CARLOS CASTANEDA

Dupa ce arn examinat Si am analizat in cea mai perfecta Si

atenta man.iera sentimentele, perceptiile 9i interpretirile aceluisalt in abis, am ajuns la concluzia ca nu puteam crede, in modrational, ca saltul avusese loc cu adeyarat. $i totusi, o ala parte

din mine insista asupra sentimentului ca am sarit cu adevamt.

Don Juan gi don Genaro nu mai sint de gAsit, iar absenla lora creat in mine o cerinta imperioasa de a trece la ordonareaaparentelor connadiclii.

Am revenit in Mexic ca sa-i rcyad p€ Pablito si Nesto! sa lecer o mina de ajutor in rezolvarca conflictelor mele. Dar celepetecute in aceasta excunie nu pot fi calificale aldel decit ca unasalt final asupra raliunii mele, ca un atac concentra! pus la cale

de cafie insusi don Juan. Ucenicii lui, condugi chiar fa$ ca el sa

fi fost acolo, au demolat in citeva zile, in mod metodic gi precis,pini 9i ultimele bastioare ale raliunii mele. in aceste citeva zile,ei mi-au dezvaluit unul din cele dou6 aspecte practice ate lor,arta de a vis4 care este subiectul acestei ca4i.

Arta sta1ft[rgr-ului, celalalt aspect practic al artei lor $i, tot-odata, piaua de temelie a invataturilor lui don Juan gi donGenaro, ea mi-a fost prezentata in timpul unor vizite ulterioare,constituind de departe cea mai complexl parte a edstentrei lor inlume ca vrajitori.

I 'fefienii to stalk, stalkeL stalking defnes. actiunea, sau pe cel carc oindeplineste, de a vina stind la pinda, a da tircoale. In continuare va fi folosit ter-menul englez, cale se va evidenfia de context. (n.tr.).

1. Transformarea donei Soledad

Am avut dinf-odata o presimlire ca Pablito gi Nestor nu erau

acasa. Certitudinea mea era atit de profunda, incit am opritmagina" Eram acolo unde asfaltul se termina bmsc Si voiam sa

ma hoErasc daca sa-mi continui sau nu drumul lung 9i dificil inziua aceea, intrucit ulma o po4iune de drum prost cu pietri$ Si

abrupt carc ducea la casa lor, aflala in munlii din Mexicul Central,

Am coboft geamul portierei. Era rdcoare 9i baf€a vintul. Amie$it sa ma destind. Tensiunea orclor inEegi de condus imi incor-

dase gitul 9i spatele. M-arn dus plni la marginea drumului payat

Ptunintul era moale de la o ploaie de dimineaFr Ploaia continua

inca pe versanfii sudici ai mungilor, la mica distanF de locul incare ma aflam. Dar chiar in fata me4 spre est gi nord, cerul era

limpede. in anumite puncte ale drumului se vedeau piscurile

stralucind in departare.

Am stat pudn pe gindwi, apoi m-am decis sA ma intorc inoras, deoarece o senzalie speciali imi spunea ca acolo il voi gasi

pe don Juan, in piaF. in defmitiv, inca de la incepunrl asocierii

noaste, procedasem intotdeauna a$a, $i il gaseam in piata" De

obicei, daci nu era in Sonora, plecam spre Mexicul Central simergeam in piala acelui oras, iar, mai deweme sau mai tirziu,don Juan apirea" Cel mai mult l-am a$teptat doua z e. Eram aft

10 CARLOS CASTANEDA

de obi$nuit sa-l gasesc asfel, lncft eram absolut sigur ca luqudlese vor petrece ca de obicei.

Am a'teptat toata dupa-masa in piaF. M-am plimbat ln sus

si in jos, faaindu-ma ca vreau sa cumpar ceva. Apoi am a$teptat

in parc. La asfintit, am $tiut ca nu va veni. Am arut apoi s€nza{ia

chra cA fusese acolo, dar ca plecase. M-am a$ezat pe o banca inparc, acolo unde obi$nuiam sa stam, $i am ixcercat sa-mi ana-

lizez sentimentele. Clnd intrasem in ora$, fusesem sigur ca don

Juan era acolo, pe strazi. Ceea ce am simtit era mai mult decitarnintirea nenumaratelor daf cind l-am gAsit acolo; corpul meu

$tia ca caut. Dar apoi, dupa ce m-am a$ezat pe banca, m-acuprins un alt tip de certitudine ciudata. $dam ca nu mai este

acolo. Plecase, 9i eu nul gasisem.

Dupa o vreme, am renuntat la disecarca propriilor ginduri.

Am simtit ca acel loc incepea sa ma afecteze. Deveneam

irational asta mi se httnpla lntotdeauna dup6 ce statearn citevazile ln finprejurimi.

M-am dus la hotel sa ma odihnesc citeva ore si apoi am iesitsf mA plimb pe stdlzi. Sentirhentr.rl pe carcJ avusesem in dupA-a-

miaza aceea, anume ci-l voi gasi pe don Juan, displruse. AmrEnuntat M-am intors la hotel pentru a-mi petece noaptea acolo.

Dimineatra, inainte de a ma indrcpta spre munfi, arn dat otura cu ma$ina pe sffizile principale, dar ceva imi spunea ca. e hzadar. Don Juan nu era acolo.

Am avut nevoie de toata dimineata pentu a ajunge inor4elul in carc locuiau Pablito $i Nestor Am sosit pe la pfnz.Don Juan ma inyAfase sa nu intru dfuect ln ora$, pentru a eyitacuriozitatea priyitorilor. De cite ori ajungeam acolo, coboram de

pe $owa, exact inaintea ora5ului, pe un teren plat, unde tineriijucau de obicei fotbal. Drumul era destul de ingust, cit o poteca

indeajuns de latA pentxu a put€a merye pe acolo cu ma$in4 $i U€-

cea pe linga casele lui Pablito si Nestor, aflate la picioarele

AL DOILEA CERC DE PUTERE

dealurilor, ln sudul oraului. Cum am ajuns la marginea cimpu-

lui, an constatat ca poEca devenise un drum pietuit.Stateam pe ginduri aaca s-o iau spre casa lui Nestor sau sprc

a lui Pablito. Sentimentul ca ei nu erau acolo peBista; rtiam ca

Nestor locuia singur, in timp ce Pablito statea impreuna cu

mama sa si cele patru surori. Chiar daca nu l-a$ fi gasit acolo,

femeile m-ar fi putut lndruma. ln timp ce m-am apopiat de cas,,

am bagat de seama ca drumul ce ducea din gosea la casa fus€se

consolidat Parca ca pamintul e tare si, deoarece era deshrl spa-

tiu, am condus apmape de intrare. Casei de chirpici i se adaugase

o noua veranda cu acoperi$ de ligla. Nu se auzea latrind nici un

cline, dar arn vazut unul enom, stind calm in spatele unei zone

lngradite, observindu-ma cu atentie. Ciliva pui de gaina" aflatiln fata casei, s-au indepafiat piuind. Am oprit motorul 9i miamintins miinile deasuFa capului. Corpul mi-era intepenit.

Casa parea pustie. Mi-a trecut prin cap ca, probabil, Pablito

9i familia lui s-au mutat in alta parte. Deodata, u$a din fata s-a

deschis 5i a aparut mama lui Pablito, ca gi cum ar fi lmpins-o

cineva" A privit citeva clipe la mine, absenta in timp ce cobo-

ram din ma$ina, parea ca m-a r€cunoscul Un t€mur gnlios i-a

sFabatut corpul $i a venit alergind spre mine. Crcdeam ca dor-

mise 9i o trezise zgomonrl maginii, iar cind a iesit si vadi ce se

intimpla, la inceput n-a stiut cine eram. Vazind-o pe batinaalergind spre mine, am zimbit. Cind s-a apropiat, m-a cuprins

indoiala. Se migca pulin cam sprinten qi nu semana nicidecuncu mama lui Pablito.

- Ia te uiE ce surpriza! a exclamat ea-

- Dona Soledad? am infiebat neincrczator.

- Nu ma rccuno$ti? m-a htebat ea, rizind.

Am facut citeva comentadi stupide desprc agilitatea ei sur-

pdnzatoarc.

- De ce rna tot prive$ti ca pe o femeie bauina $i neajutorata?

a rcluat ea, privindu-ma cu un aer de falsa prcvocarc.

ll

t2 CARLOS CASTANEDA

M-a acuzat ca o poreclisem Doarnna Pimmida. Mi-am amin-

tit ca ii spusesem odata lui Nestor ca s ueta ei tni amintea decea a unei piramide. Avea un fimd foarte lat si marc $i un cap mi-cut. Rochii.te lungi pe carc le purta de obicei sporeau acest efecl

- hiveste-ma, m-a indemnat ea. Mai ant a pimrnida?

Zimbea, dar ochii ei m-au facut sa ma simt jenat. Arn incer-cat sa ma apar cu o glumA, dar ea m-a oprit Si m-a facut sa

recunosc ca eu eram autorul poreclei, Am asigurat-o ca nuluasem niciodata porecla de buna $i ca. oricum, in acel moment

em atit de slab4 incit silueta ei era lucrul c€l mai indepa,fiat de

o piramida.

- Ce s-a intimplat cu tine, dona Soledad? am intrebat. Egtihansfolmata.

- Tu ai spus-o, a replicat. M-am transformatAm luat afirmatia la frgural Totu$i, o examinare atenta m-a

facut sa admit ca cele afumate nu erau o metafora Si ca era in-tr-adevar schimbata. Deodata, am simtit un gust metalic, uscat

in gura. Mi-era frica.

Ea gia pus miinile in golduri gi s-a oprit cu picioarele ugor

departate, cu fata spre mine. Purta o bluza verde-deschis $i ofusta alba, Fusta era mai scuna decit cele pe care le purta de obi-cei. Pa,rul nu i se yedea; il legase cu o banda lati, ca un turban.Era in picioarele goale $i batea dtrnic cu talpa sa marc in pamint,

ln timp ce ztnbea cu candoarca unei fete tinerc. Niciclnd nu maiyazusem pe nimeni radiind atita puterc. Am observat o licirireciudata in ochii ei. Era o scliphe deranjant4 dar nu una care sa

inspire teami. M-am gindit ca, Fobabil, nu o privisem niciodata

atent. Pdnte alte lucrud, ma simteam vinovat Si de faptul cA ft-cusem cu vederea peste atitia oameni in timpul anilor petecuticu don Juan. Foda personalitalii acestuia transforma pe oricinein ceva palid gi nesemnificativ.

I-am ma,rturisit ca nu mi-am imaginat niciodata ca ea arputea avea atita vitalitate, ca neatentia mea era condamlabila,

AL DOILEA CERC DE PUTERE

ca nu o cunosteam cu adevarat si ca va Febui sa-i rcintilnesc iarpe tolr.

S-a apropiat de mine. A zimbit $i m-a prins ugor cu mina

&eapta de bralul sting.

- Asta-i sigur, mi-a soptit ugor la ureche.

Zimbetul i-a inghetat si ochii i-au devenit sticlo$i. Em atit de

agoape de mine, tncit simtearn ca sinii ei imi ating umarul sting.

Jena mi s-a amplificat in timp ce incercam sa ma conving ca nu

aveam nici rur motiv de a ma alarma. Mi-arn rcpetat de multe ori

ca htr-adeva,r nu o cuno$team pe mama lui Pablito gi c4 inpofida purtarii ei ciudate, aceasta era ceva normal la ea. Dar o

pafie lnspairnintata din mine Stia ca nu era vorba de niSte simple

ginduri, penru ca" oricit de mult ma inselam in legatura cu p€r-

soana ei, nu pumai ca mi-o aminteam foarte bine, dar o 5i

cuno$team foarte bine. Ea reprezenta pentru mine arhetipul

marnei; fiebuie sa fi avut in jur de saizeci de ani, sau chiar peste.

Mugchii ei slabi ii puneau in migcare cu dificultate corpul greoi.

Parul li era incarunlit. Era, aga cum mi-o aminteam, o femeie

trisa, cu tasatud fine, plAcute, o mama devotaH, suferinda.

mercu ln bucaurie, mercu obosita imi-aminteam, de asemenea,

ca era o femeie foarte amabila alEui$a gi foarte timida, timida

pina la servitudine cu oricine din preajma ei. Ramasesem cu

aceasa impresie despre e4 impresie intarita in cursul anilor. inziua aceea era total diferiu- Femeia din fap mea nu se potrivea

deloc cu imaginea pe care o aveam despre mama lui Pablito si

totugi era aceeagi penoan4 mai slaba $i mai putemica, aratind

cu douazeci de ani mai tinara decit ultima data cind o yazusem.

Un fior tni stabatu tot corpul.

Ea a facut ciliva pa$i in fata mea si a privit spre rnine.

- Lasa-ma sa € pdvesc. Nagualul ne-a spus ca e$ti un diavol.

Mi-am adus aminte ca tod, Pablito, mama sa, surorile 9i

Nestor, au parut intotdeauna reticenti in a-i spune lui don Juan

l5t4 CARLOS CASTANEDA

pe nume, numindu-l Nagualul, o obignuinla pe care am adop-tat-o gi eu in discuqiile cu ei.

$i-a pus miinile pe umerii mei, ceea ce ea nu mai facuseniciodati- Corpul meu s-a incordal Efectiv nu stiam ce sa spun.

A urmat o pauza lunga, care m-a lisat sa-mi reci$dg indedereain mine. Aparitia $i purtarea ei ma sperias€rA atit de mult, incituitasem s-o intreb despre Pablito si Nestor.

- Spune-mi, unde este Pablito? am intebat-o cu un senti-ment brusc de teama.

- Oh, este plecat tn munli, mi-a raspuns pe un ton neanga-janl indepartindu-se de mine.

Dar Nestor unde este?

$i-a rctit ochii, \rind parca sa-si alale indiferenla

- Sint impreuna in munqi, a continuat pe acela5i ton.

M-am simlit deodata u$urat si i-am spus ca eram sigur caerau teferi.

Ea m-a privit $i a ztunbit. M-a cuprins o undi de fericire side exuberanp 5i am imbr4igat-o. Mi-a raspuns cu in&aznealala imhalisare si m-a luat in braF; acest lucru era atit de bizar,incit mi-a taiat rcspiratria. Corpul ei era rigid si avea o putere

extraordinara- Inima a inceput sA-mi bata cu putere. Am incer-cat s-o indepimez u$or, ln timp ce o intrebam daca Nestor ii maivedea pe don Juan gi pe don Genaro. La inflnftea de ramas bundon Juan igi exprimase dubiile in legatura cu Nestor, care nu erapregatit sa-$i temine ucenicia-

- Genaro a plecat peniru totdeauna, a spus ea, dindu-midrumul.

Sejuca nervoasa cu marginea bluzei.

- Dar don Juan?

- Nagualul a plecat Si el, a spus, increlindu-gi buzele.

- Unde au plecat?

- Vrei sa spui ca nu $tii?

AI- DOILEA CERC DE PUTERE

I-am spus ca amindoi i$i luasera ramas-bun de la mine cu

doi ani inainte $i ca tot ce $tiam era ca ei plecau atunci. Nu am

incercat sa fac nici un fel de supozilii despre locul in care ple-

casen" Nu-mi spusesera niciodata unde se duceau, iar eu accep

tasem ideea ca, daca ar fi yrut sa dispara din viata mea, tot ce

aveau de facut era s-a refuze sa ma vada.

- Nu mai sindpe aici, asta-i sigur, a spus e4 incruntindu-se.

$i tot atit de sigur e ca nici n-o sa se intoarca.

Vocea ei era extrem de plat4 lipsita de emolie. lncepuse sa

ma plictiseasca. Am vrut sa plec.

- Dar tu esti aici, a spus ea, schimbindu-si incruntarea

intr-un zimbet. Trcbuie sa-i a$tepfi pe Pablito si pe Nestor. Ei tinmo4is sa te Yada.

Ma dnea ferm de br4 $i ma tngea departe de masina. Fata

de felul ei de a h in necut, ciudatenia componarii sale de acum

era uimitoare.

- Dar intii lasi-ma sa $-l arat pe prietenul meu, a spus, con-

ducindu-ma fortat spre casa

Acolo se gasea un loc amenajat, ca un mic 1arc. in el se

afla un ciine imens. Primul lucru care mi-a atras atentia a fost

blana lui stufoasa, cu nuante lucioase marc-galbui. Nu parea

un ciine rau. Nu era legat in lan!, iar ingraditura nu era destul

de inalta penhu al opri. Ciinele a ramas impasibil in timp ce

ne-am apropiat de el; nu gi-a migcat nici macar coada. Dona

Soledad a aratat spre o cusca destul de mare, in spate. Acolo

era legat un coiot.

- Acesta este prietenul meu. Ciinele nu. El apa{ine fete-

lor mele.

Ciinele m-a privit $i a cascat. imi placea. Aveam un senti-

ment metafizic de affactie fata de el.* Vro, sa intrarn in casi, a spus e4 ragindu-ma de brat.

l6 CARLOS CASTANEDA

Am ezitat. O parte din mine era extem de alertaa $i voia sa.

plece imediat de acolo, si totusi o alta parte din mine nu ar fi ple-

cat penhu nimic in lume.

- Doar nu tri-e frica de mine? m-a intrebat ea pe un tonacuzalor,

- Ba bine ca nu! am exclamat.

Ea a chicotit $i mi-a declarat pe un ton degajat ca nu eradecit o femeie primitiya $i stingace, care se descurca greu cu vor-bele, $i ca ea nu prea se pricepea sa se poarte cu oamenii. M-aprivit drept in ochi gi a adaugat ca don Juan i-a spus sa ma ajute,

penfru ca erd ingrijorat din cauza mea-

- El ne-a spus ca nu e$ti prea serios si ct rcusesti sa prcducidestule probleme oamenilor nevinovali.

PinA in acest punct, afimatiile sale mi se parusera coercnte,

dar nu puteam concepe cl don Juan le spusese lucrurile astea

despre mine,

Am inaat in casa. Am vrut sa ma a$ez pe banca pe care

stateam de obicei cu Pablito, dar ea m-a opril

- Asta nu-i un loc penEu mine 9i pentru tine. Sa mergem incamera mea-

- Mai degraba af sta aici, am spus ferm. Cunosc locul ac€sta

Si ma simt in largul meu aici.

Ea a titiit din buze a dezaprobare. Arata ca un copil deza-migit. $i-a contractat buza superioari, pina cind arata ca cioculplat al unei mte.

- Ceva nu-i ln regulA aici, am spus. Cred ca o sa plec, daca.

nu-mi spui ce se intimpla.

Ea a devenit foarte tulburata $i mi-a replicat ci problema eiera aceea ca nu $tia cum si discute cu mine. I-am vorbit de trans-

formarea ei surprinzatoare gi am rugat-o sA-mi explice ce s-aintirnplat. Trebuia sa ptiu cum a fost posibilei schimbarea aceea-

- Daca o sa-$ spun, o sa raLrnii? a inu€bat cu o voce de copil.

- Da-

AL DOILEA CERC DE PUTERE I'l

- in acest caz, o sa-d spun totul. Dar trebuie s-o fac llr ca-

mera mea.

Am avut un moment de panica, Am facut un efort suprem

sa ma calmez Si am intrat in camera ei. Locuia in spate, unde

Pablito construise un dormitor pentru ea. Cam€ra arata la fel de

goala cum o mai vailsem, cu exceplia unui pat chiar in mijloctrl

ei gi a doua scrinriri modeste linga usa- Albul perelilor se deco-

lorase intr-un atb-galbui lini$titor. l-ernul tavanului se deterio-

rase si el. Privind la zidurile curate, aveam impresia ca zilnic

erau sterse cu un buete. Camera semana mai mult cu o chilie

calugareasc4 extrem de modesta $i ascelica" Nu erau nici un fel

de omamente. Ferestrele aveau panouri de lemn, groase,

demontabile, prinse in bare de fier. Nu erau scaune sau altceva

pe care sa ma pot a'eza.

Dona Soledad mi-a luat camehrl, l-a tinut la piept ti apoi s-a

afezat pe panrl ei, carc avea doua saltele grcase, fara arcuri. Mi-a

indicat ca ma pot a$ezaliJ.ga eu

- Noi doi sintem la fel, a spus $i mi-a dat carnetul.

- Poftim?

- Noi doi sintem la fel, a repetat e4 fan sa ma priveasca.

Nu rcusearn sa inFleg ce voia sa spuna" M-a pdvit, a$teptind

un dspuns.

- Cum adica?

infiebarea mea a parut s-o deruteze. Evident, se a$tepta sa

stiu ce voia sa spuna A ds la inceput, dar, cind am insistat, s-a

suparal S-a ridicat si m-a acuzat ca nu sint cinstit cu ea. Ochi.i

ei erau plini de fiuie; gura i se contracta intr-o expresie foarte

udta Si carc o fa,cea sa arate exhem de batdna.

Ma simtream intr-adevtu la sdmtoare $i simleam ca, indife-

rent ce i-a$ fi spus, ar fi fost gresit. Ea pa.r€a sa fie in aceea$i

stare. GuIa i se mis€4 ca gi cum ar fi vmt sa spuna cev4 dar din-

tre buzele ei nu ieiea nici un sunet. in final, a murmurat ca nu