101 intrebari medic preview

21
COLECŢIE COORDONATĂ DE Vasile Dem. Zamfirescu

description

The first pages from the book. Copyright © Editura TREI 2011. www.edituratrei.ro

Transcript of 101 intrebari medic preview

Page 1: 101 intrebari medic preview

COLECŢIE COORDONATĂ DE

Vasile Dem. Zamfirescu

Page 2: 101 intrebari medic preview
Page 3: 101 intrebari medic preview

101 întrebări pe care să le pui medicului tăuTom SmiTh

Traducere din engleză de Andreea Radu

Page 4: 101 intrebari medic preview

EDITORI:Silviu DragomirVasile Dem. Zamfirescu

DIREcTOR EDITORIAl:Magdalena Mărculescu

REDAcTOR:Raluca Hurduc

DESIGN:Faber Studio

DIREcTOR PRODUcŢIE:Cristian Claudiu Coban

DTP:Gabriela Chircea

cOREcTURĂ:Elena BiţuEugenia Ursu

Descrierea cIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiSmiTh, Tom 101 întrebări pe care să le pui medicului tău / Tom Smith; trad.: Andreea Radu. - Bucureşti: Editura Trei, 2014 ISBN 978-973-707-894-0

I. Radu, Andreea (trad.)

61

Titlul original: 101 QUESTIONS TO ASK YOUR DOCTORAutor: Dr Tom Smith

Copyright © Dr Tom Smith 2011Cartoons copyright © Sophie Dean 2011

© Editura Trei, 2014pentru prezenta ediţie

Prezenta ediţie s-a publicat prin acord cu Agenţia Literară Livia Stoia

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, BucureștiTel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20E-mail: [email protected]

www.edituratrei.ro

Page 5: 101 intrebari medic preview

CuprinsIntroducere 71. Obezitatea 112. Diabetul 163. Inima şi tensiunea arterială mare 204. Pielea 295. Nutriţie şi sistemul gastrointestinal 366. Neurologie 487. Fumatul 528. Infecţiile şi sistemul imunitar 559. Exerciţiul fizic 60

10. Ochii 6311. Mâinile şi picioarele 6612. Urechile 7113. Hernia 7514. Sănătatea femeilor 7815. Sănătatea bărbaţilor 8816. Probleme de genetică 9117. Copiii 9418. Călătoriile 10619. Diverse 110

Page 6: 101 intrebari medic preview
Page 7: 101 intrebari medic preview

IntroducereUna dintre amintirile mele cele mai vii, de când eram mic, este aceea a unui tablou de pe peretele casei bunicului. Se numeşte „Doctorul“ şi reprezintă un bărbat distins, cu barbă căruntă, aşe‑zat lângă patul unei fetiţe bolnave. E îngândurat şi se uită în gol. Copila are chipul palid şi zace aproape inconştientă. E pe moarte.

Tabloul lui Luke Fildes a fost printre cele mai apreciate opere de artă din epoca victoriană, fiindcă le amintea oamenilor de respectul pentru medici şi despre cât de fragilă e viaţa. Relaţia medic–pacient avea pe atunci o singură direcţie. Cunoştinţele şi înţelepciunea curgeau dinspre medic spre pacient, iar familia acestuia era, aşa cum se cuvenea, uimită de ştiinţa medicului. În acea perioadă, medicul era, fireşte, bărbat.

Ceva din acest respect s‑a păstrat până în ultima jumătate a secolului XX. Ca medic tânăr într‑un spital şi apoi în cabinetul meu particular, eram profund conştient de aşteptările pe care pa‑cienţii mei le aveau de la mine şi de faptul că mi‑ar fi fost aproape imposibil să le îndeplinesc. În timp ce pacienţii ne ridicau pe un piedestal, ca studenţi la medicină eram avertizaţi de profesori că nu e cazul să ne urcăm noi înşine acolo.

Chiar şi mic fiind, ştiam că bunicul vedea tabloul acela altfel decât îl vedeam eu. Pe el îl atrăgea figura de patrician a medicului, în timp ce pe mine mă întrista fetiţa din pat. Pentru mine, me‑dicul nu era important. De ce nu făcea ceva ca să vindece copila, în loc să aştepte ca ea să moară? Însă bunicii mei victorieni îl

Page 8: 101 intrebari medic preview

8 101 întrebări pe care să le pui medicului tăuTom SmiTh

iubeau pe acel doctor. Mie mi se părea total lipsit de importanţă. Se purta foarte frumos cu pacienţii, dar nu o ajuta deloc pe fetiţă. Ea avea nevoie de ceva care să o vindece, iar în epoca victoriană acel lucru nu exista.

Oricând aud despre manierele ireproşabile ale unui doctor faţă de pacienţii săi mă gândesc la acel tablou. Poate că mă port frumos, poate că nu. În ziua de azi, am posibilitatea să‑i vindec pe mulţi, ceea ce e mult mai important.

Toată medicina s‑a schimbat. Vechea legătură emoţională din‑tre medic şi pacient s‑a atenuat, iar asta a modificat fundamental relaţia dintre noi. Medicii au devenit oameni de ştiinţă care fac ceva anume pentru fiecare pacient, iar voi, pacienţii, aţi ajuns să vă mulţumiţi cu mult mai puţin din timpul nostru. A fost nevoie să începem să comunicăm concis şi la obiect, pentru ca suferin‑ţele voastre să fie înţelese, diagnosticate şi tratate. Acum a devenit mai puţin important felul în care medicul se poartă cu pacienţii lui.

Partea pozitivă a acestei triste schimbări, pe care şi eu, ca medic, o simt la fel ca voi, pacienţii, este că acum vă putem oferi mai adesea tratamente care funcţionează, care nu doar că vă ajută să vă simţiţi mai bine, dar vă şi feresc de rele mai mari. Totul în‑cepe la facultatea de medicină, unde suntem învăţaţi cum să vor‑bim cu pacienţii, cum să cerem un istoric medical, cum să facem examinarea şi testarea, cum să punem un diagnostic şi cum să începem tratamentul sau când să vă trimitem la un specialist. Aşa se explică faptul că o consultaţie nu se face la întâmplare, ci după o structură foarte clară, şi este eficientă, rapidă şi precisă. Tot aşa se mai explică şi faptul că pacienţii care vin prima dată la medic pot fie să îl ajute, fie să‑i îngreuneze munca. Fiecare consultaţie durează cam zece minute, aşa că e foarte important ce faci în acest timp.

S‑ar putea ca tu şi medicul să aveţi păreri diferite despre ce înseamnă prima consultaţie şi despre felul în care ea trebuie să se desfăşoare. De asemenea, s‑ar putea să te surprindă că e nevoie

Page 9: 101 intrebari medic preview

9

de o consultaţie ulterioară, de un control, şi că tu şi cu medicul veţi avea o relaţie de lungă durată, având în centrul atenţiei pro‑blemele tale. Petrecem mult mai mult timp decât înainte făcând controale de rutină şi prevenind bolile. În acest sens, veţi găsi în rândurile următoare multe exemple din experienţa mea de medic. Le puteţi compara cu experienţa voastră.

În carte sunt cuprinse şi câteva dintre subiectele care rămân pe dinafară în acest proces. Consultaţiile din zilele noastre nu lasă loc întotdeauna pentru întâmplare, pentru lucruri ciudate sau lipsite de importanţă. Aici intervin întrebările care urmează. Aşa cum veţi vedea, ele sunt un amalgam de cunoştinţe, începând cu medicină generală şi ajungând până la lucruri foarte specifice, care nu sunt valabile decât pentru o anumită persoană.

Vreau să ştiţi că întrebările sunt reale. Fiecare dintre ele mi‑a fost adresată de câte cineva, la un moment dat. Unele dintre ele au ajuns la mine prin intermediul ziarului The Guardian, pentru care scriu articole de un număr de ani încoace şi unde am făcut tot posibilul să răspund cât mai bine. Altele mi‑au fost adresate la petreceri sau în momente în care eram mai mult sau mai puţin pregătit să ofer răspunsuri. Unele întrebări fac parte din categoria celor puse pe picior de plecare, cu un aer indiferent, când pacien‑tul se pregăteşte să iasă din cabinetul în care a fost pentru cu totul altă problemă. Poate că ele sunt, cu atât mai mult, expresia unei temeri reale. Sper că, din orice motiv aţi citi această carte, răs‑punsurile vă vor reconforta şi vi se vor părea informative. Şi dacă aveţi nevoie să ştiţi mai multe sau sunteţi cu adevărat îngrijorat de ceva, mergeţi la medic şi puneţi întrebarea care vă frământă.

Page 10: 101 intrebari medic preview
Page 11: 101 intrebari medic preview

1ObezitateaÎ: Am citit că există două tipuri de oameni obezi. Cei care seamănă cu merele şi se îngraşă în zona mediană, şi cei care seamănă cu perele şi se îngraşă mai mult în zona şoldurilor. În articol scria că „merele“ sunt mai expuse riscului de atac de cord. Informaţia aceasta se bazează pe statistică? Ştiţi care sunt cifrele şi cât de mare e riscul la o anumită măsură a taliei? Apropo, eu fac parte din categoria „merelor“.

R: Circumferinţa taliei este un indicator bun pentru evaluarea riscului de moarte prematură. Într‑un studiu efectuat pe aproape 400 000 de europeni sănătoşi, la fiecare cinci centimetri în plus în talie creştea riscul bărbaţilor de a muri mai tineri, cu până la 17%, iar pe cel al femeilor, cu 13%. E interesant că această

Page 12: 101 intrebari medic preview

12 101 întrebări pe care să le pui medicului tăuTom SmiTh

corelaţie este mai mare la cei cu indice de masă corporală mai scăzut. Aşa că, dacă ai burtă şi nu prea mulţi muşchi, eşti expus celui mai mare risc. Acest lucru e confirmat şi de un alt studiu, care a concluzionat că vârstnicii sunt mai apăraţi de atacul de cord atunci când au muşchii pulpei mai bine dezvoltaţi. O dife‑renţă mare între talie şi şold, mai multă grăsime pe talie decât pe şolduri, indică un risc mai mare decât în mod normal. Aşa că, într‑adevăr, cei din categoria „merelor“ ar trebui să încerce să scape de grăsimea abdominală. Îmi pare rău.

Î: Eu şi fiul meu, care are 12 ani, suntem supraponderali şi am vrea să alegem un sport care să ne ajute să scăpăm de greutatea în exces. Am încercat înotul şi ne plictiseşte, aşa că ne gândeam să ne apucăm de alergat sau de mersul pe bicicletă. Care sunt avan‑tajele şi dezavantajele fiecăruia dintre aceste sporturi?

R: Un mare avantaj al mersului pe bicicletă, pentru cineva ca voi, este că şaua susţine 70% din greutatea corporală, aşa că încheieturile şoldului sunt mai puţin solicitate, muşchii se toni‑fică şi scădeţi în greutate. În timpul alergării, încheieturile ge‑nunchiului şi ale şoldului susţin de trei ori greutatea corpului. E foarte mult de dus pentru organism, până când vă apropiaţi de o greutate normală. Aşa că mersul pe bicicletă e mai avantajos la început. Oricum, depinde cât de mult vă place fiecare dintre cele două activităţi şi dacă puteţi amândoi să mergeţi în sigu‑ranţă pe bicicletă. Aveţi nevoie de mai puţin echipament pentru alergare, cu excepţia faptului că vă trebuie pantofi potriviţi, care să absoarbă şocul contactului cu pământul sau cu asfaltul. Puteţi merge pe bicicletă până la serviciu şi, respectiv, până la şcoală? Ar fi un început bun şi i‑ar da încredere în sine fiului tău.

Î: M‑am îngrăşat 32 de kilograme de când m‑am măritat, acum zece ani. Dietele nu funcţionează. Ce altceva mai pot încerca?

R: Scăderea în greutate nu înseamnă doar să mănânci mai puţin. Trebuie, de asemenea, să faci mai mult efort fizic. Dacă

Page 13: 101 intrebari medic preview

13

mănânci variat, dar mai puţin, nu te grăbeşti atunci când mesteci şi mergi repede timp de o oră pe zi, o să pierzi în greutate. O să te simţi mai în formă, o să fii pregătită pentru exerciţii fizice mai intense şi o să‑ţi scadă şi apetitul. Atunci o să intri într‑un cerc virtuos de pierdere în greutate şi nu o să mai fi într‑unul vicios, în care te îngraşi. Când mănânci, ia mai puţină mâncare în furculiţă sau în lingură, mestecă mai încet şi lasă tacâmurile din mână între înghiţituri. Mănâncă felul principal în douăzeci de minute sau mai mult, ca substanţele „anti‑foame“ să intre în acţiune înainte să ter‑mini din farfurie. O să vezi că aşa vei mânca mai puţin şi nici nu o să te înfometezi. E de folos şi să bei multă apă la fiecare masă.

Î: E adevărat că unii oameni se îngraşă pentru că au un meta‑bolism altfel decât cel normal şi nu pentru că mănâncă prea mult sau pentru că nu fac suficientă mişcare?

R: Nu e adevărat. Rata metabolismului uman, adică ritmul în care consumăm nutrienţii din mâncare ca să îi transformăm în energie, e foarte strict controlată şi variază foarte puţin de la o persoană la alta. Gândeşte‑te la temperatura corpului. Toată lumea ştie că avem 37°C şi orice modificare e semn de boală, gân‑deşte‑te la febră sau hipotermie, de exemplu. Metabolismul cuiva sănătos este construit în aşa fel încât să funcţioneze între limite stricte, la această temperatură fixă. Rata metabolică se modifică numai în condiţii de boală sau stres real.

Un exemplu de boală ar fi problemele cu glanda tiroidă. Aceasta participă la reglarea metabolismului. Dacă e hiperactivă, facem totul mai repede. Şi inima bate mai repede. Suntem foarte activi, mâncăm mult şi, cu toate astea, slăbim. Dacă e hipoactivă, totul încetineşte, inclusiv bătăile inimii şi procesele cognitive, şi luăm în greutate. Ambele situaţii sunt considerate boli şi, dacă tiroida îţi funcţionează normal, atunci nu ea este responsabilă pentru obezitate.

Ca schimbarea de metabolism să fie din cauza stresu‑lui ar trebui să fii atacat de un tigru (vechiul exemplu al

Page 14: 101 intrebari medic preview

14 101 întrebări pe care să le pui medicului tăuTom SmiTh

vânătorului‑culegător) sau de un hoţ la drumul mare. Sau poate să vezi la televizor cum politicienii lumii strică iar lucrurile. Impulsul de luptă sau de fugă generează eliberarea de adrena‑lină, care îţi va accelera metabolismul pentru o vreme. Oricum, e vorba de o modificare temporară, iar el revine la normal atunci când ameninţarea dispare. Dacă nu eşti tot timpul furios sau an‑xios, ceea ce ar însemna că eşti bolnav, atunci metabolismul va rămâne în limitele stricte, dinainte programate pentru fiecare fi‑inţă umană, la fel ca temperatura.

Î: Prietena mea a adus nişte ma huang din America. Ea spune că a ajutat‑o să slăbească. Ce părere aveţi?

R: Nu ar trebui să foloseşti aşa ceva. Celălalt nume al ma huang este efedra şi conţine multe chimicale care afectează inima, dintre care unul este efedrina, medicament care se eliberează numai cu reţetă şi este pe lista substanţelor interzise sportivilor. Efectele secundare ale ma huang sunt mult mai nefaste decât acelea ale ginkgo biloba şi kava, alte două remedii naturiste foarte populare. Printre ele se numără creşterea ritmului cardiac şi a tensiunii ar‑teriale. Nu te lăsa păcălită de faptul că e „naturală“. Poate fi peri‑culoasă. Şi regina nopţii, degeţelul sau omagul galben sunt natu‑rale, dar nu te‑ai gândi vreodată să le înghiţi.

Î: De ce mi‑e foame tot timpul? Sunt sigură că din cauza asta m‑am îngrăşat.

R: Dacă ne e sau nu foame depinde de nivelurile în sânge ale unei substanţe numite leptină. Ea e eliberată de celulele grase după ce am început să mâncăm o masă bogată. Când ajunge la creier, se leagă de receptorii neuronilor din „centrul foamei“, o zonă aflată în profunzimea acestuia. Atunci nu mai simţim foame şi ne oprim din mâncat.

De ce nu folosim leptină ca să slăbim? N‑ar fi bine să luăm o doză, să nu ne mai fie foame şi să scădem în greutate? Din pă‑cate, lucrurile nu sunt atât de simple. Persoanele supraponderale

Page 15: 101 intrebari medic preview

15

produc, în mod natural, destul de multă leptină, dar şi o proteină numită CRP, şi încă în cantităţi destul de mari. Această proteină distruge leptina eliberată în sânge înainte ca ea să ajungă la neu‑ronii din centrul foamei, aşa că ei nu dau semnalul de saţietate. Cu cât o persoană supraponderală primeşte mai multă leptină, cu atât produce mai multă proteină CRP, aşa că aceasta nu este o soluţie pentru persoanele care au probleme cu greutatea. Se pare că trebuie să găsim o cale de a opri eliberarea de proteină CRP. Oamenii de ştiinţă se ocupă de asta, dar nu vă bucuraţi prea curând, fiindcă s‑ar putea să nu facem decât să complicăm şi mai mult echilibrul foame–saţietate.

Page 16: 101 intrebari medic preview

2DiabetulÎ: Am diabet şi am avut mici probleme cu inima. Mă doare în piept când fac exerciţii fizice solicitante. Medicul m‑a sfătuit să iau aspirină în fiecare zi ca să previn un infarct sau un atac ce‑rebral, dar un studiu recent sugera că aceasta nu este o soluţie. Chiar trebuie să iau aspirină?

R: Studiul a fost făcut pe 2 500 de japonezi adulţi şi se re‑ferea la prevenirea complicaţiilor diabetului pentru persoanele care, altfel, sunt sănătoase. Au avut prea puţini participanţi cu alte boli, ca să poată determina clar dacă aspirina ajută sau nu la ameliorarea problemelor cu inima sau cu circulaţia. Diabetul creşte riscul pentru amândouă. Tu ai deja o tulburare cardiacă, aşa că studiul nu este relevant în cazul tău. Medicul ţi‑a prescris aspirină conform procedurii standard în astfel de cazuri. Două studii mari au cercetat problema aspirinei care previne atacurile cerebrale sau de cord la persoanele cu diabet şi fără semne de complicaţii vasculare. Ambele sugerează că aspirina ar ajuta în prevenirea problemelor circulatorii la persoanele cu diabet de ori‑care tip (insulino‑dependent sau nu), aşa că medicii generalişti, ca mine, o prescriu adesea în cazul în care nu există o contrain‑dicaţie clară (ca de pildă o reacţie alergică la aspirină, ulcere sto‑macale, inflamaţii sau sângerări).

Î: Am diabet, iar doctorul mi‑a spus să iau în fiecare zi sta‑tine ca să‑mi scadă colesterolul, aspirină şi medicamente pentru

Page 17: 101 intrebari medic preview

17

scăderea tensiunii arteriale, în plus faţă de medicamentele pe care le iau oricum pentru diabet. De ce trebuie să iau atâtea pastile, mai ales că valorile tensiunii arteriale şi colesterolului nu sunt atât de mari?

R: Problema la diabetul de tip 2 nu este atât boala în sine, cât riscul crescut de atac cerebral sau atac de cord, fiindcă în această tulburare arterele sunt mai predispuse la îngroşare şi la vătămare din cauza tensiunii crescute. Există dovezi că menţinerea coles‑terolului şi tensiunii arteriale la valori spre limita de jos a ariei normale ajută la prevenirea unui număr important de atacuri de cord şi cerebrale, mai ales la persoanele cu diabet. Statinele şi me‑dicamentele care scad tensiunea arterială sunt cea mai potrivită cale pentru a atinge aceste scopuri, alături de un stil de viaţă să‑nătos. Aspirina ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge în artere, un alt risc crescut în cazul celor cu diabet. Aşa că te bucuri de cel mai bun tratament cunoscut pentru această boală.

Î: Cumnatul meu tocmai a fost diagnosticat cu diabet şi trebuie să folosească insulină. Încă mai conduce maşina. Care sunt regu‑lile în această privinţă? E periculos să se urce la volan?

R: Trebuie să anunţe autorităţile că are această afecţiune. Dacă nu, încalcă legea. O să i se trimită o broşură cu noile reguli pe care trebuie să le aplice de acum încolo. Pe scurt, ar trebui să‑şi verifice nivelul glucozei din sânge înainte să se urce la volan şi, dacă e mai puţin de 4 mmol/litru, să nu conducă. Trebuie să mă‑nânce înainte să plece, apoi să aştepte patruzeci şi cinci de mi‑nute după ce glucoza a ajuns la 5 mmol/litru înainte să conducă. Trebuie să ia cu el aparatul care măsoară glicemia, să o măsoare o dată la două ore şi să se oprească să ia o gustare dacă nivelul glucozei scade sub 5. Acestea nu sunt nişte reguli arbitrare, care pot fi ocolite. E cazul să le respecte cu stricteţe, fiindcă scăderea glucozei în sânge îi reduce mult abilitatea de a conduce, îi scade timpul de reacţie şi sporeşte numărul de erori de judecată, cres‑când mult riscul de accident rutier.

Page 18: 101 intrebari medic preview

18 101 întrebări pe care să le pui medicului tăuTom SmiTh

Î: Am fost diagnosticat de curând cu diabet de tip 2. Fac mai mult sport, mănânc sănătos şi nu mai fumez, dar nu ştiu cum să scap de pofta de dulciuri. Mi‑e foarte greu atunci când trec pe lângă câte o cofetărie.

R: Nu mai mânca alimente dulci, inclusiv zahărul din cafea sau din ceai. Nu bea băuturi dietetice îndulcite cu îndulcitori, fiindcă o să îţi menţină pofta de dulce. Nu îndulci cafeaua sau ceaiul cu îndulcitor, din acelaşi motiv. În loc de asta, începi să consumi mâncăruri savuroase. Bucură‑te de fructe proaspete, fiindcă zahă‑rul din ele se digeră mai greu decât cel rafinat şi acesta e un lucru important, pentru că scade necesitatea secretării de insulină. Cam după o lună o să observi că mâncarea are mai mult gust şi că nu ai nevoie de dulce. Atunci când cineva îţi pune zahăr în cafea, ai putea chiar să fii revoltat. E greu de crezut? Milioane de oameni în situaţia ta au reuşit cu succes să treacă de acest hop.

Î: Am diabet şi angină, dar cel mai mult mă îngrijorează dure‑rile de picioare şi de mâini. Noaptea e mai rău. Analgezicele nu mă ajută şi mă simt îngrozitor. Oare manipularea metabolică ar ajuta?

R: Te sfătuiesc insistent să nu recurgi la manipulare, fiindcă ceea ce descrii pare a fi mai degrabă neuropatie, o inflamare a nervilor membrelor, care apare ca o complicaţie a diabetului.

Page 19: 101 intrebari medic preview

19

Manipularea ar putea să înrăutăţească lucrurile. Mai bine discută cu specialistul diabetolog. S‑ar putea ca răspunsul să fie un con‑trol mai strict al diabetului.

Analgezicele obişnuite nu au efect în acest tip de durere, dar s‑ar putea ca ea să răspundă la antidepresive sau la medicamente care iniţial au fost create pentru simptomele epilepsiei. Ele ate‑nuează impulsurile anormale din nervii afectaţi de neuropatie. Medicul te poate sfătui mai bine.

Î: Soţul meu are diabet insipid de când i s‑a rupt un anevrism cerebral. Puteţi să‑mi spuneţi ce înseamnă asta?

R: Anevrismul, un balon mic într‑un vas de sânge, a afectat probabil, atunci când s‑a rupt, glanda hipofiză, care se află în centrul creierului. Una dintre funcţiile ei este să controleze can‑titatea de fluid excretată de rinichi, secretând în fluxul sangvin o substanţă numită hormon antidiuretic (ADH). În absenţa lui, rinichii excretă mult mai multă urină decât de obicei. Tulburarea aceasta se numeşte diabet insipid. Oamenii afectaţi de ea produc literalmente litri întregi de urină în fiecare zi şi trebuie să bea mai multă apă ca să facă faţă. Din fericire, putem administra un echi‑valent pentru ADH, desmopresina, fie injectabilă, fie sub formă de spray nazal, pentru remedierea problemei.

Page 20: 101 intrebari medic preview

3Inima şi tensiunea arterială mareÎ: De peste un an am dureri la subraţul stâng, în mâna stângă şi în mandibulă. Pieptul nu mă doare. Doctorul spune că ar putea fi o problemă la inimă. Cum e posibil, dacă nu am dureri în piept?

R: Orice durere în partea stângă, fie că e la umăr, braţ sau faţă trebuie considerată ca venind de la inimă dacă testele nu arată alt‑ceva. Medicul trebuie să ştie ce fel de durere este — dacă e surdă şi apăsată sau ascuţită şi usturătoare, când apare, în timpul exerci‑ţiilor fizice sau după masă, şi când se ameliorează — atunci când te odihneşti sau dacă iei un antiacid. Răspunsurile vor lămuri problema şi vei şti dacă e o durere de la inimă sau din altă parte.

Î: E adevărat că usturoiul face bine la inimă? Dacă da, de ce?R: Depinde de problema pe care crezi că s‑ar putea să o ai.

Dacă ţi‑e teamă să nu faci un cheag de sânge în artere, altfel spus tromboză coronariană, atunci e bine să ştii că enzimele din us‑turoi, tiosulfinatul şi alicina, previn această problemă. Oricum, usturoiul gătit mai mult de cinci minute pierde aceste substanţe. El trebuie strivit mai întâi, pentru a rupe membranele celulare şi pentru a pregăti enzimele din el pentru digestie. Aşa că, pentru cele mai bune rezultate, mănâncă usturoi strivit şi foarte puţin

Page 21: 101 intrebari medic preview

21

gătit. Pe de altă parte, dacă sângerezi imediat sau dacă iei anti‑coagulante cu reţetă, de exemplu warfarină, usturoiul zdrobit ar putea înrăutăţi lucrurile. E o problemă de echilibru între forma‑rea cheagurilor şi fluiditatea sângelui. Cât despre ideea că ustu‑roiul ar scădea nivelul colesterolului, ei bine, ea a fost infirmată de studii recente. Ce‑ar fi să te bucuri de usturoi ca de o mâncare gustoasă şi să nu te gândeşti la el ca la un medicament?

Î: Dentistul meu spune că am tartru din cauza schimbărilor din chimia sangvină datorate vârstei. Eu am 68 de ani. Cum mi‑ar putea afecta aceste schimbări sănătatea cardiovasculară? Mama mea şi cei trei fraţi ai ei s‑au îmbolnăvit de demenţă vasculară după vârsta de optzeci de ani.

R: Nu sunt dentist, dar eu ştiu despre tartru că depinde mult de bacteriile din gură, de cantitatea şi de pH‑ul (aciditatea sau alcalinitatea) salivei şi de cât de multă grijă ai avut de gingii şi de dinţi. Există o cale simplă de a afla răspunsul la întrebarea ta. Mergi la doctor şi roagă‑l să‑ţi facă analize de biochimie. La 68 de ani, trebuie oricum să îţi faci analizele rinichilor, ficatului şi funcţiilor cardiovasculare, iar toate acestea pot fi mai edificatoare decât tartrul în ceea ce priveşte sănătatea cardiovasculară.

Nu cunosc niciun studiu care să lege demenţa vasculară de tartru. Principalele aspecte care corelează cu riscul mai mare de apariţie a problemelor cardiovasculare sunt tensiunea arterială crescută şi netratată corespunzător, fumatul, colesterolul mare, diabetul prost gestionat, obezitatea şi lipsa exerciţiilor fizice re‑gulate. Mama şi cei trei fraţi ar putea fi diferiţi de tine, sub aceste aspecte. Nu poţi face o legătură între risc, în cazul tău, şi riscurile la care au fost ei expuşi.

Î: Acum trei luni am făcut un atac de cord şi sunt destul de deprimat din cauza asta. Am crezut mereu că sunt invincibil, iar acum mă gândesc prima dată la propria moarte. Cum pot rezolva asta?