieşte întru mine, şterge spurcăciunile cele mul$i ani ale păcatelor mele, goneşte de la mine duhurile desfrânării şi ale vicleşugului, străluceşîn inima mea făclia darurilor Tale, opreşte&mă şi împiedică&mă de la împătimirile veacului acestutrage&mă cu totul către dragostea de&a pururea vecuirii"

#reasfântă Treime, prin îndurările Tale miluindu&mă, mântuieşte&mă"

Învredniceşte&mă să&'i înal$ cu evlavie rugăciunea desăvârşită şi de Dumnezeu învă$ată* < Tanostru, Care eşti în ceruri, sfin$ească&se numele Tău, vie împără$ia Ta, facă&se voia Ta precum în caşa şi pe pământ" #âinea noastră cea spre fiin$ă dă&ne&o nouă astăzi" 8i ne iartă nouă greşalenoastre, precum şi noi iertăm greşi$ilor noştri" 8i nu ne duce pe noi în ispită, ci ne iz!ăveşte de crău"@

Doamne Dumnezeule, dă&ne nouă, ro!ilor Tăi, rugămu&ne, ca întru neîncetată mântuire a sufletulşi a trupului să ne veselim, şi prin mi(locirea slăvitei şi fericitei pururea Fecioarei 3ar

învredniceşte&ne pe noi ca, iz!ăvindu&ne de scâr!a aceasta de acum, să ne îndulcim de veşni!ucurie, prin Domnul nostru -isus ristos, cu Care, împreună cu Sfântul Duh, viezi şi împărăteşti vecii vecilor" +min"



'ugă%iune %ătre Sfânta Treime a Sfântului I!an .ură de ur

Slavă 'ie, Dumnezeul nostru, slavă 'ie"

Slavă 'ie Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce de&a pururea treci cu vederea păcatele noastre"

Slavă 'ie, #reasfântă Treime Dumnezeul nostru, Cel ce m&ai învrednicit pe mine a vedea şi ziua astăzi"

Slavă 'ie, #reasfântă Treime Dumnezeul nostru , mă închin !unătă$ii Tale celei negrăite, lauîndelungă&ră!darea Ta cea necercetată"



3ul$umesc şi Te slăvesc pentru mila Ta cea nemăsurată" Căci de nenumărate pedepse şi munci fiineu vrednic, mă miluieşti şi cu nenumărate !inefaceri mă dăruieşti"

Slavă 'ie, Doamne, Dumnezeul nostru, pentru toate"

'ugă%iune %ătre t!t0iit!rul şi iubit!rul de !ameni Dumne"eu şi *ărinte a %elui 1ntru Sfin0i*ărintelui n!stru 2asile %el 3are

Stăpăne , Dumnezeule al tuturor , #ărinte prea!unule , Cel ce de&a pururea eşti şi dăinuieşti , Cel desăvârşire fără de început mai înainte de to$i vecii şi Care tot veşnică ai fiin$a, nici începând, nîncetând" Cel ce cu fiin$a eşti întru totul neîn$eles, cu mărimea necuprins şi cu !unătatea nemărgin+dâncul cel izvorător şi negrăit al puterii şi al în$elepciunii "

#e Tine !ineTecuvântez pentru că ai căutat cu milă şi cu îndurări spre ticăloşia mea şi m&ai iz!ăvde tina şi de noroiul lumii acesteia rele şi deşarte şi de cursele cele dintru dânsa, multe şi feluritale vicleanului stăpânitor al întunericului veacului acestuia"

#e Tine Te !inecuvântez , Doamne , pentru că ai minunat spre mine , păcătosul , milele Tale , întru toate preaiu!itor de oameni Te&ai făcut mie, hrănitor şi ocârmuitor, păzitor şi spri(initoscăpare, mântuitor şi purtător de gri(ă al sufletului şi al trupului"

#e Tine !ineTecuvântez, Doamne, pentru că ai arătat spre mine, nevrednicul, multa şi nemărginiTa iu!ire de oameni" Căci deşi in fiecare zi prin lenevirea mea mă vând diavolului, Tu mă păzeşti mă mântuieşti şi din cursele lui mă sco$i"



#e Tine !ineTecuvântez, Doamne, pentru că mi&ai dăruit tăria pocăin$ei pentru păcatele mele şi mai arătat nenumărate pricini de întoarcere de la răutatea mea"#e Tine !ineTecuvântez, Doamne, că neputincios fiind, întăreşti slă!iciunea mea şi nu mă laşi totul să cad, şi îndată îmi întinzi de sus mână de a(utor şi către Tine mă întorci"

Ce&'i voi răsplăti 'ie, Stăpâne prea!unule, pentru toate !unătă$ile pe care le&ai făcut şi le faci mine, păcătosul; Ce mul$umire î$i voi aduce 'ie; +şadar, din zi şi până în noapte, ca o rândunea v

glăsui şi ca o privighetoare voi striga şi nu voi înceta săTe!inecuvântez în toate zilele vie$ii mele pTine, făcătorul şi de !ine dătătorul şi purtătorul meu de gri(ă, AdeşiB eu Doamne, nu sunt vrednic grăiesc către Tine, pentru că sunt foarte păcătos"

3ul$umescu&'i 'ie, Doamne, pentru că îndelung mi&ai ră!dat greşelile şi până acum nemuncit mlăsat"

3ul$umescu&'i 'ie, Doamne, pentru că <nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fviu=" Căci eu sunt vrednic să pătimesc multe şi să fiu lepădat de la fa$a Ta, Doamne, însă iu!irea de oameni cea nepomenitoare de rău îndelung a ră!dat pentru mine"

3ul$umescu&'i 'ie, Doamne, deşi nu sunt vrednic a mul$umi îndea(uns pentru nepomenirea Ta rău"

3iluieşte&mă, Doamne, îndreptează calea sufletului meu şi calea vie$ii mele spre voia Ta şi mocârmuieşte precum ştie milostivirea Ta"

#entru mul$imea îndurărilor Tale, fă&mă desăvârşit spre tot lucrul !un al !unei plăcerii Tale şi amă slo!ozeşte din ticălosul meu trup"

Că 'ie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeule, şi 'ie slavă şi mul$umită închinăciune înăl$ăm, împreună şi /nuia 4ăscut Fiului Tău şi #reasfântului şi !unului şi de viafăcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor" +min"

'ugă%iune %ătre Sfânta Treime a Sfântului nti!h *ande%tul



Doamne Dumnezeule +tot$iitorule, Cel în Sfânta Treime închinat Cel mare şi minunat, Cel păzeşti aşezământul Tău şi mila Ta celor ce Te iu!esc pe Tine şi păzesc poruncile Tale"

<+du&'i aminte de îndurările Tale şi de milele Tale, căci din veac sunt"= 6idică, Stăpânule !unupăcatele mele, Cel îndurat şi îndelung&ră!dător căci <la tine, Domnul Dumnezeul nostru, edreptatea, iar la mine ruşinea fe$ei ca în ziua aceasta=" Căci am greşit înaintea Ta, Doamne, şi nu aascultat glasul Tău, ca să um!lu întru poruncile Tale, pe care le&ai pus înaintea fe$ei noastre, ci m&alepădat de Tine, Doamne, Dumnezeul meu, şi s&au lipit de mine toate relele cele mari"

Dar nici aşa nu m&am întors la paza poruncilor Tale ci $inându&mă de o!iceiul meu cel rău, fac cerele înaintea ochilor Tăi, Doamne, cu adevărat, drept eşti întru toate cele pe care ni le&ai făcut nouCă ştiu că păcatele mele îmi stau mie împotrivă, căci foarte multe sunt fărădelegile mele înaintea TDoamne, dar milostivirea Ta, Doamne, să mă întâmpine pe mine" Că Tu eşti intru noi, Doamne,

numele Tău cel sfânt peste noi s&a chemat"

Încetează urgia mâniei Tale şi nu mă ruşina pe mine până la sfârşit, nici nu pomeni fărădelegile mecele de demult, nici cele de curând, nici nu mă socoti nevrednic de îndurările Tale"

+m păcătuit cură$eşte&mă, Doamne" +m nelegiuit iartă&mă, Stăpâne" +m greşit, îm!lânzeşte&TSfinte" +rată fa$a Ta, Doamne, peste ro!ul Tău cel legat şi trimite&mi a(utorul Tău, #uternice ,scoate&mă din toată ticăloşia şi din toată fărădelegea, şi risipeşte, Stăpâne, toată prime(dia, pentmilostivirea Ta" 4u mă da până la sfârşit întru pierzare pentru fărădelegile mele, ci să&mi vi

degra!, mai înainte, îndurările Tale, Doamne, Dumnezeul meu, căci milele Tale din veac sunt spzidirea Ta"

Fii mie, Doamne, zid tare către fa$a vră(maşilor mei şi nu lăsa să piară în mâinile lor sufletul ce mărturiseşte 'ie, ci pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi şi caută din cerul cel sfânt al Tău sppierzania sufletului meu"

+scultă , Doamne, rugăciunea ro!ului Tău , ia aminte spre cererea mea , arată către mine fa$a Ta mă voi mântui" Căci nu întru dreptatea mea !izuindu&mă î$i aduc 'ie rugăciunea aceasta, de vremce pururea Te întărât , ci spre îndurările Tale cele multe "



+scultă, Doamne, milostiveşte&Te, Stăpâne , ia aminte şi mă cru$ă, Sfinte, căci vârtos la cer!icsunt" Doar dacă&şi va schim!a arapul pielea , îmi voi schim!a şi eu voin$a foarte rea " Toate năpăştau venit peste mine şi eu tot nu m&am întors la pocăin$ă , ci încă am şi adăugat păcatelor mele "

Tu, Doamne , eşti #ărintele nostru , <iar noi suntem tină, făpturi ale mâinilor Tale=" 4 u Te mânspre noi foarte , nici pomeni fărădelegile noastre , ci caută , Doamne, căci to$i suntem poporul Tă+du&'i aminte de mine, Stăpâne, şi trimite&mi îndurările Tale " Că 'ie se cuvine toată slava, cinst

şi închinăciunea , Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh , acum şi pururea şi în vecii vecilor"+m

'ugă%iune de %erere şi umilin0ă %ătre Sfânta Treime a Sfântului Sime!n l!g!fătul 3etafrast 1n stihuri iambi%e

#ărinte, Fiule, Duhule, Treime Sfântă, !unătate nesecată care revarsă tuturor frumuse$e muîndrăgită fără de sa$iu, mântuieşte&mă, îndură&Te, cură$eşte&mă"+m păcătuit, am nelegiuit şi m&am stricat" +m păcătuit, am nedreptă$it şi am greşit"



+m fost prunc cu chip întunecos şi înnegrit, şi copilandru spurcat şi netre!nic, tânăr ca o scârnăvlepădată, !ăr!at îndărătnic şi cu totul necurat" +m fost !ăr!at urât şi netre!nic, !ăr!at spurcat şi totul întinat iar la cărunte$e putreziciune şi pângărire" Căci încă din scutece, dumnezeiescul darDuhului, dumnezeiescul %otez, ne!uneşte l&am lepădat" 3&am spurcat cu spurcăciunea păcatulum&am întunecat cu întunericul nestâpânirii" Din pruncie am alergat spre fapte scâr!oase şi până!ătrâne$e am trăit in desfrânări"

Tot darul !un l&am trecut cu vederea, toată păgâneasca urâciune am săvârşit&o" 3&am întinat noroiul răută$ii, m&am lipsit de virtu$ile de suflet hrănitoare, m&am depărtat de dumnezeieştile darum&am înstrăinat de veşnicele !unătă$i" +m părăsit haina cea preafericită, de sus $esută şi sfin$ită" 4am voit via$a fecioarelor, nu am iu!it purtarea celor înfrâna$i" +m luat haina neagră a patimiloîm!răcăminte putredă, leproasă, întunecată, veşmânt al trupului cu totul întinat şi mantie urâporfiră a putreziciunii"

0eşmântul nestricăciunii l&am rupt şi m&am îm!răcat cu lucrurile necinstirii" 1chiul cel preacuratam urât şi cu ochiul desfrânat m&am împrietenit, prin atingerea de faptele urâte ale neînfrânării mam spurcat totdeauna şi pretutindenea" +m gonit frica Ta de la mine şi darul cel cură$itor" D

gra!nic spre păcat am vrut"

Făclie fiind, m&am desfătat intru murdării" -n tot chipul am săvârşit faptele urâte şi desăvârşit le&alucrat pe cele scâr!oase" #ână la !ătrâne$e am fost stăpânit de pofte" îm!răcat fiind cu slavnemuririi, acum port haina mor$ii"

7u, care primisem toată !una mireasmă, am îm!ră$işat toată reaua duhoare" +m greşit ceruriloaerului, mării şi întregii zidiri" #ăcătuiesc înaintea ochilor Tăi şi nu sunt vrednic să privesc în su3&am lipsit de avu$ia cea părintească" +şadar, deşi nevrednic, primeşte&mă pe mine, fiul cel curva

care urât şi scâr!os m&am făcut, şi iartă&mă" Căci am căzut acum în noaptea vie$ii, intru întunericpatimilor, în prăpastia trupului celui stricător de suflet"

Străluceşte&mă tot acum cu raza pocăin$ei" -z!ăveşte&mă de iad şi de întunericul cel mai din afară mine, cel ce am căzut între tâlharii neîm!lânzi$i şi care sunt plin de răni şi de rea duhoare"

Cu ploile pocăin$ei celei preadulci mântuieşte&mă de rănile patimilor sufleteşti" 7u însumi aalergat spre cele scâr!oase" 7u însumi m&am împins către necură$ie, umple&mă de prea!umireasmă" 7u însumi m&am lipsit de dumnezeiescul acoperământ" 7u însumi m&am dez!răcat darul Duhului" +m spus că voi um!la pe cărările mântuirii, dar mai tare m&am pornit către necură$

şi mai tare m&am a!ătut la lucruri rele"

+m spus că voi primi frica Ta cea hrănitoare de suflet şi că mă voi încinge cu !râu de mântuire, dmai tare am izgonit de la mine toată frica şi mai tare am iu!it faptele urâte"

, cum m&am făgăduit, in fa$a Îngerilor, că imi voi cură$i sufletul şi imi voi su!$ia gândul, că îmi vchinui trupul, că îmi voi alege via$ă sfin$ită" +m spus că voi goni de la mine toată necură$ia, am spcă voi cinsti mai mult fapta curată, dar mai tare mi&am încui!at viclenia, mai tare m&am pornit spucideri" +m spus că voi um!la pe cărarea strâmtă a cură$iei, a sfin$itei linişti, dar mai tare am dor

spre pofte, şi mai mult am alunecat în scârnăvii"



1, cum s&a dus dumnezeiescul dar al Duhului2 1, cum s&a dus sfin$enia trupului2 1, cât sunt dpângărit, plin fiind de lepră2 1, cum am fost respins din sfin$itele praguri2 Deşi eu, întunecatulposmogitul, port chipul cu adevărat dumnezeiesc şi mare al monahului, dar săvârşesc spurcăciundesfrâna$ilor" +m a(uns la cărunte$e, dar nu am întreagă În$elepciune"

5umina ochilor trupului s&a dus, cea$a ochilor inimii a trecut, mâinile şi picioarele mi s&au mui

dar nu s&au potolit !lestemă$iile, nu mi&a pierit clevetirea" 1, cum de nu m&am în$elep$it la vremCum, nici la cărunte$e, nu am fugit de putreziciune2 1, de ce vremea nu mi&a hărăzit nepătimire2 de ce am vrut destră!ălările dracilor2 1, de ce am iu!it năravurile satanei2

Ci învredniceşte&mă, o, Treime #reasfântă, să mă înfricoşez neîncetat de văpaia gheenei, de marfocului atotmistuitor şi de oceanul cel arzător, să mă cutremur pururea de (udecata mor$ii, cercetătorii cei amari ai cugetelor inimii care odată cu faptele vor înfă$işa şi cuvintele şi gânduricele netre!nice"

Ca nişte călăi mă vor pâri atunci pe mine, cel cu totul întinat, faptele, deprinderile cumplite, lucrăr

răută$ilor, gândurile urâte, asupririle, închipuirile" învredniceşte&mă, o, Treime, să nu fiu aruncat vreascurile în cuptor, nici ca hrană spre îndestulare fiarei, să nu mă dovedesc nestăpânit şi iute, nisă&mi mai crească răutatea cea veche, ci fă&mi uşoară sarcina păcatelor, ca să mă întorc de săl!ăticia mea prostească, să mă a!at de la viclenia mea urâcioasă"

Supune&mi min$ii patimile cele spurcate, greu de stăpânit, unite şi topite în firea mea" Fă ca tot ea păzească dumnezeiescul cuvânt, cu puterea Ta întăreşte&mi puterea cea neputincioasă" Cu lumina luminează&mi întunericul inimii" Cu cură$ia ta cură$eşte&mi mintea "

-z!ăveşte&mă de rana răută$ii celei stricătoare de suflet" Scoate&mă nevătămat de la draci, neîntinfără de prihană, de la cei potrivnici, de la supărarea diavolului şi de la tirania lui cea silnică cumplită" Dăruieşte&mi acum darul dumnezeiescului Duh ca să împlinesc cuvintele Tale, să păzelegile Tale, sâ mă tem de îngrozirea Ta care desăvârşit lucrează, să fac cele ce se cuvin 'ie şi mmântuiesc"

Cură$eşte&mă de pângărirea şi spurcăciunea trupului" /mple&mi mintea de cură$enia Ta" #ăzeşte&mneîmpiedicat, ca într&o zi cu !ună rânduială, ca să merg pe dumnezeieştile căi" -z!ăveşte&mă lucrul fără de rod şi de osteneala prea rea a ne!uniei necunoştin$ei, care intră întru mine de la draşi iese dinlăuntru, din inimă"

-n vremea mor$ii, în ziua (udecă$ii celei înfricoşate a nelegiuirilor mele, !ătăile crunte aconştiin$ei, mustrările amare şi săge$ile înfocate care mă vor arde, mă vor pâr(oli, mă vor topi, putere le va opri; Cine le va stinge; în foc mă aruncă lucrarea răută$ii, m&a înstrăinat de cunoaşterATaB la )udecată, şi voi auzi* <4u te ştiu pe tine, putreziciune" Stai departe de !unătă$i, răutaviclenie, suflet întunecat şi netre!nic="

+proape este tăierea mor$ii, s&a apropiat acum sa!ia sfârşitului" înger de foc aspru, îngrozitopurtător de suli$ă, săl!atic se pogoară, tăind, secerând inimile cele neroditoare" 0ai mie, s&a aprop

ca un leu şi ca un !alaur" 0ai mie, de fa$ă este, foc suflând şi arzând, cu paloş înfricoşat şi cu tot



înfocat se arată necru$ător fa$ă de mine, ticălosul" Se arată gata să mă topească, să mă mistuarzându&mă cu totul" 4ici un spri(in nu&mi rămâne mie, chinuitului" 4imeni nu îmi a(ută mistricatului" 4imeni nu aude tânguirile mele" 4imeni nu vede ostenelile inimii mele, căci tu, suferimuncile cele tainice, numai tu le ştii întru ascuns, o, inimă2

Suflete, mi se pare că te văd întunecat de moartea cea amară, îngăl!enit de frică, fugind, nesuferisâ vezi îngerul, posomorât şi de lacrimi plin" Te vâd mistuit de moarte, privind în (os, împilat tri

lepros şi netre!nic, gol, întinat şi rănit"1, cum te vei duce tu dezlegat de trup 2 , cum vei fi tu $inut de vră(măşiile dracilor2 , cum vei!ăgat tu intru adâncul muncii2 , cum vei suspina in fundul tartarului2 3ai inainte de a se ară(udecata te&ai osândit" 3ai înainte de gheenă, în gheenă te duci" 3ai inainte de tartar, prăpastartarului vezi" 3ai înainte de întuneric, ai căzut în cumplit întuneric"

1, cum te vei scula la (udecata cea veşnică, trist si plin de întuneric , !ătându&te în piept şi sfâşiind$i haina2 1, cum vei sta la (udecată înaintea Domnului împreună cu spurcatul şi pângăritul tău trucu legături gândite $inut ticăloşeşte, legat cu lan$urile de nedesfăcut ale greşalelor2 1, cum vei

aşezat cu cei osândi$i2 1, cum vei fi pus împreună cu mul$imea dracilor2 1, cum vei auzi* <Du&întru întuneric, în to$i vecii arzându&te2=

Dacă ai suspina acum sau ai lăcrima, mai înainte de a se arăta sa!ia mor$ii, poate se va milostiStăpânul, poate te va rândui între cei mântui$i" Deci suspină, inimă, mai înainte de sfârşit, roagăcu frică şi cu cutremur*

1" #ărinte, Fiule, Duhule, Treime Sfântă, mântuieşte&mă dincolo de vrednicia mea şi peste năde(d1, foc cură$itor de păcate, cură$itor de greşalele sufletului, spală sufletul meu de întinăciun

stăpâneşte cugetele sufletului meu, îndreptează pornirea min$ii spre plâns şi împărăteşte pessocotelile min$ii, ca să&mi plâng multele mele vinovă$ii, să mă tânguiesc pentru multele mele datoşi cură$eşte&mi inima de spurcăciuni, pentru ca să suspin cu amar şi să lăcrimez neîncetat"

1, Domnule, al Domnilor2 , +tot$iitorule2 #e mine ro!ul patimilor, cel plin de ruşine, scapă&mă ruşinea cea veşnică, de gheenă şi de întunericul cel mai din afară" 5uminează&mi gândurile sufletuîngrozite, care tremură ca nişte vinovate, plâng şi se tânguiesc ca nişte osândite, ca să săvârşerugăciuni curate şi neîncetate"

Dă&mi cură$ire a min$ii, linişte sufletească, omorâre a voirilor celor urâte, defăimare a lucruril

trecătoare, cuget smerit şi dragoste, lacrima inimii care înveseleşte, suspinurile pline de mir tânguirile sfin$ite, împreună cu puterea de rază purtătoare a înfrânării"

Dă&mi mie să&mi !iruiesc cu aripile postirii pântecele cel fără de ruşine şi înfocat" Dăruieşte minmele stăpânirea gândurilor" înfrânează&mi şi în$elep$eşte&mi pântecele care cu totul m&a !iruit şi mticăloşit, m&a ame$it şi m&a spurcat, m&a întunecat şi m&a netre!nicit, aprinzându&mi acum gânduurâte care, vai mie, până la urmă cu totul mă vor pierde"



+cum m&a afundat întru întunericul iadului şi m&a prăvălit în !ezna cea mare" 3âhnirea zadarnicăfier!in$eala inimii, mânia iute şi zavistia, ne!unia, întunericul lenevirii, norul trândăviei mi&au gondarul Duhului"

Slava deşartă omenească şi lauda stricăcioasă îmi aduc necinste peste măsură" -ar mândria, tur!ardracilor m&a împreunat pe mine cu ne!unia patimilor" Cu amar suspină inima de trei ori ticăloasă,ceasul cel înfricoşat, în ziua (udecă$ii, heruvimii vor sta de fa$ă cu frică şi serafimii se vor spăimân

cu cutremur" învredniceşte&mă să lăcrimez pururea, să plâng, să suspin in toată vremea şi locul, ceasul în care (udecătorul va ieşi la )udecată"

Se va clăti cerul şi va tremura pământul, se va îngrozi marea, se va topi toată zidirea, iar 7l vaaprig cu cei ce au nelegiuit" 0or răsuna trâm!i$ele cu putere, cetele celor fără de trupuri vor alergsufletele cele netre!nice le vor chinui, sufletele cele întinate le vor arde" Când vei şedea pe trînalt, când mă vei (udeca pe mine osânditul, să nu mă pui pe mine !lestematul, împreună cu iezii c!lestema$i, ci cu oile cele fericite, ca să mă desfătez în lăcaşurile rânduite drep$ilor"

, 5umină întreit strălucitoare2 1, Treime preasfântă2 Treime după fe$e şi unime după fiin$ă2 4um

pentru credin$a mea şi fără năde(de, mântuieşte&mă" Fă&mă împărat puternic peste patimSlo!ozeşte&mă de tot păcatul" 5uminează&mâ, 9nfrumuse$ează&mă pe mine, cel întunecat caută spmine cu ochi prea&milostiv"

Dăruieşte&mi înger de raze purtător, al min$ii a(utător, învă$ător, părtinitor, povâ$uitor îndreptătspre mântuire, păzitor sufletului şi trupului meu"

Stinge iz!ucnirile răută$ii mele" -zvorâşte&mi ploi de lacrimi" Căci nu celor fără prihană, cellumina$i, le&ai aşezat leacul mărturisirii, ci ai dăruit chipuri de pocăin$ă mie, spurcatului

netre!nicului" Căc i nu este fel de răutate, de viclenie, pe care să nu&l fi făcut în toată vremealocul"

Si acum îmi plec Tie genunchii inimii mele, Împără$iei Tale îmi plec grumazul, !unătă$ii Tale adrugăciune" -artă mul$imile greşelilor mele" /ită grelele datorii ale mele" 4u mă lipsi de !unătă$icele veşnice" 4u mă scoate afară de la masa cea nemuritoare" 4u mă înstrăina de !ucuria sfin$ilînvredniceşte&mâ sfin$itei împărtăşiri spre ştergerea greşelilor celor multe, spre dezlegare, spcură$ie, spre mântuire, iar în ceasul cel de pe urmă şi amar al mor$ii, trimite&mi îngeri !lânzlumina$i, ca să !iruiască pâlcurile dracilor, să&mi răpească sufletul din muncă şi să& ducă fără dpăcat sus, către Cel întreit 5uminător şi singur Împărat şi să&l învrednicească !ucuriei sfin$ilor"

#rimeşte drept mi(locitoare pentru mine !unătatea Ta, nerăutatea, nepomenirea de rău, milostivireîndurarea cea desăvârşită" #rimeşte drept mi(locitoare pe 3aica cea preaînaltă, pe !ucuria lumii, a3aică şi Fecioară, dumnezeiască scară, toiagul cel neînsufle$it, tronul"

#rimeşte mi(locitoare rânduiala şi ceata aruncătoare de fulgere a cereştilor îngeri celor fără dtrupuri "



#rimeşte mi(locitor luminat şi de raze purtător pe -naintemergătorul Tău cel sfin$it, pe cel mînainte de scutece propovăduitor şi de Dumnezeu grăitor, pe cel ce mai înainte de Stăpânul cestrălucit celor din întuneric "

#rimeşte mi(locitoare cetele sfin$ilor, cetele prorocilor, ale patriarhilor, ale mucenicilor, ale tutursfin$ilor celor de lumină purtători" Ca !ine să Te cuvântez şi cu dorire să Te măresc, ca să&versuiesc curat 'ie, Celui pe Care !ine Te cuvântează #uterile cerurilor întru to$i vecii c

nemărgini$i şi nemăsura$i" Că 'ie se cuvine slava, cinstea şi stăpânirea, întru to$i vecii cei nesfârşi+min2

'ugă%iune %ătre *reaSfânta şi %ea de ! fiin0ă Treime a lui I!an dia%!nul, %are a f!st frate al l3ar%u, mitr!p!litul Efesului şi n!m!filax al marii 6iseri%i

/nule Dumnezeule, Cela ce Te proslăveşti întru închinată Treime* #ărinte , Fiule şi Duhule SfinFirea cea fericită, Fiin$a cea mai presus de fiin$ă"

%unătatea cea nemăsurată, 0istieria !unătă$ilor cea nedeşertată, +dâncul milostivirii cel nemărgin4oianul iu!irii de oameni cel nepovestit, Treimea cea #reasfântă şi începătoare de via$ă, Care numdin !unătate ai adus dintru nefiin$ă întru fiin$ă toată zidirea cea mai presus de lume şi cea din lumşi por$i gri(ă şi o $ii , Care ai iz!ăvit lumea de înşelăciune cu !unăvoin$a a lui Dumnezeu&Tatăl şi însăşi lucrarea Cuvântului şi cu venirea Duhului Sfânt şi firea noastră de păcat o ai iz!ăvit"

Tu mă luminează, Dumnezeule Cel mai presus de lumină" Tu mă sfin$eşte, Domnul Cel mai sus dsfin$enie" Tu mă cură$eşte, Cel unul curat şi nestricăcios" îm!unătă$eşte&mă, Dumnezeule Cel în tripostasuri, Cel unul !un şi mai presus de !unătate" -ndumnezeieşte&mă pe mine cu Darul Tău pr



împărtăşire, Cel unul adevărat Dumnezeu întăreşte&mă, Cel tare înviază&mă Cel viu şi fără dmoarte în$elep$eşte&mă, Cel preaîn$elept întraripează&mă spre dumnezeiasca dorin$ă a dragosTale, cu Tine mă împrieteneşte, Dumnezeul Cel mai presus de fiin$ă, maipresus de via$ă şi mai presus de lumină, şi nu mă înstrăina de !unătatea Ta pentru nevrednicia mea

3ul$umesc 'ie, Stăpâne Dumnezeule atotputernice, că dintru nefiin$ă întru fiin$ă m&ai adus pe mincă m&ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta" Căci <minunată s&a făcut cunoştin$a Ta dintru mine

pentru că după chipul Tău şi după asemănare m&ai făcut, !ună credin$ă mi&ai dăruit, cu Taine%isericii m&ai sfin$it, şi din tinere$e mă hrăneşti cu toate !unătă$ile Tale, Cel ce <deschizi mâna Taumpli toată vietatea de !unăvoin$ă>="

Că Tu eşti Dumnezeu şi izvor al !unătă$ilor, începutul şi sfârşitul a toate" Tu, Doamne, eşti şi stăpal sufletelor şi al trupurilor noastre, al vie$ii şi al mor$ii şi suflarea tuturor este în mâna Ta" %ucufăcând !ine şi în$elep$eşte sfătuind" /sturând, mâhneşti ca un în$elept Doctor, dar vindeci ca u-conom minunat" #edepseşti părinteşte şi mângâi iarăşi cu !lânde$e, ridicând lenevirea noastră"

Slavă în$elepciunii Tale celei multe" Slavă proniei şi puterii Tale celei negrăite" Slavă iu!irii Tale

oameni celei nemărginite"

-z!ăveşte&ne pe noi de to$i vră(maşii văzu$i şi nevăzu$i" 3ântuieşte&ne pe noi de toată ispita" întinmână !ună, a(utătoare, tare, care să ne scoată pe noi din apele cele adânci, din valurile mari alumii, din fundul deznădă(duirii celei cumplite"

1cârmuieşte via$a noastră, Cel ce eşti -conomul cel mare şi #ovă$uitorul cel minunat" Facă&se voTa, prea!unule, şi peste noi, precum în cer, aşa şi pe pământ"

3ângâie inima mea cu dulcea$a Ta cea nespusă, Cel ce eşti !ucuria cea minunată a îngerilo/şurează sufletului meu în$elegerea !ucuriei şi a desfătării Tale celei veşnice ce va să fie"

Învredniceşte&mă şi acum şi după via$a aceasta să fiu împreună cu Tine, Domnul şi Dumnezeul meca să văd !ogă$ia !unătă$ii Tale şi să do!ândesc împără$ia Ta, să mă umplu de !unătă$ile Tale şi privesc fa$a Ta totdeauna"

+şa, împărate sfinte, Dumnezeule #rea!unule, Cel în trei ipostasuri, Făcătorul meu şi ?iditorultoate, pentru rugăciunile #reasfintei 4ăscătoare de Dumnezeu, ale sfin$ilor îngeri celor cu chdumnezeiesc şi ale tuturor sfin$ilor celor din veac"

Căci Tu eşti începutul şi izvorul <a tot darul cel desăvârşit şi a toată darea cea !ună==, 3intea cfără de început, #ărintele 5uminilor"8i Tu eşti Cuvântul cel iu!itor de oameni, Domnul lisus ristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Caai iz!ăvit lumea şi neamul omenesc de vră(măşia potrivnicului"

8i Tu eşti Dumnezeul cel mângâietor, Duhul cel Sfânt, de la Care toată darea !unătă$ilor izvorăştetoată zidirea"



Deci 'ie, unuia Dumnezeu cel lăudat în trei închinate ipostasuri, slavă şi mul$umită şi închinăciuînăl$ăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor" +min"

'ugă%iunile feri%itului rhimandrit S!fr!nie, u%eni%ul Sfântului Siluan th!nitul %ătreDumne"eu Tatăl , 3ântuit!rul 7rist!s Dumne"eu şi *reaSfântul Duh Dumne"eu



Ru)ăciunea fericitului 3rhimandrit Sofronie, ucenicul Sfntului Siluan 3thonitul căt<reaSfntul uh umnezeu' 0ino, Cela Ce Singur eşti Sfânt, Sfin$este&mă şi curăteşte&mă de toaîntinăciunea"0ino, Cela Ce Singur eşti 0iu cu adevărat şi vindecă&mă de moartea care m&a lov0ino, 5umină adevărată şi fă lăcaşul Tău în mine, pentru toată veşnicia"

Ru)ăciunea fericitului 3rhimandrit Sofronie, ucenicul Sfntului Siluan 3thonitul căt

Mntuitorul >ristos umnezeu' Doamne, -isuse, Tu eşti lumină venită pentru a mântui lumeluminează ochii cei duhovniceşti ai inimii mele şi mă învredniceşte ca să um!lu înaintea Fe$ei Taca la lumina zilei, fără a face paşi greşi$i"

Ru)ăciunea fericitului 3rhimandrit Sofronie, ucenicul Sfntului Siluan 3thonitul către cătumnezeu Tatăl ' 1, Tu Cel Care eşti, o Dumnezeule Tată, +totputernice Stăpâne , Tu ne&ai ziditne&ai adus întru această via$ă, dă&ne nouă să Te cunoaştem pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat"

'ugă%iunile Sfin0il!r *ărin0i 8panthisma9 - 'ugă%iune umilin%i!asă %ătre Sfânta Treime

Dumnezeule Cel întru unimea firii cu trei 5umini, Cel ce dintru nefiin$ă întru fiin$are toate le&adus, şi cu !ună rânduială şi cu măsură pe acestea le&ai împodo!it, şi cu lumina soarelui le&strălucit, şi ne&ai zidit pe noi după chipul Tău şi după asemănare

Însu$i, #rea&!unule Dumnezeule, străluceşte ochii noştri2 +uzurile cură$eşte&le, celelalte sim$întăreşte&le" 6isipeşte toată cea$a neînvă$ăturii" 5uminează mintea noastră cu !inevoirile Ta#ovă$uieşte&ne pre noi cu razele Dumnezeieştii Tale insuflări spre desluşirea adevărului şi



minciunii, spre primirea celor !une, spre fugirea de cele rele, spre depărtarea de cele vătămătoaspre alegerea celor folositoare"

Că fără de Dumnezeiasca Ta luminare, cu adevărat or!i fiind, nu putem să desluşim nici întsocoteli adevărul, nici întru fapte !inele, nici întru !unătă$i folosul ci cu prefacerile lucrurilamăgindu&ne, cu milioane de greşale greşim"

6idică mintea către în$elegerea celor de nevoie, iară lim!a spre vor!irea celor de tre!uin$Domoleşte pornirile patimilor cele ce tul!ură mintea noastră" Înfrânează mânia şi prigonirea cea la dânsa încetează&o, iar pomenirea de rău surpă&o, prefăcându&le pe dânsele întru râvDumnezeiască şi în căldură cinstitoare de Dumnezeu a credin$ei, şi în !lânde$e şi nepomenire rău"#otoleşte pofta şi iu!irea de materie cea dintru dânsa şi iu!irea de câştigare opreşte&o, schim!ândle pe ele în gri(ire de fapta !ună şi în dragoste către aproapele, în dorire de creştinească sporire creştere şi în poftire de veşnicele !unătă$i"

Doamne, cu măsura faptelor !une, împodo!eşte&le pe cele ale noastre" Împuterniceşte cu !ăr!ă$ie

cu vîrtute neputin$a noastră" Stinge z!urdările trupului şi, de toată desfrânarea şi înverşunareiz!ăveşte&ne pre noi, întreaga în$elepciune şi cucernicie dăruindu&ne nouă" Dă&ne nouă cumpădreptă$ii, ceea ce împarte fiecăruia dreptul lui" Întăreşte priceperea noastră întru întemeierea celor drept se (udecă"

#ăzeşte&ne pre noi, Doamne, de !ântuială, de vătămare năprasnică şi de cădere de clevetirea celrăi, de urgia tiranilor, de ispitele diavoleşti şi de toată mâhniciunea fereşte&ne pre noi ca, urmânporuncilor Tale, drumul vie$ii acesteia de acum cu plăcere de Dumnezeu să&l săvârşim, iar talancel dat nouă curat să&l păzim"

8i, pentru îndurările Tale cele nemărginite şi milostivirile Tale nemăsurate, vrednici să ne faceDumnezeiescului Tău Dar şi fericirii Tale celei de&a pururea, lăudându&Te neîncetat, pe Tine, TatălFiul şi Duhul Sfânt, pe /nul Dumnezeul nostru, căruia 'i Se cuvine slava şi stăpânirea în vecvecilor" +min2

DRu)ăciune etrasă din cartea' Ru)ăciunile Sfin%ilor <ărin%i sau 3panthisma, Ed. Sophia &i E(artea +rtodoă, Bucure&ti, #!!7, pp. 15 F 17G



'ugă%iune %ătre Sfânta Treime

Fire una în trei ipostasuri, #ărinte nenăscut şi fără de început, Fiule născut şi împreună fără dînceput şi Duhule purces şi dumnezeiesc"

Dumnezeire una şi împără$ie, care cu puterea Ta cea negrăită şi preatare $ii şi păzeşti toată zidircea văzută şi cea nevăzută"

+pără&ne cu dreapta Ta cea atot$iitoare şi luminează partea călăuzitoare din noi, ca <drept îndreptăm cuvântul adevărului Tău@"

-z!ăveşte&ne de toată păndirea vră(maşului începător al răută$ii şi ridică de pe noi (ugul cel greu păcatului" Căci am greşit şi am nelegiuit înaintea ochilor Tăi celor a toate văzători, dar să nu

pierzi pe noi pentru fărădelegile noastre, ci primeşte cuvintele de slăvire care din !uze spurcate aduc slavei Tale celei preacurate şi ne cură$eşte de toată întinăciunea trupului şi a duhului, neîncetat, cu îndrăzneală să lăudăm preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duacum şi pururea şi în vecii vecilor" +min"

'ugă%iune %ătre Sfânta Treime



Împără$ia cea fără de început şi de&a pururea vecuitoare, 5umina cea în trei sori" dumnezeiasîncepătoare cea a toate $iitoare, o Dumnezeire în trei ipostasuri, Care de nenumăratele #uteri cegândite neîncetat eşti slăvită, primeşte aceste rugăciuni ale noastre, ale nevrednicilor ro!ilor Tăine iartă nouă orice de voie sau fără de voie 'i&am greşit 'ie, Stăpânul nostru cel lesne de împăcat"

+m greşit înaintea Ta, să nu ne dai pe noi vră(maşilor noştri spre mâncare, ci fă cu noi dup!lânde$ile Tale" -z!ăveşte sufletele noastre de toată năpădirea lor şi ne dă nouă tărie asupra lor şi înva$ă ca neîncetat să lucrăm voia Ta în toate zilele vie$ii noastre" Că 'ie se cuvine toată slav

cinstea şi închinăciunea, Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor" +min

'ugă%iune %ătre *reaSfânta şi %ea de ! fiin0ă Treime



Domnie una şi întreit strălucitoare, necuprinsă şi singură domnească Stăpânire în trei so3ul$umesc 'ie, deşi nu pot îndea(uns pentru mul$imea nenumăratelor Tale !inefaceri"

Căci din !unăvoirea împără$iei Tale, spre calea mântuirii m&ai povă$uit şi dragoste de via$ă liniştai pus în inima mea şi mi&ai dat putere să mă depărtez cu !ucurie de lume şi de amăgirea ei"

Cu chipul îngeresc al rânduielii celei pustniceşti m&ai împodo!it, a fi numărat împreună cu oiturmei Tale m&ai învrednicit şi întru păşunea dumnezeieştii Tale învă$ături îm!elşugat m&ai hrănit"

Ce î$i voi răsplăti 'ie, Dumnezeule, pentru darurile mari pe care mi le&ai făcut mie;

<5ăudă&mu&Te, !ine Te cuvântăm, ne închinăm 'ie, Te slăvim pe Tine, î$i mul$umim 'ie, Făcătorude !ine al sufletelor şi al trupurilor noastre" Că !unşi iu!itor de oameni Dumnezeu eşti şi 'ie slavă, laudă, mul$umită şi închinăciune cu !unevrednice înăl$ăm" Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi in vecii vecilor" +min"



'ugă%iune de %erere %ătre Sfânta Treime

+totputernică, de via$ă făcătoare şi de lumină începătoare" Sfântă Treime, Care întreaga zidire cdin lume şi cea mai presus de lume, numai din !unătatea Ta ai adus&o dintru nefiin$ă intru fiin$ă por$i gri(ă de dânsa şi o $ii, Care împreună cu celelalte negrăite faceri de !ine ale Tale către neamomenesc i&ai dăruit şi pocăirea până la moarte pentru neputin$a trupului"

4u mă lăsa pe mine, ticălosul, să mor o dată cu faptele mele cele rele, nici să mă fac !ucur

pierzătorului, izvorul răută$ii şi pizmuitorul" Căci vezi, 3ilostivă, căt de mare este !ântuiala



vră(măşia aceluia asupra noastră şi câtă ticăloşia, moleşirea şi lenevirea mea, deci îndreaptă, rogmă, !unătatea Ta cea neasemănată spre mine, cel ce în fiecare zi şi ceas Te intărât pe Tine, prcălcarea poruncilor Tale celor cinstite şi vii"

8i toate cele greşite de mine în via$a mea până în ceasul de acum, cu faptele sau cu cuvintele sau cgândurile, lasă&mi&le şi mi le iartă şi mă învredniceşte a săvârşi rămăşi$a vie$ii mele întru pocăin$ăumilin$ă şi întru păzirea sfintelor Tale porunci"

Deci, ori de dulcea$ă amăgindu&mă, în multe chipuri am greşit ori de pofte lumeşti fără de socoteaşi vătămătoare înşelându&mă, m&am mân(it ori de iu$ime şi de mânie do!itocească pornit fiind, unii din fra$ii mei i&am scâr!it ori în cursele lim!ii de neînlăturat, felurite şi tari, m&am prins oprin vreunul din sim$urile mele sau şi prin toate, vrând sau nevrând, ştiind sau neştiind, ro!it schiar cu socoteală, ne!uneşte am alunecat ori cu gânduri viclene şi deşarte conştiin$a mi&aîntinat ori in vreun alt chip am păcătuit, stăpânit de pripeală şi de o!icei rău, iartâ&mi&le şi milasă toate, cu totul îndurată şi prea!ună"

8i îmi dăruieşte mie de acum înainte osârdie şi putere, spre a face <voia ta cea !ună şi !ineplăcută

desăvârşită=" Ca de răutatea cea întunecată şi înce$oşată fiind iz!ăvit prin pocăin$a cea cu chip lumină, şi ca într&o zi frumoasă um!lând, curat să mă arăt, nevrednicul, iu!irii Tale de oamenlăudându&Te şi slăvindu&Te în veci"

+m



'ugă%iune de umilin0ă %ătre Sfânta Treime

Cel întru unimea firii cu trei lumini" Cel ce dintru nefiin$ă întru fiin$ă toate le&ai adus şi cu !unrânduială şi cu măsură 5e&ai împodo!it şi cu lumina soarelui le&ai strălucit şi ne&ai zidit pe noi duchipul Tău şi asemănarea Ta"

Însu$i, prea!unule Dumnezeule, străluceşte ochii noştri, auzul cură$eşte&, celelalte sim$iri întăreşt

le" 6isipeşte toată cea$a neînvă$ăturii, luminează mintea noastră prin semnele Tale" #ovă$uieşte&pe noi cu razele dumnezeieştii Tale însuflâri spre desluşirea adevărului şi a min$ii, spre primircelor !une, spre fugirea de cele rele, spre depărtarea de cele vătămătoare, spre alegerea celfolositoare" Căci fără dumnezeiasca Ta luminare, or!i fiind cu adevărat, nu putem să desluşim nîntru (udecă$i adevărul, nici întru fapte !inele, nici întru !unătă$i folosul, ci cu prefacerile lucrurilamăgindu&ne de zeci de mii de ori greşim"

6idică mintea către în$elegerea celor de nevoie, povă$uieşte lim!a spre vor!irea celor de foloDomoleşte pornirile patimilor care tul!ură mintea noastră, înfrânează mânia, stinge vra(!a născude ea şi surpă pomenirea de rău, prefăcând acestea în râvnă dumnezeiască şi în căldura cinstitoa

de Dumnezeu a credin$ei, în !lânde$e şi nepomenire de rău"

#otoleşte pofta şi iu!irea de materie născută din dânsa, şi opreşte iu!irea de câştig, schim!âacestea în gri(ă pentru fapta !ună şi în dragoste către aproapele, în dor de sporire şi creştecreştinească şi în poftire a veşnicelor !unătă$i"

Doamne, cu măsura virtu$ilor împodo!eşte faptele noastre, înarmează cu !ăr!ă$ie şi tărie neputinnoastră, stinge z!urdările trupului, şi de toată desfrânarea şi aprinderea iz!ăveşte&ne, dăruindu&nîntreagă în$elepciune şi cucernicie" Dă&ne cumpăna dreptă$ii, care împarte fiecăruia dreptul lu

întăreşte priceperea noastră pe temeiul celor (udecate drept"



#ăzeşte&ne pe noi, Doamne, de !ântuială, de vătămare nâpraznică şi de cădere, de clevetirea celrăi, de urgia tiranilor, de ispitele diavoleşti şi de toată supărarea fereşte&ne, pentru ca, săvârşind duporuncile Tale drumul vie$ii acesteia, cu plăcere de Dumnezeu, talantul cel dat nouă curat săpăzim"

8i cu îndurările Tale cele nemărginite şi cu milostivirile Tale cele nemăsurate, vrednici să ne face

dumnezeiescului Tău dar şi fericirii Tale celei de&a pururea, lăudându&Te neîncetat pe Tine, TatălFiul şi Duhul Sfânt, pe unul Dumnezeul nostru, căruia 'i se cuvine slava şi stăpânirea în vecvecilor" +min"

'ugă%iune %ătre Sfânta Treime, !n!rată de Sfânta 'ita



#reasfântă şi nedespăr$ită Treime, Tată, Fiule şi Duhule Sfânt, trei persoane într&un singDumnezeu, cu umilin$ă îngenunchem înaintea preasfântului şi preaînaltului Tău Tron, Te adorăadânc şi î$i mul$umim pentru atâtea haruri, favoruri şi !inefaceri pe care le&ai dat servitoarei Tasfânta 6ita, care, cât a trăit în această lume, nu a căutat altceva în starea ei de fecioară, de femecăsătorită, de văduvă şi de călugări$ă, decât să te iu!ească şi să&$i servească cu credin$ă"

5a Tine îi erau gândurile, despre Tine vor!ea, pentru Tine lucra continuu, spre Tine îndrepta orifaptă, spre lauda măririi Tale"

+şadar pentru !unătatea şi !lânde$ea Ta cea mare, !inevoieşte, Doamne, şi prin mi(locirminunatei sfinte 6ita, mângâie&ne pe noi to$i care suntem făpturile Tale, prin crea$ie, prrăscumpărare şi prin conservare, dă&ne acele haruri de care avem nevoie şi pe care neîncetat stăruin$ă le cerem" Do!ândirea lor poate să fie împiedicată de pu$ina noastră credin$ă şi multe

păcate"

Tu însă sporeşte credin$a, dă&ne o vie durere pentru păcatele noastre şi o hotărâre tare pentru a nu mai supăra" +lergăm cu mare încredere la +totputernicia Ta, o veşnice #ărinte, la în$elepciunea Taveşnice Cuvânt, la iu!irea Ta, o Duhule Sfinte"

Tu, #reasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Tatăl, Creatorul şi 6ăscumpărătorul nostru, Dătătorvie$ii noastre, în care deopotrivă şi fără deose!ire +totputernicia, În$elepciunea, -u!irea, %unătate3ila, şi toate desăvârşirile minunat şi din plin strălucesc şi oglindesc, !inevoieşte a ne da mângâieîn necazuri şi greută$i"

Da, o vei face prin nelipsita şi prea marea Ta !unătate şi prin meritele sfintei noastre 6ita, căci TDumnezeul nostru, ne&ai asigurat de dumnezeiasca Ta dărnicie, precum cu tărie credem că nu esnimeni care să fi alergat la Tine cu credin$ă vie şi a cărui cerere să nu fi fost cu !unătate împlinit#entru aceasta, din toată inima noastră repetăm* în Tine, #reasfântă Treime, Dumnezeul nostru, punem toată speran$a, cu siguran$ă că nu vom fi în veci ruşina$i"

%inecuvântată să fie #reasfânta Treime şi nedespăr$ită /nire"



Darul Domnului 4ostru -isus ristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfâsă fie cu noi to$i"

+m

*ărintele :le!pa Ilie – *redi%a 1ntâi la Sfânta Treime

-u!i$i credincioşi, a$i văzut şi întotdeauna vede$i că mai înainte de a se face ziuă, de a răsări soarelflutură o geană de ziuă" Către răsărit se vede o lumină mai întâi pu$in găl!uie şi apoi tot mai al!ur



până când se ivesc razele soarelui" -ar razele soarelui crescând mereu şi luminând su! cer, în toapăr$ile, se iveşte la orizont şi frumosul şi prealuminosul soare, strălucind cu atâta putere încât, date&ai uita mai mult la el, te or!eşte"

-ată, aşa să socoti$i şi despre Dumnezeu" %unul şi 0eşnicul Dumnezeu, Cel ce este izvorul a toalumina şi strălucirea de la începutul lumii, S&a arătat mai întâi numai ca ?iditor şi ca Făcător"

Faptul că 7l e în trei fe$e, adică în trei ipostasuri, a început să se arate fiin$ei omeneşti celei sla!e neputincioase numai cu încetul şi în chip um!rit"

+stfel, se ştia încă înainte de legea veche, chiar de la +dam, că e.istă ?iditorul Dumnezeu" acum zice Sfntul Hri)orie <alama, nu se &tia desăvr&it, ca azi, că El este în trei ipostasuri. #entcă nu era încă în puterea min$ii omeneşti să în$eleagă că Dumnezeu este în trei fe$e şi de o singufiin$ă" Dar în chip um!rit a început a ne învă$a pe noi, aşa cum înva$ă profesorul pe copii la şcoalcă Dumnezeu, deşi este /nul după fiin$ă, este în trei fe$e sau ipostasuri"

• Încă la facerea omului, în Rai, a zis: ISă facem om după chipul &i după asemănar

AoastrăJ (Facerea 1, 26). N-a zis să fac, ci „să facem”, ară!n" #rin #lural $i celelali#osasuri ale %finei &reimi, care erau l!n'ă &aăl.

• ar la amesecarea limilor, la &urnul *ael, a zis: ISă Ae po)orm &i să amestecăm limilorJ (Facerea 11, 2+). eci iară$i s-a arăa că umnezeu ese nul "u#ă fiină $i rei "u#

fee.• ar mai !rziu, a/i" #roorocul, mai lumina "e u0ul %f!n, a s#us $i a mărurisi că r

sun feele rea %finei &reimi. ăci zice în salirea sa: I(u cuvntul omnului cerurile au întărit &i cu uhul )urii ui toată puterea lorJ (salmii 32, 6).

Deci Domnul este /nul, Cuvântul este altul şi Duhul gurii 5ui, altul" +stfel i&a arătat #rea SfântDuh că cele trei ipostase ale Sfintei Treimi sunt de o fiin$ă, de o putere, de o domnie şi deîmpără$ie"

#atriarhii cei mai vesti$i au fost trei* +vraam, -saac şi -acov" Trei au fost şi coconii din cuptor" Deşi alte multe sim!oluri vor!esc despre Sfânta Treime"

-ar în legea darului, încă de la începutul slu(irii 3ântuitorului, #rea Sfântul Dumnezeu S&a arătat fiind un Dumnezeu în trei fe$e, sau în trei ipostasuri"

Chiar de la %otezul 3ântuitorului S&a arătat #rea Sfânta Treime la -ordan" Căci #ărintele a zis sus* I3cesta este *iul Meu cel iuit, întru (are am inevoitJ 93atei E, : iar Duhul Sfântco!orât în chip de porum!, iar Fiul era, întrupat în firea noastră, în apele -ordanului" -ată de %iserica cântă* IÎn 6ordan otezndu"Te Tu, oamne, închinarea Treimii S"a arătatJ 9troparpraznicului:"

+stfel, prin legea darului, Dumnezeu S&a arătat în chip desăvârşit că, deşi este /nul după fiin$ă, sdupă fire, după fe$e e Întreit" +ceasta a în$eles şi dumnezeiescul -oan 7vanghelistul în epistola



cea dintâi, când zice* ITrei sunt (are mărturisesc în cer' Tatăl, (uvntul &i Sfntul uh, ace&tia trei @na suntJ 9- -oan G, :"

Mai trziu, dumnezeie&tii <ărin%i au arătat că Sfnta Treime este de un sin)ur scaun, desin)ură dumnezeire, de"o sin)ură fiin%ă &i fire, de"o sin)ură voie &i împără%ie &i domnie, dar esîn trei ipostasuri, iar aceste trei ipostasuri sunt deoseite după însu&irile lor.

3ai întâi să cunoaşte$i %hipul sub"isten0ei fie%ăruia"&aăl are ca c0i# al suzisenei nena$erea $i ne#ricinuirea4 căci nu se na$e "in nimenea nu e #ricinui "e nimenea.

Fiul are ca c0i# al suzisenei %ale na$erea mai înaine "e oi /ecii "in &aăl, #recum na$e cu/!nul "in mine.

ar u0ul are ca c0i# al suzisenei %ale un alul "ec! cel al Fiului: 5l are #urce"erea"ică #orne$e, #urce"e "in &aăl.

ar F cum zice Sfntul Hri)ore de AKssa F o dată cu na&terea *iului, cea mai dinainte de to

vecii, purcede &i uhul Sfnt. Au a fost o vreme F cum spune 3rie hulitorul F cnd >ristos nfost împreună cu Tatăl. (um se putea ca Tatăl să fie fără de (uvnt- umnezeu are (uvnumnezeu are &i uh. eci n"a fost niciodată cnd să nu fi fost (uvntul la Tatăl. (um nputut să fie Tatăl fără (uvnt, a&a nu s"a putut să fie o vreme cnd (uvntul să nu fi fost Tatăl, &i uhul să nu purceadă în chip ne)răit, adică să nu fie la Tatăl, pentru că (el ce a(uvnt are &i uh. /ita$i&vă la noi* avem minte, cuvânt şi duh, că suntem chipul şi asemănarea lDumnezeu" Duhul lui Dumnezeu face parte chiar din fiin$a Sa, e chiar de o fiin$ă cu 7l, de un scaude o voie şi de o dumnezeire cu 7l"

+cestea, fra$ii mei, sunt lucruri su!$iri, nu le pute$i în$elege to$i, dar tre!uie să le spunem, că azsăr!ătoarea Sfintei Treimi" -ată, v&am spus %hipul sub"isten0ei %el!r trei ip!stasuri< nenaşterenaşterea şi pur%ederea# Însuşirile ipostasurilor sunt chipul su!zisten$ei lor în Treime" Tatăl esTată fiindcă na&te mai înainte de to%i vecii pe *iul &i purcede pe uhul deodată cu na&tere*iului, fără de vreme &i fără de ani. ar în alt chip purcede pe uhul &i în alt chip na&te pe *iu

3&a zice 6osif $rienie, marele teolo) din sec. al L6$"lea, că Tatăl se cheamă Aăscător al *iului <urcezător al uhului. ar *iul se zice &i (uvnt. *iul suzistă prin na&tere &i uhul prpurcedere. *iul &i uhul se mai numesc &i cele două raze )emene ale Tatălui D6osif $rieni(uvntul 2 despre <rea Sfnta TreimeG.

8i aceste două raze, care pornesc din 3inte, adică din Dumnezeu Tatăl, sunt ipostasuri ca şi TatăDintre cele trei ipostasuri ale prea Sfintei Treimi, unul are însuşirea de Tată, altul de Fiu şi altul Duh Sfânt" 7le se deose!esc, dar sunt şi unite, însă unirea lor nu le amestecă 9Dogmatica, cap" H, I:"

6postasurile <rea Sfintei Treimi F Tatăl, *iul &i Sfntul uh F sunt unite, dar nu se amestecă, se împart fără despăr%ire.



!n"ii-/ă la rei sori, care ar fi "eo#ori/ă "e mari, "eo#ori/ă "e lumino$i $i ar ie$i #e c"eo"aă, unie înr-un 'lo $i înr-o #uere. ele rei i#osasuri sun ca rei sori a/!n" aceeacăl"ură $i lumină, aceea$i fiină.!n"ii-/ă la rei sfe$nice cu rei lumini în ele, iar luminile "eo#ori/ă "e mari $i "luminoase, $i amesecai acese rei făclii la un loc. e se în!m#lă7 8e"ei o sin'ură lumin%un unie, "ar nu amesecae. 9i-a #ăsra fiecare lumina $i însu$irea ei.

6ată, a&a e cu ipostasurile <rea Sfintei Treimi. Sunt unite împreună în aceea&i fiin%ă, dar fiecaipostas păstrează însu&irea Sa. +cestea vi le&am spus în treacăt, căci avem de spus multe"

6ată cte ceva din Epistola / a Marelui $asile către Sfntul Hri)orie de AKssa în privinipostasurilor <rea Sfintei Treimi. 6ată ce spune el' un curcueu care se formează din razeputernice ale soarelui, ce cad asupra unui nor care e plin de apă &i de rouă, dă la iveală mul%ime de culori8 dar noi vedem că aceste culori se deoseesc, una fiind )alenă, alta alastralta ro&ie, alta portocalie, dar niciodată nu putem în%ele)e unde se unesc ele &i de unde pnunde %ine )alenul, de unde pnă unde portocaliul sau verdele8 a&a se în%ele) &i ipostasuriSfintei Treimi' ele se unesc &i se pare că se amestecă. ar nu, nu se amestecă, ci păstrea

fiecare însu&irea sa. ar fiin%a este una. 0i noi nu putem pricepe ct sunt de unite8 &tim doatta' că sunt unite, dar nu se amestecă, &i se împart, dar fără să se despartă după fiin%ă.

Dar, fra$ii mei, naşterea Fiului e de două feluri, sau 7l are două naşteri*na$ere a ui e cea mai înaine "e oi /ecii, "in &aăl, $ială na$ere e cea "e su /remi, "in rea uraa Fecioară ;aria.

1are cu Duhul tot aşa este; Duhul Sfânt are şi 7l #urce"ere "in &aăl, mai înaine "e oi /ecii, o "aă cu na$erea Fiului, "ar $i o arăare su

/remi. !n"7 a incizecime, c!n" %e #o'oară #ese %finii <#osoli în c0i# "e limi ca "e foc (%f!n oan amasc0in, o#. ci., ca#. =, ##. 2>, 2?, 3?).

4&am zis în chip de lim!i de foc, ci <ca de foc@, căci focul Duhului Sfânt e foc duhovnicesc" oare, fra%ii mei, dacă aceste două ipostasuri ale <rea Sfintei Treimi, (uvntul &i uhul Sfnsunt raze )emene, de o fiin%ă, de"o fire &i de un scaun, de o domnie cu Tatăl, dar din Tatăl, este ele vreo mic&orare- 4u" Dar auzim în 7vanghelie pe 3ântuitorul zicând* ITatăl Meu mai madect Mine esteJ.

De aici arienii şi al$i eretici din sec" al ---&lea şi al -0&lea, pe !aza acestui cuvânt al Domnului, <Ta3eu mai mare decât 3ine este@, zic că Tatăl e mai mare decât Fiul cu dumnezeirea, cu fiin$a, firea, cu domnia, cu stăpânirea, cu voia, cu începătoria" Dar ni%i!dată nu trebuie să 1n0elegem Tatăl e %u fiin0a sau %u dumne"eirea mai mare de%ât Fiul# Căci atunci cădem în hula lui +rie şaltor eretici, cu care s&a luptat %iserica JE de ani până când i&a lămurit"

Tatăl este mai mare dect *iul &i dect uhul Sfnt numai în calitate de cauză, pentru că Tateste cauza *iului, căci *iul se na&te din Tatăl, nu Tatăl din *iul8 &i uhul purcede ne)răit d



Tatăl mai înainte de to%i vecii8 deci cauza amnduror acestor ipostasuri din Sfnta Treime esTatăl. 3 unui ipostas prin na&tere &i a altuia prin purcedere.

Deci Tatăl este mai mare prin calitatea Sa de cauză, nu cu dumnezeirea" Dacă vom zice dumnezeirea, hulim şi ne facem eretici" ristos zice în 7vanghelie* ITatăl Meu mai mare decMine esteJ , dar în alt loc zice* IEu &i Tatăl Meu una suntemJ 9-oan , E:" ?icând aici <unaarată identitatea fiin$ei, pentru că sunt de o fiin$ă"

În altă parte, Filip zicând* Ioamne, arată"ne nouă pe TatălJ , 3ântuitorul îi răspunde* I*ilipatta vreme fiind cu Mine n"ai cunoscut că Tatăl este întru Mine &i Eu întru Tatăl-J 9-oan K, :" -ată altă dovadă"

+colo unde ristos zice* ITatăl Meu mai mare dect Mine esteJ , arată pri%ina, că Tatăl e pricina Fiului şi a Duhului Sfânt"-ar acolo unde zice* IEu &i Tatăl una suntemJ , arată identitatea fiin0ei, că sunt de o fiin$ă"-ar acolo unde zice* ITatăl Meu întru Mine petrece &i Eu întru TatălJ , arată nedespăr0irfiin0ei" Că nu S&a despăr$it niciodată Tatăl cu fiin$a de Fiul şi de Sfântul Duh"-ar acolo unde zice* IToate ale Mele ale Tale suntJ L în rugăciunea arhierească L şi Itoaale Tale ale Mele suntJ , arată cele ce sunt de o&te Tatălui &i *iului &i uhului Sfnt, adivoia, dumnezeirea, domnia D Sfntul 6oan amaschin, o)matica, cap. 1G.

Fra$ii mei, acestea sunt mai grele pentru unii dintre dumneavoastră" Dar să şti$i că e nevoie să interesăm şi să învă$ăm despre Sfânta Treime"

3uzi ce spune Sfntul Maim către Talasie' I(uno&tin%a Sfintei Treimi &i a (elei de o fiinTreimi este sfin%ire &i îndumnezeire pentru în)eri &i pentru oameniJ.

E prea de nevoie să cunoa&tem despre Sfnta Treime ct este cu putin%ă omului. ar orict învă%a oamenii, nici în)erii, nici >eruvimii, nici Serafimii nu pot do)matisi &i teolo)hisi despSfnta Treime ct treuie. ar to%i suntem datori să învă%ăm ct putem despre Sfnta Treime.

0reau să vă mai spun ceva" #oate v&a$i minunat că aseară n&a fost privegherea ca la #aşti" De ce nse face priveghere ca la Duminica 3are, ca la -spas, ca la %una 0estire, ca la celelalte praznice mamai ales că azi se ser!ează Dumnezeirea toată, adică Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi deci ar fi tre!usă fie praznic mai mare ca la #aşti"

Să vă spun' este o teolo)ie în Biserică numită apofatică sau ne)răită DSfntul Talasie iianu*ilocalia, vol. 6$G. Ea propovăduie&te pe umnezeu nu prin ceea ce poate spune mintea, ci prceea ce e mai presus de minte. Ea e cea mai înaltă teolo)ie de su cer &i face min%ile iscoditoarsă nu mai iscodească despre umnezeu.

(ăci ea zice' (e este umnezeu, minte- 4u2 umnezeu este izvor a toată mintea &i mai presus de toată minte(e este umnezeu, putere- 4u&i putere" Dar ce; Este umnezeul puterilor, izvor a toată puterea(e este umnezeu, frumuse%e- 4u2 umnezeu este izvor a toată frumuse%ea &i mai presus toată frumuse%ea.



(e este umnezeu, unătate- 4u2 umnezeu este izvor a toată unătatea &i mai presus de toaunătatea.(e este umnezeu, milă- 4u&i milă" E izvor a toată mila &i mai presus de toată mila.(e este umnezeu, în%elepciune- 4u2 Este izvor a toată în%elepciunea &i mai presus de toaîn%elepciunea. (e este umnezeu, pronie Dadică purtare de )ri:ăG- 4u2 E izvorul a toată pronia &i mai presus toată pronia.

3stfel se odihne&te mintea cnd spune că umnezeu e mai presus de minte.

e ce nu s"a pus la această sărătoare slavoslovie mare- <entru că spun dumnezeie&tii <ărinIAici în)erii Tăi, oamne, nici >eruvimii Tăi, nici Serafimii nu Te pot slăvi după vrednicieJ. Csă ne smerim, punem o slavoslovie de zi la această negrăită săr!ătoare, ca să arătăm că nu putem slăvim pe Dumnezeu după putere şi după cuviin$ă, adică după cum ar merita să&5 slăvim"(ă de am avea limi &i min%i în)ere&ti &i de >eruvimi, tot n"am putea să"l slăvim pe umnezeu catta slavă ct treuie să"6 dăm ui &i ctă slavă are El. Aici în)erii &i nici oamenii nu pot sslăvească Sfnta Treime după mărimea Ei &i după cinstea Ei, care o are în Sine ca umnezeu c

nemăr)init întru slavă, &i la a (ărui slavă nu putem a:un)e cu limile cele de %ărnă &i cu min%icele slae ale noastre.

ar este &i o teolo)ie numită catafatică, sau afirmativă, sau pozitivă. Ea spune tot ce se poavori de umnezeu în mod pozitiv.

În această teologie noi zicem aşa* Dumnezeu e atot!un, atotmilostiv, atotîndurat, atotputernatotştiutor, nemărginit, neînscris împre(ur, şi celelalte" Dar cnd ve%i auzi că umnezeu esadncul milei &i atotun &i atotputernic, să nu crezi că vorim de fiin%a ui. $orim de"aia d

însu&irile fiin%ei lui umnezeu &i de tot ce se poate spune că e împre:urul fiin%ei lui umnezeu.-ar a voi să vor!im de însăşi fiin$a lui Dumnezeu, ar fi o ne!unie2 Că fiin$a lui Dumnezeuneapropiată min$ii îngereşti şi omeneşti şi nu se poate vor!i de fiin$a 5ui, că dacă s&ar putea vor!n&ar mai fi Dumnezeu" Ceea ce se poate circumscrie de vreo minte nu mai e Dumnezeu, fiindcămărginit" De aceea, umnezeu, fiind mai presus de mintea omului, nu poate fi tlcuit de ea &i ninu poate fi spus vreodată de mintea sau de lima omenească ceea ce este El după fiin%ă. (i nvorim despre însu&irile ui.

Spunem că este atot!un, atotmilostiv ş"a"m"d" -ar de ce este Dumnezeu după fiin$ă nu se pricepe n

o fiin$ă şi nici o minte să vor!ească" 0i deci se cinste&te prin tăcere sau, cum zice dumnezeiescAicodim 3)hioritul, după teolo)ia catafatică, sau afirmativă8 mintea vore&te despre umnezecu toată puterea ei, ct poate pricepe' că umnezeu e îndelun) rădător, că"i atotcreator, căve&nic, că"i izvorul luminii &i orice ar vrea să spună ea8 dar după teolo)ia apofatică, tace amu%e&te &i" propovăduie&te pe umnezeu nu prin cuvnt, ci prin altceva.

În teolo)ia apofatică, mintea proslăve&te Sfnta Treime numai prin frică &i minunare &i tăcerSe înspăimântă de oceanul negrăit al fiin$ei lui Dumnezeu, se minunează şi tace" Căci noi cinstim Dumnezeu prin cuvânt până la un loc, iar mai departe prin spaimă şi minunare şi tăcere" +tunci

dăm seama că Dumnezeu e negrăit, că e Dumnezeu a toată mintea şi mai presus de toată minte



Fra$ii mei, ar tre!ui să vor!esc mai multe despre aceasta, dar nu intrăm în amănunte, să nu vo!osesc mai tare"Să co!orâm la unele care sunt mai pe în$elesul nostru şi mai uşoare" +$i auzit că se spun despDumnezeu unele lucruri trupeşte" +$i auzit că se vor!eşte în Sfânta Scriptură despre ochiul lDumnezeu, urechea lui Dumnezeu, piciorul lui Dumnezeu, mâna lui Dumnezeu, mirosul Dumnezeu, genele lui Dumnezeu" Căci se zice* IHenele ui întreaă pe fiii omene&ti, ochii spre neamuri privescJ 9#salmul H:" Sau în altă parte se spune* I0i a mirosit omnul umneze

miros de ună mireasmăJ 9Facerea H, M: sau în altă parte se vor!eşte de somnul lui DumnezeIScoală"Te, oamne, pentru ce dormi-J 9#s" :" Sau în altă parte a$i auzit de um!letele lDumnezeu" Căci zice* I@mletele Tale, umnezeule, întru cele înalteJ 9#salmul HH:"

(e înseamnă umlarea lui umnezeu- (e înseamnă piciorul lui umnezeu, urechea lumnezeu- Căci se zice* Ioamne, auzi ru)ăciunea mea, ascultă cererea meaJ 9#salmii KM, +re Dumnezeu ureche, are Dumnezeu ochi, are Dumnezeu picioare, are Dumnezeu mână, aDumnezeu miros, are Dumnezeu gene, are Dumnezeu nas; Doamne fereşte, să nu vă închipui$i aceva2 Sfnta Treime sau umnezeu este o realitate simplă, în în%elesul că necompusă din părar de ce vorim noi atunci de urechea lui umnezeu, de nările lui umnezeu, de mna l

umnezeu, de piciorul ui &i de ochiul ui-

-ată de ce" Fiindcă la Dumnezeu L cum v&am spus, după teologia apofatică L toate sunt mai presde minte, dar noi prin cele ale noastre 9arată dumnezeiescul Damaschin şi Nrigorie Cuvântătorul dDumnezeu: pe cele mai presus de noi ale lui Dumnezeu le în$elegem"

De%i %e 1nseamnă !%hiul lui Dumne"eu +chiul lui umnezeu înseamnă puterea lui umnezecea atotprivitoare. Că zice Solomon* I+chii lui umnezeu sunt de milioane de ori mai luminodect soarele &i nu eistă la El întunericJ. Căci se zice* IÎntunericul nu se va întuneca de la Tin

oamne, &i noaptea ca ziua se va luminaJ 9#salmul H:" +i văzut care sunt ochii lui Dumneze<uterea lui umnezeu cea atotvăzătoare, care cercetează inimile &i min%ile &i )ndurile noastre.

:e 1nseamnă pi%i!rul lui Dumne"eu <rezen%a ui în tot locul. :e 1nseamnă ure%hea lui Dumne"eu Înseamnă puterea atotauzitoare a lui umnezeu8 El naude oriunde, &i în iad, &i în cer, &i pe pămnt, oriunde am fi noi. :e 1nseamnă genele >ui Căci zice* I+chii ui peste neamuri privesc. Henele ui întreaă pe fomene&tiJ 9i!idem:" Henele ui sunt neîncetata luare"aminte a ui spre ru)ăciunea celor drep&i spre faptele tuturor oamenilor, spune dumnezeiescul amaschin. :e 1nseamnă mâna lui Dumne"eu Căci zice* IMinile Tale m"au făcutJ 9#salmii H, E:

Ireapta Ta, oamne, s"a proslăvit întru tărieJ. +re Dumnezeu dreaptă; +re Dumnezeu stângDoamne fereşte2 4oi aici, prin cele ale noastre, în$elegem cele mai presus de noi" reapta lumnezeu este dreptatea &i puterea ui cea dreaptă. Stn)a lui umnezeu sau minile ui suputerea cea atotlucrătoare, atotfăcătoare, prin care a făcut universurile, lumea cea )ndită &i cevăzută, şi aşa mai departe"

3irosul lui Dumnezeu este plăcerea lui Dumnezeu pentru rugăciunea celor drep$i" Căci se zice*mirosit Dumnezeu miros de !ună mireasmă la +!el, şi la 3oise, şi la +vraam, când au adus ei (ert3irosul lui Dumnezeu este plăcerea pe care o are de (ertfele curate ce se aduc pentru slava numel

Său"



ar >ristos n"a avut mini &i picioare- Da2 Tocmai de aceea a venit în trup, căci noi nu puteaîn%ele)e în vecii vecilor pe umnezeu, dacă nu Se arăta prin fa%a *iului Său &i nu se făceasemenea nouă. Căci este scris* I(uvntul trup S"a făcut &i S"a sălă&luit printre noiJ.

Dar ai să spui, poate* I<ărinte, dacă umnezeu n"are ară &i n"are plete, &i n"are mini &i n"apicioare, de ce e făcut în icoană cu ară ală- 0i uhul Sfnt F ca porum, &i >ristos F sau

chip de copil, sau ca tnăr, sau altădată pe cruce- 6ăspunzând la aceasta, vom răspunde şi acel!ârfitori care zic că icoana e idol" Dacă noi zugrăvim pe Dumnezeu cu ochi, cu !ar!ă, cu mâini, picioare ş" a", prin aceasta nu zugrăvim pe Dumnezeu în ceea ce este 7l după fiin$ă, ci aşa cum!inevoit 7l să Se arate oamenilor, luând chip" -ar cinstea icoanei trece la Cel înfă$işat în chip"zu)răvim pe El om ătrn, cu ară ală, pentru că umnezeu, (el ce nu este compus &i n"aochi &i picioare &i mini, fiind nemăr)init &i necuprins de nici o zidire, a inevoit să Se arate a&pentru neputin%a noastră.

Căci spune Daniil* I3m privit pnă cnd au fost a&ezate scaune, &i S"a a&ezat (el vechi de zilîmrăcămintea ui era ală ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lna8 tronul Său, flăcă

de foc8 ro%ile lui, foc arzător. @n ru de foc se vărsa &i ie&ea din el8 mii de mii Îi slu:eau miriade de miriade stăteau înaintea ui; Cudecătorul S"a a&ezat &i căr%ile au fost deschis9Daniil , I&:"

Dumnezeu Cel necompus, Cel nemărginit, Cel fără de ani, a !inevoit să Se arate omului aşa cupoate să&5 în$eleagă el" S&a arătat ca un om vechi de zile, ca un moş !ătrân, !ătrân de tot" 8i înaint5ui stăteau mul$imi nenumărate de îngeri şi de oameni slu(ind 5ui" Dacă aşa a !inevoit să Se aralui Daniil, şi în alte chipuri S&a arătat şi lui 3oise, şi lui -lie, în ore!, aşa 5&au pictat pictor*entru %ă Dumne"eu, ştiind neputin0a n!astră de a-> 1n0elege după fiin0ă, S-a arătat asemen

n!uă, %a să putem să-> pi%tăm, să-> 1n0elegem mă%ar din %ele ale n!astre, %a să ne putem s%u mintea la %ele mai presus de n!i#

e ce pe uhul Sfnt Îl pictăm în chip de limi de foc sau de porum- *iindcă a&a a inevoit Se arate' la 6ordan ca porum, iar la po)orrea Sa la Rusalii în chip de limi de foc. 8i deci, daaşa a !inevoit să Se arate Cel nemărginit, Cel veşnic şi fără de început, aşa Îl pictăm"

e ce pe >ristos Îl zu)răvim copil &i pe cruce, &i tnăr &i predicnd pe munte- #entru că aşa a fope pământ" e aceea dumnezeiescul amaschin, în cele trei tratate ale sale despre Sfinte6coane, zice' de n"ar fi venit >ristos în trup, nu ne"am închina la icoane. ar >ristos venind,

S"a arătat ca icoana Tatălui &i ca chipul ipostasului Său viu, &i fiindcă a&a s"a închipuit ipostaslui umnezeu în >ristos, a&a Îl pictăm &i noi. De aceea pictăm şi în icoane Sfânta Treime aşpentru că aşa ni S&a arătat în dumnezeiasca Scriptură, pentru în$elegerea noastră"

Dar să trecem şi la altceva" Fra$ilor, oare care sunt rugăciunile cele mai potrivite pentru SfânTreime; Care sunt rugăciunile cele mai scurte şi mai mântuitoare către Sfânta Treime; Către 3aiDomnului avem multe rugăciuni, către Sfânta Treime şi mai multe" ar care"i cea dinti ru)ăciude slavoslovie către Sfnta Treime- 0ti%i care este- +ceasta pe care&o auzi$i mereu în %iserică*

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului DuhA#



+ceasta e prima rugăciune către Sfânta Treime şi cea mai scurtă şi cea mai dreaptă în con$inutul dogmatic" #entru că prin aceste cuvinte slăvim persoanele Sfintei Treimi deopotrivă* întâi pe Tatpricina al doilea, pe Fiul, Cel născut mai înainte de to$i vecii al treilea, pe Duhul Sfânt, Care deTatăl purcede, fiind de un scaun şi de o fiin$ă cu Fiul şi cu Tatăl"

0i care e ru)ăciunea de cerere cea mai scurtă către Sfnta Treime- 6ugăciunea începătoare*

*rea Sfântă Treime, miluieşte-ne pe n!iA#

Să o zicem aceasta mereu, căci nu ştim multe rugăciuni către Sfânta Treime" ?i acasă şi pe drum*

*rea Sfântă Treime, miluieşte-mă pe mine, pă%ăt!sulAJ

*rea Sfântă Treime, miluieşte-mă pe mine, pă%ăt!asaA#

8i iarăşi*

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului DuhA#

+cestea le po$i zice oricând şi făcând aşa, te rogi #rea Sfintei Treimi cu rugăciune preaputernicăfoarte dreaptă în con$inutul ei dogmatic"

Dar mai este o rugăciune L nu tare lungă şi foarte dreaptă în con$inutul ei dogmatic L alcătuită dSfin$ii #ărin$i ai %isericii din vechime*

Sfinte Dumne"eule, Sfinte tare, Sfinte fără de m!arte,

miluieşte-ne pe n!iA#

(nd zicem ISfinte umnezeuleJ, ne adresăm Tatălui8cnd zicem ISfinte tareJ, *iului8

cnd zicem ISfinte fără de moarteJ, uhului Sfnt8 iar la urmă,cnd zicem Imiluie&te"ne pe noiJ, ne închinăm tuturor persoanelor Sfintei Treimdeopotrivă Dvezi <idalion, Soorul 6$ ecumenic, an 241G, ca @nui Sin)ur umnezeu Treime.

0i de aceea această cntare eprimă miezul credin%ei noastre.

-u!i$ii mei fra$i, am să închei acum cuvântul acesta, că sunte$i o!osi$i" 0ă spun numai* oriundmerge$i pe drum, oriunde sta$i, zice$i către Sfânta Treime, cu glas sau în gând*

;ădeKdea mea este Tatăl, s%ăparea mea este Fiul,a%!perământul meu este Duhul Sfânt#

Treime Sfântă, Slavă LieMA,

sau*Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului DuhA,



sau*

Sfinte Dumne"eule, Sfinte tare, Sfinte fără de m!arte,miluieşte-ne pe n!iA#

+m

*ărintele :le!pa Ilie – *redi%a a d!ua la Sfânta Treime



I(u cuvntul omnului cerurile s"au întărit &i cu duhul )urii ui toată puterea lorJ 9#salmii EJ:

I(ăci Trei sunt (are mărturisesc în cer' Tatăl, (uvntul &i Sfntul uh, &i 3ce&ti Trei @na sun9- -oan G, :

I(uno&tin%a Sfintei Treimi &i a celei de o fiin%ă Treimi este sfin%ire &i îndumnezeire pentru în)e&i pentru oameniJ D Sfntul Talasie iianul, I(apete despre dra)oste &i înfrnareJ, suta înt*ilocalia, vol. 6$, cap. 1!!, p. 1!G.

<ărin%ilor &i fra%ilor, despre <rea Bunul umnezeu (el închinat &i slăvit în Treime, unele putem în%ele)e, dar a le )răi nu, iar altele le putem &i în%ele)e, &i )răi DSfntul 6oan amaschiTeolo)hicon, p. /G.

-ată cele ce le putem în$elege şi grăi*

• că umnezeu ese fără "e înce#u, fără "e sf!r$i, /e$nic, #ururea e@isen, nezi"nesc0ima, unic, necom#us, fără "e ru#, ne/ăzu, ne#i#ăi, nescris îm#reAur, nemăr'inneîneles, necu#rins, neaAuns "e mine, un, "re#, Bi"ior al uuror zi"irilor, ao#uerni

#roniaor al uuror, %ă#!nior, Cu"ecăor4• a#oi că ese umnezeu nul "u#ă fiină, "ar în rei i#osasuri: în &aăl, în Fiul $i în %f!n

u04 $i•

că &aăl, Fiul $i %f!nul u0 sun na, afară "e nena$ere, na$ere $i #urce"ere.• <#oi că Fiul $i %f!nul u0 sun na, afară "e nena$ere, na$ere $i #urce"ere.• <#oi că Fiul el nul Născu, u/!nul lui umnezeu, #enru în"urările milei %ale s#re

noasră m!nuire, cu ună/oirea &aălui $i cu îm#reună- lucrarea rea %f!nului u0, fă"e săm!nă $i fără "e sricăciune zămislin"u-%e, #rin u0ul %f!n, "in %f!na Fecioară $i "

umnezeu Născăoarea ;aria s-a născu $i om "esă/!r$i "inr- însa %-a făcu.• 9i că <cesa ese umnezeu "esă/!r$i, $i <cela$i om "esă/!r$i, "in "ouă firi, a "umnezeir

$i a omenirii, $i "in "ouă firi '!n"ioare, /oioare, lucrăoare $i liere.



Sau ca să zic pe scurt, amândouă fiind desăvârşite, după voia şi ra$iunea proprie lor, şi alcătuind usingur -postas" De aceea, după omenitate a flămânzit şi a însetat, S&a ostenit, S&a răstignit, şi moarşi îngropare a primit, şi a treia zi a înviat şi la ceruri S&a înăl$at, de unde iarăşi va să vie la noi,sfârşitul veacurilor"

+şadar, fra$ii mei, cele zise până aici sunt din cele ce noi oamenii putem a le în$elege şi a le grdespre Dumnezeu"

-ar cele privitoare la întrupare nu toate sunt necunoscute, nici toate se pot cunoaşte" 8i altceva esceea ce se poate cunoaşte şi altceva ceea ce se poate grăi, precum şi altceva este a grăi şi altcevacunoaşte" Deci multe din cele ce se în$eleg despre Dumnezeu um!rit, nu se pot spune în chlimpede" 8i în aceste cazuri suntem sili$i să spunem cele ce sunt mai presus de noi prin cele ce suproprii nouă" 3dică a )răi cele dumnezeie&ti în chip omenesc D Sfntul 6oan amaschin, op. cit.,2/5G. +şa Îi atri!uim lui Dumnezeu somn, mânie, purtare de gri(ă, mâini, picioare şi cele asemenea

6ar cele ce nu le putem nici în%ele)e, nici )răi despre umnezeu, sunt acestea'

nu #uem nici 'răi, nici înele'e ce ese fiina lui umnezeu sau cum ese ea înru oae. ară$i nu #uem înele'e $i 'răi în ce fel Fiul el nul Născu $i umnezeu, "e$er!n"u- #e %ine, %-a făcu om "in s!n'ele Fecioarei, "u#ă ală le'e "ec! cea a firii. e asemenea, nu #uem înele'e, nici 'răi în ce fel u0ul %f!n #urce"e "in &aăl. Nici în ce c0i# ;!nuiorul nosru a umla #e "easu#ra a#elor. ;ai reuie să $im că nu ese cu #uină a 'răi sau a înele'e "es#re umnezeu alele "eccele "esco#erie #rin insuflare "umnezeiască, #rin "umnezeie$ile cu/ine ale 8ec0iului $i a

Noului &esamen (/ezi %f!nul ionisie <reo#a'iul, es#re "umnezeie$ile numiri, ca#. 2,la %f!nul oan amasc0in, o#. ci., #. 6).

+şadar, fra$ii mei, în cele de până aici v&am spus despre cele ce se pot vor!i şi în$elege cu privire Dumnezeu, precum şi despre cele ce nu se pot nici vor!i, nici în$elege cu privire la 7l"

Să şti$i însă şi să în$elege$i, fra$ii mei, că nu deodată şi nu tuturor S&a descoperit Dumnezeul nostca de o singură fiin$ă şi în trei fe$e 9ipostasuri:" 4u2 +cest adevăr l&au cunoscut, prin Duhul Sfândin cele mai vechi timpuri, numai Sfin$ii #rooroci ai lui Dumnezeu"

+ceasta o arată dumnezeiescul părinte Nrigorie al Tesalonicului, zicând* ITreuie să avem vedere &i aceea că Treimea de 6postasuri a umnezeirii ne&tirite din cauza unită%ii or&ieproorocilor le"a fost cunoscută încă înainte de plinirea vremiiJ D Sfntul Hri)ore <alama, Tom3)hioritic, p. /2G.

După 3arele 0asile, această dogmă a dreptei credin$e pretutindeni este semănată în Scriptu9Sfântul 0asile cel 3are, Cuvântarea a K&a despre facerea lumii, foaia MG, %ucureşti, HMJ:" -ar duSfântul Nrigore #alama* Io)mele credin%ei celei dreptmăritoare mai înainte au fost arătatainic în le)ea lui MoiseJ 9op" cit", p" EE:"



De aceea este !ine ca mai întâi să arătăm acele mărturii din dumnezeiasca Scriptură cea veche, caîn chip tainic şi um!rit au arătat dogmele credin$ei dreptmăritoare, sau ne&au descoperit adevărdespre /nul Dumnezeu în trei ipostasuri"

ar care sunt acele tainice locuri din $echiul 3&ezămnt care ne"au descoperit în chip umadevărul despre Sfnta Treime-

•

Încă de la începutul zidirii lumii acesteia sim$ite, şi mai ales de la zidirea omului, Dumnezene&a descoperit nouă că 7l, deşi /nul după fiin$ă, nu este într&o singură fa$ă" +cest lucru sarătat în chip tainic mai întâi atunci când 7l a zis* ISă facem om după chipul &i dupasemănarea AoastrăJ 9Facerea , MJ:"

+cest cuvânt, <să facem@, ne dă să su!în$elegem în chip tainic şi celelalte fe$e ale Dumnezeir+ceasta s&a crezut încă din primele zile ale %isericii Creştine"

Dar şi în alt loc zice dumnezeiasca Scriptură* I6ată, 3dam s"a făcut ca unul dintre AoiJ 9FacerE, MM:"

Sfântul +postol 0arnava, în epistola sa, vor!ind de înnoirea neamului omenesc prin (er3ântuitorului şi arătând că 7l a fost şi la facerea cea dintâi a omului, ca şi la zidirea ceduhovnicească de a doua, zice* IEl a făcut din început pe oameni, de aceea tot El treuia să"i fadin nouJ, căci către nsul a )răit Tatăl la facerea omului' ISă facem omJ DIEpistoSfntului $arnavaJ, <atrolo)ia Hraeca, tom. 66, p. 7#7G.

5a fel şi >erma, <ărinte al secolului 66 , în cartea sa #ăstorul, zice* I*iul este mai vechi dect toafăpturile, căci El se sfătuia cu tatăl la facerea lumiiJ D<atrolo)ia Hraeca, tom. 66, p. 91G.

Dar şi 3tanasie, Episcopul Rmnicului"Aoul Severin, în lucrarea sa Sfântul +tanasie +le.andriei şi !iserica din timpul său, scrie* I<entru ce n"a zis să fac, ci să facem pe om- (a în%ele)em Stăpnirea. (a nu pe Tatăl să" cuno&ti, iar pe *iul să nu" cuno&ti. (i să &tii că Tata făcut prin *iul &i *iul a zidit cu voia părintească, &i a&a să slăve&ti pe Tatăl întru *iul &i pe *iîntru uhul Sfnt. Întru acest chip îndeo&te l"a făcut pe om, ca îndeo&te închinător a cte trei fe%e să fii, nedespicnd închinarea, ci unind umnezeireaJ DBucure&ti, 19!!, p. 1/G.

+poi zice* I$ezi o înfă%i&are cu adevărat luminată în formă, iar după în%eles de umnezecuvntătoare. (ăci arată curat &i limpede fe%ele. 0i a făcut umnezeu pe om zicnd' să facem. ne"a zis Scriptura epoiesan, adică Nau făcut mai mul%iO, ci epoinsen, adică Na făcut unul sin)ur

ca să nu în%ele)i mul%ime de dumnezei. (ă de s"ar fi scris în *acere la plural, necru%ător ar fi focu oamenii, multe mul%imi )rămădind asupra lor. Însă zice să facem, ca să cuno&ti un Tată, u*iu &i un uh Sfnt. 6ar apoi, Ia făcut umnezeu pe omJ, ca să în%ele)i cele trei fe%e ca usin)ur umnezeu, nu după ipostasuri înmul%indu", ci fiin%a &i puterea (ea @na socotind"o. sin)ură mărire să ai neîmpăr%ind"o în închinare, nici în închinarea a unei mul%imi de dumnezcăznd. (ă nu a zis au făcut dumnezeii pe om, ci a făcut umnezeuJ.

+şadar, fra$ii mei, învă$a$i nu de la mine, ci de la martorii cei vrednici de crezare arăta$i aici" Ca prcuvântul acela, <să facem@, pe care l&a zis Dumnezeu la zidirea omului, să în$elegem în chip tainic

celelalte fe$e ale Dumnezeirii, adică pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, cu Care s&a sfătuit Tatăl şi a lucrat



zidirea omului şi a întregii lumi" e aceea ine a zis undeva Sfntul 6rineu că *iul &i uhul Sfsunt minile lui umnezeu Tatăl, cu care El &i la începutul, &i la înnoirea lumii F prin >ristoAoul 3dam F a lucrat.

• Tot um!rit Se arată fe$ele Dumnezeieşti şi la amestecarea lim!ilor celor ce zideau Turn%a!el" Căci şi acolo auzim* ISă Ae po)orm &i să amestecăm limile lorJ 9Facerea , 0ezi că nu zice <să 3ă pogor@, ci <să 4e pogorâm@"

•

%a şi mai clar şi mai luminat despre Sfânta Treime se arată adevărul la ste(arul 3amvri, cân#rea %unul Dumnezeu Se arată ro!ului Său, patriarhul +vraam, în chip de trei tineri" +ic pentru prima oară în dumnezeiasca Scriptură, apare la Dumnezeu în chip tainic numărul tr-ar dumnezeiescul părinte +vraam, cunoscând prin dumnezeiască descoperire că aceşti trtineri sunt /nul Dumnezeu în Trei Fe$e, a căzut cu fa$a la pământ şi - s&a închinat 5ui cînchinăciune până la pământ, care după cuvântătorii de Dumnezeu se cheamă latria 9adorare

prin care numai pe /nul Dumnezeu se cade a&5 cinsti" 8i a început a grăi către Cei Trei cacătre /nul, zicând* Ioamne, de am aflat dar înaintea Ta, nu mă ocoli pe mine, roTău;J 9Facerea H, E:" Deci prin această unire, arată pe Domnul ca pe /n Singur Dumneze-ar prin cele trei persoane cu care +vraam vor!ea se arată în chip tainic cele trei fe9ipostasuri: ale Dumnezeirii 9vezi pe larg despre acest lucru în ronograful de 4eam$, eHE, la p" MKJ:"

• +ceeaşi Taină a Sfintei Treimi s&a arătat în chip um!rit şi la muntele ore!, când DumnezSe arată plăcutului său ro! 3oise şi îi zice* IEu sunt umnezeul tatălui tău, umnezeul l

3vraam &i umnezeul lui 6saac &i umnezeul lui 6acovJ 9-eşirea E, J:"+ici, <rea Bunul umnezeu pomenind de trei ori numele Său &i făcnd pomenire de fe%ele celotrei patriarhi' 3vraam, 6saac &i 6acov, iară&i ne"a arătat în chip tainic că El este @nul după fiin&i Întreit după *e%e D Sfntul 6rineu de u)dun, cap. 666, 5, &i Sfntul Custin Martiru3polo)etica 1, 54G.

6ar de vom voi a mer)e cu mintea în dumnezeiasca Scriptură, iară&i vom vedea de la ea umnezeul nostru este @nul în Trei &i Trei în @nul &i că la zidirea lumii ace&ti Trei &i @nul alucrat.

• Căci scris este* I(u (uvntul omnului cerurile s"au întărit &i cu uhul )urii ui toa puterea lorJ 9#salmii EM, J:" În acest loc auzind de Domnul, de Cuvântul 5ui şi de Duhgurii 5ui, în$elegem cele Trei Fe$e ale Dumnezeirii 9Sfântul -oan Damaschin, Dogmatic

partea -, -aşi, HJ, cap" şi H, pp" M şi EJ:"•

8i iară a închipuit în chip um!rit Sfânta Treime marele prooroc al lui Dumnezeu, -lie, când poruncit să toarne de trei ori apă pe (ertfa sa 9--- 6egi H, EK:"• Dar şi la proorocul -saia se arată um!rit Sfânta Treime, când a văzut slava Domnului şi p

Serafimii ce stăteau înaintea 5ui, fiecare având câte şase aripi* cu două acoperindu&şi fe$ecu două picioarele, iar cu două z!urau, strigând unul către altul* ISfnt, Sfnt, Sfnt es

omnul Savaot, plin este tot pămntul de slava uiJ 9-saia J, E:"• 8i iarăşi ne arată Treimea Sfântul #rooroc -lie, când a co!orât de trei ori cu rugăciunea sa f

din cer 9-0 6egi , :"• 8i la fel cei trei sfin$i tineri pe care 4a!ucodonosor, păgânul împărat al %a!ilonului, fiind

$ineau !una credin$ă, i&a aruncat în cuptorul cel de şapte ori ars 9Daniil E, M&ME:"



Dar mai găsim în dumnezeiasca Scriptură şi alte mărturii care sunt într&un fel închipuirea Treimii"• +şa, de trei ori pe zi se ruga lui Dumnezeu marele prooroc Daniil, când era în ro!

%a!ilonului 9J, :" Trei au fost cuvintele care s&au scris de mâna cea tainică pe perete ospă$ul cel urât de Dumnezeu al lui %altazar, prin care trei pedepse i se pregăteau de Dumnezeu 9Daniil G, M şi MH:"

+cestea şi alte multe mărturii, care pentru scurtime nu le mai amintim, se găsesc în 0echiTestament, prin care s&a arătat mai înainte, în chip um!rit şi tainic, adevărul despre Dumnezeu /nîn Treime"

6ar de vom deschide cartea le)ii darului, adică Aoul Testament, în el vom afla F nu umrit tainic, ci prealuminat &i preadesăvr&it F adevărul despre un umnezeu în trei 6postasuri &i desin)ură *iin%ă.

+şa vedem, mai înainte de altele, că la %otezul Domnului nostru -isus ristos, Sfânta Treime Sarătat în chip sim$it şi preadesluşit" Căci acolo creştetul cel preasfânt şi preacurat al Fiului l

Dumnezeu de mâna dumnezeiescului -oan %otezătorul s&a pipăit" -ar Duhul Sfânt în chip de porums&a văzut şi din cer glasul #ărintelui s&a auzit* I3cesta este *iul Meu (el 6uit, întru (arele inam voitJ 93atei E, J:" Deci, cum cântă %iserica lui ristos* IÎnchinarea Sfintei Treimi sarătatJ 9troparul praznicului, la %otezul Domnului:"

Dar 3ântuitorul ne&a poruncit nu numai să ne închinăm, ci şi să ne !otezăm în numele #rea SfintTreimi, când, după preasfânta Sa Înviere din mor$i, arătându&Se sfin$ilor Săi ucenici şi apostoli, lezis* Iatu"Mi"s"a toată puterea, în cer &i pe pămnt. rept aceea, mer)nd învă%a%i toaneamurile, otezndu"le în numele Tatălui &i al *iului &i al Sfntului uhJ.

Dar şi după Înăl$area Domnului Dumnezeului şi 3ântuitorului nostru -isus ristos la cer, priu!itul Său ucenic, dumnezeiescul -oan 7vanghelistul şi de Dumnezeu Cuvântătorul, ne&a învă$at noi că Dumnezeul nostru este /nul după fiin$ă şi Întreit după ipostasuri, zicând* ITrei sunt camărturisesc în cer' Tatăl, (uvntul &i Sfntul uh, &i 3ce&ti trei F @na suntJ 9- -oan G, :"

#ărin$ilor şi fra$ilor, în cele de până aici v&am făcut cunoscute unele din mărturiile cele um!rite tainice ale 0echiului Testament, precum şi alte mărturii prealuminate din 5egea Darului, prin canoi, creştinii, am învă$at să credem că Dumnezeul nostru este /nul după fiin$ă şi Trei după fe$e saipostasuri"

În cele ce urmează, vreau să vă fac cunoscute şi alte lucruri de nevoie a le cunoaşte" +dică vreau vă vor!esc pu$in şi despre rugăciunile cele mai scurte şi mai o!işnuite prin care to$i !inecredinciocreştini ne închinăm preasfintei şi de via$ă făcătoarei Treimi" Căci deşi toate rugăciunile noastre facem către #rea %unul nostru Dumnezeu Cel în Treime închinat şi slăvit, dar cele mai scurte şi mo!işnuite rugăciuni, cu care ne închinăm direct #rea Sfintei Treimi, sunt acestea*

Cn numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului DuhA#

+poi rugăciunile cele ce se zic începătoare, care sunt*



Sfinte Dumne"eule, Sfinte tare, Sfinte fără de m!arte, miluieşte-ne pe n!iAJ

apoi

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului DuhAJ

*rea Sfântă Treime, miluieşte-ne pe n!i@Aşi celelalte"

3ai sunt şi alte multe rugăciuni către #rea Sfânta Treime, pe care Sfin$ii #ărin$i le&au alcătuit şi lau lăsat %isericii lui ristos" +şa este cântarea cea de la vecernie* 5umină lină", apoi slavoslovia cmare la utrenie, ca şi alte multe care se găsesc prin ceasloave şi prin căr$ile de rugăciuni" Dar cemai o!işnuite sunt cele pe care vi le&am amintit"

+lt lucru de care aş voi să mai amintesc în acest cuvânt este şi icoana Sfintei Treimi" Dacă vreu

necredincios sau vreun eretic v&ar între!a de ce zugrăvi$i icoana Sfintei Treimi şi de ce vă închinala ea, iată ce tre!uie să&i spune$i* IAoi zu)răvim icoana Sfintei Treimi, a Maicii omnului,în)erilor &i a sfin%ilor &i ne închinăm la ele pentru că cinstea chipului trece la acela al căruia eschipul D Sfntul 6oan amaschin, o)matica, p. /7#G.

+poi, pentru că şi în legea veche poporul lui -srael se închina înaintea cortului, celui ce era icoanachipul celor cereşti 9-eşirea MG, H şi K 7vrei H, G:"

Dar şi eruvimii care um!reau altarul erau lucruri de mâini omeneşti, dar făcute după porunca l

Dumnezeu@"-ar de va între!a cineva pentru ce zugrăvi$i în icoană pe Dumnezeu Tatăl în chip de om !ătrân, pFiul în chip de om tânăr şi pe Duhul Sfânt în chip de porum!, să le răspunde$i aşa* IAoi zu)răviicoana Sfintei Treimi în acest fel, pentru că în acest chip a inevoit umnezeu a Se arăta nouă.

• <e umnezeu"Tatăl Îl zu)răvim în chip de om ătrn &i vechi de zile, după mărturdumnezeie&tii Scripturi, care zice' N3m privit pnă cnd au fost a&ezate scaune, &i Sa&ezat (el vechi de zile8 îmrăcămintea ui era ală ca zăpada, iară părul capului Săcurat ca lna8 tronul Său, flăcări de foc8 ro%ile lui, foc arzător. @n ru de foc se vărsa

ie&ea din el8 mii de mii Îi slu:eau &i miriade stăteau înaintea ui; Cudecătorul S"a a&ezat căr%ile au fost deschiseO9Daniil , I&:"

<e umnezeul"*iul Îl zu)răvim în chip de om tnăr, că a&a S"a arătat El în lume &i petrecut cu oamenii pe pămnt // de ani. 6ar pe Sfntul uh Îl zu)răvim în chip de porum sau în chip de limi ca de foc, că a&ainevoit El a Se arăta la Botezul omnului, &i la po)orrea Sa peste Sfin%ii 3postoliJ.

Dar dacă vreun eretic vă va aduce mărturie din Scriptură că pe Dumnezeu nimeni niciodată nu 5văzut 9-oan , H:, şi deci nici a&5 zugrăvi nu putem, apoi să&i spune$i că în adevăr pe Dumneze



niciodată nimeni nu 5&a văzut după fiin$a 5ui, căci aceasta, după cum este nevăzută, aşa este şi totul necuprinsă de vreo minte de om sau de înger 9Dogmatica, cap" , p" :" Dar noi zu)răvim pumnezeu în icoană fiindcă El, pentru milostivirea Sa cea nemăr)inită, S"a făcut om cadevărat, spre a noastră mntuire.

8i apoi, tot dumnezeiasca Scriptură vor!eşte în multe locuri de arătarea şi de vederea lui Dumnezezicând* I3poi omnul S"a arătat iară&i lui 3vraam la ste:arul Mamvri, într"o zi la amiază, cn

&edea el în u&a cortului săuJ 9Facerea H, :" -ar în alt loc zice* Iomnul însă )răia cu Moise facătre fa%ă, cum ar )răi cineva cu prietenul săuJ 9-eşirea EE, :" 8i în alt loc zice că Domnul grăcu 3oise, ro!ul Său, <gură către gură@, la arătare şi aievea, iar nu în pilde 94umerii M, H:" -marele prooroc -saia zice* I$ăzut"am pe omnul &eznd pe scaun înalt &i măre%J 9J ,:" Dar şi -a văzut pe Dumnezeu", căci zice* Iin spusele unora &i a altora auzisem despre Tine, dar acuochii mei Te"au văzutJ 9KM, G:" 8i marele -lie Tesviteanul 5&a văzut şi el pe Domnul în munte 96egi I, M:" 8i Daniil proorocul l&a văzut pe Dumnezeu în chipul unui om !ătrân şi vechi de zi9, I:" Dar şi al$ii din sfin%ii patriarhi, prooroci &i apostoli au văzut pe umnezeu în diferichipuri. Însă noi nu zicem că ace&ti sfin%i au văzut fiin%a lui umnezeu. (i zicem că El li S"arătat &i au văzut oarecari chipuri &i vederi pe măsura credin%ei lor &i după cum a socot

în%elepciunea Sa cea ne)răită că este de treuin%ă &i de folos a Se arăta roilor Săi DSfntul 6oaamaschin, o)matica, p. 2/5G.

Dar e !ine a $ine minte şi aceasta* de auzim în Sfânta Scriptură că Dumnezeu este numit Tatnostru, potrivit celor zise de 3ântuitorul nostru* I$oi tată să nu numi%i pe nimeni pe pămnt, @nul este Tatăl vostru (el din ceruriJ 93atei :, şi celor spuse după preaslăvita Sa Înviere* IMă sla Tatăl Meu &i Tatăl vostru &i la umnezeul Meu &i umnezeul vostruJ 9-oan M, :, să nîn%ele)em că umnezeu este Tatăl nostru după fire, ci El este Tatăl nostru după dar. Căci e Ta?iditor după dar, dar nu născător"

Tată firesc este numai al Domnului nostru -isus ristos, pe Care 5&a născut mai înainte de to$i vefără de mamă şi fără de patimă" Dar şi aceasta să o ştim că 7l este Tatăl nostru mai adevărat dectatăl cel ce ne&a născut pe noi trupeşte" *iindcă umnezeu, Tatăl nostru ceresc, dintru nefiin%ă na adus întru fiin%ă. 0i tot el a dat &i tatălui nostru cel după trup eisten%a &i puterea de a ne na&D Sfntul 3tanasie al 3leandriei, (uvntul 11 împotriva lui 3rieG.

-ar dacă Dumnezeu ne numeşte pe noi în Sfânta Scriptură <dumnezei@ şi <fiii@ Săi, zicând* IEu azis' dumnezei sunte%i &i fii ai (elui <rea Înalt to%iJ 9#salmii H, J:, să &tim că, după darul lumnezeu, pot căpăta &i oamenii dumnezeirea &i înfierea, dar după fiin%ă numai un *iu a

umnezeu Tatăl' pe omnul &i Mntuitorul nostru 6isus >ristos.

În cele de mai departe vom spune pu$ine şi despre purcederea Sfântului Duh din Tatăl" 6e&iruhului Sfnt sunt două.

na e #ururea $i mai #resus "e ani, îm#reună cu na$erea Fiului. ar ala su /remi, care s-a re/ărsa $i se "ă, "u#ă ce %-a #roslă/i Drisos, a#osolilor zilele cele mai "e #e urmă, în #raznicul incizecimii, $i #ese oi cei care #!nă acum a"rea#ă cre"ină $i #ăzesc #oruncile lui umnezeu.



8i precum îndoită este naşterea Fiului, una adică fără de început, numai din Tatăl, iar alta în vremca noi şi pentru noi, numai din 3aică, tot aşa îndoită este şi ieşirea Duhului Sfânt, una fără dvreme, numai din Tatăl, iar alta su! vremi şi către noi, de la Tatăl prin Fiul"

-eşirea Duhului Sfânt din Tatăl o arată însuşirea purcederii pe care a vestit&o Însuşi Domnul zicânIuhul 3devărului, (are de la Tatăl purcedeJ 9-oan G,MJ:" -ar pe cealaltă, care este su! vremicătre noi, o mărturisesc cele ce s&au grăit despre Duhul Sfânt de către teologi în căr$ile l

9Cataloghi, foaia KE:"<recum mărturisim în Simolul credin%ei noastre celei dreptmăritoare, uhul Sfnt purcede la Tatăl. 3cest mare adevăr nu l"am învă%at de la vreun în)er sau de la vreun sfnt, ci de la ÎnsuStăpnul &i Piditorul în)erilor &i al sfin%ilor, de la omnul umnezeul &i Mntuitorul nostr6isus >ristos. El ne"a arătat mai înti acest mare adevăr în dumnezeiasca Sa Evan)helie, zicnI6ar cnd va veni Mn)ietorul, pe (are Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, uhul 3devărulu(are de la Tatăl purcede, 3cela va mărturisi pentru MineJ 9-oan G, MJ:"

+poi, după Domnul nostru -isus ristos, sfin$ii din cele mai vechi timpuri, atât Sfin$ii +postoli cât

Sfin$ii #ărin$i, au învă$at că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi prin Fiul S&a arătat oamenilor"

Dintre Sfin$ii #ărin$i, cel dintâi care arată acest lucru este Sfntul Hri)ore *ăcătorul de minuncare, %innd credin%a ce s"a dat prin descoperirea Sfntului 6oan Eva)helistul &i de umneze(uvntătorul, zice' I0i în uhul Sfnt, (arele din Tatăl are eisten%a &i prin *iul S"a arătoamenilorJ DSfntul 6oan amaschin, o)matica, p. 25!G. umnezeiescul Hri)orie Teolo)ul Dîn (uvntarea 24 către Eva)rieG nume&te pe *iul &i pe uhrază )eamănă a Tatălui.

a fel &i Sfntul Hri)orie de AKssa, în cuvntările cele împotriva lui 3nanie, )răie&te' IÎn fiincea nezidită &i mai înainte de veci, Tatăl fără de început &i nenăscut &i pururea Tată se în%ele)iar dintr"Însul îndată, fără despăr%ire, *iul (el @nul Aăscut împreună se în%ele)e8 iar prinÎnsul &i împreună cu nsul, ne)ndind nimic între Ei în chip de&ert &i neipostatic, îndată în%ele)e împreună &i uhul Sfnt, nerămnnd la urmă după *iul ca eisten%ă, ca să în%elea)ă (el @nul Aăscut fără de uhulJ D(atalo)hi, foaia 1G.

Dascălii cei mari ai %isericii lui ristos înva$ă că nu şi de la Fiul 9FilioOue, precum zic catolicii:, numai de la Tatăl se purcede Duhul Sfânt" Căci Sfântul Nrigorie Teologul, numind pe Fiul şi Duhul raze gemene ale Tatălui, ne&a arătat că fe$ele amândouă fără de nici o mi(locire din Tatăl sun

-ar Sfântul Nrigorie de 4Pssa, zicând că Duhul nu este mai pe urmă decât Fiul după e.istendezapro!ă socotin$a cum că Fiul a ieşit mai întâi, iar Duhul mai pe urmă din Tatăl"

6ar Sfntul 6oan amaschin, spunnd că'IÎmpreună întru aceea&i dată este &i na&terea *iuldin Tatăl &i purcederea Sfntului uhJ Do)matica, p. 25G, astupă cu totul )urile ce )răiesc de&ert cum că &i de la *iul ar purcede Sfntul uh.



8i în alt loc, dumnezeiescul -oan Damaschin zice* I6ar pe uhul (el Sfnt &i de la Tatăl Îl zicem&i uh al Tatălui Îl numim. 6ar din *iul pe uhul nu" zicem, ci uh al *iului Îl numim mărturisim că prin *iul S"a arătat &i Se dă nouăJ 9op" cit", p" KK:"

7 !ine să mai şti$i şi să $ine$i minte că oriunde se va zice că Duhul Sfânt este din Tatăl prin Fiul, scă purcede din Tatăl prin Fiul, să şti$i că acest cuvânt <prin Fiul@ însemnează că într&aceeaşi datăîmpreună şi nedespăr$it cu Fiul ce se naşte, purcede şi Duhul Sfânt din Tatăl, nerămânând mai

urmă cu e.isten$a" Căci deodată şi ipostasul cel născut al Fiului şi ipostasul cel purces al Duhului e.isten$a din Tatăl" +dică Fiul e.istă împreună cu Duhul Sfânt ce purcede şi Duhul Sfânt esîmpreună cu Fiul ce se naşte" 8i nici Fiul nu are după ipostas e.isten$a din Duhul Sfânt, nici Duhnu are e.isten$a din Fiul" Ci întru aceeaşi dată acestea amândouă ies din Tatăl, deşi au un deose!mod de e.isten$ă, precum am zice că puterea cea încălzitoare prin puterea cea luminătoare $âşneşdin foc 9i!idem, pp" KH&KHM:"

/nii din teologii cei din +pus, spre a&şi întări şi a&şi sus$ine dogma lor despre purcederea DuhulSfânt şi de la Fiul, aduc această pildă* precum 7va e numai din +dam, iar Set împreună din +damdin 7va, aşa şi Fiul este întru cele dumnezeieşti numai din Tatăl, iar Duhul Sfânt din Tatăl şi din Fi

împreună"

Însă să se ştie că Sfântul Nrigorie Teologul 9în Cuvântul ME: şi Sfântul -oan Damaschin 9op" cit": nprimesc această pildă, arătând că nu are nevoie Tatăl de oarecare a(utor al Cuvântului pentpurcederea Duhului" 7i arată că cele trei dumnezeieşti ipostasuri, deşi se deose!esc după însuşisunt de o fiin$ă"

După ei nu numai că este cu neputin$ă 9precum zice şi Sfântul 0asile în 7pistola EH: ca pilda acesă fie adevărată, ci e şi foarte necuviincioasă şi e o deşertăciune ca din cele de (os a se lu

asemănarea celor de sus" 4u mai spunem că de ar fi pilda aceea întru toate asemenea, ar urmprecum zice vestitul -osif 0rienie 9tom" -, foaia K:, că nu Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi din Fiuci Fiul se naşte din Tatăl şi din Duhul" Căci nu 7va din +dam şi din Set, ci Set din +dam şi din 7vcare hulă nici catolicii nu o vor primi 9vezi despre toate acestea, pe larg, la Sfântul -oan DamaschiTeologhicon, -aşi, HJ, p" KHH:"

-ar dacă în multe locuri Sfin$ii #ărin$i înva$ă că Duhul Sfânt este chip al Fiului 9ca Sfântul Nrigorfăcătorul de minuni în mărturisirea credin$ei, Sfântul +tanasie în 7pistola - către Serapion, şi 3are0asile în cartea a G&a Împotriva lui 7unomie, şi Sfântul -oan Damaschin în cartea -, cap"Q---, şi întreilea tratat despre sfintele icoane:, să se ştie că aceşti Sfin$i #ărin$i, numind pe #rea Sfântul Du

chip al Fiului, nu în$eleg că de la Fiul are e.isten$a" Căci numai din Tatăl purcede uhul, &i numTatăl este pricina &i începutul &i al *iului &i al uhului DSfntul 6oan amaschin, Teolo)hicopp. 291"29#G.

Cu acestea voi face încheierea cuvântului de astăzi" 8i să ru)ăm pe <rea Bunul nostru umneze(el în Treime închinat, ca să ne lumineze cu arul Său, spre a în%ele)e &i a %ine minte do)mecele preasfinte &i deplin adevărate ale credin%ei noastre celei dreptmăritoare. 3min;

Dde 3rhimandrit (leopa 6lie F <redici la <raznice Împărăte ș




Sfântul I!an .ură de ur - :uvânt la Sfânta Treime - Egalitatea Fiului %u Tatăl

IEu &i Tatăl una suntemJ 9-oan , E:

4oi între!ăm astăzi de este Fiul de aceeaşi putere şi slavă ca şi Tatăl şi de aceeaşi fiin$ă cu DânsTotuşi, noi practic nu între!ăm, ci prin harul lui ristos am şi aflat ceea ce căutăm, şi $inem aceastare, şi voim acum a o dovedi şi potrivnicilor"

Dar eu mă ruşinez când tre!uie să vor!esc despre aceasta căci, în adevăr, nu este oare de râs a vsă dovedeşti un lucru aşa de clar; 4u este, oare, lucru ne!unesc a între!a de este Fiul de aceeafiin$ă cu Tatăl; Căci noi tre!uie numai să privim natura, spre a do!ândi răspunsul" +tât cei născucât şi născătorii, cu to$ii sunt de aceeaşi fiin$ă, atât la oameni, cât şi la do!itoace şi la plante" 0oietu, oare, numai la Dumnezeu a face o deose!ire de la această lege o!ştească; Totuşi, ca să nu se pacă egalitatea fiin$ei Fiului cu a Tatălui voiesc a o dovedi numai din cele pământeşti, de aceea o voîntemeia acum şi cu dovezi din %i!lie"

8i nu noi, ci necredincioşii, care se împotrivesc unui lucru aşa de dovedit şi adevărului, merită a de râs" 7i spun împotrivă* <Ce este oare aşa de dovedit; Dacă ristos, pentru că S&a numit Fiu al lDumnezeu, tre!uie să fie de aceeaşi fiin$ă cu Dumnezeu, atunci şi noi tre!uie să fim de aceeafiin$ă cu Dumnezeu, căci şi noi ne numim fii ai lui Dumnezeu de către psalmistul, Când zic

Numnezei sunte%i &i to%i fii ai (elui <reaînaltO 9#salmul H, J:"

1, ne!unie şi cutezare2 Când noi vor!im despre slava Celui /nuia&4ăscut, ei voiesc a&5 pogorîpropria lor în(osire şi zic* <Încă şi noi ne numim fii ai lui Dumnezeu@"

Dar noi suntem departe de a fi de aceeaşi fiin$ă cu Dumnezeu" Tu eşti numit numai fiu, dar nu /nu4ăscut, precum se numeşte 7l" Tu nu te odihneşti în sânul Tatălui, nu eşti strălucirea slavei 5ui, nchipul fiin$ei 5ui 97vrei , E:"



Dacă aceasta nu te convinge, ia aminte ce zice Însuşi -isus ristos, spre a arăta că fiin$a Sa întnimic nu se deose!eşte de a Tatălui Său* I(el ce M"a văzut pe Mine, "a văzut pe TatălJ 9-oan I:" Spre a arăta egalitatea puterii, 7l zice* IEu &i Tatăl una suntemJ , şi* I<recum Tatăl scoală pcei mor%i &i le dă via%ă, tot a&a &i *iul dă via%ă celor ce voie&teJ 9-oan G, M:" Când voieşteînsemna egalitatea cinstirii, 7l zice* I(a to%i să cinstească pe *iul, precum cinstesc pe TatălJ 9-oG, ME:" 8i aceeaşi putere minunată o rosteşte prin cuvintele* ITatăl Meu pnă acum lucrează8 &i ElucrezJ 9-oan G, :" Dar necredincioşii nu socotesc aceste lămurite graiuri ale lui ristos, ci ia

vor!a Fiului într&un în$eles su!iectiv, zicând că şi oamenii se numesc fii ai lui Dumnezeu, şi pogoape ristos la propria lor în(osire"

Dacă tu din graiurile psalmistului* <Dumnezei sunte$i şi fii ai Celui #reaînalt@, nu crezi că risteste Fiu al lui Dumnezeu altfel decât tine, pentru ce nu spui că şi tu eşti asemenea cu Dumnezecăci psalmistul zice <Dumnezei sunte$i@;

Dar tu răspunzi* ITotu&i, >ristos, adeseori, a spus că El este mai mic dect Tatăl, a ru)at pe Tatpentru ceva. acă El este de aceea&i fiin%ă cu nsul &i de aceea&i stăpnire &i putere, pentru croa)ă pe Tatăl-J.

În adevăr, locurile aduse* <#recum Tatăl scoală mor$ii şi&i înviază, aşa şi Fiul pe care vrea îi înviazşi celelalte graiuri pe care le&a$i auzit se par a fi în împotrivire cu faptul că 7l roagă pe Tatăl încând eu voi spune pricina acestei rugăciuni, vi se va ridica toată îndoiala"

Deci, care sunt temeiurile pentru care ristos însuşi a rostit despre Sine cu în(osire şi, de asemene+postolii au grăit despre 7l cu în(osire; Cea dintâi şi de căpetenie pricină este că ei voiauconvinge atât pe cei ce trăiau atunci, cât şi pe oamenii cei mai de pe urmă, că 7l cu adevărat Sfăcut om, şi că ei aveau înaintea lor nu numai um!ră şi chip, ci adevărul naturii omeneşti"

Deşi ristos a grăit multe despre Sine cu în(osire, şi, de asemenea, +postolii despre Dânsul, totusatana a răzvrătit pe unii nenoroci$i a tăgădui adevărata întrupare şi a afirma că 7l n&a luat trup adevărat" Ce s&ar fi întâmplat şi cât s&ar fi lă$it această religie, dacă ristos n&ar fi zis acelea despSine;

+ doua pricină este slă!iciunea ascultătorilor, pentru că cei ce dintru început 5&au văzut şi 5&aauzit nu puteau pricepe învă$ăturile cele mai înalte" 8i aceasta nu este numai o presupunere a mea,o pot dovedi din Scriptură"

(nd El zicea despre Sine ceva mare &i înalt, ceva ce era vrednic de slava Sa, a încă atunci cnEl declara despre Sine numai ceva mai presus de om, ei se tulurau &i se scandalizau. ar cnEl )răia ceva despre Sine cu în:osire &i lucruri omene&ti oi&nuite, ei se lini&teau &i primeacuvntul ui.

0edem aceasta cu deose!ire în 7vanghelia lui -oan" Când 7l a zis* I3vraam, părintele vostru, a foucuros să vadă ziua Mea &i a văzut"o &i s"a ucuratJ , atunci ei s&au împotrivit* ITu încă nu cincizeci de ani &i l"ai văzut pe 3vraam-J 9-oan H, GJ&G:"



0ezi; 7i îl socoteau un simplu om" Dar 7l ce a făcut; I6isus le"a zis' Eu sunt mai înainte de afost 3vraam. 0i ei au luat pietre ca să arunce asupra uiJ 9-oan H, GH&GI:" 8i când 7l vor!ea mcu de&amănuntul despre Taina Împărtăşirii şi le&a zis* I6ar pinea pe care Eu voi da pentru vialumii este Trupul MeuJ 9-oan J, G:, atunci ei au răspuns* IHreu este cuvntul acesta; (ine poasă"l asculte-J 9-oan J, J:" I0i de atunci mul%i dintre ucenicii Săi s"au dus de la nsul &i nu amai venit la ElJ 9-oan J, JJ:"

Spune"mi, deci, ce treuia să facă omnul- Treuia, oare, să se %ină de )raiuri înalte &i praceasta să se depărteze de la oamenii Săi &i să alun)e poporul de la propovăduirea Sa- ra)ostlui umnezeu către oameni nu a în)ăduit aceasta.

Când 7l, altădată, a zis* Ie va păzi cineva cuvntul Meu, nu va vedea moartea în veacJ , ei -&răspuns* I3cum am cunoscut că ai diavol. 3vraam a murit, de asemenea &i proorocii8 &i Tu zicacă cineva va păzi cuvntul Meu, nu va )usta moartea în veacJ 9-oan H, G&GM:" 8i tre!uie, oarsă ne mirăm că mul$imea gândea aşa, când şi cei mai mari ai poporului erau de aceeaşi părer4icodim era unul dintre cei mai mari şi foarte aplecat către Domnul, şi totuşi s&a scandalizat cuvintele lui ristos* I(ine nu se na&te a doua oară din apă &i din uh, nu va putea să intre

împără%ia lui umnezeuJ 9-oan E, K:, şi, de asemenea, cugeta omeneşte, între!ând* I(um poaomul să se nască, fiind ătrn-J 9-oan E, K:" 8i ce a făcut ristos; 7l i&a răspuns* Iacă am spcele pămnte&ti &i nu crede%i, cum ve%i crede de vă voi spune cele cere&ti-J 9-oan E, M:"

#rin aceasta, 3ântuitorul arată pricina pentru care nu vor!eşte totdeauna despre naşterea Sa cînaltă şi veşnică" De asemenea, tot în timpul vie$ii Sale, când a făcut mii de minuni şi a dovedputerea Sa, preotul cel mare s&a scandalizat de cuvintele* I $e%i vedea pe *iul +mului &eznd dedreapta puterii &i venind pe noriJ 93atei MJ, JK:, şi şi&a rupt hainele sale" 4u este de mirare daristos, către asemenea oameni, care se târau pe pământ, vor!ea despre Sine numai cu în(osire"

+cestea ar fi fost de&a(uns spre a lămuri pentru ce ristos a vor!it despre Sine cu în(osire" Dar voiesc să dovedesc aceasta şi dimpotrivă"

#e când ei se scandalizau şi se îndepărtau, pentru că ristos vor!ise despre Sine lucruri înaldimpotrivă, când 7l grăia despre Sine ceva în(ositor şi mic, îi vede$i alergând la 7l şi primiînvă$ătura 5ui" Cei care mai înainte îl părăsiseră, iarăşi au venit când 7l a zis* IEu de la Miînsumi nu fac nimic, ci precum M"a învă%at Tatăl, a&a )răiescJ 9-oan H, MH:" 8i 7vanghelistul aracă pentru aceste cuvinte de în(osire ei au crezut în 7l, când zice* I3cestea )răind El, mul%i acrezut în ElJ 9-oan H, E:"

5a fel s&a întâmplat şi în alte cazuri, şi de aceea Domnul grăia despre Sine când omeneşte, când mpresus de om, adică despre cele care se cuvin numai lui Dumnezeu şi se potrivesc cu o!ârşia 5ui cînaltă" +ceea o face 7l $inând seama de slă!iciunea ascultătorilor, iar aceasta îngri(indu&Se adevărul dogmei" 7l nu scapă din vedere pe aceasta din urmă, pentru ca nu cumva printrnecontenită pogorâre, să se formeze la genera$iile viitoare o socotin$ă rătăcită despre vrednicia SDeşi 7l prevedea că ei se vor scandaliza prin aceasta şi se vor a!ate, totuşi a vor!it despre Sine înaspre a arăta că 7l numai cu pogorământ a vor!it uneori despre Sine cu în(osire şi omeneşte" +şadacând îl auzi vor!ind despre Sine cu în(osire, să nu gândeşti că 7l voieşte a arăta în(osirea fiin$ei Sa

ci că 7l S&a smerit numai pentru slă!iciunea şi socotin$a ascultătorilor Săi"



Au numai pentru că El a luat trup omenesc Dîntia pricinăG, &i nu numai pentru slăiciunascultătorilor Săi Da doua pricinăG, ci &i pentru ca să îndemne pe ucenicii Săi la smerenie, pentraceasta a vorit >ristos despre Sine cu smerenie &i a lucrat cu smerenie. Cine voieşte să înve$e al$ii smerenia, tre!uie să facă aceasta cu cuvântul şi cu fapta* IÎnvă%a%i"vă de la Mine, că sulnd &i smerit cu inimaJ 93atei , MI:, şi iarăşi* I*iul +mului n"a venit să 6 se slu:ească, ci să slu:ească ElJ 93atei M, MH:"

Deci 7l, Care ne&a învă$at să fim smeri$i şi să nu căutăm locurile cele dintâi, ci să suferim a număra$i între cei mai mici, 7l, Care cu cuvântul şi cu fapta ne îndemna la aceasta, negreşit avea umotiv important pentru a vor!i despre Sine cu în(osire"

Se mai poate aduce încă şi a patra pricină, nu mai mică decât cea dinainte" Care; 7l a voit să nferească nu cumva, pentru apropierea cea mare şi negrăită în care stau cele Trei Fe$e una către altsă a(ungem la socotin$a că în Dumnezeire ar fi numai o fa$ă" Într&adevăr, Sa!elie şi al$ii învă$aseuna ca aceasta printr&o nedreaptă în$elegere a cuvintelor* <7u şi Tatăl una suntem@, şi* <Cine 3vede pe 3ine vede pe Tatăl@" ristos a vrut încă să ne ferească să nu socotim că 7l este fa$a ceîntâi şi cea nenăscută a Treimii, sau mai mare decât Tatăl" De această rătăcire se pare că şi #avel s

temut, de aceea la cuvintele* <Toate sunt supuse uiJ 9Fiului:, îndată a adăugat* Iafară de (9Tatăl: (are 6"a supus ui toateJ 9- Corinteni G, M:" #avel, negreşit, n&ar fi adăugat acestea danu s&ar fi temut că putea să se ivească o asemenea socotin$ă diavolească"

+ cincea pricină se arată în faptul că ristos, adeseori, spre a îm!lânzi neprimirea iudeilor, a părăgraiurile cele înalte şi a $inut seama de gândurile cele !ănuitoare ale celor către care vor!ea" Dpildă, când a zis* Iacă mărturisesc Eu despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărat9-oan G, E:, 7l a zis aceasta spre a !irui !ănuiala lor, şi nicidecum nu voia să însemne că mărtur5ui n&ar fi adevărată, ci, mai vârtos, 7l voia numai a zice* <#recum socoti$i şi !ănui$i voi când n

primi$i cele spuse de 3ine despre 3ine Însumi@"4oi am putea încă să aducem multe pricini, pentru ce ristos a vor!it despre Sine cu în(osire, şi înmulte motive pentru care 7l a făcut aceasta, dar dă acum şi tu o pricină la graiurile cele înalte care 7l a rostit despre Sine" 4u este nici un alt temei decât acela că 7l, prin aceasta, a voit să araadevărata Sa înăl$ime" Cine într&adevăr este înalt, poate să grăiască despre Sine şi lucruri mici, făca să fie neadevăr, !a mai ales, acesta este semnul smereniei" -ar dacă cineva care este în(osit spundespre Sine lucruri înalte, aceea este o preten$ie nedreaptă, vrednică de osândit"

Deci, dacă Fiul lui Dumnezeu ar fi mai mic, nu ar fi putut alege graiuri în care 7l să Se fac

asemenea cu Tatăl, căci aceasta ar fi fost o preten$ie nedreaptă" Dacă 7l, deşi este asemenea cu Tatgrăieşte despre Sine uneori cu în(osire, aceasta nu este de osândit, ci vrednică de mirare"

Spre a face cele zise încă mai lămurit, să cercetăm mai de aproape pricina adusă mai înainte, cum 7l pentru firea Sa cea omenească a grăit despre Sine cu în(osire şi să ne întoarcem luarea&aminte rugăciunea pe care 7l a adresat&o Tatălui"

5ua$i !ine seama, căci eu tre!uie să încep aceasta mai dinainte, în acea sfântă noapte, întru ca-isus a fost vândut, a fost şi Cina cea de Taină" 7u o numesc noapte sfântă, căci mântuirea c

nesfârşită a lumii s&a săvârşit prin patima lui ristos, care acum a început" +tunci a zis -isus căt



cei doisprezece* I@nul dintre voi Mă va vindeJ 93atei MJ, M:" 0i cnd 6uda a întreat' IEsunt-J, El i"a spus' ITu ai zisJ. 0i după ce 6uda s"a dus, omnul a zis' I $oi to%i vă ve%i sminîntru MineJ 93atei MJ, E: iar cnd <etru )răia împotrivă, El a adău)at' I3devăr zic %ie, noaptea aceasta, înainte de a cnta coco&ul, de trei ori te vei lepăda de MineJ 93atei MJ, EK:"

+şadar, 7l a prevăzut pe vânzător şi fuga tuturor şi moartea Sa, adăugând* IBate"voi păstorul &i vor risipi oileJ 93atei MJ, E:" 7l a spus înainte cine se va lepăda de Dânsul, şi când, şi de câte o

toate, desăvârşit, întocmai" +poi, după ce a dat dovadă îndea(uns despre prevederea Sa, a ieşit grădina Nhetsimani şi S&a rugat"

#otrivnicii noştri afirmă că aceasta este o rugăciune a firii 5ui dumnezeieşti, dar noi o prescriem fiomeneşti" )udeca$i singuri2 3ai întâi de toate, nu este lucrul lui Dumnezeu ca 7l să se roage, ci ca să fie rugat" Dar şi cuvintele rugăciunii dovedesc că ea se potriveşte tocmai firii Sale omeneşti" zice* I<ărinte, de este cu putin%ă, treacă de la Mine paharul acesta; Însă nu precum voiesc Eu, precum Tu voie&tiJ 93atei MJ, EI:" 7u între!* Cum putea să Se îndoiască, de este aceasta cu putinsau nu, 7l, care cu pu$in mai înainte spusese* </nul dintre voi are să mă vândă@ 7l, care spuses<%ate&voi păstorul şi se vor risipi oile@, şi* <0oi to$i vă ve$i sminti întru 3ine@2 7l, care zicea l

#etru* <Tu te vei lepăda de 3ine de trei ori@" +cesta nu putea să ştie acelea; Cine ar putea afirmacestea;

+ceasta o ştiuseră încă cu sute de ani mai înainte ro!ii Săi, oamenii, proorocii" +stfel, David zicIStrăpuns"au minile Mele &i picioarele MeleJ 9#salmul M, H:" Ceea ce avea să fie, 7l vestimai înainte, ca şi cum ar fi fost, însemnând prin aceasta că precum este cu neputin$ă a nu fi ceva dceea ce a fost, aşa este cu neputin$ă ca acestea să nu se întâmple"

Încă şi -saia, mai înainte vestind aceasta, a zis* I(a un miel spre :un)hiere s"a adus &i ca o oa

fără de )las înaintea celui ce o tundeJ 9-saia GE, :" Încă şi -oan %otezătorul a zis* Ilată Mielul lumnezeu, (el ce ridică păcatele lumiiJ 93atei l, MI:, adică acel 3iel vestit mai înainte" 8i el nzice simplu mielul, ci* <3ielul lui Dumnezeu@, căci era încă şi un miel evreiesc, şi el voia a deosepe acela de +cesta" 3ielul evreiesc se (ertfea numai pentru poporul evreiesc, iar +cesta pentru toalumea acela depărta de la iudei numai suferin$ele trupeşti, iar Sângele acestui 3iel a adus cură$ira toată lumea" 8i sângele mielului evreiesc a lucrat ceea ce a lucrat, dar nu prin propria sa putere, numai pentru că era o preînchipuire a +cestui 3iel"

8i mai departe, dacă acea rugăciune ar fi fost a dumnezeirii Sale, atunci S&ar fi contrazis 7l ÎnsuşiS&ar fi certat cu Sine" +celaşi, care prin cuvintele* <Dacă este cu putin$ă, treacă de la 3ine pahar

acesta@, ar fi încercat a Se feri de patimă şi de moarte" +celaşi, altădată, când #etru îl sfătuia să cru$e şi să nu meargă la moarte, îi răspunsese* IMer)i înapoia Mea, satano; Sminteală îmi e&ti, nu cu)e%i cele ce sunt ale lui umnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilorJ 93atei J, ME:" 7l numepe +postol satană, nu pentru a&l !at(ocori, ci spre a însemna că acele cuvinte nu au venit din sufletlui #etru"

+ltădată 7l spusese* I(u dor am dorit să mănnc acest <a&ti cu voiJ 95uca MM, G:" #entru c#entru că după #aşti tre!uia să urmeze Crucea" 8i aşa, 7l în multe locuri a presupus moartea Sarostit dorin$a Sa de a muri şi a declarat că 7l special pentru acesta a venit în lume" acă El acu

totu&i zice' Ie este cu putin%ăJ, apoi cu aceasta arată slăiciunea firii omene&ti, care pentr



fireasca iuire către via%ă, nu voia a se despăr%i de via%a aceasta. El, prin cuvintele acestea, roa)ă ca omul să scape de moarte, pe cnd în altă parte zice că a venit de unăvoie spre a pătimprin cuvintele' I<utere am să"Mi pun sufletul, &i putere am ca iară&i să"l iau. Aimeni nu"l ia dla Mine, ci Eu de la Mine însumi îl punJ 9-oan , H:" Cum putea 7l dar să zică* <Însă nu precuvoiesc 7u, ci precum voieşti Tu@; +vea oare Fiul o voin$ă potrivnică voin$ei Tatălui; 7l zise odat<7u şi Tatăl una suntem@" +ceasta din urmă se raporta la firea Sa cea mai înaltă, cea dumnezeiascdupă această fire Fiul are o voie asemenea cu a Tatălui" Dimpotrivă, celălalt loc* <4u precum voie

7u@, se raporta la omenirea Sa şi astfel nu este grăire împotrivă sau contrazicere"Contrazicere ar fi atunci când cineva, ca ereticii, ar voi să ia acele cuvinte de rugăciune* <Dacă escu putin$ă@ şi celelalte ca o rugăciune a dumnezeirii Sale, iar nu a omenirii Sale"

Întruct El este umnezeu, noi să" adorăm8 întruct El este om, să ne ru)ăm ca &i nsTatălui, ca aici &i dincolo să ne facă părta&i de toate unătă%ile. *ie ca aceasta să o dondim noprin harul &i prin iuirea de oameni a omnului nostru 6isus >ristos, (are în acela&i chip cTatăl &i cu Sfntul uh este slăvit în vecii vecilor. 3min.




Sfântul .rig!rie Te!l!gul - *!eme d!gmati%e - Despre Tatăl

"8tiu că pe coră!ioare la întinsă plutire ca marea s&o trecem pornim,Sau că pe aripi plăpânde spre cerul care este de&atâtea stele&nspuzit4e avântăm cei pe care mintea ne&a îndemnat să vor!im despre Dumnezeirea

#e care nici cei care&s în ceruri nu sunt în stare îndea(uns s&o adore,

G" Sau despre hotărârile marii Dumnezeiri şi despre conducerea lumii de către ea,Dar, fiindcă adesea nici lui Dumnezeu nu îi este pe plac atâta de mult/n dar din o mână înstărită, cât unul din una prietenă lui şi săracă,De aceea şi eu tot mai plin de avânt îmi voi rosti cuvântarea"Fugi$i departe deci voi cei nelegiui$i, căci cuvântul mi se îndreaptă acum"

" Către cei care sunt cura$i, sau care se cură$ă încă"În ce priveşte profanii, 7i vor fi îndată răpuşi, ca nişte fiare,de către stânci prăvălite de sus,Când de acolo, de pe muntele înalt, are să ne strălucească ristos8i când pe ta!lele din piatră făcute va scrie pentru 3oise 5egea"+şa vor pă$i deci oamenii&aceia şi alunga$i fi&vor în felul în care ristos"

G" + alungat dintre noi pe nelegiui$ii cei cu gând vră(măşesc Dumnezeirii"-ar drept cuvânt de început, am să aştern aici, în stihuri, cuvântul#e care l&au grăit mai de mult de Dumnezeu în$elep$ii !ăr!a$i,Spaimă vârând în poporul cel înverşunat şi martori ai spuselor fiind



3oise şi -saia 9voi vor!i pentru aceia care aceste lucruri le ştiu:,

M" /nul când dă 5egea atunci din izvoru&i ieşită şi altul când e dărâmată*<Să audă cerul şi pământul să primească cele de mine grăite@2Tu însă Duhule cel dumnezeiesc mintea şi lim!a tu să mi le faciÎn felul unor trâm!i$e răsunătoare ale adevărului pur, ca astfel to$i,/ni$i cu întreaga Dumnezeire, să tresalte cu inima de !ucurie"

MG" 5@isă un sin'ur umnezeu, fără-nce#u, necauza, nemăr'ini e /reo e@isenă mai "inaine "e el, sau "e ce/a care să fi e@isa "u#ă,u#rinz!n" în el /e$nicia $i fiin" nemăr'ini, marele &aăl <l unului Fiu, marele nul Născuul, fără să fi #ăimi ce/a el in cele ale cărnii, #rin na$erea Fiului, căci el ese mine.

E" umnezeu unic ese alul, "ar nu #rin umnezeire un alul,u/!nul lui umnezeu, #eceea cea /ie a &aălui, Fiul cel unic<l celui fără "e înce#u $i unul în oul "in el unul în sine,

5'al înru oul, asfel înc! unul răm!ne născăor #e "e-a înre'ul,ar Fiul, #uerea $i înele#ciunea &aălui, r!n"uior al lumii $i con"ucăor.

EG" umnezeu unic "in unul umnezeu ese u0ul. În lături voi to$i pe care nu i&a pecetluit Duhul,spre a&i predica Dumnezeirea8i care au gând (osnic în ei, sau lim!ă umplută de nelegiuire,Cei lumina$i (umătate, pizmaşi, în$elep$i învă$a$i de la sineşi ,-zvor ascuns, lampă în unghere pline de întunecime"

Sfântul .rig!rie Te!l!gul - *!eme d!gmati%e - Despre Fiul



" Înainte de toate, cânta&vom pe Fiul, ca unii care adorăm sângele&acelaCare s&a făcut cură$ire a patimilor noastre" Fiindcă este nevoieCa şi muritorul celor din cer în a(utor să le vie, din pricina lim!iiCare se luptă cu Dumnezeirea, lim!ă rău cugetătoare, de sine ucigătoare "

G" 4u e.ista nimic înainte de marele Tatăl, fiindcă el le cuprinde în sine#e toate şi fiindcă mai presus de Tatăl nu e.istă nimic"Din Tatăl S&a născut Cuvântul marelui Dumnezeu ,Fiul care este în afară de timp"-coană a arhetipului, natură deopotrivă cu cea a celui ce 5&a născut,Căci slavă a Tatălui este marele Fiu şi a strălucit aşa

" Cum singur Tatăl o ştie şi cel care din Tatăl a strălucit,

Căci nu era nimic vecin cu Dumnezeu" Dar şi lucrul acesta7 limpede pentru to$i muritorii, ca şi pentru mine, adică4u se cuvine să introduc în Dumnezeire nimic din felul naşterii mele,4ici curgere şi nici vreo tăiere rea şi ruşinoasă, căci dacă eu

G" 4u sunt născător în afară de patimă, ca unul care de trup sfânt legat,4u este pătimitor cel cu desăvârşire nealcătuit şi fără de trup"Căci ce&i de mirare dacă, la cei care sunt deose!i$i după firi,8i naşterile deose!ite la ei să fie; Dacă timpul e.istă înainte de mine,7l nu a fost înaintea Cuvântului, al cărui născător e în afară de timp"

M" +tunci când e.ista Tatăl fără început, nelăsând în afara Dumnezeirii nimic,+tunci e.ista şi Fiul Tatălui, având drept început pe Tatăl cel fără de început+şa cum lumina soarelui îşi are de început mult frumosul şi marele lui disc,9Chiar dacă toate e.emplele sunt mai pre(os de marele Dumnezeu:,Ca nu cumva la mi(loc punând noi ceva între Tatăl şi Fiul,

MG" Care sunt veşnici, să despăr$im între ei pe atotputernicul FiulDe atotputernicul Tatăl" Căci tot ce este înainte de Dumnezeu,



Fie că este timp, fie voin$ă, aceea este despăr$ire a Dumnezeirii"Ca Dumnezeu, ca născător, e mare născător" -ar cel mai mare, !un"+l Tatălui este să nu&şi ai!ă o cauză a slăvitei sale Dumnezeiri"

E" 4u&i mai pu$in slăvit lucrul pentru adoratul vlăstar al marelui Tatăl+semenea rădăcină să&şi ai!ă, încât îndepărta pe Dumnezeu de Dumnezeu,Căci nu ai cunoscut pe Fiul ca despăr$it de Tatăl fiind" -ar vor!ele

<4enăscut@ şi <naştere din Tatăl@ nu sunt două chipuri ale Dumnezeirii "EG" Căci pentru mine natura ei e nedespăr$ită" -ar dacă naştere+re Cuvântul, Tatăl nu are nimic din trup, ca unul care e netrupesc94icicând nu e atât de nesocotită mintea omenească ca să (udece aşa:,8i pe Dumnezeu Fiul, slavă vrednică de acela ce l&a născut"-ar dacă pe plac marelui Tatăl zadarnic dorind tu să&i fii

K" 8i dacă în vreme ce în inimă o spaimă zadarnic î$i împlân$i,Tăgăduieşti pe cealaltă, tăgăduieşti naşterea din el şi arunci

Între creaturi pe ristos, atunci, o, nesocotitule, la amândoi5e&ai insultat Dumnezeirea pe unul, adică pe FiulTu l&ai lipsit, iar celălalt nu mai e Dumnezeu, fiindcă este zidit,

KG" Căci tot ce n&a e.istat mai înainte, acela este dintre cele create,Deşi rămâne în marile planuri ale lui Dumnezeu şi e.istă continuu"-ar ra$iunea; Cumva ca de aici pornind tu, o, atât de mare viteazule,Să te faci mai apoi Dumnezeu prin cele câte pătimit&a ristos,-ar pe el în lan$uri să&l pui şi ro! deopotrivă cu tine să&l chemi

G" 8i în locul vredniciei lui de a fi Dumnezeu cu slava ro!iei să îl cinsteşti;-ar dacă Dumnezeul cel mare l&a zidit mai în urmă, ca pe o unealtă de pre$,Ce fel de meşteşugar care trudeşte ciocan pentru căru$ă să&şi facă,Ca astfel prin mâna născutului său prim, pe mine Dumnezeu să mă do!ândească,În cazul acela creatura mai prestantă chiar decât cerescul ristos ar fi"GG" Dacă datorită ei ar e.ista Cuvântul, ci nu lui ristos datorită"Dar cine ar avea îndrăzneala asemenea cuvinte să spună;8i dacă cu trup s&a îm!răcat, ca să te scape pe tine de patimi,1are din pricina L aceasta prea slăvitei Dumnezeiri măsură vei pune;

+ păcătuit cel ce $i s&a milostivit; #entru mine el este şi mai de privit,

J" Căci n&a pierdut nimic din cele ale Dumnezeirii şi apoi m&a şi mântuit3edicul care s&a aplecat peste patimile mele atât de rău mirositoare"5ra murior, "ar era $i umnezeu. 5ra neam al lui a/i", "ar eraFăcăorul lui <"am. 5ra #urăor "e ru#, "ar era $i făcăor "e ru#.5se născu "in maică, "ar "in fecioară. 5 măr'ini, "ar nemăsura.

6?. 9i l-a #rimi ieslea, "ar seaua a călăuzi #e ma'i

9i au /eni ca să-i a"ucă "aruri $i $i-au #leca 'enunc0ii.



< /eni la lu#ă ca un murior, "ar a în/ins ca un neirui,În lu#ă înreiă, #e is#iiorul. s-a a"us m!ncare,ar a 0răni mii "e oameni $i a #refăcu a#e în /in.

+>. %-a oeza, "ar a curăi #ăcae $i a fos mărurisi, #rin u0ul,e un 'las ca "e une, "re# Fiul al celui care e fără "e înce#u.< a"ormi, ca un murior, "ar a #ooli marea, ca umnezeu.< oosi la 'enunc0i, "ar a înrema, la #araliici, #uerea $i 'enunc0ii.%-a ru'a, "ar cine ese cel ce-a auzi #e slăăno'ii ce se ru'au7

+?. < fos Aerfă, "ar $i ar0iereu4 Aerfior, "ar $i "umnezeu.9i-a "a lui umnezeu s!n'ele, "ar a curăi lumea înrea'ă.-a înăla crucea, "ar a fos #ironi în cuie #ăcaul.ar la ce mai s#un #e fiecare în #are7 %-a ameseca cu cei mori,ar s-a scula "in mori, "ar a în/ia mori mai "inaine.

H" +celea erau ale sărăciei celei muritoare, aceasta !ogă$ia întrupatului "

4u necinsti deci Dumnezeirea din pricina acelor lucruri omeneşti,Ci tocmai pentru ea să $ii în cinstea cea mai mare chipul trupesc#e care din iu!ire fa$ă de tine, l&a luat asupra sa Fiul cel nestricăcios"

Sfântul .rig!rie Te!l!gul - *!eme d!gmati%e - Despre Duhul

" De ce mai stai în cumpănă suflete; ai, cântă şi a Duhului slavă8i nu tăia, prin cuvinte, ceea ce însăşi natura nu a despăr$it"Să ne cutremurăm de marele Duh, Dumnezeu deopotrivă, prin care+m cunoscut pe Dumnezeu şi care este limpede Dumnezeu



G" 8i care mă îndumnezeieşte aici, +totputernicul, a toate dătătorul, cântare+ corului celui neprihănit, dătătorul de via$ă la cei din cer şi de pe pământSus tronând, din Tatăl venind, putere Dumnezeiască, stăpân pe propria&i voie,4efiind nici Fiu, căci unul este slăvitul Fiu al celui prea !un,8i nici în afara Dumnezeirii, şi de aceeaşi slavă învrednicit"

" -ar cel care doreşte să ia Dumnezeirea cerescului Duh

Din rândurile 5egii celei de Dumnezeu insuflate,+cela va vedea multe şi dese cărări, care se întâlnesc laolaltă,Dacă va vrea şi dacă a sor!it cu inima ceva din Duhul cel Sfânt8i dacă mintea îi va privi mai în adânc" -ar dacă doreşte

G" Curata voce a iu!itei lui Dumnezeiri, să ştie că nu doreşte/n lucru !ine gândit" Căci atâta timp cât Dumnezeirea lui ristos4u era încă la mai mul$i muritori arătată, nu era potrivit lucruSă pui o povară de necrezut peste sla!ele inimi ale oamenilor"Căci nu era timpul, pentru începători, de o învă$ătură mai plină"

M" Căci cine a arătat unor ochi încă !olnavi întreaga lumină a focului,Sau cine i&a îndestulat cu o lumină mai îm!elşugată; 3ai !ine eÎnsă dacă le aduci, încetul cu încetul, lumina cea arzătoare,Căci aşa învă$ătura de mai înainte, în timp ce arăta întreagă

MG" Dumnezeirea regelui Tatăl, marea lui ristos slavă strălucea0ăzută de pu$ini în$elep$i muritori, aşa şi în timpul mai de pe urmă"După ce făcuse mai văzută Dumnezeirea Fiul, a făcut să strălucească

8i Dumnezeirea luminatului Duh" +celora ea le&a strălucit pu$in,#e când nouă ne&a lăsat&o să ne strălucească mai mult,

E" Celor la care, în urmă, s&a împăr$it în chip de lim!i de foc,#urtând semnul Dumnezeirii, la înăl$area 3ântuitorului de pe pământ"Căci ştiu că Dumnezeu este şi foc pentru răi şi lumină pentru cei !uni"+şa $i&am strâns la un loc Dumnezeirea" 8i te&ai înmărmurit la auzulCă dintr&o unică Dumnezeire e.istă şi Fiu şi neFiu

EG" 8i te&ai convins de aceasta din graiuri contrarii şi a!il mânuite,

Îmi va da şi aci cuvânt Dumnezeu, el însuşi venind înspre mine"Din un întâi născut s&au făcut şi so$ia&i şi Set, femeia din coastăTăiată fiindu&i, iar el fiu la doi, după legile nun$ii,7a nenăscută şi el născut totuşi au fost oameni deopotrivă"

K" De&acestea deci aminte aducându&$i, nu dispre$ui cu nimic Dumnezeirea"Ceva de&asupra punându&i sau dedesu!t /na îi este natura,4emăsurată şi nezidită, fără început, !ună şi li!eră şi egalăÎn adorare, un Dumnezeu care în trei străluciri lumea conduce"

#rin ele mă ridic înnoit şi un altul, atunci după ce, moartea&ngropată,



KG" 3ă reîntorc, prin !otez, din nou la lumină, căci întreita Dumnezeire3&a ridicat strălucind de lumină" 4&am să te mint scumpa mea cură$ire2Dacă odată ce spălat sunt de Dumnezeu, aş putea să despicÎn alcătuitorii ei strălucitoarea Dumnezeire, ar fi mai !ineRDar mă îngrozesc la gândul sfârşitului acestui gând rău,

G" 5a năde(dea dumnezeiescului ar şi la cea a spălărilor"8i dacă m&a cură$it în întregime, atunci de adorat şi DumnezeuTot în întregime îmi este" 8i la fel ar pă$i orice nelegiuit muritor,Care şi&ar dez!ina în două Dumnezeirea, darul lui Dumnezeu"-ar dacă auzim unele despre Fiul sau despre !unul Duh,

GG" În dumnezeieştile graiuri, sau la de Dumnezeu insufla$ii !ăr!a$i,+nume că ei cel de al doilea loc după Dumnezeu Tatăl îl $in,Te îndemn ca aşa să în$elegi graiurile adâncei în$elepciuni*Că pornesc din rădăcina fără de început, nu despart Dumnezeirea,

Ca să ai o singură putere, care nu tre!uie felurit adorată"

J" Treimea este din /nime şi /nimea este iarăşi din Treime,4u ca un râu, ca un izvor, ca un fluviu mare şi ca un torent,Care se răspândeşte pe pământ su! trei chipuri deose!ite8i nici ca o făclie din rug, care din nou la întreg se întoarce8i nici ca un cuvânt care porneşte din minte şi rămâne în ea,

JG" 4ici ca o vi!rare de lumină din ape, datorită mişcărilor soarelui,

Care palpită pe ziduri, fără de stare, care fugeÎnainte de a a(unge, care a(unge înainte de a fugi"Căci natura lui Dumnezeu nu este nestătătoare, sau curgătoare,Sau care din nou să se adune în sine, ci natura lui Dumnezeu

" 7ste neschim!ătoare" 8i astfel gândind tu, vei aduce înlăuntru&$i1 (ertfă curată" în trei lumini s&au întărit o singură natură"8i nu este fără de număr nici /nimea, căci constă din trei slave8i nici Treimea de adorat felurit, căci este natură nedespăr$ită"În Dumnezeire este /nimea, iar cele din Dumnezeire la număr sunt trei"

G" Fiecare e Dumnezeu singur, atunci când de unul singur vor!eşti"/nul iarăşi e Dumnezeu fără început, de unde provine !ogă$ia Dumnezeirii,Când despre trei pomenire face cuvântul, ce, pe de o parte"Să fie slăvită la muritori predicarea celor trei străluciri,8i pe de alta, să săr!ătorim unic strălucitoarea putere

H" 8i să nu ne mai desfătăm de mul$imea de zei cu stăpâniri felurite"Căci stăpânirea a mai mul$i deodată, e, pentru mine, anarhie întreagă

În luptă, iar lupta e dez!inare şi aceasta duce în gra!ă



5a destrămare" De aceea mul$imea de stăpâniri este, după a mea socotin$ă,Departe de Dumnezeire" Dar cei pe care i&a despăr$it timpul,

HG" Sau gândirea, sau puterea, sau voin$a, ar putea fi chema$i între Dumnezei,De vreme ce nici unul din ei nu este în armonie cu sine vreodată"Dar puterea Treimii mele e una şi una îi e şi gândirea,/na îi este mărirea şi una şi stăpânirea, pentru care fapt şi /nimea

Îi este nerisipită, o slavă mare având, prin armonia cea unicăI" + Dumnezeirii" +tâta lumină a descoperit ochilor mei Treimea,Din aripile şi din vălul dumnezeiescului templu înăuntru, cu careS&acopere a lui Dumnezeu împărătească natură" 8i dacă ceva mai multS&a descoperit îngereştilor coruri, mai multul acela să&l ştie Treimea"



Sfântul I!an Damas%hin – Despre Sfânta Treime

:redem 1ntr-unul Tatăl, temeiul şi pricină a toate*• Care nu S&a născut din cineva, singurul Care fiin$ează nepricinuit şi nenăscut,• Care este făcătorul tuturora• Care este prin fire Tatăl singurului unuia&născut Fiului Său L Domnul şi Dumnezeul

3ântuitorul nostru -isus ristos L şi purcezătorul #reasfântului Duh"

:redem şi < 1ntr-unul Fiul lui Dumne"eu , @nul"Aăscut, omnul nostru 6isus >ristos, (are Snăscut din Tatăl înainte de to%i vecii8 umină din umină, umnezeu adevărat din umnezeadevărat8 născut, nu făcut, de o fiin%ă cu Tatăl, prin (are toate s"au făcut.@

(nd spunem că *iul este Imai înainte de to%i veciiJ, arătăm că na&terea ui este în afară d

vreme &i fără de început. Căci Fiul lui Dumnezeu L <strălucirea slavei, chipul ipostasului Tatălu97vrei *E:, În%elepciunea &i <uterea cea vie@ 9 Corinteni *MK:, <(uvntul ui cel enipostaticoană întemeiată, desăvr&ită &i vie a nevăzutului umnezeu@ 9Coloseni *G: A %i0 care reunea#ăra !lcui, "u#ă cum urmează:„a/el scrie aici cinsea firii $i mărirea /re"niciei Fiulunuia născu. Fiul E zice E ese c0i#ul lui umnezeuG, a"ică nesc0ima, fiin"că nu #oi afla c"e mare ese umnezeu-ărinele ca să afli $i c! ese mai Aos Fiul "ec! ărinele. ăci, "acă Fi%-ar fi numi al &aăluiG ca om, ai fi #uu zice că c0i#ulG acesa nu ese înocmai cu cel "inc0i#4 "ar, fiin"că Fiul se nume$e c0i# al lui umnezeuG ca umnezeu $i Fiu al lui umnezeaunci

c0i#ulG ese nesc0ima al lui umnezeu $i ne/ăzu al elui ne/ăzuG. ăci, la icoanele ceme$e$u'ie E "e /reme ce omenescul me$e$u' zu'ră/e$e c0i#ul, "ar nu nimere$e amăruniasemănare a în!iului c0i# E icoana zu'ră/iă nu ese înocmai $i nesc0imaă "e în!iul c0i#. ala "umnezeiasca fire nu urmează smineli, $i c0i#ul acela ese nesc0ima faă "e în!iul c0i#enru aceasa, "acă ne/ăzuul Fiu nu ar fi c0i# nesc0ima al ne/ăzuului umnezeu-ărine, cear fi o#ri #e în'eri a fi $i ei c0i#uri ale lui umnezeuG7 enru că $i în'erii sun ne/ăzui, "ar nu se numesc c0i#uri ale lui umnezeuG inru nici o #are a umnezeie$ii %cri#uri. 8eamărunimea umnezeie$ii %cri#uriH <ceasa îl nume$e #e om c0i# al lui umnezeuG $i fiu lui umnezeuG (căci zice: Fiu în!i născu al ;eu ese srailG, e$irea I:22), iar #e în'eri nu nume$e c0i# al lui umnezeuG în nici o #are. enru că înălimea /re"niciei în'ere$i în 'raă



ar fi arunca #e oameni inru #ă'!năae, căci, auzin" oamenii că în'erul ese c0i# al lumnezeuG, ar fi socoi că acela ese "e aceea$i /re"nicie $i fire cu umnezeu. ar la noi, smerirfirii omene$i ne #ăze$e $i nu ne lasă a cre"e că omul ese "e aceea$i /re"nicie $i fire umnezeu, măcar că se nume$e c0i# al lui umnezeuG. eci, "in acesea zise, înc0eiem că Filui umnezeu unul născu, fiin" am!n"ouă acesea ($i c0i#, $i ne/ăzu), %e osee$e "e în'eri, casun $i ei ne/ăzui, "ar nu sun $i c0i#uri ale lui umnezeu. ar ca ne/ăzu, %e osee$e $i oameni, care se numesc $i ei c0i#uri ale lui umnezeuG ("u#ă sufle a"ică), "ar nu sun ne/ăzui, #enru ru#ul cel maerialnic. eci "oar Fiul cel unul născu ese $i c0i# nesc0ima al lumnezeu. 9i, c0iar "acă arienii se îm#ori/esc, zic!n" că c0i#ul nu ese "e o fiină cu cel "inc0i#, să au"ă cum %cri#ura îl nume$e #e %i c0i# al lui <"amG, căci zice: < /ieui <"am "ousue reizeci "e ani, $i a născu fiu "u#ă c0i#ul său $i a c0ema numele lui %iG (Facerea ?:3). e%i, care se nume$e c0i# al lui <"amG, nu ese $i "e o fiină cu <"am7 Ne're$i, "e o fiinăH ăicoanele cele me$e$u'ie nu sun "e o fiină cu în!ile c0i#uri, căci în!ile c0i#uri sun oameînsufleii, /ii $i cu/!năori, iar c0i#urile oamenilor sun neînsufleie, ne/ii $i necu/!năoare4 ic0i#urile cele fire$i (#recum sun oi fiii oamenilor) sun "e o fiină cu în!ile c0i#uri, căci oricfiu ese "e aceea$i fiină cu aăl său” (%finiul &eofilac, în !lcuirea la e#isolele lui a/el). (e".) B L nu a fost adus la a fi dintru a nu fi, ci a fost totdeauna împreună cu Tatăl şi în Tatăl, născ

din 7l din veşnicie şi fără de început"

Căci n&a fost cândva Tatăl când n&a fost Fiul ci, odată cu Tatăl, şi Fiul Care S&a născut din 7l" Căfără de Fiu, Dumnezeu&#ărintele nu S&ar putea numi <Tată@" -ar dacă ar avea Fiu mai în urmă, a(unge Tată după aceea, nefiind Tată înainte, şi astfel S&ar schim!a din a nu fi Tată în a a(unge Talucru mai rău decât orice hulă" A„ăci numai cele care au /eni "e la a nu fi la a fi, a"ică cele casun ca urmare a unei sc0imări, "oar acelea se sc0imă. ar umnezeu ese umnezeu ocm#enru că 5l ese însă$i fiină, nefiin" o /reme c!n" să nu fi fos. e aceea ese $i nesc0ima, iars#une că 5l 9i-a sc0ima firea e acela$i lucru cu a zice că 5l e fă#ură” ("u#ă #ărinele umi

%ăniloae). (n. e".)BCăci este cu neputin$ă să spunem că Dumnezeu este lipsit de însuşirea firească de a naşte" -însuşirea de a naşte stă în a naşte din 7l, adică din însăşi fiin$a Sa, ceva asemenea cu 7l după fire"

8i este necuvios să spunem că naşterea Fiului s&a săvârşit după oarecare vreme şi că fiin$a 5ui esmai târzie decât fiin$a Tatălui, de vreme ce zicem că naşterea Fiului este <din 7l@, adică din firTatălui" -ar dacă am zice că Fiul nu este dintru început împreună cu Tatăl din Care este născuatunci aducem o schim!are în ipostasul ApersoanaB Tatălui* anume că 7l nu a fost dintru începTată, ci a devenit Tată pe urmă"

În adevăr, chiar dacă lumea s&a făcut mai în urmă, totuşi nu s&a făcut din fiin$a lui Dumnezeu" 7afost adusă la a fi, prin voin$a şi prin puterea 5ui, dintru a nu fi dar prin aceasta nu urmeazăschim!are a firii lui Dumnezeu"

4aşterea este lucrarea prin care se scoate din fiin$a celui care naşte cel ce se naşte asemenea cudupă fiin$ă" -ar aducerea intru fiin$ă prin zidire este un fapt din afară, în care ceea ce se zideşte nvine din fiin$a celui care zideşte, aducând aşadar Aîntru fiin$ăB, ci este cu totul ose!it de el" 5Dumnezeu, singurul nepătimitor, neschim!at şi totdeauna la fel, atât naşterea cât şi zidirea es

nepătimitoare" Căci L fiind prin fire nepătimitor şi nestricăcios, deoarece este simplu 9necompus:



7l nu este supus pătimirii şi nici stricăciunii L atât în naştere, cât şi în zidire L şi nici nu are nevode a(utorul cuiva"

+şadar L pentru că 3cela care na&te să nu sufere schimare &i pentru a nu fi umnezeu înti umnezeu pe urmă, primind adău)ire F na&terea este la El fără de început &i ve&nică, deoareeste lucrarea firii Sale &i vine din fiin%a ui.

5a Dumnezeu, zidirea este lucrarea voin$ei 5ui şi nu este impreună&vecuitoare cu Dumnezeu, căceea ce se aduce la a fi de la a nu fi nu poate să fie impreună&vecuitor cu Cel fără de început şi cCel care este de&a pururea"

1mul şi Dumnezeu nu lucrează la fel" 1mul nu aduce nimic la a fi de la a nu fi, ci tot ceea csăvârşeşte săvârşeşte din materia pe care o are mai dinainte" El nu voie&te numai, ci &i cu)etă mînti &i"&i închipuie în minte ce are să facă, &i apoi lucrează cu minile8 suferă trudă &i osteneala de multe ori nu izute&te, pentru că lucrul nu se face cum voie&te. Dumnezeu însă, voinumai, le&a adus pe toate la a fi de la a nu fi"

Tot astfel, Dumnezeu nici nu naşte la fel cu omul" Căci Dumnezeu L fiind în afară de timp, fără dînceput, nepătimitor, nestricăcios, netrupesc, unic, fără de sfârşit L naşte în afară de timp, fără dînceput, nepătimitor, nestricăcios şi fără de împreunare"

4aşterea 5ui de nepriceput nu are nici început, nici sfârşit" 5a Dumnezeu, naşterea este în afară timp, pentru că 7l e neschim!at este nestricăcioasă, pentru că 7l e nepătimitor şi netrupesc esfără de împreunare, tot din pricină că 7l e netrupesc şi din pricină că numai unul Dumnezeu n&anevoie de altcineva este fără de sfârşit şi fără de încetare, din pricină că 7l e fără de început şi afară de timp, fără de sfârşit şi este totdeauna la fel" Căci ceea ce este fără de început este şi fără

sfârşit"Dar, negreşit, ceea ce este fără de sfârşit prin dar nu e şi fără de început, după cum sunt îngerii" #rurmare, Dumnezeu, Care este totdeauna, îl naşte pe Cuvântul Său L Care este desăvârşit, fără început şi fără de sfârşit L pentru ca Dumnezeu să nu nască în vreme, 7l, Care îl are pe a fi mpresus de vreme"

1mul însă L e vădit L naşte într&alt chip, deoarece el se află su! legea naşterii, a nimicirii,stricăciunii, a înmul$irii, fiind îm!răcat cu trup şi având în firea sa partea !ăr!ătească şi pe cfemeiască" 8i aceasta din urmă pentru pricina că partea !ăr!ătească are nevoie de a(utorul păr

femeieşti"

Dar milostiv să fie Cel care este mai presus de toate şi care covârşeşte orice gândire şi în$elegerSfnta soornicească &i apostolească Biserică înva%ă că Tatăl este deodată cu *iul lui ununăscut, (are din El S"a născut, în afară de timp, fără de stricăciune, nepătimitor &i dnepriceput, cum numai umnezeul tuturor lucrurilor &tie.

ACăciB L aşa cum focul este deodată cu lumina din el, nefiind mai întâi focul şi pe urmă lumină, deodată şi aşa cum lumina se naşte totdeauna din foc şi este totdeauna în el, fără să se despar

deloc de el L tot astfel Se naşte şi Fiul din Tatăl, fără să Se despartă deloc de 7l, ci este pururea c



7l" Dar, cu toate că lumina se naşte în chip nedespăr$it din foc şi rămâne totdeauna cu el, ea nu atotuşi un ipostas al ei, deose!it de ipostasul focului, deoarece lumina este o însuşire fireascăfocului"Fiul /nul&4ăscut al lui Dumnezeu însă, deşi este născut din Tatăl în chip nedespăr$it şi nedepărtatrămâne pururea cu 7l, are totuşi un ipostas propriu, deose!it de ipostasul Tatălui"

Cuvântul Se numeşte şi <strălucire@ 97vrei *E:, din pricină că S&a născut din Tatăl fără împreuna

şi în chip nepătimaş, în afară de timp, nestricăcios şi nedespăr$it" Se numeşte Fiu şi < chip 6postasului părintesc@ 97vrei *E:, din pricină că este desăvârşit, enipostatic şi întru totul asemenTatălui, afară de ne&naştere" Se numeşte <@nul"Aăscut @A oan 1:1I-1= B, pentru că singur 7l Snăscut într&un chip nemaintâlnit din singurul Tată"

Căci nici o altă naştere nu se aseamănă cu naşterea Fiului lui Dumnezeu şi nici nu este alt Fiu al lDumnezeu" 9(ăci Sfntul uh purcede din Tatăl, însă nu în chip de na&tere, ci în chip dpurcedere. 3cesta este alt chip de a fi necuprins de minte &i necunoscut, ca &i na&terea *iulu#entru aceasta, toate câte le are Tatăl sunt ale 5ui, afară de ne&naştere, care nu arată deose!ire fiin$ă, nici de dregătorie, ci chip de a fi" Spre pildă* 3dam este nenăscut, căci este plăsmuit

umnezeu8 Set este născut, căci este fiul lui 3dam8 Eva însă este purceasă din coasta lui 3damcăci ea nu a fost născută. To%i ace&tia nu se deoseesc unii de al%ii prin fire, căci sunt oameni, numai prin chipul în care au a:uns la a fi.

Tre!uie să se ştie că vor!a <agenhton@, scrisă cu un singur <n@, înseamnă ceea ce este nezidit, sceea ce nu s&a făcut iar <agennhton@, scrisă cu doi <n@, arată ceea ce nu s&a născut" #otrivit primînsemnări, fiin$a se deose!eşte de fiin$ă, pentru că una este fiin$a nezidită, adică <agenhtos@ 9scricu un singur <n@:, şi alta cea făcută sau zidită" #otrivit celei de a doua însemnări, fiin$a nu deose!eşte de fiin$ă, căci cel dintâi ipostas al oricărui fel de vietate este <agennhtos@ 9nenăscută

dar nu <agenhtos@ 9nezidită:, căci ele au fost zidite de ?iditor şi aduse la a fi prin cuvântul 5ui" 4s&au născut, pentru că nu era înaintea lor o altă vietate de acelaşi fel din care să se nască" :ele trip!stase ale Sfintei Dumne"eiri Se 1mpărtăşes% de %ea dintâi 1nsemnare, agenht!sA, %ă%i sude a%eeaşi fiin0ă şi ne"idite#

(elei de a doua însemnări nu Se împărtă&esc deloc, deoarece'• numai Tatăl este nenăscut <agenitos@, căci nu are fiin$area de la un alt ipostas"• 4umai Fiul este născut, căci S&a născut fără de început şi în afară de timp din fiin$a Tatălui"• 4umai Duhul Sfânt purcede din fiin$a Tatălui, nu prin naştere, ci prin purcedere" +stfel

înva$ă Sfânta Scriptură"

Dar chipul naşterii şi al purcederii este nepătruns de minte" Tre!uie să se ştie şi aceasta* că fericiDumnezeiri nu -&a fost dat de noi numele de <părin$ime@, de <fiime@ şi de <purcedere@ cdimpotrivă, ele ni s&au împărtăşit nouă de acolo, după cum spune dumnezeiescul apostol* I<entaceasta, îmi plec )enunchii în fa%a Tatălui, de la (are este orice părin%ime în cer &i pe pămn97feseni E*K, G:"AKB

-ar dacă zicem că Tatăl este Iînceputul *iuluiJ &i Imai mareJ dect *iul, nu zicem că Elînaintea *iului în timp sau în fire, căci prin *iul a făcut veacurile. 8i intru nimic altceva nu



deose!eşte decât numai în ceea ce priveşte pricinuirea, adică Fiul a fost născut din Tatăl, iar nu Tadin Fiul şi spunem că Tatăl este pricinuitorul Fiului în chip firesc, după cum spunem că nu focul trage din lumină, ci lumina din foc"

#rin urmare, cnd auzim că Tatăl este Itemeiul *iuluiJ &i Imai mareJ dect *iul, să în%ele)eaceasta cu privire la pricinuire. 8i L aşa cum nu spunem că focul are o fiin$ă, iar lumina alta L tastfel nu este cu putin$ă să spunem că Tatăl are o fiin$ă şi Fiul alta, ci una şi aceeaşi" 8i L aşa cu

spunem că focul luminează prin lumina care iese din el, dar nu zicem că lumina din el este un orgslu(itor al focului, ci mai degra!ă o putere firească L tot astfel spunem că toate câte le face Tatăl face prin Fiul Său /nul&4ăscut, nu ca printr&un organ slu(itor, ci prin o putere firească şi ipostatic8i, aşa cum spunem că focul luminează şi iarăşi spunem că lumina focului luminează, tot astf<toate cte face Tatăl, de asemenea face &i *iul @ 9-oan G*I:" Dar lumina nu are un ipostas proprdeose!it de ipostasul focului" Fiul însă este un ipostas desăvârşit, nedespăr$it de ipostasul Tatăludupă cum am arătat mai sus"

7ste cu neputin$ă să se găsească în lume o pildă care să înfă$işeze desăvârşit chipul de a fi al SfintTreimi în 7a însăşi" (ăci cum este cu putin%ă ca ceea ce este făcut, alcătuit, stricăcios, schimăto

scris împre:ur, care are formă &i este pătimitor, să arate în chip limpede fiin%a dumnezeiască cemai presus de fiin%ă &i lieră de toate acestea- 8i este lucru arătat că toată zidirea este su! cele mmulte dintre acestea şi toată după firea ei este supusă stricăciunii"

De asemenea, %redem şi intru unul Sfântul Duh, D!mnul de via0ă fă%ăt!rul, • Care purcede din Tatăl şi Se odihneşte în Fiul, împreună închinat şi slăvit cu Tatăl şi cu Fiu

ca Cel ce este de o fiin$ă şi împreună veşnic"• Duhul cel din Dumnezeu, Cel drept, Cel stăpânitor, Cel ce este izvorul în$elepciunii, şi

vie$ii şi al sfin$eniei

• Dumnezeu împreună cu Tatăl şi cu Fiul fiind şi numindu&Se, atotlucrător, atotputernnemărginit intru putere• Care stăpâneşte toată zidirea, şi nu este stăpânit• Care îndumnezeieşte, nu Se îndumnezeieşte• Care împlineşte, nu Se împlineşte• Care împărtăşeşte, nu Se împărtăşeşte• Care sfin$eşte, nu Se sfin$eşte• mângâietor, ca Cel ce primeşte rugăciunile tuturor• întru toate asemenea cu Tatăl şi cu Fiul• Care de la Tatăl Se purcede şi prin Fiul Se dă şi Se face împărtăşit de toată zidirea şi sing

zideşte, şi dă fiin$ă tuturor, şi sfin$eşte şi $ine ipostatic, adică fiind intru al Său deose!ipostas, nedespăr$it şi nedepărtat de Tatăl şi de Fiul şi toate având câte are Tatăl şi Fiul, afade nenaştere, şi de naştere"

#entru că Tatăl este nepricinuit şi nenăscut, căci nu este din cineva 9căci de la Sine are pe a fi: ninu are ceva din cele ce are de la altul, ci 7l mai vârtos este începătura şi pricina tuturor de a fi şi defi precum sunt"



6ar *iul Qeste din Tatăl cu chip de na&tere8 iar uhul Sfnt Qeste &i El din Tatăl, dar nu cu chde na&tere, ci de purcedere. 8i ne&am învă$at că este deose!ire a naşterii şi a purcederii, dar nicicucare este chipul deose!irii" Însă împreună întru aceeaşi dată este din Tatăl şi naşterea Fiului, purcederea Sfântului Duh"

eci toate cte au *iul &i uhul de la Tatăl le au, &i pe însă&i a fi. 8i, de nu ar fi Tatăl, nici Fiul ar fi, nici Duhul" 8i, de nu ar avea Tatăl ceva, nici Fiul şi nici Duhul nu ar avea" 8i pentru Tată

adică pentru că este Tatăl, sunt Fiul şi Duhul" 8i pentru Tatăl au Fiul şi Duhul toate cele ce au, adipentru că le are Tatăl pe ele, afară de nenaştere, şi de naştere şi de purcedere" (ăci numai intaceste însu&iri ale ipostasurilor se deoseesc între nsele cele trei Sfinte 6postasuri, Enedespăr%indu"Se cu fiin%a, ci cu semnul cel închipuitor al ipostasului Său nedespăr%it.

8i zicem că fiecare din Cele trei are ipostas desăvârşit, că nu din trei ipostasuri nedesăvârşite în$elegem o fire alcătuită desăvârşită, ci în trei -postasuri desăvârşite să cunoaştem o fiinsinguratică mai presus şi mai&nainte de toată săvârşirea" Căci lucrul ce se încheie din nedesăvârşeste fără de îndoială alcătuit, iar din -postasuri desăvârşite este cu neputin$ă a face alcătuire" #entaceea nici nu zicem că neamul este din ipostasuri, ci în ipostasuri" -ar nedesăvârşite zicem pe cele

nu păzesc chipul lucrului celui ce se săvârşeşte dintr&însele"Ca piatra, şi lemnul, şi fierul fiecare deose!i desăvârşit este după firea sa" -ar către casa ce săvârşeşte dintr&însele nu este desăvârşit" Că nici este deose!it fiecare dintru acestea"

Desăvârşite aşadar zicem că sunt -postasurile, ca să nu socotim alcătuire la dumnezeiasca fir#entru că alcătuirea este începătura şi pricină a despăr$irii" 8i iarăşi unele intru altele zicem că suCele trei -postasuri, ca nu mul$ime şi gloată de Dumnezei să aducem" 8i aşa, prin (ele tr6postasuri adică în%ele)em cum că nu este nici o alcătuire sau amestecare. 6ar prin aceasta, csunt celel trei 6postasuri de o fiin%ă, &i @nele intru 3ltele, &i au aceea&i voin%ă, &i lucrare,

putere, &i stăpnire, &i mi&care, ca să zic a&a, cunoa&tem că nu este nici o despăr%ire, &i cum este un umnezeu, ca un umnezeu cu adevărat este umnezeu, &i (uvntul, &i uhul ui.

8i se cuvine a şti că una este a se vedea cu lucrul, şi alta a se vedea cu mintea şi cu cugetul" Deci toate zidirile despăr$irea ipostasurilor se vede cu lucrul" #entru că cu lucrul se vede despăr$it #etde #avel iar împărtăşirea, şi împreunarea, şi unimea cu mintea se vede şi cu cugetul" #entru socotim cu mintea cum că #etru şi #avel de aceeaşi fire sunt, şi o fire de o!şte au" Că fiecare dintdânşii este (ivină cuvântătoare muritoare, şi fiecare este trup însufle$it cu suflet cuvântător gânditor" Deci această fire de o!şte cu mintea este văzută" #entru că nici ipostasurile nu sunt uneintru altele ci fiecare deose!it şi deoparte" +dică singur stă despăr$it, multe având pe cele ce

despart pe el de celălalt pentru că şi cu locul sunt depărta$i, şi cu vremea se deose!esc, şi socoteala se despart, şi cu puterea, şi cu fa$a, adică cu chipul, şi cu deprinderea şi aşezarea trupuluşi cu vrednicia, şi cu dregătoria, şi cu toate însuşirile cele închipuitoare" -ar mai mult decât cu toase deose!esc cu aceasta, că nu sunt unele intru altele, ci despăr$ite ipostasurile" #entru aceasta se zic <doi oameni@, şi <trei@, şi <mul$i@"

8i aceasta este cu putin$ă a o vedea la toate lucrurile cele zidite, iar la Sfânta şi cea mai presus fiin$ă, şi decât toate mai înaltă şi necuprinsă Treime, împotrivă" Că acolo o!ştimea şi unimea clucrul se vede pentru cea împreună pururea vecuire şi aceeaşi fiin$ă şi lucrare, şi voin$ă, şi unire

socotelii, şi aceeaşi stăpânire, şi putere, şi !unătate, şi o pornire a mişcării nu am zis <asemănare



ci <aceeaşi@" #entru că o fiin$ă, o !unătate, o putere, o voin$ă, o lucrare, o stăpânire, una zic esteaceeaşi, nu trei asemenea una cu alta ci una şi aceeaşi mişcare a câte trei -postasurilor" #entru fiecare dintr&Însele nu mai pu$in are unime către cealaltă decât către Sine adică întru toate una suTatăl, şi Fiul şi Sfântul Duh, afară de nenaştere, şi de naştere şi de purcedere"-ar despăr$irea cu cugetul se vede pentru că un Dumnezeu cunoaştem şi numai intru însuşiri,părin$imii zic, şi a fiimii, şi a purcederii, după pricină, şi pricinuit şi desăvârşirea -postasului, adidupă chipul estimii pe deose!ire o în$elegem"

Că nici depărtare a locului, precum la noi, nu putem zice la Dumnezeirea cea nescrisă împre(ur" C-postasurile sunt unele intru altele nu întrucât să se $ină unul de altul, după cuvântul Domnului caa zis* <7u intru Tatăl, şi Tatăl întru 3ine@ 9-oan:" 4ici deose!ire a voin$ei, sau a socotelii, saulucrării, sau a puterii, sau a altceva, care acestea nasc întru noi pe despăr$irea cea cu lucrul, şi totul desăvârşită"

#entru aceea nici trei dumnezei zicem pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, ci mai vârtos uDumnezeu pe Sfânta Treime, ca la un #ricinuitor Se aduc Fiul şi Duhul, dar nu Se alcătuiesc, nSe amestecă după amestecarea lui Sa!elie 9că Se unesc, precum am zis întrucât să Se amestece,

întrucât să Se $ină /nul de +ltul" 8i pe încăperea cea întru Sine, adică a /nuia în +ltul o au fără dnici o amestecare sau tul!urare":

4ici /nul de +ltul Se depărtează sau cu fiin$a Se taie după despăr$irea lui +rie" #entru neîmpăr$ită intru despăr$ite, ca să zic în scurt, este Dumnezeirea, şi că în trei sori ce unul de altul cu nici o depărtare de loc sunt despăr$i$i, una este amestecarea şi împreunarea luminii"

Deci când căutăm la Dumnezeire şi la #ricina cea întâi, şi la singura stăpânirea, şi la una şi aceeaşDumnezeirii, ca să zic aşa, mişcare şi voin$a, şi la aceeaşi fiin$ă, şi putere, şi lucrare, şi Domnie, u

este ceea ce se vede de mintea noastră"-ar când luăm aminte la acelea întru care este Dumnezeirea sau, ca să zic mai cu de&adinsul, caeste Dumnezeirea, şi la cele ce din pricina cea întâi fără de ani de acolo sunt, şi cu aceeaşi slavă,fără de depărtare, adică la -postasurile Fiului şi a Duhului, trei sunt cele ce de noi sunt închinate"

• nul ese aă, &aăl, $i fără "e înce#u, a"ică ne#ricinui (căci nu ese "in cine/a).• nul ese fiu, Fiul, $i nu fără "e înce#u, a"ică nu ne#ricinui (căci "in &aăl ese4 iar "e /

lua $i /ei socoi înce#uul "e la /reme, ese $i fără "e înce#u, #enru că Făcăorul /remilnu ese su /reme)4

• unul ese "u0, u0ul %f!n, are iese "in &aăl, însă nu cu c0i# "e fiime, ci "e #urce"ere.4ici Tatăl depărtându&Se de nenaştere, pentru că a născut nici Fiul de naştere, pentru că S&a născdin Cel nenăscut" Căci cum poate fi aceasta; 4ici Duhul sau în Tată, sau în Fiu mutându&Se, pentcă S&a purces şi pentru că este Dumnezeu" Că însuşirea este nemişcată" #entru că în alt chip cum vrămâne însuşire, dacă va mişca şi se va muta în alta; Că, de ar fi Fiu Tatăl, nu ar fi Tată cu adevărpentru că unul este cu adevărat Tată" 8i, de ar fi Tată Fiul, nu ar fi cu adevărat Fiu, pentru că uneste cu adevărat Fiu" 8i unul este Duhul Sfânt"



+nsa tre!uie a şti că pe Tatăl nu&5 zicem din cineva, ci îl zicem pe 7l Tată al Fiului, iar pe Fiul nuzicem pricina, nici Tată, ci îl zicem pe 7l şi din Tatăl, şi Fiu al Tatălui" -ar pe Duhul cel Sfântzicem şi din Tatăl şi <Duh al Tatălui@ îl numim" -ar <din Fiul@ nu&5 zicem pe Duhul, ci <Duh Fiului@ îl numim"

<(ăci, dacă cineva uhul lui >ristos nu are Dzice dumnezeiescul apostolG, acesta nu este al u8i cum că prin Fiul S&a arătat şi Se dă nouă mărturisim" Căci zice* < 3 suflat &i a zis ucenicilo

ua%i uh Sfnt;@#recum din soare este raza şi strălucirea" #entru că 7l este izvorul razei şi al strălucirii, dar prin rase dă nouă strălucirea, şi aceasta este ceea ce ne luminează pe noi şi se împărtăşeşte de noi" -ar pFiul nici al Duhului nu&5 zicem, nici iarăşi <din Duhul@"

DSfntul 6oan amaschin, o)matic


Sfântul Ignatie 6rian%ianin!v - 3ângâiet!r este Duhul, 3ângâiet!r este Fiul, 3ângâiet!r esTatăl



În cântările sale harice, de Dumnezeu insuflate, Sfânta %iserică Îl numeşte pe Duhul Sfâ<3ângâietor@, <3ângâietor@ Îl numeşte şi pe Fiul lui Dumnezeu 3ângâietor este şi Tatăl, Care chip de nepătruns cu mintea Îl naşte pe Fiul şi în chip de nepătruns cu mintea Îl purcede pe DuhSfânt" 3ângâietor este Duhul, 3ângâietor este Fiul, 3ângâietor este Tatăl" Dacă razele sunt luminşi foc, şi soarele din care vin ele este lumină şi foc"

Treime Sfântă, Dumnezeule, slavă 'ie2 Slavă 'ie, Dumnezeule, Care ne&ai dăruit fiin$are, Care nai dăruit mântuire, Care ne&ai dăruit nouă, celor din întunericul şi din um!ra mor$ii, cunoaşteradevărului şi mângâierea ce vine din suflarea asupra noastră a Duhului Tău Sfânt, Care împreunlucrează cu Sfântul Tău +devăr, Care este Cuvântul Tău2

Cei ce au cunoscut şi au primit Sfântul +devăr au intrat su! înrâurirea, su! călăuzirea Sfântului Dusunt partea Domnului" În capul tuturor cunoştin$elor şi impresiilor care nu au drept cap +devărul află satana" 8i urmează satanei îngerii lui aceştia sunt partea lui sor$ul lor este împreună cu e'ărână să mănânce în toate zilele vie$ii lor şi pe pântecele lor să se târască 9v" Fac" E, K: aceashotărâre s&a pogorât asupra lor de la )udecătorul tuturor L Dumnezeu" #artea lor este în$elegertrupească îm!răcămintea lor este învechirea lui +dam"Sfântul +devăr, Cuvântul lui Dumnezeu spune* prin multe necazuri se cuvine nouă a intra Împără$ia lui Dumnezeu 9Fapte K, ME:" 4ecazurile sunt cu precădere partea vremurilor noastr

căreia nu i&a fost lăsată nici nevoin$a muceniciei, nici nevoin$a călugăriei" #artea noastră,creştinilor vremurilor din urmă, este partea unor necazuri ce par neînsemnate, nimicnice" Cumpăeste la Dumnezeu2 Înaintea 5ui, în cumpăna 5ui, orice necaz este nimicnic, orice necaz este de miînsemnătate, oricât de mare ar fi el, pentru că adum!rirea puterii şi harului Său poate preface în cmai mare desfătare cel mai mare necaz" +stfel, şi un necaz mic are înaintea 5ui însemnătate deplincu nimic mai pre(os decât cea a unui necaz mare" Totul depinde de harul Său L iar 7l primeşte de om cu milostivire orice necaz pe care omul îl întâmpină mul$umindu&-, supunându&-&slavoslovindu&5"



DSfntul 6)natie Briancianinov, e la întristarea inimii la mn)ierea lui umnezeu, EdituSophia, #!1#, pp. 71"7#G

Sfântul ;i%!lae 2elimir!vi%i – Treimea – iubire şi as%ultare infinite



5ucrul pe care 3i 5&ai dat să&l fac, l&am săvârşit@ 9-oan *K: Facă&se voia Ta@ 93atei J*:" 4arată aceste cuvinte ascultarea desăvârşită a Fiului fa$ă de Tatăl;

#ărinte R 7u ştiam că întotdeauna 3ă ascul$i@ 9-oan *K&KM:, a spus Domnul când l&a înviat p5azăr şi mai târziu, 7l a strigat cu un prile( oarecare* #ărinte, preaslăveşte&'i numele2@ +tuncvenit glas din cer* 8i 5&am preaslăvit şi iarăşi Îl voi preaslăvi@ 9-oan M*MH:" 4u arată toate ast

ascultarea desăvârşită a Tatălui fa$ă de Fiul;8i 7u voi ruga pe Tatăl şi alt 3ângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac@ 9-oan K*J: -când va veni 3ângâietorul, R Care de la Tatăl purcede, +cela va mărturisi despre 3ine@ 9G*MJ:" într&adevăr, în a cincizecea zi după Înviere, 3ângâietorul, Duhul adevărului, S&a pogorât peste ccărora 7l le făgăduise" 4u arată aceasta, ascultare desăvârşită fa$ă de Fiul;

#orunca mântuitoare pe care +postolul #avel o rânduieşte tuturor credincioşilor* în cinste, unaltora da$i&vă întâietate@ 96omani M*:, se săvârşeşte întru desăvârşirea ei între #ersoanele SfinTreimi"

Din pildele Sfântului :!sma Et!lianul - :hipuri ale Sfintei Treimi



#recum cuvântul este născut mai întâi de suflet şi nu este arătat, iar apoi prin !uze se face arătat, tastfel şi Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu S&a născut mai înainte de veci din Dumnezeu şi Tatăl, înnu s&a arătat oamenilor, ci a stat în sânul Tatălui" 3ai apoi S&a născut a doua oară din !uze#roorocilor şi din preacurata şi pururea Fecioara 3aria şi S&a făcut arătat lumii întregi"

Fără piatră, cremene şi iască nu se aprinde focul" +şa cum acestea tre!uie să fie împreună, tot astfşi Sfânta Treime trei sunt şi una" Sau precum apa, grindina şi zăpada, toate trei o fire sunt" Sufleteste unul o persoană naşte cuvântul este şi răsuflarea, care este a sufletului, iar nu a trupuluSufletul este în chipul Tatălui, cuvântul sufletului este în chipului Fiului şi Cuvântului Dumnezeu, iar răsuflarea sufletului este în chipul #reasfântului Duh" Sufletul naşte cuvântul

mintea, iar al doilea cuvânt îl nasc !uzele" 8i precum cuvântul este născut mai întâi de suflet şi neste arătat, iar apoi prin !uze se face arătat, tot astfel şi Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu S&a născmai înainte de veci din Dumnezeu şi Tatăl, însă nu s&a arătat oamenilor, ci a stat în sânul Tatălu3ai apoi S&a născut a doua oară din !uzele #roorocilor şi din preacurata şi pururea Fecioara 3aşi S&a făcut arătat lumii întregi" + doua naştere se numeşte din trup când S&a arătat" -ar atunci cândfost pe Cruce, a suferit omenitatea, materia trupului, iar Dumnezeirea a rămas nepătimitoare" 8i acum, atunci când soarele luminează un copac, iar cineva îl taie cu securea, copacul este cel ce sufetăierea, în vreme ce razele soarelui rămân netăiate şi nevătămate, la fel şi Dumnezeirea Domnulnostru -isus ristos" Deşi în vremea #atimilor era unită cu trupul şi nu S&a despăr$it de el, precu

razele soarelui de copac, nu a pătimit" 1menitatea însă a pătimit, precum copacul, în vreme Dumnezeirea a rămas nevătămată, precum soarele"

D(onstantin $. Triandafillu, Sfntul (osma Etolianul F $ia%a &i învă%ăturile, traducere 6eroschim. 0tefan Au%escu, Editura Evan)helismos, Bucure&ti, #!1!, pp. 12"14G



Sfântul ndrei %el nebun pentru 7rist!s< *ildă despre Sfânta Treime

L Tatăl şi Fiul, în privin$a luminării, a (udecă$ii, a voin$ei şi a firii, sunt /nul şi +celaşi" Sunt e.aca cei doi ochi care reac$ionează la impresii şi primesc lumina în acelaşi timp şi în acelaşi chip"

L Dar cum se află între 7i Duhul;



L 7.act ca şi cei doi ochi care, printr&o privire comună, văd în acelaşi timp şi amândoi deodaacelaşi o!iect"

Ceilal$i au ascultat şi au rămas impresiona$i"

L Dacă voi$i vă voi prezenta un e.emplu mai practic" După cum din$ii, !uzele şi lim!a lucreaîmpreună şi se a(ută una pe alta pentru a alcătui cuvântul, la fel se întâmplă şi cu Tatăl, cu Fiul şi c

Duhul Sfânt" Tatăl este mintea, Fiul este cuvântul, în timp ce Duhul Sfânt, Cel prea pătrunzător şi feste esen$a, transparen$a şi vederea, care sunt caracteristicile comune şi ale min$ii, şi ale cuvântulu

Să e.plicăm acestea şi în alt fel* Tatăl este soarele, Fiul este raza soarelui, în timp ce Duhu3ângâietorul, este strălucirea de foc" 1!serva$i şi admira$i în acest element material o esentriipostatică* soarele este chipul Tatălui, raza solară este Domnul, în timp ce căldura razei este #rSfântul Duh" Soarele niciodată nu părăseşte cerul" Îşi trimite însă razele sale pe pământ unde, prcăldura lor, fac !ine şi dau via$ă oamenilor" În acelaşi chip Tatăl +tot$iitorul nu a co!orât pe pămânînsă a trimis strălucirea Slavei Sale, pe Fiul, şi prin Fiul, căldura Duhului 3ângâietor pentmântuirea întregii lumi"

Să cercetăm pâinea pe care o mâncăm zilnic" 8tim că s&a făcut din grâu, apă şi foc" Deşi este unînsă este compusă din trei elemente" În acelaşi chip tre!uie să cugetăm şi despre Dumnezeirea C/na şi în Trei -postasuri"

DSursa' Sfntul 3ndrei cel neun pentru >ristos, Ed. Evan)helismos, #!!4, p. /#"/2G



3itr!p!litul ugustin de Fl!rina & *redi%ă la Sfânta Treime – Sfânta Treime versus treimeapatimil!r diav!leşti

I(ine este umnezeu mare ca umnezeul nostru- Tu e&ti umnezeu care faci minuni ” 9#salm

J, K&G:

-u!i$ii mei, astăzi este mare săr!ătoare şi praznic" Este sărătorit uhul. Au doar uhul. Eisduhul cu IdJ mic &i uhul cu IdJ mare.

În Sfânta Scriptură*

"u0 (cu „"” mic) se nume$e aerul , care ese #e "e-o #are ne/ăzu, "ar ese simi #r

lucrările sale.

În ale locuri, duh este numit omul, sufletul omului , mai ales c!n" se au în /e"ere cele ma

$i înale.

e asemenea, duhuri nemateriale se numesc în)erii &i arhan)helii.



ar în vrful tuturor duhurilor imateriale este umnezeu. <ceasa ese "esco#erir

%finei %cri#uri.

+colo, e.istă acel cuvânt foarte important pe care l&a spus ristos lângă fântâna din Sihar* < ueste umnezeu, &i cei ce 6 se închină treuie să 6 se închine în duh &i în adevărJ 9-oan K, ME:"

uh este umnezeu. 0i uh Sfnt Dcu IdJ mareG se nume&te în special a Treia <ersoanăumnezeirii, a umnezeului Treimic. +dică Duhul cel Sfânt, pe Care&5 săr!ătorim astăzi nu esun mit, o poveste, o teorie, o idee platonică sau altceva, ci este o entitate, un ipostas, o persoană"

*ra%ii mei, cine simte măre%ia zilei de astăzi- Să fim sinceri. Reci &i indiferen%i stăm înaintacestei mari taine. De ce; Ce se întâmplă; 6ăspund printr&un e.emplu" (ine &i"a pierdut sim%mirosului, chiar dacă îl pui într"o )rădină plină de flori, nu simte nici o ună"mireasmă, nici uparfum. 0i cine &i"a pierdut sim%ul auzului, chiar dacă îl pui înaintea unui concert de Beethovenu aude nimic. 0i cine &i"a pierdut văzul, nu este în stare să vadă ce măre%ie are răsăritsoarelui. +şadar, după cum aceştia care şi&au pierdut sim$urile nu îşi dau seama de măre$iile naturîn acelaşi fel şi cei care &i"au pierdut credin%a ortodoă, al &aselea sim%, nu este cu putin%ă ssimtă măre%iile lumii metafizice, de dincolo, duhovnice&ti.

Dar acum, nu suntem doar reci şi indiferen$i în fa$a tainei Sfintei Treimi şi a Sfântului Duh, în modeose!it" În zilele noastre au apărut şi !at(ocoritori, zeflemisitori şi hulitori ai Sfântului Du4iciodată în istoria neamului nostru n&a mai fost un astfel de fenomen"

Ca să vă da$i seama de dimensiunea !lasfemiei, vă spun următoarele* Constitu$iile #atriei noastre

la HM până astăzi, toate, au ceva unic în lume" În timp ce constitu$iile celorlalte popoare încep < În numele #o#orului” sau altceva asemănător, cea elină este singura Constitu$ie care începe cu numele %finei $i elei "e o fiină $i "e 8iaă Făcăoarei $i Ne"es#ăriei &reimiJ” # +cestmărturisim* că mai presus de prim&ministrul şi de preşedintele statului, mai presus de toate esSfânta Treime"



Sfntă Treime, miluie&te lumea; Dar dacă aceasta este credin$a strămoşilor noştri, s&a găsit acuunul care în scrierile lui îşi !ate (oc şi&şi râde în cel mai ruşinos mod de Sfânta Treime" 8i, cu toaacestea, lucrările acestui om se predau în şcolile noastre, ca să se plăsmuiască o nouă genera$ie, casă nu creadă în Sfânta Treime" +cest scriitor este azantzaUis, pe care mul$i îl admiră"

+m a(uns un popor al contradic$iilor" Dacă pe de&o parte mărturisim că la cel mai înalt nivel esSfânta Treime, pe de altă parte permitem unora nu doar să nege suprema taină, ci şi să o huleascDar cine nu crede în Dumnezeu, va crede în diavol" 8i omenirea de azi, cum a spus un filozfrancez, nu crede în Sfânta Treime" Crede Lîn ce; Într&o altă treime L satanică" Care este treimsatanică; Trei dumnezei L trei idoli"

nul ese anul, cei 3> "e ar'ini, mamona.

<l "oilea ese pumnul , care se ri"ică să-l z"roească #e a"/ersar, violen$a.

9i al reilea ese seul , #lăcerea ru$inoasă a ru#ului.

În această treime satanică, astăzi, cred mul$i"

Dar eu nu mă adresez necredincioşilor" 3ă adresez credincioşilor" 8i ro) pe Sfnta Treime, această scnteie a credin%ei să nu se stin)ă, ci să se facă flacără de foc, ca acele limi care s"aarătat în foi&or, cnd a coort uhul Sfnt peste cei doisprezece ucenici neînvă%a%i.

Cei doisprezece apostoli au reuşit o operă mai mare decât a lui #laton şi a lui +ristotel" 3ai madecât a 3arelui +le.andru" +u renăscut lumea" Cum, cu ce putere; 4umai cu puterea lDumnezeu" <(ine este umnezeu mare ca umnezeul nostru8 Tu e&ti umnezeu care faminuni (sin'ur)J 9#salm J, K&G:"

7ste de necuprins 9cu mintea: taina Cincizecimii, aşa cum cântă %iserica noastră* I0i taina ceste- (t de mare &i cinstită;J 9Stihira de la 0ecernia Cincizecimii:"

http://www.razbointrucuvant.net/files/Cine_este_Dumnezeu_gl_8_Filotei_Morosanu.mp3

http://www.razbointrucuvant.net/files/Cine_este_Dumnezeu_gl_8_Filotei_Morosanu.mp3



Sfntul 3u)ustin, părintele 3pusului &i al lumii între)i, unul din cele mai )eniale zece spirite aumanită%ii, a filozofat asupra tainei Sfintei Treimi. 0i, la sfr&it, concluzia lui care a fost- <redaarmele, este cu neputin%ă ca mintea omenească să pătrundă în această mare taină acă spoate ca într"un pahar de apă să încapă marea, atunci va fi cu putin%ă ca &i mintea limitatăomului să în%elea)ă marea taină.

Suntem ni&te viermi, care se trăsc înaintea sfintei taine, &i doar prin antenele credin%ei napropiem de ea &i plecnd )enunchiul zicem' Sfntă Treime, miluie&te lumea; Sfântă Treimmiluieşte şi patria n!astră, %are s-a ridi%at Iîn numele Sfintei &i (elei de o fiin%ă &i de viafăcătoarei &i nedespăr%itei TreimiJ # De aceea, câtă vreme vor e.ista stelele şi va răsări soarele şi vcurge râurile şi vor înverzii laurii, poporul nostru, poporul elin, nu se va închina treimii satanicnici !anului, nici plăcerii, nici violen$ei" 0a crede în Sfântul Duh, cel închinat, în vecii vecilor"

Înainte de a încheia vreau să vă prezint o imagine vizuală despre o)ă%ia inecuvntărilSfntului uh. În capitolul K din #rofetul -ezechiel e.istă următoarea vedenie" <rofetul vede partea de răsărit a Templului (etă%ii omnului ie&ind un firicel de apă &i alcătuind un ru. început rul cur)e lini&tit &i apa lui a:un)e pnă la )leznele profetului. upă o anumită perioadde timp, cur)erea începe să crească &i a:un)e pnă la coapsele lui. upă pu%in se înal%ă &i mmult &i îi acoperă mi:locul. În sfr&it, după ce se măre&te continuu, face rul de netrecut. <rofetse minunează &i uimirea lui devine din ce în ce mai mare, atunci cnd în dreapta &i în stn)

malurilor rului vede crescnd o )rădină preao)ată &i pururi verde, o mul%ime de copaci roadele lor o)ate. 0i atunci cnd rul a:un)e la )urile lui de vărsare, cur)erea lui de viafăcătoare face marea să se umple de pe&ti. <e&ti din el&u), iar echipa:ele de pescuit î&i aruncmre:ele &i pescuiesc.

(e înseamnă vedenia- (are este rul acesta- Este Biserica noastră. + pornit de la un mic firicde apă, o mână de pescari analfa!e$i" Cei doisprezece s&au făcut o sută două zeci, cei o sută dou

zeci L trei mii, cei trei mii L cinci mii, cei cinci mii L milioane" +stăzi, oriunde vă duce$i, fie Sahara, fie la #olul 4ord, e.istă creştini ortodocşi care cred" 8i pe cele cinci continente, sufletecele mai no!ile cred în 7vanghelie ortodo." intr"un mic firicel de apă s"a făcut acest ru marenesecat, Sfnta noastră (redin%ă. (ine este umnezeu mare ca umnezeul nostru8 Tu e&umnezeu care faci minuni Dsin)urGA#



8i nu doar cantitativ, ci şi calitativ a crescut creştinismul# 8i aceasta este cel mai importanAecredinciosule &i ateule, vino să"mi eplici un fenomen' poate un iepure să se transforme leu- 8i totuşi s&a întâmplat" Cine a fost iepurele; #etru" +cesta, care s&a temut în fa$a unei slu(nices&a lepădat, astăzi propovăduieşte înaintea lumii întregi2

Au eistă, fra%ii mei, nu eistă o altă credin%ă ca a noastră, nu eistă nimic ca măre%ia SfintTreimi. Crede$i2 8i chiar dacă întreaga lume va îngenunchea şi se va închina treimii diavolului, vsă nu îngenunchia$i2 0i astăzi, &i mine, &i în veci să vă închina%i Sfintei Treimi.

*reasfântă Treime, miluieşte lumea# Sfântă Treime, *ărinte, Fiule şi Duhule Sfinte, a%!perăpe %!piii Tăi#

m

D+milie a Mitropolitului de *lorina, părintele 3u)ustin andiotis, în Sfnta Biserică a SfintTreimi din <tolemaida, 12"5"1975G


Sfântul I!an de =r!nstadt despre Sfânta Treime



Sfânta Treime & Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, pentru mine, ca şi pentru to$i, este respira$ie şi luminvia$ă, putere, în$elepciune, sfin$enie, toată !ogă$ia, a(utor, tămăduire de orice !oală, foc rugăciunii, izvor de umilin$ă, siguran$ă şi toate cele !uneR

Î$i !ate oare inima cu !ucurie şi e pătrunsă de fior la aducerea aminte şi la pronun$area sfântul4ume al Celui 4ecreat, Care pe toate le&a creat;

Sfânta Treime & Tatăl, Fiul şi Duhul SfântR1, ce nume minunat2

1, preafrumoasă şi veşnică Treime, Care ai înzestrat lumea materială, dar şi pe cea nematerială, cufrumuse$e unică, de netâlcuitR

Slavă 'ie, Doamne, Care ne&ai descoperit nouă Taina Sfintei Treimi2 +min"

Dpreluată din cartea (alea pocăin%ei lăuntriceJ, Sfntul 6oan de ronstadtG


Sfântul lexandru din Svir 8/$$+-/49 - Sfântul %are s-a 1nvredni%it să vadă Sfânta Treime



-ar noi, minunându&ne de această preaminunată arătare a Treimii în chip îngeresc, $ie î$i cântăm%ucură&te, slu(itor tainic al #reasfintei şi Celei de o fiin$ă Treimi %ucură&te, părtaş al strălucitreimice, celei în chipul focului %ucură&te, închinător al Dumnezeirii Celei în Trei străluciri9-cosul din +catistul Sfântului +le.andru din Svir:

'elul duhovnicesc spre care se îndreaptă orice creştin este vederea lui Dumnezeu, aşa cum ristadevereşte prin cuvintele N*erici%i sunt cei cura%i cu inima, că aceia vor vedea pe umnezeuO.

În aghiografia rusă e.istă sfin$i care s&au învrednicit să o vadă pe 3aica Domnului & Sfântul Serafdin Sarov, pe ristos & Sfântul Siluan +tonitul şi pe Sfânta Treime & Sfântul +le.andru din Svir"

În %iserica 6usă credin$a în Sfânta Treime a fost e.primată diferit de către sfin$i* Sfântul Serghie 6adone( este numit teologul Sfintei Treimi@, Sfântul +ndrei 6u!liov este iconograful SfintTreimi, Sfântul #avel FlorensUi este numit mărturisitorul Sfintei Treimi prin mucenicie, iar Sfânt+le.andru din Svir este cel care s&a învrednicit să vadă Sfânta Treime, asemenea lui +vraam, prarătarea a trei !ăr!a$i"

Începutul sfin%eniei " localitatea Mander din %inutul Marele Aov)orod #ărin$ii după trup ai Sfântului +le.andru se numeau 8tefan şi 0assa" 0ie$uiau în apropiere dregiunea 3arele 4ovgorod, care în prezent se numeşte $inutul 1love$" 4u erau !oga$i material, derau foarte credincioşi şi aveau mul$i copii" După ce a trecut vreme îndelungată, părin$ii ermâhni$i că nu li se mai născuse nici un copil" După ce s&au rugat şi au postit, au avut o vedenie prcare erau înştiin$a$i că vor avea un fiu" +cesta s&a născut în G iunie KKI şi i&au pus numele +mo#ărin$ii au fost încredin$a$i că acea vedenie a fost una adevărată şi drept mul$umire au hotărât dcomun acord să ducă o via$ă curată până la moarte, fără legături trupeşti"



În vremea când era copil, Sfântul +le.andru nu reuşea să înve$e la şcoală" De aceea, s&a rugat #rSfintei 4ăscătoare de Dumnezeu să îl a(ute şi a primit darul în$elepciunii şi al priceperii, încâtreuşit să a(ungă un !un cunoscător al Sfintei Scripturi" Încă din copilărie se ostenea foarte mupostea, priveghea, citea din Sfânta Scriptură, cultivind în sufletul lui voca$ia spre sfin$enie, căci trup fiind, cu via%a s"a asemănat celor fără de trupJ. Chiar dacă nu vie$uia în mănăstire, el trăia un monah, dovedind prin asceză slu(irea ce o va împlini mai târziu"

Mănăstirea $alaam4emaiputând vie$ui în această lume, a hotărât să plece la 3ănăstirea 0alaam" + luat !lagoslovende la părin$i, dar nu le&a spus unde pleacă" În drum spre mănăstire a făcut un popas chiar în locsituat pe râul Svir, unde peste câ$iva ani va construi mănăstirea închinată Sfintei Treimi" În timp se ruga, locul s&a umplut de lumină şi a auzit un glas care îi spunea că va deveni monah 3ănăstirea 0alaam şi că se va reîntoarce în acest loc, unde va ridica mănăstirea" 5a 0alaam, Sfânt+le.andru a petrecut mul$i ani în ascultare neclintită fa$ă de stare$ şi în rugăciune neîncetată cătSfânta Treime" Între timp, după căutări îndelungate, tatăl sfântului l&a aflat şi după ce s&au întâlnit,îndemnul fiului, a luat hotărârea de a vinde toată averea, de a o împăr$i săracilor şi de a se călugă

+m!ii părin$i au luat calea monahismului tatăl Sfântului +le.andru a primit numele de Serghie, imama lui s&a retras la o mănăstire de monahii, primind numele de 0arvara"

$ie%uirea pustnicească în %inutul Svirului

În anul KHK, în timp ce se ruga #rea Sfintei 4ăscătoare de Dumnezeu, a auzit un glas care i&a spsă plece din 3ănăstirea 0alaam şi să meargă în locul care $i&a fost arătat mai înainte, căci în el po$i mântui@" + luat !lagoslovenie de la stare$ şi a plecat în pustia din apropierea râului Svir" +icvie$uit şapte ani fără să vadă nici un chip de om, s&a hrănit doar cu ier!uri şi nu a mâncat del

pâine" #rin rânduiala dumnezeiască, a fost descoperit de no!ilul +ndrei ?avalişin, care l&a făccunoscut în tot $inutul" Din acel moment, sfin$enia şi petrecerea duhovnicească a cuviosul+le.andru au fost făcute cunoscute pravoslavnicilor ruşi" /nii dintre aceştia au venit să vie$uiasîmpreună cu el în sihăstria Svirului"

Sfntul 3leandru s"a învrednicit de revelarea Sfintei Treimi în timp ce se ru)a în chilia lui, anul 14!7. a început a văzut o lumină mai puternică dect soarele, iar în lumină a văzut trăra%i îmrăca%i în ve&minte ale, luminoase, fiecare %innd în mnă un toia). 3ce&tia i"aporuncit să adune o&te, să zidească iserica &i să întemeieze mănăstirea în numele lumnezeu, adică în numele Tatălui &i al *iului &i al Sfntului uh.

3ănăstirea s&a întemeiat, s&a zidit şi !iserică din piatră, dar Sfântul +le.andru, chiar dacă a primdarul preo$iei, a rămas să facă ascultări la fel ca şi ceilal$i vie$uitori, cu smerenie şi cu dragoste fade to$i" După ce a dus o via$ă de ră!dare şi înfrânare, de răz!oi împotriva slă!iciunii trupului 9piela(unsese să&i fie atât de aspră încât dacă era lovit cu pietre nu sim$ea nici o durere:, la E august 9septem!rie: GEE, sfântul +le.andru a plecat în împără$ia Sfintei Treimi, pe care a cinstit&o şiiu!it&o cu întreaga fiin$ă" +tât în vremea în care a trăit, cât şi după adormire, trupul şi moaştele lau fost şi sunt făcătoare de minuni"



#rima aflare a cinstitelor moaşte s&a petrecut în anul JK 9VE aprilie:, în săptămâna Floriilocând un fulger a căzut pe pământ, în apropierea mormântului său" #e acel loc se desfăşurau lucrăde construc$ie a unei noi !iserici şi muncitorii au descoperit mormântul, care adăpostea trupul întrşi neatins de trecerea vremii" 3oaştele, care izvorau !ună mireasmă, au rămas în mănăstire până IH, când !olşevicii comunişti i&au împuşcat pe monahi şi au profanat mănăstirea" De atunci, nu a mai ştiut ce s&a întâmplat cu moaştele sfântului, iar mănăstirea a fost transformată în spital dpsihiatrie"

+ doua aflare a sfintelor moaşte" +!ia în anul II 3ănăstirea Sfântului +le.andru a fost redeschioficial" După un an de căutări, cinstitele moaşte au fost găsite în depozitul 3uzeului +cademi3ilitare de 3edicină" În prezent, ele se găsesc în mănăstirea pe care Sfântul +le.andru a zidit&sunt venerate cu dragoste şi evlavie pentru darurile şi facerea de minuni pe care le revarsă asuppelerinilor ortodocşi din 6usia pravoslavnică şi din toată lumea creştin&ortodo.ă"

DEufemia Toma " 3postolat în ?ara *ă)ăra&ului



0apte sunt darurile Sfntului uh, precum zice 6saia' duhul în%elepciunii, duh priceperii, duhul cuno&tin%ei, duhul unei credin%e, duhul puterii, duhul sfatului, duhtemerii.

0apte roduri sunt ale uhului Sfnt, precum zice <avel' dra)ostea, ucuria, pacerădarea, credin%a, lnde%ele &i înfrnarea poftelor. asa înele#ciunii ese înăriă #e $a#e s!l#i, #recum zice %olomon, a"ică are isericnoasră $a#e cee: #roorocii, a#osolii, "ascălii, #uerile, "arurile ămă"uirilor, aAuorine

neamurile limilor. iara lui Boro/a/el $a#e oc0i a/ea. e $a#e ori în zi se ca"e să se lau"e umnezeu, #recum zice a/i": a $a#ea era 5no0 "e <"am $i s-au mua "e umnezeu.u $a#e r!mie $i cu $a#e încun'iurări au căzu zi"urile eroc0anului.u $a#e #!ini a săura Drisos #aru mii "e oameni în #usie.

#entru aceasta dar, cinsteau (idovii a şaptea săptămână după #aşti care sunt cincizeci de zile, iar nnu cinstim ziua de astăzi pentru cinstirea celui al şaptelea număr, ci pentru căci astăzi să prăznuieş

Sfânta Troi$ă şi #ogorârea Duhului Sfânt de a luminat pe +postoli"

Că după ce <ărintele cel ceresc S"a uitat din lăca&ul Său cel prea înalt &i a văzut făptura minilsale tirănindu"se de diavol, nu o a lăsat"o pnă în sfr&it, ci a trimis pe @nul Aăscut *iul Săpropovăduind Împără%ia (erului &i făcnd minuni. Mul%i au crezut în El mntuind neamnostru din tirania diavolului.

+les&a din to$i doisprezece, cărora le&a dat putere să facă ca şi Dânsul, i&a învă$at cele tre!uincioasiar când a vrut să Se înal$e le&a zis* ISă nu se despartă din 6erusalim pnă ce va trimite pe uhcel Sfnt să"i lumineze &i să le aducă aminte toate cele ce"i învă%ase El &i să"i înve%e a vori toalimile ale tuturor oamenilor din lumeJ.

-ar ei au şezut după cuvântul Domnului în -erusalim zece zile, iar în ziua Rusaliilor cnd emul%imea oamenilor adunată pentru praznic, tunet mare s"a făcut deasupra casei unde &edeaapostolii &i to%i au văzut douăsprezece limi de foc care s"au coort din ceruri &i s"a împăr%it pcapul apostolilor &i au început to%i a vori în toate limile, iar oamenii care erau acolo s"aminunat unii, iar al%ii ziceau că sunt e%i.

1, lucru minunat2 0edeau lucruri prea slăvite nişte oameni proşti, neînvă$a$i care vor!eau în toa

lim!ile şi nu socoteau că este lucru dumnezeiesc, ci ziceau că este !e$ie, cu adevărat fiind !e$i dîndărătnicia ce o aveau în inima lor, nu puteau să priceapă minunile lui Dumnezeu"

Duhul %el *reasfânt de trei !ri S-a arătat şi 1n trei %hipuri#

În!i %-a arăa la a#a or"anului c!n" %-au oeza omnul Drisos $i în c0i# "e #orumel < "oua %-a arăa în munele &aorului în c0i# "e nor, c!n" %-a sc0ima omnul Drisînainea ucenicilor.



< reia %-a arăa asăzi în c0i# "e foc ca limile "e au lumina #e a#osoli. a ni$e limi %arăa "e /reme ce lima ese "arul /oririi, #rin care ei a/eau să a"a#e oaă lumea cîn/ăăurile lor. 3u &ezut pe capetele apostolilor, pentru că uhul Sfnt este Împărat

umnezeu &i în capul fiecărui om este mintea care stăpne&te toate sim%irile. <entru acee&i uhul Sfnt acolo S"a sălă&luit. În chip de foc S"a arătat, pentru ca să descopere încă

umnezeu este foc mistuitor &i cum că este umina de luminează pe to%i.

De Duhul Sfânt au pr!!r!%it pr!!r!%ii de demult#

-saia zice* Iuhul omnului preste mineJ.David zice* Iuhul Tău cel un mă va povă%uiJ. -oil a zis* I$ărsa"voi din uhul Meu peste tot trupulJ. -ov zice* Iuhul omnului care m"a făcutJ.Domnul ristos iarăşi mărturiseşte şi zice* I(ine nu se va na&te din apă &i din uh nu intra în Împără%ia (eruluiJ.

<ces u0 a făcu #e #ăsori #rooroci, #recum #e a/i" $i #e <mos. a/i" #ă$ea oile <mos ca#rele. <ces u0 a făcu #e aniil #rooroc "e !lcuia /isele $i /e"eniile $i a Au"eca #e Au"ecăo Ai"o/ilor cu %osana. <ces u0 a făcu #e #escari <#osoli "e au lumina $i ei #e oaă lumea.

+cuma dar, se cade să şti$i că în multe locuri în Sfânta Scriptură se pomeneşte de Duh, dar nu zide Duhul Sfânt" Ci asculta$i2

Duh se cheamă întâi Duhul Sfânt, precum zice David* I(u cuvntul omnului cerurile s"a

întărit &i cu duhul )urii ui toată puterea lorJ. 8i la 5evi$i zice* I0i a umplut uhul omnului pe $eseleilJ. Duh se zice şi îngerul, precum zice David* I(ela ce faci în)erii tăi duhuri &i slu)ile ta

pară de focJ.Duh se zice şi diavolul, precum zice Domnul ristos în 7vanghelia când a tămăduit pe cîndrăcit* I3cest duh nu iese cu alt, fără numai cu post &i ru)ăciuneaJ.8i iarăşi* I?ie î%i poruncesc duh mut &i surd să ie&i dintru acest omJ. 8i iarăşi zice Ică mai pe urmă va lua cu el 7 duhuri mai cumpliteJ. Duh se zice şi vântul, precum zice în cartea proorocului -ona* I0i a ridicat omnul du

mare în mareJ, şi -saia iarăşi zice* I(ela ce întăre&ti tunetul &i faci duhJ. David zice* ISufla"va uhul ui &i se vor vărsa apeleJ.8i Duh se chiamă şi sufletul, precum zice David* I6e&i"va duhul lui &i se va întoarce

pămntul săuJ. 8i iarăşi* Iuh a trecut într"însul &i nu va fiJ. Duh se chiamă şi mintea, precum zice Domnul către Samarineancă* Iuh este umnezeucei ce va să se închine ui, cu duhul &i cu adevărul treuie să se închine uiJ , adică mintea"



+ceste dar sunt numele Duhului şi altele multe, iar tu, iu!ite creştine, unde vei auzi astăzi zicânDuh să ştii că tot de Duhul cel Sfânt zice"

3l treilea ceas a fost cnd s"a po)ort uhul Sfnt peste ucenicii omnului, pentru ca să aracă Troi%a este umnezeu în trei fe%e &i întru o fire.

#entru darul Duhului Sfânt suntem noi neam ales, semin$ie împărătească, preo$ie sfântă, turmaleasă şi do!ândită cu prea scump Sângele lui ristos, a cărui turmă este ristos, #ăstor" Deci, vreme ce noi suntem neam ales al lui Dumnezeu, este dar Dumnezeu cu noi2 0i cnd este, cre&tinumnezeu cu tine, atunci nimenea nu poate să"%i strice ceva, căci îl iue&te umnezeu &i pcarele iue&te umnezeu îl &i ceartă &i îl &i cercetează.

a acela nevăzut vine de"i mn)ie sufletul &i inima lui, darul îl înmul%e&te întru el, dra)ostecătre Sfin%ia Sa îi adau)ă, la)oslovenie îi dă întru toate lucrurile &i treurile lui, pace &i lini&vine totdeauna omului aceluia căci este crescut din tulpina cea ună a lui umnezeu.

-ar de n&ai pe Dumnezeu, nimic nu ai, !ine nu po$i să faci niciodată" Dumnezeu este via$a cea veci" e n"ai pe umnezeu, nici via%a cea de veci nu o ai &i î%i caută să flămnze&ti &i să înseto&ede nsul în veci. 1, ce sărăcie rea2 Ce răutate netrecută2 (ăci cine ne depărtează pe noi umnezeu- 4imeni altul fără numai păcatul" #ăcatul scoate pe Duhul lui Dumnezeu afară şi adupe duhul cel necurat şi rămâne !ecisnic" 8i vai de el2 6ămâne ca un lemn uscat şi sec, gata de ardeîn focul cel de veci, acolo unde arde şi nu se sfârşeşte"

#entru aceea dar, să ne nevoim să avem şi să câştigăm pe Dumnezeu oaspete în sufletele noastre2

gătim cale !ună cu pocăin$ă şi să gonim pe oaspetele cel !ătrân şi viclean, pe diavol, cu spovedanpe care l&am chemat de a noastră !ună voie cu păcatul"

Că chemăm pe Dumnezeu prin foame, prin sete, cu rugăciuni, cu pază de !iserică, cu sfâncuminecătură, cu nevoin$ a cerca Împără$ia Cerurilor" Cu paza poruncilor lui Dumnezeu, cu dragounul către altul, cu lacrimi, cu suspinuri ca să ne asculte Dumnezeu, să vie cu darul Său să ncură$ească de toată scârnăvia păcatelor şi să ne dăruiască luminarea Duhului celui #reasfânt al 5ca să cunoaştem a face cele !une şi plăcute înaintea 5ui, ca să fim fii adevăra$i so!orniceştii 5%iserici" 8i cu curată cunoştin$ă să zicem*

'ugă%iune

<ărinte care e&ti fără de început, *iule cel dimpreună fărU de început, uhule Sfinte care e&ti do fiin%ă cu Tatăl &i cu *iul, Troi%ă <reasfntă, necuprinsă, nea:unsă, dimpreună &ăzătoare pe uscaun, întru o cinste, întru o slavă, <ărinte nenăscute, *iule &i (uvinte născut, uhule Sfin(arele de la Tatăl purcezi &i în *iul Te odihne&ti, ?ie ne închinăm, pe Tine te slăvim, ?ie nru)ăm, luminează mintea &i )ndul nostru ca să facem de"a pururea poruncile Tale, ca curafiind să ne închinăm Tatălui &i *iului &i Sfntului uh, @nei Troi%e în veci. 3min.




*ărintele Te!fil *ărăian - *reasfânta Treime şi Sfânta >iturghie

#rea cucernice părinte, iu!i$i fra$i şi iu!i$i credincioşi, pentru astăzi a fost programat su!iect=#reasfânta Treime şi Sfânta 5iturghie=" În cuprinsul Sfintei 5iturghii, persoanele #reasfintei Treise pomenesc de multe ori şi pe lângă aceasta sunt şi te.te în care avem cuvântul =treime=" #e acestle vom pune în eviden$ă cu acest prile("

3ai întâi Sfânta 5iturghie începe cu !inecuvântarea*

N6ine%uvântată este 1mpără0ia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh,

a%um şi pururea şi 1n ve%ii ve%il!rN#

Se pomenesc în acest cuvânt cele trei persoane ale Sfintei Treimi* Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh" Acredem că umnezeu este @nul în fiin%ă &i întreit în persoană. 7 o taină a credin$ei noastre, poa



cea mai mare taină, ceva ce nu putem în$elege dar putem primi prin credin$ă" +sta&i descoperirdumnezeiască"

• 5a %otezul 3ântuitorului nostru -isus ristos S&a arătat Sfânta Treime aşa că Dumnezeu Ta

a vor!it şi a zis* =3cesta este *iul Meu cel iuit întru (are ine am voit= 93atei E,

Dumnezeu Fiul făcut om S&a !otezat şi Dumnezeu Duhul Sfânt S&a pogorât în chip porum!el"

+ceasta o mărturisesc trei din cei patru evanghelişti, iar la sfârşitul Sfintei 7vanghelii de la 3atei spun cuvintele, rostite de Domnul ristos* =Mer)nd, învă%a%i toate neamurile, otezndu"le numele Tatălui &i al *iului &i al Sfntului uh= 93atei MH, I:" +şa că în Sfânta 7vanghelie supomenite cele trei persoane ale Sfintei Treimi* Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh"

• 8i mai este încă un loc, afară de cele istorisite despre !otezul 3ântuitorului nostru -is

ristos, când S&a arătat Sfânta Treime, mai este un loc în care se istoriseşte despSchim!area la fa$ă, când de asemenea a fost de fa$ă Sfânta Treime* Tatăl care a vor!it dintr&nor luminos şi a zis* =3cesta este *iul Meu (el iuit întru (are ine am voit8 pe 3cesta s

asculta%i= 93atei ,G:, Fiul Care S&a schim!at la fa$ă înaintea ucenicilor Săi şi DuhSfânt, adică norul care i&a învăluit pe cei care erau atunci de fa$ă, norul luminos"

În conştiin$a %isericii s&a aşezat gândul acesta şi învă$ătura că Dumnezeu este /nul în fiin$ă şi întrîn persoană, iar Sfânta 5iturghie are darul de a ne pune în fa$a acestui adevăr"

3&adar începutul Sfintei itur)hii anun%ă împără%ia lui umnezeu care se desfă&oară în cercel de pe pămnt care este iserica, care se desfă&oară împreună cu noi &i în fa%a noastrîmplinindu"se cererea din ru)ăciunea =Tatăl nostru=' =vie împără%ia Ta= , pentru că la fiecaSfntă itur)hie vine împără%ia lui umnezeu pe pămnt. 0i unde"i împără%ia lui umneze

acolo"i de fa%ă &i umnezeu Tatăl &i umnezeu *iul &i umnezeu uhul Sfnt.

În cadrul Sfintei 5iturghii se spun cuvintele* =(ă ?ie se cuvine toată slava, cinstea închinăciunea' Tatălui &i *iului &i Sfntului uh, acum &i pururea &i în vecii vecilor=. De altcuvintele acestea se spun şi la alte slu(!e, dar şi în cadul Sfintei 5iturghii" 7 o mărturisire a noastcă lui Dumnezeu - se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea şi că noi Îi dăm din aceasta toa



a cnta prea cinstitul &i de mare cuviin%ă numele Tău, al Tatălui &i al *iului &i al Sfntului uacum &i pururea &i în vecii vecilor=.

Dorim ca acest lucru să&l facă şi cei care încă nu au a(uns la măsurile de credincioşi dreptmăritodeplini şi zicem* =(a &i ace&tia împreună cu noi să mărească preacinstitul &i de mare cuviin

numele Tău, al Tatălui &i al *iului &i al Sfntului uh, acum &i pururea &i în vecii vecilor=.

În toate aceste ziceri la Sfânta 5iturghie pomenim cele trei persoane ale #reasfintei Treimpomenim pe #reasfânta Treime"

În timp ce se cântă de către credincioşi* =<e Tine Te lăudăm, pe Tine ine Te cuvntăm, ?ie Îmul%umim, oamne, &i ne ru)ăm ?ie, umnezeului nostru=, pre!tul %ere de la Dumne"eu Tatsă-> trimită pe Duhul Sfânt %a să prefa%ă :institele Daruri 1n Trupul şi Sângele 3ântuit!ruln!stru Iisus 7rist!s# *rin urmare avem ai%i deasemenea pe *reasfânta Treime, Dumne"eTatăl pe %are-> rugăm să trimită pe Duhul Sfânt, Dumne"eu Fiul, al :ărui Trup şi Sânge avem din :institele Daruri prefă%ute 1n Trupul şi Sângele >ui, şi a%!l! unde-i Trupul Sângele D!mnului 7rist!s, e D!mnul 7rist!s 1ntreg, nu e numai trupul şi sângele separate dEl, %i e D!mnul 7rist!s 1mpreună %u Trupul şi Sângele Său, 1mpreună %u sufletul Să1mpreună %u dumne"eirea Sa, de%i n!i %ând ne 1mpărtăşim %u Trupul şi Sângele 3ântuit!ruln!stru Iisus 7rist!s ne 1mpărtăşim %u Dumne"eu 1ntreg venit la n!i la măsurile pâinii şi avinului, la măsurile hranei %are intră 1n existen0a n!astră, :are Se prefa%e 1n via0a n!astr:are vrea să ne prefa%ă 1n via0a >ui# +şadar şi la 7picleză, & că aşa se numeşte partea din Sfân5iturghie în care e cheamat Duhul Sfânt peste Cinstitele Daruri & avem pe #reasfânta Treime"

8i acuma mai sunt în afară de acestea pe care le&am pomenit, şi te.te din Sfânta 5iturghie în care

pomeneşte Treimea ca Treime, adică chiar numele de Treime"

Sunt cinci te.te de felul acesta, şi anume mai întâi în antifonul al doilea în cuprinsul alcătui=@nule născut *iule &i (uvntul lui umnezeu=, la sfârşit zicem despre Fiul lui Dumnezeu CaS&a făcut om că este /nul din Sfânta Treime* =@nul fiind din Sfnta Treime, împreună mărit cTatăl &i cu uhul Sfnt, mntuie&te"ne pe noi=. Cerem de la Domnul ristos mântuirea noastrăÎl în$elegem, Îl numim ca /nul din Sfânta Treime, adică /nul, Care face parte din Sfânta Treime ş



închinat împreună cu Tatăl şi cu Duhul* =/nul fiind din Sfânta Treime, împreună mărit cu Tatăl şi Duhul Sfânt, mântuieşte&ne pe noi=" 7 primul te.t în care la Sfânta 5iturghie vine cuvântul Treime

Să şti$i că cuvântul Treime nu&i cuvânt !i!lic, e cuvânt din tradi$ia %isericii" În Sfânta Scriptură nse găseşte nici un te.t în care să apară termenul Treime" (uvntul Treime este din tradi%ia Biseric

din )ndirea ortodoă, nu"l putem întlni însă nicăieri într"un tet din Sfnta Evan)helie sadin alte căr%i ale Aoului sau ale $echiului Testament.

/n al doilea te.t în care apare cuvântul Treime este cel din imnul eruvimic* =Aoi, care p>eruvimi cu taină închipuim &i făcătoarei de via%ă Treimi întreit"sfntă cntare aducem=. Denoi, oamenii de pe pământ care îi închipuim pe eruvimi, îi închipuim pe eruvimi pentru aducem =întreit&sfântă cântare=, cui; =de via$ă făcătoarei Treimi=" 7 de asemenea un te.t în ca

apare Sfânta Treime iar noi mărturisim că suntem, că ne considerăm, că suntem de fapt, închipuitoai fiin$elor cereşti pentru că aducem =întreit sfântă cântare=, cui; =de via$ă făcătoarei Treimi=, adiTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh" <entru că facem pe pămnt ceea ce fac >eruvimii în cer, cece fac de fapt toate fiin%ele cere&ti în cer, de aceea îi închipuim pe >eruvimi. 0i ineîn%eles ni dă îndemnul ca să lepădăm toată )ri:a cea lumească, pentru a putea primi în fiin%a noastră, îeisten%a noastră, pe Împăratul tuturor, pe (el care este în chip nevăzut încon:urat de ceteîn)ere&ti &i căruia Îi zicem =3liluia=, adică =lăuda%i pe omnul=.

+l treilea te.t în care apare cuvântul Treime este cel cu care se răspunde la îndemnul* =Să ne iuiunii pe al%ii ca într"un )nd să mărturisim=, adică* =<e Tatăl, pe *iul &i pe Sfntul uh, Treimcea de o fiin%ă &i nedespăr%ită=.

+ici se pomenesc cele trei persoane ale Sfintei Treimi* Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi se afirmă

aceste trei persoane formează =Treimea cea de o fiin$ă şi nedespăr$ită=" 8i Tatăl e Dumnezeu şi Fie Dumnezeu şi Duhul Sfânt e Dumnezeu, e o Dumnezeire în trei persoane, =Treimea cea de o fiinşi nedespăr$ită="

4u pot fi despăr$ite cele trei persoane ale Sfintei Treimi, se întrepătrund unele cu altele şi sunt defiin$ă şi nedespăr$ite, nu pot fi separate" Fiecare dintre persoanele Sfintei Treimi lucrează în felul ecu rosturile pe care le are, dar împreună cu celelalte"



Despre Dumnezeu Tatăl spunem că este nenăscut şi este Creatorul, despre Dumnezeu Fiul spunecă este născut şi este 3ântuitorul, născut din Tatăl, /nul 4ăscut din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcedin Tatăl şi sfin$eşte" Deci func$iile, să zicem aşa, ale celor trei #ersoane sunt acestea*

• &aăl-reaor,

• Fiul-;!nuior $i

• u0ul %f!n-%finior.

+şa este şi în gândirea ortodo.ă şi aşa este şi în cuprinsul Sfintei Treimi" De aceea zicem* =Trimuhul Tău (el Sfnt Q... 0i fă, adică, pinea acesta, (instit Trupul >ristosului Tău &i ceea este în potirul acesta, (instit Sn)ele >ristosului Tău=. Înseamnă că se întâmplă ceea ce se afirmdespre persoanele Sfintei Treimi, în în$elesul că Fiul este mântuitor şi prin faptul că se dă spmâncare credincioşilor, intră în alcătuirea e.isten$ială a credincioşilor, iar Duhul Sfânt este sfin$ito

/n al patrulea te.t, asemănător cu cel de&al treilea, este răspunsul pe care îl dau credincioşii

îndemnul preotului =Să mul%umim omnului=. 6ăspunsul este* =(u vrednicie &i cu dreptate estene închina Tatălui &i *iului &i Sfntului uh, Treimei (elei de o fiin%ă &i nedespăr%ite=.

În cuvintele acestea mărturisim de asemenea că Treimea este =de o fiin$ă= şi că e =nedespăr$ităpomenim de asemenea persoanele Sfintei Treimi* Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi spunem ceva care n&tre!ui să uităm niciodată şi anume că e =cu vrednicie şi cu dreptate a ne închina Tatălui şi Fiului Sfântului Duh=, deci mul$umirea noastră către Dumnezeu este închinarea noastră, şi închinarnoastră este datorită faptului că aşa se cuvine, =cu vrednicie şi cu dreptate= este a face noi lucracesta, =a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimei Celei de o Fiin$ă şi nedespăr$ite="

<rin urmare, de ce"i slu:im lui umnezeu- #entru că aşa se cuvine"

e ce"i Slu:im lui umnezeu- #entru că aşa e cu =vrednicie şi cu dreptate="



e ce luăm parte la Sfnta itur)hie- #entru că nu se poate ca un om credincios, dreptmăritfiind, să ocolească Sfânta 5iturghie"

8i mai este un te.t din Sfânta 5iturghie în care e pomenită Sfânta Treime, cel de&al cincilea te.t anume răspunsul la !inecuvântarea pe care o dă preotul cu Sfântul #otir în mână când zic

=Mntuie&te, umnezeule, poporul Tău &i inecuvintează mo&tenirea Ta= şi când credinciorăspund* =3m văzut lumina cea adevărată, am primit uhul cel ceresc8 am aflat credin%a ceadevărată, nedespăr%itei Sfintei Treimi închinndu"ne, că 3ceasta ne"a mntuit pe noi=.

Deci credin$a cea adevărată ne pune în legătură cu #reasfânta Treime, #reasfânta Treime este mpresus de ceea ce putem gândi noi, de ceea ce putem spune, dar partea noastră în legătura cu SfânTreime este închinarea noastră, deci când zicem* =+m văzut lumina cea adevărată, am primit Duh

cel ceresc am aflat credin$a cea adevărată, nedespăr$itei Sfintei Treimi închinându&ne=, semncredin$ei celei adevărate este şi închinarea adusă #reasfintei Treimi"

+cestea sunt cele cinci te.te din Sfânta 5iturghie în care se pomeneşte #reasfânta Treime, cnumele de Treime"

8i mai este un te.t în cuprinsul Sfintei 5iturghii în care cele trei persoane ale Sfintei Treimi supomenite cu rost de !inecuvântare, şi anume când preotul spune* =>arul omnului nostru 6is>ristos &i dra)ostea lui umnezeu Tatăl &i împărtă&irea Sfntului uh să fie cu voi cu to%i=. Sude asemenea pomenite cele trei persoane ale Sfintei Treimi, adică Dumnezeu Tatăl cu iu!irea SDumnezeu Fiul cu harul său şi Dumnezeu Duhul Sfânt cu împărtăşirea Sa, cu faptul de a împărtăşi" De fapt le)ătura noastră cu <reasfnta Treime se face prin uhul Sfnt (are sfin%e&tprin uhul Sfnt (are ne descoperă măre%iile Sfintei Treimi.

Sfntul 6saac Sirul zice că' =Încă n"a cunoscut pe umnezeu cel ce nu se minunează umnezeu=. +sta înseamnă că dacă cineva vor!eşte despre Dumnezeu şi Îl cinsteşte pe Dumnezedar nu se minunează de Dumnezeu, n&a a(uns încă să se uimească de Dumnezeu, să fie uimit măre$iile lui Dumnezeu, încă n&a cunoscut pe Dumnezeu" +tunci e începutul cunoştin$ei Dumnezeu, a adevăratei cunoştin$e, când ne uimim de Dumnezeu, când Îl avem pe Dumnezeu conştiin$a noastră ca mai presus de noi"



3duc aminte acuma de un cuvnt de la Sfntul Munte, un fel de zicere, un fel de lozincă, cacirculă la Sfntul Munte &i anume că =a umnezeu să te )nde&ti ca la umnezeu, nu ca la o&i să"l respiri pe umnezeu cum respiri aerul=.

%ineîn$eles că Dumnezeu nu este ceva de respirat, dar e vor!a, prin acest cuvânt, să Îl avem vedere pe Dumnezeu, să Îl avem în conştiin$a noastră pe Dumnezeu cât putem de des, dacă putede câte ori respirăm să ne şi gândim la Dumnezeu, deşi lucrul acesta nu&i cu putin$ă" 8i =Dumnezeu să ne gândim ca la Dumnezeu nu ca la om= , asta înseamnă că pe Dumnezeu să&5 avemmăsurile măre$iei 5ui, cât putem în$elege noi din măre$ia lui Dumnezeu" 0ă pute$i închipui ce păcmare fac cei care în(ură pe Dumnezeu, cei care hulesc pe Dumnezeu şi care în loc să&5 măreascănecinstesc, cât de departe sunt unii ca aceştia de a se uimi de Dumnezeu"

Sfântul +postol #avel spune că numai în uhul Sfnt poate să spună cineva Mntuitorului nost6isus >ristos omn, să" numească pe 6isus >ristos omn 9- Corinteni M, E:" Deci uhul Sfeste 3cela care ne dă în%ele)ere &i ne dă puterea de a" preamări pe umnezeu. Se spune undeîn Sfânta Scriptură, în 7vanghelia de la -oan, că Domnul ristos a zis despre Duhul Sfânt că =El pMine Mă va preamări= 9-oan J, K:"

Ceea ce facem noi la Sfânta 5iturghie este acest lucru* Îi slu(im lui Dumnezeu, participăm la vuieDuhului adică" În trei locuri din Sfnta Scriptură a Aoului Testament se vore&te despre un vuial uhului'

• în con/orirea cu Nico"im, în con/orirea omnului Drisos cu Nico"im în 5/an'0elia "e

oan ca#iolul 3, un"e se s#une că =uhul " sau vntul " suflă unde vrea &i tu îi auzi vuietlui= (oan 3, =),

• în 5/an'0elia "e la oan în ca#iolul + un"e se s#une că =din fiin%a celor ce vor crede vcur)e ruri de apă vie= (oan +, 3=). R!urile o"eauna /uiesc. 8uie$e /!nul $i /uie$e a#9i aicea se au"e a#a cum /uie$e, nu-i /uieul #rea mare "ar sun a#e care au /uieul mare.

• 9i, la #o'or!rea u0ului %f!n #ese %finii <#osoli, s"a po)ort uhul Sfnt într"o vi:elîntr"un z)omot ca de vi:elie (Fa#e 2,2).



+sta înseamnă că Duhul Sfânt tre!uie să vuiască iar vuietul Duhului Sfânt în !iserică sunt sfinteslu(!e, pe care le facem, la care participăm, sunt sfintele slu(!e la care luăm parte cu to$ii ca slu(itoSă nu"&i închipuie cineva că la slu:ă slu:e&te preotul &i cntăre%ul. Au. To%i credincio&ii slu:ela sfnta slu:ă &i dacă nu &tiu, să &tie de acuma încolo &i să facă lucrul acesta, adică sslu:ească, să participe.

+şadar e o legătură între #reasfânta Treime şi Sfânta 5iturghie, Sfânta 5iturghie fiind prile( de a aduce aminte de #reasfânta Treime şi de a&- slu(i #reasfintei Treimi"

Sfntul Marcu 3scetul zice' =(nd î%i aduci aminte de umnezeu înmul%e&te ru)ăciunea

atunci cnd Îl vei uita omnul să"0i aducă aminte de tine=.

#rile(ul de a ne aduce aminte de Dumnezeu cu rugăciunea ni&l dau sfintele slu(!e şi ni&l dă şi Sfân5iturghie, în care e pomenită, în felul în care v&am prezentat eu, #reasfânta Treime"

umnezeu să ne a:ut




*ărintele Dumitru Stănil!ae - Sfânta Treime, taina iubirii

Taina Sfintei Treimi, în )eneral

/# Impli%area Sfintei Treimi 1n iubirea divină

-u!irea presupune totdeauna două eu&uri care se iu!esc sau un eu care iu!eşte şi un altul caprimeşte iu!irea, sau de care cel ce iu!eşte ştie că e conştient de iu!irea lui" 8i aceasta, întrreciprocitate" Dar în acelaşi timp iu!irea uneşte cele două eu&uri în propor$ie cu iu!irea dintre elfără să le confunde, căci aceasta ar pune capăt iu!irii" Deci iu!irea desăvârşită uneşte parado.aceste două lucruri* mai multe eu&uri care se iu!esc, rămânând neconfundate, şi o unitate ma.im

între ele"Fără e.isten$a unei iu!iri desăvârşite şi veşnice nu se poate e.plica iu!irea din lume şi nu se vednici scopul lumii" 6uirea din lume presupune ca ori)ine &i scop iuirea eternă &i desăvr&ită întmai multe <ersoane divine. -u!irea aceasta nu produce #ersoanele divine, cum se afirmă în teologcatolică, ci 5e presupune" +ltfel s&ar putea concepe o iu!ire impersonală producând şi destrămândpersoanele umane"

#ersoanele divine Se men$in desăvârşite din eternitate, căci iu!irea 5or e iu!irea desăvârşită, care poate spori comuniunea dintre 7le" În acest caz, s&ar fi pornit de la e.trema despăr$ire, de

neiu!ire" -u!irea presupune o fiin$ă comună în trei persoane, cum spune învă$ătura creştină"

-u!irea reciprocă între oameni implică şi ea mai multe persoane capa!ile de iu!ire, în !aza unfiin$e a lor în oarecare măsură comună" Dar această iu!ire nedesăvârşită între noi presupune iu!irdesăvârşită între #ersoanele divine cu o fiin$ă comună" 6uirea noastră se eplică din crearnoastră după chipul Sfintei Treimi, ori)inea iuirii noastre.

4oi ştim din 6evela$ia supranaturală că Dumnezeu este esen$a su!zistând în trei #ersoane" Dar aceva nu e.istă în ordinea creată şi, chiar dacă ar e.ista, ea ar fi cu totul deose!ită de su!zisten



tripersonală a esen$ei infinite şi necreate" #rin aceasta, chiar e.primată în felul acesta, ea rămâne umister"

De aceea nu tre!uie să ne închipuim că am în$eles complet realitatea Treimii, rămânând la un selumesc al 7i" 7a ne devine în acest caz un idol, oprind mişcarea spiritului nostru spre misterplenitudinii vie$ii mai presus de în$elegere" Dar nici nu tre!uie să renun$ăm la această e.primare, şi când ea n&ar spune nimic real referitor la Dumnezeu"

În acest caz, fie că ne&am îneca în indefinitul care nu ne dă certitudine despre nimic, deci nicertitudinea e.isten$ei eterne prin comuniunea cu realitatea personală divină, fie că am rămâne formula unui dumnezeu impersonal sau monopersonal, care nu are în sine duhul comuniunii şi den&ar fi apt şi dispus nici la o comuniune cu persoanele create"

Aumai un umnezeu, (are este Tată &i *iu, eplică toată paternitatea &i filia%ia pămnteascspune ionisie 3reopa)itul, dezvoltnd o afirma%ie a Sfntului <avel DEf. /, 14G. Căldura reac$iildiferen$iate umane provine din e.isten$a unui Dumnezeu care nu e străin de afec$iunea unor astfde rela$ii" -ar aceste rela$ii se induhovnicesc de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt"

De aceea, pe de altă parte, rela$iile #ersoanelor divine sunt incompara!il mai presus de rela$iipaterne şi filiale umane, cum e şi Duhul care le desăvârşeşte" ionisie 3reopa)itul zice' =Toaputerea lucrării noastre în%ele)ătoare mer)e pnă aci, adică pnă la în%ele)erea faptului că toapaternitatea &i filia%ia ni s"au dăruit din ori)inea paternită%ii &i din ori)inea filia%iei mai presus toate &i că această paternitate &i filia%ie se înfăptuiesc în mod duhovnicesc, adică netrupe&tnematerial, spiritual, uhul ca sursă dumnezeiască fiind mai presus de orice nematerialitate îndumnezeire inteli)iilă, cum e &i Tatăl &i *iul mai presus de toată paternitatea &i filia%ia=.

Formula dogmatică a Dumnezeirii unice în fiin$ă şi întreite în #ersoane este, ca orice formudogmatică, mărturisirea credin$ei într&o realitate care ne mântuieşte şi deci ne dă un minimum pentîn$elegere, dat fiind a!isalul infinit al Dumnezeirii" 7a delimitează învă$ătura creştină despDumnezeu fa$ă de alte învă$ături numai în sensul că o astfel de Dumnezeire este singumântuitoare, ca !ază a comuniunii iu!itoare cu noi în eternitate"

Dar ea cuprinde prin atâta cât ne dă cadrul adevăratei infinită$i şi ne deschide perspectiparticipării personale la ea în veci" Căci în comunitatea perfectă şi veşnică a celor trei #ersoane, care su!zistă supraesen$a unică a dumnezeirii, e dată infinitatea şi desăvârşirea vie$ii iu!itoareTreimii şi a fiecărei #ersoane" 8i ca atare numai prin Ea ne este asi)urată comuniunea noast

eternă cu via%a infinită a lui umnezeu &i comuniunea neconfundată între noi, părta&i ai acestinfinită%i.

#rin aceasta 7a ne asigură persisten$a şi desăvârşirea noastră ca persoane în veci" Fiindu&ne acelaşi timp revelată şi mai presus de orice în$elegere, ea constituie aza, rezerva infinită, puter&i modelul pentru comuniunea noastră pro)resivă eternă, dar în acela&i timp ne îndeamnă lacontinuă )ndire &i cre&tere spirituală, a:utndu"ne să depă&im continuu orice treaptă atinsăcomuniunii noastre personale, cu umnezeu &i între noi, &i să facem eforturi pentru o în%ele)etot mai aprofundată a misterului comuniunii supreme.



De aceea Dionisie +reopagitul afirmă, tot aşa de puternic, certitudinea deose!irii ireducti!ile a celtrei #ersoane divine în unitatea fiin$ei, cât şi caracterul acesteia, de mister inaccesi!il în$elegenoastre"

=(ele comune ale între)ii umnezeiri sunt, cum am arătat.. supraunătatea, supraesen%supravia%a, supraîn%elepciunea &i toate ale ne)a%iei prin depă&ire.. 6ar cele distincte, numele calitatea mai presus de esen%ă ale Tatălui, ale *iului &i ale Sfntului uh, care nu admit nici

schimare între ele &i nici o confuzie=.'inându&ne în cadrul acestor două indica$ii patristice esen$iale, în e.punerea ce urmează ne voa!$ine de la orice e.plicare a naşterii Fiului şi a purcederii Duhului Sfânt, adică ale felului cue.istă cele trei #ersoane, mul$umindu&ne să punem în relief numai unitatea de fiin$ă şi de iu!ire5or" 0rem să evităm astfel e.plica$iile psihologiste ale teologiei catolice, care a recurs la ele numdin voin$a de a căuta argumente omeneşti pentru FilioOue, doctrina purcederii Sfântului Duh şi de Fiul"

(# Sfânta Treime, ba"a mântuirii n!astre

3ântuirea şi îndumnezeirea ca operă de ridicare a oamenilor care cred în comuniunea intimă Dumnezeu, nu e decât e.tinderea rela$iilor afectuoase dintre #ersoanele divine la creaturconştiente" De aceea Treimea Se revelează în mod esen$ial în opera mântuirii şi de aceea Treimea!aza mântuirii"

Aumai eistnd un umnezeu întreit, @na din <ersoanele dumnezeie&ti " &i anume (ea care Saflă într"o rela%ie de *iu fa%ă de 3lta &i poate rămne în această rela%ie afectuoasă de *iu &i com " Se întrupează, punnd pe to%i fra%ii Săi intru umanitate în această rela%ie de fii fa%ă de Tat

ceresc, sau pe Tatăl Său în rela%ie de <ărinte cu to%i oamenii.Sfntul 6oan amaschin spune' =Întruparea e modul unei a doua suzisten%e, acomodată num*iului cel @nul Aăscut &i (uvntului, ca să rămnă neschimată proprietatea ui personalăsau ca să rămnă &i ca om în rela%ia de *iu, cu Tatăl.

Sfntul Hri)orie de Aazianz zice' = Împăca%i"vă cu umnezeu D# (or. 4, #!G &i uhul nustin)e%i D1 Tes. 4, 19G8 mai ine zis, >ristos să Se împace cu voi &i uhul să vă lumineze. 6ar dacvoi persista%i în vra:ă, noi ne păstrăm Treimea &i vom fi mntui%i de Treime=.

<rin *iul întrupat intrăm în comuniune filială cu Tatăl, iar prin uhul ne ru)ăm Tatălui, savorim cu El ca ni&te fii. (ăci uhul Se une&te cu noi în ru)ăciune. =uhul este (el în (are nru)ăm &i prin (are ne ru)ăm=.

=6ar aceasta nu înseamnă nimic altceva dect că 3cela&i î&i aduce ui însu&i ru)ăciunea închinarea=. Dar această rugăciune ce o aduce Duhul, în noi, 5ui însuşi o aduce în numele nostriar în ea suntem antrena$i şi noi" 7l Se identifică prin har cu noi, ca noi să ne identificăm prin har 7l" uhul elimină prin har distan%a între eu"ul nostru &i eu"ul ui, crend prin har între noi Tatăl aceea&i rela%ie pe care El o are după fiin%ă cu Tatăl &i cu *iul. acă în *iul întrupat a

devenit fii prin har, în uhul dondim con&tiin%a &i îndrăznirea de fii.



Fiul, Întrupându&Se, îşi mărturiseşte şi ca om dragostea de Fiu fa$ă de Tatăl, dar o dragosascultătoare, sau îl revelează oamenilor pe Tatăl, ca aceştia să&5 iu!ească întocmai ca pe TatăTotodată Tatăl mărturiseşte Fiului, în calitatea +cestuia de Fiu întrupat, şi prin 7l şi nouă, iu!irea de Tată" -ar Duhul Sfânt spiritualizează umanitatea asumată de Fiul, îndumnezeind&o sau făcândaptă de participarea la iu!irea -postasului divin al Fiului fa$ă de Tatăl 5ui"

6evelarea Treimii, prile(uită de întruparea şi activitatea pe pământ a Fiului, nu e decât o atragerenoastră după har, sau prin Duhul Sfânt în rela$ie filială a Fiului cu Tatăl" +ctele de revelare aTreimii sunt acte mântuitoare şi îndumnezeitoare, sunt acte de ridicare a noastră în comuniunea #ersoanele Sfintei Treimi" De aceea Sfin$ii #ărin$i iau toate dovezile pentru Sfânta Treime din opede mântuire realizată în ristos"

/n dumnezeu monopersonal nu ar avea în sine iu!irea sau comuniunea eternă, în care să voiască ne introducă şi pe noi" 7l sau nu s&ar întrupa, ci ne&ar trimite o învă$ătură cum să trăim în mod dresau, dacă s&ar întrupa, nu s&ar aşeza ca om într&o rela$ie cu Dumnezeu ca şi cu o persoană deose!itci şi&ar da şi ca om conştiin$a că e suprema realitate iar conştiin$a aceasta sau ar da&o tutur

oamenilor, sau s&ar înfă$işa pe sine şi în calitate de om ca lipsit de smerenia omului în rela$ia Dumnezeu, ca şi cu unul care nu e ipostasul propriu, ci un ipostas deose!it"

Dar în >ristos suntem mntui%i, întruct în El avem rela%ia dreaptă &i intimă cu umnezeu. ristos suntem mântui$i întrucât în 7l şi, din 7l avem toată înăl$imea şi toată smerenia, toată călducomuniunii şi păstrarea veşnică a fiecărei persoane" >ristos e *iul e)al în fiin%ă cu Tatăl, dar întrrela%ie de *iu fa%ă de Tatăl &i, în acela&i timp, +mul care Se roa)ă &i Se :ertfe&te Tatălui pentrfra%ii Săi intru umanitate, învă%ndu"i &i pe ei să se roa)e &i să se :ertfească.

/n dumnezeu întrupat care n&ar fi Fiul unui Tată nu s&ar men$ine ca persoană prin rela$ia fa$ă de apersoană egală cu ea" /manitatea asumată de el s&ar scufunda în el ca într&un a!is impersonneparticipând la iu!irea Fiului fa$ă de Tatăl"

# 'eflexe ale Sfintei Treimi 1n %rea0ie

+ fost o vreme când coinciden$a celor opuse era socotită incompati!ilă cu ra$iunea" 1riunde întâlnea o sinteză de felul acesta & şi toată realitatea este aşa & ra$iunea o fărâmi$a în no$iuireconcilia!ile, contradictorii, ridicând pe unele împotriva altora, sau căutând să le contopească for$a"

6a$iunea s&a o!işnuit acum să unească principiul distinc$iei şi al unită$ii în în$elegerea realită$ii aşa măsură, încât nu&i mai este deloc greu să vadă modul antinomic de a fi al întregii realită$i" #entea este azi un fapt general că pluralitatea nu sfâşie unitatea, şi unitatea nu anulează pluralitatea" 7sun fapt că pluralitatea este în mod necesar interioară unită$ii, sau că unitatea se manifestă pluralitate"

7ste un fapt că pluralitatea men$ine unitatea şi unitatea, pluralitatea, şi că slă!irea uneia din acestînseamnă slă!irea sau dispari$ia vie$ii sau e.isten$ei unei entită$i oarecare" +cest mod de a fi



realită$ii e recunoscut azi ca superior no$iunii de odinioară a ra$ionalului, iar no$iunea ra$ionaluluidevenit, su! for$a realită$ii, comple.ă şi antinomică"

+firma$ii care se considerau odinioară ca ira$ionale din pricina caracterului lor aparecontradictoriu, se recunosc acum ca indicând o treaptă firească spre care tre!uie să se întinra$iunea, ca treaptă a cărei în$elegere constituie destinul firesc al ra$iunii, şi care e un chip caracterului supranatural al unită$ii perfecte a celor distincte în Sfânta Treime"

3ul$i văd azi pluralitatea întregii crea$ii specificată în tot felul de trinită$i" Bernhard <hilideclară' =Întrea)a crea%ie este un refle întreit al Treimii=.

$# Sfânta Treime, taina perfe%tei unită0i a *ers!anel!r distin%te

7fortul spre în$elegerea constitu$iei unitar&distincte a realită$ii ne a(ută să ne înăl$ăm spre parado.suprara$ional al unită$ii perfecte a celor trei #ersoane distincte, pe care o reprezintă unitatea de fiina celor trei #ersoane dumnezeieşti" /rcând spre această în$elegere, urcăm spre promovarea unei tmai mari unită$i între noi ca persoane umane distincte" Căci cel mai apropiat chip al Sfintei Treim

unitatea de fiin$ă şi distinc$ia personală a oamenilor"

Desigur, acest efort nu a(unge să ne ridicăm prin noi înşine spre o mai mare în$elegere a SfintTreimi, cunoscută prin 6evela$ie, şi la adâncirea unită$ii între noi" Ci e necesar ca să fim a:uta%i harul însu&i al Sfintei Treimi, sau de puterea Ei care întăre&te în noi unitatea, fără să nslăească ca persoane, &i prin aceasta ne a:ută să în%ele)em tot rnai mult o asemenea unitasupremă între persoanele care rămn neconfundate.

#entru în$elegerea acestei unită$i supreme a unor persoane distincte e necesară însăşi puterea

folosindu&ne de unitatea imperfectă a persoanelor umane numai ca de un chip o!scur al SfintTreimi" 6ăspunzând celor ce o!iectau că şi oamenii formează o singură umanitate şi totuşi sumul$i oameni, de aceea şi în Dumnezeire tre!uie să admitem trei dumnezei, Sfntul Hri)orie Aazianz spune' =ar aci Dla oameniG comunul înfă%i&ează unitatea numai contemplării min%(ăci cele sin)ulare sunt divizate foarte mult între ele prin timp, prin afecte, prin putere=.

+firmând unitatea lui Dumnezeu în Treime fa$ă de mul$i zei ai elinilor, Sfntul Hri)orie zice' =pentru noi umnezeu este unul, pentru că una este umnezeirea &i toate cele din El se referă această unitate, chiar dacă e crezută întreită. (ăci nu e @nul mai mult umnezeu &i 3ltul mpu%in. Aici @nul mai înti &i 3ltul mai trziu. Aici nu se taie prin voin%ă, nici nu se divizează

putere, nici nu e ceva în umnezeu din cele proprii celor divizate, ci umnezeirea e neîmpăr%iîn cele deoseite, dacă vrem să )răim pe scurt. E ca o unică &i indistinctă lumină în trei sori înto inferioritate reciprocă. (nd privim spre umnezeire &i spre prima cauză &i spre unicprincipiu, cu)etăm pe @nul. ar cnd ne a%intim spre (ei în (are este umnezeirea, &i spre (ce sunt din prima cauză în mod netemporal &i de slavă e)ală, trei sunt (ei închina%i=.

5a fel spune Sfntul 6oan amaschin' =(ei trei sori care se compenetrează sunt o sin)ulumină=. -ar un tropar din slu(!a ortodo.ă a înmormântării spune* =+ umnezeire în trstrăluciri=.



Sfntul $asile cel Mare spune că la oameni fiin%a este dispersată, iar în ipostasuri vedem aceasfiin%ă dispersată. În #ersoanele Sfintei Treimi însă =se vede o continuă &i infinită comunitateSau* =(u)etarea nu redă nici o )rada%ie, care să fie ca un spa%iu între Tatăl &i *iul &i uhSfnt. <entru că nu e nimic care să se intercaleze în mi:locul or, nici vreun alt lucru suzistenafară de firea dumnezeiască, înct să o poată împăr%i prin inserarea a ceva străin, nici )olvreunei eisten%e fără suzisten%ă, care ar produce o fisură în între)ul fiin%ei divine, întrerupncontinuitatea prin intercalarea )olului=.

Când cugetăm pe Tatăl ca necuprins, ca necreat, îl cugetăm şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, pentru infinitatea, slava, în$elepciunea Tatălui nu e despăr$ită de a Fiului şi a Sfântului Duh, =ci contemplă în 3ce&tia comunul neîntrerupt &i neîmpăr%it=.

=(ăci nu se va putea în nici un fel inventa vreo tăiere sau împăr%ire, înct să poată fi cu)et*iul fără Tatăl, sau uhul despăr%it de *iul, ci se admite în 3ce&tia o ne)răită &i neîn%eleascomunitate &i distinc%ie, nici deoseirea ipostasurilor netăind continuitatea firii, nici comunitatefirii neconfundnd particularită%ile semnelor DipostaticeG=.

Sfntul 3tanasie spune &i el' =ar dacă zicem că *iul este, vie%uie&te &i eistă de Sine asemenTatălui, prin aceasta nu" despăr%im de Tatăl, cu)etnd unele spa%ii &i distan%e prin care ar despăr%i%i trupe&te. (ăci credem că Ei sunt uni%i în chip nemi:locit &i nedistan%at &i sunnedespăr%i%i între Ei. între) Tatăl îl are pe *iul între) în snul Său &i între) *iul e împreunconcrescut cu Tatăl &i Se odihne&te neîncetat în snurile părinte&ti=.

De fapt e.istă şi între noi o continuitate de natură" Sfin$ii #ărin$i nu o vedeau deplin, căci conştiinnaturii şi refle.ia spirituală mai pu$in avansată de atunci nu le dădeau posi!ilitatea să o o!serve" Dîn compara$ie cu unitatea fiin$ei lui Dumnezeu, unitatea naturii noastre este mult redusă"

=Aoi suntem nu numai compu&i, ci &i contrari nouă în&ine &i unii altora, nerămnnd nici o zi mod curat aceia&i, cu att mai pu%in toată via%a. ar &i cur)em &i cădem cu sufletele &i ctrupurile=. =<e cnd Tatăl, *iul &i uhul Sfnt nu Se mp din continuitatea reciprocă=.

Fiecare #ersoană a Sfintei Treimi, revelându&Se în lume şi lucrând în oameni şi între oamenmanifestă unitatea desăvârşită fa$ă de celelalte două #ersoane prin fiin$ă şi prin iu!irea desăvârşfa$ă de 7le" Dar în acelaşi timp aduce şi oamenilor iu!irea Sa, din iu!irea ce o are fa$ă de celelal#ersoane"

-u!irea noastră între noi nu e desăvârşită pentru că nici unitatea de fiin$ă între noi nu e desăvârşitAoi suntem chema%i să cre&tem în iuirea desăvr&ită între noi &i fa%ă de umnezeu, prener)iile dumnezeie&ti necreate, care reprezintă unitatea de fiin%ă a lui umnezeu adusă întnoi, &i mărind unitatea fiin%ei noastre umane.

a# De!sebirea 1ntre de ! fiin0imea divină şi %ea umană

S&ar putea concretiza continuitatea naturii umane, su!zisten$a concret în multe ipostasuri, ca un pe care apar, unul după altul, ipostasurile ca diverse noduri" între ele nu e un gol total, ci o su!$iere

naturii care apare în ele îngroşată, sau în actualizarea tuturor virtualită$ilor ei"



Fără continuitatea dintre persoanele umane, prin firul su!$iat al naturii, nu s&ar putea în$elege şi nimen$ine diversele ei concretizări în persoane" Dar nu se poate spune că întâi e.istă firul şi apoi apnodurile" Sau că firul su!$iat dintre ele nu le apar$ine lor în comun" 4u se poate spune nici nodurile produc firul dintre ele" Ci şi firul şi nodurile, sau unele din nodurile ei, e.istă simultan" #rfir comunică nodurile şi se aduc unele pe altele la e.isten$ă" 7le îşi pot deveni tot mai interioare unaltuia"

Într&un fel, fiecare ipostas uman poartă toată natura, realizată în nodurile ipostatice şi în firul ce uneşte" 4u se poate vor!i de indivizi umani în sensul propriu, ca concretizări cu totul izolate anaturii umane" Fiecare ipostas e legat de celelalte în mod ontologic şi aceasta se manifestă necesitatea lor de a fi în rela$ie" #rin aceasta ele au caracter de persoane şi adevărata lor dezvoltaconstă în dezvoltarea lor ca persoane, prin comunicarea tot mai strânsă între ele"

#rin rela$ie pozitivă firul dintre ele se poate îngroşa, prin distan$a şi lupta între ele firul acesta poate su!$ia, până aproape de o rupere a firului sau de o sfâşiere a naturii umane, nu ca unitaontologică, ci ca unitate chemată să se manifeste şi în unitatea voin$ei" Sfntul Mai

Mărturisitorul spune' =Aoi am fost crea%i la început într"o unitate a firii, dar diavolul nedespăr%it între noi &i de umnezeu &i a împăr%it firea în multe opinii &i închipuiri, folosindu"se dale)erea voin%ei noastre=.

#rin firul mai su!$iat al naturii umane, care leagă persoanele, are loc o mişcare continuă de la una alta, o stră!atere şi o primire a uneia în alta, fără ca să înceteze a se men$ine distincte prmen$inerea acestei pun$i între ele"

Dar între persoanele umane nu e numai un singur fir liniar" În acest caz nici o persoană n&ar put

avea o rela$ie directă decât cu o singură persoană deose!ită de ea" De fapt de la fiecare persoană dfire la toate persoanele, care pot fi actualizate sau nu în rela$ii directe" *iecare persoană e centrunor raze nesfr&ite asemenea unei stele8 sau persoanele sunt le)ate prin razele lor ca întruria&ă plasă de ochiuri. <rin razele lor dau &i primesc8 razele lor sunt în acest fel comune totu&i persoanele sunt centre deoseite ale razelor care pornesc din ele &i vin spre ele.

*iecare persoană e centrul attor fire actuale cte persoane se află în rela%ie cu ea &i centrattor fire virtuale cte persoane pot fi în rela%ie cu ea. 0i fiecare persoană poate lua un loc dcentru fa%ă de orice altă persoană. <lasa aceasta de ochiuri se dezvoltă continuu din ea însă&i,parte trecnd, alta adău)ndu"se, ca într"o sferă de ochiuri tot mai dese.

Deci nici de o fiin$imea umană nu constă numai în identitatea unei naturi posedate de persoadistan$ate ci, într&o unică fiin$ă purtată de toate ipostasurile într&o solidaritate, deşi unele persoase mântuiesc covârşite de Duhul lui ristos, altele nu" +ceasta ne&o spune şi defini%ia de (alcedon, în care se spune că >ristos este de o fiin%ă cu noi după umanitate. +şa se e.plică ordinea creată umană 9ca şi în ordinea celorlalte genuri şi specii: parado.ul unită$ii în pluralitate"

Dar -postasurile Sfintei Treimi nu sunt unite în aceeaşi natură numai prin firele su!$iate care 5unesc dar 5e şi despart în oarecare măsură" 4ici un fel de su!$iere a naturii divine nu se poate cuge



între 7le" Toate trei sunt în mod desăvr&it @nul în 3ltul, posednd împreună întrea)a natudivină &i Toate posedă în mod comun întrea)a fire fără nici o slăire a continuită%ii între Ele.

Ca să în$elegem întrucâtva aceasta, tre!uie să avem în minte faptul că natura divină este în întregimspirituală şi de o spiritualitate mai presus de orice spiritualitate cunoscută sau imaginată de noi" Catare -postasurile divine sunt li!ere de oricare impermea!ilitate şi de persisten$ă în alăturare, de canu sunt scutite cu totul ipostasurile umane, pe care le&am imaginat, de aceea, ca nişte noduri"

-postasurile divine sunt total transparente /nul, +ltuia şi în interioritatea iu!irii desăvârşite" Defiin$imea 5or nu se men$ine şi nu se dezvoltă prin firele su!$iri care 5e&ar uni ca purtătoareaceleiaşi fiin$e, cum e cazul la oameni ci Fiecare poartă în mod comun cu Celelalte întreaga fir7le îşi sunt prin aceasta deplin interioare, neavând să sară peste o punte su!$iată între 7le pentrurealiza printr&o astfel de comunicare o mai mare unire între 7le"

-nfinitatea Fiecăruia nu lasă posi!ilitatea unei astfel de su!$ieri a naturii divine între 7le" Ele se pasemăna, cum spun Sfin%ii <ărin%i, mai mult cu trei sori supralumino&i &i supratransparen%i, case cuprind &i se arată reciproc, purtnd în mod nedespăr%it aceea&i lumină infinită întrea)

=(ine Mă vede pe Mine vede pe Tatăl... (rede%i"Mă că Eu sunt întru Tatăl &i Tatăl întru Mine=spus 3ântuitorul 9În" K, I, :" 6ar Sfntul $asile spune' =(ine cu)etă la chipul *iului, &iîntipărit în sine pecetea 6postasului părintesc.. contemplnd frumuse%ea nenăscută în cnăscută=.

Tatăl, sau Soarele ca su!zisten$ă paternă a luminii infinite, face să apară în 7l pe Fiul, sau Soarele refle. al întregii lumini infinite, su!zistentă în Tatăl" Tatăl Se proiectează pe Sine în Sine ca Soafilial, văzându&Se mai departe prin +cesta şi cuprinzându&5 pe +cesta, sau arătându&Se şi mluminos prin +cesta" 8i tot 7l Se proiectează pe Sine în Sine ca un alt Soare, sau ca Duhul Sfân

arătându&Se prin +cesta şi mai luminos pe Sine, Soarele patern, şi pe Fiul, Soarele filial"Sunt trei ipostasuri reale, trei moduri reale în care su!zistă aceeaşi lumină infinită" Fiecare transpaca purtător al aceleiaşi lumini infinite prin Celelalte două, fiind interior 5or şi avându&5e interioape +celea" Dar în ordinea sipirituală, su!zisten$a luminii ca soare înseamnă su!iect conştieSu!iectul nu se poate despăr$i de conştiin$ă, conştiin$a nu se poate despăr$i de su!iect, căconştiin$a este în acelaşi timp realitate şi putere, ea fiind totdeauna predicatul unui su!iect"

Faptul că vor!im de -postasurile divine ca su!iecte nu înseamnă că reducem natura divină larealitate nesu!iectivă" #ersoana nu aduce caracterul de su!iect ca ceva nou în natura divină" Că

persoana nu e decât modul de su!zisten$ă reală a naturii" Dar aceasta nu înseamnă nici că e.istăfiin$ă impersonală, care&şi dă caracter de su!iect" Fiin$a nu e.istă real decât în ipostas, iar dacăspirituală, în su!iectul conştient"

Dar se poate spune mai departe* esen$a spirituală su!zistentă numai în su!iect implică totdeaunarela$ie conştientă între su!iecte, deci o ipostaziere a ei în mai multe su!iecte, într&o compenetrare transparen$ă reciprocă perfectă, în ceea ce a numit Sfântul -oan Damaschin perihoreza" Căci su!iect nu poate avea o !ucurie de e.isten$ă fără comuniunea cu alte su!iecte" În unitatdesăvârşită a Treimii, în conştiin$a fiecărui su!iect tre!uie să fie perfect cuprinse şi transparen

conştiin$ele celorlalte două su!iecte şi, prin aceasta, înseşi su!iectele purtătoare ale lor"



Deci esen$a spirituală supremă su!zistentă nu e un su!iect conştient singular, ci o comunitate su!iecte, care sunt deplin transparente" Treimea #ersoanelor divine $ine de esen$a divină, fără ca cetrei #ersoane să Se confunde în unitatea esen$ei"

Sfntul 3tanasie zice' =3 spune de *iul că putea &i să nu fie, e o impietate &i o îndrăzneală atin)e fiin%a Tatălui8 căci putea ea să nu fie ceea ce e propriu ei- 3ceasta e asemenea cu a zic

putea să nu fie un Tatăl. ar precum Tatăl e un ve&nic prin fire, a&a e născător ve&nic prfire. 6ar a zice' Tatăl voie&te pe *iul &i (uvntul voie&te pe Tatăl nu arată o voin%ă antecedenDna&teriiG, ci indică autenticitatea aceleia&i firi &i calitatea &i identitatea fiin%ei=.

-ar Sfntul $asile zice' =Binele este pururea în umnezeu (el mai presus de toate8 dar e un inca să fie Tată al unui astfel de *iu8 deci niciodată nu lipse&te inele din El, nici nu vrea să fTatăl fără *iul8 iar voind, nu e fără putere8 iar voind &i putnd, e firesc să aiă ve&nic pe *iupentru că ve&nic El voie&te să fie inele=.

b# Fiin0ă şi *ers!ane 1n Sfânta Treime

În amândouă te.tele acestea e.isten$a #ersoanelor divine e dedusă din !unătatea lui Dumnezeu" D!unătatea e socotită de Dogmaticile de şcoală ca o însuşire a fiin$ei divine" Sfin$ii #ărin$i gândemai comple." 7i nu cugetă fiin$a separat de #ersoană" %unătatea fiin$ei se arătă în rela$ia dint#ersoane"

Desigur, ei nu confundă prin aceasta #ersoanele, pentru că naşterea e o proprietate incomunica!ilăTatălui" Dar în actul naşterii se manifestă în acelaşi timp, într&un anumit fel personal, însuşirfiin$ei divine de a fi !ună" Fiecare #ersoană manifestă însuşirile comune ale fiin$ei din pozi$ia Sproprie"

#lenitudinea e.isten$ei, proprie fiin$ei divine, plenitudine de care $ine şi !ucuria şi fericirea deplicare nu poate avea decât forma de su!iectivitate pură, nu poate fi trăită de un singur eu" Bucuria unul sin)ur nu e ucurie deplină, deci nici o plenitudine de eisten%ă. 6ar ucuria de eistencomunicată de un eu altui eu, treuie să fie în cel ce o prime&te tot a&a de deplină ca &i în cel cedăruie&te. eci &i plenitudinea de eisten%ă.

Dar aceasta înseamnă dăruirea deplină a unui eu altui eu, nu numai o dăruire a ceva din sine, sau d!unurile sale" 7a tre!uie să fie corela$ie de dăruire şi de primire totală între două eu&uri, pentrurealiza un fel de cuprindere reciprocă a eu&urilor, care pe de altă parte rămân distincte în aceas

cuprindere"

În iu!irea deplină persoanele nu se dăruiesc şi nu se acceptă numai reciproc, ci se şi afirmă reciproşi personal, se pun în e.isten$ă prin dăruire şi primire" 6uirea divină este atoteficientă. Tatăl punpe *iul din veci în eisten%ă, prin dăruirea inte)rală a Sa, iar *iul afirmă pe Tatăl din vecontinuu ca Tată, prin faptul că Se acceptă ca pus în eisten%ă prin Tatăl, prin faptul că Sdăruie&te Tatălui ca *iu.



+firmându&se reciproc în e.isten$a în distinc$ia lor, prin iu!irea perfectă actele prin care săvârşeşte aceasta sunt acte din veci şi au un caracter de acte cu totul personale, deşi sunt acte care #ersoanele divine sunt împreună active"

Dacă iu!irea $ine fiin$ial de Dumnezeu, atunci şi raportarea reciprocă în care se manifestă iu!ir5or tre!uie să ai!ă o !ază fiin$ială, deşi pozi$iile pe care le ocupă #ersoanele în această raportasunt neschim!ate între 7le" în umnezeu treuie să fie Tată &i *iu &i uh Sfnt. ar <ersoane

nu"0i schimă aceste pozi%ii între Ele. <e de altă parte, fiin%a fiind una &i fiind iuiredesăvr&ită, raportarea e ca de la e)al la e)al, nu ca de la superior la inferior, nici ca întstrăini.

Dacă Dumnezeu ar tre!ui să Se raporteze la ceva străin de Sine, ar însemna că are lipsă de cevdeose!it de Sine" 6aportarea lui Dumnezeu tre!uie să ai!ă loc în 7l însuşi, dar totuşi între eu&udeose!ite, pentru ca raportarea şi deci iu!irea să fie reală"

Ca să men$inem defini$ia iu!irii ca act divin fiin$ial şi în acelaşi timp defini$ia acestui act ca rela$iar fiin$a divină ca una, e necesar să vedem fiin$a divină simultan ca unitate & rela$ie, ca rela$ie

sânul unită$ii" 4ici unitatea nu tre!uie sfărâmată în favoarea rela$iei, nici rela$ia anulată în favoarunită$ii"

1r, Sfânta Treime e mai presus de deose!irea între unitate şi rela$ie, aşa cum le în$elegem no6aportarea reciprocă este act, iar actul acesta este fiin$ial în Dumnezeu şi în acelaşi timp indicădistinc$ie a Celor ce Se raportează /nul la +ltul" 6aportarea este comună în Dumnezeu, deşi fieca#ersoană are altă pozi$ie în acest act comun al raportării* =Suiectul adevărat este o raportare(elor trei, dar o raportare care apare ca esen%ă, o raportare esen%ială=.

%# Fie%ărui Subie%t treimi% 1i sunt interi!are :elelalte d!uăFiecărui Su!iect treimic îi sunt interioare Celelalte" Fiecărui Su!iect treimic îi sunt în acelaşi timdesăvârşit transparente Celelalte, ca alte eu&uri ale Sale" Fiul apare în conştiin$a Tatălui prin actnaşterii ca o altă Sine" upă Sfin%ii <ărin%i, Sinea Tatălui nu S"ar cunoa&te pe Ea însă&i dacă n"avea în o)linda con&tiin%ei Sale pe *iul ca o altă con&tiin%ă a Sa.

+ceasta nu înseamnă că Fiul îi aduce Tatălui din afară cunoaştere de Sine, ci că Tatăl numai întruce su!zisten$a esen$ei divine ca Tată, deci întrucât e născător al Fiului, Se cunoaşte pe Sine" Cu acuvinte esen$a divină, numai întrucât su!zistă real ca trei -postasuri, e lumină sau faptul că e lumi

se arătă în aceea că su!zistă în trei -postasuri ce Se cunosc împreună"

Sfntul 3tanasie zice' =umnezeu e sau în%elept &i nu necuvntător, sau, dimpotrivă, neîn%ele&i necuvntător. acă e al doilea lucru, asurditatea reiese de la sine. 6ar dacă e primul lucru,de întreat cum e în%elept &i cuvntător. +are avnd (uvntul &i în%elepciunea din afară, sau dSine- acă din afară, va fi cineva care 6 le"a dat ui &i înainte de a le primi a fost neîn%elept necuvntător=.

-ar Sfntul Hri)orie de AKssa zice' =(ăci dacă *iul, precum zice Scriptura, e puterea

în%elepciunea &i adevărul &i lumina &i sfin%enia &i pacea &i cele asemenea, înainte de a fi *iu



cum socotesc ereticii, n"ar fi desi)ur nici acestea. 6ar nefiind acestea, vor în%ele)e desi)ur snpărintesc )ol de aceste unuri=.

Sinea Tatălui Se cunoaşte pe 7a însăşi prin faptul că Se cunoaşte din imaginea Sa, din Fiul, precuFiul Se cunoaşte privindu&Se în Tatăl ca modelul Său" Su!iectul Tatălui naşte o imagine a Sa, ca prea să Se cunoască pe Sine" Însă condi$ia cunoaşterii Sale reale -o dă nu o simplă imagine gândită5ui, ci o imagine reală, care prin e.isten$a ei îi arătă nu numai ce poate să gândească, ci şi ce poa

să facă şi cum poate să iu!ească, adică o imagine care primeşte şi ea prin aceasta fiin$a Tatălui"Tatăl Se cunoaşte pe Sine în Fiul şi prin Fiul, numai întrucât Fiul ca imagine reală a Tatălproiectează spre Tatăl e.isten$a Sa, ca Fiu al Tatălui dar şi Fiul Se cunoaşte pe Sine prin aceasTatăl Se cunoaşte pe Sine în Fiul nu ca într&o imagine pasivă a Sa, ci ca într&o imagine activă, caîntoarce şi ea spre Tatăl cunoaşterea Sa despre 7l, cunoaştere ce a devenit posi!ilă întrucât a lunaştere ca imagine reală perfectă a Tatălui"

Cunoaşterea în general uneşte în sine caracterul comun al cunoaşterii şi naşterea unuia din cei dparteneri ai cunoaşterii, din celălalt" 3ă cunosc pe mine din ceea ce am produs, întrucât îm

seamănă" Dar cel mai !ine mă cunosc din cel ce reproduce prin naştere chipul perfect al meu, caîmi înfă$işează nu numai în mod pasiv chipul meu, ci mi&l comunică şi activ"

4aşterea Fiului de către Tatăl e premisa cunoaşterii de Sine a Tatălui, realizată în mod comun Fiul" Fiecare dintre noi se cunoaşte nu numai din cel pe care l&a născut, ci împreună cu oricasemen al său, cu care are ipostaziată aceeaşi natură" în Dumnezeu însă, al doilea -postas nu poaproveni decât din #rimul, pentru că unitatea în Dumnezeu este desăvârşită, sau pentru că unitatea are în Dumnezeu însuşi ultimul izvor, nu trimite la un izvor superior"

4atura divină este ipostaziată în al doilea -postas prin naşterea +cestuia din #rimul şi în al treil-postas prin purcederea din #rimul" 4ici un -postas din Treime nu provine din două -postasuri" Dîntrucât natura umană su!zistă în multe ipostasuri şi în fiecare cu anumite nedeplinătă$i şi nprovine în su!zisten$ele ei dintr&un singur ipostas în mod direct şi pentru că manifestă anumdistan$e, fiecare ipostas uman se cunoaşte pe sine"

În măsura în care cunoaşte mai multe ipostasuri şi învinge distan$ele dintre sine şi ele" în Dumnezînsă, Tatăl are toată natura ipostaziată numai în Fiul şi în Duhul Sfânt şi între +ceştia şi 7l nu e ni

o distan$ă"




*ărintele Dumitru Stănil!ae şi 3ar%-nt!ine :!sta de 6eauregard – Experien0a Treimii<?Suntem t!tdeauna Trei@A

Sfinte umnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluie&te"ne pe noi; Întreit Sfinte, revarasupra noastră &i în noi iuirea Ta ne)răită &i ve&nică. *ă"ne să ne împărtă&im de iuirea Tdumnezeiască, (el ce e&ti inecuvntat în veci. 3min.



<Dumnezeu este capătul tuturor aspira$iilor mele" 7 desăvârşirea însăşi" 7 #ersoana în comuniune deplinătatea 7i* 7a nu se poate !ucura decât în comuniune, iar aceasta cere Trei #ersoane" definitiv suntem trei, totdeauna trei. (hiar dacă suntem într"un număr mai mare, to%i ceilal%i sucel de"al treilea F VeiU.

0edem aceasta în folosirea celor trei pronume personale* Weu, tu, elX" acă noi doi nu iuim pe ual treilea, iuirea noastră în umnezeu nu este desăvr&ită. 3ceastă ecludere a celui de"

treilea întinează le)ătura noastră. 3ă dezinteresez de celălalt, vor!esc rău de el" -ar apoi, când Wedevine WtuX şi WtuX devii WelX, eu voi vor!i despre tine aşa cum nu se cuvineR 6uirea în doi poatepe deplin )eneroasă numai dacă este întoarsă spre un al treileaK.

I. . . ca ei să fie una a&a cum Aoi suntem una, Eu în ei &i Tu în Mine, ca ei să fie în chdesăvr&it unaJ 9În , MM:"</em asfel e@#eriena &reimii. < Au pot să mă realizez în iuire, dacă nu eistă în fa%a mea un Vtcare mă face responsail, care face apel la mine &i căruia treuie să"i răspund. Au mă pdezvolta deplin, nu sunt fericit dect în responsailitate. 3ltfel, devin un epicureu, vreau să"msatisfac doar plăcerile mele. Dar responsa!ilitatea mă face să spun* cum mă pot !ucura de via$

dacă nu e.istă un WtuX; Aumai cu lucrurile sunt sin)ur, mă plictisesc. e a& avea lumea întrea)dacă n"ar eista nimeni, n"a& avea căldura celuilalt. 4umai celălalt mă face fericit, îmi dă pofta via$ă dacă n&ar fi celălaltRDar celălalt înseamnă şi responsa!ilitate" (elălalt este &i o )ranipentru mine, nu suntem confundaili. El este un ostacol în calea e)oismului meu de a mă rupde el sau de a"l în)hi%i. +m nevoie de iu!irea cuiva" +m nevoie ca acest celălalt să rămână altul, nu se confunde cu mine, dar să fie unit cu mine" 4u e.ist numai eu" 7.istă şi un WtuX pentru că e.iso comunicare între el şi mine" Dacă nu ar e.ista comunicare în iu!ire, nu ar e.ista nici o posi!ilitade a fi fericit" Tatăl este Tată &i *iul este *iu. Ei treuie să fie diferi%i. uhul este martorul iuiror, El ia parte la ucuria fiecăruia fa%ă de celălalt. ar în rela%ia lor cu uhul Sfnt, Tat

treuie să rămnă Tată &i *iul treuie să rămnă *iu.e &aăl el fără "e înce#u, #e Fiul el îm#reună fără "e înce#u, #e u0ul el îm#reună /e$niumnezeirea cea una, ca 0eru/imii a- slă/i în"răznin" zicem: Sfnt, Sfnt, Sfnt e&ti umnezenostru, pentru ru)ăciunile tuturor sfin%ilor Tăi, mntuie&te"ne pe noi; 9Treimica, /trenie, glas E

7.perien$a treimică este o e.perien$ă cotidiană care îşi are o!ârşia în Dumnezeu&Tatăl, manifestarîn Dumnezeu&Fiul, comunicarea în Dumnezeu&Duhul" 1mul este creat după chipul Treimdumnezeieşti" 7.istă un <eu L tu L el@, o fiin$ă în comuniune cu Dumnezeu şi cu creaturile"

<7ste vor!a de o e.perien$ă sociologică, psihologică şi, mai mult decât atât, ea este fundamentapentru noi" Fără ea nu putem e.ista deplin ea este înrădăcinată în fiin$a noastră şi niciodată nu mvoi mul%umi cu nivelul la care mă aflu. Totdeauna voi vrea să mer) mai departe. Sunt însetat deiuire nesfr&ită. Responsailitatea mea nu se stin)e niciodată.

#sihologic vor!ind, simt fa$ă de fiica mea sau de fiul meu că nu am făcut niciodată tot ceea tre!uia să fac fa$ă de so$ia mea, fa$ă de ceilal$i, n&am făcut niciodată ceea ce tre!uia să fac" deschide aici o perspectivă nesfârşită pentru a&mi e.ercita, pentru a&mi manifesta responsa!ilitatepentru a face tot mai mult pentru celălalt iar el să facă ceva pentru mine pentru a ne arăta tot m

mult iu!irea" #ână unde; 5a infinit" Dar de unde vine oare această sete de infinit, dacă acest infin



nu este realizat undeva, la un anume nivel; +ceastă aspira$ie apar$ine naturii noastre" De ce oasuntem astfel; Cine ne&a făcut aşa; Cred că aici e.istă un semn ce trimite spre temeiul e.isten$noastre"

Treuie să )ăsim într"o zi satisfacerea deplină a acestei aspira%ii de a iui nesfr&it, de a ne dărdeplin, adică infinit, celuilalt, de a nu mai avea nici o umră în iuirea noastră, nici o reticen%nici o rezervă, nici o distan%ă. 3ltfel totul ar fi lipsit de sens. De ce; 6a$ionalitatea profundă

e.isten$ei noastre rămâne învăluită câtă vreme nu intrăm în legătură cu Celălalt, Tu&ul care esizvorul şi capătul aspira$iei noastre infinite de a iu!i" 5a capătul şi la originea vie$ii mele se aflădesăvârşire a iu!irii manifestată în mine prin dorin$a infinită de iu!ire* în ea se înrădăcineara$ionalitatea iu!itoare a fiin$ei mele"

Credin$a nu este numai ceva sentimental, ceva lipsit de temei, în Dumnezeu avem şi un 5ogos, uWCuvântX, un 0er!, o 6a$iune, nu numai un WDuhX, un Suflu"

6esponsa!ilitatea fa$ă de celălalt mă face să ating cu degetul această ra$ionalitate plină de duhul, iu!ire" #rin această ra$ionalitate îl simt pe celălalt" #rin cuvântul său, prin prezen$a sa, celălalt este

mine" Dar nu numai el se află în mine" Cel căruia eu îi spun WtuX şi pe care astfel îl port în mine esşi el în legătură cu un altul, cu ceilal$i" -ntru astfel în comuniune cu o fiin$ă care este ea însăşi comuniune cu o persoană, în tine e.istă şi celălalt tu eşti în el şi, plin de el, tu eşti în mine" Cânvor!esc cu tine, mă gândesc şi la celălalt cu care tu eşti în legătură" 8i el lucrează în mine* esprezent în mine în responsa!ilitatea pe care o am fa$ă de el"

Sunt întotdeauna o treime. Sunt în mine însumi o treime. Sunt o icoană, un chip al SfintTreimi. Sunt un chip triadic, dar îndeosei o icoană a *iului &i, prin El, sunt în le)ătură cTatăl. 4u e.istă un WeuX izolat, nici numai Weu şi tuX, cum spunea 3artin %u!er* e.istă şi un WelX" T

&i eu avem o responsailitate fa%ă de un celălalt. 3ceastă responsailitate este importantă &i ea nune&te într"o mare seriozitate.

+cesta este chipul Treimii în om" 7l poate fi descoperit în mod e.perimental, pentru că e.istă aun sentiment al necondi$ionatului, al a!solutului" Suntem necondi%ionat oli)a%i unul fa%ă de alt&i fa%ă de un celălalt. -ar aceasta tre!uie neapărat să vină de la o instan$ă supremă care a imprimatnoi ca o pecete această responsa!ilitate, această adâncă seriozitate care ne uneşte, care nu ne lasă superficial, ci ne sfin$eşte" I0i a zis umnezeu' Să facem om după chipul &i asemănarea Aoastr9Fc , MJ:" < umnezeu@ este la singular, < să facem@ este la plural* un sin)ur umnezeu,comuniune de persoane. upă chipul &i asemănarea (elui 6ntreit"@nul a fost creat dintr

început omul

umnezeule în Trei fe%e, (are ai plăsmuit după chipul &i asemănarea Ta neamul omenesc &i dnefiin%ă la fiin%ă ai adus toate, ?ie mă închin, pe Tine Te cinstesc &i în cntări Te slăvesc.

umnezeule 3totputernic &i sin)ur nescris"impre:ur, vino &i Te sălă&luie&te su acoperi&ul meu.

oamne (el în Trei străluciri, trimite lumina Ta &i luminează"mă intru ne)răită iuire a inimTale 9Duminica Tuturor Sfin$ilor, 3iezonoptica, cântarea J:"



umină neînserată, Soare în trei străluciri, @nule umnezeu necuprins, sin)urul omn Stăpn, luminează inima mea cea întunecată, ca să strălucesc cu razele slavei Tale &i să Te c&i slăvesc intru to%i vecii 9Cântarea H:@"

D<r. M. (osta de Beaure)ard &i <r. umitru Stăniloae. Mica o)matică vorită. ialo)uri (ernica, Editura eisis, SiiuG


*ărintele 3ihail Stan%iu - *redi%ă la *rivegherea 1n %instea *ra"ni%ului Sfintei Treimi

ISunt Trei care mărturisesc în (er, Tatăl, (uvntul &i Sfntul uh &i ace&ti Trei @na suntSfântul +postol şi evanghelist -oan, ucenicul cel iu!it al 5ui ristos ne face această descoperi



despre Dumnezeu în prima sa epistolă so!ornicească şi ne arată că cele Trei #ersoane dumnezeie/na sunt de o fiin$ă, de o cinste, de o slavă pururea fiitoare"

Dumnezeu cel #rea!un, Cel mai presus de toate S&a arătat în lumea creată de 7l, S&a făcut cunoscoamenilor mai întâi prin um!ră, prin semne, iar apoi prin mod deplin arătând toate câte ne ernecesare şi suficiente pentru a&5 cunoaşte, pentru a do!ândi via$a 5ui, adică pentru a ne mântuCăci a dondi via%a ui umnezeu, via%a ve&nică, înseamnă a" cunoa&te pe umnezeu (

adevărat &i pe 6isus >ristos pe care El "a trimis.Mntuitorul >ristos a venit pe pămnt, *iul ui umnezeu &i (uvntul (el ve&nic ÎntrupndSe de la uhul Sfnt &i din <ururea *ecioara Maria &i împropriindu"0i firea omenească pentruo umple de ucuria, de plinătatea, de via%a Sa cea dumnezeiască, &i apoi unindu"Se cu noi prcredin%ă să ne umple &i pe noi de via%a Sa, de plinătatea &i de ucuria Sa.

%iserica în a doua zi după praznicul Cincizecimii, Îl cinsteşte pe Însuşi Dumnezeu, #rea SfânTreime, Dumnezeu Cel +devărat"

Este ziua închinată Sfintei Treimi, este o sărătoare prin care iată noi suntem chema%i să"cunoa&tem pe umnezeu, să" cunoa&tem prin iuire, nu printr&o acumulare de informacalitative sau cantitative despre 7l" Dumnezeu e mai presus de conceptele omeneşti oricât de largifi ele"

Dumnezeu este #ersoană iu!itoare, este -u!ire şi Treime iu!itoare de #ersoane şi această iu!ire5ui Dumnezeu a devenit roditoare în actul crea$iei, Dumnezeu aducând în e.isten$ă şi alte fiinra$ionale şi iu!itoare după Chipul Său, pentru că aşa a vrut 7l" 1amenii n&au venit în e.isten$ă dneant sau dintr&o materie care se reorganizează la infinit şi care a atins un grad superior

structurare, ci oamenii au fost aduşi de Dumnezeu în e.isten$ă, în via$ă ca să&5 cunoască pe 7l"umnezeu ne"a făcut pe noi to%i după chipul &i spre asemănarea Sa suflnd asupra noastrdarul, puterea, ener)ia lucrătoare &i creatoare, dătătoare de via%ă a uhului Său, a uhulSfnt.

S&a arătat Dumnezeu, astfel ca Treime de #ersoane în întreaga istorie a mântuirii noastre, în întreaistorie a cosmosului" Căci mai întâi de toate, cosmosul prin unitatea şi prin diversitatea păr$ilreflectă taina 5ui Dumnezeu, Treime şi /nime, deopotrivă" 3ulte făpturi dar într&o înlăn$uire şi îno împletire a scopurilor, a sensurilor lor, într&o armonie unitară reflectă taina 5ui Dumnezeu, Treim

& /nime"

5a început Dumnezeu a făcut cerul şi pământul spune Cuvântul dumnezeiesc" În lim!a e!raicăfolosit pentru Cuvântul, #ersoana sau desemnarea 5ui Dumnezeu, un termen la plural L 7lohimtermina$ia <im@ este de plural, şi întotdeauna în 0echiul Testament, în lim!a e!raică, unde apaserafim, 0eru/im, iată 5lo0im, este folosit pluralul care atestă şi unitatea celor mai multe #ersoandesemnate prin această numire" +dică umnezeu nu este o sin)ură <ersoană, ci o Treime <ersoane.



3ai apoi Dumnezeu S&a arătat iarăşi, /nul în fiin$ă dar mai multe #ersoane când a zis ISă faceom după (hipul &i asemănarea AoastrăJ. -ată sfatul treimic descoperit şi care ne arată Dumnezeu este o Treime iu!itoare de #ersoane"

S"a arătat apoi umnezeu la ste:arul Mamvri, cnd roul Său credincios, 3vraam era atăt iuitor de străini, înct a devenit )azdă a ui umneazeu Însu&i. Su! chipul a Trei ÎngeDumnezeu S&a arătat lui +vraam şi a şezut la masă împreună cu el aşa cum vedem în icoana Sfint

Treimi, cei Trei Îngeri care au stat la masă cu +vraam" 8i îi recunoaştem pe cei Trei Îngeri care suchipurile celor Trei #ersoane dumnezeieşti, -coane în lumea creată"

• Dumne"eu-Tatăl stând aici în partea dreaptă a icoanei, are în spate o casă Iîn casa Tatăl Meu sunt multe lăca&uriJ ,

• 3ântuit!rul 7rist!s este la mi(loc în veşmânt roşu şi al!astru adică, arătând cele două fifirea divină şi umană şi având în spate un pom, pentru că 7l este #omul 0ie$ii, iar în stânga tot,Sfântul Duh este reprezentat în culorile străvezii ale cerului, având în spate un muntmuntele urcuşului duhovnicesc" uhul Sfnt este (el care înal%ă firea omenească &i îndumnezeie&te.

+şa S&a arătat Dumnezeu şi în 0echiul Testament ca Treime iu!itoare"

Sfntul prooroc 6saia a văzut cerurile deschise şi pe serafimi lăudându&5 pe Dumnezeu cu cântarISfnt, Sfnt, Sfnt, omnul SavaotJ , cu această întreită do.ologie dedicată /nui SingDumnezeu"

<salmii de asemenea ne voresc despre *iul &i (uvntul ui umnezeu, despre Duhul cel Sfâ

pe care noi Îl cerem să nu&5 ia de la noi Iuhul Tău cel Sfnt nu" lua de la mineJ , dar Izisomnul omnului meu, &ezi de"a dreapta Mea, pnă ce voi pune pe vră:ma&ii Tăi a&ternpicioarelor TaleJ.

-ată deci câteva din descoperirile Sfintei Treimi încă din 0echiul Testament, mai clar, mai claaceste descoperiri sau mai ascunse, în um!ră, în sim!oluri" Dar oamenii au putut să&5 cunoască pDumnezeu ca şi Creator, ca şi ocrotitor sau proniator al lumii"

#rin Întruparea Fiului Său, Dumnezeu însă ni S&a descoperit ca şi 3ântuitor" Căci numele 6isus, 6osua sau 6ehosua în lima eraică înseamnă umnezeu mntuie&te. 0i" numim &i noi p>ristos, 6isus, adică umnezeu Mntuitorul &i >ristos adică @nsul sau Mesia, pentru că >risteste *iul &i (uvntul ui umnezeu (el $e&nic.

Sfântul +postol şi 7vanghelist -oan începe evanghelia sa prin aceste cuvinte care vin iată completarea şi în detalierea tuturor revela$iilor din 0echiul Testament despre Dumnezeu Iînceput a fost (uvntul, &i (uvntul era la umnezeu &i umnezeu era (uvntul. Toate prin Es"au făcut &i nimic din ce s"a făcut nu s"a făcut fără El.J 8i legând cu al doilea stih al 0echiului Testament al căr$ii Facerii, al primului capitol din carteFacerii că Iuhul ui umnezeu Se purta pe deasupra apelor.J



Dumnezeu +totputernic fiind, iată, devine neputincios în fa$a li!ertă$ii noastre care Îl refuză, caare şi această putere de a&5 refuza" 0ede$i, de aceea umnezeu &i"a arătat unătatea ui deplină raport cu omul, că nu "a făcut pe om ca pe un root, ca pe un u&tean, care ascultă ore&poruncile ui. Ci l&a făcut după chipul Său, cu li!ertate deplină"

(e tată iuitor î&i arată fa%ă de copilul său asemenea dra)oste înct îi dă ocazia sau îi dă dreptul de a"i refuza iuirea- $ede%i ct de mult ne cinste&te umnezeu pe noi oamenii &i cum n

ne a)resează de&i ar putea, dar iată ne cheamă numai, ne sfătuie&te să" cunoa&tem, să împlinicuvintele, poruncile ui care sunt spre inele nostru.

7.istă această treaptă a cunoaşterii apofatice sau prin trăire, căci atunci când iu!eşti pe cineva mîntâi trăieşti rela$ia, iu!irea cu el şi apoi vor!eşti despre el"

+şa au trăit unirea sau vederea cu Dumnezeu şi 5ui Dumnezeu, Sfin$ii #rooroci, Sfin$ii +postoSfin$ii 3artiri, Sfin$ii #ărin$i ai %isericii, to$i sfin$ii care din preplinul !ucuriei iu!irii 5ui Dumnezne vor!eau şi nouă şi ne vor!esc şi nouă despre 7l"

umnezeu Se descoperă oamenilor &i ace&tia din ucurie voresc despre El, cunoscnd măre%iputerea dar &i smerenia sau sfiala în fa%a liertă%ii omene&ti.

ristos Însuşi S&a pogorât pe pământ şi S&a smerit pe Sine, chip de ro! luând, ascultător fiind pânla moarte şi încă moarte pe Cruce şi nu ne"a for%at, n"a for%at pe nimeni să" urmeze, să" asculte sau să"&i ia (rucea " a chemat. Din -u!irea 5ui (ertfitoapână la moarte şi totodată până la Înviere am primit şi noi iată, poarta cunoaşterii şi a intrării Împără$ia 5ui Dumnezeu"Dumnezeu ni S&a descoperit ca -u!ire, şi ristos pe pământ ne&a vor!it despre această -u!ire a 5

Dumnezeu Icăci att de mult a iuit umnezeu lumea, înct "a dat pe *iul Său cel @nul Aăscca oricine crede în El să nu piară ci să aiă via%ă ve&nică.J

;i >-a dat n!uă Dumne"eu-Tatăl, pe Fiul Său :el Iubit %a pe El să-> as%ultăm şi să-> urmămşi prin a%eastă %un!aştere a >ui să d!bândim via0a %ea veşni%ă#

Dumnezeu nu ne ascunde nimic despre Sine, nu ne ascunde nimic despre lumea creată de 7l, deschide posi!ilită$ile cunoaşterii, realită$ii mai întâi necreate a 5ui dar şi a lumii create de 7l frumuse$ea ei originală şi plină de semnifica$ii" Căci Duhul Sfânt Creator al 5ui Dumnezeu miştoate particulele universului într&o simfonie cosmică mai frumoasă decât orice crea$ie omenească"

0ede$i crinii câmpului, cât de frumoşi sunt, şi totuşi mâine se usucă" Frumuse$ea 5ui Dumnezeunetrecătoare dar se manifestă şi prin florile lumii, prin păsările, prin creaturile, prin luminile stelelprin mersul planetelor prin întrepătrunderea şi între$eserea asta a sensurilor lucrurilor care nu mişcă haotic ci toate au nişte direc$ii şi nişte mişcări precise"

Spre răsuflare a trimis Dumnezeu aerul pe pământ iar din apă a plămădit via$a, soarele fiind cel caîntre$ine la nivel !iologic această via$ă" Dar nu soarele, nici aerul, nici apa au creat&o, ci DuhCreator de via$ă a 5ui Dumnezeu" 7l face să pulseze via$a la toate nivelurile e.isten$ei, minera

vegetal, animal, uman şi îngeresc"



uhul Sfnt al ui umnezeu care de la Tatăl purcede, iată ne a:ută &i pe noi să cunoa&teminunatele lucrări ale ui umnezeu din crea%ie &i din istoria mntuirii noastre.

ristos ne&a vor!it cel mai deplin despre Sfânta Treime"

În evanghelia după -oan şi în toate scrierile din 4oul Testament ale ucenicilor Săi Îl vedem p

Dumnezeu şi&5 cunoaştem pe Dumnezeu, Sfânta Treime IEu &i Tatăl Meu, @na suntemJ spuristos în capitolul al paisprăzecelea de la -oan, I$ă voi trimite vouă pe uhul SfnMn)ietorul, (are de la Tatăl purcede &i 3cela vă va călăuzi pe voi la tot 3devărul, căci din aMele va lua &i vă va vesti vouă.J -ată cum Duhul Sfânt ne călăuzeşte spre unirea şi cunoaşterea 5ristos" Au ne apropiem de umnezeu " Sfnta Treime dect prin uhul Sfnt, (el care mi&inimile noastre în ru)ăciune ca să stri)ăm I3vva <ărinteJ către umnezeu. 0i să" mărturisipe umnezeu F Sfnta Treime.

+poi ucenicii ui >ristos ne"au transmis &i nouă învă%ătura despre umnezeu (el @nul în fiin%dar Întreit în <ersoane. #rin ce; #rin toate rânduielile !isericeşti"

Mai înti de toate prin Botez , căci ristos a zis în evanghelia după 3atei, ultimul capitol Imer)la toate neamurile otezndu"le în numele Tatălui, &i al *iului, &i al Sfntului uh &i învă%ndle să păzească toate cte v"am poruncit vouă.J -ată că 3ântuitorul ristos ne arată că adevăra%otez este în numele Sfintei Treimi, în întreita scufundare adică în numele fiecărei #ersoane tododată în amintirea celor trei zile cât a stat 3ântuitorul ristos în mormânt"+sta este Tradi+postolică despre cunoaşterea 5ui Dumnezeu"

3ai târziu Sfin$ii #ărin$i, trăind şi e.plicând învă$ătura Sfin$ilor +postoli au aşezat în formu

dogmatice şi în reguli de administrare !isericească toate rânduielile de la ristos, despre via$a cduhovnicească, despre cunoaşterea 5ui Dumnezeu şi despre participarea noastră la taina şi la via5ui Dumnezeu"

De aceea se cade să cunoaştem învă$ătura ortodo.ă despre Dumnezeu aşa cum ne&au lăsat&o Sfin#ărin$i, şi amintim câ$iva, Sfântul 0asile cel 3are, Sfântul Nrigorie Teologul, Sfântul -oan Nură +ur, Sfântul 4icolae, Sfntul Spiridon, cel care a arătat @nitatea Treimii prin acea minune Sinodul Înti Ecumenic,mai %ine%i minte- 3 luat o cărămidă &i a zis, Iprecum în aceascărămidă sunt trei elemente apa, pămntul &i focul care coeistă &i dau o sin)ură sustan%ă, aîn Sfnta Treime sunt Trei <ersoane, de o fiin%ă, Tatăl, *iul &i uhul Sfnt.J 0i a strns

cărămidă în mnă &i a curs apa pe pămnt, %ărna i"a rămas în palmă iar flăcările s"au văzie&ind dintre de)etele lui.



t!tdeauna, %redin0a 1ntr-Bnul Dumne"eu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, de ! fiin0ă şi de ! %instede ! slavă 1n ve%i#

3poi umnezeu " Sfnta Treime e prezentă în formulele noastre de închinare, chiar în semnSfintei (ruci, căci cele trei de)ete strnse reprezintă Sfănta Treime &i @nime, iar cele doude)ete strnse în palmă adunate, reprezintă firea divină &i firea umană ale ui >ristos, *iul umnezeu care S"a Întrupat pe pămnt &i El ne"a deschis calea mntuirii prin (ruce.

:ând "i%em Slavă Tatălui, şi Fiului şi Sfântului DuhA mărturisim de asemenea unitatea diversitatea Treimii#

+poi alte rugăciuni le rostim şi le auzim la Sfânta 5iturghie, când preotul zice !inecuvântarI>arul omnului nostru 6isus >ristos &i dra)ostea ui umnezeu Tatăl, &i împărtă&irSfntului uh să fie cu voi to%i;J.

-ată că Trei sunt care mărturisesc în cer, Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh şi aceşti /na sunt"

Să&5 cinstim şi noi pe Dumnezeu în /nitate, în unitatea de credin$ă cu Sfin$ii #ărin$i, cu Sfin+postoli şi să nu ne lăsăm amăgi$i de noua construc$ie !a!ilonică a ecumenismului, sauglo!alismului care îndepărtează pe oameni de la ristos cel +devărat propunând un idol după chipşi asemănarea mai marilor lumii acesteia care nu&5 au pe ristos"

umnezeu să ne dea putere &i în%elepciune ca să trăim în această (incizecime continuă Bisericii su adumrirea, su inspira%ia, ocrotirea &i luminarea Sfntului uh, (are nu a plecniciodată în concediu, ci a fost pururea lucrător în Biserica ui >ristos, în Biserica +rtodoă a dat, a rodit, mereu sfin%i în fiecare )enera%ie. 3&a să ne lumineze umnezeu; 3min.




*ărintele :iprian ;egreanu - *redi%i la *ra"ni%ul Sfintei Treimi, a d!ua "i de 'usalii

re"ici ale ărinelui i#rian Ne'reanu (luA-Na#oca) la raznicul %finei &reimi, a "oua zi Rusalii (2>11)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" +min"

Suntem în a doua zi de 6usalii" #ână acum două&trei veacuri se $ineau şi a doua zi şi a treia zi d6usalii, aşa cum se $ine şi la #aşti şi la Crăciun" 3ai sunt zone şi în $ara noastră unde se mai $ine ştreia zi, dacă vă duce$i prin păr$ile 3aramureşului sunt sate care au hram a treia zi de 6usalii" A""8i, cu adevărat, săr!ătoarea aceasta merită să fie astfel cinstită" +cestei a doua zi de 6usalii târziu



s&a dat această rânduială de a fi cinstită Sfânta Treime, târziu, pentru că dintru început, toate cele trzile şi nu numai cele trei zile, toată săptămâna de după 6usalii era pusă în cinstea #ogorârii DuhulSfânt, a naşterii %isericii, era %iserica lui ristos atunci" Într"un fel sau altul, am zice că ea a fozămislită pe cruce din sn)ele care a curs din coasta lui >ristos &i prin moartea Sa, prin :ertfSa, dar s"a născut acum la Rusalii, cnd dintr"o mnă de oameni, 11 oameni &i al%i c%iva zecare s"au alăturat lor, va începe acest vrte: care va schima lumea întrea)ă.

Ca un vârte( a fost nu numai vuietul Duhului Sfânt care s&a auzit atunci în -erusalim şi s&înspăimântat to$i, s&au înfricoşat şi s&au mirat, încât au venit din toate păr$ile -erusalimului la caunde erau aduna$i +postolii, unde s&a auzit că s&a dus vuietul de vânt care vine repede şi acest vuide vânt parcă a continuat să se rotească şi să cucerească o lume întreagă"3&a cum spunea părintele Teofil IAu am văzut uhul SfntJ F &i el o zicea chiar or fiinneputnd să vadă F Idar am auzit vuietul uiJ &i vorea de oameni în care a sim%it că vuiuhul Sfnt, nu neapărat în )lasul lor, nu neapărat prin mi&cările lor, ci prin tot ceea ce erau e

+ sim$it că acel vuiet al Duhului Sfânt nu a încetat în acei oameni şi el nu va înceta până la sfârşitveacurilor şi va fi neîncetat în %iserică, simplu, în Taine, ascuns în slu(!e, smerit, dar din când

când to$i îl vom auzi ca un vuiet care vine repede, ca o trezire a sufletului, ca o luminare a inimii,conştiin$elor, care din când în când va schim!a atmosfera, aerul duhovnicesc al sufletelor noastredin aerul acela stătut, o!osit, parcă fără o.igen duhovnicesc, unde suntem aproape ca într&un leşica într&o moarte sufletească, se înnoieşte aerul, pnevma, Duhul Sfânt, Care înnoieşte duhovniceşsufletele noastre şi le umple de via$ă"

+cest vârte( al Duhului Sfânt nu va înceta, plecat din -erusalim prin cei şi al$i câ$iva zeci şcontinuat prin miile care au crezut prin cuvântul lui #etru şi cuvântul +postolilor şi acest vârte(cucerit o lume întreagă şi cucereşte neîncetat inimile celor care vor să asculte" Căci şi atunci câ

mul$i au venit să asculte ce ziceau #etru şi +postolii şi când au auzit vuietul de vânt care vine repeau venit mul$i acolo să vadă, dar unii luau în râs şi !at(ocoreau acea !ucurie fără seamăn+postolilor, acea luminare a conştiin$elor lor, acea neputin$ă de a mai tăcea" 7i n&au mai putut tacă după ce Duhul Sfânt a vor!it şi a mărturisit în inimile lor, nici unul dintre ei n&a mai putut tacă, cu gră!ire, parcă"

Cuvintele spuse de la începutul lumii, spuse doar de ristos&Dumnezeul nostru, dar spuse acumde gura omului o!işnuit, de gura noastră, a făpturii, acelea care tre!uiau spuse de la început, acelpe care Dumnezeu ne înva$ă să le spunem dintru început"

+ adus Dumnezeu înaintea omului toate animalele unul câte unul şi l&a pus să le dea nume" 8i omle&a dat nume animalelor şi #ărin$ii ne spun că numele lor nu era un nume cum dăm noi acucă$eilor sau pisicilor din curtea noastră, ci numele, după cum se ştie şi la evrei, are în sine defini$acelei fiin$e" Definea prin sine acea fiin$ă, o mărginea sau o dezmărginea, îi arăta toate posi!ilită$icapacită$ile acelei fiin$e"

Deci omul se făcea creator împreună cu Dumnezeu şi definea lucrurile, le dădea măsurile, nu numcă le o!serva, le vedea, le cunoştea, ci cunoştea şi rostul fiecărui lucru pe pământ, că a&l defini, aspune numele însemnă să&i cunoşti rostul, pentru ce a fost făcut de Dumnezeu şi care&i e sfârşitu

Înseamnă să fii şi profet şi +dam era şi profet şi el şi profetiza când spunea aceste lucruri" 8i era



ca un împărat, cele trei demnită$i pe care omul le&a pierdut, deci era ca un împărat, dădea numdădea rost al lucrurilor pe care Dumnezeu i le dăduse, avea demnitatea împărătească, era profepentru că vedea spre ce tre!uie să urce, spre ce tre!uie să meargă, adică spre Dumnezeu şi tot Dumnezeu să urce mintea noastră prin ele şi în acelaşi timp era demnitatea preo$ească, aceea că mi(locea pentru ele, omul mi(loceşte şi ridică toată făptura spre Dumnezeu"

Mintea omului, inima lui, sufletul lui, ru)ăciunea, acestea ridică toată făptura spre umnezeu

o întoarce spre rostul ei. 1mul a pierdut aceste demnită$i şi acele cuvinte pe care +dam şi 7vîncepuseră să le înve$e în 6ai, acel rost al făpturii întregi, dar, mai mult decât atât, rost său,Crearea 7vei din +dam începuse să zică +dam rostul său, rostul legăturii sale cu femeia !ucuria întâlnirii cu celălalt, era o !ucurie întâlnirea cu celălalt"

#rimul cuvânt pe care l&a spus +dam după ce a fost zămislită 7va din coasta lui a fost de !ucurmare, de profe$ie, a profetizat* +ceasta se va numi femeie2 şi toate celelalte" + profe$it, deci îpăstra demnitatea de profet, de preot în acelaşi timp, că prin ea se !ucură mai mult decât de oriceprin ea se înăl$a la Dumnezeu şi tre!uia s&o a(ute şi pe ea şi ea să&l a(ute şi pe el tot timpul la urcarspre Dumnezeu" Deci şi ea avea aceeaşi lucrare, aceeaşi demnitate preo$ească şi aceeaşi demnita

profetică şi aceeaşi demnitate împărătească, aceea&i demnitate pe care la fiecare nuntă nîncercăm să o rememorăm, în fiecare cuplu parcă umnezeu pune început din nou &i ei sunrea&eza%i parcă ca &i 3dam &i Eva în Rai, cu acelea&i demnită%i, punndu"se cununi pe cap ca la re)i. 3sta preînchipuie. Ei sunt repu&i parcă de umnezeu în aceea&i demnitate împărăteascîn care au fost pu&i atunci &i pe care au pierdut"o după aceea, dar prin faptul că vin acum &i scer unul pe celălalt înaintea lui umnezeu, ea îl cere pe el ca fiu al lui umnezeu &i el o cere pea ca fiică a lui umnezeu, lui umnezeu i"o cere &i i se închină lui umnezeu &i Îl cheamă acea le)ătură &i la acea nuntă, ei î&i redondesc parcă aceste demnită%i pe care omul le avea.

Cuvintele pe care încerca să le rostească şi care defineau lucrurile şi le dădeau su!stan$ă şi folos rost, pe acestea le&a pierdut +dam şi acum, o dată cu #ogorârea Duhului Sfânt, din nou do!ândeşte omul, puterea de a spune adevărul lucrurilor, de a spune su!stan$a lor cea mai adâncfirea lor" Făptura toată aşteaptă cu durere, cum spune Sfântul +postol #avel, arătarea fiilor lDumnezeu" +şteaptă făptura toată pentru că nu mai are cine să o definească, să o recunoască, săîntoarcă spre Dumnezeu, să&i arate folosul, rostul" 7a îşi pierde fireasca sa îndreptare spDumnezeu, căci prin om se îndreaptă ea spre Dumnezeu, toată făptura suferă aşteptând adevăratul om să se întoarcă, el să&şi redo!ândească starea aceea şi după aceea şi ea toată să întoarcă spre Dumnezeu"De aceea, în icoana 6usaliilor, su! +postolii care primesc Duhul Sfânt în foişorul unde 5&au văzut

pe ristos când li S&a arătat, trecând prin uşile încuiate, co!oară Duhul Sfânt pe neaşteptate, ca vânt care vine repede, su! chip de lim!i de foc se aşează peste fiecare şi dedesu!t îl vedem pe urege !ătrân ca într&o închisoare care îşi întinde cu năde(de haina Sa şi în această haină are M sulude hârtie"

3cela este preînchipuirea făpturii, a între)ii făpturi, a cosmosului, a lumii între)i, care a&teapcu durere arătarea fiilor lui umnezeu, arătarea lui umnezeu, descoperirea din nou adevărurilor ve&nice pe care omul le"a pierdut &i pe care n"a vrut să le mai recunoască, n"a vrsă le mai mărturisească, &i prin această mărturisire se ridică &i făptura, prin această )lăsuire

întorcea &i natura la chipul ei &i acela este chipul cosmosului ătrn, aşa cum ne spune Sfânt



#etru în 7pistola sa* Cerurile vor arde de istov, de !ătrâne$e, de o!oseală" +sta înseamnă" Cerurilepământul, la sfârşitul veacurilor, vor arde de istov, adică nu de !ătrâne$ea aceasta ca ani şi ca vremci de !ătrâne$ea păcatului, de urâciunea păcatului care le&a îm!ătrânit, a omului care nu le mapropie de Dumnezeu, nu le mai întoarce, nu le mai găseşte rostul" 7le, ca şi omul, îşi găseadevărata frumuse$e" Ceilal$i oameni îşi capătă frumuse$ea lor adevărată prin faptul că îi vedem pe făpturi ale lui Dumnezeu, ca pe chipuri ale lui Dumnezeu, ca şi oameni pentru care a muristos, pentru care 8i&a pus sufletul şi atunci ei capătă o altă frumuse$e prin această vede

duhovnicească a noastră pe care Duhul Sfânt ne&o dă să vedem prin credin$a în ristos"+şa şi cosmosul acela îm!ătrânit aşteaptă cu năde(de, su! ză!relele acelea ale în$elegerii greşitmărturia celor M +postoli care va întoarce lumea întreagă spre o în$elegere !ună a făpturii,rostului lumii" Că lumea nu este făcută nici numai să ne îndestulăm sau numai să trăim aici snumai să ne îngri(im sau numai să ne a(utăm, nici celălalt nu este numai un a(utor pentru noi, făptură şi celălalt sunt zidiri ale lui Dumnezeu, sunt taine ale lui Dumnezeu cu noi, sunt lucrări masunt cei pentru care Dumnezeu 8i&a pus sufletul, că nu este dra)oste mai mare dect a"&i puncineva sufletul pentru prietenii săi. 0i &i"a pus sufletul pentru ace&tia, nu numai sn)ele &i Sdat răscumpărare pentru mul%i, S"a dat răscumpărare, adică El S"a pus pe cealaltă alan%ă

talerului pe care diavolul pusese semnăturile noastre, ca &i cum am fi făcut ni&te contracte cdiavolul, ni&te semnături cu care am semnat în%ele)eri, prin păcat omul cade în în%ele)eri cdiavolul, prin în%ele)erea &i folosirea )re&ită a lumii, prin apropierea )re&ită fa%ă de aproapenostru, prin folosirea lui, pnă la urmă, că îl folosim atunci cnd nu ne întoarcem spre el a&cum ne"a învă%at umnezeu. Dacă ne este de folos, atunci e important, altfel nu ne interesează L acest fel de a&l vedea pe celălae un contract neîncetat cu diavolul" Cine face aşa, cine înva$ă aşa, cine priveşte aşa lumea este întrcontinuă rela$ie contractuală cudiavolul" 8i ca nişte suluri stau aceste contracte pe taler, iar în schim!ul acestora se pune ristos,

7l 8i&a pus sufletul răscumpărare pentru mul$i, 8i&a dat Trupul şi Sângele ca (ertfă" Diavolul pe cina prins nu mai lasă"

Cămătarul, de care se feresc to$i, că, dacă s&a împrumutat cineva de la el, nu mai scapă de cămătaracela până nu va da înzecit, până nu&$i scoate tot nu te va lăsa" Diavolul e înzecit mai rău decât uasemenea cămătar" 7l, dacă s&a prins de tine şi i&ai dat loc şi $i&ai făcut legătură cu el, chiar dacatunci $i se părea că nu&$i face nici un rău, mai târziu, când vei voi să scapi şi vei vedea urâciunlui, nu vei mai putea scăpa" În locul tău în această luptă, în locul plă$ii pe care tre!uia să i&o plătediavolului L care e ca un dealer de droguri, î$i dă la început gratuit* numai hai, hai şi zici* ce !ine, frumos e cum zice acesta, mă simt chiar !ine şi nu&$i cere nimic, dar după ce devii dependent şi n

mai po$i trăi fără, î$i cere totul, cu vârf şi îndesat L iar datoriile noastre sunt nenumărate, că ne&adat lui cu voie, de mii de ori, cu fiecare gând, prin fiecare în$elegere greşită a lumii, prin fiecafolosire a celuilalt şi prin îndepărtarea de gândul adevărat al lui Dumnezeu şi de rostul pentru cane&a zidit 7l, noi ne facem fiii lui"

+şa cum 3ântuitorul le spune evreilor* 0oi nu sunte$i fiii lui +vraam, ci sunte$i fiii diavolului, face$i poruncile lui, îl asculta$i pe el, se poate zice şi despre noi acelaşi lucru* ne numim fii ai lDumnezeu, dar prin faptele noastre suntem fiii AdiavoluluiB, că facem ceea ce ne spune el" 8i atunsuntem prinşi în mre(ele lui" În schimul acestei datorii umnezeu Se dă, noi n"avem cu ce plăti



Când, în pilda Adatornicului nemilostivB, vreo G de tone de aur, cei " de talan$i, datoriecelui care vine şi zice* 5asă&mă pu$in, că&$i voi plăti, Dumnezeu zice* 'i le iert, în$elesul cel adâeste nu numai că Dumnezeu zice că nu te las să te mai duci, că poate plăteşti, ci $i le iert toatîn$elesul este că plăteşte 7l în locul nostru cele G de tone de aur, pe care omul nu le poate plăti, atât sunt cei " de talan$i, omul nu le poate plăti nicicum" 8i atunci Dumnezeu Se dă schim!ul nostru, Dumnezeu e Cel Care Se pune pentru noi, atunci când omul se întoarce către 7când Îl doreşte pe ristos, când cere cu durere, când vine cu tot sufletul pe Dumnezeu, cum zi

3ântuitorul* $eni%i la Mine, to%i cei osteni%i &i împovăra%i &i Eu vă voi odihni pe voi. <rin aceosteni%i &i împovăra%i de )reutatea le)ăturilor lor cu diavolul, de )reutatea &i amăreala de pcerul )urii lor din )ustarea numai a veacului acestuia &i a în%ele)erilor )re&ite, dacă un om cacesta vine &i stri)ă către umnezeu, umnezeu îl reînnoie&te pe om, îi pune un nou început,dă demnită%ile cele vechi din nou, îl face împărat al făpturii, îi schimă firea F asta înseamnpocăin%ă, adică schimarea min%ii, metanoia, metaWschimare, mai presus8 nousWminîn%ele)ere.

#ocăin$a înseamnă în primul rând schim!area min$ii şi după aceea lucrările e.terioare, un fel de adiferit" Dar, în primul rând, tre!uie schim!area min$ii, să în$elegi altfel făptura şi pe om, să&l prive

pe om şi făptură după cum ne&a învă$at Dumnezeu să le privim" +dică să credem acest vuiet Duhului Sfânt care vine şi schim!ă vechea mrea(ă a vră(ii lumii" 5umea era şi este ca su! o vra(Despre aceasta au vor!it profe$ii de demult, că lumea este vră(ită, lumea întreagă, omul este ca su!vra(ă adâncă, parcă i s&au legat ochii să nu vadă, să nu cunoască adevărurile pe care le&a puDumnezeu în făptură" - s&au legat ochii să nu vadă că toate se duc spre Dumnezeu" S&a lăsat el legde fapt şi s&a legat chiar el pe sine ca să nu vadă scopul şi rânduiala fiecărei făpturi, ca să nu vadscopul vie$ii lui, ca să nu vadă frumuse$ea veacului acestuia şi pentru ce a făcut Dumnezeu aceasfrumuse$e şi pentru ce a împodo!it atât de mult lumea, căci dacă pe crinii câmpului i&a îm!răcDumnezeu aşa, cu atât mai mult pe voi, pu$in credincioşilor"

+uzi$i, parcă, cu câtă durere şi cu reproş ne spune Dumnezeu2 #arcă ne&ar spune* 4u vede$i de cepus Dumnezeu atâta frumuse$e în făpturile acestea; 4u doar ca să atragă gâzele şi ca să încânochiul nostru sau ca să trecem pe acolo să polenizăm crinii, această frumuse$e n&a pus&o pentaceasta, 3ântuitorul ne zice şi pentru ce i&a îm!răcat aşa, pentru că noi suntem cu mult mai mudecât crinii câmpului, ca şi cum ar spune* 3duce%i"vă aminte ce rnduială a pus umnezeu cu voce vă cere vouă, la ce frumuse%e vă cheamă umnezeu;

+poi zice* -ar dacă pe păsările cerului, care nici nu cultivă, nici nu pun în ham!are, Dumnezeu hrăneşte L Dumnezeu ne înva$ă să ne uităm la păsările cerului şi iarna le vedem z!urând şi cele m

multe ies, cu mila lui Dumnezeu, din iarnă şi le hrăneşte Dumnezeu L şi două vră!ii duse în târg nsunt uitate înaintea lui Dumnezeu, dacă şi pe acestea le ştie Dumnezeu şi cu ce se hrănesc şi ce anevoie, cu atât mai mult pe voi, pu$in credincioşilor" 4u vă îngri(ora$i ce ve$i mânca şi ve$i !ea L nvă îngri(ora$i, nu nu vă îngri(i$i@, că omul se îngri(eşte, dar nu vă îngri(ora$i, nu sta$i într&o continîngri(orare, frică, tul!urare"

3uzi%i la ce )ndire ne cheamă umnezeu, auzi%i pentru ce e făptura făcută a&a, pentru cefrumoasă, pentru ce vedem ce făpturile acestea trăiesc fără să"&i pună în hamare, trăiesc prin ele să ne înve%e umnezeu ceva. 0i multe altele ne înva%ă umnezeu, multe, multe.



Dar toate aceste învă$ături ale lui Dumnezeu strică vra(a su! care era legat omul, vra(a cu care llegat diavolul din 6ai şi su! care omul a căzut de atunci, din vechime şi s&a pierdut suflul DuhulSfânt care a suflat peste om şi l&a trezit la via$ă şi l&a făcut suflet viu" 8i #ărin$ii zic ce înseamnsuflet viu putea să zică suflet, dar zice suflet viu sau suflet însufle$it, ca şi cum ar fi de două oacelaşi lucru" 4u, în$elesul este acela pe care îl zic Sfin$ii cei mari când spun că AelB l&a făcDumnezeu pe om suflet, i&a dat şi suflet, dar nu numai suflet, ci şi Duh Sfânt, l&a îm!răcat dfacerea lui în Duh Sfânt2 5&a trezit la via$ă, i&a înseninat, i&a însufle$it inima, fiin$a, cu acest Du

Sfânt pe care omul l&a pierdut când a călcat porunca şi a ascultat sfatul vră(maşului şi mintea lui sschim!at şi el a căzut ca su! o vra(ă şi a ascultat de glasul diavolului, de minciunile lui, de ce spunel despre Dumnezeu, inima lui şi mintea lui au intrat ca su! o vra(ă ascunsă, adâncă şi cu toaîncercările lui Dumnezeu de a&l trezi, spunându&i* +dame, unde eşti; De ce ai făcut asta;, omul nua trezit, n&a vrut să asculte"

Suflul acela care îl trezise la via%a vie, adevărată, adncă, suflul uhului Sfnt, acela este (el p(are umnezeu "a trimis în ziua de Rusalii, "a vărsat din nou peste om. Dacă la 7va şi +dam, la care Dumnezeu a venit, ar fi găsit putină pocăin$ă şi durere, acest suflu al lui Dumnezeu ar fi întors peste om, Duhul Sfânt S&ar fi întors asupra lor şi ei nu s&ar mai fi sim$it goi, că erau g

de Duhul Sfânt şi au încercat să umple acest gol al sufletului cu tot felul de lucruri e.terioare, cuîncercăm şi acum" 1ricine are un gol imens interior, încearcă să&l umple cu lucruri e.terioarcrezând că&l va acoperi vreodată" 4u se va acoperi"

8i acelaşi suflu al lui Dumnezeu suflă din nou şi să şti$i că nu s&a oprit acest suflu al lui Dumnezeacest vânt care vine repede, parcă sim$im asta în cuvântul 3ântuitorului Care zice* *oc am venit arunc pe pămnt &i ct a& vrea să fie acum aprins acesta. +dică Îmi doresc să vină repede acespeste voi, această însufle$ire, să vă umple iar de Duhul Sfânt, să vă scoată de su! vra(a veacuacestuia, să vă umple iar min$ile de Dumnezeu, să vă întoarcă iar firile la firea adevărată a omulu

Să &ti%i că acel suflu al lui umnezeu se simte &i acum în Biserică &i este neîncetat. 8i cei care vcrede că sunt oameni păcătoşi şi vor şti asta şi Îi vor cere a(utorul lui Dumnezeu, prin Sfintele Tainprin Spovedanie, prin Împărtăşanie, prin pocăin$ă, prin metanoia, se vor umple iar de Duh Sfânt"

4u se poate să nu fi sim$it măcar o dată în via$ă acest suflu, această lucrare, acest vuiet al DuhulSfânt, în care toate parcă s&au luminat, parcă le&a$i în$eles dintr&o dată, parcă s&au umplut toate dlumină şi au căpătat rostul lor, frumuse$ea lor fără seamăn" Frumuse$ea pe care omul vră(it de vraveacului acestuia o vede în om, în celălalt şi despre această frumuse$e s&au umplut căr$i întregi ascriitorilor şi poe$ilor, e nimic fa$ă de frumuse$ea pe care o vede omul care s&a luminat, care şiîntors mintea spre Dumnezeu, câştigat din această metanoia şi a primit Duhul Sfânt într&o mi

măsură, pe cât era lui cu putin$ă, această !ucurie şi această frumuse$e pe care o vede el în făptură în celălalt este de nespus"

espre aceasta, un părinte din Muntele 3thos, >aralamie, spunea după ce a primit uhSfnt, "a sim%it cnd a venit asupra lui, spunea că atta frumuse%e vedea în făptură, attîn%elesuri vedea în Scripturi, în aproapele lui, înct spunea' Ie ar fi stat ln)ă mine trei oameneîncetat scriind sau înre)istrnd ce spun eu &i cte aveam să spun, n"ar fi prididit să scrie tot cmi dădea umnezeu &i toate minună%iile pe care mi le descoperea clipă de clipă.J



8i aşa este, aşa însufle$eşte Dumnezeu inimile şi sufletele celor care se întorc spre 7l şi se umpiarăşi de această trezvie, care este opusul acestei vră(i adânci, acestui văl care acoperă mintnoastră" 7ste o aten$ie, o lumină a sufletului, o !ucurie fără seamăn" 4u e o !ucurie pentru care, multe ori, îi fericim pe cei care sunt mai săraci cu duhul sau chiar cu !oli psihice, că sunt zâm!ăreşi noi îi fericim" +cela nu e fericit, cel care nu ştie de ce e fericit, dar râde tot timpul sau noi, prostia noastră şi în pu$inătă$ile noastre, avem noi !ucuriile noastre, nici nu ştim !ine de ce, dar asim$im"

4u, acea !ucurie a Duhului Sfânt nu are seamăn, e prin luciditatea min$ii, a inimii, prin lumina pcare o co!oară Dumnezeu" 4u se compară, e de nespus, de neuitat" Cine a sim$it măcar o dată aripDuhului Sfânt trecând măcar prin apropierea sufletului său şi aducând cu ea adierea de !ucurie făseamăn a Împără$iei lui Dumnezeu, la care 7l ne cheamă* Bine, slu)ă vrednică &i credincioasintră întru ucuria omnului tău; +uzi$i la ce !ucurie ne cheamă Dumnezeu, la ce lumină, la cunoştin$ă, la ce trezvie a min$ii" +sta este 0ia$a" Cine a trăit vreodată această 0ia$ă, n&o uiniciodată" +ceasta este via$a veşnică la care ne cheamă Dumnezeu şi care s&ar traduce mai !ine <via$a fără de hotar@, adică cu mii de în$elesuri, mii de deschideri, nu numai în în$elesul ei temporsau spa$ial, ci în toate capacită$ile şi în$elesurile pe care noi nu le putem !ănui acum"

0ia$a are amplitudini şi lucrări şi înăl$ări şi scăderi pe mii de alte planuri, pe care noi nici nu !ănuim" 0ia$a este dez&hotărnicită, dez&mărginită prin Duhul Sfânt în toate în$elesurile ei" +ceaseste via$ă fără de hotar pe care Dumnezeu ne&o promite, nu e via$a fără de hotar numai temporal, în toate în$elesurile, e de nespus" Chiar filosoful ant spunea că vedem lumea întreagă doar sdouă aspecte, doar temporal şi spa$ial, două deschideri ne&a făcut Dumnezeu, e ca şi cum cineva nar pune nişte ochelari întuneca$i, maro şi vezi totul în două nuan$e de maro, maro&deschis şi marînchis, dar atât" 7i, când o să dai (os aceşti ochelari o să vezi mii de culori, mii de miresme, mii dîn$elesuri, asta privind numai prin măsura sim$urilor" Dar când vor fi acestea la măsura sufletulu

care nu are sim$urile acestea e.terioare, are alte sim$iri"5a ce ne cheamă Dumnezeu; a acestea ne cheamă umnezeu; Să lucreze uhul Sfnt în inimnoastră, ca măcar o clipă să se atin)ă de inima noastră &i acea clipă să n"o mai putem uiniciodată &i să n"apucăm o via%ă întrea)ă să mărturisim acea clipă între oameni &i întrapropia%ii no&tri &i după aceea să ne a:ute umnezeu ca acea clipă să fie doar o arvună Împără%iei. 3ceastă pu%ină trăire &i sim%ire a uhului Sfnt, pe care măcar pe aceasta s"o avecu to%ii în veacul acesta să fie o arvună, dar pe care să n"o pierdem &i pe care să n"o uităm, iadincolo, în Împără%ie, să dondim &i cealaltă parte.

umnezeu să ne aAue $i să ne înărească

re"ici ale ărinelui i#rian Ne'reanu (luA-Na#oca) la raznicul %finei &reimi, a "oua zi Rusalii (2>13)



În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" +min"

A"""B A+stăziB ne aducem aminte de Sfânta Treime, Care S&a descoperit, S&a făcut cunoscută deplin,puterea noastră şi la măsura noastră de în$elegere şi de a putea primi, de a ne putea cură$a ca primim Sfânta Treime şi de aceea Sfnta Treime este prăznuită după <o)orrea uhului Sfnpentru că o dată cu <o)orrea uhului Sfnt cunoa&tem &i a treia <ersoană a Sfintei Treimi prin aceasta putem spune că cinstim sau ne aducem aminte în mod deoseit de întrea)a SfnTreime, de descoperirea Sfintei Treimi. Dar mai prăznuim descoperirea Sfintei Treimi imediat după #ogorârea Duhului Sfânt şi pentfaptul că de"aia după <o)orrea uhului Sfnt în Biserică &i în noi, ca &i memri ai Bisericii, c

&i fii ai lui umnezeu, uhul Sfnt vine &i dă mărturie despre Tatăl &i despre *iul &i desprîntrea)a Sfntă Treime &i atunci de"aia acum putem vori despre o cunoa&tere a Sfintei Treim

De fapt, tot 7l a fost Cel Care mai târziu, veac după veac, genera$ie după genera$ie, a descopeîncetul cu încetul tot mai multe taine despre Sfânta Treime" De aceea sinoadele toate păstrau aceeaformulă* #ărutu&s&a Duhului Sfânt şi nouăR 5a orice sinod, dacă citi$i actele care s&au făcut finalul lor, aşa scrie* #ărutu&s&a Duhului Sfânt şi nouă, că aşa este" 8i spuneau că icoanele cinstesc sau că 3ântuitorul are două firi în aceeaşi persoană sau că 3ântuitorul are două voin$e două lucrări şi o singură #ersoană sau căR părutu&s&a Duhului Sfânt şi nouă că Duhul Sfânt es#ersoană dumnezeiască, cea de&a treia #ersoană a Sfintei Treimi, părutu&s&a Duhului Sfânt şi no

că Fiul este #ersoană dumnezeiască, cea de&a doua #ersoană a Sfintei TreimiR Toate acestea afost lucrări văzute de <ărin%i, lucrări ale Sfntului uh, (are dă mărturie, despre (are zicMntuitorul că multe ar fi avut să ne mai spună, dar nu le putem duce &i acestea ni le va spunuhul Sfnt8 va trimite la noi Mn)ietorul, (are ne va spune nouă toate.

8i, într&adevăr, 7l nu numai atunci, în sinoade, ci încetul cu încetul, la măsura fiecărei genera$ii şifiecărui neam în credin$ă descoperă alte şi alte taine, aşa cum taina 3aicii Domnului nu sdescoperit dintr&o dată nu era pregătită lumea să cunoască măre$ia şi măsura şi cinstirea 3aiDomnului la care o chemase Dumnezeu şi cu care o împodo!ise, aşa că a!ia spre mi(locul veacul

-0, chiar până spre sfârşitul veacului 0, s&a putut temelui în învă$ătura clară şi în toate cântările ca



s&au adăugat atunci în %iserică cinstirea 3aicii Domnului" +şa cum cinstirea sfin$ilor nu s&a putlămuri scris, dogmatic, de&a!ia la al şaptelea sinod ecumenic s&a putut face asta, cu cinstiricoanelor, tocmai atunci"

8i acestea nu înseamnă că avem ispita de a crede că lucrurile care au fost atunci, în primii ani sau să mergem până la cea mai mică limită, la întâlnirea dintre 3ântuitorul şi +postoli şi să zicem cucă numai ce a fost între 3ântuitorul şi +postoli, aceasta să rămână, numai cuvintele ce s&au sp

atunci, numai lucrurile ce s&au făcut atunci, numai asta să luăm L şi sunt destul secte care fgreşeala aceasta2 Dar 3ântuitorul în ultima clipă le&a spus despre Duhul Sfânt2 8i multe le&ar maispus, dar nu erau ei pregăti$i să le ducă" 8i punerea mâinilor şi felul cum hirotoneau ei, cine learătat; Cum; De unde ştiau ei să hirotonească; Duhul Sfânt le&a descoperit în inima lor cum să fahirotoniile" Cine a hirotonit până la Înăl$area 3ântuitorului la cer, cine a hirotonit vreodată vreupreot sau vreun episcop; 4u se ştia cum să facă asta" 3ântuitorul 4/ le&a spus la Cina cea de Tain-ar când merge$i prin oraş, aşa să hirotoni$i episcopi, aşa să vă pune$i mâinile peste !olnavi, chipul ăsta sau în celălalt sau să unge$i cu untdelemn aşaR@ Au le"a spus asta; 3u mai văzut cum făcea El în anumite momente, dar Mntuitorul era att de nou tot timpul &i a%i văzut, putesă vindece în orice fel' să atin)ă cu salivă tina &i să facă nămol &i să vindece a&a, putea s

vindece numai prin cuvnt, putea să vindece în attea &i attea feluri &i nu era un mod în care sle spună' 3&a treuie să face%i;J, nu le"a spus nici cum să se îmrace ca preo%i, ca ierarhi, nle"a spus nici cum să împodoească iserica, nu le"a spus nici cum s"o facă, nici cum să se roa)nici la ce ore F ei %inuseră re)ulile vechi, iudaice. 8i înainte de a fi arestat 3ântuitorul în NrădiNhetsimani rosteau împreună, cântau #salmii care se rosteau după cina #ascală" Deci $inea rânduiaveche" Din când în când 5&au văzut că Se retrage să Se roage singur pe munte, dar asta e altceva"

3ulte din cele pe care le facem noi şi le&a făcut %iserica primară din început L %iserica primarăhirotonit, a $inut duminica, avea episcopi, avea preo$i, avea 3aslu, îşi puneau mâinile peste !olnav

avea vesminte preo$eşti, era un început de rânduială de altar, aveau naos, pridvor dacă era nevogropni$ă, toate acestea nu le&a dezvăluit 3ântuitorul, ci s&au plinit toate prin descoperirea DuhuSfânt, aşa cum 3ântuitorul a zis* 4u vi le pot spune, că nu le pute$i duce" 4u le puteau duce nipentru mul$imea lucrurilor pe care tre!uiau să le afle şi a sfaturilor pe care tre!uiau să le dea, nprin puterea de pătrundere a min$ii, de în$elegere şi cred că nici prin puterea de a crede desăvârşire că aşa tre!uie făcute lucrurile şi că aşa este !ine" +şa cum, după vreun an şi (umătate dla începutul propovăduirii şi de când era cu ei, 3ântuitorul le spune* De nu ve$i mânca Trupul 3şi nu ve$i !ea Sângele 3eu, nu ve$i avea via$a veşnică, dăinuitoare în voi, nu puteau pricepcuvântul acesta, le era foarte greu să în$eleagă" 4&au plecat de lângă 7l pentru că, aşa cum a sp#etru* Tu ai cuvintele vie$ii fără de sfârşit, la cine ne vom duce;, dar de în$eles nu în$eleseseră" +!

au în$eles într&o anumită măsură la Cina cea de Taină, a!ia au în$eles acolo"

0ă da$i seama câte alte multe lucruri tre!uiau să în$eleagă în timp şi nici +postolii nu le&au în$elpe toate" 3ai târziu au tre!uit să treacă genera$ii şi genera$ii ca să poată în$elege şi să cuprindă altaine pe care Dumnezeu le descoperea" <rima dată au crezut că doar prin moarte martirică te pomntui &i că treuie să" imite pe >ristos doar a&a, mul%i dintre ei au crezut asta. A"a fost a&umnezeu a descoperit că &i prin strădania, prin osteneala de zi cu zi, prin a pune via%a ta pentr>ristos în fiecare zi este mntuire, cum o au ostenitorii din veacul acesta, din pustietă%i &i că sualte moduri de mntuire. eci pe toate acestea le"a descoperit uhul Sfnt.



Cei care cred L o parte a neoprotestan$ilor, dar e.istă această ispită şi în rândul creştinilor ortodocL că tre!uie să ne întoarcem la cum se făcea atunci, în primele zile, imediat după ce 3ântuitorul Sînăl$at la cer, cum făceau +postolii atunci, Acă doarB aceasta este vala!il, aceasta este !ine, aceaseste în Duhul lui Dumnezeu" 7i fac o mare greşeală, aceasta era şi o oarecare dispută între părinte+le.ander Schmemann şi părintele Serafim 6ose, în sensul că 3leander Schmemann insista camult pe întoarcerea la cum era în primul veac, în al doilea, în al treilea &i privea tot ce s"a făcuîn timp " &i a%i văzut, poate, în :urnalul &i în căr%ile lui, că vorea de partea aceasta F de toa

cultura izantină, de slu:e, dar chiar de toată rnduiala, care nu %ine numai de Bizan%, de toarnduiala celor &apte laude, care nu %ine numai de Bizan%, tine &i de Siria cre&tină &i de E)iptcre&tin &i de marea catedrală de la (onstantinopol, %ine de toate păr%ile cre&tinismului care aadău)at &i au a&ezat la rndul lor fiecare rnduială pe care o avem noi acum. 0i el privea toaacestea ca pe un alast care s"a adău)at &i socotea că treuie cumva să renun%ăm la acest ala&i de multe ori vorea cu depreciere despre tot ce înseamnă cultura duhovnicească izantină, nu numai a lor, ci &i a slavilor.

Ei, alta era părerea părintelui Serafim Rose, care cred că, în privin%a acestei proleme, primeaîn%ele)ea mai ine uhul lui umnezeu. El spunea că tot ceea ce a lucrat uhul Sfnt în tim

toate aceste lucrări, tot ce s"a descoperit în timp &i s"a adău)at &i s"a cură%it &i s"a finisat sachiar s"a scos, că au fost &i lucruri care s"au scos, toate acestea sunt lucrări ale uhului SfnAu sunt întmplătoare, nu s"au făcut de capul lor, s"au făcut prin lucrarea uhului Sfnt, s"afăcut prin hotărri ale sinoadelor, dar în primul rnd prin lucrarea directă a uhului Sfnt.

+şa este, să şti$i" 8i dacă luăm şi toată învă$ătura dogmatică şi toate cele ce s&au întâmplat, o vede$i că sunt lucrări tainice ale Duhului Sfânt" În timp, omul care dore&te să în%elea)ă în%ele)e tmai mult, i se descoperă tot mai mult, pe fiecare treaptă i se dă &i mai mult &i încearcumnezeu să toarne din >arul Său, din în%elepciunea Sa, din măsura Sa mai mult peste om, d

această măsură a omului nu cre&te dintr"o dată, nu arzi etapele, ci treaptă cu treaptă treuie să urci. (red că, într"un fel, am putea zice că umnezeu poartă Biserica Sa spre sfr&itveacurilor, îi poartă pe cei care sunt în Biserica Sa din treaptă în treaptă de în%ele)ere, veac dupveac, înct atunci, la vremea sfr&itul veacurilor, cei care sunt în Biserică sunt )rul cel coppentru cules, pentru Cudecata cea Mare a lui umnezeu, vor a:un)e să se apropie cel mai mude cunoa&terea adevărată a chipului lui umnezeu, dintre to%i cei care au fost pnă atunci.

7ste o dreptate, o lucrare dreaptă a lui Dumnezeu" +şa cum, pe de o parte, noi ne îndepărtăm cât mmult de prezen$a fizică, reală pe care au sim$it&o +postolii şi urmaşii lor în istorie a Duhului SfânCare a grăit în lim!i de foc şi sim$im că ne îndepărtăm tot mai mult de întâlnirea aceea clar

zguduitoare cu Dumnezeul Cel viu fa$ă către fa$ă, cum s&au întâlnit +postolii şi e.istă o îndepărtacare pare tot mai mare şi se pierde acel entuziasm şi oamenii, cu cât se apropie de sfârşitveacurilor, pare că se răcesc, asta ar părea că este o nedreptate pentru noi* Cum, dar eu de ce n&atrăit atunci; De ce n&am fost în veacul de aur al monahismului egiptean; De ce n&am fost în veacde aur al Sfin$ilor Trei -erarhi, al credin$ei creştine manifestate, luminate, în$elepte; De ce n&am foîn vremurile de mare credin$ă ale %izan$ului; Ce !ine ar fi fost de mine atunciR #oate că mă $ineade credin$ă, poate în$elegeam mai multR@

0i avem tot timpul acest sim%ămnt de nedreptate, că suntem nedreptă%i%i, că trăim într"un vea

departe de umnezeu, rece, ca &i cum ne"am îndepărta de un foc, cre&tinul se răce&te tot m



mult, cum zice &i Mntuitorul' +are va mai )ăsi *iul +mului credin%a cnd va veni din nou ppămnt-

8i aşa sim$im şi noi, că se răceşte credin$a tot mai mult" Dar, pe de altă parte, e.istă o urcare,finisare, o su!$irime, o în$elegere pentru cei care vor să în$eleagă şi cu fiecare veac de oameni, partainele Scripturilor se dezleagă şi mai mult, Dumnezeu descoperă veac după veac, începând defaptul că Fiul Său este Fiul Său cu adevărat şi nu este prima zidire, ci 5umină din 5umin

Dumnezeu adevărat, Fiin$ă din Fiin$ă, sta!ilit la primul Sinod 7cumenic, după aceea că Duhul Sfâpurcede din Tatăl şi că este Dumnezeu adevărat, fără discu$ie şi tot aşa urcăm treaptă cu treaptăîn$elegem şi mai mult, e ca şi cum ai spune că, după ce înfloresc ghioceii, ce poate fi mai frumoDar imediat înfloresc zam!ilele şi zici* 7.traordinar2 Ce poate fi mai frumos;@" 3ai trece pu$timp, le priveşti cum se sting şi apar !u(orii, te între!i ce poate fi mai mult de atât2 Se sting !u(orii, apar crinii, care sunt incompara!ili, după aceea apar trandafirii şi tot mai mult, tot mai mupe fiecare treaptă parcă ai zice că asta a fost ma.imul care putea fi, dar nu este2

8i, pe de altă parte, deşi nouă ni se pare că suntem nedreptă$i$i că ne îndepărtăm de acest foc, dar şti$i că ar putea zice şi cei din primele veacuri şi după aceea şi din următoarele, care urcă până

rugăciunea isihastă din secolele E&K, Sinoadele în care s&a lămurit arul şi ce se întâmplă, daarul este creat sau nu este creat şi toată această unire a omului cu unirea dumnezeiască şi acestaine despre care n&au vor!it +postolii, ei le&au trăit dar nu le&au putut lămuri, nu era vremea să lămurească, au fost al$ii mai târziu ca Nrigorie #alama, care având toată e.perien$a din învă$ătututuror din spatele lui, a putut să le lămurească, să le descopere prin darul lui Dumnezeu"

0i tot a&a, treaptă cu treaptă &i alte lucruri tainice ne descoperă umnezeu, a:un)nd într"un fde coacere la sfr&itul veacurilor, înct cei care vor rămne în Biserică &i se vor %ine dumnezeu, vor fi într"un fel sau în altul, îndrăznesc să spun, pre)ăti%i să" vadă pe umneze

a&a cum este. <re)ăti%i de uhul Sfnt în toată istoria, în toate )enera%iile lămuri%i înct să"poată recunoa&te, înct să nu fie în&ela%i să creadă că este El &i să nu fie El.

+şa cum primele dă$i, pe copilul tău, dacă vrea cineva să&l înşele, îl poate înşela cu o !om!onică meargă cu el şi după ce pă$eşte o dată lucrul acesta, a doua oară tre!uie să facă mult mai muleforturi ho$ul să&l înşele pe copilul tău ca să îi poată ame$i conştiin$a"

Nândi$i&vă că dacă urmăm toată această învă$ătură a Sfin$ilor, toată această revărsare a harulDuhului Sfânt în istorie, veac după veac, toate aceste trepte ale ispitelor şi ale ereziilor care încercat %iserica şi prin care ea s&a întărit şi au ridicat din nou %iserica şi cetă$ile, dacă merge$i

vede$i Tesalonicul sau Constantinopolul, au mai multe ziduri de apărare unul după altul, închipui$i fiecare întâlnire cu greută$ile istoriei, dar şi cu ereziile veacurilor, cu mre(ele diavoluaruncate înspre %iserică au însemnat un nou zid construit" 4oi suntem în spatele tuturor acestziduri2

(are dintre credincio&i mai este tentat, să zicem, de monofizism- Sau care mai este tentat dmonotelism- Aici n"a%i auzit mul%i ce"i aia. (are dintre voi î&i mai pune prolema sau îndoie&te că uhul Sfnt o fi sau n"o fi umnezeu- 8ti$i ce pro!leme au fost acestea; -mperii s&rupt pentru acestea în două, oameni, genera$ii poate s&au pierdut crezând greşit, pentru toate acest

s&a vărsat sânge, s&a dat sânge ca să se ia har" S&a vărsat sânge nu în sensul de ucideri şi de crime,



au între!at în rugăciune luni şi ani #ărin$ii prin pustietă$i* Doamne, cum este;@ +u pus în raclesfin$ilor hârtii, au zis* Scrie tu, arată&ne, cum este; +şa sau aşa;@" Deci este o osteneală de mii ani în urma noastră, care ne&a învă$at şi ne $ine" 4oi suntem ca pe un piedestal foarte înalt, unddiavolul, măcar în privin$a asta, nu ne mai poate atinge, pe cei care cred" Foarte greu îi mai poaatinge pe cei care citesc şi cunosc învă$ătura de credin$ă şi lupta #ărin$ilor şi tot ce s&a întâmplat fapt, nu&i mai poate atinge"

5upta diavolului în veacul acesta nu mai e cu erezii decât pentru cei sla!i sau pentru cei care sufoarte îndepărta$i de credin$ă, sla!i prin nepăsare fa$ă de credin$ă" 5upta cu creştinii ultimului veacprin patimi, prin ispite, acolo mai încearcă" #e când lupta în primele veacuri ale creştinismului a fomai ales pe calea ereziilor" 3ai pu$in, poate sau n&a fost atât de puternică şi de grea lupta aceasta pcalea patimilor, a pornirilor trupeşti sau sufleteşti păgâne din noi" 8i am putea zice că mul$i ar fi vrsă trăiască vremurile acestea şi n&au trăit" +şa cum 3ântuitorul a spus* 3ul$i împăra$i şi regi au vrsă vadă ce vede$i voi şi n&au văzut, aşa mul$i #ărin$i şi oameni ai lui Dumnezeu şi sfin$i ar fi vrut vadă vremea aceasta, când lucrurile s&au lămurit până la cea mai înaltă măsură în care s&au temelus&au strâns în chingile cuvintelor de foc ale lui Dumnezeu şi se ştie clar" 4imeni nu se mai îndoieşde 3aica lui Dumnezeu2 Cine se mai îndoieşte de 3aica lui Dumnezeu că este 4ăscătoare

Dumnezeu; +u fost sinoade care s&au disputat şi în care unii au zis că nu putem să spunem că es3aica lui Dumnezeu" 0ă da$i seama; 5ucruri grele" 8i să nu vă închipui$i că numai episcopii ăaveau îndoială sau numai acei teologi, avea îndoială (umătate din imperiu în privin$a asta sau ha!n&aveau ce să creadă despre asta, noi nu mai avem această pro!lemă"

8i am zice că mul$i dintre cei care au vrut atunci pace în %iserică şi învă$ătura cea !ună şi înăl$imei şi măsura ei să fie înaltă şi cură$ită şi descâlcită de toate învă$ăturile omeneşti, ar fi vrut trăiască acum" 0tiu că pare nemaiauzit ce spun &i pare pu%in proail, dar mul%i ar fi vrut trăiască acum &i să cunoască această învă%ătură pe care ei n"au cunoscut"o atunci desăvr&it

umnezeu a rezolvat"o acum acestor oameni &i )enera%ii de sfr&it de lume, de sfr&it al omulpe pămnt, că ne apropiem de vremea aceea, nu &tim cnd va fi, Q... oricum, ne apropiem,rezolvat"o nouă &i noi nu o pre%uim.

Când s&au scris mai multe căr$i; Crede$i că oricare dintre marii #ărin$i aveau atâtea căr$i câte avevoi, oricare, în !i!lioteca voastră; #oate Fotie să fi avut ceva" 8ti$i, Fotie era cel mai în$elept om imperiului, era patriarh şi avea o !i!liotecă vestită, deci poate el" Dar, oricum, cele mai multe dintcele pe care le ave$i voi el nu le avea şi s&ar fi !ucurat să le ai!ă" 4iciodată nu s&a scris atât de mu4iciodată nu au fost atâtea reazeme în credin$ă cum sunt acum" 8i ispitele sunt mari, dar reazemele, în orice domeniu"

Dacă citi$i 0ie$ile Sfin$ilor mai noi, din secolele &H&I, şti$i cum s&au ridicat acei oameni; +auzit de un părinte sau de un om mai credincios dintr&un sat sau de un părinte din apropiere şi făcea el făceau şi ei" #e cine să urmeze; +ltă e.perien$ă nu aveau" Sau pe mama sau pe tata sau ştiau de la ei şi erau în stare să&l urmeze oriunde pe acel părinte, pentru că acela ştia mai mult decei" + avut e.perien$a asta mai mult decât ei, cunoaşte ce tre!uie să facă, îl urmau oriunde" +r navem &i noi, cine &tie, oameni ai lui umnezeu, ne mai dă umnezeu, dar pe ln)ă ace&tia avemii de oameni ai lui umnezeu care ne stau împre:ur tradu&i din toate limile &i care ne vorede toate prolemele. Au cred că eistă prolemă sufletească care să nu fie aordată de mai mu

oameni ai lui umnezeu, ca să te lămurească, să te dezle)e, să te scoată din în&elare, dacă cum



e&ti în în&elare. +r asta era ceva de neînchipuit în vechime. Cei ce n&aveau marea şansă să trăiaslângă un părinte duhovnicesc trăiau ori în întuneric ori le descoperea Dumnezeu pentru cură$ia lora inimii lor ori trăiau în mare înşelare sau nepăsare sau neştiin$ă" Ce vremuri mai !une pentmântuire decât acestea;

Să nu socotim vremurile acestea ca vremuri grele, de mare încercare, că de ce am fost adus eu aipe pământ în vremea aceasta şi în $ara astaR; 4u, sunt vremuri coapte pentru cules ale %iseri

care s&a copt în decursul veacurilor şi care aduce cu ea o învă$ătură de foc şi care ne încon(oară czeci de ziduri de apărare şi cine intră su! acest acoperământ al %isericii iese de su! cerul de focum zice părintele +rsenie %oca, de foc şi de aramă al veacului acestuia, de pucioasă, până la urmcare co!oară şi intră su! mila lui Dumnezeu şi su! ocrotirea lui Dumnezeu şi su! acoperământaripilor 5ui, care sunt mai vizi!ile şi mai clare ca oricând"

umnezeu să ne aAuă $i să ne m!nuiască


*ărintele D!rin *i%i!ruş - *redi%ă la pra"ni%ul *rea Sfintei Treimi

#reaiu!i$i fra$i şi surori întru Domnul, înrearea zilei e următoarea* e ce să" lăudăm pumnezeu într"o anume zi, în lunea (incizecimii, cnd cntările praznicului (incizecimii su

manifestare a drag!stei către umnezeul nostru treimic &i fiecare zi e ! laudă adu<readumnezeie&tii Treimii- Sau de ce să vorim despre <rea Sfnta Treime acum, duppo)orrea Sfntului uh-

8i răspunsul la această între!are e "e#lin eolo'ic* pentru că Biserica a vrut să eprime prpraznicul din lunea aceasta, că harul primit de 3postoli la (incizecime &i de fiecare cre&tin parte la Botez &i în via%a sa isericească e iuirea Tatălui &i a *iului &i a Sfntului uh pentnoi, că noi suntem împreună cu întrea)a Treime prin iconomia lui >ristos &i po)orrea uhul



Sfnt &i nu doar cu >ristos sau cu uhul Sfnt # (ă harul sfin%itor &i mntuitor &i îndumnezeital Bisericii e unul &i el e al Treimii . 8i când vor!im despre crea$ia lumii, despre mântuire, desp%iserică, despre cele de acum şi despre cele ce vor veni să '!n"im şi să /orim reimic şi nu dodespre o #ersoană "umnezeiască sau ala, în mod disparat"

#raznicul de astăzi e praznicul care c0ineseniază raportarea noastră eclesială la Dumnezetreimic"

#entru că în slu(!ele şi rugăciunile %isericii, dacă sunt pomeni$i &aăl sau Fiul sau %f!nul u0, mod "isinc , sunt pomeni$i pentru ca mai apoi să fie /ăzui îm#reună, într&o unire ne"es#ăriă" Stocmai pentru aceasta se inecu/!nează Împără$ia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh* pentru să vedem &reimea dar şi în mod distinct, #ersoanele &reimii"8i aenionarea acestui praznic prea dumnezeiesc al zilei de fa$ă vizează eolo'ia şi /iaa noasliur'ică" #entru că teologia /ine "e sus, de la Dumnezeu, prin revelarea prea iu!itoare a lDumnezeu fa$ă de noi, oamenii, care suntem crea$ia Sa apărută din iu!ire" -ar via$a noastră liturginu tre!uie să î$i risi#ească aenia ci să şi&o concenreze asupra Treimii, adică asupra +celeia deCare, prin Care şi pentru Care sunt toate câte e.istă"

0i ne închinăm Treimii, într"un praznic distin%t Dde&i noi ne închinăm 1n fie%are %lipă Treimnoastre (elei prea iuiteG, după (incizecime, pentru ca să arătăm că prin harul venit de la Tatăprin *iul întru uhul Sfnt, ne înăl%ăm întru uhul către *iul, (are ne duce spre Tatăl.

0i ne închinăm Treimii întru harul Său, pentru ca să mărturisim că Mn)ietorul, uhul Sfnu e separat de *iul &i nici nu Îi 1nl!%uie pe *iul &i pe Tatăl în via%a noastră ci ne face săd!rim pe Tatăl &i pe *iul în via%a noastră.

+şadar praznicul de astăzi e o lecie "e mare înele#ciune şi "e mare aenie cu/ioasă" #entru în$elepciunea te înva$ă să nu renun$i la nici o "o'mă şi la nici o în/ăăură a %isericii ci să mărturiseşti cura , cu con$iina curaă" -ar dacă e vor!a despre cea mai sf!nă "o'mă a %isericcare e ca sufletul în trup, fără de care trupul devine cadavru, atunci tre!uie să avem cea mai ma'riAă şi aenie fa$ă de "o'ma &reimii, de în/ăăura "es#re umnezeu, fundamentul întregii lumi,%isericii şi al mântuirii noastre"

8i când în ziua de astăzi #răznuim &reimea, când spunem că Taăl $i Fiul $i %f!nul u0 suumnezeul nosru, pentru că una e fiina umnezeirii dar sun înreie #ersoanele "umnezeie$i manifestăm cu profundă în$elepciune" #entru că începem cu înce#uul "

4e zidim mărturia #e s!ncă" <e stnca adevărului revelat de Tatăl, prin *iul întru uhul Sfnt

#entru că astfel este umnezeul nosru şi nu în al fel * e &reime "e #ersoane, fără "e înce#u îm#reună-/e$nicie"

8i tot ce ne&a spus Fiul despre Tatăl şi despre Duhul ne spune şi Duhul despre Tatăl şi despre FiulTatăl despre Fiul şi despre Duhul" #entru că persoanele Treimii nu au a"e/ăruri ana'onice ci ausin'ur a"e/ăr "



8i de aceea noi mărturisim Iun omn, o credin%ă, un BotezJ A7fes" K, GB* pentru că Dumnezetreimic ne&a revelat o singură credin$ă întru care noi ne&am !otezat"8i ne&am !otezat înru &reimea cea "e o fiină $i ne"es#ăriă şi nu într&un "umnezeu srăin"

+m murit împreună cu ristos şi am înviat împreună cu 7l întru Duhul Sfânt pentru ca să strigăm în"răzneala "e fii către Tatăl" 8i Tatăl ne vore&te mereu în inimă, prin uhul Său (el SfD(are dintru Sine, dintru Tatăl purcedeG, despre *iul Său (el @nul"născut mai înainte de to

vecii. 4e aminteşte că 7l 8i&a dat Fiul pentru noi spre moarte, pe Cel ce S&a făcut ca noi, afară dpăcat, pentru ca să ne mântuiască pe noi, pentru ca noi via$ă să avem şi încă din !elşug"

8i când Fiul le&a vor!it +postolilor despre Duhul le&a spus despre foc, despre a#a /ie, desplumină, despre 7l ca ;!n'!ieor AÎn" G, MJB al lor" Însă nu le"a vorit ca despre un 3ângâietcare >-ar 1nl!%ui pe 7rist!s 1n ei ci ca despre (el care dăruie harul Treimii, prin care întrea)Treime cooară în noi &i ne mn)ie, ne sus%ine, ne întăre&te, ne ucură, ne ferice&te, pentru ne 1n%redin0ea"ă despre sfin%enia &i adevărul tuturor celor mărturisite mai înainte.

e ce a pierit teama din 3postoli la (incizecime &i ei au început să vorească cu tărie

în%elepciune dumnezeiască despre Tatăl &i despre >ristos &i despre uhul Sfnt, despumnezeul nostru- e ce au preferat Sfin%ii lui umnezeu asceza cură%irii de patimi &i moartîn locul desfătărilor trecătoare- <entru că au fost umplu0i de harul Treimii; +cesta e a"e/ărdespre cum se sfinesc oamenii* prin harul Treimii2

+u cunoscut în ei în$i$i slava lui Dumnezeu, 5&au purtat pe Dumnezeu prin /e"erea, simirea#urarea în ei a slavei Sale şi de aceea nu au putut să renun$e la îm#linirea lor "umnezeiască pento "ezamă'ire "e #ro#orii"

#entru că moartea păcatului, moartea pe care o aduce #ăcaul în noi nu e nimic altceva decât"ezamă'ire em#orală şi /e$nică, o dezamăgire fără leacR

8i pentru aceasta, iu!i$ii mei, ne&am adunat cu e/la/ie, cu aenie e/la/ioasă ca să ne închinăTreimii" 8i prin această închinare evlavioasă să învă$ăm de la 7a că doar 7a este înce#uul înre'cu'eări şi a înre'ii noasre asceze" #entru că numai când '!n"e$i e/la/ios în$elegi cum să nevoieşti cu smerenie /ăzăoare "e umnezeu"#entru că tot eforul cre"inei noastre nu este pentru a face sluAe lun'i $i frumoase, predelaorae şi o asceză la #unc $i /ir'ulă ci s%!pul %redin0ei noastre e acela de a ne fa%e p!tir

case, sălaşuri ale Treimii.

+sta vrea, de fapt, să ne spună praznicul de fa$ă* că +rtodoia este experien0a slavei lui Dumne"trăită 1n miKl!%ul prea măririi ui. Că dacă trăim cu a"e/ăra oro"o@ a(ungem să fim nu num/oriori "es#re umnezeu ci şi inimii lui umnezeu, cei întru care umnezeu sălă$luie$e"

#entru că rugăciunea Cincizecimii şi a praznicului #rea Sfintei Treimi se concentrează în strigarevin!, Duhule Sfinte şi Te sălăşluieşte 1ntru n!iM 8i dacă Duhul Sfânt vine şi locuieşte la noi, în natunci e aras de teologia, de cură$ia, de evlavia, de !ucuria, de smerenia, de iertarea şi de tot cor"e frumusei al virtu$ilor dumnezeieşti pe care ni le&am agonisit"



#entru că Cel #reacurat şi #reasfios şi #reasmerit şi #reasfânt, 3ângâietorul, Duhul +devăruluDuhul lui ristos, Care purcede "in &aăl şi %e o"i0ne$e în Fiul din veci şi până în veci, nu /inenu răm!ne la noi dacă nu consimim cu /ieuirea sf!nă pentru tot restul vie$ii noastre"

Fiindcă /iaa "u0o/nicească nu e o ma$ină cu care e lauzi, nu e o "i#lomă #e care o fluuri #e nas alora, nu e o via$ă de o cli#ăRci o /iaă pentru întreaga via$ăRşi întreaga veşnicieR

$ia%a duhovnicească e via%a unde %!b!ară harul Treimii, unde cooară uhul împreună cu *i&i cu Tatăl, prin harul Său, unde seriozitatea &i cumin%enia &i sfiala &i cură%ia &i unătatea evlavia &i iertarea sunt la ele a%asă&i nu sunt de fa0adă .

7le sunt în casă, sunt înlăunrul nostru, pentru că Treimea e în noi prin slava Sa"8i de aceea este#rea sf!nă şi #rea frumoasă, e ziua lui umnezeu, cea pe care o săr!ătorim acum şi prin nemuncÎnsă dacă autoritatea statului a decis ca această zi să fie nelucrăoare, atunci, pentru noi, ea să f"u0o/nicească" 8i să fie "u0o/nicească, plină de !ucurie, pentru că umnezeul nostru treimic

6u%uria %are ne iubeşte pe n!i &i Iubirea %are ne mângâie pe n!i &i Frumuse0ea %are 1nfrumuse0ea"ă pe n!i .

3mi

(atavasii la Sfnta Treime DRusaliiG

0eni$i popoarelor să ne închinăm dumnezeirii celei în trei -postasuri* Fiul întru Tatăl împreună Sfântul Duh, că Tatăl fără de ani a născut pe Fiul împreună veşnic şi împreună pe scaun şezătorDuhul Sfânt era în Tatăl împreună cu Fiul prea mărit* o #utere, o Fiin$ă, o Dumnezeire, căreia toînchinându&ne zicem* Sfinte Dumnezeule cel ce toate le&ai făcut prin Fiul cu împreună lucrarSfântului Duh Sfinte tare prin care pe Tatăl am cunoscut şi Duhul Sfânt a venit în lume

Sfinte fără de moarte 3ângâietorule Duhule care din Tatăl purcezi şi în Fiul odihneşti* TreimSfântă, slavă 'ie"

#reasfinte Duhule cel ce purcezi din Tatăl şi prin Fiul ai venit la învă$ăceii cei necărturari, pe cei Te cunosc pe Tine Dumnezeu, mântuieşte&i şi miluieşte&i pe to$i" 9de M ori:

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor"+min"

5umină este Tatăl, lumină este Cuvântul, 5umină şi Duhul Sfânt Care li s&a trimis apostolilor

lim!i de foc şi prin&trânsul toată lumea se luminează a cinsti pe #reasfânta Treime"@

D+ctoih, 191




*r# :!nf# Bniv# Dr# :!nstantin ;e%ula - *redi%ă la Sfânta Treime

În numele Tatălui &i al *iului &i al Sfntul uh; 3min.

-u!i$i credincioşi2 #raznicul acesta al Sfintei Treimi se pregăteşte înaintea noastră spre în$elegere toate praznicele pe care le parcurgem în %iserică"

Fiecare săr!ătoare ne apare ca o pagină într&un +!ecedar din care învă$ăm, pe rând, câte o litercâte o propozi$ie, câte o frază din Taina Sfintei Treimi" Spre deose!ire de +!ecedar, în schimcartea aceasta a cunoaşterii Treimii Celei Sfinte nu se parcurge într&un an şi, uneori, nici într&o via

darul cunoaşterii ei putând să vină numai îndată după moarte, în taina Învierii, care nădă(duim că va afla +colo, dinaintea Treimii Celei de o Fiin$ă" (e &coală adncă ne este Biserica; (u crădare ne cre&te spre vederea lui umnezeu, (el în Treime lăudat;

În 0echiul Testament & să ne aducem aminte & Treimea cea Sfântă este mai mult în ghicitură" Fie vor!im despre acel ISă facem pe om după chipul &i asemănarea AoastrăJ 9Facere , MJ:, despre reac$ia de la Turnul %a!el, I>ai să ne po)orm &i acolo să le înclcim )raiul, pentru unul altuia să nu"&i mai în%elea)ă limaJ 9Facere , :, fie că amintim !inecuvântarea levitică sîntâlnirea de la ste(arul 3amvri, unde +vraam, deşi vede trei îngeri, le vor!eşte ca /nuia Singur, şi în alte câteva cazuri, ghicim Treimea în te.t"



#ărin$ii %isericii ne spun to$i că, pentru proasta vecinătate cu mul$imea de politeişti, Dumnezeu nuîngăduit să crească această cunoaştere a Sa în Treime lăudat, pentru ca să nu se scufunde şi israeliîn drama politeismului"

+ dată cu >ristos însă, Taina Treimii se face auzită în toată puterea rostirii. Hlasul din cer, aula vremea Botezului la 6ordan, care încredin%a că (el asupra (ăruia uhul Sfnt Se po)ora î

chip de porum este *iul (el 6uit întru (are a inevoit 93atei E, : sau vestitor de împliniremisiunii Mntuitorului în drama ce precede Hhetsimani 9-oan :, ca &i toate celelalte momenale Evan)heliei, vestesc că de acum Treimea ni Se dăruie&te vederii, pentru a ne umple dorul dumnezeu, care macină omenirea.

3i&e greu2 +n de an tot mai greu să aflu cuvintele care să vă dăruiască o imagine cât mai cladespre Treimea cea sfântă2

• ;ă m!n'!i la i"eea că %f!nul %#iri"on a a/u ne/oie "e cărămi"ă, care, una fiin", cu#rina#a, focul $i luul $i că-n aceasă asemănare a 'ăsi icoană &reimii #enru conem#oranii să

• %au mă m!n'!i la '!n"ul că %f!nul 8asile cel ;are însu$i, ca să #oaă e@#lica aina ascunîn "o'ma "o'melor, s-a folosi "e soare, înrei in icoană: "iscul solar - #e care l-a asemăncu &aăl4 raza soarelui, care cooară ("eci se înru#ează), a asemăna-o cu Fiul, iar căl"urazelor - care #oae încălzi cea mai rece #iară $i um#le "e căl"ură cel mai înuneca un'0- ese u0ul %f!n. recum raza soarelui, u0ul %f!n #u!n" să um#le "e căl"ură $i inimcea mai rece $i colul "e sufle cel mai înuneca.

3ereu aşa, prin compara$ie, #ărin$ii %isericii şi teologii au încercat să lumineze & într&un fel saltul & icoana Treimii"

<oate că cea mai reu&ită este aceea pe care în penel a supus"o Sfntul 3ndrei Ruliov care, eînsă&i, ca icoană, a dezvoltat o teolo)ie întrea)ă.

Dacă am vrea să surprindem cea mai vie icoană a Treimii, nu tre!uie să uităm însă că fiecare dnoi, aşa cum te.tul de la înmormântare spune, la %inecuvântările Învierii cântate acolo, Ichipslavei Tale celei ne)răite suntem, măcar de&i purtăm ranele păcatelorJ.

Cu toate că suntem, aşadar, răni$i de păcat, în noi şade precum o pecete de taină & spălată la %oteeviden$iată prin Taina 3irungerii şi reactivată de fiecare dată prin Sfintele Taine & <chipul slavei lDumnezeu@" De aici şi respectul pe care, dincolo de rudenie de sânge şi neam, tre!uie să npurtăm" De aici şi gestul de anga(are liturgică pe care diaconul sau preotul îl face atunci când, ducădirea icoanelor, ne cădeşte chipurile" Tainicele icoane ale slavei negrăite, prezente în lume, prcare Dumnezeu înno!ilează lumea2

8i ca să în$elegem că aşa este, lua$i aminte la omul pătimaş, care, în curvia, alcoolismul, arghirofilsau parvenitismul său, se crede nemuritor" Ce chip strălucit capătă şi ce um!ră de păcat îl răneşchiar dacă, uneori, după spusa Scripturii, chiar pătimaş fiind, poate lua <chip de înger de luminăCe dramă suferim prin pierderea chipului2 Ce durere cuprinde cer şi pământ când vreunul dintre n



dacă nu to$i, ne rupem din dragostea lui Dumnezeu2 7 mai mult decât greu să pricepem aceastdacă n&am sim$it că&- apar$inem2 Că&- suntem dar, cum 7l ne este nouă pururea Dar2

*relua0i, aşadar, veşmântul de lumină 1n %are 7rist!s ne-a 1nveşmântatM 6u%ura0i-vă %ă suntfiii TatăluiM Da0i slavă %ă Duhul Sfânt vă este apr!ape, %eas de %eas, %lipă de %lipăM Oi pră"nuTreimea %ea Sfântă 1n fie%are %lipă a vie0ii v!astre# Ea este %ea prin %are t!ate s-au fă%ut, pr%are t!ate se 0in şi 1n %are veşni%ia se 1mplineşteM

m

Bra&ov, #!


*ărintele I!n :âr%iuleanu - Sfânta Treime

În numele Tatălui &i al *iului &i al Sfntului uhJ.



+ceste cuvinte cu care am început predica, formează una din cele mai mici rugăciuni închinaSfintei Treimi"

8i noi, când zicem* În numele Tatălui, ne spune Sfntul 3mrozie, ne însemnăm fruntea sprearăta că toate )ndurile noastre mer) la umnezeu, izvorul )ndirii noastre8 cnd zicem &i *iuluiJ ne însemnăm la inimă, arătnd că toată inima noastră o dăm omnului, iar cnd zice&i al Sfntului uhJ, ne însemnăm umerii, rădăcina minii, spre a arăta că începutul desfă&urarea faptei este spre slava lui umnezeu. Încheiem cu cuvntul 3minJ, a&a să fi*iin%a noastră întrea)ă este închinată Sfintei Treimi.

Însuşi unirea celor trei degete de la mâna dreaptă, ca să ne facem semnul Sfintei Cruci, însemneatot Sfânta Treime" Cu acest semn sfânt şi cu rostirea acestor dumnezeieşti cuvinte, noi începem toa

rugăciunile noastre de fiecare zi" +cestea au fost semnul şi puterea creştinismului, din ziCincizecimii, de când a luat naştere %iserica" De atunci, orice credincios se însemnează cu acesemn L Sfânta Cruce L şi rosteşte aceste cuvinte, care mărturisesc credin$a lui în Sfânta Treime decare primim harurile cele !ogate"

3oşii şi strămoşii noştri, de când ne&am zămislit ca neam pe aceste locuri frumoase, au cinsSfânta Treime cu tot sufletul, s&au închinat ei şi au adorat&o" (redin%a noastră în Sfnta Treimefost totdeauna puterea mntuirii noastre.

În numele Sfintei Treimi noi săvârşim şi taina Sfântului %otez, în numele ei primim toată darcea ună &i tot darul desăvr&itJ.

În numele ei cre&tem duhovnice&te, ne sfin%im prin har &i mo&tenim via%a ve&nică.

Cu rugăciunea amintită, deşi nu spunem decât trei nume* Tatăl, +totcreator, Fiul 3ântuitorul nostşi Sfântul Duh, sfin$itorul nostru, nume care alcătuiesc Sfânta Treime L temelia credin$ei noastrspunem totul, mărturisim întreaga noastră credin$ă" Deşi fiecare nume sau persoană este Dumnez

adevărat, totuşi nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumnezu în trei persoane" /nul după Fiin$ăîntreit după persoane@"

În numele Sfintei Treimi se săvr&e&te dumnezeiasca itur)hie, care începe cu cuvinteBinecuvntată este Împără%ia Tatălui &i a *iului &i a Sfntului uhJ şi se săvârşeşte cu slu(Învierii Domnului* Slavă Sfintei &i celei de o fiin%ă &i nedespăr%itei TreimiJ , aşa cum rosteşpreotul în fiecare zi, din noaptea Învierii până la Înăl$area Domnului" #entru slăvirea Sfintei Treims&au compus cântări, Do.ologii mari şi mici, slu(!e de noapte, cum sunt 3iezonoptica de duminişi Slu(!a privegherii sau +catistul Sfintei Treimi"



Taina Sfintei Treimi, cum am spus, fiind de nepătruns cu mintea, oricâte asemănări s&au făcut către Sfin$ii #ărin$i, nu se poate pătrunde şi în$elege, doar atât cât ne&a fost de folos"

Dumnezeu ne&a descoperit, şi câte ştim despre ea ne este de a(uns ca să ne mântuim"

În cunoaşterea şi în$elegerea Tainei Sfintei Treimi este nevoie mai ales de puterea credin$ei şiiu!irii" 4oi credem cu tot sufletul în Sfânta Treime, o mărturisim fiecare la primirea Sfântului %ote

cât şi în toată via$a noastră şi o iu!im, &i cine se leapădă de această credin%ă &i de mărturisirea eîncetează de a mai fi cre&tinJ D 6rineu MihălcescuG.

Sfin$ii nu s&au folosit atât de luminile min$ii, ca să în$eleagă taina Sfintei Treimi pe care n&o pîn$elege, nici îngerii, cât mai ales s&au rugat cu credin$ă şi dragoste să se învrednicească de haruriei cele !ogate" 3&a să ne ru)ăm &i noi, în fiecare clipă &i mai ales în această mare zi a sărătoriSfintei Treimi, ca umnezeu (el în treime lăudat să ne asculte &i să ne transforme iniminoastre în altare de ru)ăciuni &i lucrare de fapte une.

Sfin$enia nu constă în idei goale, ci în îndeplinirea !inelui, în schim!area noastră lăuntrică într&uom nou, după chipul lui ristos, într&un samarinean milostiv, care şi&a (ertfit totul pentru a(utorcelui în suferin$ă" Toate aceste transformări sunt, desigur, lucrări ale Sfintei Treimi"

În 0echiul Testament avem multe preînchipuiri ale Sfintei Treimi" +stfel, chiar în primul capitol Nenezei se vor!eşte de Sfânta Treime* Să facem om după chipul &i asemănarea AoastrăJ , ziDumnezeu 9Facere , MJ:" 1mul a fost creat dintru început după chipul Sfintei Treimi"

1rigen, mare învă$at şi scriitor creştin, ne arată că Dumnezeu, când a creat pe om, nu S&a sfătuit cîngerii, ci cu Sine Însuşi, deci este vor!a de un sfat între persoanele Sfintei Treimi" Totpreînchipuire a Sfintei Treimi este şi arătarea celor trei îngeri patriarhului +vraam, la ste(arul 3amvri 9Facere , M:" Sfânta Treime e prefigurată în 0echiul Testament şi de sfeşnicul cu trei !raşi de cântarea serafimilor* Sfnt, Sfnt, Sfnt este omnul SavaotJ 9-saia J, E:, imn întreit pe caîl cântăm şi noi, la fiecare Sfântă 5iturghie"

Cn 2e%hiul Testament găsim chiar redat şi numele persoanelor Sfintei Treimi* nume de Tată, de Fşi de Sfântul Duh"

<sfel în cu/inele #e care #salmisul le #une în 'ura Fiului se s#une: Pis"a omnul căt Mine' *iul Meu e&ti Tu, Eu astăzi Te"am născutJ (salmul 2, +).

a Facere 1, 2 se araă că uhul lui umnezeu se purta pe deasupra apelorJ ,

iar salmisul se roa'ă zic!n": uhul Tău cel Sfnt nu" lua de la mineJ (salmul 2

12).



Cn ;!ul Testament, Sfânta Treime s&a arătat şi mai lămurit"

ea "in!i "esco#erire o face în'erul a/riil %finei Fecioare ;aria, la *una-8esire. 5l i

zis: uhul Sfnt Se va po)orî peste tine &i puterea celui <reaînalt te va umri, iar *iul c Se va na&te din tine, *iul lui umnezeu se va chemaJ (uca 1, 3?).

a *oezul omnului, Fiul se oează, aăl îl mărurise$e zic!n": 3cesta este *iul meu c

iuit întru care am inevoit, pe 3cesta să" asculta%iJ , iar u0ul %f!n se cooară în c0i# #orumel.

%f!na &reime se araă $i la %c0imarea la Faă a omnului isus Drisos.

Sfnta Biserică ne înva%ă că toate lucrările mari de sfin%ire &i de îndumnezeire s"au făcut Sfnta Treime &i în numele ei.

• În numele %finei &reimi s-a făcu e/an'0elizarea în lume: Mer)nd, învă%a%i toaneamurile, otezndu"le în numele Tatălui &i al *iului &i al Sfntului uhJ zi

;!nuiorul %finilor <#osoli (;aei 2=, 1).

• În #uerea %finei &reimi s-a înfiina *iserica $i s-a "a 0arul /in"ecărilor $i al /oririi

limi.

• În numele %finei &reimi "o!n"im m!nuirea $i sfinirea noasră.

#e plan lărgit, unitatea Sfintei Treimi a creat pun$i de legătură între confesiunile creştine, pentru toate aceste confesiuni cred în Sfânta Treime" #e temeiul acestei credin$e se încearcă, în cadrmişcărilor ecumenice, să se apropie toate %isericile creştine, să fie iarăşi un trup tainic al lui ristoo singură %iserică a 5ui"

#entru noi, creştinii, unitatea Sfintei Treimi se vădeşte 9se arată: în opera ?iditorului, în fiecare de nisip sau iar!ă, în tot ce este creat" 7a se vădeşte şi în conducerea lumii, în Sfânta #roviden$

-ată deci că unitatea Sfintei Treimi conduce toate formele de varietate în unitate deplină"

<raznicul de astăzi, Sfnta Treime, răspnde&te raza de lumină în sufletul fiecărui credincios &icheamă la depă&iri de sine, în lucrări morale, spirituale &i materiale, la locul său de muncă.

Cn Sfânta Treime ştim %ă sălăşluieşte pa%ea, drag!stea şi unitateaJ la fel trebuie să sălăşluiasşi 1n via0a n!astră de fie%are %lipă, 1n familia n!astră şi 1n sufletul n!stru#



Trebuie să ştim %ă faptele n!astre %ele bune sunt %a nişte trepte pe %are ne ridi%ăm şi napr!piem de i"v!rul %el nese%at al tutur!r haruril!r Sfintei Treimi#

4u atât să dogmatizăm despre Sfânta Treime, ci mai ales să facem faptele plăcute Sfintei TreimAu vorele mari fac pe sfin%i &i drep%i, ci via%a cea plină de fapte une, cre&tine&ti, de smerenide dra)oste &i credin%ă puternicăJ D <r. $. 3&tileanuG.

4oi ne închinăm în numele Sfintei Treimi, fiindcă suntem închina$i chiar de la primirea Sfântu%otez, care este mărturisirea unită$ii de credin$ă şi pe care se cade să o păstrăm neştir!ită nepătată" 8i nu este o fericire mai mare pentru vredniciile noastre decât aceea de a şti că vom putsta cura$i în fa$a tronului Sfintei Treimi" -ar !ucuria pe care ne&o dă săr!ătoarea de azi, cântări!isericeşti, atât de frumoase, dumnezeiasca 5iturghie, sunt doar imaginea !ucuriei desăvârşite care o vom trăi în cer în fa$a tronului Sfintei Treimi"

Să păstrăm această !ucurie în sufletele noastre şi mereu să căutăm să ne întâlnim cu credin$ă dragoste în %iserica lui ristos, do!ândind această !ucurie, din harurile Sfintei şi Celei de o fiinTreimi, aşa cum au do!ândit sfin$ii care şi&au păstrat unitatea de credin$ă, aşa cum au do!ânditstrămoşii noştri"

Să ne rugăm astăzi, în ziua de prăznuire a Sfintei Treimi şi să zicem* <rea Sfntă Treimmiluie&te"ne pe noi8 oamne cură%e&te păcatele noastre8 Stăpne iartă fărădele)ile noastrSfinte cercetează &i vindecă neputin%ele noastre, pentru numele TăuJ. +min"


*ărintele I!n :âr%iuleanu - *redi%ă la *ra"ni%ul Sfintei Treimi



Să iu!im şi să mărturisim pe Dumnezeul Treimic"

Dreptmăritori creştini, între săr!ătorile împărăteşti, se numără şi săr!ătoarea de astăzi închinaSfintei Treimi, zi aleasă în care adorăm cu evlavie pe Dumnezeu, /nul în Fiin$ă şi întreit #ersoane* Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh"

De aceea, este potrivit să vor!im acum despre taina Sfintei Treimi, învă$ătură de credin$ă care stătemelia mântuirii noastre" Dogma Sfintei Treimi este dogma fundamentală a creştinismului, pe catre!uie să o cunoaştem şi să o pre$uim"

După cum o mamă arată copiilor săi în ta!lou pe tatăl lor, care e dus departe şi ei nu&l pot vedea alt chip, tot astfel %iserica, 3ama noastră duhovnicească, ne arată şi ne face cunoscut nemărginitul Dumnezeu L prin rugăciuni, prin icoane şi prin sim!oluri" 7a ne conduce mintea inima pe calea credin$ei până la adevărata cunoaştere şi iu!ire a lui Dumnezeu" 4e a(ută

în$elegem adevărul despre Sfânta Treime, Care <ne&a mântuit pe noi@"

-u!i$i credincioşi, în 0echiul Testament, se vor!eşte despre un Dumnezeu în trei #ersoane* <8i a zDumnezeu* să facem om după chipul şi după asemănarea 4oastră@ 9Fac" , MJ: <aide$i, dar, să 4pogorâm şi să amestecăm lim!ile lor@ 9Fac" , :" #rin aceste te.te, se face aluzie la o pluralitateDumnezeu, la e.isten$a #ersoanelor Sfintei Treimi în Fiin$a dumnezeiască"

Dumnezeu Cel tripersonal apare la ste(arul 3amvri" +vraam vede trei !ăr!a$i, dar li se închină şi adresează ca şi cum ar fi fost unul singur* <Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe ro!

Tău2@ 9Fac" H, E:"#roorocul -saia vede Serafimii z!urând în (urul tronului dumnezeiesc şi cântând* <Sfânt, Sfânt, Sfâeste Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava 5ui2@ 9Îs" J, E:" În întreita repetare a cuvântul<Sfânt@, Sfin$ii #ărin$i văd indicată Sfânta Treime, iar în singularul Domnul Savaot, ei văd unitatFiin$ei dumnezeieşti"

În 4oul Testament, adevărul despre Sfânta Treime este arătat mai lămurit" 5a %unavestire, îngerspune Fecioarei 3aria că Duhul Sfânt Se va pogorî peste ea, puterea Tatălui Celui #reaînalt o vum!ri şi Fiul lui Dumnezeu Se va naşte din ea 9cf" 5c" , EG:"



5a %otezul Domnului în -ordan, S&au revelat cele trei #ersoane dumnezeieşti* glasul Tatălui ceregrăieşte, Fiul Cel iu!it este în apă şi Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porum!el"

În cuvântarea de rămas !un către +postoli, Domnul vor!eşte de Tatăl, de Fiul şi de Duh+devărului, Care purcede de la Tatăl 9În" K, J& În" G, MJ:" Când îi trimite pe Sfin$ii +postolipropovăduire, 3ântuitorul le spune* <3ergând, învă$a$i toate neamurile, !otezându&le în nume

Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh@ 93t" MH, I:"Sfântul +postol #avel, în !inecuvântarea pe care o dă corintenilor, spune* <arul Domnului nost-isus ristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu to$i@ 9-- CoE, E:"

Sfântul +postol #etru îşi începe prima sa epistolă printr&o urare trinitară către credincioşii <aledupă cea mai dinainte ştiin$ă a lui Dumnezeu&Tatăl şi prin sfin$irea de către Duhul, spre ascultare stropirea cu sângele lui -isus ristos@ 9- #t" , M:"

Sfântul +postol şi 7vanghelist -oan zice* <Trei sunt care mărturisesc în cer* Tatăl, Cuvântul Sfântul Duh şi +ceştia Trei /na sunt@ 9- În" G, :"

Sfânta Tradi$ie completează şi lămureşte cele scrise în Sfânta Scriptură cu privire la dogma SfintTreimi" 4oi ne închinăm zicând* <În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh@ sau <3ăriTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh@"

Sfânta 5iturghie începe cu <%inecuvântată este Împără$ia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh@ şi termină* <Că Tu 9Dumnezeule: eşti sfin$irea noastră şi 'ie slavă înăl$ăm, Tatălui şi Fiului

Sfântului Duh@" Cântarea <Sfinte Dumnezeule@, imnul <Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot2@, SfânCruce, locaşurile noastre de închinare, sfeşnicul cu trei !ra$e sunt dovada sau mărturia credin$noastre în Sfânta Treime"

Despre dogma Sfintei Treimi a vor!it foarte frumos Sfântul Nrigorie de 4azianz în !iserica dConstantinopol" Când a vrut să plece, credincioşii au spus într&un glas* <Dacă pleci, iei Treimea tine2@"

Crezul pe care noi îl rostim este o mărturisire de credin$ă despre Dumnezeu Tatăl, Fiul şi DuhSfânt" +&l rosti cu credin$ă înseamnă a intra în comuniune cu Sfânta Treime" Dumnezeu este /nul

Fiin$ă şi întreit în Fe$e"

Fiecare #ersoană are o însuşire specială şi are o lucrare specială pentru via$a şi mântuirea lumii"

Dumnezeu&Tatăl e.istă din veşnicie şi este nenăscut, făcător al cerului şi al pământului, al tuturcelor văzute şi nevăzute" 7l este reprezentat printr&un ochi în triunghi sau ca %ătrân, ca Cel vechi zile"

Dumnezeu&Fiul este născut din veşnicie din Tatăl, precum se aprinde o lumină din alta" 7 întrup

din Fecioara 3aria, pentru a iz!ăvi lumea de păcat şi de moarte" 7l este reprezentat ca +rhiere



Împărat, )udecător, sau în diferite ipostaze ale vie$uirii Sale pământeşti L de la %etleem la Înăl$arla ceruri"

Sfântul Duh este purces din Tatăl din veşnicie şi revarsă valuri din dumnezeiescul har pescredincioşi, sfin$ind&i, întărindu&i şi îndumnezeindu&i" 7ste reprezentat printr&un porum!el, aşa cuS&a arătat la râul -ordanului"

Dogma Sfintei Treimi depăşeşte categoriile (udecă$ii omului şi puterea lui de cuprindere în formelui de e.primare, fiind cea mai adâncă dintre toate învă$ăturile %isericii noastre creştine"

Este cazul să amintim aici de încercarea *ericitului 3u)ustin de a scrie o carte despumnezeu. <e măsură ce scria, se vedea constrns să &tear)ă ce a scris, pentru că nimic din ceece scria despre umnezeu nu corespundea cu ceea ce este umnezeu de fapt. În scrisul său, savnta spre cele dumnezeie&ti, dar î&i dădea seama că nu poate a:un)e să descrie *iinumnezeirii. 3mărt de acest insucces al scrisului său, s"a dus să se plime pe mar)inea unmări. 3colo văzu un copila& care se :uca în nisip' purta apa din mare cu o scoică în )ropi%a lu*ericitul 3u)ustin l"a întreat' I(e faci aici, copile-J. a care, copilul i"a răspuns' IAu vezi

fac- Mut marea în )ropi%a meaJ. 3tunci &i"a venit în fire *ericitul 3u)ustin &i &i"a zis' I+are, nsunt &i eu ca &i acest copil, vreau să cuprind umnezeirea cu scoica min%ii mele-;J. 6ar ceea cescris despre umnezeu a devenit ru)ăciune &i mărturisire.

#e Cel nemărginit nu&5 poate cuprinde mintea noastră mărginită" 7ste important să cunoaştem volui Dumnezeu şi să o împlinim" +ceasta ne aduce fericire temporală şi veşnică 9cf" În" , E:"

+ceastă voin$ă a lui Dumnezeu ne&o descoperă Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradi$ie" Sfânta Treimeste o taină nea(unsă şi necuprinsă a Dumnezeirii* Dumnezeu /nul în Fiin$ă şi întreit în #ersoan

uniunea în treime şi treimea în uniune"Cum poate fi unul egal cu trei; 5a Sinodul - ecumenic de la 4iceea 9EMG:, Sfântul Spiridoepiscopul Trimitundei, voind să arate în chip sim!olic icoana Sfintei Treimi, a luat o cărămidă şispus* <+vem aici o singură cărămidă, care e compusă din nisip, foc şi apă, dar e numai o cărămidă

Fericitul +ugustin ne indică alt e.emplu şi anume* </nul este izvorul din care porneşte o apă, altfluviul şi altceva marea" Sunt trei înfă$işări ale aceleaşi su!stan$e, care este apă în toate trei@"

1 altă asemănare ne&o oferă soarele, care străluceşte pe cer, care poate fi văzut în adâncul apei

într&o oglindă" Sunt trei înfă$işări, dar nu sunt trei sori" În însăşi via$a noastră sufletească întâlnicoana Sfinte Treimi"Căci fiecare avem un suflet, care se manifestă treimic* în ra$iune, sentimentvoin$ă, fără să putem spune că avem trei suflete"

În sfârşit, să privim la un sfeşnic cu trei lumânări care se deose!esc una de alta, deşi se unesc unecu altele şi răspândesc o singură lumină nediferen$iată, dând o singură strălucire neîmpăr$ită"

Tot aşa, mărturisim trei #ersoane ale Sfintei Treimi* Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Care, deşi deose!esc, formează o singură strălucire a Dumnezeirii, Celei /na şi nedespăr$ită după Fiin$



+ceste asemănări ne a(ută, oarecum, să în$elegem pe Dumnezeul Treimic, însă Taina Sfintei Treimpoate fi cunoscută numai prin credin$ă"Credin$a în Sfânta Treime şi învă$ătura despre Sfânta Treime au o mare şi !inefăcătoare însemnătapentru via$a noastră" În primul rând, credin$a în Sfânta Treime ne arată că Dumnezeu n&a părălumea după ce a creat&o şi nici nu a lăsat&o în voia întâmplării"

Dumnezeu&Tatăl a creat lumea, Dumnezeu&Fiul a restaurat&o, iar Dumnezeu&Duhul Sfânt o condu

spre desăvârşire, încât crea$ia devine o împără$ie a harului dumnezeiesc lumea e plină de Treime"În al doilea rând, învă$ătura despre Sfânta Treime ne a(ută să în$elegem că Dumnezeu nu este u<anonim@, cum au zis unii şi nu este una cu natura sau cu o piatră, cu un ar!ore sau cu o stea, cuspun al$ii"

Dumnezeul nostru e #ersoană atotputernică, atot!ună, Care mă ocroteşte" Când mă adresez 5ui rugăciune, am certitudinea că 7l e Tatăl nostru din cer, Care ia aminte la cererea mea, în$eledurerea mea, primeşte rugăciunea mea şi mă a(ută"

-u!i$ii mei, noi, care credem în Sfânta Treime şi am fost !oteza$i în numele Sfintei Treimi şi închinăm zilnic Sfintei Treimi, avem datoria să&5 mărturisim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Ducu cura( şi evlavie, în toată vremea şi în tot locul, mustrând pe aceia care nu cred în Sfânta Treime

+ceştia sunt iehoviştii şi alte secte, care s&au îndepărtat de sânul %isericii dreptmăritoare" DaDumnezeul nostru e iu!ire 9- În" K, H:, dacă Sfânta Treime este <structura supremei iu!iri@, să&rugăm pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh să ne inunde cu dragostea Sa, ca să fie pace armonie în suflete, în familii, în $ară şi în întreaga lume"

3tunci via%a oamenilor ar fi un praznic nesfr&it, căci zice Sfntul 6oan Hură de 3ur' I@ndra)ostea se ucură, acolo este sărătoare;J.

Datoria noastră este să frecventăm regulat !iserica, în care e concentrată la ma.imum sfin$eniaiu!irea Sfintei Treimi, Care ne eli!erează de patimi şi de neputin$e, oferindu&ne iertare, puter!ucurie şi !elşug de daruri duhovniceşti"

aide$i să&5 adorăm pe Dumnezeul Cel viu, închinat în Sfânta Treime şi să mărturisim cu speran$<4ăde(dea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, TreimSfântă, slavă 'ie2@"

5ăudându&5 pe Cel Ce cunoaşte suferin$ele noastre, ascultă suspinele noastre şi împlineşte dorin$enoastre, să&- zicem* <Slavă 'ie, Soarelui întreit Slavă strălucirii celei unice Slavă Celui Ce răsalumii lumina #reasfântă Treime, Dumnezeul nostru, slavă 'ie2@" +min"




Duhul Sfânt este Dumnezeu, de o fiin$ă cu Tatăl şi cu Fiul" 7ste a treia #ersoană din Sfânta TreimToate Scripturile ni&5 arată pe Dumnezeu&Duhul Sfânt ca fiind de o fiin$ă şi de o putere Dumnezeu&Tatăl şi Dumnezeu&Fiul"

Îl vedem pe Duhul Sfânt la facerea lumiiR îl vedem la %otezul Domnului, îl mărturisesc cuvinteDomnului* < Mer)nd, învă%a%i toate neamurile, otezndu"le pe ele în numele Tatălui, &i *iului, &i al Sfntului uh@ 93atei MH, I:"

8i cuvintele evanghelistului -oan* I Trei sunt (are mărturisesc în cer' Tatăl, *iul &i uhul Sf&i 3ce&tia Trei una suntJ 9- -oan G, :"

8i mărturisirea +postolului #avel* Iarul omnului nostru 6isus >ristos &i dra)ostea lumnezeu Tatăl &i împărtă&irea uhului Sfnt să fie cu voi, cu to%iJ 9-- Corinteni E, E:" 8i amulte, multe locuri din Sfânta Scriptură"

(ele trei <ersoane din Sfnta Treime' Tatăl, *iul &i uhul Sfnt sunt una &i din ve&nicie, cdeoseire că Tatăl este fără de început, *iul este născut mai înainte de veci din Tatăl, iar uh

Sfnt purcede din Tatăl.

Cum spune şi cântarea noastră !isericească* I (u uhul Sfnt este cuvntarea de umnezeunimea cea întreit sfntă8 că Tatăl este fără de început, din (arele S"a născut *iul fără de ani uhul de un chip &i de un scaun, din Tatăl împreună a strălucitJ 9+ntifon glas H:"

a facerea lumii erau de fa%ă toate trei <ersoanele din Sfnta Treime. ar fa%ă de mntuireomului &i a omenirii, umnezeu"*iul &i umnezeu"uhul Sfnt S"au arătat în timp.

•

Dumnezeu&Fiul a venit la <plinirea vremii@" + venit atunci când fusese hotărât din veci vină" 7l a venit, ne&a răscumpărat şi, înainte de a Se înăl$a la cer, ne&a făgăduit pe DumnezeDuhul Sfânt"

• Dumnezeu&Duhul Sfânt a venit şi 7l la o <plinire a vremii@ sale, iar această plinire a sosdupă ce -isus 3ântuitorul 8i&a isprăvit lucrarea mântuitoare şi S&a înăl$at la cer" I Eu vru)a pe Tatăl &i alt Mn)ietor va da vouă, ca să rămnă cu voi în veac, uh

3devărului, (are de la Tatăl purcedeJ 9-oan K,J:"

(eva despre lucrarea Sfintei Treimi

5a taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti, lucrează Sfânta Treime, lucrează toate t#ersoanele din Sfânta Treime* Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt"

umnezeu"Tatăl, în dra)ostea ui cea nemăr)inită, a hotărt mntuirea noastră. umnezeu"*iul ne"a adus această mntuire, :ertfindu"Se pentru noi, iar umnezeu"uhul Sfnt ne dă această mntuire revărsnd darurile ei în inimile sufletele noastre.



Darurile Tatălui Ceresc şi darurile Nolgotei ni se dau nouă prin lucrarea cea tainică a Duhului Sfâ/nul şi +celaşi Dumnezeu lucrează în noi şi în taina mântuirii noastre, în diferite chipuri înfă$işări"

Taina Sfintei Treimi şi lucrarea Sfintei Treimi sunt o taină mare, sunt o taină ce se ridică pesmintea şi priceperea noastră 9dacă am putea&o cuprinde cu priceperea noastră, atunci n&ar mai taină:" 7a, dealtcum, nu se $ine atât de priceperea noastră, cât, mai ales, de credin$a şi sim$ir

noastră"Tainica lucrare a Sfintei Treimi este arătată în cartea lui Sundar Singh, în asemănarea cu soarele" soare se află la un loc şi lumina şi căldura, cu toate că nici lumina nu&i căldură şi nici căldura nulumină" 7le petrec în acelaşi loc, nu sunt despăr$ite, dar fa$ă de oameni au înfă$işări deose!ite"

+şa e şi taina Sfintei Treimi" e la umnezeu"Tatăl DsoareleG ne vine lumina Dumnezeu"*iulG căldura Dumnezeu"uhul SfntG. >ristos este Ilumina lumiiJ, iar uhul Sfnt este IfoculJ IcălduraJ.

Darul mântuirii ne vine su! diferite înfă$işări, dar izvorul lui este numai unul, precum şi soarelumina şi căldura una sunt" ISunt deoseite daruri, însă numai @nul &i 3cela&i uh. Sudeoseite lucrări, însă numai un sin)ur umnezeu, (are lucrează întru toateJ 9- Corinteni M,K

I umnezeu este iuire J 9- -oan K, H:" În dragostea Sa cea nemărginită, Dumnezeu&Tatăl a hotărtămăduirea şi mântuirea noastră de otrava mor$ii, lăsată în lume prin greşeala lui +dam"

Dumnezeu&Fiul a adus în lume <medicina@ de lipsă pentru tămăduirea omului şi a omenirii" <murit la timp pentru noiJ 96omani G, H:" IS"a dat pe Sine pre% de răscumpărare pentru to%iJ

Timotei M, J:" 4e&a lăsat doctoria şi medicina contra păcatului şi mor$ii* scump sn)ele ui 9- -o, :"

Dumnezeu&Duhul Sfânt este Doctorul Care ne dă această medicină şi ne arată cum să o folosimuhul pe (are îl voi trimite vouă F zicea 6isus F va lua din al Meu &i va vesti vouă 9-oan J, G:" Toate trei <ersoanele din Sfnta Treime lucrează la taina mntuirii noastre suflete&ti. #ăcaşi căderea noastră sunt atât de mari, încât întreagă Sfânta Treime lucrează la mântuirea noastră"

5ucrarea Sfintei Treimi este admira!il arătată prin cuvintele 3ântuitorului* IToate cte are Tatale Mele sunt F zicea 6isus. 3cela Dadică uhul SfntG, pe Mine Mă va preamări, căci dintru

Meu va lua &i va vesti vouăJ 9-oan J, K&G:"

0ede$i cât de minunat este arătată aici lucrarea Sfintei Treimi; Toate darurile şi !unătă$ile au fost sunt ale Tatălui" 7le însă nu pot fi ale noastre, până nu&şi schim!ă stăpânul până nu trec asupFiului" -isus 3ântuitorul a deschis canalul prin care darurile Tatălui Ceresc se scurg în 7l" < Toacâte le are Tată2 ale 3ele sunt@"

-isus 3ântuitorul S&a făcut mai departe 3i(locitorul prin Care darurile Tatălui Ceresc se scurg şi via$a noastră" 7l ne&a legat cu -zvorul cel mare al tuturor !unătă$ilor* Tatăl Ceresc"



Dar, cu toate acestea, noi nu putem încă a(unge la acest -zvor" Suntem prea sla!i şi nevoiaşi a(ungem la 7l şi să gustăm din 7l" +ici intervine #ersoana a treia din Sfânta Treime* Duhul SfânCare mi(loceşte aceste daruri şi ni le dă" +stfel primim noi prin -isus ristos de la Duhul Sfânt tot este al Tatălui"

@n vestit predicator a asemănat această tainică lucrare cu mierea florilor. >arul &i darmntuirii sunt o miere dulce &i inecuvntată. ar această miere este ascunsă într"o floa

depărtată Dîn umnezeuG. Aoi nu putem a:un)e la ea. Aoi n"avem atta în%elepciune, ca săaflăm &i să"i su)em dulcea%a, ca alinele. 3ici vine lucrarea scumpului nostru Mntuitor. Epreface această miere în fa)ure. I Toate cte are Tatăl ale Mele sunt spre folosul vostru3ceasta este o miere pusă în fa)ure. ucrarea Mntuitorului este o miere dulce &i inecuvntatde aceea este att de dulce Aumele ui pentru cei care au )ustat din tainele mntuirii suflete&ti.

Dar, cu toate că <mierea@ e pusă în fagure, noi suntem atât de sla!i şi nevoiaşi în cele sufleteşîncât nu putem încă gusta din ea" Nura noastră este atât de mult dedată cu mâncărurile cele ama9cu păcatele:, încât această <miere@ cerească ni se pare amară" Dulcele ni se pare amar" Celpăcătoşi le po$i tot vor!i despre dulcea$a mântuirii sufleteşti" #entru ei, aceste lucruri sunt amare

fără gust"

+ici vine lucrarea Duhului Sfânt" Duhul Sfânt ia mierea strânsă în fagur de scumpul nost3ântuitor şi, dându&ne gust pentru ea, ne&o îm!ie spre gustare" Din mâna Duhului Sfânt, gustânmierea cea cerească, aflăm îndată ce nespus de dulce&i nu ne mai saturăm de gustarea ei toate celumeşti ni se par <gunoaie@ şi amărăciuni fa$ă de dulcea$a ei sim$im cum dulcea$a ei intră sim$urile noastre, în sângele nostru, în sufletul nostru, în toată via$a noastră o dulcea$ă cerească ssălăşluit în noi prin lucrarea cea tainică a Duhului Sfânt"

-ată, şi această asemănare este o icoană minunată despre tainica lucrare a Sfintei Treimi2din cartea Iuhul Sfn


Traian D!r" - Te preamărim pe Tine, D!amne



Te preamărim pe Tine, Duhul,chemând doritul 0eac Divincând cerul şi pământul, una,Te vor slăvi la fel2

+m


*r# 2asile '!b - Sfânta Treime - Cn numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt



După cum a promis -isus, ucenicilor săi, că le va trimite pe 3ângâietorul ce le va descoperi lor tadevărul,@ ca să&i a(ute să întoarcă lumea de la păcat şi pentru ca să le fie pavăză în misiunea ce lia încredin$at, această promisiune s&a realizat în ziua de 6usalii" Din această zi omul este încorporîn cele trei persoane dumnezeieşti* Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt, colucrători a&i Crea$iei, a dezvoltă%isericii creştine şi al desăvârşiri conştiin$elor mem!rilor ei"

Dacă până la Întrupare, lucrătorul a fost Dumnezeu L Tatăl, după Întrupare iu!irea s&a relevatconsolidat prin )ertfa Fiului ca 6ăscumpărător, pentru ca să fie desăvârşită prin Spiritul Sfânt,

poate afirma, fără teamă de a greşi, că întreaga Crea$ie, de la început şi până la sfârşit, a fost, esteva fi su! scutul Sfintei Treimi" +ceastă mare unitate a Tatălui, Fiului şi a Spiritului Sfânt, manifestă prin mădularele %isericii şi se revelează una pe cealaltă pentru ca, toate trei, să preamărească în Trinitate, în Sfânta Treime"

Trinitatea apare ca învă$ătură dogmatică, pentru prima dată, atunci când -isus le spune ucenicilsăi* Mer)e%i &i învă%a%i toate neamurile, otezndu"le în numele Tatălui, a *iului &i a SpiritulSfntJ 3t" MHVI, instituind în mod nemi(locit Taina sfântului %otez, prin care omul se naşte penta doua oră" +ceasta, a doua naştere, este cu mult mai minunată pentru că fiecare creştin se naşte

via$a harului, la via$a de veci pentru nemurire"Dogma sfintei Treimi este un mister pe care, nu numai Sfin$ii #ărin$i ai %isericii lui ristos acăutat să&l dezlege, comparându&l* fie cu trifoiul, Sfântul #atricU, fie cu soarele, Sfântul +ntonie c3are sau cu o cărămidă, Sfântul Spiridon al Trimitundei, la Conciliul de la 4iceea din anul EMG, dşi de o seamă de oameni de ştiin$ă, cu inten$ii !une sauR mai pu$in !une, însă cu toate acestea, prmintea mărginită a omului, nimeni nu a reuşit să&i dezlege taina pentru că, acestuia, îi este dat în$eleagă doar atât cât are nevoie pentru propria mântuire"



Marele filozof &i teolo) al Bisericii, Sfntul 3u)ustin, recunoscut &i de Biserica +rtodoă, fiinpreocupat de doctrina sfintei Treimi, dorea foarte mult să în%elea)ă &i apoi să eplice, lo)ic, acemister, pe cnd se plima în)ndurat pe malul mării, vede un copila& care făcuse o )aură în nis&i cu )ăletu%a aducea, în fu)ă, apă din mare. a întrearea sfntului8 (e faci-;J copilulrăspuns' Încerc să )olesc marea în această )roapă din nisip.J a care sfntul îl mai întrea(um po%i să crezi că marea imensă, ar putea fi )olită în această )aură-;J ar, ne mai a&teptnrăspunsul copilului, î&i face următoarea autoreflec%ie' ar, tu, cum po%i crede că vei pute

cuprinde, în capul tău mic, imensitatea lui umnezeu-;J 0i atunci' acă misterul SfintTreimi, cu tot efortul min%ii &i al voin%ei noastre de a"l în%ele)e, rămne de domeniul &tiin%infinite în divinitate, noi, doar intuindu"i dimensiunea, în mod indefinit, îi putem siminefacerile din (rea%ie &i din Revela%ie,J să ne ru)ăm sfintei Treimi, ca să )ăsim urmele lăsade >ristos pe pămnt pentru a"l putea urma asemeni unor cre&tini adevăra%i.

Scopul săr!ătorii de astăzi nu este acela de a e.plica sau de a în$elege misterul Sfintei Treimi, acela de a contempla şi adora pe Dumnezeu Tatăl, pe Dumnezeu Fiul şi pe Dumnezeu Spiritul Sfâpentru ca astfel să a(ungem şi noi în Împără$ia Cerurilor unde vom vedea, direct, fa$a lui Dumneze

+min"


*r# I!an badi şi *r# lexandru 6u"ali% - Sfânta Treime - >unea *reasfântului Spirit



Ce poate să spună omul, despre nesfârşita şi veşnica sfin$enie a lui Dumnezeu, pe care nu 5&a văzniciodată; Dacă oamenii ar fi fost condamna$i la veşnică aşteptare, niciodată nu ar fi putut să spunceva despre +cesta"

Dumnezeu s&a revelat omenirii în #ersoana lui -isus ristos dintr&o aşa de mare iu!ire, încât 5oferit pe propriul Său Fiu, pentru ca, tot cel care crede în 7l, să nu piară, ci să ai!ă via$a cea veşni9-oan E, J:"

8tim încă ceva mai mult, cunoaştem, că este -u!ire" -u!irea este puterea care conduce o persoancătre cealaltă"

+devărata iu!ire face din om un dar pentru persoana iu!ită" -u!irea autentică este un şuvoi izvorâta ceea ce este cel mai !un în om şi oferit semenului său" 4u e.istă iu!ire fără cea de&a dopersoană, de care să te po$i ataşa, căreia i te po$i oferi" -ar scopul şi dorin$a iu!irii este să devii udintre făpturile care este iu!ită, dar totuşi să rămâi tu însu$i, păstrându&$i propria personalitate" doreşte a deveni unul@, rămânând o realitate manifestată în doi" 7ste nevoie a trăi propria via$ă, dşi a e.perimenta ceea ce simte cel de lângă noi"

Două suflete legate printr&o iu!ire autentică, încep să se manifeste ca o singură realitate* de acuînainte se vor e.prima prin cuvântul noi"@ 7goismul dispare şi triumfă dăruirea reciprocă, mpresus de interese sau de aşteptări umane" 1are o astfel de iu!ire perfectă poate fi întâlnită în rândoamenilor; Din păcate nu" Deşi folosim cuvântul iu!ire@ în diferite împre(urări, tendin$a spre păcrămasă în firea noastră decăzută prin păcatul strămoşesc, face ca mai devreme sau mai târziu vină clipe de dezamăgire"

-u!irea perfectă o întâlnim numai în #reasfinta Treime, în #ersoanele Tatălui, Fiului şi SpiritulSfânt" Dumnezeu este comunitatea celor trei #ersoane care se iu!esc în mod perfect" -u!indu&s

devenind /nul, rămân totuşi Trei #ersoane trei #ersoane diferite care formează /nul" +stfel Dumnezeu domneşte un foc al iu!irii reciproce, pe care nu putem să&l cuprindem, ori să&l e.primăprin intermediul min$ii sau imagina$iei noastre aşa cum se prezintă în realitate, rămânând un mistal credin$ei noastre"

-isus ristos, la Cina de pe urmă s&a rugat* N(a to%i să fie una, precum Tu, Tată, în Mine, &i Eu TineO 9-oan , M:" 3&adar unitatea comunită%ii cre&tine este datoare să reflecteze unitat<reasfintei Treimi.

8i totuşi, ceea ce se petrece între noi creştinii, de la rela$iile de familie până la rela$iile din sâncomunită$ii, denotă faptul că unitatea@ nu domneşte încă" Să privim, cât egocentrism se află în npe care în loc să&l stârpim, îl cultivăm, iar rezultatele pe care le o!$inem sunt dez!inarea, ura invidia, total străine şi opuse voin$ei lui Dumnezeu"

Ke să ascul "e cu/!nul 5/an'0eliei sau al #reoului7 5u, am un număr "e ani, iar el e !năr fa"e mine. Îl sfi"ez, cău!n"u-mi "e fiecare "aă scuză #enru #ăcaul, #e care nici măcar cel mai mefor nu fac ca să-l e/i. ! e'oism mă caracerizează: im#oran sun numai eu, iar cu ceilali nam nimic. neori "e/in a! "e olna/ "e e'oism, înc! #ur $i sim#lu îi i'nor #e cei "in Aurul meu.



+tâtea lucruri căutăm să do!ândim, atâta !ine, dar foarte des acest lucru se petrece, ori se realizeape socoteala sau spatele altor persoane" /n astfel de comportament se datorează caren$elor deduca$ia prost primită în copilărie, dar şi a nepăsării personale în dezvoltarea !unului sim$, lăsat către Dumnezeu în natura fiecărui om" 8i astfel de situa$ii delicate care se ivesc între creştini, fac se nască ani de ură între ei, !a chiar pro!leme (udiciare, şi ce este mai rău, aceste lucruri se petrdeseori în rândul mem!rilor familiilor creştine" Spre e.emplu, mul$i dintre avoca$i vor!esc despprocese, între mem!rii unei singure familii creştine, care uneori $in chiar câteva zeci de ani"

/nitatea comunită$ii creştine, nu numai că este datoare să reveleze unitatea #reasfintei Treimi, dse cuvine să izvorească din aceasta, să se alimenteze din ea" Cola!orarea noastră cu Dumnezeu, esnecesar să conducă la comuniunea dintre noi" /ni$i cu Sfânta Treime prin Sacramentul %otezulusuntem o!liga$i să constituim între noi comunitatea %isericii lui ristos"

În ce fel putem şi noi să ne integrăm în unitate; #rin intermediul îndeplinirii misiunii noastcreştine, a fiecăruia dintre noi* umilin$ă, !unătate şi ră!dare" 6ealizăm în mod practic unitatea prmanifestarea virtu$ilor, pe care ne&am o!ligat să le trăim atunci când am primit Sfântul %otez prino în$elegere reciprocă, care este dictată de iu!ire" %ine î n$eles, această unitate nu înseamnă

uniformizare, o împărtăşire a unei singure idei, în via$a practică de zi cu zi" @nitatea, care"i adunpe cre&tini în mod perfect, este întru totul întemeiată, pe via%a în >ristos, cu >ristos &i pentr>ristos. În ce măsură ne apropiem de comuniunea creştină ideală a %isericii ; 4u cumva a muiu!irea din noi;

%iserica este /na, Sfântă, Catolică şi +postolică, cu toate acestea egoismul îi face pe mul$i să închisteze în sine şi să se separe de ceilal$i, definesc ceea ce este universal@ L prin voca$ia mântuire a tuturor oamenilor L cu alte cuvinte din patrimoniul creştinismului slav, de e.emplcăutând să afirme prin so!ornicesc@ L cuvânt care are aceeaşi semnifica$ie ca şi grecesc

atoliUe@ L altceva decât ceea ce creştinismul a în$eles în primul 3ileniu prin valoarea mântuitoaa %isericii aflată în comuniune"

De ce s&a stins iu!irea dintre noi ; De ce %iserici s&au despăr$it şi se încrâncenează în egoismul lşi în însingurare, mascate uneori su! falsa fa$adă a tradi$iei proprii@, radicalizând diferen$ee.istente între popoare, lim!i şi culturi, în detrimentul spiritului unită$ii dorit de 3ântuitorul nostrCa to$i să fie una@ ;

$oca%ia cre&tinului este să devină un 3postol al iuirii divine &i să reproducă modelul suprem iuirii în via%a de zi cu zi. Suntem chema$i să tindem neîncetat spre idealul iu!irii din Ceruri şi

păzim ca flacăra iu!irii să nu se stingă din inimile noastre"

-u!ind cu adevărat, Spiritul Sfânt, iu!irea lui Dumnezeu care se revarsă asupra omenirii, va locui noi, va lega cu legătura indisolu!ilă a iu!irii legăturile dintre so$i, cu legătura carită$ii va lega fiecare individ de aproapele său, iar marea familie umană va fi legată în unitatea %isericii su! singur cap L -isus ristos L păstorită de un singur păstor"

'ugă%iune



Spirite Sfinte, Spiritul 3devărului, dă"ne tuturor puterea să recunoa&tem 3devărul printre falseînvă%ături care ni se propun ca adevărate &i doresc să ne despartă de umnezeu;

Spirite Sfinte, Împărate ceresc, dă"ne tuturor tăria de a deveni 3postoli ai unită%ii Bisericii, dupmodelul @nită%ii din snul <reasfintei Treimi, pentru ca to%i să fie una;

Spirite Sfinte, Spiritul 6uirii dumnezeie&ti, umple"ne de harul iuirii cre&tine, pentru

Împără%ia 6uirii &i sfin%eniei să se instaureze în noi, să se plinească &i să dăinuie în viasecolului care va să vină;

3mi


:!nstantin :i!fu - iua Sfintei Treimi este sărbăt!area supremă a sufletului n!stru?



În cuvântul de învă$ătură adresat cu acest prile(, +rhiepiscopul Tomisului a vor!it despsemnifica$iile săr!ătorii Sfintei Treimi"

<#reasfânta Treime este Dumnezeul nostru care a făcut cerul, pământul, pe om şi pe îngeri" 4ooamenii, avem cele mai !ogate daruri de la Dumnezeu" Sfânta Treime este cu adevărat Dumnezecel viu şi necontenit face minuni cu noi şi cu întreaga crea$ie" Sfânta Treime este cu adevărat iu!irşi puterea supremă, precum şi în$elepciunea mai presus de orice" ?iua Sfintei Treimi este săr!ătoarsupremă a sufletului nostru, a fiin$ei şi menirii noastre" 4oi tre!uie să în$elegem că purtăm chipSfintei Treimi în noi" Sfânta Treime, mai presus de orice, este iu!ire" Din această iu!ire, Dumnezne&a creat pe noi, oamenii, după chipul Său, a e.plicat -#S +rhiepiscop Teodosie"

*!vesti!ară %u tâl% - Sfânta Treime




Daniel '!usseau - I%!ana Sfintei Treimi



Să privim acum icoana zugrăvită de Sfântul +ndrei 6u!liov, aflată mult timp la Naleriile TretiaUdin 3oscova o minunată copie a acestei icoane se află la 3ănăstirea Troite&Serghieva de ?agorsU" +m ales această icoană pentru că nenumăratele copii e.istente în +pus au făcut&o foarcunoscută, iar cele!rul film al lui TarUovsUi despre +ndrei 6u!liov ne&a făcut să pătrundem miezul tainei sale şi, de asemenea, pentru că această icoană corespunde cel mai !ine învă$ătu%isericii"

1. Taina

În %iserica 1rtodo.ă, e.plicarea dogmei Treimii este o!iectul teologic fundamental al săr!ătoCincizecimii"

În Duminica Cincizecimii este adorată Sfânta Treime" #rimind darurile sfin$itoare ale Sfântului Duomul se face părtaş vie$ii treimice, căci cunoaşterea este o comuniune de via$ă, iar arvuîndumnezeirii este arvuna vie$ii viitoare în Sfânta Treime, întrucât =(u uhul Sfnt vin în noi sunt contempla%i *iul &i Tatăl=, spune Sf. Simeon Aoul Teolo).

#e de altă parte, împlinire a /nită$ii treimice, Biserica este =chipul Treimii, unipluralitateipostasurilor după chipul Treimii, @nitate dumnezeiască, iar (incizecimea este cea care împline&te alcătuirea=.

a# Temeiul bibli% al teniei i%!n!grafi%e este %apit!lul /+ din Fa%ere<

=3poi omnul S"a arătat lui 3vraam la ste:arul Mamvri, într"o zi pe la amiază, cnd &edea el u&a cortului său. 3tunci, ridicndu"&i ochii săi, a privit &i iată trei +ameni stăteau înaintea lui8 de cum 6"a văzut, a aler)at din pra)ul cortului său în întmpinarea or &i s"a închinat pnă pămnt. 3poi a zis' Noamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe roul Tău; Se va adu



apă să vă spăla%i picioarele &i să vă odihni%i su acest copac. 0i voi aduce pine &i ve%i mncapoi $ă ve%i duce în drumul $ostru, întruct trece%i pe la roul $ostru;O Pis"au 3ceia' N*precum ai zis ;O

upă aceea a aler)at 3vraam în cort la Sarra &i i"a zis' N*rămntă de)raă trei măsuri de făinună &i fă azimeO. 3poi 3vraam a dat fu)a. Ei au mncat. Pis"a @nul' N6ată, la anul pe vremeasta am să vin iar pe la tine &i Sarra, femeia ta, va avea un fiu. Este oare ceva cu neputin%ă

umnezeu- a anul, pe vremea aceasta, am să vin pe la tine &i Sarra va avea un fiu;O 3poi S"asculat +amenii aceia de acolo &i S"au îndreptat spre Sodoma= 9Fac" H, &J:"

+ceastă imagine, întemeiată pe un eveniment istoric concret, înfă$işează prima arătare a lDumnezeu omului, însemnând astfel începutul făgăduin$ei 3ântuirii, săr!ătoarea Cincizecimii fiinîmplinirea 6evela$iei finale a tainei Sfintei Treimi"

%iserica 1rtodo.ă nu îngăduie reprezentarea Sfintei Treimi su! forma aşa&numitei teme=#aternită$ii=, întrucât nu se întemeiază pe nici o realitate istorică, fiind rodul unei imaginaîndepărtate de temeiurile teologice ale dogmei treimice" În această chestiune, sinodul de la 3osco

s&a e.primat astfel în JJ*

+&5 înfă$işa în icoane pe Domnul Savaot 9adică pe Tatăl: cu !ar!ă căruntă, cu Fiul pe genunchi şi un porum!el între 7i este întrutotul a!surd şi neverosimil, întrucât pe Dumnezeu Tatăl nu 5&a văznimeni niciodată" Căci Tatăl nu are trup, iar Fiul nu în trup S&a născut din Tatăl mai înainte de tovecii" Deşi proorocul David spune* =in pntece, mai înainte de luceafăr Te"am născut= 9#s" E:, această naştere nu este în trup, ci mai presus de orice în$elegere şi de negrăit, iar ristos însuspune în Sfânta 7vanghelie* =Aimeni nu" cunoa&te pe Tatăl, dect numai *iul=. +ceastă naştemai înainte de veci a Fiului /nul 4ăscut din Tatăl tre!uie în$eleasă în gând, dar nu tre!uie şi n

poate fi înfă$işată în icoană"-ată de ce %iserica consideră drept una din cele mai frumoase reprezentări ale tainei Sfintei Treimicoana realizată de Sfântul monah +ndrei 6u!liov pentru 3ănăstirea Troita & Sfântul Serghie, începutul secolului al Q0&lea"

b# :e 1nfă0işea"ă i%!ană

În fundalul icoanei, cortul lui +vraam, înfă$işat asemenea unui #alat sau asemenea Templului, Ste(arul de la 3amvri, amintind de #omul 0ie$ii"

Sfnta Treime " 3ndrei Ruliov

Cei trei îngeri* supli şi uşori, măsura trupului lor este de K ori măsura capului, fa$ă de ori, cueste în reprezentările iconografice o!işnuite" +ripile şi transparen$a culorilor le dezvăluimaterialitatea şi lipsa oricărei greută$i" #erspectiva este inversă, ceea ce, desfiin$ând distan$apropie figurile şi arată că Dumnezeu este aici" 5iniile converg către privitor pentru a se întâlni inima sa"

Cei trei îngeri revelează via$a interioară a dumnezeirii" 7i se află în repaus* pacea supremă a l

Dumnezeu" Dar repausul este şi e.taz & adică o ieşire din sine & căci în umnezeu, stailitatea



mi&carea sunt acela&i lucru, ne înva%ă Sf. Hri)orie al AKssei. 3işcarea porneşte de la piciorstâng al îngerului din dreapta şi continuă în aplecarea capului său, trece la îngerul din mi(loc şi prelungeşte, de&a lungul îngerului din stânga, până la picioare" Fiecare înger poartă un sceptvertical, sim!ol al aspira$iei celor pământeşti către cele cereşti" Sceptrele sunt însemnul aceleiaputeri împărăteşti pentru fiecare"

Cele trei persoane dumnezeieşti sunt în conversa$ie şi e.primă dragostea treimică" 7.pre

preaplinului iu!irii este potirul, îngerii fiind grupa$i în (urul merindei dumnezeieşti" 3ielul care află în potir leagă acest ospă$ dumnezeiesc de relatarea din +pocalipsă, referitor la 3ielul (ertînainte de întemeierea lumii"

În partea superioară a mesei întâlnim forma geometrică dreptunghiulară* cele patru col$uri ftrimitere la cele patru 7vanghelii şi la propovăduirea acestora în întreaga lume" #omul vie$ii stră!amasa şi rădăcinile sale a(ung până la dreptunghiul pământului, alimentate fiind de con$inutpotirului"

Cercul perfect este realizat de conturul celor trei persoane dumnezeieşti, centrul cercului fiind mân

aflată în mi(loc" Cercul este semnul veşniciei dumnezeieşti" #otirul, punct de convergen$ă al celtrei, cuprinde taina iuirii Tatălui (are răsti)ne&te, iuirii *iului răsti)nit, iuirii uhului caînvin)e prin puterea crucii, a&a cum eplică mitropolitul *ilaret al Moscovei în predica d$inerea Mare a anului 115.

+ceastă via$ă lăuntrică, ce uneşte cele trei persoane închise într&un cerc şi care se împărtăşeşte celdin (ur, dezvăluie întreaga adâncime inepuiza!ilă a acestei icoane" 7a aminteşte de cuvintele lionisie 3reopa)itul, potrivit căruia =o mi&care circulară înseamnă că umnezeu rămnidentic cu Sine &i con%ine în Sine păr%ile intermediare &i etremită%ile care sunt în acela&i timp

cuprinzătoare &i cuprinse, &i că readuce la Sine tot ceea ce a plecat de la El.J /nghiul format de capetele şi trupurile celor doi îngeri apleca$i către îngerul central îi uneşte pe totrei" Nesturile mâinilor lor sunt îndreptate către potirul euharistie cu 3ielul de (ertfă" +cest 3sim!olizează (ertfa de !unăvoie a Fiului lui Dumnezeu şi uneşte gesturile îngerilor, pentru a arăunitatea de voin$ă şi de ac$iune a #reasfintei Treimi care face un legământ cu +vraam"

1ctogonul înscrie mişcarea generală a icoanei, ocoleşte piedestalul, tronurile, îngerii şi mun$vestind ?iua a 1pta"

Din icoană porneşte o chemare puternică* =*i%i una, a&a cum Eu &i Tatăl una suntem=. 1mul edupă chipul Dumnezeului treimic* în firea sa, %iserica&Comuniune este înscrisă ca adevărul sultim" To$i oamenii sunt chema$i să se adune în (urul unuia şi aceluiaşi potir, să se înal$e până inima dumnezeiască şi să ia parte la ospă$ul mesianic"

/nii au căutat să identifice cele trei ipostasuri fie pornind de la canoanele tradi$ionale, fie de lae.egeză patristică" Dar, de fiecare dată, s&a a(uns la interpretări diferite" +stfel, pentru 7vdoUimoTatăl s&ar afla în centru, Fiul în stânga şi Duhul în dreapta" #entru =un monah al %iseric6ăsăritului=, Tatăl ar fi în mi(loc, Fiul în dreapta, Duhul în stânga" #entru al$ii, Tatăl se află

stânga, Fiul în centru, Duhul la dreapta"



Ce să mai credem; Ce&a vrut 6u!liov să arate în cele!ra sa icoană; Trei ipostasuri reunite, saaspectul unui singur Dumnezeu&Treime su! înfă$işarea a trei îngeri, su!liniind unicitatea; (a ie&im din această dilemă, ne vom alătura, din motive att teolo)ice, ct &i icono)rafice, părerii l@spensXK, care consideră că această icoană nu are preten%ia să înfă%i&eze concret fiecapersoană a <reasfintei Treimi. 0i cum ar putea"o face, din moment ce, în esen%a Sa, dumnezeirenu poate fi reprezentată- (hipurile &i siluetele celor trei în)eri, aproape identici, suliniaz

natura unică a celor trei persoane dumnezeie&ti.Cu toate acestea, în pofida asemănării lor, îngerii nu sunt lipsi$i de individualitate, iar caracterfiecăruia este e.primat în raport cu lucrarea sa în lume" Îngerii sunt grupa$i în icoană în ordinea dSim!olul de credin$ă* =(red într"@nul umnezeu, Tatăl, *iul &i Sfntul uh=.

4ici îngerul central, nici ceilal$i doi nu au nim!ul crucifer" Întrucât este cu neputin$ă să pictezi primpersoană a #reasfintei Treimi, într&un mod rezervat şi reticent, iconografia a folosit o nuan$ă so!şi nedefinită pentru veşmântul îngerului din stânga* trandafiriu şters, cu refle.e cafenii şi al!astrverzui"

Îngerul central este prevăzut cu mai multe detalii" 7l este cuprins în potirul alcătuit de contururinterioare ale îngerilor din stânga şi din dreapta" În veşmântul său purpuriu acoperit cu mantal!astră se regăsesc culorile tradi$ionale ale Fiului lui Dumnezeu întrupat"

#entru a arăta proprietă$ile celei de&a treia persoane a #reasfintei Treimi, care pe toate le înnoieştele dă via$ă, culoarea dominantă folosită este verdele, ceea ce, potrivit interpretării Sfântului Dioni+reopagitul, înseamnă tinere$e şi deplinătate a puterilor" Culorile îi unesc între ei pe cei trei îngericontrastează cu aripile, de culoarea grâului copt"

Con$inutul inepuiza!il al acestei icoane nu poate fi decât opera unui om care a alungat oritul!urare din sufletul său şi trăieşte în lumina lui Dumnezeu şi a unicită$ii Sale treimice"

(omentnd această icoană, <r. root spune' Scopul său nu este să"l facă pe credincios să întoarcă spre una sau alta din persoanele <reasfintei Treimi, înfă%i&ndu"i ima)inea adecvafiecăreia dintre ele, adunate pe o aceea&i suprafa%ă, ci de a"i în)ădui să devină con&tient, pe ceste omene&te posiil, de taina umnezeului treimic.

#rintr&o solu$ie desăvârşită din punct de vedere grafic, fericitul iconograf ne înfă$işează ca o unitaalcătuită din ipostasuri ceea ce %iserica ne înva$ă necontenit în do.ologiile sale* =?ie"%i mul%umim

umnezeule, Tată, *iu &i uh Sfnt=.

6coana lui Ruliov eprimă în culori ceea ce Sfntul Hri)orie de Aazianz a eprimat în cuvint=3cest cuvnt DtriasG une&te realită%ile unite prin fiin%ă &i nu lasă să se risipească prin număr cede nedespăr%it=.

#. Treimea lui Ruliov în lumina icoanei crucii

Sinodul al doilea de la Aiceea D77G spunea' =efinim cu toată ri)oarea &i eactitatea

preacinstitele &i sfintele icoane sunt alcătuite după asemănarea de via%ă dătătoarei cruci=.



#e cruce s&a săvârşit taina şi s&a manifestat desăvârşita transparen$ă a Tatălui în Fiul careîncredin$ează Duhul şi&5 transmite %isericii" #e cruce, ristos este icoană"

=-ată de ce s&a spus* tre!uie ca Fiul 1mului să moară, dar nu simplu, ci să fie răstignit, pentru astfel crucea să devină teolog pentru cei mai ageri, vestind sus şi tare atotputernicia Celui catre!uia să fie arătat pe ea, a Celui care este totul în toate="

Dar pentru ca ucenicii să în$eleagă şi să recunoască prin cruce atotputernicia Celui care S&a arătat ea, 7l îi duce pe muntele cel înalt al Schim!ării la Fa$ă" Sfântul 3a.im 3ărturisitorul ne arată în fel, pe cruce şi în Schim!area la Fa$ă, ristos manifesta acest Sine unic"

Taina Schimării la *a%ă este cea a sfatului treimic. umnezeu este în acela&i timp @nitate Treime. 3stfel, că 3vraam "a primit pe >ristos sau a primit Treimea, este acela&i lucru, căci esvora de aceea&i taină unică în miezul cel mai lăuntric al vie%ii &i fiin%ei dumnezeie&ti' <entraceasta i S"a arătat lui 3vraam ca Treime vorindu"i în acela&i timp ca @nul, ne spune SfntMaim. În ospitalitatea sa, 3vraam îi prime&te pe cei trei oaspe%i care"i voresc ca unul sin)ur.

În filmul său despre +ndrei 6u!liov, TarUovsUi ne arată că icoana tre!uie în$eleasă în perspectiimensei compătimiri a monahului pentru poporul său" 7l îi îndeamnă pe to$i oamenii să intre comuniune în (urul potirului pentru că, de&a lungul veacurilor, cei ce iau parte să fie chema$i să şaîn (urul Fiului* -ată Treimea, sens şi culme a vie$ii lui +ndrei, Treimea, mare, senină, pătrunsă de!ucurie fremătătoare în fa$a fraternită$ii omeneşti* diviziunea fizică a unei singure fiin$e în trei întreită unire oferind o prodigioasă unitate de vederi în fa$a unui viitor încă risipit prin veacuri"-ată de ce, chiar dacă această icoană a #reasfintei Treimi a luat naştere în Sfânta 6usie & rod rugăciunii şi geniului unuia din cei mai mari iconografi ruşi & chiar dacă sovieticii au păzit&o

stricte$e în galeriile TretiaUov din 3oscova, ea nu poate rămâne închisă acolo" 3oştenitoareîntregii !ogă$ii duhovniceşti a 6ăsăritului, dar şi e.presie a specificului rusesc, această icoană escomoara ce apar$ine întregii %iserici, înainte de a fi răsăriteană, ea este eclezială"




Semnifi%a0ia spirituală a i%!anei Sfânta Treime a lui ndrei 'ubli!v

-coana Treimii lui +ndrei 6u!liov Aălu'ărul <n"rei Rulio/ a răi a#ro@imai/ în #erioa"a 13+1I3>. coana &reimii a fos #icaă s#re 1I1> #enru ;ănăsirea %f!na &reime $i %f!nul %er'a#roa#e "e ;osco/a. < fos resauraă în 1>6 $i 11=.B este adesea considerată ca punctculminant al iconografiei ruse şi chiar acei care sunt pu$in pregăti$i să perceapă încântătoarfrumuse$e a desenului şi a coloritului ei, să pătrundă profunzimea sim!olismului ei, nu pot să nu



impresiona$i de prospe$imea, tandre$ea, emo$ia con$inută de această capodoperă" +ceasta a dat lunei literaturi a!undente, în care accentul este pus pe istorie şi tehnică mai degra!ă decât interpretarea spirituală" #e acest ultim punct de vedere am vrea să ne plasăm acum" +m vrea răspundem în termeni foarte simpli la între!area* ce ne spune icoana Sfintei Treimi a lui Ruliov

#entru a fi.a ideile, să ne amintim dispozitivul icoanei" Trei îngeri, recunoscu$i după aripile lor, suaşeza$i în (urul unei mese" #e această masă este aşezat un platou" În spate, un peisa(, mai degra

schi$at decât precizat L vedem acolo un ar!ore şi o clădire"7ste vor!a de reprezentarea episodului descris în capitolul H din Neneză" Domnul, se spune acoli&a apărut lui +vraam în câmpia lui 3amvre, su! forma a trei !ăr!a$i 9%i!lia nu pronun$ă cuvânt<îngeri@:" +vraam i&a invitat să se odihnească şi le&a oferit o masă" Tradi$ia patristică a văzut aceşti trei vizitatori un sim!ol a celor trei persoane divine" #e urma ei, tradi$ia iconografi!izantină a ales să reprezinte Treimea su! aspectul a trei !ăr!a$i, deveni$i îngeri, aşeza$i la masa l+vraam" -coana lui 6u!liov se inserează deci într&o lungă tradi$ie consacrată" Dar poate că vor!eşte mai mult decât altele din acest lan$"

Să remarcăm că încă de la început ritmul mişcării circulare care pare să antreneze toate elementeicoanei" #ozi$ia (il$urilor , întrevăzute lateral, cea a treptelor, pozi$ia însăşi a picioarelor celor dîngeri din prim plan, înclinarea capetelor lor* toate acestea evocă, sugerează o mişcare <diri(ată@ 9sens contrar acelor ceasornicului: această mişcare se manifestă şi în planul din spate"

+r!orele înclinat spre stânga 9spectatorului:, ca su! suflul unui vânt puternic" Spre stânga, la fel, înclină panourile tăiate ale acoperişului clădiri" +cest ritm e.primă circula$ia şi comunicaraceleiaşi vie$i divine între cele trei persoane" Dar acestea nu se retrag într&un sistem închis" 6itmlor este un ritm de adoptare, de efuziune, de dăruire, de generozitate şi de gra$ie" Condescenden$a

admite, invită, în cercul divin, fiin$a creată, dar ea va rămâne acolo distinctă, pe locul ei propriu"+plecând ar!orele, mişcarea circulară a vie$ii divine atinge natura" Înclinând acoperişul edificiul9pe care (udecându&l după stilul lui general şi mai ales după cel al ferestrelor şi uşilor, este!iserică:, ea atinge umanitatea care se roagă, umanitatea la cea mai înaltă putere a sa" 5um<adoptată@ constituie într&un fel periferia" Cele trei persoane ocupă centrul" +ceasta este indicaprintr&o su!tilă degradare a culorilor" Tonurile închise L al!astru, !ordo, oran(, verde L aveşmintelor îngerilor sunt încon(urate de gal!en&ul viu, mai uşor, al aripilor şi al (il$urilor, şi dfundalul pal, transparent aurit" 6ealitatea ma.imală este a celor trei persoane" IEu sunt cel suntJ 97. E,K:"

Să privim acum trăsăturile acestor trei persoane" 7le nu au vârstă şi totuşi produc o impresie dtinere$e" 4u au se. şi totuşi ele îm!inY ro!uste$ea precisă cu gra$ia" Fizionomiile şi gesturile nu fost <construite@ în vederea farmecului, şi totuşi farmecul care se dega(ă este imens" +lte sim!olutrinitare & de e.emplu Cel %ătrân de zile, mielul, porum!elul, trei !ăr!a$i aşeza$i pe acelaşi tron L fost reprezentate"

Dar, după părerea noastră, nici o reprezentare nu este atât de aptă ca icoana lui 6u!liov, săintroducă pe credincios în realitatea vie a celor trei persoane" #entru ce; #entru că Ruliov a &tiut

eprime într"o manieră unică ve&nica tinere%e &i eterna frumuse%e a celor trei. În teorie se ş



!ine aceasta" Dar când în locul unui !ătrân cu !ar!ă şi păr de zăpadă şi al unui porum!el nepătruns, regăsim, datorită unei opere de artă, frumuse$ea şi tinere$ea Fiului în Tatăl şi în #araclo primim ca pe o revela$ie practică, nu de concepte, ci de atitudini"

De acum înainte o <vedem@ diferit ne&o apropiem diferit, îi <sim$im@ pe cei trei diferit, pentru că na fost sugerat acum că ei sunt al$ii, nu sunt deloc ceea ce credeam, ci ceea ce ne imaginam 9de altfmai mult sau mai pu$in în pofida noastră:" 8i, în viziunea noastră nouă, cea a tinere$ii şi frumuse

veşnice, cea a farmecului indescripti!il al celor trei, e.istă mai multă căldură, mai multă atrac$imai multă !ucurie, mai multă realitate personală decât într&o <pictură a!stractă@ pe care am dedusdin schemele teologice" I+chii tăi îl vor vedea pe Împărat în frumuse%ea luiJ 9-s EE,:"

*iecare din cei trei în)eri poartă în mnă un toia) lun) &i foarte su%ire. 3dică fiecare persoandivină este un călător, un pelerin. 4umai 0er!ul s&a făcut trup, dar dacă s&a făcut trup a fost prputerea şi voin$a Tatălui şi a Duhului" În nici un moment celelalte două persoane nu au fost străide lucrarea de salvare a Fiului, în nici un moment ele nu au încetat să vină până la noi şi ac$ioneze de o manieră invizi!ilă" 6coana pune în lumină participarea între)ii SfinteTreimi întrupare. (ele trei astoane constituie o declara%ie &i o promisiune. Ele declară că cei trei a

venit de:a printre oameni. Ele promit că cei trei vor veni încă. umnezeul nostru în trei persoanvine, vine pentru totdeauna.

Scopul acestei veniri este locuirea celor trei persoane printre oameni" De aceea cei trei îngeri acceptat ospitalitatea lui +vraam" Ei s"au a&ezat la masa lui, aproape de cortul lui 9Nen H, &Msu un arore 9Nen H,E:" +r!orele şi !iserica reprezentate în icoană semnifică încă ar!orele cortul din povestirea !i!lică" -coana evocă via$a divină a celor trei, dar ea o pune în legătură cumasă omenească, cu nevoile omeneşti" Cele trei persoane vor să fie pentru noi mai mult decvizitatori sau oaspe$i în trecere" Eistă o locuire a Treimii în sufletul slu:itorilor lui umneze

1spă$ul împără$iei mesianice se împlineşte acolo în mod invizi!il" Idacă cineva îmi deschide uvoi intra la el &i voi cina cu el &i el cu mineJ 9+p E,M:" IAoi vom veni la el &i vom locui împreuncu elJ 9-oan, K,ME:"

Dar ce e.istă pe această masă în (urul căreia sunt aşeza$i cei trei îngeri; 1 farfurie este aşezaacolo" Discernem greu ce con$ine aceasta" Totuşi, studiul icoanei făcut cu mi(loace specializadecelează capul unui vi$el" +vraam a pregătit pentru oaspe$ii săi trei măsuri de floare de făină, uvi$el tânăr cu carnea fragedă, unt şi lapte 9Nen H,J&H:" Să fie deci această ofrandă a patriarhulceea ce vrea să indice farfuria; În povestirea Nenezei, îngeri au venit la +vraam pentru a&i anunpromisiunea divină al cărei o!iect este -saac" +vraam însuşi stă în picioare, în (urul îngerilor

timpul mesei lor, şi Sara foarte aproape, su! cort" Dar icoana ignoră prezen$a lui +vraam"

Felul de mâncare oferit îngerilor şi pus pe masă capătă o semnifica$ie care depăşeşte infinit gestospitalier al patriarhului" 4u este vor!a aici de +vraam şi -saac" Tre!uie să căutăm în vi$elsacrificat un alt sens, mai înalt" Dumnezeu îi va prescrie mai târziu lui +vraam să ofere un vi$el tânca (ertfă pentru păcat 95v I,M,:" 3ai târziu si 3ântuitorul însuşi va povesti, într&o para!olă, cutatăl fiului risipitor a cerut să se taie un vi$el pentru festinul prin care cele!ra întoarcerea fiului s95c G,ME:" +stfel, vi$elul din icoană este un sim!ol al sacrificiului şi al mântuirii" 8i, prin aceasicoana ne face să ne apropiem de misterul 6ăscumpărării" Căci aceşti trei termeni, Treime

Întruparea, 6ăscumpărarea, nu sunt de loc separa!ili"



#rintr&un anume mister noi am început să contemplăm opera divină, această contemplare 9spri(innu pe ra$iune, ci pe 6evela$ie: va chema pe celelalte mistere în virtutea unei necesită$i intern#elerina(ul celor trei îngeri purtători de toiege de călătorie n&ar fi complet dacă nu ar a(unge Calvar" -coana evocă deci sfatul celor trei persoane divine în vederea mântuirii neamului omenesc

În locul unei farfurii aşezate pe o masă, o cruce ar fi putut pictorul să ridice în mi(locul celor tr

îngeri" 1 spiritualitate a Întrupării sau a Treimii este mincinoasă dacă nu men$ine Sânge6ăscumpărătorului în centrul operei de mântuire" 8i iată de ce este drept şi sugestiv ca toiegeîngerilor să fie atât de su!$iri, aproape ca un fir, şi colorate în roşu" Căci acelaşi fir staco(iu carefost o garan$ie de salvare pentru 6ahav, prostituata 9-oan M, J,ME:, uneşte slă!iciunea noastră Sângele pre$ios vărsat pentru noi"

+cum, că ştim asupra cărui o!iect precis icoana concentrează aten$ia celor trei îngeri, să o!servănuan$ele pe care le e.primă atitudinile lor respective" 7le se aseamănă uimitor" Trăsăturile lor suaproape identice" 8i totuşi privirea lor şi gestul lor e.primă maniera proprie în care fiecare dintre este implicat în misterul 6ăscumpărării ONu i'norăm că i"enificarea celor rei în'eri a fo

"ezăuă. nii iner#rei au /ru să-l /a"ă #e Drisos, $i nu #e &aăl, în în'erul cenral. Noi cre"ecă i"enificarea în'erului cenral $i a aălui ese conformă cu cea mai /ec0e, cea mai consanra"iie orienală, $i am #uea a"uce "o/ezi în sensul acesa. În ceea ce #ri/e$e icoana lui Rulio/om cia marea auoriae a lui <l#ao/ în fa/oarea acesei i"enificări.P .

• În'erul care să faă în faă cu s#ecaorul $i care, ra#ora la acesa, să "incolo "e masăre#rezină #e &aăl. ;!na lui "esemnează farfuria4 ea su'erează sacrificiul, ea in/iă acesa. ar aces 'es al m!inii ese mai "e'raă sc0ia "ec! afirma, nu ese un 'e"esc0is, ci un 'es reinu $i ca reracil. 9i #ri/irea, încărcaă "e risee, se înoarce.

•

În'erul a$eza în faă $i la "rea#a mesei, o"eauna în ra#or cu s#ecaorul, îl re#rezină # Fiul. ri/irea Fiului ese, "e asemenea, risă. ar ea nu se înoarce. În im# ce ca#ul înclină l!n", în semn "e acce#are, oc0ii, în acela$i im# fascinai $i ri$i "e moare

ISufletul Meu este trist pnă la moarteJ (; 26,36) E se fi@ează asu#ra farfuriei. ;!na înin"e s#re aceasa4 "ar acolo încă 'esul ese să#!ni, reinu4 nu ese ezian, ese înr-uanume fel '!n"ior, aonan. &oaă aiu"inea e@#rimă un fia asculăor, resemna, "ureros.

• În'erul a$eza la s!n'a, în faa mesei, re#rezină aracleul. 5se cazul să s#une aracleul mai "e'raă "ec! u0ul, căci aici cea "e-a reia #ersoană î$i e@erciă la mo" su#rem sluAa ei "e consolaor. ;!inile nu se înin" "irec s#re farfurie, c0iar "acă "ou"e'ee ale m!ini "re#e #ar a #unca s#re aceasa4 cele "ouă m!ini in cu o anum

solemniae "elicaul oia' ro$u în faa Fiului. a $i cum aces oia' i-ar fi #rezena #ena-i /ori "es#re #elerinaAul eresru $i "es#re s!n'ele /ărsa. Qc0ii fi@ează faa Fiului. <ue@#resie răniă. <enia celei "e-a reia #ersoană ese #rofun"ă, în oaliae concenraasu#ra ceea ce Fiul /a face. &oaă fiina în'erului a reilea emană, în cere, sim#aia mila. Qricine are "ificulăi în a-$i re#rezena #e u0ul ca #ersoană ar reui să conem#în"elun' aces al reilea în'er al icoanei. onem#larea 'loală a aceseia ar fi "e alf"eosei "e eficace #enru a aAua să înele'em cum &reimea ese în acela$i im# una "isincă.



Tema teologică fundamentală a săr!ătorii Cincizecimii este e.punerea dogmei Sfintei Treimi" registrul iconografic, Biserica +rtodoă a preferat icoana Sfintei Treimi care reprezintă scenilică a apari%iei celor trei <ersoane în fa%a strămo&ului nostru 3vraam ln)ă ste:arul dMamvri 9Fac" H:"

#entru a arăta că vin din lumea cerească, sunt descrişi ca îngeri cu aripi" -coana, !azată pe ueveniment istoric concret, înfă$işează prima arătare a lui Dumnezeu Treimic omului, semnificânînceputul făgăduin$ei mântuirii"

+tât iconografia, cât şi dumnezeiasca slu(!ă leagă începutul acestei făgăduin$e de împlinirea ei ziua Cincizecimii, când ni se dăruieşte revela$ia finală cu privire la Sfânta Treime" Cu alte cuvinticoana Sfintei Treimi uneşte, ca să spunem aşa, începutul %isericii 0echiului Testament întemeierea %isericii 4oului Testament"

În (artea a cincea din emonstratio Evan)elica a lui Euseiu din (ezareea, citată de Sfnt6oan amaschin în 3l treilea cuvnt al său în apărarea sfintelor icoane, le)at de cuvinte=umnezeu i"a apărut lui 3vraam la ste:arul din Mamvri=, )ăsim men%ionat faptul

reprezentarea Sfintei Treimi su forma celor trei În)eri a eistat în vremuri străvechi la locreal unde cele trei <ersoane i"au apărut lui 3vraam.

7.isten$a acestei icoane se leagă de cinstirea deose!ită, atât a evreilor, cât şi a păgânilor, pentlocul arătării de la ste(ar s&au adus acolo şi (ertfe păgâne" 4u ştim cum era icoana" Însă, din cele mvechi timpuri, Sfânta Treime a fost înfă$işată ca scenă !i!lică istorică, cu îngeri stând la masa sste(ar" +vraam şi Sarra îi slu(esc, casa lor se vede în spate" În planul apropiat apare adesea un slu(itcare în(unghie un vi$el"



În ciuda uniformită$ii de con$inut a scenei, gruparea Îngerilor s&a modificat în func$ie interpretarea dată acestui eveniment !i!lic şi după principiul dogmatic care tre!uia eviden$iat" eemplu, mul%i <ărin%i ai Bisericii au în%eles vizita celor trei <ersoane la 3vraam fie ca arătarindirectă totu&i, a între)ii Treimi, fie ca apari%ie a (elei de"a doua <ersoane a Sfintei Treimînso%ite de doi în)eri.

1 astfel de interpretare nu schim!ă în$elegerea evenimentului ca descoperire a Sfintei Treimi, pent

că, de vreme ce fiecare #ersoană a Sfintei Treimi are plinătatea Dumnezeirii, prezen$a Fiului însode doi îngeri poate fi luată ca reprezentare a Treimii" +şa este interpretat evenimentul în te.teslu(!ei, care o numeşte clar arătarea Sfintei Treimi"

=*ericitul 3vraam a văzut Treimea pe ct poate un om &i a cinstit"o ca pe un prieten' =Sfnt3vraam îl prime&te pe (el $echi de Pile, @nul în trei *e%e= 9Canonul Duminicii Sfin$ilor StrămoCanonul Slu(!ei Sfin$ilor #ărin$i, Cântarea :"

Conform învă$ăturii %isericii şi tâlcuirii Sfin$ilor #ărin$i, îngerii sunt uneori grupa$i după principiizocefal, adică stau la masă unul lângă altul, egali în rang, arătând astfel egalitatea celor tr

#ersoane ale Sfintei Treimi, care rămân, în acelaşi timp, distincte 9de e.emplu mozaicul din secolal 0 &lea din Santa 3aria 3aggiore din 6oma şi, din aceeaşi perioadă, în Cotton %i!le de la %riti3useum din 5ondra:"

3ai mult, egalitatea lor este uneori eviden$iată prin identitatea culorii veşmintelor îngerilor 9cueste în mozaicul secolului al 0-&lea din %iserica San 0itale din 6avenna: şi prin atri!utele lor" În asitua$ii, compozi$ia este piramidală, punând accent pe îngerul central"

Timp de multe secole, reprezentarea celor trei #ersoane !i!lice su! formă de îngeri a fost singu

reprezentare admisă a Sfintei Treimi ea se păstrează încă în %iserica 1rtodo.ă, ca cea care potriveşte cel mai !ine învă$ăturii ei & deşi reprezentarea lui Dumnezeu &Tatăl ca !ătrân, cu Fiul S& ristos în poală şi Sfântul Duh ca un porum!el fie între ei, fie pe un disc $inut de 3ântuitorupoartă titlul =#aternitate= 9această reprezentare transpune doctrina FilioOue în formă picturală:, este o reprezentare a Trinită$ii, pentru că încearcă să înfă$işeze cele trei #ersoane divine"

#rin urmare, fără să intrăm în analiza sensului, vom spune câteva cuvinte despre ea" +ceastă temă are originea în %izan$" Cea mai veche reprezentare de acest fel cunoscută nouă, este o ilustrarescrierilor Sfântului -oan Scărarul dintr&un manuscris grecesc de la începutul secolului al Q-&l9acum în %i!lioteca 0aticanului, 3s" grec" EIK, fol" :"

3ai târziu a trecut în +pus, unde a fost primită ca iconografie a Sfintei Treimi, şi de aici în 6usia" iconografia rusească, a servit ca punct de plecare pentru acele denaturări care au urmat su! influen+pusului"

+ceastă reprezentare a fost interzisă de 3arele Sinod de la 3oscova, din anul JJ, în următotermeni* =+&5 reprezenta în icoane pe Dumnezeu&Savaot 9adică pe Tatăl:, cu !ar!ă al!ă, cu unicSău Fiu în poală şi cu un porum!el între 7i, este nemaipomenit de a!surd şi de necuviincios, pentcă nimeni nu 5&a văzut pe Dumnezeu&Tatăl" #entru că Tatăl nu are trup şi nu în trup S&a născut Fi

din Tatăl mai înainte de veci David #rofetul spune* = in pntece mai înainte de luceafăr Te"a



născut = 9#s" I, E: & dar această naştere nu este în trup, ci este mai presus de în$elegere şi e.primare" -ar ristos Însuşi spune în Sfânta Scriptură* =Aimeni nu" cunoa&te pe Tatăl dec*iul=.

=Aa&terea mai înainte de veci a *iului @nuia"Aăscut din Tatăl treuie în%eleasă cu mintea, danu treuie &i nici nu poate fi reprezentată în icoane= 9Documentele Sinodului de la 3oscovJJJ&JJ, 3oscova, HIE" Despre pictorii de icoane şi Domnul Savaot, c" KK:"

+tât iconografia acestei reprezentări, împrumutate din iconografia Fecioarei, cât şi tit=#aternitate= o arată ca pe o încercare de ilustrare a naşterii, din veşnicie, din Tatăl, alături naşterea omenească din 3aică" Dar această naştere mai presus de în$elegere este reprezentată fiind naşterea, în sânul Tatălui 9care nu se poate descrie: a #runcului, Care S&a născut cu trup d3aica Sa, ceea ce introduce în Sfânta Treime un element antropomorfic"

În consecin$ă, Sinodul condamnă o astfel de reprezentare ca pe o fic$iune care nu corespunde nici învă$ătura %isericii 1rtodo.e, nici cu vreo realitate istorică" 3ai mult a mai apărut în secolul Q0-&lea încă o reprezentare de origine apuseană, !azată tot pe imagina$ie, numită =Dumnezeirea

trei #ersoane=, infă$işându&5 pe 3ântuitorul stând alături de Dumnezeu&Tatăl, cu un porum!el Înt7i" Titlul arată din nou o încercare de a&- descrie pe Dumnezeu&Tatăl şi pe Sfântul Duh într&o formfizică":"

Sfnta Treime " 3ndrei Ruliov

-coana Sfintei Treimi care corespunde întru totul învă$ăturii %isericii, atât în con$inut, cât şi e.presia ei artistică, este Treimea lui 6u!liov , cea mai importantă dintre crea$iile iconografipictate de el pentru mănăstirea Sfintei Treimi şi a Sfântului Serghie, pro!a!il între anii KH şi KM

acum se află în Naleria TretiaUov din 3oscova"Ca şi alte icoane mai vechi ale Sfintei Treimi, ea înfă$işează trei îngeri, dar împre(urările arătării lnu sunt descrise" Compozi$ia descrie casa lui +vraam, ste(arul şi un munte, dar +vraam şi Sarlipsesc" Fără a desfiin$a aspectul istoric al evenimentului, Sfântul +ndrei îl reduce la minimupentru că semnifica$ia principală nu constă în evenimentul !i!lic, ci în în$elesul său dogmatic"

-coana se deose!eşte de altele şi prin structura compozi$ională de !ază & un cerc" Trecând prin partde sus a aureolei Îngerului central şi tăind par$ial partea de (os a piedestalelor, cercul îm!ră$işeatoate cele trei figuri, depăşind foarte vag contururile lor"

+ceastă compozi$ie a Sfintei Treimi e.istă mai demult, dar numai în panaghii sau icoane rotunmici şi pe fundul vaselor sfinte, unde compozi$ia era însă dictată de forma o!iectului şi de lipsa spa$iu, nu de concep$ia dogmatică"

+şezând figurile Îngerilor în cerc, Sfântul +ndrei le&a unit într&o singură mişcare lină şi curgătoarurmând linia cercului" În felul acesta, Îngerul central, deşi mai înalt decât ceilal$i, nu&i copleşeşnici nu&i domină" +ureola capului înclinat, îndepărtat de a.a verticală a cercului, şi picioareaşezate în cealaltă parte, su!liniază încă şi mai mult această mişcare, în care intră şi ste(arul,

muntele"



În acelaşi timp, înclinarea aureolei şi a picioarelor, în direc$ii opuse, resta!ileşte echili!rcompozi$iei, iar mişcarea se opreşte în imo!ilitatea monumentală a Îngerului din stânga şi a casei l+vraam de deasupra 5ui" 8i totuşi, =oriunde ne"am uita, vedem ecouri ale armoniei circulaprincipale, corespondente de contur, forme născndu"se din alte forme sau reflectate ca întro)lindă, linii ducnd dincolo de conturul cercului sau între%esute în centrul lui " o simfono)ată de forme, dimensiuni, linii &i culori, de ne eprimat în cuvinte, dar care incntă privirea

6coana Sfntului 3ndrei are ac%iune, eprimată în )esturi, comuniune, eprimată în înclinarcapetelor &i a pozi%iei fi)urilor, &i tăcere, pace neclintită. 3ceastă via%ă interioară, unind cele trfi)uri închise în cerc &i comunicndu"se în afară, descoperă toată adncimea inepuizailăicoanei. Este parcă un ecou al cuvintelor Sfntului ionisie 3reopa)itul, după a cărui tlcui=mi&carea circulară semnifică faptul că umnezeu, rămnnd identic cu Sine Însu&i, îmracîntr"o sinteză păr%ile intermediare &i etremită%ile, care sunt, în acela&i timp, &i con%inute, &i cece con%in, &i că El cheamă la Sine toate cele ce s"au îndepărtat de El=.

Dacă unghiul capetelor şi trupurilor celor doi Îngeri apleca$i spre cel din mi(loc îi leagă unul

altul, gesturile mâinilor lor se îndreaptă spre potirul euharistic, con$inând capul unui animal (ertfă, care stă pe masa al!ă ca pe un altar" Sim!olizând (ertfa de !ună voie a Fiului lui Dumnezeel atrage către sine gesturile Îngerilor, indicând unitate a de voin$ă şi de lucrare a Sfintei TreimCare a făcut legământ cu +vraam"

Chipurile şi siluetele aproape identice ale Îngerilor su!liniază natura unică a celor trei #ersoadumnezeieşti şi mai arată că această icoană nu vrea nicidecum să individualizeze fiecare #ersoanăSfintei Treimi" Ca şi alte icoane mai vechi, aceasta nu este o reprezentare =ad intra= a Sfintei Treimadică a celor trei #ersoane ale Dumnezeirii, pentru că Dumnezeirea, în esen$a ei, nu poate

reprezentată" 7a rămâne aceeaşi scenă istorică 9deşi aspectul istoric este redus la minimum:, carevelează sim!olic unitatea şi trinitatea Dumnezeirii, descoperind impreună&lucrarea 5or în lum-conomia divină" De aceea, în ciuda asemănării Îngerilor, 7i nu sunt lipsi$i de individualitatcaracterul fiecăruia fiind redat de lucrarea Sa în lume"

Îngerii sunt grupa$i în icoană în ordinea înşiruirii #ersoanelor treimice în Sim!olul de credin$ă, destânga la dreapta* Cred în Dumnezeu&Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh Nruparea Îngerilor a dus uneori ladefinire nepotrivită, la o totală distorsionare"

+stfel, înainte de 6u!liov şi după el, Îngerul din mi(loc, care se pare că a fost întotdeauna în$eles

pictorii de icoane ca fiind a doua #ersoană, a fost adesea singularizat, cu un nim! cruciger, înscrisul =-isus ristos= şi cu un sul în mână, în loc de toiag" #oate ca reac$ie la aceste distorsionăriar în 6usia, mai ales ca reac$ie împotriva ereziei iudaizan$ilor, care au negat învă$ătura ortododespre Sfânta Treime, au apărut, deşi mai rar, denaturări de alt tip* nu unul, ci to$i cei trei Îngeri erreprezenta$i cu nim! cruciger"

Deşi singularizarea Îngerului central are un anumit temei în tâlcuirile Sfin$ilor #ărin$i pomeni$i msus, nu este corect să fie introdusă în reprezentare, pentru că aceasta înseamnă că se dă numeDumnezeului&1m unui chip care nu este reprezentarea 5ui directă şi concretă" = (nd (uvntul S



întrupat, a primit numele de 6isus >ristos=, spune Sfntul 6oan amaschin 9Credin$a ortodo.-0, c" J, #"C" IK, col" M :"

În privin$a nim!ului cruciger, în acest caz se acordă celorlalte #ersoane ale Sfintei Treimi însuşirpătimitoare a Domnului, atri!uindu&le astfel o participare virtuală la iconomia proprie celei dedoua #ersoane"

#ro!lema înscrisului şi a nim!ului cruciger a fost preluată de 'arul -van cel Nroaznic şi discutată Sinodul din GG de la 3oscova, numit Sinodul Celor o Sută de Capete" Ca răspuns, Sinodulhotărât ca această imagine să fie pictată după tradi$ia vechilor pictori de icoane şi în felul lui +ndr6u!liov, adică fără nim! cruciger, şi să se numească =Sfânta Treime= şi nimic să nu se facă dimagina$ia cuiva= 94"Z" #oUrovsUP, 6elicve ale iconografiei creştine, St" #eters!urg, I, p" MHI,l!" rusa:"

-ndescripti!ilită$ii primei #ersoane, la Care chiar şi Sim!olul de credin$ă se referă într&un fel re$inîi corespunde nuan$a so!ră şi ne definită a veşmântului Îngerului din stânga 9o mantie roz&pal, nuan$e deschise de maron şi !leu&vert:"

În privin$a Celei de&a doua #ersoane, avem mărturii mai !ogate în compara$ie cu celelalte şi camerg până la indica$ia istorică e.actă 9din vremea lui #on$iu #ilat: acesteia îi corespund preciziaclaritatea culorilor Îngerului central, al cărui veşmânt are culorile o!işnuite ale Fiului lui Dumnezîntrupat 9un chiton staco(iu şi o mantie al!astră:"

În sfârşit, culoarea principală a celui de&al treilea Înger este verde & culoarea mantiei & care, dutâlcuirea Sfântului Dionisie +reopagitul, semnifică =tinere$ea, deplinătatea puterilor=" 7a indică mod specific proprietă$ile Celei de&a treia #ersoane a Sfintei Treimi, Care înnoieşte şi dă via

tuturor"+rmonia su!til concepută şi raportul cromatic întâlnite în icoana lui 6u!liov constituie una dintprincipalele ei atrac$ii" +-!astrul de floare de toporaş al mantiei Îngerului din mi(loc are o intensitaşi o puritate e.traordinară, în com!ina$ie cu aripile de culoarea porum!ului copt, şi este deose!it dputernic" Culorile clare ale Îngerului din mi(loc contrastează cu nuan$ele !lânde ale celorlal$i ddar chiar şi la ei, zone de al!astru&aprins luminează ici şi colo, ca nişte pietre pre$ioase"

#rin unitatea cromatică celor trei figuri, 6u!liov pare să indice natura unică a Celor trei #ersoane aSfintei Treimi şi totodată conferă întregii icoane o voioşie liniştită şi lucidă" +stfel, armonia

cromatică devine ecoul aceleiaşi vie$i care îi umple chipurile, formele şi liniile" =+ici se regăseştîn acelaşi timp, accentul pe centru, contrastele de culori, un echili!ru al păr$ilor, completarea lui nuan$e şi tranzi$ii treptate care întorc privirea de la coloritul !ogat la lumina aurie 9fondul:" 8i, pestoate, strălucirea de al!astru&pur, senin ca cerul fără nori"=

#rin con$inutul ei inepuiza!il, prin echili!rul armonios al compozi$iei, prin figurile maiestuoascalme ale Îngerilor, precum şi prin culorile ei deschise, vesele, de vară, icoana aceasta nu puteadecât crea$ia unui om care a stins în sufletul său toată tul!urarea şi îndoiala şi a fost iluminat lumina cunoştin$ei lui Dumnezeu"



6coana Sfntului 3ndrei rămne pnă astăzi un eemplu clasic al icono)rafiei Sfintei TreimTradi$ia îi păstrează culorile de !ază şi detaliile individuale de desen şi compozi$ie"

1 altă icoană remarca!ilă a Sfintei Treimi este, evident, replica icoanei lui 6u!liov" 7a se află 3uzeul 6usesc din 5eningrad şi se presupune că a fost pictată nu mai târziu de sfârşitul secolului Q0&lea" 6egăsim aici aceleaşi linii şi pozi$ii ale Îngerilor, deşi nu sunt grupa$i în cerc, ci în linaproape dreaptă, cu figura centrală doar uşor eviden$iată" Figurile, practic fără umeri, sunt încă

mai efeminate decât în original"Compozi$ia este mai statică, iar figurile Îngerilor sunt unite mai degra!ă prin ton decât prin mişcarSe păstrează culorile fundamentale ale veşmintelor, dar sunt mai atenuate şi mai uniforme" Tongeneral al icoanei nu este luminos şi clar ca la 6u!liov, ci re$inut şi cald" Datorită tratării puternicefondului, întreaga scenă este adusă parcă mai aproape de pământ, iar icoana, revelată Sfântul+ndrei în măre$ia ei inefa!ilă, este aici mai apropiată şi mai intimă"


I%!ane



I%!ană de la 3ănăstirea 2alea 3are



6coană de la <arohia (ioranii de Cos 66



6coană de la Mănăstirea Turnu, din localitatea Tr)&oru $echi, :ude%ul <rahova

10.Sfânta Treime - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh – Taina iubirii supreme

Documents

Transcript of 10.Sfânta Treime - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh – Taina iubirii supreme