SECŢIUNEA II

CAIETUL DE SARCINI

Prezentul caiet de sarcini conţine documente referitoare la specificaţiile tehnice pentru „lucrările de consolidare, restaurare, reabilitare şi refacere

împrejmuire sediu O.N.C.E. – CASTEL– Turnul lui ŢEPEŞ“

TERMEN DE EXECUŢIE : 24 luni de la data intrării în vigoare a contractului

Observaţie: Ofertele care nu satisfac cerinţele Caietului de sarcini, precum şi a specificaţiilor tehnice aferente acestuia, se resping ca fiind neconforme.

SCOPUL LUCRARILOR

Cuprins

1.INTRODUCERE ........................................................................................................................................37 1.1 GENERALITĂŢI ......................................................................................................................................371.2 GENERALITĂŢI DESPRE CONDUCTE ...................................................................................................371.3 GENERALITĂŢI DESPRE LUCRĂRILE ELECTRICE ..................................................................................381.4 REABILITAREA ŞI PROTECŢIA CONSTRUCŢIILOR EXISTENTE ...............................................................381.5 PROTECŢIA TALAZURILOR PE LATURA PARCULUI ..............................................................................382. ORGANIZAREA DE ŞANTIER, ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE TRAI ŞI ALTE SERVICII ........................392.1 ORGANIZAREA DE ŞANTIER ...............................................................................................................392.2. FACILITĂŢI PENTRU INGINER ..............................................................................................................392.2.1 BIROURI ŞI MOBILA ..........................................................................................................................392.2.2 ECHIPAMENTE PENTRU BIROURI .....................................................................................................402.3 ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE TRAT PENTRU PERSONALUL CONSTRUCTORULUI .........................403. REABILITAREA, RECONSTRUCŢIA ŞI CONSOLIDAREA IMOBILULUI ...................................................403.1 LUCRĂRI PENTRU DEZVOLTAREA AMPLASAMENTULUI ....................................................................40 3.1.1 DEMOLAREA STRUCTURILOR EXISTENTE ........................................................................................403.1.2 STRĂZILE ŞI CĂILE DE ACCES ..........................................................................................................403.2 LUCRĂRILE ELECTRICE/ECHIPAMENT ELECTRIC ...............................................................................413.3 REABILITAREA CLĂDIRILOR ŞI A DOTĂRILOR INTERIOARE ................................................................413.4 LUCRĂRI ELECTRICE ...........................................................................................................................423.4.1 GRUP ELECTROGEN DIESEL ............................................................................................................423.4.2 REŢEAUA DE ÎMPĂMÂNTARE ..........................................................................................................423.4.3 ILUMINATUL EXTERIOR .....................................................................................................................423.4.4 INSTALAŢIE ŞI PARATRĂSNET ...........................................................................................................423.5 AUTOMATIZARE ŞI SISTEM SCADA .....................................................................................................43

36

1. INTRODUCERE1.1 GeneralitatiIn aceasta sectiune sunt tratate lucrarile ce trebuiesc realizate in cadrul acestui contract, asa cum sunt mentionate in Piesele desenate si asa cum sunt ele detaliate.Scopul acestor lucrari nu este limitat la activitatile descrise in acest volum, ci vor include si orice alte activitati necesare pentru atingerea scopului lucrarilor descrise aici.Cuprinsul proiectului

1. Proiectul procesului tehnologic si al constructiilor

2. Obţinerea tuturor avizelor şi autorizaţiilor necesare de la toate autorităţile naţionale a căror legislaţie impune acest lucru şi pentru toate fazele de derulare a contractului: Proiectului Tehnic, elaborat prin concursul de soluţii (contract proiectare), înregistrat sub nr. C.E.1505/28.05.2007 (inclusiv aprobarea fazelor determinante ale lucrărilor de către Inspectoratul de Stat în Construcţii).

3. Execuţia lucrărilor şi punerea în funcţiune a instalaţiilor şi aparatelor.

4. O perioada de 3 luni de testare si punere in functiune, incepand cu terminarea lucrarilor de executie. In timpul acestei perioade, Antreprenorul trebuie in paralel sa desfasoare Programul de Instruire (training) a personalul operatorului.

5. Perioada de notificare a defectiunilor este de 1 an , cu posibilitatea de prelungire la 2 ani , până când sunt îndeplinite condiţiile contractuale de recepţie.Pe toata perioada de notificare a defectiunilor, Antreprenorul va avea in vedere mentinerea de personal (1 sau 2 specialisti) cu prezenta discontinua, care sa monitorizeze performantele operationale ale lucrarilor cu respectarea plafoanelor maxime din garantiile privind costurile de operare, asigurand training si asistenta operationala pentru personalul Beneficiarului.

Proiectul tehnic este elaborat şi conţine:caietul de sarcini, piese desenate , liste de cantităţi pentru fiecare categorie: arhitectură, rezistenţă, instalaţii termice, sanitare şi electrice. Extrase din studiul de fezabilitate. Aceste date sunt oferite spre informare, si Antreprenorul va fi responsabil pe deplin pentru realizarea şi finalizarea acestor lucrări.Costurile aferente obţinerii aprobărilor necesare:Costurile aferente obţinerii tuturor avizelor, autorizaţiilor şi a altor taxe legale menţionate la punctul 2, vor fi suportate de către Antreprenor. Costurile aferente verificării tehnice şi de calitate a proiectului tehnic întocmit în conformitate cu Legea 10/1995, taxa aferentă Autorizaţiei de construire, taxele către Inspecţia de stat în Construcţii şi Casa Socială a Constructorilor vor fi suportate de către Beneficiar.Pentru usurinţă, lucrarile (în consecinţă si lista de preturi dată) au fost încadrate pe sectiuni, in functie de componentele ce trebuie reabilitate sau construite in cadrul acestui Contract.

1.2 Generalitati despre conducteToate lucrarile legate de conducte, in legatura cu diferite structuri vor fi inlocuite in totalitate, inclusiv conductele existente ce leaga diferite structuri . De asemenea vor fi inlocuite in totalitate chiar si acele portiuni ale conductelor care nu sunt afectate de lucrari.Conductele inlocuite vor fi pozate in canale tehnice din beton. Aceste canale vor adaposti si magistralele electrice si de comunicatie.Noile conducte vor trebui sa fie constituite din unul sau mai multe din următoarele materiale: otel inoxidabil, HDPE, PVC, PAFSIN, PPRC, sau alt material anticoroziv. Antreprenorul poate propune şi un alt material cu caracteristici mecanice şi hidraulice echivalente celor de mai sus.Nu se va folosi PVC-ul la conductele de apă , ci eventual la cele de canalizare.

37

Antreprenorul poate considera adecvata folosirea unui alt fel de material pentru conductele diferitelor parti ale lucrarii. Alegerea trebuie sa fie bine justificata in functie de diametrul conductei, de adancimea la care este pozata conducta si de proprietatile mecanice si chimice ale solului.In locatiile unde conductele pot fi expuse la inghet, va fi prevazuta ca parte a lucrarilor o protectie corespunzatoare impotriva inghetului. Costul acestei protectii va fi inclus in pretul conductei, fără a fi platit separat.Transportul şi valorificarea conductelor metalice ce se vor dezafecta se va face de către beneficiar, însă transportul şi taxele aferente depozitării altor deşeuri revine Antreprenorului.

1.3 Generalitati despre lucrările electriceIn general, lucrarile electrice pentru alimentarea cu energie, automatizarea si actionarea diverselor componente stucturale nu sunt mentionate separat, dar fac parte componenta a fiecarei sectiuni, fie ca sunt listate sau nu. Va fi responsabilitatea Antreprenorului sa defineasca furnitura sistemelor electrice in asa fel incat sa corespunda cerintelor Angajatorului.Lucrarile electrice care nu sunt cuprinse intr-o sectiune anume sunt listate intr-o sectiune separata.Toate lucrarile electrice se vor efectua in conformitate cu specificatiile si standardele, codurile si normativele romanesti in vigoare.

1.4 Reabilitarea si protectia constructiilor existenteOriunde este mentionat in aceasta sectiune,"Reabilitarea si protectia constructiilor existente" va include urmatoarele lucrari, unde se aplica:

- Toate lucrarile de terasament.

- Toate lucrarile civile, inclusiv conservarea, repararea si reconditionarea structurilor de beton armat, hidroizolarea, in interior si exterior.

- Inlocuirea tuturor conductelor aferente, inclusiv toate robinetele si armaturile.

- Toate lucrarile de arhitectura si finisaje, daca este cazul, incluzand tencuirea, placarea, zugravirea, lucrari de dulgherie, construcţia de şarpante la clădiri, electrice si sanitare, ori alte lucrari. Furniturile electrice si sanitare, daca sunt, vor fi inlocuite in totalitate.

- Toate lucrarile de confectii metalice, cum ar fi mana curenta, scari acces, tamplarie, capace de camine, trape de acces si altele. Confectiile metalice vor fi curatate prin sablare si izolate anticoroziv ,iar partile mult afectate vor finlocuite.

- Refacerea suprafetelorTotul va fi în concordanţă cu proiectul aprobat al Beneficiarului si metodele stabilite si standardele si Codul de Practica din domeniu, in vigoare.

1.5 Protectia taluzurilor pe latura parcului Oriunde executia lucrarilor din contract implica direct sau indirect realizarea de terasamente din vecinatatea parcului, este absolut necesara refacerea si protectia acestora, in conformitate cu standardele in vigoare, iar aceste lucrari sa fie incluse in scopul lucrarilor.In caz ca aceste lucrari nu sunt mentionate separat in listele de preturi, costul acestora se va include in pretul Antreprenorului.

38

2. ORGANIZAREA DE ŞANTIER, ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE TRAI ŞI ALTE SERVICII2.1 Organizarea de santierMobilizarea, incluzand aprovizionarea, mobilarea, serviciile, transportul, montarea, intretinerea si suplimentarea daca este necesara si mutarea temporara a instalatiilor, masinariilor, vehiculelor si schelelor ale intregului echipament de constructie, al echipamentului auxiliar, al materialelor, personalului si instrumentelor de lucru, toate instalatiile temporare sau permanente, atelierele, cladirile pentru birouri, laboratoarele, magaziile, primul ajutor, garduri, accesul temporar pentru anumite drumuri, si toate celelalte facilitati cerute de personalul Antreprenorului sau in legatura cu construirea de lucrari si pentru indeplinirea obligatiilor Antreprenorului. Totul va fi in concordanta cu proiectul tehnic.Toate facilitatile descrise mai jos vor fi indepartate la terminarea perioadei indicate mai jos.Antreprenorul va fi responsabil pentru ingrijirea si mentinerea facilitatilor de santier in buna conditie de functionare iar la cererea Inginerului va executa prompt reparatii si imbunatatiri. El va mentine santierul curat si va avea grija sa nu existe ochiuri de apa stagnanta sau noroi.

2.2 Facilitati pentru InginerAntreprenorul, în perioada de 30 de zile de la data de începere a Contractului, va face disponibile pentru uzul exclusiv al Inginerului birourile, dupa cum este descris mai jos.Nici unul dintre costurile pentru facilitatile si serviciile descrise mai jos nu va fi facturat separat, costurile fiind considerate a fi incluse in diferetele articole ale contractului.Antreprenorul va prevedea echiparea si menţinerea în bună ordine funcţională a acestora, pentru perioada Contractului şi pentru 3 luni după emiterea certificatului de receptie finala. La sfarsitul acestei perioade, in cazul in care nu este convenit altfel cu Inginerul, Antreprenorul va indeparta complet toate facilitatile din in aceasta clauza.2.2.1 Birouri si mobila

a- Un birou (20 m²) echipat cu:

- 1 birou de 1.6m x 0.9m x 0.8m înălţime cu 2 sertare blocate.

- 2 mese 1.2m x 0.8m x 0.8m înălţime.

- 1 scaune cu role de birou, reglabile pe înălţime şi unghi la spătar.

- Patru scaune pentru vizitatori.

- 2 fisete blocabile de 2 m înălţime.

- Dulap de arhivrare.

- Placă albă 2m x 1m.

- Priză telefon şi telefon.

- Priză conexiune internet.

- 6 prize electrice duble.

- Cuiere.

b- 2 Birouri (10 m² fiecare) echipate cu:

- 2 birouri 1.6m x 0.9m x 0.8m înălţime cu 2 sertare blocate.

- Doua scaune cu role de birou, reglabil pe înălţime şi unghi la spătar.

- Două scaune pentru vizitatori.

- Doua dulapuri cu sertare.

- Masă pentru verificarea desenelor 2m x 1m x 1m înălţime.

- 4 prize electrice duble.

- Cuiere.

39

c- Sala de şedinţe: 20 m² echipată cu:

- O masă de şedinţă, 3.0m x 1.2m x 0.8m

- 10 scaune vizitatori

- O placă albă, 2m x 1.2m.

- 2 prize electrice duble.

- Cuiere.

d- Toaleta echipata cu WC+duşuri :Toate camerele vor fi dotate cu inchizatori şi echipate cu corpuri de iluminat, calorifere şi aer conditionat; toate birourile şi camera de şedinţe vor fi echipate cu ferestre cu jaluzele.2.2.2 Echipamente pentru birouri O reţea de calculatoare va fi instalată cu două terminale pentru a permite conectarea a două Laptop-uri la internet, cu posibilitate de accesare in comun a fisierelor (shared folders) şi imprimante/scanner. Sistemul va cuprinde minim următoarele componente:

- Accesul la internet fără fir prin ADSL modem şi reţea cuprinzând:

LAN Ports: patru (4) 10/100 Mbps

WAN Port: ADSL RJ11, T1.413, G.DMT, G.Lite, ADSL 2+, ITU Anexa A

- 1 server si imprimantă multifuncţionala conţinând:

Inscriptor DVD/CD

IEEE 802.11g

4 x USB 2.0 Ports sau echivalent pentru servirea imprimantelor sau scanerului periferice

1x 10/100 LAN PortAntreprenorul va prevedea două linii de telefonie (una pentru telefon, alta pentru fax). Telefonul, faxul şi conexiunile de internet vor fi plătite de către Antreprenor, in limite rezonabile.

2.3 Asigurarea conditiilor de trai pentru personalul constructorului Constructorul va oferi cazare si masa personalului propriu si angajatilor pentru munca in constructii.

3. REABILITAREA – RECONSTRUCŢIA ŞI CONSOLIDAREA IMOBILULUI3.1 Lucrari pentru dezvoltarea amplasamentului3.1.1 Demolarea structurilor existenteO parte din structurile existente nu sunt in folosinta (turnul) si vor fi demolate parţial şi consolidate cu anumite coşuri şi centuri de beton în cadrul acestui Contract.Trebuie inteles faptul ca toate structurile ce urmeaza a nu fi folosite in viitor (conform proiectului elaborat), urmeaza sa fie demolate in cadrul acestui Contract, fie ca aceste structuri sunt sau nu prezentate pe desene.Lucrarile de demolare necesare vor presupune demolarea completa a unor structuri mentionate, pina la o orice adancime necesara, precum si colectarea si transportul molozului la groapa de gunoi autorizată.3.1.2 Strazile si caile de accesDupa incheierea fazei de execuţie, se vor efectua lucrari generale de amenajare a incintei, in conformitate cu proiectul tehnic din oferta sa tehnica si pe baza planurilor de amenajare aprobate.Ofertantul poate propune un alt plan de amenajare, daca acesta corespunde mai bine proiectului sau.

40

Lucrarile vor include, dar fara sa se limiteze, urmatoarele: constructia tuturor strazilor, cailor de acces, trotuarelor, parcarilor, imprejmuirilor, portilor de acces, nivelarea terenului, amenajarea spatiului verde la nivelul de echilibru cu constructiile castelului, asa cum sunt prezentate in proiectul aprobat.Toate lucrarile propriu-zise vor fi pana la limitele amplasamentului definitiv al castelului.

3.2 Lucrarile electrice/echipament electricTot echipamentul electric si de control care poate fi necesar pentru functionarea automata a sistemuluiTotul va fi in concordanta cu proiectul aprobat al Antreprenorului, a standardelor si codurilor de practica in vigoare.Lucrari necesare:- Lucrari civile:

• Toate lucrarile de demolare si terasament care sunt necesare.

• Constructia de noi structuri noi in intregime, asa cum este descris.

- Lucrarile mecanice/echipamentul mecanic

• Procurarea si instalarea echipamentului necesar, inclusiv furniturile si accesoriile aferente

• Procurarea si instalarea conductelor necesare de orice tip si material si pentru orice folosinta.

• Orice alta dotare sau echipament pot fi necesare.

- Lucrarile electrice/echipament electric

Tot echipamentul electric si de control care poate fi necesar pentru functionarea automata a sistemului

Totul in concordanta cu proiectul aprobat, a standardelor si codurilor de practica in vigoare.

3.3 Reabilitarea cladirilor si a dotarilor interioareCa o cerinta generala, toate structurile si cladirile din cadrul limitelor de proprietate vor fi reabilitate si reconditionate.Acest capitol acopera reabilitarea Cladirii Administrative, cladirea de depozitare si in general toate cladirile si structurile care nu au fost cuprinse in alta parte.Reabilitarea se va face respectand normativele, standardele nationale si alte reglementari privind lucrarile civile si arhitectura in vigoare.Se va considera reabilitarea atat exterioara cat si interioara a cladirilor, precum si imediata vecinatate a acestora.Lucrarile de reparatii/renovare cuprinse in reabilitare se refera la tencuieli, zidarii, vopsitorii, zugrăveli, tâmplarie, dulgherie (sarpante), pardoseli, tavane, scari, izolatii termice, hidroizolatii, balustrade si orice alte lucrari de orice natura: beton, metal, lemn, etc.Se vor inlocui in totalitate instalatiile interioare termice, sanitare (alimentare cu apa, canalizare), electrice. De asemenea se vor prevedea instalatii corespunzatoare de conditionare a aerului si ventilare pentru fiecare cladire ce adaposteste personal de deservire.Se va proiecta si realiza un sistem de incalzire la cladirile care necesita acest lucru; Sistemul va cuprinde inmagazinarea combustibilului, echipamentul (echipamentele) de producere a energiei termice si a apei calde, reteaua de distributie, corpuri de incalzire, armaturi si fitinguri necesare. Corpurile de incalzire vor fi prevazute cu robineti termostatati pentru reglarea temperaturii mediului ambiant al incaperilor.Toate lucrarile vor fi in concordanta cu cerintele tehnice date in proiectul tehnic.

41

3.4 Lucrari electriceLucrarile electrice, legate de functiile de operare si control ale diverselor echipamente si structuri, reprezinta parti de lucrari ce apatin respectivelor componente si sunt definite de sectiuni specifice.Aceasta sectiune se refera la lucarile electrice ce nu sunt definite in alta parte.Lucrarile vor include toate terasamentele; lucrarile civile, de artitectura, finisaje si confectii metalice; procurarea si instalarea intregului echipament inclusiv toate legaturile, asa cum este necesar.3.4.1 Grup electrogen dieselGrupul electrogen asigura o alimentare cu energie electrica alternativa in cazul caderilor de tensiune de la reteaua principala.Evaluarea puterii necesare va fi parte integranta din proiectul de execuţie.

- Sa porneasca si sa treaca consumatorii de pe retea pe generator in mod automat in maxim 10 secunde dupa caderea retelei electrice;

- Grupul sa aiba un panou de comanda care sa permita setarea valorilor maxime sau minime ale tensiunii de retea pentru care pornete grupul in limite largi.

- Grupul sa fie prevazut cu preincalzire inclusa pentru a garanta o pornire rapida inclusiv pe timp de iarna. Preincalzirea sa fie de preferat pe circuitul de lichid racire pentru a mentine in permanenta motorul la o temperatura de 35-40 °C, evitand astfel socurile termice in cazul in care motorul este solicitat sa atinga puterea maxima la cateva secunde dupa pornire;

- Sa fie dotat cu un panou de comanda care sa permita setarea orelor de functionare cu avertizare sonora si optica cand este necesar sa se faca operatii de intretinere (schimb filtru ulei, filtru aer, filtru combustibil etc.);

- In cazul in care este cu carcasa si sta afara sa fie prevazut cu usi cu incuietori cu cheie;

- Daca are carcasa, sa aiba constructiv toba de esapament in interiorul carcasei  pentru o atenuare mai eficienta a zgomotului;

- Sasiul generatorului sa fie prevazut cu suporti de cauciuc pentru a se usura instalarea si a atenua si mai mult vibratiile transmise catre podea.

- Depozit combustibil pentru grup electrogenDepozitul de combustibil va fi dimensionat astfel incat grupul electrogen sa aiba o autonomie conforma cu normativele romanesti in vigoare pentru alimentarile cu energie electrica alternative la alimentari cu apa. Depozitul va fi construit tinandu-se cont de normativele si reglementarile in vigoare cu privire la rezervoarele de carburanti.

3.4.2 Reteaua de impamantareSistemul actual de impamantare si reteaua de impamantare vor fi serios avariate in timpul fazei de constructie.Antreprenorul va realiza si construi un sistem nou si o noua retea de impamantare, in conformitate cu standardele, codurile si legislatia in vigoare in Romania.3.4.3 Iluminatul exteriorAntreprenorul va transmite spre abrobare si va construi un sistem complet de alei, precum si un sistem pentru iluminatul exterior, care sa cuprinda intreagaul Castel, pina la limitele ei de proprietate. Sistemul de iluminat stradal va fi comandat de un sistem de fotocelule.Iluminatul cladirilor sau al diverselor structuri va fi proiectat astfel incat sa permita activitati de inspectie si/sau interventie in cazuri de urgenta. 3.4.4 Instalatie de paratrăsnetAntreprenorul în baza proiectului tehnic, transmite spre aprobare si construi un sistem complet de paratraznet, in conformitate cu standardele, codurile si legislatia in vigoare in Romania.

42

3.5 Automatizare si sistem scadaAntreprenorul va proiecta si implementa un sistem automat complet, conectat la un sistem central, pentru a permite functionarea si controlul si monitorizarea in intregime a procesului de supraveghere şi evidenţă.Lucrarile vor include:

- Procurarea si instalarea tuturor senzorilor, de orice fel, asa cum este necesar.

- Toate lucrarile de legatura, inclusiv procurarea si instalarea cablurilor necesare, a fitingurilor, accesoriilor, lucrarilor de umplutura, asa cum este necesar.

- Procurarea si instalarea echipamentului de transmisie prin radio, daca si acolo unde este necesar.

- Pregatirea si adaptarea camerei centrale de control la standardele corespunzatoare pentru primirea echipamentului aprobat, inclusiv toate lucrarile civile, cum ar fi tavane false, echipament pentru controlul umiditatii si temperaturii si alte lucrari relevante.

- Procurarea, instalarea, conectarea si punerea in functiune a tuturor echipamentelor Hardware si software.

- Orice alta dotare sau echipament poate fi necesar.Totul in concordanta cu proiectul aprobat, cu standardele si codurile de practica in vigoare.

CAIET DE SARCINI

Prezentul caiet de sarcini se referă la următoarele capitole:

I. GENERALITĂŢI, STANDARDE, PRESCRIPŢII CE GUVERNEAZĂ EXECUŢIA

II. SPECIFICAŢII TEHNICEIII. ALTE PRECIZĂRI

I. GENERALITĂŢI, STANDARDE, PRESCRIPŢII CE GUVERNEAZĂ EXECUŢIA

Pentru realizarea lucrărilor de construcţii montaj descrise în documentaţie, la un standard ridicat de calitate, se vor studia cu atenţie toate piesele cuprinse în documentaţie. După studierea documentaţiei se va întocmi graficul de execuţie a lucrărilor pe specificul lor tehnologic.Respectarea condiţiilor tehnice de calitate trebuie urmărită în primul rând de şefii formaţiilor de lucru si de personalul tehnic anume însărcinat cu conducerea lucrărilor pe şantier (Responsabilul Tehnic de Execuţie – RTE, atestat MLPAT sau MLPTL sau MTCT), în cadrul activităţii sale de îndrumare şi supraveghere.Separat de acestea, se efectuează verificări :

- pe parcursul executării, pentru toate categoriile de lucrări ce compun obiectivul, înainte ca ele să devină ascunse prin acoperire cu (sau înglobare în ) alte categorii de lucrări sau elemente de construcţii;

- la terminarea unei faze de lucrări;- la lucrările ajunse în faze determinante, precizate de proiectantul general în programul de

control al lucrărilor ;

43

- la recepţia preliminară a obiectelor, ce fac parte dintr-un obiectiv.Verificările amintite mai sus se efectuează conform prevederilor proiectului şi prescripţiilor tehnice în vigoare - Normativ C 56 -85.Toate condiţiile tehnice de calitate cuprinse în prezenta lucrare sunt extrase din prescripţiile tehnice de proiectare, execuţie şi recepţie. Listele complete ale acestor prescripţii sunt cuprinse în indicatoarele de standarde şi în listele normativelor tehnice în vigoare ( publicate anual în "Buletinul Construcţiilor"). Verificarea calităţii lucrărilor se face în scopul confirmării corespondenţei acestora cu documentaţia, în limitele indicatorilor de calitate şi a abaterilor admisibile, prevăzute de acesta.Dispoziţiile de şantier, date de beneficiar prin dirigintele de şantier si prestatorul documentaţiei tehnice de proiectare (proiectant) - cu respectarea normelor legale în vigoare - au aceeaşi putere ca şi documentaţia tehnică de execuţie, din punct de vedere al verificărilor efectuate.Frecvenţele verificărilor sunt menţionate în prescripţiile tehnice. În cazuri speciale, prestatorul documentaţiei poate prevedea - în mod justificativ - mărimea acestor frecvenţe.În toate cazurile în care vreun rezultat provenit dintr-o verificare sau încercare efectuată pe parcurs, referitoare la rezistenţa, stabilitatea, durabilitatea sau funcţionalitatea lucrării, depăşeşte abaterile admisibile, prevăzute în documentaţie sau în prescripţiile tehnice, decizia asupra continuării lucrărilor nu va putea fi luată decât pe baza acordului, dat în scris de beneficiar, cu avizul proiectantului şi Inspecţiei de Stat în Construcţii, avizat de specialiştii cooptaţi în comisia de evaluare şi supraveghere a lucrărilor.Este cu desavârşire interzis a se proceda la executarea de lucrări, care să înglobeze sau să ascundă defecte ale structurilor de rezistentă sau care să împiedice accesul şi repararea corectă sau consolidarea acestora.În cazul în care verificarea se face prin sondaj (la faze de lucrări sau la recepţiile preliminare), în scopul obţinerii de date asupra corectitudinii verificărilor şi înregistrărilor efectuate pe parcurs, se va proceda astfel:- dacă un singur rezultat este necorespunzător, se mai efectuează încă un număr egal de sondaje;- dacă un singur rezultat din noua serie de sondaje este necorespunzător, toate verificările prevăzute în prescripţiile tehnice a se efectua pe parcurs trebuie refăcute cu aceleaşi metode sau cu alte metode să dea rezultate echivalente.La cererea preşedintelui comisiei de recepţie preliminară a obiectului, se va întocmi o prezentare sintetică a tuturor verificărilor şi încercărilor efectuate pe parcursul lucrărilor şi pe faze de lucrări, prezentare care trebuie să cuprindă pe scurt:- date asupra frecvenţei verificărilor şi probelor efectuate pentru fiecare tronson al obiectului, în comparaţie cu prevederile prescripţiilor tehnice;- lista încercărilor suplimentare efectuate pentru cazurile în care probele de control prescrise au dat rezultate nesatisfăcătoare, precum şi măsurile aplicate în cazurile în care aceste rezultate s-au confirmat;- lista şi descrierea sumară a remedierilor efectuate, cu arătarea succintă a cauzelor care le-au făcut necesare.Această prezentare, împreună cu documentele primare de verificare (registre de procese verbale de lucrări ascunse şi pe fişe, buletine de încercări, etc.) trebuie să furnizeze comisiei de recepţie - împreună cu sondajele sale proprii - dovada indubitabilă că lucrările executate se înscriu în condiţiile de calitate prevăzute în documentaţie şi prescripţii tehnice specifice, în limitele abaterilor admisibile.Pentru recepţia preliminară (la terminarea lucrărilor) a obiectivului de construcţii, inclusiv a instalaţiilor aferente, proiectantul va prezenta pentru examinarea de către comisia de recepţie, referatul cu privire la modul cum a fost executată lucrarea, prevăzută de reglementările în vigoare, cuprinzând precizările asupra aplicării proiectului, observaţiile sale asupra calităţii lucrărilor, punctul său de vedere asupra condiţiilor în care recepţia poate fi admisă, confirmarea

44

îndeplinirii obligaţiilor de predare a indicaţiilor asupra funcţionării normale în exploatare a obiectivului.În toate cazurile privind elementele structurale de construcţii sau instalaţii, în care aceste documente lipsesc sau consemnează verificări efectuate cu o frecventă mai mică decât cea prevăzută în documentaţie şi prescripţii tehnice sau în care rezultatele nu corespund condiţiilor de calitate prescrise, comisiile de recepţie preliminară nu pot admite recepţia decât dacă - prin încercări şi cercetări suplimentare directe şi expertize tehnice - se dovedeşte că obiectul corespunde scopului pentru care a fost documentat şi executat şi că poate fi exploatat în condiţii normale. În toate celelalte cazuri, comisia de recepţie preliminară este obligată a proceda conform reglementărilor privind efectuarea recepţiilor.Procedee de verificare - în funcţie de momentul efectuării verificărilor, acestea se referă la:

- Determinarea - prin măsurători - a corespondenţei elementelor verificate cu prevederile documentaţiei, din punct de vedere al poziţiilor, dimensiunilor şi modului de rezemare.

- Existenţa documentelor de atestare a calităţii materialelor, semiprefabricatelor şi aparatelor utilizate.

- Efectuarea încercărilor şi probelor impuse de proiect şi prescripţiile tehnice şi întocmirea documentelor cu rezultatele acestora, precum şi a proceselor verbale de lucrări ascunse.

- Examinarea existenţei şi conţinutului documentaţiilor şi proceselor verbale menţionate mai sus.

- Verificarea directă, prin sondaj şi efectuarea de încercări suplimentare, în vederea formării convingerii organelor de control şi comisiilor de recepţie asupra corectitudinii şi valabilităţii documentelor încheiate anterior.

Principalele condiţii de calitate şi verificările de efectuat sunt cuprinse pe categorii de lucrări, în „Normativul pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente“ – C 56 – 85.Execuţia lucrărilor va corespunde cu cerinţele Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare.

II SPECIFICAŢII TEHNICE:

Specificaţiile tehnice, corespunzătoare lucrărilor ce urmează a fi executate în îndeplinirea contractului de achiziţie publică, sunt prezentate în anexă şi cuprind următoarele:VOLUM I

1. OBIECT: ARHITECTURĂ - Memoriu tehnic .....................................................................................................10 pag- Planşe desenate.......................................................................................................29 pag- Din care : pentru punct control ………………………………............................1 planşă- : pentru foişor ........................................................................................1 planşă- : pentru împrejmuire.............................................................................. 1 planşă - : pentru amenajări interioare ................................................................. 4 planşe- : pentru faţade color ……………………………….............................. 4 planşe- Deviz General .........................................................................................................2 pag- Deviz Obiecte .........................................................................................................4 pag - Antemăsurătoare Corp A/B/C - consolidare structură ...........................................9 pag- Antemăsurătoare Corp B ......................................................................................18 pag- Antemăsurătoare împrejmuire-lucrări peisagistice ................................................6 pag- Antemăsurătoare arhitectură ..................................................................................8 pag- Caiet de sarcini – tencuieli şi stucaturi interioare ...............................................9 pag

Desfaceri de zidărie de cărămidă ..................................................................... 2 pag

45

Desfaceri de tencuieli interioare şi exterioare................................................... 2 pag Desfaceri de elemente componente din lemn.................................................... 2 pag Desfaceri de pardoseli reci................................................................................ 2 pag Desfaceri de piatră, cărămidă............................................................................. 3 pag Desfaceri de învelitori..........................................................................................2 pag Desfaceri tâmplărie (uşi şi ferestre).....................................................................2 pag Hidro şi termoizolaţii ........................................................................................ 6 pag Şape mortar şi beton ......................................................................................... 6 pag Reparaţii plombe cărămidă .................................................................................9 pag Reparaţii plombe piatră.................................................................................... 8

pag

Lucrări de pietrărie......................................................................................... 8 pag Pereţi gipscarton............................................................................................. 3 pag Lucrări de dulgherie ....................................................................................... 4 pag Grinzi, console, podine .................................................................................. 2 pag Învelitori ceramice ............................................................................................2 pag Pardoseli piatră ............................................................................................... 3 pag Pardoseli parchet............................................................................................ 3 pag Tâmplărie interioară lemn.............................................................................. 7 pag Tâmplărie metalică.......................................................................................... 2 pag Tâmplarie aluminiu şi geam ............................................................................. 2 pag Panouri amovibile .......................................................................................... 2 pag Confecţionare şi montaj iluminat ...................................................................... 2 pag Tencuieli interioare ............................................................................................9 pag Vopsitorii pe lemn şi metal .................................................................................8 pag Vopsitorii- ignifugare..........................................................................................2 pag Zugrăveli ............................................................................................................3 pag Alei, rigole, pavaje............................................................................................ 4 pag Sistemmatizare verticale şi săpături.................................................................. 4 pag Curăţare teren .....................................................................................................3 pag

2. OBIECT: REZISTENŢĂ- Memoriu tehnic.....................................................................................................6 pag- Antemăsurătoare Corp A/B/C...............................................................................3 pag- Antemăsurătoare Corp B- EXPERTIZA GEOTEHNICĂ A FUNDAŢIILOR:

Foto – sondaje ...................................................................................................4 pag Raport încercări de laborator ............................................................................2 pag Expertiză laborator – martor..............................................................................2 pag Raport de expertiză...........................................................................................11 pag Referat................................................................................................................3 pag Planşe desenate .............................................................................................6 planşe

3. OBIECT: INSTALAŢII TERMICE- Memoriu tehnic Corp A/B/C.................................................................................6 pag- Caiet de sarcini ....................................................................................................20 pag- Planşe desenate .................................................................................................7 planşe

46

- Antemăsurătoare Corp A/B/C ...............................................................................4 pag- Listă utilaje Corp A/B/C centrală termică.............................................................1 pag- Listă utilaje încălzire şi ventilaţie .........................................................................2 pag- Planşe desenate..................................................................................................2 planşe- Memoriu tehnic (instalaţii termice centrală frig, instalaţie ventilaţie - climatizare) 6 pag- Referat verificator .................................................................................................1 pag

4. OBIECT: REŢELE EXTERIOARE APĂ ŞI CANAL- Caiet de sarcini....................................................................................................15 pag- Program urmărire execuţie ...................................................................................2 pag- Planşe desenate...............................................................................................10 planşe- Listă utilaje............................................................................................................2 pag

5. OBIECT: INSTALAŢII SANITARE INTERIOARE- Memoriu tehnic Corp A/B/C................................................................................5 pag- Caiet de sarcini...................................................................................................17 pag- Breviar de calcul- Antemăsurătoare Corp A/B/C .............................................................................2 pag- Lista echipamente ................................................................................................1 pag- Referat verificator ................................................................................................1 pag- Memoriu tehnic .....................................................................................................lipsă- Planşe desenate .................................................................................................2 planşe

6. OBIECT: INSTALAŢII ELECTRICE- Memoriu tehnic instalaţia de legare la pământ- Memoriu tehnic instalaţia de paratrăznet- Memoriu tehnic instalaţii electrice de iluminat şi forţă.........................................9 pag- Breviar de calcul tablou general- Listă materiale instalaţii interioare curenţi slabi ...................................................1 pag- Fişă tehnică nr.1 grup electrogen- Antemăsurătoare Corp A/B/C (protecţie împotriva trăznetului şi curenţilor slabi) 1 pag- Instrucţiuni exploatare............................................................................................4 pag- Caiet de sarcini ......................................................................................................8 pag- Program control execuţie .......................................................................................2 pag- Descriere articole instalaţii electrice ......................................................................8 pag- Antemăsurătoare reţele electrice şi iluminat perimetral..........................................2 pag- Antemăsurătoare instalaţii electrice de iluminat şi forţă, Corp A/B/C...................3 pag- Instalaţii electrice:- memoriu tehnic (instalaţii electrice interioare şi exterioare, împământare, - paratrăznet, curenţi slabi) .......................................................................................9 pag- Planşe desenate ................................................................................................19 planşe- Listă materiale .....................................................................................................13 pag- Listă manopera.......................................................................................................4 pag- Listă utilaje ............................................................................................................3 pag- Listă consum ore utilaje ........................................................................................3 pag- Referat verificator .................................................................................................1 pag- Acte normative .......................................................................................................2 pag- Planşe desenate .................................................................................................7 planşe

47

7. OBIECT: LUCRĂRI DE DRUMURI- Memoriu tehnic- Antemăsurătoare

VOLUM II

- Proiect sistem de iluminat

VOLUM III

8. Obiect: Specificaţii tehnice– termosistem de faţadă– pardoseli epoxidice– sisteme de compartimentări de birouri– tâmplării– sticlă– confecţii din ghips carton - pereti si tavane suspendate– tavane acustice casetate– pardoseli flotante-pe picioruşe– mortare pentru zidarii– tencuieli interioare– şape, pardoseli– placaje– feronerii accesorii

III. ALTE PRECIZĂRI

TERMEN DE EXECUŢIE : 24 luni de la data intrării în vigoare a contractului

Observaţie: Ofertele care nu satisfac cerinţele Caietului de sarcini, precum şi a specificaţiilor tehnice aferente acestuia, se resping ca fiind neconforme.

Observaţie: În cazul în care, pe parcursul îndeplinirii contractului, se constată faptul că anumite elemente ale propunerii tehnice sunt inferioare sau nu corespund cerinţelor prevăzute în caietul de sarcini, prevalează prevederile caietului de sarcini.

Notă: - Lucrările se vor executa în limita fondurilor anuale alocate de la bugetul de stat pe bază de comandă şi grafic de lucrări. - Demolările necesare a se executa în cadrul obiectivului, precum şi evacuarea şi transportul materialelor rezultate în urma respectivelor operaţiuni, sunt în sarcina exclusivă a executantului, fără costuri suplimentare din partea autorităţii contractante.

ÎNTOCMIREA ŞI DECONTAREA SITUAŢIILOR DE LUCRĂRI

a) Întocmirea situaţiilor de lucrări se va face pentru lucrările real executate. b) Decontarea situaţilor de lucrări:

b.1 Decontarea situaţiilor de lucrări se va face după confirmarea acestora de către dirigintele de şantier.

48

b.2 Decontarea situaţiilor de lucrări se va face în limita creditelor bugetare aprobate şi deschise cu această destinaţie. b.3 Factura fiscală se va emite în termen de maxim 10 (zece) zile de la data confirmării situaţiilor de lucrări, de către dirigintele de şantier. b.4 Coeficienţii de recapitulaţie cuprinşi în Devizul - Ofertă prezentat vor fi aceiaşi pe tot parcursul execuţiei lucrărilor. Nu se acceptă modificări ale coeficienţilor de recapitulaţie, iar preţurile rămânând ferme conform ofertei.MODALITĂŢI DE PLATĂ:Plata se face cu ordin de plată prin Trezorerie, în termen de maxim 15 zile de la data înregistrării facturii fiscale la registratura beneficiarului în limita creditelor bugetare aprobate şi deschise cu aceasta destinaţie.Dacă achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 zile de la expirarea perioadei convenite, atunci dreptul executantul are dreptul de a sista executarea lucrărilor sau de diminua ritmul execuţiei şi de a beneficia de reactualizarea sumei de plată la nivelul corespunzător zilei de efectuare a plăţii. Imediat ce achizitorul îşi onorează restanţa, executantul va relua executarea lucrărilor în cel mai scurt timp posibil.CONDIŢII MINIME DE CALITATE:Ofertantul va răspunde pentru calitatea lucrării angajându-se să execute lucrările conform normativelor în vigoare şi specificaţiilor tehnice.CONDIŢII DE PSI ŞI PROTECŢIA MUNCII:Executantul este pe deplin răspunzător cu activitatea de protecţia şi stingerea incendiilor, precum şi pe linie de protecţia muncii pentru personalul propriu.Regulile obligatorii referitoare la condiţiile de muncă şi de protecţie a muncii, care sunt în vigoare la nivel naţional şi care trebuie respectate pe parcursul îndeplinirii contractului de lucrări pot fi obţinute de la Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (str. Dem. I. Dobrescu nr. 2 - 4 sectorul 1 Bucureşti ( www.mmssf.ro)) sau Inspectoratul Teritorial de Muncă.

49

STUDIU PRIVIND VALOAREA

ISTORICO - ARHITECTURALĂ ŞI URBANISTICĂ

A IMOBILULUI DIN

STR. G-RAL CANDIANO POPESCU, NR. 6, SECTOR 4,

BUCUREŞTI

„CASTELUL DE APA”

autor:

arh. ing. AURORA TARŞOAGĂ, specialist atestat M.C.C.

coautori:drd.arh. HORIA RADU MOLDOVAN

arh. RADU MIHAIL TRAUSAN

beneficiar:

OFICIULUI NAŢIONAL PENTRU CULTUL EROILOR

IULIE 2007

50

CUPRINS

1. OBIECTUL STUDIULUI ŞI METODA DE ABORDARE

1.1. Localizarea imobilului şi identificarea corpurilor de clădire

1.2. Scopurile şi metoda de studiu

2. REGIMUL JURIDIC DE PROTECŢIE

3. EVOLUŢIA ISTORICĂ A ŢESUTULUI URBAN

3.1. Prezentarea generală a evoluţiei istorice a ansamblului Parcului Carol I

3.2. Analiza comparată a ţesutului urban pe baza planurilor istorice ale oraşului

3.2.1. Zona în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

3.2.2. Zona în prima jumătate a secolului al XX-lea

4. CONCEPŢIA ARHITECTURALĂ A CONSTRUCŢIILOR. CERCETARE ISTORICĂ

ŞI ARHITECTURALĂ

4.1. Cercetarea bibliografică

4.2. Surse ale concepţiei arhitecturale ale Castelului de apă

4.3. Cercetarea iconografică

4.4. Date cu privire la modul de utilizare al construcţiilor Castelului de apă

4.5. Descrierea concepţiei arhitecturale a construcţiei

4.5.1. Corpul A

4.5.2. Corpul B

4.5.3. Corpul C

5. EVALUARE GLOBALĂ

5.1. Valoarea de vechime şi autenticitate. Criteriul vechimii

5.2. Valoarea urbanistică, arhitecturală şi plastică

5.3. Valoarea de unicitate / raritate

5.4. Valoarea memorial – simbolică

5.5. Concluzii

6. CONCLUZII. RESTRICŢII ŞI PERMISIVITĂŢI

7. BIBLIOGRAFIE

Surse bibliografice

51

Surse cartografice

Surse juridice

1. OBIECTUL STUDIULUI ŞI METODA DE ABORDARE

1.1. Localizarea imobilului şi identificarea corpurilor de clădire (planşa 1)

Obiectul prezentului studiu este reprezentat de cercetarea valorii culturale a imobilului

situat pe frontul de nord-vest al străzii G-ral Candiano Popescu, nr. 6, sector 4,

Bucureşti parte a complexului Parcului Carol I, acest din urmă imobil fiind situat în Piaţa

Libertăţii, sectorul 4. Ansamblul din care face parte obiectul studiului este delimitat de:

Piaţa Libertăţii, str. G-ral Candiano Popescu, Calea Şerban Vodă, str. Cuţitul de Argint

şi str. dr. Constantin Istrati.

Imobilul studiat este compus dintr-o parcelă de formă dreptunghiulară şi o construcţie

formată din trei corpuri:

Corpul A, plasat în partea de sud-vest a ansamblului, având un regim de înălţime

de P+1 niveluri şi adăpostind în prezent funcţiuni administrative (birouri);

Corpul B, plasat central – ca zonă de legătură şi articulare între corpurile A şi C,

având un regim de înălţime P+5 (cf. planului topografic anexat) şi adăpostind

fostul rezervor de apă;

Corpul C, plasat în zona de nord est a ansamblului, având un regim de înălţime

de P+2 niveluri şi adăpostind, ca şi corpul A funcţiuni de natură administrativă

(respectiv birouri).

Analiza construcţiilor va viza integral ansamblul fără ierarhizarea componentelor

acestuia.

1.2. Scopurile şi metoda de studiu

Prezentul studiu îşi propune stabilirea valorii (resursei) culturale a corpurilor de clădire

în relaţie cu parcela pe care o ocupă şi cu ţesutul urban adiacent, precum şi raportul

dintre conservarea acestor valori şi dezvoltarea viitoare a imobilelor, pe baza criteriilor

de specialitate:

evaluarea calităţilor istorice, arhitecturale şi urbanistice ale ţesutului urban în care se

găseşte imobilul studiat precum şi valoarea relaţiei existente între clădirile şi

amenajările peisajere din vecinătate;

măsura în care se integrează imobilul în ţesutul urban învecinat prin evidenţierea

valorile istorice, urbanistice, peisajere, arhitecturale şi plastice;

evaluarea calităţilor istorice, arhitecturale şi urbanistice ale imobilului în vederea

stabilirii părţilor de construcţie valoroase;

identificarea şi stabilirea condiţiilor pe care ar trebui să le îndeplinească intervenţia

solicitată asupra imobilului respectiv.

52

În cadrul analizei vor fi puse în discuţie din punct de vedere al criteriilor enumerate

anterior toate cele trei corpuri de clădire identificate.

Evaluarea se fundamentează pe:

informaţiile cuprinse în literatura primară – documentele de arhivă – incluzând în

această categorie şi analiza evoluţiei modului de ocupare a parcelei pe baza

planurilor istorice ale oraşului.

informaţiile cuprinse în literatura secundară – materiale aparţinând literaturii de

specialitate (istoria arhitecturii, istoria evoluţiei urbanistice a oraşului Bucureşti etc.)

analiza situaţiei existente în prezent in situ, situaţie abordată prin releveul corpurilor

de clădire şi documentarul fotografic detaliat al acestora.

Totodată, pentru formularea unor concluzii coerente privind restricţiile şi permisivităţile

care privesc intervenţiile ulterioare asupra corpurilor de clădire, se va pune în discuţie,

pe baza criteriilor specifice domeniului, şi contextul urbanistic din aria de influenţă a

obiectului prezentului studiu, precum şi relaţiile dintre cele două.

53

2. REGIMUL JURIDIC DE PROTECŢIE

În conformitate cu Lista Monumentelor Istorice a Municipiului Bucureşti - 20041, imobilul

care face obiectul prezentului studiu nu are statutul de monument istoric. Acesta intră

însă în raza de protecţie a unor monumente istorice:

Parcul Carol I (imobil situat în Piaţa Libertăţii, sectorul 4, delimitat de: Piaţa

Libertăţii, str. G-ral Candiano Popescu, Calea Şerban Vodă, str. Cuţitul de Argint

şi str. dr. Constantin Istrati) are statutul de monument istoric fiind consemnat la

poziţia 1303, cod B-II-a-A-19016, fiind semnificativ pentru patrimoniul cultural

naţional.

Uzina electrică Filaret2 consemnată în L.M.I. cu codul B-II-m-B-19461, adresa

poştală Str. Popescu Candiano g-ral, nr. 2, sector 4 şi datată la sfârşitul secolului

al XIX-lea.

În conformitate cu P.U.G. Director pentru Municipiul Bucureşti (elaborat în 1992) Parcul

Carol I deţine statutul de Zonă plantată de importanţă municipală, iar prin P.U.Z. Zone

construite protejate (parte componentă a P.U.G. Director pentru Municipiul Bucureşti),

acesta este inclus în Zona Protejată nr. 82 (Parcul Carol I) - parcuri istorice - subzona

V1c. La rândul său, imobilul obiect al prezentului studiu, este inclus în zona protejată

sus-amintită.

În Lista Monumentelor Istorice, Municipiul Bucureşti, 2004, cu excepţia grădinilor

conacelor sau palatelor, există doar următoarele parcuri şi grădini clasate ca poziţii

individualizate: Parcul Ioanid (B-II-a-A-18300), Grădina Icoanei (B-II-a-A-18301), Parcul

Plumbuita (B-II-a-B-18444), Grădina Botanică (B-II-a-B-18508), Parcul Herăstrău (B-II-

a-A-18802), Parcul Kiseleff (B-II-a-B-18982) şi Grădina Cişmigiu (B-II-a-A-19655).

1 *** Lista Monumentelor Istorice, actualizată şi aprobată prin Ordinul nr. 2314 / 2004, al ministrului culturii şi cultelor, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 646 bis / 16 iulie 2004 vol. I, municipiul Bucureşti, Bucureşti 2004.2 Radu Olteanu, Bucureştii în date şi întâmplări, pag. 323, "1907 Începe construirea Uzinei electrice de la Filaret. La începutul secolului al XX-lea, în Bucureşti erau 53 de centrale electrice, instalate în special la unele mori (Assan, Olmazu ş.a.) şi fabrici."

54

3. EVOLUŢIA ISTORICĂ A ŢESUTULUI URBAN

3.1. Prezentarea generală a evoluţiei istorice a ansamblului Parcului Carol I3

Situl în suprafaţă de 36 ha pe care a fost amenajat Parcul Carol I, este menţionat în

documentele istorice şi mai târziu şi în cele cartografice ca o întinsă suprafaţă ocupată

de vii şi culturi agricole, situată în partea de sud-vest a oraşului. În cele două ediţii ale

planului oraşului Bucureşti (cea din 1846 şi cea din 18524) consemnează în actualul

perimetru al Parcului Carol I, o zonă inundabilă de câmpie şi „grădini potagere” aflată în

proprietatea Mitropoliei, a Mitropolitului Filaret (de unde şi denumirea de „Chimpul

Philaret”), precum şi o zonă situată pe cornişa sudică a Dâmboviţei, care susţine limitele

dinspre est şi sud ale zonei, cu parcele plantate cu vii în proprietatea unor locuitori ai

Bucureştiului5. Această porţiune din cornişa Dâmboviţei reprezintă o particularitate de

relief alcătuită din dealul Filaret – dispus în lungul laturii sud-estice, precum şi dintr-o

porţiune a drumului istoric care leaga Bucureştiul de Giurgiu, şi care ajunge cu traseul

său pe latura ce susţine partea sudică a zonei studiate. Latura sudică, limitată de o

porţiune a drumului istoric spre Giurgiu, cunoscut sub numele de Podul Beilicului sau

Calea Şerban Vodă6, este relaţionată perioadei de domnie a lui Radu Şerban, de al

cărui nume va rămâne legat şi de denumirea heleşteului7 amenajat prin grija sa în zona

actualului parc Carol I, heleşteu ce figurează şi pe planurile Borroczyn din 1846 şi 1852

(planşele 3 şi 4).

În anul 1792 Mitropolitul Filaret al II-lea construieşte un monumental chioşc din

marmură albă, cu o terasă amenajată la etaj, în care sunt captate patru izvoare din

dealul alăturat, şi care este denumit de atunci dealul Filaret, unde este amenajată

„Grădina Filaret”, cunoscută şi sub numele de „Câmpia Filaret”. Ulterior, în anul 1843,

3 Parte din datele istorice generale privind evoluţia zonei Parcului Carol I au fost preluate din lect. dr. arh. Valeriu-Eugen Drăgan, „Studiu istoric pentru Parcul Carol I. Imobil situat în Piaţa Libertăţii, sectorul 4, delimitat de: Piaţa Libertăţii, str. G-ral Candiano Popescu, Calea Şerban Vodă, str. Cuţitul de Argint şi str. dr. Constantin Istrati. Analiza valorilor culturale ale imobilului şi ale zonei învecinate. Reguli generale de intervenţie pentru conservarea valorilor culturale şi integrarea în zonă.”4 Planul „Rudolf Borroczyn” (1846) – („Planul Bucureştiului ridicat şi nivelat din porunca D-lui Mare Vornic al Departamentului Trebilor din Năuntru Barbu Ştirbei după întocmirea Secţiei Inginereşti sub direcţia specială a Maiorului baron Rudolf Artur Borozin în zilele Prea Înaltului Domn Stăpânitor Gheorghe Dimitrie Bibescu V.V.”. Scara 1:1000 (măsurat în stânjeni?)) şi Planul „Rudolf Borroczyn” (1852) – („Planul Bucureştiului – Ridikat, tras chi publikat – din porunca prea înăltzatului domn stăpânitor Barbu Dimitrie Ştierbei V.V. de Maior Baron Rudolf Artur Borroczyn – 1852” – scara 1:10.000 (măsurat în stânjeni)).5 Spre exemplu „Viile D-lui Ţucăr”, „Viile lui Ivan Tabacu”, „Viile lui Iordache Precupeţu” etc.6 Traseul apare menţionat cu această denumire într-un hrisov din 3 martie 1631, la fel ca şi mahalaua din vecinătate.7 Radu Olteanu, op. cit., pag. 30. "1602, August Începe domnia lui Radu Şerban, care, în primul an de domnie, duce lupte cu tătarii, care vroiau să-l reinstaleze în scaun pe moldoveanul Simion Movilă, ceea ce are ca urmare o nouă prădare a Bucureştiului. Deşi, ca alţi urmaşi ai lui Mihai Viteazul, preferă Târgoviştea drept cetate de scaun, domnitorul nu neglijează nici Bucureştiul, unde va construi şi el un pot peste Dâmboviţa, în drumul spre Giurgiu, numit într-un hrisov din 3 martie 1631 podul Şerban-Vodă, nume pe care îl va lua şi îl va menţine atât spre Giurgiu, cât şi mahalaua vecină acestui pod. Tot el va amenaja şi heleşteul care, de asemenea, îi va purta numele, din zona actualului parc Carol."

55

pe această câmpie, Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, A. G. Golescu şi Christian Tell

întemeiază societatea „Frăţia”, nucleul premergător Revoluţiei de la 1848.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, terenul intră treptat în proprietatea primăriei,

care începe să facă investiţii în această parte a oraşului. Ultima anexă a

Regulamentului Organic (1831) – respectiv „Regulament pentru starea sănătăţii şi paza

bunei orânduieli în poliţia Bucurescilor”, prevede la articolul 34, pentru prima dată,

intenţia ca pe terenul „din josul Mitropoliei, în livada lui Filaret” să fie amenajată una din

cele trei „pieţe obşteşti pentru plimbarea publicului”. În acest scop este prevăzută

asanarea bălţii existente pe sit la momentul respectiv şi plantarea vegetaţiei necesare.

În timpul Revoluţiei de la 1848, „Câmpia Filaret”, unde se desfăşoară marile întruniri din

11/23 şi 15/27 iunie, este denumită „Câmpia Libertăţii” de către guvernul provizoriu, în

amintirea acestor momente istorice. Locul îşi va păstra această titulatură până târziu în

perioada comunistă.

Mai târziu, în anul 1863 este demolat chioşcul construit de Mitropolitul Filaret al II-lea şi

renovat ulterior de Mitropolitul Filitti. Acesta ajunsese într-o stare avansată de

degradare şi în pericol de prăbuşire. Tot în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

„Grădina Filaret” devine unul dintre locurile preferate de petrecere a timpului liber pentru

bucureşteni, chestiune care începe să se reflecte tot mai atent în preocupările Primăriei.

Caracterul de agrement al parcului are o puternică tradiţie şi persistă sub diferite forme

până în prezent. Din anul 1864, edilii bucureşteni încep să ia în discuţie amenajarea

unui parc public în această zonă a oraşului, iar din documentele de arhivă reiese că

arhitectul oraşului, Kuschnovschi, a elaborat chiar un proiect în acest sens. În 1870, pe

locul fostului chioşc din „Grădina Filaret”, primarul capitalei din acel moment, George

Grigore Cantacuzino „Nababul”, ridică o altă fântână, păstrată până în prezent,

cunoscută ca „Fântâna George Gr. Cantacuzino”.

Intenţiile de amenajare a unui parc public sunt din nou afirmate de primarii care s-au

succedat la conducerea municipalităţii în deceniul opt, pentru ca abia în anul 1894 să fie

enunţată ideea unui „parc rustic municipal”.

Cu prilejul aniversării a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I, 25 de ani de la

proclamarea Regatului şi 1800 de ani de la venirea primilor colonişti romani8, se ia

decizia de a organiza o mare expoziţie, denumită „Expoziţia generală română”9.

Comisarul general al expoziţiei a fost dr. C. I. Istrati, devenit ulterior primar al

Bucureştiului. În documentele pregătitoare ale expoziţiei, se menţiona dorinţa primăriei

de a asigura oraşului un parc public amenajat: „Cu ocazia executării parcului expoziţiei

8 Carmen Popescu, Le style national roumain. Consruire une nation a travers l’architecture 1881-1945, pag. 137.9 Iniţiative de acest gen au existat şi anterior. Spre exemplu, în anii `60 ai secolului al XIX-lea, Euric Vinterhalder îi sugera domnitorului Alexabdru Ioan Cuza acelaşi “Câmp al Libertăţii” ca loc de desfăşurare al unei expoziţii naţionale, cu un caracter pronunţat spre prezentarea produselor şi realizărilor industriale. Vezi Nicolae Şt. Noica (coord.), Bucureştii în imagini în vremea lui Carol I. Expoziţiunea Generală română din 1906, vol. 3, pag. 5.

56

să se prevadă un loc special, care va putea servi în viitor pentru diferite serbări

populare”. Totuşi, amenajarea expoziţiei şi a parcului care urma să o adăpostească nu

este o simplă intervenţie edilitară şi mai degrabă un act cu adânci semnificaţii politice.

Acesta nu este un gest menit să reunească elemente care să pună în lumină trecutul şi

prezentul României, ci unul care are adânci rădăcini în ideologiile naţionaliste: „scopul

său adevărat este acela de a prefigura viitorul naţiunii – România unificată, visul tuturor

românilor”10

Proiectul general al parcului aparţine peisagistului francez E. Redont11 (cu 10 ani mai

devreme autor şi al celebrelor parcuri Bibescu - Romanescu din Craiova, al parcului din

Caracal şi al familiei Coţofeanu din Coţofeni, jud. Dolj).

Noul parc, care se va purta numele de „Parcul Carol I” până după cel de al doilea

război mondial (şi reluat după Revoluţia din 1989), este inaugurat în 1906 pentru

„Expoziţia generală română”. Lucrările de amenajare ale celor 36 ha. au început în

septembrie 1905 la ideea lui Take Ionescu şi au implicat asanarea unei importante

suprafeţe mlăştinoase din partea inferioară a actualului parc, fapt care a condus la

realizarea lacului. Au fost plantaţi cu acest prilej 4.206 de arbori mari, 5.983 de conifere,

48.215 de arbuşti diferiţi şi 49.200 de plante forestiere, 8.400 de specii de flori şi 98.950

de plante înflorite12. Din data de 6 iunie şi până la 23 noiembrie 1906, în parcul din

„Dealul Filaret”, numit de atunci „Parcul Carol I”, se desfăşoară „Expoziţia generală

română”. Inaugurarea a avut loc la „Arenele romane”, în prezenţa regelui, a ministrului

Domeniilor, I. Lahovary, precum şi a comisarului general al expoziţiei, dr. C.I. Istrati. Cu

acest prilej se semnează un act constitutiv, pe pergament, de către rege, familia regală,

mitropoliţi şi episcopi, miniştri şi alte persoane oficiale. Momentul inaugural a fost onorat

şi de o delegaţie a primăriei din Roma, care a oferit oraşului Bucureşti o copie în bronz,

cu soclul de marmură, a Lupoaicei capitoline.

Arhitectul Ştefan Burcuş este autorul Planului General al Expoziţiei jubiliare din 1906,

care avea să se desfăşoare în noul parc proiectat de E. Redont, iar inspectorul lucrărilor

a fost arhitectul Ion D. Berindei, personalităţi ale perioadei de început a arhitecturii

româneşti moderne.

Concepţia generală a expoziţiei a presupus realizarea şi organizarea unui număr

însemnat de pavilioane, majoritatea proiectate într-o arhitectură de inspiraţie

tradiţională, de arhitecţii Ştefan Burcuş şi Victor Ştefănescu, sub conducerea cărora au

lucrat mai mulţi arhitecţi, sculptori şi ingineri: Alexandru Zagoritz, Dimitrie Hârjeu, I. D.

Traianescu, Grigore Cerchez, Dimitrie Maimarolu, Elie Radu, Dimitrie Paciurea, Carol

Storck, F. Schmidts, Scarlat Petculescu etc.

Dintre clădirile realizate iniţial, în prezent se mai păstrează următoarele: „Arenele

romane” (teatru în aer liber cu o capacitate de 5.000 de locuri, construit de arhitectul

10 Ibidem.11 Cf. Paul Constantin, Dicţionar universal al arhitecţilor, pag. 270-271, Redont E. (sfârşitul sec. 19 - începutul sec. 20), arhitect peisagist francez. Elev al peisagistului francez Ed. Andre.12 Nicolae Şt. Noica, op. cit. pag. 6.

57

Leonida Negrescu şi inginerul Elie Radu), „Castelul de apă” sau „Turnul lui Ţepeş

Vodă”, obiect al prezentului studiu (un castel de apă proiectat de arhitectul Victor

Ştefănescu13 în colaborare cu inginerii Petculescu şi L. Schindl14, şi realizat ca o clădire

pitorească ce imaginează o posibilă reconstituire a cetăţii Poenari din Argeş, presupusă

reşedinţă a lui Vlad Ţepeş), două statui de „giganţi”, care alcătuiau grupul statuar „Grota

giganţilor”, operă a sculptorilor Dimitrie Paciurea şi Filip Marin (amplasată iniţial în faţa

unei peşteri artificiale în mijlocul căruia era un bazin cu apă şi care cuprindea şi statuia

„Nimfa adormită” a lui Carol Storck (strămutată în prezent în parcul Herăstrău)), biserica

„Cuţitul de argint”, replică a bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi, realizată după

proiectul lui Nicolae Ghica Budeşti (separată în prezent printr-un gard masiv din beton

de restul parcului din care făcea parte iniţial).

Caracterul comemorativ al parcului se conturează în anul 1919 şi este continuat în

perioada postbelică. Ecou al expoziţiei jubiliare din 1906, ca expresie a sentimentului

naţional – stimulat de victoria de după primul război mondial şi de încheierea procesului

politic de reîntregire a ţării – se naşte ideea edificării unui Panteon al neamului. Iniţiativa

de amplasare pe platforma superioară, în faţa Muzeului Militar Naţional – pe locul

actualului „Monument al Eroilor” (fostul Mausoleu) - a unui „Panteon al eroilor neamului”

avea să fie consfinţită în anul 1919, prin decretul regal semnat de regele Ferdinand.

Funcţiunea comercială adăpostită de parc se va menţine până în deceniul al patrulea al

secolului al XX-lea. Astfel, în septembrie 1921, în Parcul Carol I sunt refăcute vechile

pavilioanele ale expoziţiei jubiliare din 1906 şi se construiesc încă 14 noi pavilioane,

pentru a se organiza – prima dată după Marea Unire – „Expoziţia industrială” la care

aveau să participe firme comerciale din ţară şi din străinătate. În anul 1923 se

înfiinţează Muzeul Militar Naţional după planurile inginerulului Grant, în pavilionul

„Palatul artelor”, construit cu prilejul expoziţiei jubiliare din 1906, după planurile lui

Ştefan Burcuş şi Victor Ştefănescu, pe platforma superioară a parcului. La data de 17

mai 1923, din iniţiativa Societăţii Mormintelor Eroilor, condusă de regina Maria, are loc

dezvelirea monumentului „Mormântul Eroului Necunoscut” (operă a sculptorului Emil

Willy Becker) pe amplasamentul din faţa Muzeului Militar Naţional, manifestare la care

participă familia regală, membrii guvernului şi cei ai corpului diplomatic. În 1935 este

inaugurată prima ediţie a expoziţiei urbanistice anuale „Luna Bucureştiului”15, organizată

în Parcul Carol I, la sugestia primarului Alexandru G. Donescu. Toate aceste iniţiative

au contribuit la menţinerea caracterului funcţional comercial al zonei parcului Carol I.

13 Carmen Popescu, op. cit., pag. 143. Autoarea vorbeşte doar despre Ştefănescu necitându-i şi pe ceilalţi doi ingineri care apar în restul surselor bibliografice. Totodată modelul cetăţii Poienari apare în discuţie relaţionat cu numele lui Ştefănescu, în acest sens fiind citată declaraţia din 1995 a nepotului acestuia (idem, nota 35, pag. 152).14 Narcis Dorin Ion, Bucureşti. În căutarea micului Paris, pag. 119.15 Următoarele cinci ediţii ale manifestării „Luna Bucureştiului” se vor desfăşura anual în aceeaşi perioadă în noul parc Carol al II-lea (actualul parc Herăstrău). „Luna Bucureştiului” reprezinta o manifestare complexă, cu importante implicaţii şi acţiuni economice, sociale, culturale, care era considerată „o adevărată binefacere pentru comerţul şi industria bucureşteană”. Cf. Valeriu Eugen Drăgan, op.cit.

58

În intervalul de timp scurs între expoziţia jubiliară din 1906 şi expoziţia urbanistică „Luna

Bucureştiului” din 1935, numeroase pavilioane expoziţionale se degradează unele

dintre acestea chiar dispărând. Aşa este şi cazul clădirii care a adăpostit iniţial „Muzeul

Tehnic Prof. Ing. Dimitrie Leonida”, înfiinţat în anul 1909 de către ilustrul om de ştiinţă

român al cărui nume îl poartă. În iunie 1938, „Muzeul Militar Naţional” este distrus ca

urmare a unui incendiu, iar după cutremurul din 1940 este demolat în întregime,

eliberând în felul acesta perspectiva spre cornişă.

În timp vor dispare şi alte pavilioane realizate cu prilejul celor două expoziţii, iar locul lor

va fi luat de o vegetaţie ajunsă în prezent la maturitate, întreţinută mai mult sau mai

puţin riguros. Se poate vorbi în acest moment de structurarea caracterului predominant

de agrement al acestui parc, caracteristică susţinută şi de potenţialul cultural pe care îl

deţine complexul „Arenele romane”.

Ideea realizării unui mausoleu închinat memoriei eroilor din primul război mondial este

reluată la începutul anilor ’40, când se organizează un concurs în acest sens. Tema

este reluată şi după instaurarea puterii comuniste, iar modificările care se aduc în

ansamblul parcului urmăresc traseele generale anterioare, dar accentuează caracterul

de ax monumental dominant, necesar pentru susţinerea schimbării funcţiunii parcului,

dintr-un la spaţiu cu caracter expoziţional, comercial şi de agrement într-un spaţiu cu un

pronunţat caracter comemorativ. Astfel, în noaptea de 22 / 23 decembrie 1958,

monumentul „Mormântul Eroului Necunoscut” este demontat şi strămutat la Mausoleul

de la Mărăşeşti. Pe amplasamentul acestuia, la 30 decembrie 1963 este inaugurat

edificiul denumit de puterea comunistă „Monumentul Luptei pentru Libertatea Poporului

şi a Patriei, pentru Socialism”16 (actualul „Monument al eroilor”), realizat după proiectul

arhitectului Nicolae Cucu şi un colectiv al Institutului „Proiect-Bucureşti”, condus de

arhitectul Horia Maicu.

După 1989, în Parcul Carol I se fac unele gesturi reparatorii, cu valoare simbolică. În

1990, „Monumentul Luptei pentru Libertatea Poporului şi a Patriei, pentru Socialism” se

debarasează de semnificaţia comunistă, prin schimbarea denumirii în cea de:

16 Amplasat pe cornişa superioară din partea de sud a parcului, pe locul în care se aflau „Muzeu Militar Naţional”, fostul „Palat al Artelor” şi „Mormântul Eroului Necunoscut”; „Monument al eroilor” cu funcţiune de mausoleu are o bază circulară deasupra căreia se înalţă cinci arce elansate, de 48,0 m. înălţime, placate cu granit roşu, care domină axul principal al parcului. Spaţiul interior de la baza sa reprezintă o rotondă placată cu granit roşu şi cu o boltă din mozaic auriu, unde se aflau mormintele lui Gh. Gheorghiu-Dej, dr. Petru Groza şi dr. C.I. Parhon. În semiciclul din jurul monumentului sunt realizate cripte în care fuseseră depuse rămăşiţele pământeşti ale unor militanţi, pentru socialism, printre care: Lucreţiu Pătrăşcanu şi C. Dobrogeanu-Gherea, iar în partea dreaptă a monumentului se află un hemiciclu pentru urnele funerare ale altor militanţi. Pe terasa superioară a mausoleului se află o amforă din granit în care ardea o flacără de veghe. Cu ocazia realizării sale, în parc au loc ample lucrări, pe de o parte pentru modificările impuse de amplasarea „Mausoleului”, iar pe de altă parte pentru modernizarea, necesară în parte parcului după circa 60 de ani. Ambele categorii de intervenţii au condus la accentuarea ideilor compoziţionale iniţiale, având un oarecare caracter de restaurare peisajeră. Astfel, a fost reamenajată intrarea dinspre piaţă; s-a modificat lăţimea aleii monumentale şi a fost materializat axul compoziţional principal al parcului, prin construirea unui pod de 134,0 m. lungime.

59

„Monumentul eroilor”; iar osemintele depuse în „Mausoleu” sunt deshumate, iar spaţiul

rotondei adăposteşte pentru o vreme o expoziţie cu obiecte care aparţinuseră

dictatorului Ceauşescu. În 26 octombrie 1991, monumentul „Mormântul Eroului

Necunoscut” este readus de la Mărăşeşti, însă este amplasat pe axul monumental al

platformei inferioare şi nu pe amplasamentul iniţial de pe platforma din faţa

„Monumentul eroilor”. Începând cu 1992 Parcul Carol I este clasat ca monument istoric

de importanţă naţională, fiind inclus în 1992 pe Lista Monumentelor Istorice a

Municipiului Bucureşti17.

3.2. Analiza comparată a ţesutului urban pe baza planurilor istorice ale oraşului

Pentru imobilul care face obiectul studiului şi zona din imediata lui vecinătate (în special

cea care include amenajările din cadrul parcului Carol I), există o serie de reprezentări

cartografice care ilustrează evoluţia ţesutului urban în intervalul 1846-1991, reprezentări

dintre care însă nu toate sunt realizate la un nivel de detaliere suficient pentru

formularea unor concluzii în ceea ce priveşte evoluţia circulaţiilor, a parcelarului şi a

fondului construit. Chiar dacă o parte dintre planuri nu sunt suficient de bogate în

informaţii, părând în unele situaţii nesemnificative, pentru interesul pe care îl prezintă în

raport cu studiul evoluţiei istorice la scară mare al acestei zone (tramă stradală şi repere

funcţionale şi arhitecturale), acestea au fost anexate şi analizate. În cele ce urmează se

va încerca evidenţierea elementelor semnificative ale evoluţiei ţesutului urban şi ale

intervenţiilor urbanistice şi arhitecturale care au determinat constituirea parcelelor şi

construcţiilor studiate.

3.2.1. Zona în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (planşele 3-9)

În ediţiile din 1846 şi 1852 ale planului Borroczyn18, amplasamentul Parcului Carol I se

afla pe terenul consemnat ca fiind „Locul St. Mitropoliea” şi care se întindea pe un

teritoriu foarte amplu între actualele străzi 11 Iunie, Principatele Unite, Olimpului,

Şerban Vodă, până la cornişa de relief pe care se găseau viile. Acesta se învecina la

vest cu „Kimpu Philareth”, care dă în prezent numele întregii zone. Terenul este

împărţit, la această dată, în loturi rectangulare cu destinaţie agricolă, fiind relativ

echivalente ca proporţie şi suprafaţă, mai mici la nord, spre strada Principatele Unite, şi

mai mari spre sud. Fondul construit, nesemnificativ ca densitate şi conformaţie, este

dispus doar spre străzile Şerban Vodă, Olimpului şi spre partea dinspre nord a străzii 11

Iunie.

17 Lista Monumentelor Istorice, Municipiul Bucureşti, stabilită prin anexa la O.G. nr.27/1992, aprobată prin Legea nr.11/1994.18 Planul „Rudolf Borroczyn” (1846) – („Planul Bucureştiului ridicat şi nivelat din porunca D-lui Mare Vornic al Departamentului Trebilor din Năuntru Barbu Ştirbei după întocmirea Secţiei Inginereşti sub direcţia specială a Maiorului baron Rudolf Artur Borozin în zilele Prea Înaltului Domn Stăpânitor Gheorghe Dimitrie Bibescu V.V.”. Scara 1:1000 (măsurat în stânjeni?)) şi Planul „Rudolf Borroczyn” (1852) – („Planul Bucureştiului – Ridikat, tras chi publikat – din porunca prea înăltzatului domn stăpânitor Barbu Dimitrie Ştierbei V.V. de Maior Baron Rudolf Artur Borroczyn – 1852” – scara 1:10.000 (măsurat în stânjeni)).

60

Planul ridicat în anul 1871 sub coordonarea maiorului Pappazoglu (planşele 5 şi 6), este

puţin detaliat în ceea ce priveşte formula în care se găsea ţesutul urban din zona

studiată. În acelaşi timp, prin compararea acesteia reprezentări cu cele anterioare sau

ulterioare pot fi cu uşurinţă constate inexactităţile reprezentării în ceea ce priveşte trama

stradală care, din câte se poate constata nu suferise modificări în perimetrul din

imediata vecinătate a obiectivului studiat.

În planul lui „Cerkez”19 (planşa 7), care are mai degrabă rol de plan general, fără să

consemneze parcelarul şi fondul construit, apar primele aspecte legate de

industrializarea oraşului, motiv pentru care, reperele funcţionale care se înscriu în

această categorie sunt consemnate aici. Astfel, pe acest plan sunt figurate „Gara

Filaretu” şi „Uzina de Gazu”. Se poate remarca de asemenea şi trasarea arterei care va

deveni ulterior B-dul. Mărăşeşti şi care asigura accesul la Uzina de Gaz, traversând de

la est spre vest „Locul St. Mitropoliea”, consemnat de planurile anterioare. În planul

realizat ulterior sub coordonarea primarului Orăscu20 (planşa 8), este reprezentată

actuala piaţă 11 Iunie (actualmente Piaţa Libertăţii) şi Bulevardul Mărăşeşti, dar şi o

serie de artere în fază de proiect (figurate cu linie punctată). Atât pe Planul Cerkez, cât

şi pe planul Orăscu, „Fântâna George Gr. Cantacuzino” este figurată ca un reper

semnificativ pentru zonă.

În planul elaborat între 1895 şi 189921, un element semnificativ îl constituie apariţia

„Şoselei Filaret”, care pornea din Piaţa Libertăţi, în prelungirea străzii 11 Iunie, pe

parcursul căreia apare din nou ca reper urbanistic deosebit „Fântâna Cantacuzino”.

Ţesutul urban învecinat Uzinei de Gaz este structurat deja, fiind ocupat de parcele cu

funcţiune de locuire spre stradă şi funcţiune agricolă spre zona posterioară a lotului,

păstrând un raport echivalent între cele două. Zona actualului Parc Carol I nu era încă

sistematizată, la fel şi perimetrul în care se înscrie obiectul prezentului studiu. Cu toate

acestea, traseul viitoarei străzi gen. Candiano Popescu este figurat, fără însă a fi

consemnat cu vreo titulatură. Intervenţiile ulterioare vor fi însă cele care vor conduce la

formula definitivă a acestui traseu stradal.

3.2.2. Zona în prima jumătate a secolului al XX-lea

Planul zonei datat în anul 1906 (planşa 10), precum şi planurile oraşului Bucureşti

realizate în anul 1911 (planşele 11 şi 12) conţin imaginea amenajării parcului inaugurat

în anul 1906, prin manifestările prilejuite de organizarea expoziţiei jubiliare „Expoziţia

generală română”, moment semnificativ în structurarea zonei studiate ca parc. Acestea

sunt de altfel şi primele reprezentări cartografice care consemnează prezenţa imobilului

19 (1883) Planul oraşului Bucureşti - Revăzut şi îndreptat cu arătarea Canalisărei Dămboviţei de D.P. Sesquières, sub direcţia Domnului Gr. Cerkez - Inginer Şef al Oraşului.20 (1893) Planul oraşului Bucureşti - Revedut şi corectat conform rectificărei Dâmboviţei, planurilor de aliniere al stradelor şi bulevardelor, sub direcţia D-lui G.A. Orĕscu - Şeful Serviciului.21 (1895-1899) Planul oraşului Bucureşti lucrat de Institutului Geografic al Armatei pentru Primăria Capitalei.

61

care face obiectul prezentului studiu, la momentul respectiv parte integrantă (din punct

de vedere juridic) a Parcului Carol I.

Din analiza acestor surse reiese faptul că edificiile care compun imobilul au o amprentă

la sol similară cu cea păstrată până în momentul de faţă. De altfel, pe lângă analiza

surselor cartografice, examinarea atentă a informaţiei conţinute de materialul

iconografic păstrat, atestă conservarea în cea mai mate parte a situaţiei iniţiale a

obiectivului.

O altă categorie de documente cartografice analizată, este cea a ghidurilor oraşului.

Astfel, ghidul din 191422 (planşa 13), deşi schematic şi lipsit de marea majoritate a

informaţiilor care să privească detaliile ţesutului urban, prezintă o imagine diferită a

Parcului Carol I, în raport cu cea consemnată în planurile anterioare, respectiv cele din

1911. Cu toate acestea, planul parcului nu este doar o reprezentare formală, ci conţine

o serie de informaţii legate de fondul construit şi de traseele aleilor care merită reţinute.

Acesta este primul plan al oraşului Bucureşti care consemnează detaliat numele

arterelor de circulaţie din perimetrul în care se încadrează obiectul studiat. Astfel aici

apare strada gen. Candiano Popescu într-o formulă apropiată de cea în care se găseşte

şi în prezent. În ciuda faptului că acest plan consemnează clădirile / reperele importante

din cadrul Parcului Carol, construcţia prezentă pe parcela studiată nu apare.

Un alt plan care a fost inclus în cadrul prezentei analize este cel cuprins în ghidul

oraşului Bucureşti din 1923, elaborat de căpitan Mihai C.If. Pântea23 (planşa 14), în care

se regăseşte o trasare a aleilor parcului şi o figurare a clădirilor pavilioanelor mult

detaliată faţă de cea semnalată în ghidul prezentat anterior, ceea ce face şi mai

credibilă situaţia conţinută în aceste consemnări cartografice. Această reprezentare

consemnează şi clădirile studiate – respectiv „Turnul Ţepeş”, a cărui amprentă la sol

ilustrează existenţa celor trei corpuri de clădire dispuse astfel încât să pună în evidenţă

inflexiunea străzii spre care se deschid.

Cu pretenţia enunţată a unui plan actualizat la data redactării sale şi utilizând o bază

cartografică anterior realizată destul de precis Ghidul Municipiului Bucureşti din 1929

(planşa 15) conţine o imagine puţin schimbată a Parcului Carol I, atât în ceea ce

priveşte traseele unor alei ale acestuia, cât şi în ceea ce priveşte existenţa unor

pavilioane. Informaţia cuprinsă aici este sumară şi puţin detaliată, motiv pentru care,

formularea unor concluzii este dificilă.

Planurile topografice ulterioare nu prezintă modificări faţă de situaţiile amintite anterior.

În prezent zonele aflate la nord-est şi sud-est faţă de situl studiat sunt construite dens,

parcela studiată înscriindu-se în fâşia care face tranziţia de la ţesutul urban parcelat la

22 (1914) Planul oraşului Bucureşti după ultimele date oficiale lucrat în Atelierele SOCEC & Co., Bucureşti - Editura Librăriei SOCEC & Co., Societate Anonimă.23 (1923) Noul plan al oraşului Bucureşti - ediţie oficială - Căpitan Mihail C.If. Pântea din Marele Stat Major General al armatei, sc. 1:10.000.

62

spaţiul parcului, tranziţie marcată totodată şi de diferenţa pronunţată de nivel. În prezent

Castelul de Apă nu mai face parte din punct de vedere juridic din ansamblul parcului,

aceasta reprezentând o entitate juridică independentă.

4. CONCEPŢIA ARHITECTURALĂ A CONSTRUCŢIILOR.

CERCETARE ISTORICĂ ŞI ARHITECTURALĂ

Surse primare (respectiv documente de arhivă) care să privească proiectul iniţial sau

intervenţiile suferite pe parcurs de Castelul de apă nu au fost reperate în cadrul

cercetării. Acesta este motivul pentru care analiza concepţiei arhitecturale şi a evoluţiei

63

istorice a obiectivului vizat se va canaliza spre sursele iconografice şi cele scrise

aparţinând literaturii secundare. Totodată în cadrul acestei analize vor fi puse în discuţie

şi observaţiile / informaţiile obţinute în cadrul cercetării in situ.

4.1. Cercetarea bibliografică

Una dintre sursele cele mai importante privind zona şi obiectivul studiat o reprezintă

cercetarea bibliografică. Pe lângă materialul scris aceasta conţine o numeroase

reprezentări iconografice utile în stabilirea formulei iniţiale şi a etapelor de evoluţie ale

edificiului obiect al prezentului studiu.

Una dintre lucrările care prezintă date importante despre începuturile parcului Carol I,

mai exact despre cele care privesc expoziţia de la 1906, este lucrarea lui Frédéric

Damé, „Bucureştiul în 1906”24. În ultima parte a lucrării apar o serie de referiri detaliate

privind organizarea evenimentului a cărui iniţiativă fusese enunţată încă din anul 1903.

„Pe un teren accidentat, mlăştinos şi care a trebuit să fie nivelat, au apărut ca prin

minune palate de un alb feeric, pavilioane de o originalitate pitorească, edificii menite să

devină muzee, o biserică amintind de cea mai frumoasă epocă a arhitecturii româneşti,

o restaurare a vechii cetăţi a lui Vlad Ţepeş, arene enorme care să fie folosite pentru

serbările populare, instalaţii tehnice pentru a demonstra modul de funcţionare al

sondelor de petrol şi toate aceste minuni grupate, aliniate sau supraetajate într-un parc

mare unde înainte nu erau nici copaci, nici locuri, nici iazuri, nici cascade.”25

O serie de date semnificative pentru evoluţia Parcului Carol I sunt prezentate în

lucrarea lui Radu Olteanu26 „Bucureştii în date şi întâmplări”, care pe lângă date certe în

legătură cu diferitele manifestări care au marcat evoluţia şi structurarea imaginii parcului

aşa cum este în prezent, relevă şi o serie de informaţii de natură economică, socială şi

politică legate de aceste manifestări.

O altă sursă importantă pentru informaţiile istorice şi iconografice privind parcul Carol I

sunt cuprinse în lucrarea coordonată de Nicolae Şt. Noica, „Bucureştii în imagini în

vremea lui Carol I. Expoziţiunea de la 1906”. În acest text apar referiri explicite privind

modelul care a stat la baza concepţiei arhitecturale a Castelului de Apă: „din aleea

Costache Negri se deschideau două căi care duceau una la Arenele Romane, iar

cealaltă pe dealul unde se înălţa Castelul de apă Ţepeş Vodă, construit după modelul

cetăţii care se află în localitatea Cheia Argeşului, în judeţul Argeş.”27 În genere,

materialul introductiv al lucrării amintite face referire la lucrările de amenajare ale

expoziţiei în ansamblul ei, fără a detalia situaţiile particulare ale diferitelor pavilioane

prezente în cadrul ansamblului.

24 Frédéric Dame, Bucureştiul în 1906, ed. Paralela 45, Bucureşti, 2007.25 Idem, pag. 609-610.26 Radu Olteanu, op.cit., (vezi extrasul bibliografic al prezentului studiu).27 Nicolae Şt. Noica (coord.), op. cit. pag. 6.

64

Fig. 1-4. Vederi generale ale ansamblului construit al expoziţiei de pe platforma superioară a turnului Castelului de apă28.

„Bucureşti - Ghid”29 realizat în 1962 prezintă o descriere foarte generală a parcului, dar

conţine şi o serie de elemente de datare, cum ar fi cele referitoare la constituirea în

1951 a Muzeului Tehnicii în forma sa actuală, moment în care prof. ing. Dimitrie

Leonida, donează statului român întreaga colecţia personală care alcătuieşte actualul

muzeu. Completarea acestei informaţii apare de abia în „Bucureşti - Ghid Turistic”30,

lucrare în care se face totuşi precizarea faptul că: "(...) muzeul tehnic a luat fiinţă în anul

1909 şi a cunoscut o substanţială reorganizare în 1954."

În sprijinul informaţiilor legate de realizarea Parcului Carol cu prilejul expoziţiei jubiliare

din 1906 „Expoziţia generală română”, sunt şi referirile din lucrarea „Dicţionar universal

al arhitecţilor”31, autor fiind Paul, Constantin, în care se menţionează faptul că arhitectul

Ştefan Burcuş a realizat „(...) Planul general al Expoziţiei jubiliare din 1906 - Bucureşti

(în noul parc din Dealul Filaret, proiectat de E. Redont)”. În aceste materiale informaţiile

referitoare la Castelul de Apă nu apar, referirile fiind la date generale privind ansamblul.

28 Reproduceri după Nicolae Şt. Noica (coord.), op. cit.29 Bucureşti - Ghid, Editura Meridiane, Bucureşti, 1962.30 Dan Berindei, Sebastian Bonifaciu, Bucureşti - Ghid Turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1978. 31 Paul Constantin, op.cit., Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, pag. 62 şi pag. 270-271.

65

Una dintre cele mai recente lucrări care tratează în mod special subiectul expoziţiei de

la 1906, analizând ansamblul în relaţie cu contextul lărgit care a condus la constituirea

lui, este, „Le style national roumain. Consruire une nation à travers l’architecture. 1881-

1945”, a istoricului de artă Carmen Popescu. În expunerea motivaţiilor care au stat la

baza iniţiativei organizării unei astfel de expoziţii, autoarea aminteşte pe de o parte

expoziţiile universale şi naţionale europene (frecvente pentru perioada despre care

vorbim) pe de altă parte celebrarea mileniului de istorie a maghiarilor, eveniment care

avusese loc în 1896. Chiar dacă nici una dintre sursele referitoare la expoziţia

românească nu face trimitere la evenimentul organizat în Ungaria, cu siguranţă, afirmă

autoarea, acesta a servit drept catalizator32. Totodată în cadrul expunerii este pusă în

discuţie titulatura expoziţiei care urma să reprezinte emblema realizărilor româneşti din

cele trei principate. Titlul adoptat până în final va fi acela de „Expoziţia generală

română”, prin acesta evitându-se orice incident diplomatic datorat unor interpretări

sensibilizate de utilizarea unor termeni cu conotaţii politice (cum ar fi acela de „expoziţie

naţională”)33. În textul amintit aici se face referire şi la Castelul de apă al cărui autor

nominalizat este arhitectul Victor Ştefănescu (corectând astfel majoritatea surselor care

îi amintesc în calitate de autori doar pe inginerii Petculescu şi L. Schiedl).

4.2. Surse ale concepţiei arhitecturale ale Castelului de apă

Aminteam anterior despre faptul că la baza concepţiei arhitecturale a edificiului

Castelului de Apă a stat modelul fortificaţiei atribuite lui Vlad Ţepeş, fortificaţie ridicată

pe cursul râului Argeş, la Poenari (fig. 5 şi 6), în apropierea localităţii omonime.

Denumirea cetăţii derivă din tradiţia promovată de documentele scrise încă de la

sfârşitul secolului al XVII-lea. Pe lângă denumirea de „Cetatea lui Ţepeş-Vodă” aceeaşi

tradiţie a vehiculat şi denumirea de „Cetatea lui Negru Vodă”. Din cercetările

arheologice întreprinse în intervalul 1968-70 au putut fi stabilite o serie de etape de

edificare ale cetăţii. O primă etapă, constând în turnul de plan pătrat a fost datată în

prima jumătate a secolului al XIV-lea. O a doua etapă localizată în a doua jumătate a

secolului al XV-lea a constat în extinderea fortificaţiei prin înconjurarea turnului, devenit

donjon, cu o curtină prevăzută cu trei turnuri de formă semicirculară în plan, plasate pe

latura sudică a incintei întărite34. Întregul ansamblu este dezvoltat organic, demersul

fiind pe de o parte rezultatul unei evoluţii treptate, pe de altă parte condiţionat de

formele accidentate de relief. Compoziţia se dezvoltă în baza unei axe longitudinale

generate de stânca pe care se ridică construcţia. Organizarea orizontală este

contrabalansată de prezenţa verticală a turnului de formă paralelipipedică, plasat în

colţul de sud-vest al edificiului.

32 Carmen Popescu, op. cit., pag. 135.33 Idem, pag. 138.34 Cristian Moisescu, Arhitectura românească veche, pag. 80-81.

66

Fig. 5 şi 6. Cetatea de la Poenari – plan35 şi vedere

Prin analiza comparativă a fortificaţiei medievale cu edificiul Castelului de apă,

similitudinile sunt minime. În cazul acestuia din urmă se poate vorbi despre preluarea

organicităţii generatoare a pitorescului prin încadrarea într-un peisaj ale cărui calităţi

sau caracteristici sunt variate, conferindu-i astfel spectaculozitate. În acelaşi timp nu

trebuie uitat faptul că în momentul construirii Castelului de apă, arhitectura românească

ieşise din „secolul căutărilor”, acestea din urmă fiind influenţate puternic şi de ideile

curentului romantic central european, căutări care au valorizat din plin scenografiile de

inspiraţie medievală36 (pe de o parte elementele acestei arhitecturi pe de altă parte

relaţia dintre obiect şi contextul natural). Întoarcerea spre aceste surse este determinată

pe de o parte de încercarea de rememorare (în unele cazuri inventarea cu clare intenţii

politice) a trecutului istoric sub influenţa conştientizării şi valorizării (uneori exagerate) a

ideii de naţiune, pe de altă parte de noutatea şi bogăţia acestor noi surse de inspiraţie.

Aşadar, concluzionând, se poate afirma faptul că printre valorile demne de a fi

reproduse în cadrul unei expoziţii generale de talia celei organizate în anul 1906,

arhitecţii au optat şi pentru întoarcerea la un posibil model de citadelă medievală,

recreând sub influenţa orientărilor specifice căutărilor secolului care tocmai se

încheiase, imaginea pitorească a unui obiect de arhitectură ale cărui puncte comune cu

realitatea sunt foarte vagi.

4.3. Cercetarea iconografică (planşele 21-25)

Prin analiza imaginilor de arhivă păstrate şi compararea acestora cu informaţiile culese

în urma analizei in situ a construcţiei, pot fi stabilite o serie întreagă de direcţii care

trebuie urmate în cadrul intervenţiilor contemporane asupra edificiului.

35 Reproducere după Cristian Moisescu, op. cit., pag. 80.36 În această situaţie pot fi stabilite similitudini între Castelul de apă, pretinsă reconstituire a cetăţii Poienari din jud. Argeş şi restaurarea interpretată a Turnului Chindiei, parte componentă a ansamblului Curţii Domneşti de la Târgovişte, operă a unei dintre figurile proeminente ale romantismului românesc, arhitectul restaurator de origine elveţiană Johann Schlatter.

67

Fig. 7-12. Vederi ale ansamblului construit în care era încadrat Castelul de apă37

Din analiza fotografiilor de epocă reproduse mai sus şi în planşele anexate prezentului

text se pot extrage următoarele observaţii privind diferenţele care apar în raport cu

situaţia prezentă in situ:

Silueta construcţiei diferă de cea actuală prin accentul prezent la partea superioară

a corpului B (turnul care adăposteşte rezervorul de apă). Turnul încheiat cu o 37 Reproduceri după Nicolae Şt. Noica (coord.), op. cit.

68

şarpantă conică servea adăpostirii ieşirii spre terasa superioară, accesibilă

publicului la momentul inaugurării expoziţiei. De aici putea fi percepută întreaga

amenajare a parcului Carol I (vezi fig. 1-4). În prezent turnul de ieşire spre terasa

menţionată nu mai există, rolul acestuia fiind preluat de o amenajare cu caracter

improvizat (chepeng cu uşi din tablă zincată, destinate utilizării exclusive a

personalului de serviciu).

Învelitorile corpului C şi a turnului de colţ a corpului A sunt realizate din olane. În

prezent această manieră de tratare se păstrează doar în cel de-al doilea caz,

corpul C fiind acoperit cu tablă zincată.

Deasupra contrafortului care susţine în partea de nord-vest corpul B (turnul cu

rezervorul de apă) la momentul ridicării edificiului fusese plasat un foişor din lemn,

similar din punctul de vedere formal cu cel prezent pe faţada nordică a corpului C.

Aceasta a fost desfiinţat ulterior, în prezent păstrându-se platforma de la partea

superioară a contrafortului şi uşa de acces spre aceasta (planşa 33).

Golurile de pe faţada de nord a corpului C al clădirii (fig. 9) au fost modificate. În

reprezentările de epocă, pe această elevaţie sunt prezente două ferestre

dominante, dezvoltate pe înălţime, făcând trimitere la gurile de tragere din perioada

medievală. Acestea au fost înlocuite cu două rânduri de goluri, de dimensiuni

echilibrate, pentru iluminarea spaţiului interior utilizat pentru dormitoare şi ulterior

pentru birouri (planşa 37).

Din imaginile de arhivă păstrate se poate deduce cu exactitate faptul că paramentul

corpului C era tratat diferit faţă de varianta actuală (vezi fig. 9). Acesta apare cu

faţada de nord tencuită în integralitate. Restul clădirii era tratată în mod similar cu

situaţia actuală combinând paramentul de cărămidă aparentă în zonele superioare

şi cel de piatră spartă în zonele inferioare.

În zona de deasupra arcadei care încheie gangul de trecere între curtea de primire

(aflată spre strada G-ral Candiano Popescu) şi zona posterioară (dinspre parc) se

găsea o stemă cu însemnele regale, sculptată cel mai probabil în piatră (vezi fig. 9

11 şi 12). Situaţia este posibil să fie similară şi în cazul unor alte zone similare,

înlocuite / modificate ulterior, în perioada comunistă (planşa 40 – zone buciardate

care cel mai probabil înlocuiesc prezenţa unor efigii sau elemente decorative cu

conotaţii politice);

Închidere foişorului dinspre sud al corpului C (zona superioară a scării care

deserveşte etajele acestui corp de clădire) era încheiată diferit. Calitatea slabă a

fotografiilor de epocă îngreunează analiza cu exactitate a acestei zone de clădire.

69

Fig. 13 şi 14. Vederi de ansamblu ale Castelului de apă (dinspre nord-est şi sud-vest)

4.4. Date cu privire la modul de utilizare al construcţiilor Castelului de apă

Construcţia a fost concepută cu principala destinaţie de adăpostire a rezervorului de

apă destinat alimentării expoziţiei generale. Bazinul plasat în corpul central de clădire –

corpul B – avea o capacitate de cca. 300 mc. Acesta a fost realizat la începutul

secolului al XX-lea în atelierele lui Oscar Maller. La puţin timp după inaugurarea

expoziţiei în anul 1906, bazinul a devenit nefuncţional, rămânând în această postură

până în prezent. Restul spaţiului interior al clădirii, respectiv cel al corpurilor A şi C a

fost gândit astfel încât să adăpostească pe de o parte birouri pe de altă parte zone

expoziţionale. În iunie 1906, după inaugurarea complexului, familia regală vizita în acest

spaţiu o expoziţie de pictură pe teme religioase.

Ulterior, începând din anii de după Primul Război Mondial castelul a fost transformat

într-o cazarmă destinată corpului de gardă de la Mormântul Ostaşului Necunoscut, aflat

în apropiere, în faţa Muzeului Militar Naţional. După strămutarea Eroului Necunoscut la

Mărăşeşti şi inaugurarea, la 30 decembrie 1963, a mausoleului din apropiere, clădirea

din Parcul Carol I a continuat să fie folosită de militarii destinaţi pazei acestuia.

În anii care au urmat celui de-al doilea război mondial (începând cu anul 1945), parte

din dormitoarele amenajate în interior au fost ocupate de muncitoarele horticultoare

care se ocupau de întreţinerea spaţiilor verzi din parc.

După 1990, clădirea a fost utilizată drept Corp de gardă pentru o subunitate de

jandarmi, care îndeplinea misiuni de pază la câteva instituţii bancare din Capitală.

Din 30 septembrie 2004, prin Hotărârea de Guvern nr.1585, Castelul Vlad Ţepeş a

devenit sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.

 

4.5. Descrierea concepţiei arhitecturale a construcţiei

După cum aminteam în prima parte a prezentului studiu, construcţia este compusă din

trei corpuri de clădire. Acestea sunt organizare în baza unor reguli de compoziţie care

contribuie la conturarea unei imagini care să simuleze dezvoltarea organică şi pitorescul

70

(de altfel singurele elemente care stabilesc relaţii de corespondenţă directă cu cetatea

Poenari, considerată de literatura de specialitate sursă de inspiraţie pentru arhitecţii

autori). Corpurile laterale (A şi C) sunt subordonate axului vertical al compoziţiei

constituit de turnul care adăpostea pe de o parte rezervorul de apă şi terasa belvederii

pe de altă parte.

4.5.1. Corpul A – la nivelul tratării exterioare beneficiază de o serie de trimiteri la

mijloacele Rundbogenstil38, utilizate în Ţara Românească destul de mult la jumătatea

secolului al XIX-lea. Construcţia propune o imagine care face trimitere la locuinţele

medievale cu caracter de apărare (de unde şi denumirea de „castel”39 dată

ansamblului). Faţada sud-estică (planşele 29, 30) combină alternarea paramentului din

blocuri de piatră spartă, diferite din punctul de vedere al dimensiunilor (şi al

provenienţei, cel mai probabil) cu zonele care simulează piatra şlefuită, în timp ce

faţada nord-vestică este tratată integral cu piatră spartă (planşa 31). Golurile păstrează

maniera de tratare originală cu excepţia golurilor de uşă de la nivelul parterului,

modificate pe parcursul utilizării construcţiei.

Fig. 15 şi 16. Vedere a corpului A a Castelului de apă din Bucureşti (1906) şi vedere exterioară a reşedinţei domneşti din cadrul ansamblului mănăstirii Bistriţa (jud. Vâlcea) – jumătatea secolului al XIX, operă a arhitectului Johann Schlatter unul dintre arhitecţii care au introdus maniera Rundbogenstil în arhitectura Ţării Româneşti.

Planul este dezvoltat în baza unei compoziţii libere fără să pună în evidenţă existenţa

unor reguli rigide. Partiul existent în prezent este rezultatul unor intervenţii ulterioare

realizării edificiului (din analiza interiorului rezultă faptul că pereţii de compartimentare

sunt uşori nejucând rol portant). Spaţiul interior (planşa 41) nu păstrează decoraţii sau

elemente care să denote o tratare plastică deosebită.38 Rundbogenstil, sau „stilul arcului rotund” – un amestec de elemente romanice şi bizantine constituite pe un fondul doctrinei gotice. Acesta a constituit pentru o perioadă, o alternativă a goticului atât de strâns legat de catolicism, alternativă agreată atât de mediile progresiste cât şi de cele protestante. Bazele teoretice ale acestei orientări stilistice au fost enunţate de către arhitectul german Heinrich Hübsch în eseul său din 1828 – In welchem Style sollen wir bauen?39 Conform definiţiei general acceptate castelul ca şi program de arhitectură medieval este gândit astfel încât să răspundă în egală măsură funcţiunii de apărare cât şi celei de locuire permanentă.

71

4.5.2. Corpul B (planşele 33-35 şi 42-44) – păstrează maniera de organizare iniţială în

interior păstrându-se rezervorul metalic despre care aminteam în subcapitolul anterior.

Acesta este înconjurat de o scară de lemn dezvoltată în spirală, scară aflată într-o stare

avansată de degradare fizică. Scara face legătura între diferitele niveluri ale turnului,

inclusiv cu terasa de la partea superioară. După cum discutam mai sus, zona de acces

spre terasă a fost modificată prin desfiinţarea vestibulului tratat în forma unui turn de

dimensiuni mici, similar cu cel păstrat în colţul de sud-vest al corpului A.

Turnul este realizat din zidărie de piatră la partea inferioară şi cărămidă lăsată aparentă

la partea superioară. Spre nord-vest este prevăzut un contrafort masiv, deasupra căruia

era prevăzut un punct de observare în forma unui foişor de lemn, în prezent dispărut.

Terasa este realizată din bolţişoare de cărămidă sprijinite pe grinzi metalice. Deasupra

acestora, într-o etapă ulterioară a fost turnată o placă din beton armat. Faţada turnului

este încheiată cu o cornişă care reia motivul medieval al succesiunii de creneluri şi

merloane (planşa 33) sprijinite pe console realizate din piatră şlefuită şi profilată. Ca şi

în cazul corpului A şi în acest caz pot fi stabilite similitudini cu realizări aparţinând

mijlocului secolului al XIX-lea (vezi fig. 17 şi 18).

17 18 Fig. 17. Corpul B al Castelului de apă din Bucureşti (1906).Fig. 18. Turnului Chindiei din cadrul Curţii Domneşti de la Târgovişte. Turnul a adăpostit pe parcursul timpului o temniţă şi orologiul, reprezentând punctul din care era supravegheat oraşul pe timpul nopţii. După ce decide să refacă doar soclul, arhitectul Johann Schlatter va reveni demolând turnul, cu excepţia unei porţiuni de zid şi reconstruindu-l în forma actuală.În acest sens interesante sunt similitudinile între maniera de tratare a cornişei turnului

Castelului de apă şi cea a Turnului Chindiei. Se poate astfel afirma, ca şi în cazul

corpului A, faptul că autorii proiectului se înscriu cu maniera de abordare într-un tipar

specific arhitecturii de inspiraţie medievală, tipic pentru secolul al XIX-lea şi mai puţin în

72

limitele imitării / reconstituirii scrupuloase a fortificaţiei atribuite domnitorului Vlad Ţepeş,

atât de frecvent amintită în materialele care fac referire la obiectul prezentului studiu.

4.5.3. Corpul C

Plasat în partea de nord-est a ansamblului construit al Castelului de apă, este similar

din punct de vedere al concepţiei generale cu corpul A. Acesta urmăreşte o dezvoltare

care se concentrează asupra evidenţierii spontaneităţii organizării atât în plan cât şi în

elevaţii, înscriindu-se prin această tendinţă în limitele aceloraşi referiri la evul mediu

arhitectural. În aceeaşi manieră ca şi corpul A al ansamblului şi în acest caz din forma

compactă a planului se detaşează pe faţada sudică un turn de formă poligonală, turn

care adăposteşte nodul vertical de circulaţie, cel care asigură legătura dintre nivelurile

construcţiei. Acesta era cel mai probabil încheiat într-o formulă care sugera foişorul,

ulterior modificată prin închiderea cu tâmplărie simplă de lemn. După cum discutam în

subcapitolele anterioare, prin analiza surselor iconografice se poate stabili cu claritate

faptul că asupra acestui edificiu au fost întreprinse o serie de modificări determinate de

maniera de utilizare. Astfel a fost modificat partiul interior (vezi planşele 46-49), a fost

regândită faţada nordică (au fost modificate formele golurilor şi numărul acestora), a

fost decapată tencuiala (în prezent corpul de clădire fiind lăsat cu zidăria aparentă –

vezi planşele 36-40) şi au fost îndepărtate toate acele elemente decorative care aveau

conotaţii politice (respectiv emblemele sau stemele sculptate care decorau timpanele

arcadelor zonelor de acces în clădire, sau cele ale gangului de legătură între cele două

zone ale curţii).

Din punctul de vedere al organizării iniţiale, fiecare dintre nivelurile construcţiei era

format dintr-o singură încăpere accesibilă din nodul de circulaţie vertical, plasat în turnul

de pe faţada sudică. Ulterior au fost făcute împărţiri în baza adaptărilor funcţionale ale

imobilului. În interior nu se păstrează elemente decorative sau urme ale unor preocupări

de natură estetică.

Exteriorul, modificat în timp şi el, se remarcă prin utilizarea unei maniere voit spontane

de organizare, în evident ă ieşind contraforţii dinspre est, turnul dinspre sud – ambele

influenţe ale arhitecturii medievale şi balconul de lemn dinspre nord – punct de

belvedere – influenţat de motivele arhitecturii tradiţionale româneşti.

5. EVALUARE GLOBALĂ

5.1. Valoarea de vechime şi autenticitate. Criteriul vechimii

73

După cum reiese din scurta prezentare istorică anterioară, edificarea parcului aparţine

în mod predominant perioadei 1906-1935, iar completările din anii 1959 -1963 continuă,

de fapt, axul monumental, a cărui intenţie compoziţională exista şi iniţial. Majoritatea

componentelor parcului datează şi ele din aceeaşi perioadă.

Imobilul care constituie obiectul prezentului studiu a fost realizat în intervalul 1905-1906,

modificările aduse ulterior putând fi considerate nesemnificative în raport cu ansamblul.

Conform metodologiei în vigoare, imobilele edificate între anii 1870 şi 1920 primesc

calificativul mediu (Art. 8 (1)). Acest criteriu care se referă la toate categoriile de imobile

fără a ţine cont de noutatea unui anumit tip de program arhitectural şi/sau urbanistic. În

consecinţă din perspectiva acestui criteriu de evaluare, se acordă calificativul „mediu”.

5.2. Valoarea urbanistică, arhitecturală şi plastică

Acest criteriu are ca scop stabilirea valorii imobilului din punct de vedere estetic,

funcţional şi tehnic.

Imobilul obiect al prezentului studiu face parte (în ciuda statutului juridic actual) din

ansamblul parcului care, este perfect înscris în teren, urmărind atât topografia reliefului

cât şi vechiul drum dintre câmpie şi cornişă.

Trebuie semnalată articularea armonioasă, a celor două structuri compoziţionale

întâlnite frecvent în parcurile, grădinile şi, în general, în amenajările peisajere europene

din jurul anului 1900: o porţiune de factură regulată, liniară, a zonei centrale situată pe

platforma inferioară, (continuată şi pe platforma superioară) şi o porţiune de factură

liberă, cu caracter romantic (în care se încadrează din toate punctele de vedere şi

subiectul analizat în lucrarea de faţă), care se integrează organic în prima structură,

precum şi în vecinătăţile imediate.

Din punct de vedere funcţional, parcul a fost încă de la început conceput, atât ca un

loc de agrement şi de loisir cultural, cât şi ca un spaţiu public pentru manifestări cu

caracter aniversar / comemorativ legate de memoria eroilor naţionali sau reprezentativ

pentru dezvoltarea economică şi comercială (prin expoziţiile pe care le-a adăpostit). În

aceeaşi categorie largă s-a încadrat şi imobilul care face obiectul studiului şi care, într-o

etapă târzie a fost adaptat unor utilizări care nu au puncte comune cu aspectele

culturale sau cele recreative. Acesta este şi motivul pentru care cea mai mare parte a

caracteristicilor prezente în interior au fost pierdute. Cu toate acestea, demersul este

reversibil, dat fiind faptul că forma arhitecturală a construcţiei şi-a păstrat

caracteristicile.

Componentele plastice (artistice), atâtea câte s-au păstrat din formula iniţială, precum şi

concepţia arhitecturală de ansamblu, sunt elemente de maximă importanţă, acestea

reprezentând în mare măsură o variantă de interpretare matură a căutărilor de factură

romantic-istoricistă ale secolului al XIX-lea. După cum afirmam anterior, asemănările cu

vechile realizări ale arhitecturii militare româneşti sunt minime, însă există certe

similitudini cu o serie de realizări din perioada în care Ţara Românească, prin

74

arhitectura pe care o propunea, evidenţia încercarea de reîntoarcere spre occident, de

reintegrare în marea familie europeană.

În aceeaşi categorie privind evaluarea se încadrează şi notorietatea autorilor. Astfel, aici

trebuie amintit arhitectul Ştefan Burcuş, autorul Planului General al „Expoziţia generală

română” (care conform unor surse a participat alături de Victor Ştefănescu la

proiectarea Castelului de apă), arhitectul Victor Ştefănescu, cel care a condus proiectul

şi despre care unele dintre sursele scrise citate afirmă că s-ar fi inspirat din arhitectura

cetăţii de la Poenari aflată în apropierea uneia dintre reşedinţele sale de ţară. Totodată

ar fi de amintit şi cei doi ingineri Petculescu şi Schiedel, ambii participanţi direcţi în

cadrul proiectului.

În consecinţă, din perspectiva criteriului valoric privind calităţile arhitecturale imobilul

primeşte calificativul „mediu”, în timp ce, din punct de vedere urbanistic se acordă

calificativul „mare”.

5.3. Valoarea de unicitate / raritate

La acest criteriu se au în vedere o serie de aspecte, care rezultă din sumarele date

istorice şi din celelalte criterii prezentate anterior. Se poate afirma faptul că, în

configuraţia sa actuală, Parcul Carol I, care deţine statutul de ansamblu monument

istoric grupa „A”, are valoare de unicat la nivel naţional, prin cea mai mare parte a

caracteristicilor sale. Încă odată trebuie menţionat faptul că imobilul studiat nu trebuie

separat de ansamblul din care a făcut parte şi care i-a condiţionat în mare măsură

caracteristicile.

Din analiza arhitecturală expusă în capitolul 4, reiese faptul că edificiul reia motive

arhitecturale specifice interpretărilor secolului al XIX-lea, filtrându-le printr-o viziune

matură şi rafinându-le prin aluziile la trecutul arhitectural medieval autohton. Toate

acestea se întâmplă pe fondul adaptării unei forme arhitecturale cu vădite caracteristici

scenografice, unei funcţiuni relativ noi, cu explicite trimiteri spre progresul tehnic

determinat de rapida evoluţie a industrializării. Din cele expuse mai sus, se poate

concluziona prin acordarea calificativului „mare” în cazul valorii de unicitate / raritate.

5.4. Valoarea memorial – simbolică

Acest criteriu are drept scop stabilirea valorii imobilului din punctul de vedere al

simbolisticii pe care o prezintă, atât în ansamblul său, cât şi prin relaţionarea cu

celelalte elemente ale amenajării Parcului Carol I.

În cazul Parcului Carol I, dimensiunea memorial-simbolică este deosebit de importantă,

după cum reiese chiar din evoluţia istorică a destinaţiei sale. Faptul că, însăşi existenţa

sa se datorează aniversării în anul 1906 a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I, a 25

de ani de la proclamarea Regatului şi a 1800 de ani de la venirea primilor colonişti

romani, prilej cu care se ia decizia de a organiza marea expoziţie, denumită „Expoziţia

generală română”; apoi în 1919, prin decret regal se decide ca, pe platforma superioară

75

– pe care se afla „Palatul Artelor” ulterior „Muzeul Militar Naţional” – să revină

Ministerului de Război, pentru a construi în faţa sa un Pantheon; amplasarea

monumentului „Mormântul Eroului Necunoscut” în mai 1923; şi mai apoi construirea de

către puterea comunistă a „Monumentului eroilor” în anul 1963, defineşte vocaţia

memorial-simbolică de interes naţional a acestui parc în ansamblul lui. Totodată, se

adaugă şi alte aspecte legate de memoria istorico-geografică a locului, de dezvoltarea

modernă a Capitalei, de strategia transformării acesteia dintr-un târg cu caracter

oriental într-o metropolă europeană, de cultura noastră modernă, precum şi de

reprezentanţii săi.

Cu toate acestea valoarea memorial simbolică a obiectului în sine – Castelul de apă –

nu este deosebită decât în măsura în care este luată în consideraţie prin raportarea la

ansamblu. Clădirea, după cum aminteam anterior a fost destinată adăpostirii unei

funcţiuni cu caracter tehnic, dublată de prezenţa unei galerii de artă minore. Utilizările

ulterioare, precum şi evenimentele asociate edificiului nu au o importanţă deosebită

motiv pentru care calificativul acordat din punctul de vedere al valorii memorial-

simbolice este „mic”.

5.5. Concluzii

Prin calităţile evidenţiate anterior – referitor la valoarea arhitecturală, urbanistică,

plastică (artistică), memorială, compoziţională şi de raritate – Castelul de apă reprezintă

una dintre componentele importante ale ansamblului parcului Carol I. Din însumarea

calificativelor anterior enumerate şi argumentate se poate afirma faptul că valoarea

resursei culturale a acestuia este „medie”.

6. CONCLUZII. RESTRICŢII ŞI PERMISIVITĂŢI

76

Conform constatărilor expuse pe larg anterior, faţă de valorile fondului construit existent

sunt posibile exclusiv intervenţii de conservare şi restaurare, acestea încadrându-se

strict în limitele sale actuale fără să afecteze în nici un fel teritoriul sau amenajarea

peisajeră din imediata vecinătate sau cea a Parcul Carol I, urmărindu-se prioritar

punerea în valoare a acestora prin alocarea pe câţ posibil a aceloraşi funcţiuni pentru

care au fost proiectate.

***

Sunt permise următoarele intervenţii:

Refacerea golurilor de pe faţada de nord a corpului C al clădirii (fig. 9) modificate

ulterior edificării construcţiei după cum atestă imaginile de arhivă. În reprezentările

de epocă, pe această elevaţie sunt prezente două ferestre dominante, dezvoltate pe

înălţime, făcând trimitere la gurile de tragere din perioada medievală. Acestea au

fost înlocuite cu două rânduri de goluri, de dimensiuni echilibrate, pentru iluminarea

spaţiului interior utilizat pentru dormitoare şi ulterior pentru birouri.

Deschiderea foişorului din turnul de sud al corpului C (zona superioară a nodului de

circulaţie vertical care deserveşte etajele acestui corp de clădire).

Recompartimentarea interiorului construcţiei (corpurile A şi C) în concordanţă cu

concluziile studiilor tehnice care privesc reabilitarea structurală;

***

Totodată se recomandă:

favorizarea relaţiilor vizuale între ansamblul parcului şi clădirile care fac obiectul

prezentului studiu;

desfiinţarea împrejmuirilor existente şi impunerea unui regim de marcarea a

actualelor proprietăţi de pe teritoriul parcului cu împrejmuiri scunde şi/sau cu o

plantaţie de joasă înălţime, astfel încât acestea să nu împiedice perceperea calităţii

de ansamblu arhitectural-urbanistic şi peisajer pe care o deţine parcul.

Revenirea la silueta originală a construcţiei prin reconstituirea accentului prezent la

partea superioară a corpului B (turnul care adăposteşte rezervorul de apă), respectiv

a turnului care servea adăpostirii ieşirii spre terasa superioară, accesibilă publicului

la momentul inaugurării expoziţiei.

Reconstituirea balconului de lemn plasat în varianta originală deasupra contrafortului

care susţine în partea de nord-vest corpul B (turnul cu rezervorul de apă). Aceasta

va întregi imaginea platformei plasate la partea superioară a contrafortului.

Refacerea finisajelor scărilor de acces exterioare ale corpurilor A şi C (planşele 30 şi

38);

Refacerea scării care deserveşte corpul C şi revenirea la materiale şi texturi care să

rezoneze cu arhitectura de ansamblu;

***

În baza aceloraşi idei expuse în cadrul capitolelor anterioare sunt obligatorii următoarele

intervenţii:

77

Eliminarea elementelor parazitare de mobilier urban şi studierea posibilităţilor de

amenajare şi de amplasare a unor piese de mobilier urban realizate în baza unei

documentaţii de specialitate, care să ţină cont prin materiale, forme, texturi şi

cromatică de caracterul istoric şi de specificul ansamblului construit.

Consolidarea structurală a corpurilor de clădire în baza diagnozei de specialitate

fără afectarea formulei arhitecturale şi a calităţilor estetice;

Efectuarea de studii de parament în vederea refacerii finisajelor originale şi a

restaurării celor păstrate până în prezent;

Revenirea la materialul original din care era confecţionată învelitoarea corpurilor de

construcţie;

Recondiţionarea şi restaurarea tâmplăriei care se păstrează din varianta iniţială;

Reconstituirea (în măsura în care o permite cercetarea de arhivă ulterioară şi cea

din teren) a elementelor decorative prezente în zonele de deasupra arcadelor

golurilor de uşă sau a gangului (după cum aminteam anterior acest gen de decoraţie

este ilustrată de sursele iconografice de epocă);

7. BIBLIOGRAFIE

SURSE BIBLIOGRAFICE

Paul Constantin, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1986;

78

Frédéric Dame, Bucureştiul în 1906, ed. Paralela 45, Bucureşti, 2007;

Radu Olteanu, Bucureştii în date şi întâmplări, ed. Paideia - Colecţia cărţilor de

referinţă, Bucureşti, 2002;

Narcis Dorin Ion, Bucureşti – în căutarea micului Paris, Editura Tritonic, Bucureşti,

2003;

Cristian Moisescu, Arhitectura românească veche, ed. Meridiane, Bucureşti, 2001;

Nicolae Şt. Noica (coord.), Bucureştii în imagini în vremea lui Carol I. Expoziţiunea

Generală română din 1906, vol. 3, ed. Fundaţiei Pro, Bucureşti 2006.

Carmen Popescu, Le style national roumain. Consruire une nation a travers

l’architecture 1881-1945, ed. Simetria, Bucureşti 2004.

CD-ROM "Inter-bellum Bucarest – Bucarest la belle époque" - capitolul "Marile Artere" -

secţiunea "Panorame" - foto nr. 20 - "Panoramă";

Valeriu-Eugen Drăgan, „Studiu istoric pentru Parcul Carol I. Imobil situat în Piaţa

Libertăţii, sectorul 4, delimitat de: Piaţa Libertăţii, str. G-ral Candiano Popescu, Calea

Şerban Vodă, str. Cuţitul de Argint şi str. dr. Constantin Istrati. Analiza valorilor culturale

ale imobilului şi ale zonei învecinate. Reguli generale de intervenţie pentru conservarea

valorilor culturale şi integrarea în zonă”, U.A.U.I.M., Bucureşti, 2006.

Dan Berindei, Sebastian Bonifaciu, Bucureşti - Ghid Turistic, Editura Sport-Turism,

Bucureşti, 1978.

*** Bucureşti - Ghid, Editura Meridiane, Bucureşti, 1962.

SURSE CARTOGRAFICE

Planul Bucureştiului ridicat şi nivelat din porunca D-lui Mare Vornic al Departamentului

Trebilor din Năuntru Barbu Ştirbei după întocmirea Secţiei Inginereşti sub direcţia

specială a Maiorului baron Rudolf Artur Borozin în zilele Prea Înaltului Domn Stăpânitor

Gheorghe Dimitrie Bibescu V.V., ediţia 1846;

Planul Bucureştiului – Ridikat, tras chi publikat – din porunca prea înăltzatului domn

stăpânitor Barbu Dimitrie Ştierbei V.V. de Maior Baron Rudolf Artur Borroczyn – 1852 –

scara 1:10.000 (măsurat în stânjeni);

Planul oraşului Bucureşti realizat sub coordonarea maiorului Dimitrie Pappazoglu, ediţia

1871;

Planul oraşului Bucureşti – Revăzut şi îndreptat cu arătarea Canalisărei Dâmboviţiei de

D. P. Sesquières, sub direcţia domnului Gr. Cerkez – inginer Şef al Oraşului;

Planul oraşului Bucureşti – Revedut şi corectat conform rectificărei Dâmboviţei,

planurilor de aliniere al stradelor şi bulevardelor, sub direcţia D-lui G. A. Orẽscu – Şeful

Serviciului;

Planul oraşului Bucureşti întocmit după cele mai bune isvoare de Institutul de Arte

Grafice Carol Goebl – 1898;

Plan editat de Institutul Geografic al Armatei, 1885-89;

Plan General de la Ville Bucarest - manuscris datat cca. 1906

79

Planul Oraşului Bucureşti – ediţia 1911;

Planul oraşului Bucureşti după ultimele date oficiale lucrat în Atelierele SOCEC & Co.,

Bucureşti - Editura Librăriei SOCEC & Co., Societate Anonimă (1914);

Planul oraşului Bucureşti realizat de Maiorul Mihai C. Pântea, ediţia 1923;

Împărţirea Administrativă a Municipiului Bucureşti - După legea din 1929;

Bucureşti Municipiul şi Împrejurimile - librăria SOCEC & Co. S.A. (~1935);

Planul Municipiului Bucureşti „întocmit după date oficiale de colonel Ulisse Sâmboteanu

şi prof. cartograf M. D. Moldoveanu”, ediţia 1941;

Planul topografic al municipiului Bucureşti, ediţia 1991;

SURSE JURIDICE

*** Lista Monumentelor Istorice, actualizată şi aprobată prin Ordinul nr. 2314 / 2004, al

ministrului culturii şi cultelor, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 646

bis / 16 iulie 2004 vol. I, municipiul Bucureşti, Bucureşti 2004.

*** Proiectul Listei Monumentelor Istorice din 1992, elaborat de Direcţia Monumentelor,

Ansamblurilor şi Siturilor Istorice (DMASI)

P.U.Z. Zona construită protejată nr. 82 (Parcul Carol I) - parcuri istorice - subzona V1c,

U.A.U.I.M. 1999.

Notă Datele de arhiva privind Castelul de Apa au fost puse la dispoziţie de: dr. istoric de artă Cezara Mucenic.

Autor:

Arh. Ing. AURORA TÂRŞOAGĂ, Specialist atestat al M.C.C.

80