1001 de aforisme – paradoxuri şi parafrazări din lumea sportului

1001 de aforisme – paradoxuri şi parafrazări din lumea sportului

MEMENTO

DE CE ACEASTĂ CARTE ? O întebare la care se poate răspunde în mai multe feluri. Pentru noi, răspunsul este că, sportul există, el a convins omenirea de necesitatea lui, de implicarea lui în viaţa socială, cu un cuvânt, el a devenit un fenomen de dimensiuni planetare şi dacă vreţi o sărbătoare perpetuă a umanităţii.

Strădaniile noastre în a culege cele mai frumoase şi alese cuvinte ca să definim acest univers, le considerăm o datorie de onoare.

Pentru noi această scriere înseamnă a milita în slujba unei nobile cauze.

Pledoariile noastre nu fac altceva decât să întregească dimensiunile estetice şi morale ale sportului. Sperăm că oricine va citi aceste rânduri va deveni un propovăduitor a acestor idei alăturându-se astfel uriaşei mulţimi a fanilor sportului de pretutindeni.

Vrem să zidim în sufletul cititorului această patimă mistuitoare generată de fenomenul sportiv, menită să întregească imaginea lui despre valenţele umane ale sportului. În concepţia autorilor de-a lungul acestui lung travaliu s-a ivit şi oportunitatea de a realiza în viitor o trilogie adresată acestui fenomen, care să conţină aforisme, paradoxuri şi parafrazări legate de cele peste cincizeci de ramuri sportive ce se practică astăzi, precum şi despre dimensiunile ancestrale şi actuale ale fenomenului olimpic. Urmează ca în volumul de încheiere a trilogiei să prezentăm faţa puţin văzută şi cunoscută a tenebrelor sportului contemporan, corupţia, mita, rasismul, violenţa, mercanilismul, dopajul, cu un cuvânt, germenii cancerigeni ai acestuia.

Aceste trei volume preconizate a se realiza într-un timp relativ scurt, nu se vor altceva decât, o reflectare firească pe alocuri dură, a fenomenului sportiv cu părţile lui frumoase şi mai puţin frumoase, cu binefacerile dar şi tarele lui pentru omenire.

Lăsăm la latitudinea cititorului, de a descoperi singur ideile, căile şi conceptele care au făcut posibilă înlănţuirea unor cuvinte în aceste idei. Suportul filosofic al acestora este o emanaţie a gândirii marilor oameni ai culturii universale, de-a lungul timpului. În mod deliberat, autorii nu au inclus într-un capitol multitudinea surselor bibliografice studiate, distilate şi topite în spiritul fenomenului sportiv. Motivaţia lor se poate exprima prin fascinantul îndemn „Per aspera ad ASTRA”.

Considerăm că prin demersul nostru în a realiza această lucrare am încercat să aducem un modest omagiu, unor personalităţi

1


ale vieţii sportive, antrenori, profesori, ziarişti, sportivi şiu fani ai sportului, pentru care această patimă s-a constituit într-o mare şi mistuitoare pasiune.

Fără a avea pretenţia de a ne ridica la nivelul lor, vom aminti pe prof. Virgil Roşală, pe scriitorii: Ioan Băieşu, Ionel Teodoreanu, Tudor Mazilu, Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Victor Bănciulescu, Virgil Ludu, Ion Matei, Cristian Ţopescu, Adrian Păunescu, şi mulţi alţii nenominalizaţi, cărora le acordăm şi le pastrăm recunoştinţa noastră.

Un gând frumos şi o mare şi insolubilă datorie, o vom purta celui, care a fost maestrul nostru inegalabil, dl. Ioan Chirilă, NEA Vanea pentru prieteni şi arădeni. Cel care printr-un talent zdrobitor a transpus gesturile rigide, automatismele tehniceşi tactice, performanţele, evenimentele, şi de ce nu aspecte ale istoriei sportive contemporane într-o superbă galerie de metafore, care se constituie într-o frescă uluitoare de imagini şi portrete virtuale gravate pe altarul generos al Pantheonului sportului contemporan.

Aşadar îţi mulţumim stimate cititor că te-ai aplecat asupra acestor gânduri, gestul tău dând astfel culoare şi sperăm noi, eficienţă muncii noastre. Până la apariţia celorlalte volume, aşteptăm părerile critice şi sugestiile tale, pe baza cărora să corectăm şi să structurăm, viitoarele lucrări

Încă odată îţi mulţumim şi îţi spunem „La revedere şi pe curînd!”

Autorii.

2


1. Singura scuză a sportului, este că a devenit astăzi inevitabil pentru societatea în care trăim.

2. Sportul există şi va exista pretutindeni nu pentru că include totul, ci că izvoreşte de peste tot.

3. Sportul este deseori considerat o oglindă a culturii şi societăţii. Dar, el este mai mult decât atât, el reprezintă speranţele şi perspectivele de bine ale umanităţii.

4. Sportivizarea de astăzi a culturii merge mână în mână cu desportivizarea sportului tradiţional a conceptelor şi principiilor acestuia.

5. Astăzi nu numai că sportul a fost „primit în sfântul altar al culturii” dar cultura ea însăşi a devenit sportivă.

6. Drepturile omului şi sportul coexistă şi se întrepătrund pe scena socială a lumii

7. Sportul oricând poate deveni un refugiu pentru cei răniţi de fericire.

8. Sportul este o societate în interiorul societăţii planetare; depinde de aceasta fără a se reduce la ea. De fapt este o contra societate contrazisă.

9. Întotdeauna, sportivii au aparţinut sau aparţin unei elite, cea a oamenilor liberi.

10. În sport, istoria reală şi imaginară se confundă.

11. Sportul funcţionează atât ca un conservator al modalităţilor antice de abordare cât şi ca laborator de noi realităţi.

12. Sportul este impulsul tinereţii de a-şi încerca puterile, el face parte din sfera educaţională, de fapt din valorile culturii.

13. Prin sport, astăzi lumea nu a fost niciodată mai aproape de aşa numitul „stat planetar” globalizarea fiind prima treaptă a acestui ideal.

3


14. Sportul pare a fi un mijloc ideal prin care se pot învăţa toleranţa, respectul şi aprecierea diferenţelor faţă de alţi sportivi, alte popoare, naţiuni şi cultura acestora.

15. Sportul în sine nu este încărcat de valori, dar el reprezintă un excelent mijloc pentru a le transmite pe acestea membrilor societăţii.

16. Valorile sportului, toleranţa, egalitatea fair-play-ul, corectitudinea, curajul şi perseverenţa, reprezintă tezaurul inestimabil a acestuia.

17. Întotdeauna sportul ca instituţie, va fi supus şi modelat de societate, sperăm numai în favoarea ei.

18. Sportul se raportează la relaţia corp, spirit, cultura acestuia fiind explicit somatică.

19. Lauda de sine şi aroganţa în sport sunt o parte a prostiei.

20. Orgoliile în sport, nu sunt altceva decât o suită de măşti reprezentând propriile noastre defecte.

21. În sport, sunt necesare de îndeplinit trei lucruri: a începe, a continua şi a sfârşi demn.

22. În sport, a persista şi a insista reprezintă fondul virtuţii. Numai cine stăruie până la capăt îşi va obţine binemeritata răsplată.

23. În sport, nu este important cât şi cât alergi ci important este cum şi când soseşti.

24. În sport, meritul suprem este al celui care cinsteşte, nu a celui onorat.

25. Sportul onorează pe cel bun, pe învingător, dar şi pe cel mai puţin bun, ca acesta să nu-l dezonoreze.

26. În sport, niciodată nu trebuie să mizăm pe o singură carte, ci să căutăm dintre toate soluţiile aferente, pe cea mai convenabilă victoriei.

4


27. În sport, orice exces se poate transforma iremediabil într-un mare defect.

28. Florile simbolice ale sportului nu le veţi găsi niciodată în florării, ele cresc numai în aura învingătorilor dintotdeauna.

29. Sportul ca activitate fizică competitivă, instituţionalizată nu constă numai în gesturi, mişcări şi acţiunui. El este înainte de toate un discurs şi un dialog social.

30. În sport, poţi fi întotdeauna bun s-au rău numai în raport cu tine însuţi.

31. Într-o societate informaţională cum este cea de astăzi sportul a devenit materialul (ideea) pentru o comunicare cu societatea.

32. În sport, când dăruieşti primeşti mai mult decât oferi.

33. Marea greşeală pe care o poţi face în sport este să nu îţi dai seama că a primi înseamnă cu totul altceva decât a accepta.

34. Sportul crează prezenţe generoase pe arenele lumii, aidoma arborilor care îşi întind crengile pentru a revărsa binefăcătoarea umbră în arşiţa şi tumultul vieţii.

35. În sport, cea mai mare mângâiere este performanţa şi victoria.

36. Sportul pare un război, în care fiecare dintre adversari luptă cu arme egale. Acest război nu face victime şi nu victimizează, ci crează beatitudinea unei păci inerente.

37. În sport, nu poţi a considera ideile doar ca pe nişte mingi. Aici niciodată nu poţi să te joci cu ideile sau însăşi gândirea.

38. Progresul în sport, constă în legătura conceptuală în, şi despre spiritul lui.

39. Sportul nu este o însumare de gesturi unice şi efemere trasate în timp şi spaţiu într-o ordine prestabilită, el este mult mai mult, este imaginea lor ridicată la rang de artă.

5


40. Autentica frumuseţe a sportului este de ordin interior. Ea implică o corespondenţă cu însăşi străfundurile emotivităţii.

41. Esenţa sportului este imaginea performanţei. De fapt, aura ei.

42. Hamlet este drama lucidităţii. Sportul de mare performanţă este luciditatea dramei.

43. O victorie nu poate să fie decât o bucurie galonată dar poate fi şi o tăcere, ca un murmur.

44. Sportul nu poate fi decât originalitatea cu o aură de idei, principii, a căror putere dă radiaţii benefice omenirii, o provoacă.

45. În sport, calitatea actului şi gesturilor nu poate fi despărţită de defecte numai prin respectarea simţului măsurii ci şi a bunului simţ în ultima instanţă.

46. În sport, trebuie permanent să-ţi domini gesturile şi gândirea astfel încât întotdeauna să fi tu însuţi.

47. În sport, talentul, spiritul, marea performanţă, devin o mândrie a creierului .

48. Plagiatul în sport nu este posibil după cum în grădina Edenului nu au rodit două mere perfect asemănătoare.

49. Sportul atunci când crează valori este o frumoasă şi benefică tortură.

50. În sport, nimic nu este mai fals decât abordarea cu tristeţe a înfrângerii şi a desconsiderării învingătorului.

51. Sportul nu este de ajuns să lumineze, el trebuie să strălucească, să-şi creeze propria– i aură.

52. În sport, nu este îndeajuns să ai talent ci trebuie ca performanţa obţinută să-l şi înnobileze.

53. Domeniul sportului este un domeniu public indiferent de atitudinea celor care îl practică.

6


54. Sportul nu poate fi trădat de iubire, ci din contră el poate fi trădat neiubindu-l.

55. În sport, deosebiţi şi originali şi de neconfundat nu pot să devină decât mediocrităţile.

56. Cred că sportul este universul sublim a prieteniei, în care adversarii clădesc şi reclădesc o continuă cunună, de fapt, umanitatea.

57. În sport, fiecare protagonist îşi are propria iubire şi propriul război. Numai că fiecare om este unic şi diferit aşa că fiecare are o definiţie proprie şi o viziune asupra inimii şi a păcii.

58. Rădăcinile sportului provin dintr-o grabă a istoriei umanităţii. Am defini-o ca şi grabă pentru faptul că nu am găsit o expresie mai bună. De fapt unii îi spun viaţă.

59. Sportul este considerat un tot de energie pe care acesta nu o fură ci o canalizează spre binele şi sănătatea omului.

60. Sportul nu a salvat pe nimeni dar ne-a obligat să ne salvăm unii pe alţii.

61. În sport, zeităţile locuiesc în prietenie şi poate de acea fair-play-ul nu este altceva decât o anulare a păcatelor existente.

62. În sport, numai inteligenţa e autentică, prostia e totdeauna sinceră şi vizibilă.

63. Sportul nu este numai o economie de experienţe ci el poate fi şi un simplu procedeu de valorificare a timpului în beneficiul trupului în evoluţia transcedentală a acestuia.

64. Sportul este o succesiune de forme efemere care dispar în neant, îmbogăţind spiritul.

65. În sport, ordinea este constituită prin ierarhia funcţională a valorilor.

7


66. Valorile în sport nu sunt personale s-au ocazionale, ele sunt o permanenţă a spiritului generat de propria-ţi personalitate.

67. În sport, ca şi în artă înţelepţii şi performerii renunţă cu demnitate la tot ce le aparţine.

68. Autentica frumuseţe a sportului este de ordin interior. Ea implică o corespondenţă cu străfundurile emotivităţii noastre.

69. Sportul este ca un pamflet al sufletului care trebuie să treacă, şi să fie transmis din generaţie în generaţie.

70. Niciodată sportul nu este şi nu va fi un miraj, el este o realitate inconfundabilă, un sanitar al umanităţii.

71. Sportul nu este numai o problemă de expresie şi reflexie, ci este una şi de concepţie.

72. O clipă fericită din lumea sportului arată mai mult decât un naiv şi sublim poem de dragoste.

73. Sportul nu poate fi decât originalitatea de imagine cu imensa ei putere de radiaţie şi seducţie, de fapt o parte a conştiinţei omenirii.

74. Sportul înseamnă o civilizaţie superioară, un adevăr, valabil şi confirmat în timp.

75. Pentru unii sportul poate fi în ultima instanţă o aberaţie, dar aberaţia niciodată nu poate deveni sau fi sport.

76. Mulţumirile sportivilor nu constă în medaliile obţinute, ci în medaliile ce urmează a fi cucerite.

77. Lumea sportului, nu îţi poate da ceea ce nu primeşte de la tine, adică încrederea, bunătatea, bunăvoinţa cu care îţi poate deschide comorile lumii.

78. În viaţă medicul îngrijeşte, în sport natura, mişcarea, vindecă.

79. În sport, libertatea este înţelegerea necesităţii.

8


80. În sport, modestia faţă de merite este ceea ce este umbra faţă de figurile desprinse dintr-un tablou care îi dau forţă şi relief.

81. Întotdeauna în sport mulţumirea ta şi a celorlalţi depăşeşte bucuria.

82. În sport, munca şi talentul gîndesc şi crează performanţă, lenea în schimb numai o visează.

83. Gloria sportivă, ca de altfel şi recordul este efemer, dar clipele de voluptate, bucurie, extaz, rămân unice, într-o neuitată amintire.

84. Nimeni în sport nu iubeşte pe cel care nu poate pe nimeni iubi. Egoismul este respingător.

85. Lucrurile în sport cele mai bune sunt şi cele mai dificile.

86. Am primit sportul ca moştenire, pe care nimănui nu îi este îngăduit să o deterioreze obligaţia noastră este ca fiecare generaţie este datoare să o lase mai bine posterităţii.

87. Sportul nu e numai un joc, o glumă, ci el este de fapt un mare chin şi o mare încleştare.

88. Sportul presupune nelinişte, iar liniştea sportivului devine bucurie de abia bupă ce acesta a gustat din cupa succesului.

89. Sportul nu cunoaşte dogma, el o îngrădeşte, o ignoră dar şi o exclude.

90. Sportul nu neagă arta, o complectează, o înobilează şi o consacră.

91. Sportul înseamnă civilizaţie, dar şi un adevăr valabil pentru un timp nedeterminat.

92. Sportul dispreţuieşte mimica, cosmetizarea şi evadarea din real, el redă veridic personalitatea şi performanţa sportivului.

93. Sportul este o lume dramatică în care totul are un început dar şi un final inevitabil, evident şi conştient.

9


94. Frumosul în sport este de fapt frumosul trăit aevea.

95. În sport, frumosul îşi poate găsi cele mai frumoase modele umane.

96. Sportul electrizează, captivează, seduce milioane de oameni pătrunşi de fiorul frumosului şi de arta gesturilor performerului.

97. Sportul e un joc la fel ca şi arta, în care muzele se întâlnesc şi împreună satisfac o nevoie primordială a civilizaţiei umane – cultura.

98. Sportul s-a născut şi s-a afirmat în mod serios din joc şi ca joc.

99. Istoria sportului constitue un patrimoniu, un capital de experienţă colectivă a civilizaţiei pe care nu avem dreptul să-l ignorăm, să-l distrugem s-au să-l pierdem.

100. Niciodată sportul nu poate fi redus la aspectele sale tehnicee sau igienice, el poate reda umanităţii dimensiunile culturale pe care le merită.

101. Sportul astăzi devine o cetate în imperiul culturii.

102. Pentru sport palestra elenică este primul lui templu

103. Sportul prin efectele sale cantitative şi calitative stimulează, echilibrează, recompensează şi înobilează fiinţa umană.

104. Sportul este cultură în măsura în care performanţa sportivului este creativitatea.

105. În sport omul devine fiinţă ludică culturală şi concomitent creatoare, de fapt, un subiect şi un spectacol.

106. Sportul este descoperirea lumii morale pe căile disciplinei fizice.

107. Sportul oferă umanităţii o superbă lecţie morală, el a ajuns la rangul de instituţie, care de fapt este o cetate a fair play-ului , s-au cu alte cuvinte spuse, puterea prieteniei.

10


108. Arta este drama lucidităţii sportivilor de mare performanţă, este luciditatea dramei

109. Sporturile fac parte din sfera esteticului prin două însuşiri excepţionale: armonia şi ritmul.

110. Purtător de valori morale – atunci când nu este întinat de orgolii, adversităţi, considerate mercantile, sportul, îi uneşte pe oameni şi nicidecum nu îi dezbină.

111. Sportul este o imagine cinetică a corpului uman şi în acest caz putându-se vorbi despre o nouă latură a esteticii – kinestetica.

112. Sportul este un proces de autoconstrucţie voluţională şi de autodepăşire în ceea ce priveşte arta sculpturii corpului uman.

113. Înainte de orice, sportul oferă trupului uman pe care-l înobilează idealul de frumos.

114. Arta şi sportul se întâlnesc într-un sistem de convenţii şi reguli care permit exerciţiul şi creativitatea din aria experienţei omeneşti.

115. Sportul această maladie binefăcătoare a umanităţii, a devenit o relevantă şi expresivă realitate.

116. În sport, sportivul şi performanţele sale sunt măsura cu care ne cunoaştem şi ne determinăm limitele.

117. Sportul este cârma care dirijează omul pe cărările sănătăţii morale, psihice şi cele fizice.

118. Sportul, această veritabilă mitologie vie cu eroi şi ritualuri sacronsacte este religia universală a popoarelor Terei. El fiind un mare şi tenace creator de mituri.

119. Sportul reprezintă la superlativ vigoarea vitală a umanităţii.

120. Actul sportiv, este de fapt o naraţiune a trupului ridicată la nivel de incantaţie.

11


121. Sportul este nobila artă care desăvârşeşte fiinţa umană.

122. Esenţa sportului se poate reduce simbolic la rezolvarea pozitivă a relaţiei educaţionale dintre trup şi spirit.

123. Sportul este un mod de cunoaştere, care ispiteşte şi răsplăteşte omenirea.

124. Sportul este un univers a bucuriei, o voluptate şi nu în ultima instanţă o şcoală de viaţă.

125. Moştenirea spirituală a omenirii cuprinde şi un vast tărâm al vieţii sportive.

126. În sport mai întâi a fost jocul, fiind urmat de ritm, ritmurile naturii, vieţii, muncii ce se vor adunate într-un caracter superb al civilizaţiei umane.

127. Un zeu bun a dăruit omului arta şi sportul să cultive fericit spiritul precum şi armonia dintre ele.

128. Sporturile prin ele însele sunt muncă, ritm, cadenţă şi pauze, care de fapt determină o adevărată coloană sonoră a gesturilor componente ale actului sportiv.

129. Sportul este în esenţă o muză care se înrudeşte cu muzica, fiind în a acelaşi timp un copil a armoniei supreme.

130. Sportul devine o dezordine ordonată într-un cadru stabilit şi într-un anumit timp şi la un moment dat.

131. Pentru sport, cel mai vast şi frumos stadion este însuşi natura. Sportul este mişcare, viaţă, el face parte din memoria şi bucuria omenirii.

132. Astăzi sportul se confundă cu planeta, îi aparţine ca un bun universal.

133. Sportul este un mod de cunoaştere care ispiteşte şi răsplăteşte cu dărnicie.

12


134. Sportul interpelează secolul nostru, tulbură întregul edificiu al reprezentărilor sociale deschizând ochii şi inima popoarelor lumii spre trăiri şi bucuria vieţii.

135. Sportul a devenit astăzi o schismă a umanităţii pe scara devenirii şi implinirii ei spirituale.

136. În lumea sportului, nimeni nu se naşte pentru sine.

137. În sport cele mai multe succese au începuturi şi urmări dulci, iar cele mai multe păcate au începuturi dulci şi urmări amare.

138. În sport, întotdeauna intervine ceva mai puternic decât interesul combatanţilor, este vorba de devotamentul faţă de cauza şi principiile lui. Sportul îţi oferă voluptatea de a ieşi din anonimatul cotidian.

139. În sport, fondul societăţii umane se regăseşte în sociabilitatea lui.

140. Prima condiţie în sport este să îl practici .

141. Nimeni în sport nu ar fi nimic fără aportul tuturor.

142. Sportul este cel mai bun avocat menit să pledeze lumii condiţiile pe care la oferă ca să trăim fericiţi în ea.

143. Raţiunea sportului de a fi este acţiunea şi dinamismul pe care-l solicită practicantului.

144. Întotdeauna trebuie să încercăm să redăm sportului, mitul sportivizându-l.

145. Sportul oferă speranţa, cu condiţia ca sportivul să aibă ochii larg deschişi şi picioarele stabile pe pământ.

146. În sport, recordul devine o bucurie şi o împlinire. Numai cine s-a străduit pentru aşa ceva poate să-l înţeleagă.

147. Dacă, un record, poate dura o zi, un an, câţiva ani, amintirea lui dăinuie mult mai puţin.

13


148. Recordul poate fi bilanţul mai multor generaţii care înving prin tine.

149. Orice record este un prilej de mare bucurie, după care urmează teama de a îl pierde.

150. Pentru fiecare din noi viaţa este un lanţ de concesiuni, pierderi şi recorduri.

151. Aproape întotdeauna, un record obţinut, îl datorezi şi partenerilor de întrecere.

152. Din ingredientele care alcătuiesc recordurile fac parte: talentul, munca, bioritmurile, condiţiile de pregătire, ştiinţa antrenorului şi produsul nevandabil al zeiţei Fortuna – norocul.

153. Recordul este efemer ca şi gloria sportivă, doar clipele de voluptate, bucurie şi extaz rămân în amintire.

154. O istorie a recordurilor sportive reflectă parcursul omului în timp, precum şi lupta sa cu natura şi cu sine însăşi.

155. Sportul este incompatibil cu trufia, aceasta ducând-ul la decădere.

156. Sportul, nu permite excese, acestea pot avea oricând ca final drumul spre groapa comună.

157. Răspunderea sportului în societatea de astăzi derivă din faptul că acesta nu este un produs destinat elitelor ci un mijloc de sănătate pentru toţi colocatarii planetei.

158. În sport, acţiunile vorbesc mai hotărât ca şi cuvintele, pentru că întotdeauna ele sunt precedate de fapte.

159. Unele din dramele inevitabile ale sportului sunt determinate de faptul că în orice moment poţi să devii un viitor fost sportiv de performanţă.

160. În sport, când dăruieşti întotdeauna primeşti mai mult decât ai dat.

14


161. Amar poate fi gustul odihnei după o inutilă acţiune s-au o nereuşită.

162. Astăzi, sportul nu poate fi considerat ca altceva decât un superb răspuns la cultura unei ţări.

163. În sport, tăcera şi modestia învingătorilor devine interpretul cel mai expresiv al bucuriei, succesului.

164. Nobleţea sportului provine din rangul cavaleresc care i s-a atribuit de societate.

165. De la antica Eladă încoace sportul a îndeplini to funcţie socială, astăzi ponderea lui în societate a fost întrecută doar de mijloace media care i-au conferit universalitate.

166. Sportul nu poate fi decât originalitate, având o aură şi o poliţă de idei şi principii care sunt benefice omenirii.

167. Sportul oferă copiilor posibilitatea să alerge după astre astfel devenind ei înşişi stele.

168. În sport, corectitudinea impune respect şi auto respect.

169. Sportul de azi, devine o iscălitură a oricărei naţiuni.

170. Sportul şi sportivul fără idealuri devin simple şi banale eufemisme.

171. În sport, indiferenţa este o formă maladivă de abandonare individuală, s-au colectivă.

172. În sport, aspirând spre infinit niciodată nu trebuie ignorat finitul.

173. În sport, conformismul este o formă disimulată a unei veritabile laşităţi.

174. În sport, adeseori indiferenţa este o formă mascată în ridicol, o laşitate.

175. În sport, ignorând demnitatea altora ţi-o dispreţuieşti pe a ta.

15


176. În sport, invidia este arma neaveniţilor şi a neputincioşilor.

177. În sport, prudenţa în faţa unei victorii este o condiţie esenţială a celor ce vor urma.

178. În sport, veşmântul mîndriei trebuie să fie fapta.

179. Dârzenia în sport este premiza victoriilor.

180. Geniul în sport izvoreşte din talent, muncă şi inspiraţie.

181. Între sport şi armonie relaţiile sunt reciproce, ele nu au vârstă şi se condiţionează reciproc.

182. Idealul sportivului de mare performanţă este de a rămâne pentru totdeauna în vârf. Acest lucru este o utopie pe care toţi o cunosc.

183. În sport ,caracterul sportivului se coace în focul întrecerilor.

184. Drumul celebrităţii în sport poate fi parcurs de oricine doreşte, necazul este că nu toţi cel caută îl şi găsesc.

185. În sport, ipocrizia este un omagiu pe care viciul îl aduce virtuţii.

186. În sport, nimic nu este mai înspăimântător decât ignoranţa activă.

187. În sport, fărădelegea şi nedreptatea trebuie stinse mai repede decât un incendiu înainte ca acesta să devină o catastrofă.

188. Cel care nu poate suporta şi atenua nenorocirea unui coleg de sport este un adevărat nenorocit.

189. Prietenia în sport devine o egalitate armonioasă şi inevitabilă.

190. Sportul nu permite excese ori exagerări, acestea prefigurează doar drumul spre groapa comună.

16


191. În sport, graniţa dintre demnitate şi orgoliu o asigură modestia.

192. În sport, orgoliul este insolenţa vanităţii.

193. De multe ori în sport vanitatea devine, o formă disimulată a egoismului.

194. Singura strălucire care i se poate adăuga gloriei sportive este modestia.

195. Meritul în sport este întotdeauna acoperit de modestie, dar acest lucru nu îl poate ascunde s-au diminua.

196. Pentru un sportiv, modestia nu trebuie să fie altceva decât un fel de pudoare a orgoliului.

197. Mândria în sport nu este decât sentimentul fals pe care sportivii îl au despre marea lor perfecţiune. Acest lucru îl expun din dorinţa ascunsă şi deghizată de a dobândi aplauzele şi stima publicului spectator.

198. În sport, morala devine o artă, artă care înfrumuseţează şi desăvârşeşte comportamentul şi personalitatea sportivului.

199. Ca în nici o parte a vieţii sociale în sport morala stimulează demnitatea, caracterul şi personalitatea.

200. Duşmanii cei mai de seamă a moralei în sport, sunt apatia şi îngustimea conştiinţei sportivilor.

201. În sport, morala fără simţul paradoxului devine o banalitate.

202. Automulţumirea în sport este considerată ca fiind cea mai bună piatră de mormânt a talentului.

203. Sportivul nemulţumit de sine însăşi, face primul pas important către marea performanţă.

204. Efortul, truda, fac parte din legile de bază care guvernează sportul, ele fiind inevitabile.

17


205. Orice performer indiferent de talentul pe care-l are, prin muncă, păşeşte pe drumul consacrării în marea performanţă.

206. Ceea ce este specific truditorilor din lumea sportului este faptul că aceasta are o demnitate a simplităţii, de fapt o demnitate a muncii.

207. Niciodată în sport, parveniţii nu vor putea ajunge mari pe spatele celor mici sau a începătorilor.

208. A fi înviins într-o întrecere de unul mai vrednic ca tine, nu este o catastrofă ci o realitate care trebuie să te îndârjească.

209. Valoarea Eului sportivului de performanţă constă în ridicarea acestuia deasupra lui însăşi.

210. Sportul, este o dramă mimată în care se investesc munţi de pasiuni.

211. Sportul este o trăire la nivelul sacrului, a imaginarului care ne plimbă prin profunzimile inconştientului şi abisurile istoriei.

212. Sportul, este o moştenire culturală a umanităţii care îşi trage seva din trecutul nostru cel mai îndepărtat.

213. Sportul este o afacere şi afacerea este un sport, contează numai performanţa.

214. În sport, ca şi în artă nu există o cale de mijloc. Ori eşti acolo sus pe treptele gloriei ori în groapa comună.

215. Cinismul în sport devine o crudă şi şocantă realitate atunci când antrenorul îţi spune, mulţumesc pentru intenţie, la revedere.

216. În sport diferenţa dintr-o bătaie şi o luptă este faptul că în primul caz oamenii se bat pentru că nu sunt de acord cu un lucru, iar în cel de al doilea caz pentru că sunt de acord, cu un regulament.

217. Dacă performanţa are un proprietar şi o patrie virtutea în sport devine o chestiune pur umană.

18


218. Societatea sportivă nu este numai o societate istoric determinată, ludică şi instituţuională, ea este astăzi un ideal al universalităţii.

219. Aplauzele în sport sunt acordate sportivului şi performanţelor sale şi nicidecum naţiunii din care face parte acesta, naţiunii revenindu-i doar recunoştinţa.

220. Metafora sportului este raportul armoniei cu sublimul gestului în sine.

221. Prin perseverenţă sportul a intrat în istorie cucerind lumea.

222. Cel mai mare şi mai ingenios războinic al zilelor noastre este sportul, el a cucerit planeta cu armele din dotarea păcii.

223. Nici un sportiv înţelept nu îşi dispreţuieşte adversarul, ci din contră, îl respectă ca pe un partener de interese.

224. În sport, modestia este plasa în care se poate prinde gloria.

225. Îngâmfarea, aroganţa, orgoliul excesiv a sportivului duce la înfrângeri iremediabile.

226. Niciodată sportivul nu trebuie să se laude înainte de concurs, ci numai după şi atunci, numai cu o discutabilă moderaţie.

227. Lauda nemeritată, linguşeala admiratorilor, nu este altceva decât o satiră dură deghizată adresată sportivului în cauză.

228. Orgoliile în sport nu sunt altceva decât o suită de măşti reprezentând propriile noastre defecte.

229. Marea performanţă pentru sportiv are două laturi esenţiale: a şti şi a putea; între ele se dozează într-o proporţie mai mică curajul, ambiţia, puterea şi norocul.

230. În sport, o înfrângere poate fi dureroasă dar niciodată ruşinoasă.

19


231. În sport, reabilitatea înfrângerii se face numai printr-o victorie.

232. Orice victorie adevărată în sport, niciodată nu poate fi obţinută printr-o superioritate ilicită a învingătorului.

233. Mita în sport, nu este altceva decât amurgul acestuia.

234. De multe ori e suficient doar să te găndeşti la înfrângere ca să te simţi înfrânt.

235. De regulă, învingătorul se va dezice până în al evita pe cel care este conştient că nu îl va putea învinge.

236. Într-o competiţie nu neaparat va învinge cel mai puternic, sigur va învinge însă cel mai abil, perseverent, curajos dar şi norocos.

237. În sport, prudenţa depăşeşte o serie de virtuţi după cum vederea depăşeşte alte simţuri.

238. În sport, cea mai frumoasă victorie este să te învingi pe tine însuţi..

239. În sport, invidia celorlalţi devine o inegalabilă însoţitoare a victoriei. De altfel invidia este un păcat fără de moarte care niciodată nu are odihnă.

240. Marile valori ale sportului din orice ţară devin „mărci protejate” ale acesteia.

241. Spectatorii sunt actorii nelipsiţi ai spectacolului sportiv, fără de care acesta ar fi de neconceput.

242. Freamătul şi zgomotul tribunelor, cu alte cuvine viaţa lor, reprezintă o partitură a unui cor antic, dar mereu prezent, care dă un sens frumuseţii spectacolului sportiv.

243. Întrecerile sportive se desfăşoară după un ritual (regulament), în care fiecare concurent are şanse şi arme egale pentru a învinge.

20


244. Prima calitate a unui sportiv este respectul pe care îl are faţă de sine însăşi, şi prin respectul generos pe care-l poartă adversarilor şi admiratorilor.

245. Pentru sportivul care începe să cucerească lumea, lumea începe în fiecare zi..

246. În sport muncind unilateral, numai pentru dobândirea unui unic scop prin marea performanţă ne clădim propria închisoare.

247. Bătrânul, sportiv ( s-au fostul), îşi găseşte în luciul performanţelor obţinute, răsplata muncii sale.

248. În sport, dacă refuzi să fi răspunzător de înfrângeri nu vei fi răspunzător nici de victorii.

249. Progresul în sport, este egal cu bogăţia conceptului despre spiritul lui.

250. Un ideal creat prin sport se dăruieşte fanilor, fără a se sărăci pe sine însăşi.

251. Sportul este printre puţinele daruri menite să împace oamenii prin luptă. Astfel fiecare din aceste lupte se transformă într-un sistem conceptual propriu al războiului cu tine însăţi.

252. Recompensa în sport, întotdeauna vine după consumarea actului sportiv. Valoarea ei, depinde numai de evoluţia ta proprie.

253. Onoarea dobândită în sport, nu este altceva decât expresia triumfului caracterului sportivului.

254. În sport, originalitatea înseamnă esenţa talentului însumat cu quantumul muncii depuse.

255. Personalitatea sportivului este ca o coroană nevăzută, dar recunoscută şi acceptată a omului.

256. Reputaţia sportivului este un act de recunoaştere şi nu o donaţie, ea fiind ceva mai statornică ca şi gloria.

21


257. Prin esenţa sa, sportul, şi mai ales sportul de performanţă, cere nu numai sacrificiu ci şi raţiune şi devoţiune.

258. Speranţa în sport are un singur sens – performanţa.

259. În sport, receptivitatea faţă de tradiţie este o condiţie a viitorului.

260. Vanitatea în sport, este cartea de vizită a teribiliştilor din domeniu.

261. Nici un sport nu poate forma cracterul unei persoane într-o singură direcţie indiferent de tratamentul şi metodele aplicate.

262. Nici sportul, nici competiţia însăşi nu sunt bune s-au rele. Fiecere poate genera în mod potenţial rezultate pozitive utile s-au rezultate negative distructive în favoarea s-au defavoarea societăţii şi în acelaşi timp ale vieţii.

263. Valorile sportului, toleranţa, egalitatea, fair-play-ul, corectitudinea, curajul şi perseverenţa, reprezintă tezaurul inestimabil a acestuia.

264. Emoţia şi imaginarul, par a fi cele două laturi poetice ale sportului, prin ele acestea atingând esenţa, adică estetica lui.

265. În cadrul marilor competiţii sportive, valorile şi conţinutul acestora sunt simbolizate în formă compactă, puse în scenă, comentate şi propăvăduite ca atare.

266. Trăsătura primordială şi esenţială a sportului, este faptul că de-a lungul istoriei umanităţii el a devenit o nouă şi sublimă religie.

267. Sportivul este un fel de preot şi în acelaşi timp şi servitor al religiei,inteligenţei şi forţei musculare, de fapt, un om marcant al cetăţii.

268. De multe ori aflându-mă într-o stare de beatitudine, îmi vine să explic şi să mă explic că în sport, victoria nu este cel mai important lucru dar singurul care contează.

22


269. Expresia „citius altius fortius” cu o puternică tentă monahală, ca îndemn mental şi moral a devenit pur şi simplu un motto bun şi accesibil de utilizat pentru maniacii recordurilor, ca un scop în sine.

270. Creştinismul a cucerit, a învins vechiul păgânism şi a eliminat jocurile olimpice. Noul păgânism a recucerit creştinătatea şi a reînfiinţat jocurile moderne.

271. Aproape toate marile instituţii sociale s-au născut din religie. Să fie oare azi sportul un posibil înlocuitor al acesteia?

272. În sport, banul doboară întotdeauna fair play-ul. Prin tarele nefaste pe care le provoacă, banul devine cancerul care-l macină din interior.

273. Niciodată sportivul stăpânit s-au ahtiat după bani, nu poate fi drept, acesta îl stăpâneşte şi îi subjugă acţiunile.

274. Banii din sport îl pot sluji ca un sclav, s-au pot să-l domine ca un adevărat stăpân de sclavi..

275. În sport, a te lipsi de o bucurie spre a îi face pe alţii să se împărtăşească din ea, constitue o dovadă a omeniei şi a bunătăţii tale.

276. În sport, tăcerea şi modestia învingătorului reprezintă interpretul cel mai expresiv al bucuriei.

277. Ca să învingi, trebuie să fi ceva mai mult decât bun, pentru a fi de ajuns de bun.

278. În sport, nu eşti bun de nimic atunci când eşti bun doar pentru tine.

279. Cine în sport învinge fără efort, fără luptă, triumfă fără glorie.

280. În sport, invidia pedepseşte sportivul ca pe un ultim duşman.

281. Cauza învingătorului, este pe placul zeilor, cea a învinşilor devine plăcerea neantului.

23


282. În lumea sportului, ipocrizia afişată devine un omagiu pe care viciul îl aduce virtuţii.

283. Istoricul sportiv pare a fi un profet, cu faţa mereu întoarsă către trecut.

284. Istoria universală a sportului este de fapt tribunalul perpetuu al acestuia, care-l judecă prin faptele înfăptuite, sau intenţiile dorite sau răzbunate în deplina lor nuditate.

285. În sport în afară de cazul în care buna credinţă a spectatorilor este înşelată totul este o devenire, în sensul că nimeni nu poate prevedea nimic în desfăşurarea şi rezultatul actului sportiv. Întâmplarea, gesturile sunt unice şi irepetabile.

286. Niciodată un spectacol sportiv nu a decăzut din cauza publicului, ci doar din vina protagoniştilor.

287. O competiţie sportivă nu poate avea succes, fără contribuţia actorilor, sportivii, care dau culoare, originalitate şi conţinut acesteia.

288. Existenţa sportului în timp poate fi marcată, dezvoltată şi chiar salvată numai de către sportivi.

289. De multe ori în sport ignoranţa adversarului studiată devine un fel de artă.

290. Ceea ce pentru oamenii de rând este normal, în sport nu poate fi marea performanţă.

291. Marea performanţă sportivă face parte din înaltele sfere ale spiritualităţii umane. Atingerea ei este un ritual, un act de bravură, provocator, similar încercărilor de escaladare a unui Everest.

292. Azi nu există o activitate sportivă de performanţă formală, ar fi o aberaţie în care sportul ar fi gol, lipsit de principiile pe care le fundamentează, realitatea, pragmatismul şi morala.

24


293. Faţă de toate religiile omenirii care îşi caută în permanenţă creatorul, sportul, această mare unică şi benefică religie a lumii îşi caută în continuare idolul şi idealul.

294. Sportivii cu adevărat mari fac parte dintre geniile cele mai autentice ale unui popor. Ei pot trăi independent aevea vieţi diverse şi foarte mari.

295. Fiecare contează în sport în funcţie de viaţa şi activitatea pe care a desfăşurat-o şi performanţele realizate.

296. Sportul, este o practică umană care se sprijină pe antropologie.

297. În sport, istoria şi imaginarul se confruntă.

298. Mândrie, modestie, curaj şi optimism, acestea sunt câteva ingrediente umane spre care sportul astăzi se îndreaptă, parcând fireşte într-o lume a globalizării.

299. Sportivul trebuie să fie un senior al vieţii nobile dar şi un servitor al pasiunilor sale.

300. Succesul în sport se obţine prin multă voinţă, perseverenţă, cinste şi corectitudine, care o dată dobândite îl consacră şi îl evidenţiază.

301. Sportul astăzi este un fenomen social, cultural, cu o puternică bază biologică naturală.

302. În sport, campionii învaţă copii să viseze frumos.

303. Ignoranţii, criticii fervenţi ai sportului, care nu îşi dau acordul ideii că acesta face parte din cultură, au fost reduşi la tăcere de amploarea şi dimensiunea lui, ajungând ca ei însăşi să fie judecaţi pentru lipsă de cultură.

304. Ironia este că sportul în devenirea sa a trebuit mereu să lupte împotriva unei concepţii exclusiviste asupra culturii. Cultura nu a ezitat în interesul propriei reputaţii şi legitimări să-i recunoască, sportului, valenţele, care de fapt îl înobilează.

25


305. Mentalitatea sportivă înseamnă mai mult decât un act sportiv, s-au un exerciţiu, înseamnă un stil şi mod de viaţă la cel mai ridicat standard moral.

306. A fi sau a pretinde că eşti un tip sportiv, face parte din stilul propriu de viaţă, el poate fi demonstrat însă numai prin fapte care să-l onoreze.

307. Sportivul niciodată nu poate şi nu trebuie să devină spectatorul propriei sale vieţi.

308. În sport, o condiţie esenţială este acea că în permanenţă să-ţi domini gândirea, fiind întotdeauna tu însăţi.

309. În sport, talentul, spiritul, marea performanţă devin o mândrie a creierului.

310. Marea performanţă în sport, este dobândită trecând şi escaladând infernul gloriei.

311. Prin gestul şi actul sportiv pe care-l crează sportivul devine o statuie în mişcare în care frumuseţea corpului şi spiritului este ridicată la rang de model a umanului din noi.

312. Niciodatăi un sportiv nu este dispus să-şi închirieze liniştea, neliniştea permanentă îl obligă la această renunţare.

313. O echipă sportivă nu este altceva decât o fabrică de identităţi.

314. Un sportiv trebuie să fie aidoma unui zeu, el trebuie să-şi iubească aproapele, adversarul s-au spectatorul şi chiar pe „diavolul” de arbitru.

315. Campionul devine omul cetăţii cel care dă de lucru cu fiecare victorie zidarilor acesteia.

316. Comunitatea pentru sportiv este de fapt mediul lui existenţial.

317. Performerul, campionul, devine membru marcant al comunităţii atâta timp cât el este demn de ea.

26


318. Medalia prinsă de gâtul învingătorului reprezintă pentru acesta un prim pas spre glorie.

319. Gloria de multe ori nu reprezintă decât un cântec de sirenă eşuată pe valurile timpului.

320. Nu este sportiv acela care aleargă aiurea ci cel care respectă şi onorează regulile scrise şi nescrise ale sportului.

321. La marea performanţă sportivă nu se poate ajunge decât pe un drum cunoscut şi bătătorit de antemergători.

322. Gloria în sport, este se pare de genul feminin. Ea se lasă atrasă de cei care o tratează bărbăteşte.

323. Sportul nu poate fi trădat de iubire, ci din contră el poate fi trădat neiubindu-l.

324. Pe rănile dobândite de sportivi niciodată să nu puneţi petale de roze, ci coroane de spini, dar septice.

325. Sunt momente în istorie în care sportul nu este o cultură sau o artă, ci o posibilitate de a gândi.

326. A crede că între intelect şi sport există o incompatibilitate, aceasta înseamnă o erezie.

327. Geniul în sport, poartă amprenta paradoxului, a contradictoriului, dominat fiind de mentalitatea de învingător care de fapt îl consacră.

328. Lupta sportivă este la fel de brutală ca lupta războinicilor, dar spre deosebire de aceasta nu lasă victime.

329. Sportul nu este o poezie, ci o competiţie în care talentul, perseverenţa, munca şi norocul se amestecă pentru a desemna în urma unei lupte învingătorul, adică pe cel mai bun.

330. Marile performanţe sunt originale şi poartă în ele o puternică amprentă personală, de fapt ele sunt sinteze ale eforturilor depuse în a le atinge.

27


331. Marea performanţă o putem defini ca suma tuturor paradoxurilor, a înfrângerilor, durerilor şi simţămintelor adeseori de frustare din existenţa efemeră a unei cariere de sportiv.

332. Poate vi se pare că sportul nu a salvat pe nimeni, însă el este cel care ne-a obligat să ne salvăm unii pe alţii.

333. Singurătatea permanentă a antrenorului se poate compara numai cu singurătatea de artist a scuptorilor de oameni.

334. Vocaţia sportivului este vocaţia zidului tenacităţii lui, în a răbda mortarul vremurilor şi zugrăveala rezultatelor obţinute într-o carieră.

335. Gestul sportiv se exprimă întotdeauna ca un mijloc de comunicare imperfect exprimat în limbajul universal al sportului.

336. Cea mai incitantă situaţie în sport este atunci când descoperi faptul că recordul tău are în el viermele eroziunii.

337. Pentru posteritate cea ce contează foarte mult pentru sportiv este faptul că acesta să aibă un start bun, un traseu adecvat spre marea performanţă, şi binanţeles o glorie chiar şi postumă.

338. În sport, nu există o fiinţă atât de laşă ca acesta să nu îl poată transforma în erou.

339. Câteva condiţii în sport pot produce izbânda, neîncrederea în forţele sale, mentalitatea de învingător, dar şi frica de a nu te dezonora în faţa înfrângerii.

340. Jurământul sportivului de loialitate, respect, şi corectitudine nu poarte fi just decât numai dacă îmbracă forma umanului.

341. În sport, ca şi de altfel în viaţă nu trebuie să te lauzi cu ceea ce nu âţi aparţine, acest lucru devine o mare dezonoare.

342. Entuziasmul şi severitatea fără performanţă în sport, dovedesc din partea sportivului rea credinţă, uşurinţă şi minte foarte puţină.

28


343. Mintea sportivului şi puterile lui sufleteşti, se află ca şi steagul în mijlocul cetăţii.

344. Adevărata morală în sport este acea care caută să-i apropie pe oameni, să-i determine să-şi făurească prin eforturi comune o fericire mutuală.

345. Cel care săvârşeşte o nedreptate în sport este mai nefericit decât acela împotriva căreia ea este săvârşită.

346. A face o nedreptate în sport este mai rău decât a o suporta.

347. Neînţelepţii în sport pot deveni printr-o nenorocire, înţelepţi.

348. Întotdeauna în sport, virtutea şi ştiinţa sunt daruri a căror valoare depăşeşte pe cele a talentului şi a bogăţiei.

349. Virtutea sportului o putem defini ca o raţiune devenită energie.

350. Viaţa sportivului este un dar, pe care acesta îl merită numai atunci când îl dăruieşte aproapelui.

351. Sacrificiul în sport, îi dă acestuia întregul sens al existenţei sale.

352. Norocul în sport este o întâmplare, fericirea o vocaţie.

353. Sportul este un copil mai mare s-au mai mic, darul lui cel mai înalt fiind acela al creşterii.

354. Lumea sportului trăieşte prin însăşi nemurirea sportivilor muritori.

355. Un sportiv care îşi pierde onoarea nu mai are ce să piardă. De fapt onoarea este un amestec natural de respect pentru oameni şi pentru sine însăşi.

356. Chiar dacă pacea sacră, pacea eternă rămâne de-a pururi o himeră, datoria sportivilor şi a omenirii este să lupte neîncetat pentru instaurarea ei.

29


357. Pacea sacră se va realiza într-o zi nu pentru că oamenii vor deveni mai buni, mai umani, ci pentru că o nouă ordine a lumii, a lucrărilor ei vor impune această stare.

358. Adevăratul patriotism al sportivului pleacă ca o manifestare specifică a dragostei pentru omenire şi el este incompatibil cu ostilitatea faţă de alte naţiuni, s-au rase.

359. În sport una din marile defecte ale sportivilor, este aceea de a

dori să servească drept pildă altora.

360. Perfecţiunea în sport este mai uşor să o gândeşti şi să ţi-o imaginezi, greul începe când trebuie să o transformi în fapte.

361. În sport, proba unei plăceri este amintirea ei.

362. Întotdeauna în sport trebuie să fugi de plăcerea, care poate da naştere durerii.

363. În sport, prietenul sigur şi de nădejde îl vei cunoaşte în împrejurări nesigure.

364. Prietenul adevărat în sport este acela care te sfătuieşte la bine şi nu cel care îţi laudă nebuniile.

365. În sport egalitatea este sufletul prieteniei care reuşeşte să înobileze bucuriile şi să înjumătăţească necazurile.

366. Primejdiile din lumea sportului unesc oamenii şi produc eroi dând sportivilor putere.

367. Adevărata valoare a sportului, nu poate fi ştirbită niciodată de nici un adevăr.

368. Sportivul desăvârşit se străduie întotdeauna ca performanţele sale să nu rămână în urma cuvintelor care le etalează.

369. În sport, inteligenţa trebuie să dea un sens acţiunii, fără ea aceasta devine necontrolabilă.

30


370. Sportivii şi în general oamenii din lumea sportului sunt o sinteză şi o cronică scurtă a unei epoci.

371. În sport decontarea performanţelor se face prin fapte şi nu vorbe.

372. În sport, marile adevăruri aşteaptă s-au se lasă aşteptate doar minciunile sunt găsite.

373. În sport, amintirile sunt arme pentru cel ce este ameninţat cu uitarea.

374. Creuzetul marilor performanţe dar şi a unor opere artistice cu

tematică sportivă rămâne arena.

375. În sport, amorul propriu este cel mai mare linguşitor.

376. La unii sportivi aroganţa ţine loc de mărimea caracterului care de fapt nu este altceva decât o viclenie a sufletului.

377. Raportul dintre valoarea performanţei realizată şi valoarea lui umană, dă girul, geniului în sport.

378. Prin aspiraţia sa pentru progres sportivul devine pentru societate o valoare umană, care se cuantifică în devenirea ei prin moralitate şi performanţă.

379. În sport, nu au ce căuta avarii, aceştia dealtfel nu sunt altceva decât amanţii platonici ai banului.

380. Performanţa sportivă se naşte din, renunţări şi frustări, de aceea atingerea ei devine o miere a succesului.

381. Menirea sportului în lume este să sporească prin prestaţia lui bucuria şi prestigiul umanităţii.

382. Cel mai vast şi mai armonios stadion devine natura însăşi.

383. Performanţa în sport nu este altceva decât povestea căilor şi mijloacelor prin care s-a ajuns la realizarea ei.

31


384. Sportivii mari ai lumii nu au creat performanţa în sport ci sportul practicat de aceştia a putut genera performanţa.

385. Între sport şi artă, există o relaţie naturală cu un subiect comun – omul.

386. Personalitatea unui sportiv este direct proporţională cu sinteza lui sufletească întregită de performanţa dobândită.

387. Marea performanţă nu este un scop în sine ci o motivaţie şi o modalitate complexă de a te putea apropia de omul ideal al momentului.

388. În sport trebuie să şti să te opreşti în faţa celui căzut, să îi poţi întinde o mână şi să-l ajuţi să se ridice. Este un gest obligatoriu de nobleţe caracteristic şi decisiv.

389. Regulamentele sportivilor sunt aidoma ritualurilor unor religii universale, par absurde dar cioplesc oamenii.

390. În fiecare sportiv trăieşte un artist şi un erou, precum în fiecare erou coexistă un sfânt şi un aventurier.

391. Sportul este o lume, iar lumea lui este arena

392. În fiecare fost sportiv zace o mare performanţă abandonată.

393. Fiecare înfrângere în sport devine un ingredient, chiar dacă şi amar, el este necesar pentru viitoarele victorii.

394. A face sport devine o ştiinţă a potenţialului corpului uman ridicat la nivel de existenţă.

395. Dacă în urma unui îngrozitor dezastru prin absurd sportul ar dispărea va fi datoria umanităţii de a îl reinventa în folosul şi spre existenţa ei.

396. Idealul omului modern, vis a vis de performanţă este de a îşi realiza un corp de sportiv în care sălăjuieşte un spirit de înţelept.

397. Exerciţiile fizice, mişcarea, armonia între gesturi, sunt dălţile razelor solare poposind asupra corpului uman, modelându - l.

32


398. Performanţa sportivă, de fapt marea performanţă, este arta

sublimă a sportului care-l desăvârşeşte şi îi conferă trăinicie şi credibilitate.

399. Mijlocul cel mai eficare de a face sportul dezinteresat şi pur, este fără îndoială literatura. Indiferent ce se va întâmpla sportul se constituie întruna din cele mai generoase şi ideale teme.

400. Muzica conferă sportului, spiritualitatea sunetelor, îl domină, dăruindu-i acestuia poezie şi atmosferă.

401. Gestul, actul sportiv, nu este decât o suită muzicală perfectă, scrisă cu trudă, lacrimi şi sudoare.

402. Sportul este cârma care dirijează omul pe cărările sănătăţii morale, psihice şi fizice.

403. Stadionul este un creuzet în care se topesc la focul sacru drame umane, ca un permanent ecou prelungit în timp şi spaţiu.

404. Spectacolul tribunelor de pe marile stadioane nu este altceva decât un gigantic şi antic cor, care plasmodiază imnele sportului.

405. Sportul se manifestă ca o spiritualitate profană, traversată de mistica trupului cu toate mecanismele sale.

406. Sportul îmbracă uniforme rituale, îşi desfăşoară slujbele după canoane şi triptice specifice în templele sale, cu alte cuvinte este o nouă şi universală religie.

407. Actul sportiv este de fapt o naraţiune a trupului ridicată la nivel de incantaţie.

408. Cu miturile şi idolii creaţi sportul a devenit în ansamblul culturii şi civilizaţiei un fel de substrat laic al aspiraţiei spre idealul de om al comunităţii.

409. Dacă putem denumi secolul în care trăim ca straniu, aceest lucru îl datorăm sigur acelei „ religia athletae”.

33


410. Mitul este de când lumea. Doar sportivul şi societata umană sunt într-o continuă transformare, aceasta conferindu-i mereu alte feţe.

411. Grandoarea marii performanţe este rezultatul unei furii a creatortului ei, sportivul.

412. Pentru sportiv virtutea este primul titlu de nobleţe şi cel mai scurt drum spre glorie.

413. Sportul interpelează secolul nostru, îi tulbură întregul edificiu, deschizând ochii popoarelor lumii asupra marii schisme a lumii moderne.

414. În sport, prietenia se câştigă prin fidelitate, modestie şi generozitate.

415. Viciile sportivilor devin propriile lor pedepse.

416. Performerii sunt cu adevărat mari numai în măsura în care sunt cu adevărat buni şi drepţi.

417. Ca sportiv trebuie să ţii cont de faptul că dacă întrega lume s-ar coaliza împotriva ta nu îţi poate face nici un sfert din răul pe care ţi-l poţi face tu însăţi.

418. Marea bucurie a stadioanelor constă în exuberanţa spectatorilor care la un moment poate deveni un act de cultură.

419. Sportul este mişcare, viaţă, de fapt o parte ce îşi are loc în memoria şi bucuria omenirii.

420. Sportul a intrat în cultură nu prin contrabandă, ci prin ce a primit de la fiecare artă în parte şi implicit prin ce a dat la schimb.

421. Prin sport unii înţeleg o artă profană, alţii o artă a agrementului, atunci când acestuia îi lipseşte valoarea performanţei.

34


422. În lumea sportului ironia, lipsa de respect faţă de adversar, spectatori, de regulile fair play-ului constituie o glumă sinistră din apanajul neaveniţilor.

423. Coroana de laur pusă pe fruntea învingătorului dincolo de simbolistica sacră a acestuia, nu reprezintă decât aura unei glorii în devenire.

424. Drumul spre treptele podiumului de premiere este pavat cu dalele tuturor renunţărilor, a trudei laborioase a frustrărilor, a greutăţilor de toate felurile, toate acestea pentru plăcerea efemeră dar atât de înălţătoare a gloriei.

425. Stadioanele lumii înseamnă tinereţe, entuziasm, modernism şi civilizaţie fără de care localităţile Terei ar fi mai puţin frumoase şi oamenii mai puţin fericiţi.

426. Stadioanele ne înfrumuseţează viaţa, ne fac mai optimişti, totul depinde de noi numai de noi ca să nu rămânem în faţa lor doar contempându-le.

427. Arenele sportive descind din inconfundabilele teatre antice atât prin construcţie cât şi prin cronica trăită a fiecărui spectacol sublim.

428. Pe stadion atletul este un actor interpretând un rol bine stabilit, iar pe scenă actorul prin performanţele sale devine un sportiv afectiv.

429. În sport, faţă de teatru, nimic nu este artificial, regizat, nimic executat schematic şi convenţional. Aici totul este spontan, direct şi imediat, deci real.

430. În jurul scenei teatrale spectatorii asistă. În tribună şi pe gardurile stadioanelor aceştia exaltă.

431. Sportul nu este altceva decât o piesă compusă din variaţii pe o temă dată a cărui final este imprevizibil, constând din victoria s-au înfrângerea unor protagonişti aleatorii.

432. Numai sportul ne poate face să credem că eternitatea evoluează

35


433. Poate în nici un loc din lume nu se petrec atâtea drame sufleteşti într-un interval relativ scurt de timp, decât în spaţiile în care are loc actul sportiv.

434. Dansul, este forma stilizată a gestului sportiv.

435. Mişcarea în coregrafie este mai elaborată, gestul sportiv este mai spontan, mai instinctiv, mai uşor şi mai înrudit cu firescul.

436. Sportul ca şi dansul provin din acelaşi timp al istoriei, având un domeniu comun, gesturile efemere trasate în timp şi spaţiu unice şi irepetabile.

437. Actul sportiv este astăzi o dezordine ordonată într-un cadru şi moment dat.

438. În devenirea sa sportul a cochetat întotdeauna cu muzele ajungând într-o onorantă vecinătate.

439. Arena primordială a umanităţii în care acesta s-a manifestat a fost cercul care devine magic atunci când se desemnează victoria şi învingătorul.

440. Nici un stadion nu a devenit una din cele şapte minuni ale lumii, dar prin însumarea lor la scară planetară ele au devenit.

441. Similitudinea dintre arhitectură şi sport constă într-un schimb de valori, mişcarea şi armonia sportului cu armonia arhitecturală a templelor acestuia, şi reflexul nemişcat al pietrei.

442. Palestrele, stadioanele de azi sunt simţăminte arhitecturale care se amestecă cu cele mai înalte gânduri şi idealuri ale omului dinamic.

443. Sportul prin performanţele, prin bucuria şi atmosfera de elevaţie prilejuieşte înobilarea uneia din marile sărbători ale omenirii. Arta.

444. Idealul dobântit în sport nu este altceva decât imaginea adevărului descoperit în stare pur umană.

36


445. În sport aprecierile sincere nu sunt întortdeauna elegante dar de multe ori aprecierile elegane nu sunt întotdeauna sincere.

446. În arbitrajul sportiv cel mai scump lucru este cinstea, dar ce folos dacă unii din cavalerii dreptăţii o vând ieftin.

447. În arbitraj câştigurile necinstite sunt ca modelele false, cu cât sunt mai multe cu atât riscul devine mai mare.

448. Prima afecţiune fie ea de orice natură din sport apare odată cu sportivul.

449. În sporturile de echipă nu toţi jucătorii juniori sunt pregătiţi să devină schimbul de mâine. Oare un poimâine nu va exista ?

450. În sport, nu toate echipele de seniori dau dovadă de maturitate.

451. Performerul sportiv este mare prin însăşi slăbiciunile firii sale.

452. Nimic nu este mai dramatic în lumea sportului decât atunci când performanţa devine o povară de frumos şi o virtute cu consecinţe umane.

453. Oricât ar părea de paradoxal marii performeri din lumea sportului, indiferent de ramura sportivă se aseamănă cu toţii între ei. Numai mediocrităţile şi neaveniţii în această lume sunt plini de originalitate.

454. Niciodată marii performeri nu folosesc sportul ca oglindă în care să-şi afişeze podoabele personalităţii lor.

455. În sport, orgoliul de a descoperi umilinţa, este mai străin de înţelepciune, decât umilinţa în a-ţi descoperii orgoliul.

456. Sportivul nu este niciodată singur în această lume. În cel mai rău caz el e însoţit de un băieţel, un tânăr şi de un adult; de fapt ipostaze ale eului său trecut.

37


457. Lacrima în sport nu este importantă decât prin suferinţa care i-a dat naştere, de aceea probabil nu se produc încă lacrimi sintetice.

458. În sport, nimic în afara talentului nu se primeşte în dar şi nimic nu se plăteşte mai scump decât acesta.

459. Performanţa este tot ceea ce rămâne, după ce ai uitat ce ai suferit pentru realizarea ei.

460. Liniştea în sport se poate învăţa cu eforturi, însă neliniştea niciodată.

461. În sport, obiectivitatea nu este decât o subiectivitate care se ignoră cel mai adesea din laşitate.

462. Omul pentru sport are toate calităţile pe care acesta le cere, nu îi lipseşte decât curajul de a se teme de ele.

463. Nu am să înţeleg niciodată de ce performanţa naşte misterul sau de ce misterul naşte marea performanţă.

464. În sport, entuziaştii fără talent şi chemare sunt oamenii cei mai periculoşi.

465. Odată trasat drumul spre marea performanţă nu poate fi ignorat, el trebuie respectat cu sfinţenie.

466. Triumful geniului în sport se datorează în primul rând şi întâlnirii lui cu marele public. Publicul spectator îl impune cu autoritate absolută supunândui-se.

467. În sport, calea spre progres este marcată de efort şi perseverenţă.

468. Marea performanţă este incompatibilă cu lenea, starea de prostie sau vegetaţie. Din contră ea este rezultatul unor acţiuni dinamice, creionate de o muncă dusă până la limitele suportabilului.

38


469. Marea performanţă este o perpetuă suferinţă care de fapt este o lege a existenţei umane, ea însăşi, fiind pentru sportiv inevitabilă.

470. Curba lui Gaus (clopotul) este expresia geometrică a carierei unui sportiv de mare performanţă.

471. În sport, nu este nevoie să doreşti să câştigi ci chiar trebuie să câştigi ca să convingi şi în acelaşi timp să fi tu însuţi convins.

472. Orice succes în sport îşi are originea în ambiţie.

473. În cazul marilor performanţe ambiţia nu îmbătrâneşte ci numai se maturizează.

474. Aspiraţiile spre marea performanţă spre dobândirea recordurilor se nasc numai şi numai din eşecuri.

475. În sport, paşapoartele pentru gloria eternă sunt eliberate numai de marea performanţă.

476. Izbânda în sport este gustată numai de cei care au trudit pentru ea.

477. În lupta cu noi înşine, izbânzile sunt cele mai de preţ accidente.

478. Laurii cuceriţi în întreceri nu se ofilesc niciodată după cum nici medaliile obţinute nu vor ajunge la vreun depozit de fier vechi.

479. În sport, pasiunile ne determină iar înţelepciunea ne conduce spre victorie.

480. Pasiunea este un cumul al civilizaţiei fără de care sportul, religia, arta, munca ar fi fără sens.

481. În sport, pasiunea însoţită de înţelepciune devine o virtute.

482. În sport, patima nu adoarme raţiunea ci doar o stăpâneşte.

39


483. Numai sportivul însufleţit de puternice pasiuni poate accede în sanctuarul marii performanţe.

484. În sport, numai o pasiune poate învinge o pasiune.

485. Sportivii care au cunoscut marile pasiuni sunt toată viaţa fericiţi. Nefericirea lor apare doar când acecste pasiuni se pierd.

486. Eutaziasmele manifestate în sport, nu sunt altceva decât generoase flori ale sufletului.

487. Fără entuziasm în sport, nu vom putea a ne căţăra pe piedestalul victoriei.

488. Sportivul este o fiinţă, de fapt un grănicer aflat la frontiera dintre performanţă şi mister.

489. Sportivul devine un colaborator al fiecărei clipe a marilor elanuri şi puteri ascunse.

490. Sportivul pare să fie definit ca o trecătoare sărbătoare, în marea durată a eternului uman.

491. Ecuaţia sportiv – om pote fi exprimată şi sub forma a putea şi a fi.

492. Adevăratul performer nu este omul care ştie, ci o fiinţă care ştie ce ştie.

493. Gloria sportivă este invincibilă şi eternă.

494. Sportivul nu este niciodată robul împrejurărilor şi al necesităţii, ci prin prestaţia lui devine biruitorul lor glorios.

495. Sportul, se desprinde din continentul uman, nu ca oarecare insulă ci ca un adevărat arhipelag.

496. Sportivul devine un om valoros pentru societate abia atunci când acesta se poate manifesta liber, în toată plenitudinea talentului şi calităţilor cu care natura la înzestrat.

40


497. Culmea optimismului în sport este furia de a susţine că totul merge bine când în realitate totul merge prost.

498. Niciodată nu poţi fi un pesimist când este vorba de sportiv ci doar numai în cazul în care este vorba de condiţia sa în România

499. Optimismul în sport se naşte de multe ori din toate dezamăgirile îndurate de sportiv.

500. Una din cele mai bizare apariţii în lumea sportului, o constitue optimiştii frustaţi.

501. Paradoxul în sport nu reprezintă altceva decât un strigăt imposibil, pe care-l scoate inefabilul împins până la paroxism.

502. În sport, cei care aprobă o idee, o iniţiativă, o numesc opinie, cei care o dezaprobă o numesc pamflet.

503. În publicistica sportivă, polemica făcută cu bun simţ este o condiţie a bunei credinţe între părţi.

504. De multe ori în presa sportivă o mare trecere o au numai ideile care în ultimă instanţă pot vida bunul simţ.

505. Astăzi în media sportivă în confruntările directe a fost înlocuită eleganta spadă cu arhaicul satâr.

506. Scandalul vinde ziarul, un principiu actual aplicat în presa sportivă, care a ajuns din păcate la rang de pildă spre disperarea bunului simţ.

507. În presa sportivă schimbându-ţi fără temei o părere ajungi tu însăţi să nu mai ai nici o părere.

508. Argumentele aduse pro şi contra de către jurnaliştii noştri fac parte dintr-un capitol al politicului acestora, mai mult s-au mai puţin credibil.

509. Greutatea unei opinii în sport este direct proporţională cu cunoştinţele, gradul şi libertatea de exprimare a celui care o formulează.

41


510. O chestiune esenţială a jurnalistului din presa sportivă este faptul de a înţelege punctul de vedere contrar opiniei tale.

511. Sportul este o frumoasă şi benefică fantasmă, care ne ajută şi să înţelegem marea performanţă şi condiţia performerilor.

512. În sport, calea paradoxului devine calea performanţei.

513. Activităţile sportive îşi găsesc repausul numai în acţiune.

514. Triumful raţiunii în sport este de a îţi pune la îndoială propriul tău record.

515. Cel mai bun lucru de a scăpa de orice tentaţie este de a obţine satisfacţia ei.

516. Raţiunea sportului în a exista este acţiunea.

517. Dacă refuzi să fi răspunzător de o înfrângere nu vei putea fi răspunzător nici de victorie.

518. Duşmanul cel mai înfocat al unui sportiv este ignoranţa.

519. În sport, îndoiala omoară iar credinţa dă viaţă.

520. Curajul în sport nu este altceva decât încrederea în propriile forţe, s-au dacă vreţi o reacţie a acestora.

521. În sport, atingerea perfecţiunii merge foarte încet, cu multă migală şi trudă, de fapt practic ea niciodată nu poate fi obţinută.

522. În sport, performanţa este efemeră, durează atât cât ea este actuală.

523. Sportul nu este o gară de tranzit, în domeniul păstrării sănătăţii, ea este de fapt o expresie pentru ce şi cum să călătoreşti pe drumul vieţii.

524. Sportul a fost creat de om să uimească omul, în evoluţia lui spre perfecţiune.

42


525. În sport, te vei întâlni cu adevăruri pe care de multe ori e cu putinţă să le înţelegi dacă înainte nu ai trecut prin anumite rătăciri.

526. În sport, adevărul este pretutindeni, dar nu-l poate găsi şi recunoaşte decât cel care depune eforturi în a-l căuta.

527. În sport, marele adevăr nu este numai performanţă ci calea care duce la obţinerea ei.

528. Adevărul în sport devine o constantă şi o rudă a timpului, atunci când cauţi şi devii învingător.

529. De multe ori în sport erorile sunt cele care declanşează ambiţiile de a căuta şi găsi adevărul.

530. Unul din cele mai însemnate lucruri în sport este să trăieşti cu adevărul şi în adevăr tot timpul.

531. Pentru un sportiv o prea repede admiraţie acordată, este un semn de slăbiciune a admiratorului dar şi un prim pas spre linguşire.

532. În sport, unul din cele mai vechi sentimente este invidia care întotdeauna va da naştere josnicei bârfe.

533. De fapt în sport, invidia nu este altceva decât umbra necredincioasă a admiraţiei sincere.

534. Atunci când în sport nu poţi accede la coroana de învingător, străduieşte-te să o depui tu însăţi la picioarele învingătorului ca o sinceră recunoaştere.

535. Când admiraţia în sport supravieţuieşte prieteniei, ea devine o nobilă confirmare a acesteia.

536. În sport, lipsa invidiei reprezintă cel mai adânc semnal al existenţei unei înalte virtuţi.

537. Invidioşii în sport suferă pentru succesul altora ca de o umilinţă, ca o ofensă nemeritată adusă talentului lor.

43


538. În sport, niciodată negura egoismului, nu va străbate lumina adevărului şi nobleţii.

539. Adeseori în sport, ambiţia este confundată cu vocaţia, ceea ce este un non - sens.

540. Ambiţia în sport, nu de puţine ori poartă amprenta unui păcat, acela de a nu privi în urma ta.

541. Unele din cele mai frumoase clipe după împlinirea unei cariere de performer sunt cele pe care le dezgropăm din cartea amintirilor.

542. Amintirile din sport poartă în ele muzica gestului, timpului şi spaţiului, care le-a creat.

543. Amintirile sportivilor sunt unice câmpuri ale paradisului, de unde acestea nu pot şi nu trebuie izgonite.

544. Înainte de a deveni o artă, sportul este viaţă, iubire, muncă, tenacitate şi demnitate.

545. În cariera unui sportiv, devin esenţiale morala şi perseverenţa.

546. Sportivul dezvăluie semenilor lui calea spre armonie a cărei rezultat, este fericirea şi pacea.

547. În fiecare moment actul şi gestul sportiv crează o muzică inefabilă a unei stări sufleteşti de excepţie.

548. Puterea universală a sportului stă în universalitatea lui, ea este dovada evidentă de armonie a omenirii.

549. Patrimoniul şi tezaurul sportiv, fac parte din suprema avuţie a unei naţiuni.

550. Frumosul în sport, este podusul spiritului liber, o creaţie a acestuia zămislită în natură de om pentru om.

551. Astăzi se pare că sportul poate fi socotit ca un ultim cuvânt al artei după cum moartea este ultimul cuvânt al vieţii.

44


552. Fiecare operă de artă deci şi sportul, îşi crează propria sa estetică.

553. Sportul este o descătuşare teribilă a emoţiilor, iar aceste emoţii vorbesc o limbă universală pe care toată lumea o înţelege şi o admiră.

554. Sportul nu trebuie să fie un scop în sine, ci un mijloc fiabil de comunicare între oameni.

555. Limbajul sportului este unic şi universal.

556. Rostul sportului nu este visul, ci arta de a înobila fiinţa umană.

557. Sportul, nu poate fi frumos decât numai prin adevărurile pe care le conţine şi le crează.

558. Prin mijloacele sale sportul, se străduie să ridice viaţa la nivel de ideal.

559. Cu cât în sport alegi căile cele mai simple pentru dobândirea proprii performanţe, cu atât acestea devin mai eficiente în realizarea ei.

560. În sport, binele nu constă de a nu face o nedreptate, ci de a nu dori în nici un fel să o faci.

561. Binele şi răul în sport sunt amestecate, numai de sportiv depinde ca ele să fie disjunse.

562. În sport, nu este bine să faci rău nimănui ci trebuie să faci cât mai mult bine aproapelui.

563. În sport, trebuie să fi bun, dar fereştete de a lăsa impresia că poţi să fi numai şi numai bun.

564. Idea binelui în sport este cea mai înaltă dintrtre idealuri în care conştiinţa, dreptatea şi celelalte virtuţi îi conferă utilitatea.

45


565. Suprema dedicaţie pe care o putem atribui unui sportiv, este aceea de a distinge binele de rău înfăptuindu-l

566. În sport, suferinţa devine de fapt o rezultantă a unei plăceri violente.

567. În sport, adeseori marile bucurii devin tacite.

568. De durere şi suferinţă timpul este cel care vindecă sportivul, raţiunea acecstuia îl va conduce.

569. În cariera unui sportiv, bucuriile se mai uită, dar durerile niciodată.

570. Un sportiv este adevărat mare, în măsura în care acesta îşi recunoaşte şi îşi mărturiseşte slăbiciunile.

571. În sport, adeseori numai începătorii fac caz de principii, performerii le trăiesc şi le respectă.

572. În sport, caracterul fără înţelepciune, este o povară, dar nici înţelepciunea fără caracter nu are nici o valoare.

573. În timp caracterul sportivului de performanţă poate deveni treptat dezastrul sau destinul lui.

574. În sport, conştiinţa este supremul judecător care nu dă greş atâta timp cât nu am ucis-o.

575. Sportivul este nevoit în carieră să-şi făurească din conştiinţă un templu, în care oricând îşi poate găsi un azil înobilând-ul.

576. Puntea între destin şi sportiv este conştiinţa acestuia.

577. Sportul este fenomenul prin care omenirea poate cunoaşte măreţia veacului în care trăieşte.

578. Ca să fie convingător sportivul trebuie să fie îndrăgostit şi convins de ceea ce face şi poate face.

579. În sport, nimic nu este mare dacă nu este şi onest.

46


580. A învăţa să te cunoşti pe tine însuţi este una din condiţiile pe care înţelepciunea le impune oricărui sportiv.

581. În sport, cunoaşterea de sine reprezintă o formidabilă putere.

582. În sport, trebuie să îndrăzneşti totul ca să câştigi totul.

583. Prudenţa în sport este o calitate dar niciodată nu este bine să faci din ea o virtute.

584. În sport, se tem numai acei care au de pierdut ceva.

585. Datoria sportivului şi a sportului este să contribuie cât mai mult la fericirea oamenilor.

586. În sport, criteriul primordial este ca aceasta să contribuie cât mai mult la fericirea oamenilor.

587. În sport, rostul inimii şi minţii este să devină imn

588. În lumea sportului amator adevăratul nume al devotamentului faţă de acesta este dezinteresul material.

589. A trăi sub semnul marii performanţe nu înseamnă altceva decât a muri în glorie.

590. În sport dorinţa poate fi stinsă doar atunci când ea nu este hrănită cu speranţă.

591. Dorinţa în sport generează mijloacele şi ideile pentru îndeplinirea ei.

592. Noi românii suntem un popor sportiv pentru că nu exersăm numai sportul ci şi sportivitatea.

593. Sportul poate fi privit şi ca o scenă unde desluşim parabole ale vieţii.

594. Orice întrecere, e o încercare ce poartă în ea germenele performanţei.

47


595. Exemplul bun al sportului oferă fiinţei umane un salt către mai bine.

596. Sportul îţi oferă o răspântie. Unii au decis să se mişte în vegetaţie, iar alţii să vegeteaze în faţa lui continuind astfel să nască o dramă.

597. Sportul fără muzică, ritm, expersivitate şi talent de fapt este frumuseţe fără melancolie.

598. În România statul nu încurajează real, conform legii sportul de performanţă dar susţine fără o politică limpede o mulţime de federaţii ineficiente.

599. Ne onorăm sportivii la Cotroceni, dar distrugem cluburile şi omorâm programa de educaţie fizică şi sportivă a învăţământului românesc.

600. În sport, Brazilia e un cimitir de zei, născuţi cu mingea la picior pe plajele Copacabanei.

601. Astăzi se pare că asistăm la un fenomen socio-sportiv de dimensiuni incomensurabile, prin faptul că sportul a globalizat lumea, iar fotbalul a tribalizat-o.

602. Subtilitatea paselor din jocuri, trebuie să cuprindă adversarul într-o pasă proastă.

603. Nu aruncaţi mingea în tribună, spectatorii au venit să vadă jocul, nu să-l joace.

604. Pentru toate sporturile nautice apa este materia primă prin şi în care se nasc performanţele.

605. Când o echipă domină cu insistenţă dar nu fructifică este evidentă superioritatea ei teoretică.

606. În joc, o apărare prin care se poate trece o putem numi şi trecătoare.

607. Într-un clasament oarecare, o echipă clasată pe locul 13, poate fi oare o echipă de duzină?!

48


608. În sport, de regulă fuga nu este ruşinoasă, mai ales când aceasta este opţiunea unui atlet căruia îi şi place Bach.

609. De multe ori sportivul nu are nevoie de limbă, întrucât este poate singurul lucru pe care el nu îl poate fortifica prin exerciţii fizice.

610. În sport, o apărare care respinge toate atacurile adversarului nu poate fi numită respingătoare ci poate doar simpatică.

611. În sport, fayr play-ul nu poate exista decât numai între sportivii cinstiţi.

612. Sportul aparţine unei lumi care-şi îneacă neliniştile cotidiene în nelinişti cronice.

613. Prin sport, posibilul poate fi realizat cu armele imposibilului, iar la rândul său imposibilul poate fi atins cu armele posibilului.

614. În sport, plăcerea repetată la infinit poate ucide visul.

615. Sportul comercializează sportul.

616. În sport, talentul se manifestă ca dinamita. De aceea este necesar să fie ţinut sub control.

617. Aurul unei medalii câştigate acoperă şi plăteşte dramele, renunţările şi eforturile care au dus la cucerirea ei.

618. Frumuseţea omului se justifică prin armonia spiritului şi a corpului.

619. Întotdeauna talentului din sport trebuie să îi acorzi o şansă, dar niciodată prima.

620. Pacostea cea mai mare în sport, este liberul arbitru.

621. Cea mai mare umilinţă a unui sportiv este că aceasta să părăsească această lume pe scara de incendiu.

49


622. Demnitatea şi frumuseţea unei înfrângeri de multe ori poate întrece bucuria unei victorii.

623. Frumosul în sport, nu îl putem formula decât prin gestica şi mimica corpurilor umane, tratate cinetic.

624. În sport, adjectivul de a fi bun, această banalitate care de fapt rezumă un ansamblu de elogii pe care ignorându-l îl sărăceşti.

625. Limbajul sportiv nu este un produs al afectivului ci al inteligenţei şi în consecinţă nu conţine nimic metafizic.

626. Fără sport, poate omenirea ar fi avut mai puţini poeţi, filozofi şi poezie.

627. În sport, estetica trupului coroborat cu armonia spiritului tinde spre schiţarea în bine a idealului uman.

628. În orice sport, surâde un amurg şi, în orice amurg suspină o auroră.

629. Tinerii sportivi devin sclavii viselor, iar veteranii devin adeseori o vitrină a regretelor.

630. Un secret deosebit al sportivului este ca aceasta să

îmbătrânească fără însă a deveni adult.

631. Bătrâneţea în sport, o putem defini ca o trecere de la performanţă la contra performanţă.

632. Barometrul vieţii sportive este reprezentat de intensitatea cu care trăim.

633. Regretabil în sport nu este faptul că ai devenit bătrân ci că nu mai poţi fi tânăr.

634. În sport, de la o anumită vârstă visele devin proiecte.

635. Natura obligă ca înainte ca şi copilul să devină mare performer el să îşi trăiască copilăria ca un copil.

50


636. Marea performanţă, de multe ori răpeşte, performerului, etape esenţiale din viaţă, dar mai ales copilăria.

637. Una din feţele hidoase ale performanţei sportive este faptul că aceasta este hoaţă, răpind sportivului copilăria.

638. Pletele albe şi amintirile veteranilor sportivi, nu sunt altceva decât arhivele trecutului.

639. Performanţele sportivului nu devin creaţii, numai în măsura în care ele se depăşesc.

640. Sportivii sunt întotdeauna egali, tocmai prin deosebirile şi personalităţile lor.

641. Sportul se poate lipsi adesea de oameni, dar de omenie niciodată.

642. Sportul, devine propria lui operă, pentru că el sculptează fiinţa umană cu propriile mijloace.

643. Sportul însumează binele public, prin adunarea fericirii şi bucuriei tuturor participanţilor.

644. Adevărata măreţie în sport, este să ai în tine slăbiciunile omului şi seninătatea zeilor.

645. Virtutea pentru sportiv, devine un pretext pentru a urca treptele marii performanţe.

646. În sport, virtutea poate fi iertătoare cu viciul, dar nu poate niciodată pactiza cu el.

647. Virtutea unui sportiv, poate fi definită în fond ca şi lipsă de vicii a acestuia.

648. Adevăratul sportiv, caută la alţii virtuţile descoperindu-şi propriile lui vicii.

649. În sport, virtutea este raţiunea devenită energie.

51


650. Viciile din sport, nu sunt altceva decât un pluton de execuţie în faţa căruia virtutea este pusă la zid.

651. În sport, este esenţial că a voii, înseamnă a şi putea.

652. Echipamentul sportivului, are menirea de a pune o umbră de culoare şi puritate pe corpul acestuia.

653. Voinţa în sport este a celor puternici, dorinţa aparţinând numai celor slabi.

654. Sportivul vrea, visătorul se complace.

655. În sport, răbdarea devine arta de a spera.

656. Sportul poate determina valoarea unui om prin atitudinea lui faţă de biruinţele şi înfrângerile proprii.

657. În sport, nu s-a născut încă nici unul din marii învingători care în cariera lui să nu fi pierdut măcar odată.

658. O înfrângere, este numai un mijloc pasager prin care sportivul va fi întotdeauna conştient ca să constate, ce mult îi mai lipseşte pentru o nouă victorie.

659. În sport, performerul priveşte pericolul în faţă, cutezătorul îl caută, iar nebunul îl caută şi el, dar nu îl vede.

660. Învingătorul din lumea sportului este cel care obţine gloria surmontând primejdiile, sacrificiile, dar şi greutăţile vieţii.

661. Una din slăbiciunile sportivului este aceea de a nu crede decât în propria lui forţă.

662. În sport, a şti înseamnă a prevedea, iar a prevedea înseamnă a putea.

663. În sport, tot ce este uşor de obţinut nu merită obţinut.

664. Perseverenţa pentru sportiv, este o însuşire determinată, iar încăpăţânarea aparţine numai oamenilor limitaţi.

52


665. Victoria în sport nu este altceva decât o clipă efemeră de fericire, furată din trecătoarea viaţă.

666. În sport, răbdarea este o formă minoră de disperare care apare deghizată sub masca virtuţii.

667. În viaţă, dar şi în sport temeţi-vă de mânia şi puterea omului răbdător.

668. Sportivul care se răzbună, este mai rău decât cel care l-a jignit, s-au învins.

669. Recunoştinţa în sport, nu se prescrie niciodată dacă memoria şi bunul simţ te ajută.

670. De altfel în sport, nerecunoştinţa devine mormântul binelui.

671. Nerecunoscătorul din sport îşi notează binele făcut pe apă, iar răul şi-l dăltuieşte în granit.

672. Nerecunoştinţa în sport, este copilul vitreg al binelui.

673. Dăruieşte respectul adversarului, ca să fi respectat de acesta şi nu numai.

674. Respectă pe cel care se respectă, pe sine însuşi.

675. Dispreţul în sport, este cea mai subtilă deghizare a răzbunării.

676. În sport, a insulta înseamnă o declaraţie a propriei tale înfrângeri.

677. Stima adversarului în sport îl face pe acesta să devină egalul său.

678. În sport, caută întotdeauna să te fereşti, ba chiar să te şi temi de insultele învăluite în elogii.

679. Fiecare succes în sport, fiecare titlul cucerit, îşi are propria golgotă.

53


680. Dacă la obţinerea uni victorii, scopul poate scuza mijloacele folosite, sportivul este acela care trebuie să le justifice moral.

681. În străfundurile conştiinţei, sensibilitatea sportivului îl face pe acesta să devină un posibil poet.

682. În sport, sensibilitatea nu uzează ci crează virtuţi.

683. Sportul, este una din dimensiunile cele mai curate prin care orice fiinţă umană se poate manifesta.

684. Astăzi sportul a devenit o pasiune planetară a umanităţii.

685. Sportul nu înseamnă numai contemplare, el este mai ales acţiune.

686. În sport, prietenii nu sunt mulţi dar pot fi nenumăraţi.

687. În sport, a avea un prieten este mai vital şi mai practic decât a avea un înger.

688. Întotdeauna în sport, trebuie să-ţi gândeşti sentimentul şi să-ţi simţi gândul.

689. În sport întotdeauna dacă nu crezi ce spui, înseamnă că spui cea ce nu crezi.

690. De multe ori în sport găsim oameni, a căror faţă este medalia fiinţei lor dar şi uneori găsim pe unii a căror faţă reprezintă reversul acestei medalii.

691. Făţărnicia în sport, are multe feţe, dar niciodată un obraz.

692. Sinceritatea la un sportiv nu este numai o trăsătură de caracter, ci şi pasiune, dinamism şi inteligenţă.

693. Sportivul anost, (prost dacă vreţi) este prin definiţie un ipocrit.

694. Gafele în sport sunt o faţă comică, instinctivă a bunei noastre credinţe.

54


695. În sport nu putem vorbi de singurătate, între sportivi întotdeauna se interpune viaţa.

696. Tribunele sunt parlamentul sportului, lupta verbală dintre putere (gazde) şi opoziţie (oaspeţi) reprezintă cireaşa de pe tort a spectacolului sportiv.

697. A te baza pe hazard în sport nu este altceva decât o crasă şi impardonabilă nerecunoaştere a faptelor. Hazardul în sport este considerat un prim ministru al norocului, oricând el este şi poate fi şi un farsor de geniu.

698. În sport ghinionul este duşmanul alintat al prostiei nerecunoscute.

699. Unde se practică sportul acolo există şi speranţă.

700. Fără speranţă, sportul devine fad, steril şi lipsit de marile iluzii.

701. În sport, ironia este umorul omului despre sine însăşi.

702. Ironia în sport, este o uşoară ură îndreptată asupra unor oameni mai capabili ca tine şi poate mai serioşi.

703. Marele defect s-au marea provocare a sportului, este faptul că el cucereşte, dar în acelaşi timp se lasă şi cucerit.

704. Sportul este un joc unde cei care pierd, trebuie să încerce din nou să câştige fără însă a fi siguri că vor reuşi.

705. Recordul în sport are un mare neajuns, întotdeauna aşteaptă să fie bătut.

706. Deşi este singular, recordul este asaltat de foarte mulţi care se întrec în a-l doborî.

707. Dobândirea unui record este obiectivul celor mulţi, reuşita este a unui singur sportiv.

55


708. Talentul în sport, este o lungă povară şi răbdare a muncii pentru punerea lui în valoare. În sport ca de altfel în ştiinţă şi artă talentul se măsoară prin ce are el personal unic şi inimitabil.

709. În sport, adeseori talentul naşte invidie în sufletele mici şi admiraţie în cele alese.

710. În sport, talentul fără muncă şi fără curaj devine un eufemism.

711. Geniul în sport, este singurul care adună contra lui toţi ignoranţii.

712. A fi genial în sport, înseamnă a fi şi universal. Întotdeauna geniile sunt universale.

713. Geniul sportivului este un mod echilibrat, superb de manifestare în unicitatea lui fiind oprit la graniţa mâniei.

714. În sport, mediocritatea nu recunoaşte nimic mai înalt decât ea, dar talentul recunoaşte geniul.

715. Talentul în sport, pare a fi ultima şi cea mai dificilă treaptă de urcat spre geniu.

716. În sport, starea de durere şi necaz naşte întotdeauna tristeţe.

717. În sport ideile tactice şi tehnice îşi dau mâna cu armoniile gesturilor, mimând astfel o artă efemeră trasată într-o clipă de frumos.

718. În sport starea de spirit este o stare dogmatică transformată în gesturi vizuale şi inteligibile.

719. Gloria se vrea contrară nemuririi, de fapt ea fiind o argumentare a geniului, care întotdeauna devine istorie.

720. Idea de sport este ulterioară apariţiei echilibrului dintre armonie, artă, curiozitate şi destin.

721. Absurdul în sport este o formă a ratării,dar şi a sublimului, pentru că el descinde şi cade mereu în sublim.

56


722. Firescul în sport nu are bun simţ. El se are numai pe sine şi este indiferent şi palpabil.

723. În sport, cel mai puţin putem tezauriza gesturile noastre ele fiind efemere şi irepetabile.

724. Marele performer aparţine lumii prin cele realizate, dar aparţine şi spectatorilor numai prin toată recunoştinţa lor.

725. Sportul, este cel mai bun avocat care să pledeze lumii cum vrem să trăim în ea.

726. Sportivul este obligat să facă pentru oameni mai mult decât performanţă.

727. Sportul şi umanismul pot fi şi trebuie să fie cauza, efectul şi suportul păcii.

728. Învingătorul întotdeauna trebuie să îi ofere mâna celui pe care l-a învins, gest obligatoriu, de o moralitate ancestrală.

729. Unul din imperativele sportului, este de a lucra pentru bucuria, şi aplauzele spectatorilor.

730. Sportivii sunt creaţi pentru a fi instruiţi dar şi înduraţi şi îndatoraţi omenirii.

731. În sport, prima obligaţie a fiecăruia din noi este ca să participi s-au să îl practici.

732. În sport, nimeni nu ar fi nimic fără aportul tuturor.

733. Lupta sportivă este motorul întrecerii fără de ea aceasta sucombă.

734. Viaţa sportivului de performanţă este o aventură a luminii în mişcare.

735. În sport, umbrele întotdeauna sunt fiicele incontestabile ale luminii.

57


736. Sportul este de fapt o sănătate pătimaşă aflată într-o continuă păstrare.

737. În sport, principiul suprem este fair play-ul . Aceata este o evanghelie fără de care sportul nu ar putea exista şi conduce

738. Pentru practicarea sportului, aveţi toate calităţile, nu vă lipseşte decât curajul de a vă teme de ele.

739. Fără fair-play, sportul nu poate exista, el este sportul însăşi esenţa lui, ridicată la rangul principiului suprem.

740. Indirect unul din principiile fair-playului este prietenia între sportivi.

741. În sport, nu este neaparat nevoie de ajutorul prietenilor, cât mai ales de încrederea în ajutorul lor.

742. În sport, prietenia trebuie dovedită, probată şi nicidecum enunţată.

743. Prejudecăţile în sport sunt adevăruri uzate, care deformează gândurile, sentimentele şi aprinde patimile.

744. Sportul este unul din cele mai trainice suporturi ale făuririi prietenilor, de el se leagă şi se raportează acestea.

745. Adevărata prietenie în sport, este atunci când îţi ajuţi un semen în nefericire şi nicidecum în fericire.

746. Singura şi stabila prietenie în sport este acea făurită în condiţii nesigure.

747. Prieteniile continue din sport făurite în timp îmbracă adeseori haina sacrului.

748. În sport ,este extrem de dificil să ajungi la vârful performanţei, dar este şi mai greu să rămâi etern.

749. Sportivul, este un personaj dramatic destinat unei cariere începute în tinereţe şi sfârşită la graniţa ei.

58


750. A intra pe uşa din faţă în sanctuarul gloriei şi a celor mai frumoase performanţe este visul fiecărui mare sportiv – el devine realitate după o muncă titanică.

751. În fericirea şi nefericirea sportivului, el nu este atât de singur cât de unic.

752. În sport, fericirea şi nefericirea sunt prezente mai mult s-au mai puţin, creionând şi însoţind o carieră sportivă şi un destin.

753. În orice partidă de cărţi există un atu, iar în sport, întotdeauna un as.

754. Modestia sportivului înobilează arta sportului.

755. Longevitatea sportivului este o dramă, aceea a fricii şi regretului despărţirii inevitabile de el.

756. Tragedia sportivului, devine o agonie a refuzului de a îşi putea continua cariera.

757. În sportul de mare performanţă, mediocrităţile nu prezintă altceva decât treptele neputinţei.

758. Aroganţa în sport, este duşmanul bunei creşteri.

759. În sport este exclus să mori o singură dată, sportivul va muri puţin în fiecare înfrângere s-au nerealizare.

760. Sportul este o aventură, iar aventura umană devine o alegorie a vieţii.

761. Retragerea performerului din sport, pare a fi stropită cu lacrimi sincere presărate pe gradenele tuturor tribunelor în faţa cărora acesta a evoluat.

762. În sport, idolul fanilor devine furnizor de legende.

763. Marii performeri, nu spun niciodată adio. Ei rămân acolo în Olimp ca şi statuile nemuritoare urcate pe socluri virtuale.

59


764. În sport, proiectele viitorului se alcătuiesc din cărămizile victoriilor trecute.

765. Prin sport, toţi truditorii lui sunt datori prin spirit şi credinţă să aducă oamenilor cât mai multă fericire.

766. În sport, realizarea unei performanţe nu este un merit, sau o îndeplinire a unei datorii, ci onorarea ei.

767. Ţelul suprem faţă de sport, este să îţi îndeplineşti obligaţiile şi să-ţi faci datoria.

768. Niciodată, sportul nu va moştenipământul – el îi aparţine de pe acum.

769. În sport, desăvârşirea este scopul suprem şi adeseori inaccesibil al sportivului, iar acţiunea, continuă a acestuia devine menirea lui.

770. Să nu fi niciodată mulţumit de performanţă, străduieşte-te să o depăşeşti onorând - o astfel.

771. În sport, toate exagerările şi ciudăţeniile lumii atunci când sunt însumate devin întotdeauna o curiozitate dar şi o provocare.

772. În sport, mărturisirea unei greşeli nu este o slăbiciune ci o forţă.

773. În lumea sportului acolo unde apare o necesitate întotdeauna va exista şi o posibilitate de soluţionare a ei.

774. Poate ca şi în viaţă în sport întotdeauna trebuie să ne bazăm pe realităţi şi nu pe dorinţe.

775. Când zeul s-au zeii sportului vor să ne pedepsească, ne vor îndeplini rugăminţile.

776. În sport, temeiul dreptăţii este întotdeauna egalitatea şanselor.

777. În sport, experienţa devine fundamentul a orcărei certitudini.

60


778. Sportivul în lumea lui, este făuritorul propriei lui fericiri.

779. Nefericirea sportivului, este generată de el însăşi.

780. În sport, fericirea este făcută din iluzii, speranţe, încredere în semeni şi în tine însuţi, apoi din dreptate şi prietenie.

781. Sportul este un poem liric în care cuvintele au fost înlocuite cu energia şi dinamismul în stare pură a acesteia.

782. În sport, adeseori fericirea devine o insultă a nenorocirii.

783. În sport, puţin oameni ştiu să fie bătrâni.

784. Nu există proşti mai dăunători în sport, decât cei care se cred că au duh.

785. Frumuseţea în sport, este o scrisoare de recomandare pe care natura o dă favoriţilor ei, sportivii.

786. Generaţiile în sport se înlocuiesc, asemeni alergătorilor de ştafetă care îşi trec din mână în mână torţa vieţii.

787. Sportivul este un produs al propriei sale generaţii.

788. Gloria sportivă devine o permanentă strădanie pentru cel care şi-o doreşte.

789. Prioritatea în a-ţi cunoaşte propriile greşeli din sport, este începutul salvării tale.

790. În sport, prin recunoaşterea greşelilor spiritele bărbăteşti se înalţă şi se întăresc.

791. În sport, îndoielile de sine îţi dau o mare şi naivă umilinţă.

792. Idealul în sport nu este altceva decât un adevăr aflat la o oarecare distanţă, mai bine zis o realitate în devenire.

793. Antrenorul, maestrul sportivului, nu poate fi decât duhovnicul trupesc al acestuia.

61


794. Performerul, prin conştiinţa sa trebuie să ierte pe toată lumea, dar niciodată pe sine însăşi.

795. În sport, imaginea dă tuturor acţiunilor noastre energie, voiciune şi unicitate.

796. Visele în sport, te pot face stăpân pe neantul cel de dincolo de spaţiu şi timp.

797. În sport, visul nu este de fapt decât lumina de lună a gândirii, s-au poate luxul ei.

798. În sport, un vultur poate coborâ mai jos ca o găină dar niciodată găina nu va ajunge să zboare în nori.

799. În sport, singurul progres care poate influenţa profund viitorul este cel care creşte în trecut.

800. În lumina sportului, este necesar ca din trecut să ne luăm întotdeauna focul şi niciodată cenuşa.

801. Istoria sportului, a mişcării sportive, este de fapt un tribunal care judecă, trecutul prin legile prezentului, onorându-l.

802. În sport, nimic nu pare să fie mai plăcut decât să şti că îi datorezi în mare parte performanţa.

803. Stelele sportului nu cred nici o clipă că ar putea fi confundate cu nişte licurici.

804. În sport, legile, regulamentele nu sunt libertăţile şi democraţia însăşi ci doar graniţele lor.

805. În sport, în general legile, regulamentele sunt mai puţin puternice decât pasiunile, ele pot ordona pe sportiv dar nu îl pot schimba.

806. Pierderea libertăţilor de acţiune în sport, degradează şi ucide elanul.

807. A fi liber în sport înseamnă a fi stăpân pe tine.

62


808. Libertatea în sport devine temelia tuturor principiilor morale pentru cei care îi aparţin.

809. În sport, meritul fără reuşită există, dar nici o reuşită nu poate fi fără un merit.

810. În sport, mila când nu este însoţită de o iubire ancestrală de semeni, e mai ofensatoare decât dispreţul.

811. În sport, mânia fără măsură duce la nebunie.

812. Sentimentele nobile generate în sport duse până la exagerare, dau aproape acelaşi efect ca şi în cazul marilor vicii.

813. Un mare defect al sportivului este să-şi închipuie că este mai mult decât este, şi să se preţuiască mai puţin decât valorează.

814. În sport, orgoliul nemăsurat, nu este altceva decât o varietate a egoismului.

815. Morala unui sportiv, scara lui valorică nu are sens decât prin cantitatea şi varietatea experienţelor care îi sunt date să le acumuleze.

816. În sport, moravurile fără legi pot totul, în schimb legile fără moravuri aproape nimic.

817. Morala sportului o găsim în fapte şi nicidecum în sentimente.

818. Toate mulţumirile sportivului trebuie plătite de acesta; înainte de a le căpăta ele par destul de ieftine, dar după ce le-a dobândit prea scumpe.

819. Sportivul nu trebuie să uite niciodată să-şi reclame dreptul la fericire numai după munca lui şi nu din întâmplare.

820. În sport, cine refuză plăcerile pure ale activităţii cinstite nu poate simţi altceva decât plăcerea teribilă a viciului.

821. Sportul poate deveni oricând un refugiu pentru cei care au fost răniţi de fericire.

63


822. Adeseori în sport vom căuta liniştea luptând mereu cu obstacolele inerente ale sorţii; când le-am învins, această linişte devine insuportabilă.

823. Una din marile bucurii ale sportului este faptul că prin el întotdeauna începi ceva, iar a trăi frumos prin el înseamnă un mereu început.

824. În sport, fără muncă corabia vieţii nu are lest şi oricând s-ar putea scufunda.

825. În sport, unica nobleţe este virtutea, dar nobleţea fără merit personal este sterilă.

826. Norocul în sport, nu este altceva decât o simplă expresie a celor slabi care îl atribuie curajului.

827. Multor sportivi norocul le-a dat performanţe, dar niciodată destule.

828. În fiecare sportiv, trebuie să găseşti omul faptelor sale care îi fac cinste.

829. În sport, opiniile sunt libere dar nu şi obligatorii.

830. În sport, părerile asupra cărora doi adversari sunt de acord au toate calităţile de a fi întemeiate.

831. Când în activitatea sportivă, nu ştim care este opinia cea mai potrivită, trebuie să o alegem pe cea mai cinstită.

832. A trăi în marea performanţă sportivă, nu înseamnă altceva decât a muri în glorie.

833. În sport, întotdeauna este necesar să fi stăpân pe pasiunile tale, astfel încăt ele să nu ajungă stăpâne pe făptura ta.

834. Pasiunea în sport poate explica totul, ea scuză, dar şi purifică totul.

835. În sport, un dram de pasiune exaltă spiritul, prea multă îl sufocă.

64


836. În sport, acordul felului de a gândi naşte prietenia.

837. În sport, nefericirea sportivului cea mai mare, este că aceasta să nu aibe adversari.

838. În sport, la fel ca răul şi sublimul este contagios.

839. Sportivul adevărat preferă să aibă de a face cu primejdiile sigure, decât cu dezamăgirile posibile.

840. Valoarea unui sportiv nu constă în ce el pare, ci în ce el este.

841. În sport, puterea însoţită de talent şi succes, împarte şi determină gloria.

842. Fiecare sportiv îşi are călcâiul lui Ahile, astfel el poate fi vulnerabil dar nu şi fragil.

843. În sport, numai neputincioşii dispreţuiesc talentul şi puterea.

844. Sportivul care afirmă că aşteptarea e o tortură, nu a spus decât un mare adevăr.

845. În sport timpul devine una din cele mai preţioase elemente care îi aparţin sportivului, el fiind de altfel cel mai bun sfătuitor.

846. Nimic nu se învecheşte s-au se uită mai repede în lumea sportului, decât o binefacere, s-au un record.

847. Ce este Sportul ? O imnesă copilărie – de altfel singura şi ultima copilărie ce ne mai rămâne într-o lume apăsată de drame obscure, obosită de descompuneri morale, de fapt o simplă şi gratuită bucurie.

848. Sportul practicat fără pasiune, nu este decât o forţă latentă, o simplă distracţie superficială, un moft.

849. În sport, dincolo de adâncul patimilor, dincolo de plăcere, există întotdeauna o mică şi nevinovată remuşcare.

850. În sport, pasiunile mărunte pot să înjosească marea pasiune.

65


851. Pasiunile sunt în morală, ceea ce în sport este mişcarea. Mişcarea crează, distruge, conservă, însufleţeşte totul, fără ea totul devine amorf şi fad.

852. În sport, numai o pasiune poate învinge o pasiune.

853. Cei care au cunoscut marile pasiuni în sport sunt toată viaţa lor fericiţi şi în acelaşi timp nenorociţi, când s-au lecuit de acestea.

854. Pasiunile în sport pot să conducă, dar nu te pot orbi într-atât.

855. Pasiunile adevărate ale unui mare performer sunt cele pe care cu modestie acesta le ascunde.

856. În sport pasiunea, talentul, munca şi interesul reprezintă motorul performanţei.

857. De multe ori în sport, un dram de pasiune întăreşte spiritul, prea mult îl înăbuşe.

858. Pasiunile în sport, devin raţiunea conducătoare în a realiza o carieră de prestigiu.

859. În sport, idolii nu mor niciodată, căci ei pot deveni numai şi numai legende.

860. Când arta şi sportul se întâlnesc pe scenă s-au în arenele lumii într-o deplină armonie, totul devine un spectacol universal superb al civilizaţiei şi culturii umane.

861. În sport, egalitatea între adversari este sufletul prieteniei.

862. În sport, este necesar şi inevitabil să te fereşti deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului.

863. Viaţa solitară din sport, nu exclude cultul prieteniei. Dacă ar fi să aleg între una s-au alta, aşi părăsi singurătatea pentru a-mi păstra prietenul.

66


864. În sport, iubeşte şi preţuieşte pe prieten şi pe duşman cu aceeaşi ardoare. Ei sunt oameni care te ţin treaz, dar şi vigilent.

865. În sport e bine să te îndurerezi de nenorocirea unui prieten, dar e mai bine ca să îi vii în ajutor.

866. În sport, primejdia uneşte oamenii, produce adeseori martiri dar în acelaşi timp dă omului puterea de a lupta şi de a învinge.

867. Spectacolul sportiv, decide limbajul uzual cu metafore îndrăzneţe, spiritual, spontan, ce dă culoare, personalitate tribunelor în condiţii de nonviolenţă.

868. Numai neputincioşii dispreţuiesc întotdeauna în sport măreţia învingătorului.

869. Jertfele sportivilor pe altarul performanţei, sunt florile aruncate în calea dreptăţii.

870. Sportul a devenit azi un „drog” vital, pentru stresurile umanităţii.

871. În sport, orice om poate să îşi rişte viaţa pentru a şi-o păstra.

872. În sport, numai idioţii au principii din care nu ies.

873. Adeseori lacrimile unui sportiv sunt sunetul unui biet suflet lovit de cumplite suferinţe.

874. Vasta istorie a sportului, reţine pe treptele ei dorinţa perpetuă a omului sportiv de a contribui la progres, la promovarea binelui, camaraderiei, la formarea unei înalte conştiinţe sociale.

875. Vorbind de un muzeu al sportului, el nu poate fi decât pretutindeni, el nu poate fi decât complet, el nu poate fi decât imaginea frumosului, bucuriei, curajului, cu un cuvânt o reflectare a civilizaţiei umane.

876. În sport, esenţiale sunt marile evenimente născute din clipele de frumos, din marile performanţe.

67


877. Sportul în memoria umanităţii niciodată nu devine un antefract, el este o nobilă şi dinamică dar vai o efemeră performanţă.

878. Celebritatea în sport, de multe ori devine o capacitate inepuizabilă de a îţi suporta eşecurile.

879. Maestrul, antrenorul, performerul în sport sunt consideraţi permanenţi şi veşnici care se califică la locul de muncă.

880. Ambiţia sportivului este întotdeauna însoţită de aplauze, iar modestia lui este numai o scumpă şi nobilă tăcere.

881. Dacă stelele au ales cerul, sportul a ales nemărginirea şi neuitarea.

882. Sportul este universal, iar sportivul este un lucrător obligat să facă ordine în dezordinea acestui univers.

883. Pesimiştii condamnă sportul, opunându-i biblioteca.

884. Marea performanţă în sport se naşte dintr-un dram de talent, ani de muncă şi sacrificii, dar şi dintr-un sâmbure de noroc şi nebunie.

885. În sport, trecerea timpului poartă în el toată povestea şi povara tuturor secretelor neelucidate deocomdată.

886. Visurile sportivilor, nu pot fi considerate decât o uvertură a viitoarelor performanţe nenăscute încă.

887. În sport, este recomandabil să faci lucrul cel mai neînsemnat din lume decât să consideri o jumătate de oră ca neînsemnată.

888. În orice gest de fair-play rişti să găseşti poate opusul său.

889. În momentul în care păşeşti pe terenul de sport ca să-ţi faci datoria de sportiv, vei afla îndată ce poţi şi cine eşti.

890. Adevăratul sportiv, învaţă să stârnească necunoscutul din cunoscut, apropiindu-se de măestrie.

68


891. În sport, de multe ori se întâmplă nedreptăţi, drama apare în momentul în care acestea vor fi remediate pe căi nedrepte.

892. Sportivul (performerul) se poate instrui laolaltă cu alţii dar el nu poate să se entuziasmeze de unul singur.

893. În sport, favoarea ca metodă este practicată numai de oamenii slabi.

894. Perfecţiunea în sport poate exista şi ca disproporţii – frumuseţea însă numai şi numai în proporţii.

895. Sportul, te determină să te fereşti de proşti, pentru că ei au întotdeauna mintea odihnită.

896. În sport, nimic nu este mai înspăimântător decât o ignoranţă activă.

897. Dacă în sport şi cei înţelepţi nu ar greşi – ar dispera nebunii..

898. În sport, adeseori măiestria este luată drept egoism.

899. Sportul nu poate critica mediocritatea deoarece aceasta întotdeauna rămâne egală cu sine.

900. E mai bine să te înşeli asupra colegilor de sport, decât să-i înşeli pe aceştia.

901. În sport, există oameni care nu greşesc niciodată, deoarece nu îşi propun nimic rezonabil.

902. Cea mai mare iluzie a sportivului este timpul care trece. Timpul, timpul este tărâmul prin care noi trecem şi el ni se pare că merge.

903. Antrenorul îmi spune ceea ce pot face, de la adversar învăţ ce trebuie să fac.

904. Geniul din sport, nu îşi pune alte probleme decât cea a riscului de a putea parveni.

905. De multe ori, sportivii pot fi singurii ipocriţi oneşti.

69


906. În sport, adversarul este întotdeauna straniu – mai straniu ca şi închipuirea.

907. În sport de multe ori plăcerea este un păcat, dar uneori şi păcatul este o plăcere.

908. În sport, primii douăzeci de ani dacă nu dau performanţa, următorii oferă textele, comentariile şi amintirile.

909. Ştiţi, în sport faima este ceva care trebuie câştigată, dar onoarea însă este un lucru ce nu trebuie pierdut.

910. Sportul îţi crează orgolii, iar acestea la rândul lor aduc inspiraţii.

911. Istoria în sport, de multe ori devine o dilatare a zvonurilor documentate.

912. Prezentul în sport, nu este altul decât totalul viu al sumelor întregului trecut.

913. Sportivul care nu poate fi stăpânit, este ca o pereche de ochelari îndărătul cărora nu îi stau ochii.

914. Mila în sport înalţă tot atâtea mediocrităţi, pe cât de mulţi sportivi mari îi înjosesc invidiile.

915. Între două imagini frumoase a sportului, se interpune întotdeauna o performanţă de excepţie.

916. În sport la fel ca răul, sublimul este contagios.

917. Sportivul zămisleşte în el politica sufletului, care de fapt este virtutea caracterului.

918. În sport, trebuie să idealizezi realul pe care poţi să-l percepi şi să realizezi idealul pe care-l simţi.

919. În sport, adeseori popularitatea devine un mărunţiş al gloriei.

70


920. O zi din cariera sportivă poate fi considerată o miniatură a eternităţii.

921. În sport, geniul face ce trebuie, talentul- ceea ce poate.

922. Succesul unui singur minut în sport, ne răsplăteşte pentru eşecurile de ani de zile.

923. Contradicţiile din sport le putem explica prin faptul că sportivii caută ceea ce fuge de ei, şi fug de ceea ce îi caută.

924. În sport, cinismul devine „dandysm” intelectual.

925. Sportul fără ambiţie, este o imposibilitate absolută.

926. În sport, nimic nu este mai inprudent decât excesul de prudenţă.

927. În sport, răbdarea este o îmbinare de curaj moral şi sfială fizică.

928. În sport, scuzele nu sunt altceva decât uverturi ale unor noi jigniri.

929. Cel mai frumos dar al unui sportiv este, speranţa.

930. În sport, întotdeauna recordul este tot timpul cel care trebuieşte depăşit.

931. Experienţa în sport, poate fi numele pe care fiecare sportiv îl dă greşelilor sale făptuite.

932. Publicul sportiv este minunat, îngăduitor, el poate ierta orice în afară de greşelile idolilor.

933. Inima unui sportiv nu poate fi altceva decât imaginaţia sa.

934. În sport, moda nu este altceva decât o epidemie comercială bine şi eficient dirijată.

935. Setea de glorie în sport este ca râia; din ce o scarpini, de ce te mănâncă mai tare.

71


936. În sport, norocul este o întâmplare, iar fericirea - o vocaţie.

937. În cariera sportivă, cel mai mare rău îl constituie deprinderea cu răul.

938. Viaţa sportivilor, adeseori este o îndelungată lecţie de bucurii şi umilinţe.

939. Poate că singura demnitate a sportivului, este capacitate de a se descoperi şi a se depăşi pe sine însuşi.

940. Istoria sportului, astăzi devine tot mai mult o cursă între educaţie şi catastrofe.

941. În sport, prejudecăţile sunt de fapt cârjele inteligenţei personale.

942. În sport, trebuie să-ţi urmezi înclinaţiile dar asta trebuie să o faci numai, urcându-le

943. În sport, nu poţi comanda decât pentru a servi o cauză.

944. Sportul crează o morală, ca şi o convenţie privată, decenţa e o treabă de educaţie publică.

945. Una din virtuţile sportului, este să găsească o lipsă de măsură în măsură.

946. În sport, luciditatea este conştiinţa ordinei spontane. Ea este o poveste pe care nu o deţin decât creatorii ei.

947. Pentru sportivul mediocru, a nu fi bun este un noroc în viaţă.

948. Metafora în sport, este însăşi un mod de a visa.

949. Puţina nebunie este proprie sufletelor marilor performeri, ea poate fi însă contagioasă.

950. Banalul în sport este greu de suportat. El este ca un avertisment al sănătăţii în faţa carierei.

72


951. În sport, există două căi umanitare pentru devenire – omenia şi neomenia, ponderea lor este decisivă pentru cariera sportivului.

952. În sport, talentul niciodată nu poate fi considerat o profesiune.

953. În sport, succesul tău devine propria-ţi glorie.

954. Gloria sportivă este cununa de lauri, care ţi se aşează pe frunte ca semn al suferinţei şi al fericirii.

955. Gloria în sport este greu de dobândit, dar uşor de pierdut.

956. Sportul devine adeseori o expresie a adevăratei democraţii a talentului uman.

957. Sportul, nu este un adăpost pentru cei neaveniţi ci poate un nobil şi perpetuu dezastru pentru ei.

958. Sportivul tinde a fi un Prometeu s-au un Atlas spre o stare improbabilă de euritmie care-l va integra în cosmos ca o paradigmă a virtuţii, înţelepciunii şi fericirii.

959. Sufletul sportivului, reprezintă forma germinativă a unui organism viguros aflat într-o permanentă şi necondiţionată mişcare.

960. Sportivul are două ipostaze, acela de a fi copilul înfrângerii s-au a victoriei.

961. Încă o posibilă deviză a sportului - prin nelinişti spre înălţimi.

962. Euritmia şi recordul, sunt simbolurile unei bogăţii arhaice a omenirii, ce nu poate fi contestată.

963. Recordul în sport, este un moment intens de vibraţie, ce se naşte din excelenţa lui.

964. Echipele sportive nu sunt altceva decât idei sociale în mişcare.

73


965. Sportul este o religie personală aflată mereu în luptă cu boala, succesul, insuccesul, şi având ca motor efortul fizic şi mental care condiţionează personalitatea sportivului.

966. Dincolo de dezamăgirile şi regretele unei glorii sportive, supravieţuiesc cuvântul, amintirea, legenda, adică tot ceea ce numai prin cultură poate justifica omului, nobleţea.

967. Frumuseţea, robusteţea, graţia trupului omenesc fac parte din cerul frumuseţii ideale.

968. Performanţa sportivă este o realitate umană, compusă din energie biologică, talent, calităţi motrice şi spirituale şlefuite cu migală în timp.

969. În sport, primirea unui buchet de flori nu este cadou ci un merit.

970. Nici sportul şi nici competiţia nu sunt inerent bune sau rele. Fiecare poate genera în mod potenţial rezultate pozitive utile, sau rezultate negative distructive.

971. Sportul de înaltă performanţă a devenit un spectacol, un simbol al prestigiului naţional, ajungând să reprezinte un sistem valoric alimentat de rezultate de excepţie.

972. Oamenii au ajuns să-i venereze pe sportivi pentru gloria câştigată care se repercutează şi asupra lor.

973. Sporturile sunt un spirit al timpului şi un timp al corpurilor.

974. În raportul sportului cu istoria şi cultura vom întâlni negreşit umanismul.

975. Sportul nu este totul, dar totul fără sport devine un neant al umanităţii.

976. Pentru omenire, sportul nu este neaparat un lux s-au o podoabă exterioară, el este un climat spiritual nelipsit în manifestarea unei gândiri şi armonii creatoare.

74


977. Cultura, virtutea, prietenia sunt cele trei izvoare din care sportul, mişcarea îşi trage seva.

978. Prin sport, prima grijă a practicantului este de a se cunoaşte pe sine însăşi.

979. Sportul este o formă de viaţă socială, prin care o colectivitate îşi exprimă forţa creatoare.

980. În sport, cine cunoaşte acela învaţă să şi preţuiască.

981. Sportul este o imagine a existenţei umane pe diferite nivele ale civilizaţiei.

982. În sport ,cunoaşterea este eternă şi nelimitată ca însăşi natura.

983. Conştiinţa în sport, devine şi se manifestă prin acţiune conştientă.

984. Cauza nobilă a sportului nu are nevoie de mercenari sau de inteligenţe pervertite. Ea poate trăi numai prin devotamentul sincer a celor ce au gândit-o şi a preluat-o.

985. În sport, ori ce idee ofensivă crează imediat şi arma defensivă corespunzătoare.

986. În sport, certitudinea decurge din evidenţa faptelor şi evenimentelor trăite. De altfel certitudinea în acest caz devine un caz limitat al probabilului.

987. În sport, cel mai mare duşman al talentului este ignoranţa.

988. Duşmanul cel mai înverşunat al sportivului se naşte din propria-i ignoranţă.

989. În sport, tradiţia nu este o superstiţie a trecutului ci preluarea critică şi lucidă a acestuia.

990. În sport, originalitatea absolută nu este decât o utopie.

75


991. Euritmia este pivotul mişcării sportive, fără ea toate sporturile nu ar fi decât corpuri în acţiune fără spirit şi fără inimă.

992. Sportul, este religia universală a mileniului trei.

993. Idealul omului complet este cel al omului care cu o mână scrie marile opere ale lumii, iar cu cealaltă îşi aşează pe frunte coroana de lauri a învingătorilor olimpici.

994. Numai sportul ne face să credem că eternitatea evoluează.

995. În sport, esenţiale sunt marile evenimente a unei clipe de frumos redate în fapte.

996. Valoarea unui sportiv este determinată, de raportul dintre dorinţa de a face şi ceea ce a putut înfăptui din dorinţă.

997. Sportul, fără muzică este o frumuseţe fără melancolie.

998. Sportu,l a devenit astăzi un refugiu de legendă a moralei.

999. În sport, de multe ori înfrângerea este sinonimă cu frângerea personalităţii sportivului.

1000. Astăzi sportul a devenit o religie care îşi are templele, ritualurile lui sacre şi idolii săi intangibili prin care se caută să se descopere grăuntele dumnezeesc din om.

1001. Sportul nu va moşteni pământul – el îi aparţine de acum.

76


ADENDAAceste rânduri nu sunt nicidecum incantaţii, dar ele pot

deveni adevărate reverberaţii ale umanului din noi, pentru care sportul a devenit un sublim şi subtil mod de existenţă şi nu numai.

Datorită dimensiunilor planetareale acestui fenomen care a reuşit să reunească astăzi sub falduri toate laturile vieţii umane, sperăm că vom deveni mai buni cu noi înşine, cu cei de alături de noi, guvernând împreună pe această planetă sub semnul frunzei de măslin.

Iertat fie faptul stimate cititor, că ţi-am răpit câteva clipe prin acest demers al nostru, sperăm noi cu folos, provocându – te la meditaţie şi de ce nu , poate la declanşarea, unor nemulţumiri lăuntrice generate de acestea.

Oricum, intenţia şi finalitatea ideilor şi a conţinutului lor contează

Autorii ar fi bucuroşi ca orice sugestie venită din partea dumneavoastră pozitivă şi chiar critică, în limitele bunei cuvinţe, să creeze şi să se constituie într-un punct de plecare pentru discuţii, elucidări şi corectări privind acest straniu fenomen al zilelor noastre care este sportul.

În încheierea acestui volum nu putem să nu subliniem faptul că această scriere, nu ar fi putut apărea fără consfinţirea şi aportul generos al unor instituţii conduse de oameni pentru care sportul este o stare de bine şi frumos .

77


ERATĂPag. 7/ Citat 60 – se va citi „Sportul nu a salvat pe nimeni, dar

ne-a obligat să ne salvăm unii pe alţii”Citat 61 – se va citi „În sport zeităţile locuiesc în prietenie şi poate de aceea fair – playul nu este altceva decât o anulare a păcatelor existente ”

Pag. 43/ Citat 525 se va citi „ nu e cu putinţă”Pag 35 Se ignora ultimul rând

78

1001 de aforisme – paradoxuri şi parafrazări din lumea sportului

Documents

Transcript of 1001 de aforisme – paradoxuri şi parafrazări din lumea sportului