1. "LUCIAN BLAGA E MUT CA 0 LEBADA ..."I

Indata dupa venirea pe lume, la 9 mai 1895, in casa preotu-lui Isidor Blaga si a sotiei sale, Ana, din satul Lancram,, ,Lucian a intrat intr-o fabuloasa zodie a tacerii si intaii patru

, A

ani ai existentei sale stau sub povap necuvantului.jlntamplareinsolita ~i tulburatoare, Dupa cinci decenii, rememorandu-siprimii ani de viata, Lucian Blaga a scos faptul real, atestat, dinlimitele unui posibil accident biografic, infuzandu-i premiseleunei interpretari mitice: .Poate ea starea mea embrionara seprelungea dincolo de orice termen normal, pentru ea avea invedere un urcu~ nu tocmai de to ate zilele, sau poate 0 nefi-reasca luciditate s-a varat, cu efecte de anulare, intre mine ~icuvant" I. Fraza dezvaluie incipienta configurare a unui destinnecesar, iar primele doua propozitii sintetizeaza, retrospectiv,un motiv -esential al propriei lirici: datul necuvantului se va

7

dizolva intr-o poetics a tacerii, frecvent asociata "vremii candInca nu eram".

In acelasi taram preexistent intrarii in temporalitate, se aflaoriginile acestui aparent inexplicabil "defect" originar. Copilula fost dorit cu patima. Cu exact doua luni inaintea nasterii luiLucian, la 9 martie 1895, Lelia, .jucaria insufletita" a familiei,murea cu zambetul pe buze in cumplite dureri: cazuse intr-unvas cu apa clocotita! Lucian era al noualea copil al sotilor Blagasi va ramane ultimul, insa in cele doua luni aflate sub voalulincreatului el a fost mai viu in inchipuirea familiei dedit 0 vaface prin propria-i prezenta. Emotionanta nerabdare cu carefusese asteptat izvora din ipotetica incredintare a tuturor ea vafi... 0 fetita, menita sa substituie cu i'nrati~area ei fizica senzatiade pustietate lasata in urma prin faptura de vis a celeilalte.

La na~terea lui Lucian, intreaga familie nu-si va fi pututreprima dezamagirea: un alt baiat se alatura celor ~apte odrasleanterioare! Dorul dupa fetita pierduta a doua oara prin sosireaacestui neasteptat baietel se dizolva la Ana Blaga intr-o staretensionala de insatisfactie, consecinta logic a a eronatei antici-pari. Prime le luni de existenta ale copilului, obisnuit numite"timp primordial" sau "timp paradisiac", aproximativ egale cuperioada alaptarii, intra sub regimul unei disonante afective, aunui fenomen dizarmonic, difuzreceptat de sugar ea 0 frustra-tie, ea 0 deprivare de afectivitate. Aceasta situatie conflictuala ainconstientului va fi declansat sindromul neuropsihic al inhi-bitiei primare, ea mijloc de protejare a eului, inainte ea timpulsa fi devenit durata efectiv traitli.

Lunile si anii treceau. Copilul continua sa taca, desi luminacu care ochii sai "raspundeau la intrebari ~i indemnuri era poatemai vie si mai intelegatoare decat la alti copii, iar urechea mea,ispitita de cei dU; preajma, se dovede~ totdeauna rara scaderi,Cand eram pus la incercare cedam pe planul miscarii ~i al faptei.Gestul meu contura intocmai semnificatia poruncii. 0 dorinta, ,rostita de cineva isi gas ea rasunetul in actul eel mai prompt" 1•

Ingrijorata, dar ~i receptiva la eventualele manifestari aleopiniei satului, Ana Blaga ~i-a dus baiatul la Sebes, la medicul

8

Pop-Elekes, prieten al preotului Isidor. Acesta .rni-a pus man ape crestet, mi-a pipait maxilarele, ~i pe urma m-a cercetat ea peo pasare, careia printr-o usoara taiere sub limba, i-ai putea daruigrai omenesc. «Copilul e intreg» fu incheierea linistitoare adoctorului'", care va fi constatat 0 forma de afazie motoriepura, caracterizata prin pierderea functiei expresive a comuni-carii, In conditiile existentei normale a limbajului interior.

Zagazul d~tre imposibilitatea exprimarii voluntare si cuvin-tele ce Ii erau toate stiute nu a' putut fi inlaturat deciit totprintr-un subconstient efort compensator. In vorbele AneiBlaga, rostite dupa sosirea acasa, ~i carora omul matur le va fipastrat, rememorandu-le, esenta: ,,- Dragul mamei, tu esti copilmare de-acu! Va trebui sa vorbesti ... Asta nu se poate ..: Asa numai merge ... Ne faci de rusine ... 'Azi-mane, copiii din sat au saspuna ea esti mut..." , ; "Vrei sa ne faci de rasul oamenilor dinsat? Nu vezi ca toti copiii de varsta ta vorbesc de un an si maibine?"? - copilul de atunci va fi sesizat revarsandu-se asupra luio pluritonala emotivitate: duiosie si durere, tristete si speranta," ., , ,deznadejde si incredere, toata inecata intr-o nesfarsita iubire.~ , ,

In dimineata zilei urmatoare, "dupa cine stie ce noapte dezbucium pe care am uitat-o acolo in viata fiira grai", copilul seapropie de mama ~i prinse a rosti cuvinte legate. "Tineam mana,rusinat, peste ochi, si vorbeam. De sub streasina ochilor si-a, , "palmei cu care ma acopeream Inca de lumea cuvantului, graiuliesea din gura mea intreg, lamurit, picurat ea argintul strecu-rat'". Gestica ce insoteste actul cornunicarii, impreuna cusimtamantul de sfiiciune, ~e apropie surprinzator de forma mutaa solicitarii ingaduintei, a iertarii, a indurarii. Copilul va fi intu-it, de asemenea subconstient, ea i~i "pedepsise" pe nedreptmarpa pentru refuzul initial de afectivitate!

In anii aflati sub stavila interioara a nevorbirii, Lucian,Blaga, matur, isi amintea ea Ana Blaga si Letitia, singura lui, , ,sora in viata, mai in varsta cu aproape 16 ani. ori de cate orievocau cele doua luni de asteptare, dintre moartea Leliei sinasterea sa, se intorceau intr-o lume a deznadejdii: "sra~iindu-~i

9

fiinta, varsau lacrimi ... I, rechemand imaginea tot mai estompatade timp a fetitei * ~i speranta franta ea noul nascut ii va umplegolul. Prin repetare, frazele in care nu se putea deslusi un repro~ci, eventual, eel mult 0 abstracta invinuire a sortii s-au intiparitin subconstientul copilului, de unde vor iesi la iveala in douaimprejurari diferite. '

Mai intai, intr-un amurg din vara anului 1902. Lucian se aflape ulita cu alti trei copii de varsta lui; toti ascultau infioratisunetul c1opotului mic al bisericii, sfasiind aerul: se inecase unalt copil in bulboana morii! Atunci, lad a se adresa nimanui,dar exprimand nelinistea tuturor in fata necunoscutului existen-tial, unul a pus, gray, 0 intrebare:

,,- Cum 0 fi oare, cand esti mort?" I.,Dupa cateva c1ipe de infiorata tacere, Liician a raspuns si, la

mai bine de patru decenii, cand consernna scena, i~i amintealimpede cum vorbele ii soseau spontan pe buze, ea ~i cum ar firelatat 0 experienta traita:

,,- Mort trebuie sa fie ea si viu ... Cand esti mort, traiesti mai, , ,departe si nu stii ca ai murit... Noi stam acu aici, in cere, sivorbim, 'dar poate ca suntem morti, numai cat nu ne damseama ..."I.

Inaintea inc1uderii in Hronicul si cdntecul vdrstelor, frazafuse se rostita in discursul de receptie din 5 iunie 1937, tinut deLucian Blaga la primirea in Academia Romana-, ~i integrata inprimul capitol din Geneza metaforei si sensul culturii", aparutain noiembrie 1937. Si la Academie si in volum, Lucian Blagaavertiza asupra autenticitatii: propozitiile erau reproduse "de pediscul de ceara al celei mai fidele memorii".

Fraza era numai aparent bizara, Nu i se spusese lui, denenumarate ori, ea venisepe lume sa tina locul surorii moarte?Nu Isi aminteau ceilati, privindu-l, de sora a carei prezenta 0, , '" .'inlocuia? Nu traia Lelia prin el? In acelasi timp, propozitiile

* Nu intarnplator, in mai 1905, cand Letitia va avea prima fetita 0 vanumi, in amintirea surioarei sale, tot Lelia!

10

ace lea constituie prima abstractiune rostita spontan de LucianBlaga, intaia generalizare a unei convingeri. Nu intamplator,dupa doua decenii, .In eseul Genesis, va afirma: .Pe om nu l-acreat nici Durnnezeu, nici padurea, nici sesul, nici marea, - ci~ ,fiorul mortii. Intaiul sau gand a fost eel al nefiintei ..."5.

In a do~a parte a rationamentului de mai sus: "Noi stam acuaici..." etc., se contureaza un rudiment firesc, necautat, degandire individuala. Fiirii a fi avut constiinta existentei lui HenriBergson, copilul exprima intuitiv, c~ fe~eciitoa~e inocenta,ideea "reductiei succesivitatii la simultaneitate'"; concept ce 11, ,preocupase, cu numai ciitiva ani mai inainte, pe filosofulfrancez In Essai sur les donnees immediates de la conscience.lntamplarea va face ea In clasa a VI-a de liceu, prima carte deBergson pe care adolescentul 0 va cumpara sii fie tocmai editiagermana din Eseu asupra date/or imediate ale constiintei!

Pe de alta parte, fraza In intregime, invita sub presiunea unordeterminari psihologice concrete, sintetizeaza sinonimic unconcept specific filosofiei indiene clasice: viata terestra repre-zinta ,,0 forma dramatica a mortii", deoarece gandirea indianaidentifica ,,In imensa varietate de forme si In devenirea univer-,sala - deci, In multitudine si In miscare - principiul mortii, al" ,nefiintei'". Dincolo de aceasta incidentals omologie ideatica, Inanii liceului, filosofia veche indiana va avea adanci ecouri Inconstiinta tanarului Blaga, contribuind decisiv la cristalizareaorizontului sau ideatic: "Eu - va preciza ulterior. - marturisesccii n-am umblat pe sub zarile Vedelor ~i mai ales ale Rigvedei ~iprin toata filosofia indica [...] numai asa din trecere de vreme, cidintr-o pasiune ~i dragoste cu totul' particulara, ce-o purtamspiritului indic'".

In exprimarea aproape aforistica a substitutiei mortii prin. , ,vlatii ne intampina poetica nefiintei, una din cele mai vechiteme lirice ale lui Lucian Blaga. Sunetele clopotului si bataileinimii se ingemanau In Gorunul - poem inclus In primul sauvolum de versuri, Poemele luminii -, cu linistea extinctiei: "Inlimpezi departari aud din pieptul unui turn! cum bate ea ~ inima

11

11

un clopot/si-n zvonuri dulci/imi pare/ea stropi de liniste imicurg prin vine, nu de sange ...". Situatia existentiala mentionatamai sus va fi prinsa in poezia Gdndurile unui mort, publicata involumul Pasii profetului: "De mana-as prinde timpul ea sa-ipipai/pulsul rar de clipe./Ce-o fi acuma pe pamant? /Mai curg

_ aceleasi stele peste fruntea lui in stoluri/si din stupii mei/maizboara raiuri de albine spre paduri?".

Dupa luarea in stapanire a cuvintelor, predispozitia spretacere 11va insoti, asemenea unei urnbre, intreaga viata, dizol-vandu-se in introspectie, marca esentiala a caracterului intro-. , ,vertit, de care Lucian Blaga a fost pe deplin constient. Tacereasemnifica Intoarcerea catre 0 realitate ontica, mai fascinantadecat oricare tentatie a contingentului. Prin simpla interventie amemoriei involuntare, in cele mai nea~teptate situatii, ganduriletoate se concentrau spre tumultul interior: "Se intampla uneori,ea dupa conversatii de ore, sa cad in taceri rara iesire. N-aveam, ,puterea sa le preintampin, ~i odata infiintate n-aveam mijloc sale curm. Trebuia sa le las sa-si faca de cap. Erau taceri a carorprelungire ma stingherea pe mine insumi. Tacerile acesteaieseau deasupra cand adancurile incepeau sa' se angajeze inlegaturile mele cu lumea ~i cu fiintele dimprejur. In asemeneaclipe, orice salt jucaus al cuvantului imi devenea cu neputinta,Cuvantul nu mai ma servea. Ceea ce spuneam, se reducea lacate-o expresie automata, destinata sa intrerupa golul. Golulaparen!, care el insusi era expresia prea-plinului" I.

Monomania dezvaluita de randurile memorialistice, sinoni-mic intalnita la marii scriitori, si care va evolua ulterior laLucian Blaga spre 0 blanda schizotimie, contureaza una dintreconditiile creatiei: putinta concentrarii. Scriitorul poarta per-manent cu sine' 0 lume i~terioara aflata intr-un freamiit neintre-rupt, un focar de excitatie, numit de psihologia moderna prin-cipiu dominant. Aceasta este partea de neodihna perpetua acreatorului, ce se deosebeste de banalul neastampar al omuluicomun. Forta dominantei atrage cu necesitate in aceasta zonaspecifics de sensibilitate ecourile realitatii inconjuratoare. Cand

12

zed

clocotul launtric depasea un anume prag, Lucian Blaga eranevoit sa se intoarca spre sine, sa asculte sunetele adancurilor.Cuvintele eventual rostite in asemenea clipe, insignifiante decele mai multe ori, fereau de indiscretie opera aflata in latentavirtualitate, _ascundeau incordarea creatorului in lupta pentruedificarea imaginarului. Curand, potentialitatea creatoare,intentia deliberata vor face loc muncii istovitoare, din care se va,ivi rninunea facerii: opera se smulge din inexistent, asemeneaapelor subterane ce izbucnesc "suav izvor".

In poezie, accidentul biografic va evolua catre motiv poetic.Anticipata de versuri izolate: " ...lasati-ma/sa umblu mut printrevoi. .." (Catre cititori), in volumul in marea trecere; "Cu cuvintestinse in gura/am cantat..." (Biografie), in Lauda somnului etc.,poetul va imprima tacerii 0 interpretare de asemenea mitica, inmult citatul Autoportret din Nebanuitele trepte, 1943: .LucianBlaga e mut ea 0 lebada. /In patria sa/zapada fapturii tine loc decuvant". Versuri emblematice, izvorate dintr-o zona adanca ainconstientului! ..,

Elaborandu-le, poetul se referea la mutenia lui reala, fiira sa- fi crezut 0 clipa in putinta materializarii semnificatiilor incluse.Relevandu-si eul pro fund, accentuand dihotornia dintre contin-gent ~i universul secund al existentei, poetul accentua detasareade planul realitatii imediate. Se afla aici 0 instinctiva crispareimpotriva goalelor vorbe, ce 11vor determina, doua Iuni maitarziu dupa aparitia volumului Nebanuitele trepte, sa scrie 0

fraza cu neasteptate rezonante simbolice: " ...eu, care totdeauna, ,am avut 0 pronuntata aversiune fata de oratorie, am declaratdusmanie neimpacata acestei arte gaunoase. Acesta va firaz'boiul meu de treizeci de ani'". Intr-adevar, activitatea literarapublica a lui Lucian Blaga nu va depasi hotarele a trei decenii!

Dincolo de arniaza vietii, ciclul mitic al existentei sepregatea sa se inchida. In anul 1945, evocand in Hro~icul ...tacerea ce ii invaluise primii patru ani de viata, Lucian Blagaanticipa, fiira sa stie, tacerea adanca ce 11va intovara~i constantde la sfarsitul anului 1948 pana la intrarea in nefiinta. Hegel

13

observase ea evenimentele au tendinta de a se repeta, ~i ceea ceinitial putea fi considerat un semn al destinului este retrait deLucian Blaga ea 0 varianta a existentei impuse de istoria necru-tatoare. La versurile acelui Autoportret va reveni adesea Inultimii ani de viatii: "Nu banuiam cand l-am scris ca peste ani.va primi 0 semnificatie. Acum chiar ca sunt mutl?".

Cu putinta este totusi ea in adancurile inconstientului sau sa" ,fi existat In permanenta un anticipativ sernnal avertizor. Ale-gerea cu predilectie, In dramaturgie, a unor personaje tragice,nu pare intamplatoare: "Eroul tragic - observa Northop Frye -se afla deasupra rotii norocului, la jumatatea drumului dintresocietatea umana de pe pamant ~i divinitatea din ceruri"!". Or,imaginatia exprima cu relativa exactitate dinamica personalita-tii. Intre selectia tematica ~i constructia imagistica exista 0

stransa congruenta, ce angajeaza integral psihismul creatorului.Recreand destinullui Avram Iancu, al mesterului Manole sau albatranului Noe, Lucian Blaga medita, de [apt, la efectele nega-tive ale istoriei asupra individu1ui.

Indata dupa incheierea Hronicului.i., presiunea istoriei seface simtita si, cu accentuata sensibilitate, Lucian Blaga sesiza, ,In lupta desfasurata de comunisti pentru acapararea puteriipolitice inevitabila sacrificare integrala a libertatilor individu-ale. Peste societatea romaneasca incepea sa coboare lunganoapte comunista. Pentru intaia oara, un partid politic autohtonurmarea sistematic realizarea unui deziderat antinational, pecare Lucian Blaga 11dezaprobase rara reticenta inca din aniirazboiului: "Nu credeam ca bolsevismul poate fi 0 salvare pen-tru noi. Din contra, intr-o atare eventuala desfasurare, vedeampur ~i simplu certa noastra pieire" 1I.

Acum, semne1e apropiatei reintrari In tacere sunt receptate,.dupa cum 0 dovedeste corespondenta, intr-o permanenta ~i osci-lanta tensiune emotionala, ce evolueaza treptat spre 0 depri-manta certitudine. La 20 mai 1947, observa cu 0 anume deta-sare: "Cu ce1elalte manuscrise astept. Editurile nu se grabesc" 12.

La 12 ianuarie 1948, semnele angoasei se ivesc: "De tiparit - nu

14

mai pot tipari insa nimic" 12. La 8 martie acelasi an, sentimentulabandonarii de catre timpul istoric este perceput cu acuitate:"Manuscrisele, precum vezi, se aduna. In sertar. lata acum 8carti neaparute. De tiparit - nici 0 nadejde. Eu, care eram asa de, ,obisnuit cu universul tiparnitelor! Eu, care aproape lingeamprimul exemplar al cartii, ea 0 vaca ce a fatat, Scuza graiul. Daracesta era sentimentul. Ce-o mai fi de acu incolo, cu mine, nustiu" 12.

, De acum incolo, glasul lui Lucian Blaga nu se va mai auzi.Totalitarismul comunist va determina marginalizarea scriitorului,alaturi de aceea a altar mari personalitati ale culturii si literaturiiromane. Impunerea izolarii, in societatea in rnijlocul ~iireia traisesi pe care 0 slujise, prin intermediul operei si al profesiunii, cu, ,credinta si devotament, trei decenii, intervenea intr-o etapa in careLucia~ 'Blaga strabatea spatiul unei rodnice creativitati.Refuzandu-i-se putinta afirmarii, devenirea scriitorului a fostoprita. Daca intre anii 1941-1948 elaborase douasprezecevolume, dintre care opt se aflau inca in manuscris, intre anii1949-1961 va redacta doar trei studii originale ~i un romanautobiografic; numai tristetea ~i nelinistea, nostalgia simelancolia, experientele sufletesti ~i existentiale vor continua sase decanteze in versuri ce vor egala, cantitativ ~i calitativ, liricaantuma.

Permanenta preocuparilor filosofice, cutezanta spirituala,complexa deschidere spre apele universului ~i adancurile pro-priei fiinte il indepartau deopotriva de utopia ideologiei comu-niste ~i de practica socials limitativa a dictaturii proletariatului.Romania intrase intr-o totalitate inchisa. Nu vom sti niciodata,care va fi fost ultima ~i adevarata imagine a lui Lucian BlagaIarii limitarile impuse de realitatea conjuncturala. Dar, sco-~ndu-l dintr-o secventa temporala finita, 0 alta temporalitate,curatita de impuritatile ideologiei, il va restitui vesniciei nati-

" "unii romane.