1. Drept Roman - Seminarii (Semestrul I)

DREPT ROMAN – SEMINAR (S.-D. ŞCHIOPU).

1

– DIVIZIUNILE DREPTULUI PRIVAT ROMAN –

IUS NATURALE, IUS GENTIUM şi IUS CIVILE. IUS NATURALE (dreptul natural): dreptul comun tuturor fiinŃelor (atât oamenilor, cât şi celorlalte animale) → natura învaŃă pe toate fiinŃele acest drept („dreptul natural este dreptul pe care toate fiinŃele l-au deprins de la natură”, I.1.2.pr.) → drept comun tuturor vieŃuitoarelor, în timp ce dreptul ginŃilor este dreptul comun tuturor oamenilor. – ius naturale mai are un alt înŃeles: Cicero susŃine că, în afara de lege şi obicei, mai există un izvor de drept: ius naturale, care reglementează în acelaşi fel la toate popoarele şi în toate timpurile unele raporturi sau dintre oameni sau dintre oameni şi lucruri, dar care nu are prin el însuşi putere obligatorie (sistem de principii juridice valabil pentru toate popoarele şi toate timpurile) → acest ius naturale este o concepŃie filozofică şi trebuie să servească de bază legislaŃiei pozitive: este ceea se numea în trecut dreptul natural.

Jurisconsultul Paul: „dreptul înseamnă ceea ce este totdeauna just şi bun, cum este dreptul natural”. !!! concepŃie mai exactă: dreptul natural este un drept comun tuturor oamenilor, dar numai oamenilor şi bazat pe raŃiune (ex. egalitatea primitivă a oamenilor când nu exista sclavia, dreptul la legitimă apărare). IUS GENTIUM (dreptul ginŃilor): 1. dreptul ginŃilor: sinonim cu dreptul natural → „dreptul pe care raŃiunea naturală l-a rânduit între toŃi oamenii este respectat deopotrivă de toate popoarele şi se numeşte dreptul ginŃilor” (I.1.2.1) + „dreptul natural, care este în mod egal respectat de toate popoarele, fiind rânduit de o providenŃă divină, rămâne necontenit trainic şi neschimbat” (I.1.2.11.). 2. dreptul ginŃilor: drept internaŃional public → dreptul care reglementează relaŃiile dintre state: sens rar în textele juridice, dar care apare des la istoricul Titius Livius în legătură cu epoca veche a Romei. 3. dreptul ginŃilor: drept internaŃional privat → drept care reglementează raporturile de drept civil între cetăŃenii romani şi străini (nu era nici dreptul străinului, nici dreptul roman, cu un al treilea sistem de drept), dreptul pe care trebuie să-l aplice judecătorul pentru a rezolva procesele intervenite între străini (peregrini) şi cetăŃenii romani, drept care ulterior a terminat prin a fi folosit chiar de romani în relaŃiile dintre ei.

Ex. sclavia, deşi este conformă cu ius gentium, totuşi este contrară lui ius naturale. – originea lui ius gentium: pare să se fi născut cu ocazia târgurilor din Roma → romanii venind în contact cu străinii, în special cu grecii, au trebuit să utilizeze forme de drept adecvate pentru a răspunde necesităŃilor economice întrucât ius civile nu se aplica străinilor: ius gentium ca drept internaŃional privat s-a dezvoltat odată cu dezvoltarea relaŃiilor comerciale. 242 î.e.n.: romanii au creat un magistrat special, pretorul peregrin (praetor peregrinus), pentru organizarea proceselor cu străinii → în această jurisdicŃie ar fi apărut şi s-a dezvoltat ius gentium roman. !!! însă occupatio (ocupaŃiunea) este o instituŃie de ius gentium cunoscută de romani din cele mai străvechi timpuri. – la origine comerŃul avea loc între ginŃi diferite, astfel că s-a născut un obicei nejuridic pentru a reglementa aceste raporturi de natură comercială, raporturi care ulterior au avut loc în târguri între cetăŃeni şi străini → ius gentium cu timpul a fost integrat în dreptul roman, înlocuind în practică vechiul drept quiritar (dreptul cetăŃenilor romani). → prin ius gentium se înŃelege ambele ramuri al dreptului internaŃional (public şi privat) → au origine comună: obiceiul nejuridic din comuna primitivă → obiceiul nejuridic dintre ginŃi, odată cu formarea statului, devine un drept între state, un drept al ginŃilor: gintă (nu totalitatea celor care descind dintr-un strămoş comun) = popor cu care Roma avea relaŃii. IUS CIVILE (dreptul civil): dreptul comun tuturor cetăŃenilor unui stat (dreptul destinat să reglementeze în mod exclusiv raporturile dintre cetăŃenii romani: dreptul cviritar)→ stabilit de fiecare popor: nici nu se deosebeşte cu totul, dar nici nu se aseamănă în toate cu ius naturale şi ius gentium → ori de câte ori adăugăm ceva sau înlăturăm ceva din dreptul comun tuturor, facem un drept propriu, adică ius civile. (1). – romanii, când zic ius civile, fără să adauge numele vreunui popor, înŃeleg dreptul lor propriu (izvorăşte din: consuetudo, plebiscita, lex, senatusconsulta, constitutiones principium, edicta şi responsa prudentium) → aşadar ius civile este opus atât lui ius naturale, cât şi lui ius gentium. – ius civile era la origine un drept strict, riguros şi formalist (la origine romanii nu recunoşteau străinilor nici un drept iar orice străin venit la Roma cădea în sclavie), în timp de ius gentium era flexibil, echitabil şi lipsit de forme solemne → ius gentium, dintr-un drept destinat străinilor şi raporturilor lor cu romanii, a ajuns un drept comun şi romanilor şi peregrinilor, aplicabil şi unora şi altora.

IUS CIVILE ŞI IUS HONORARIUM. IUS CIVILE (dreptul civil): are un sens mai restrâns → arată dreptul izvorând din consuetudo, lex, plebiscita, senatusconsulta, constitutiones principium şi responsa prudentium, dar nu şi edicta, adică desemnează întregul drept roman indiferent din ce surse a izvorât, cu excepŃia edictelor magistraŃilor. (2). IUS HONORARIUM (dreptul onorar): este dreptul izvorând din edictele (edicta – programe relative la activitatea magistraŃilor în timpul funcŃiunii lor) magistraŃilor care au ius edicendi. – la romani magistraturile se numesc honores, întrucât erau onorifice → dreptul stabilit de magistraŃi se numeşte ius honorarium → se subdivide în:

– ius praetorium (dreptul pretorian): ius honorarium izvorând din edictele pretorului. – ius aedilicium (dreptul edilician): ius honorarium izvorând din edictele edililor.

– ius honorarium, în special dreptul pretorian, a fost creat pentru a ajuta, a completa sau a îndrepta dreptul civil → romanii au spus că ius honorarium este glasul viu al dreptului civil (viva vox iuris civilis). !!! IUS CIVILE: are un înŃeles şi mai restrâns → indică uneori numai dreptul izvorând din interpretatio prudentium (interpretarea jurisconsulŃilor). (3).

IUS DIVINUM şi IUS HUMANUM. IUS DIVINUM: dreptul canonic roman, dreptul care guvernează raporturile oamenilor cu divinitatea→ se mai numeşte ius sacrum (dreptul sacru), fas (dreptul religios). IUS HUMANUM: dreptul omenesc, dreptul roman laic → dreptul care guvernează raporturile oamenilor dintr-un stat, atât între ei, cât şi cu statul lor, raporturile acelor oameni cu oamenii din alte state şi cu alte state, şi raporturile statelor între ele. → la început fas se confunda cu ius humanum, dar ulterior s-au deosebit.


2

IUS PUBLICUM şi IUS PRIVATUM. → dreptul pozitiv (dreptul care se aplică într-o societate dată, la un moment dat, sub auspiciile statului respectiv) reglementează întreaga viaŃă socială: aceasta are două direcŃii principale → viaŃa publică şi viaŃa privată → de aceea şi dreptul roman se deosebeşte în drept public şi drept privat. IUS PUBLICUM: dreptul privitor la organizarea religioasă şi politică a statului roman (nu poate fi schimbat prin convenŃii între particulari), guvernează organizarea puterilor statului şi raporturile particularilor cu statul. IUS PRIVATUM: dreptul privitor la buna stare a particularilor, guvernează raporturile particularilor între ei → este alcătuit din trei părŃi: din regulile lui ius naturale, ale lui ius gentium şi ale lui ius civile (nu cunoaşte distincŃia între dreptul civil şi comercial + cuprinde şi dreptul penal privat: anumite fapt nepermise pe care dreptul roman le considera ca lezând numai interesul particular, nu şi interesul public).

IUS NON SCRIPTUM şi IUS SCRIPTUM. IUS NON SCRIPTUM: dreptul nescris → dreptul roman care izvorăşte din consuetudo (dreptul consuetudinar). IUS SCRIPTUM: dreptul scris → dreptul roman izvorând din lex, plebiscita, sunatusconsulta, constitutiones principum, edicta şi responsa prudentium (dreptul pe care autoritatea publică îl creează în baza puterii sale legiuitoare). → deosebirea dintre dreptul scris şi dreptul nescris se bazează pe izvoarele dreptului, nu pe faptul material al scrisului: obiceiurile, chiar dacă sunt adunate şi scrise sau de particulari sau de stat, nu încetează să fie tot drept nescris.

IUS GENERALE şi IUS SINGULARE. IUS GENERALE sau ius commune: dreptul general este dreptul privitor la toŃi romanii şi la toate raporturile lor juridice → de regulă dreptul este stabilit pentru toŃi. IUS SINGULARE: dreptul special este dreptul privitor numai la unii dintre romani şi la unele raporturi juridice ale lor (ex. regulile de drept privind testamentul militar) → romanii spun că dreptul special este ceva ce s-a stabilit în contra cuprinsului raŃiunii (în contra ordinii şi consecvenŃei) din pricina unui folos oarecare: este o abatere de la regula că dreptul trebuie să se aplice faŃă de toŃi → abatere îndreptăŃită pe considerente de ordin social, religios, politic, istoric.

– este de două feluri: beneficium legis şi privilegium. – beneficium legis: abatere de la dreptul general făcută în folosul unei categorii de persoane ori de raporturi juridice (ex. abaterile în folosul soldaŃilor). – privilegium: abatere de la dreptul general făcută sau în folosul sau în paguba fie a unei persoane ori a unor persoane anume determinate, fie a unui ori a unor raporturi juridice anume determinate → privilegiul cuprinde ceva pozitiv.

!!! dispensa: opreşte ca dreptul să se aplice într-un caz anumit (acordată de regulă de senat) → dispensa cuprinde ceva negativ.

PERIODIZARE ISTORICĂ: –regalitatea: 754/753 î.e.n. (fondarea Romei) – 510/509 î.e.n. (244 R.F.) (fondarea republicii). –republica: 509 î.e.n. - 27 î.e.n. (fondarea imperiului de către Octavian). –imperiul principatul: 27 î.e.n. – 284 e.n. (fondarea dominatului de către DiocleŃian).

dominatul: 284 – 565 (moartea lui Iustinian). PERIODIZARE JURIDICĂ:

–epoca veche → vechiul drept roman: 753 î.e.n. - sec. I î.e.n. –epoca clasică → dreptul clasic: sec. I î.e.n. - 284 e.n. –epoca postclasică → dreptul postclasic: 284 - 565.

ORGANIZAREA STATULUI ROMAN – în anul 754/753 î.e.n., potrivit tradiŃiei, Roma ar fi fost fondată de cei doi fraŃi alăptaŃi de lupoaică, Romulus şi Remus. – Roma la origine era un sat de agricultori şi păstori având o aşezare din cele mai favorabile: situată pe malul Tibrului, în apropierea mării, la intersecŃia lumii etrusce şi a lumii latine, ea „era menită să profite de decăderea unora şi de slăbiciunea celorlalŃi”. – populaŃia Romei, deşi în mare majoritate italiotă, ea nu era totuşi omogenă → potrivit tradiŃiei ar fi existat trei triburi primitive, unul de rasă latină (Rammes) aşezat pe Palatin, unul de rasă sabelică (Tities) aşezat pe Esquilin şi unul de rasă etruscă (Luceres) aşezat pe Caelius → tot ce se ştie cu siguranŃă e că aceste nume sunt de origine etruscă, ceea ce relevă influenŃa etruscilor asupra organizaŃiei primitive a Romei. Forme de organizare a statului roman: regalitatea, republica şi imperiul. !!! 387 î.e.n. Roma a fost incendiată de gali: în incendiu au pierit cea mai mare parte din actele statului roman.

– EPOCA REGALĂ – I. PERIOADA DEMOCRAłIEI MILITARE. – între fondarea Romei (754/753 î.e.n.) şi fondarea statului roman: perioada democraŃiei militare (trăsăturile de baza ale regimului primitiv gentilic + apariŃia germenilor care vor duce treptat la saltul calitativ constituit de revoluŃia politică prin care s-a format statul roman). – celula de baza a comunităŃii: ginta patriarhală → statul roman a fost la origine o agregare de ginŃi (gentes): ginŃile erau formate din mai multe familii pe care le unea originea comună (gentilii sunt rude de sânge care descind dintr-un străbun comun îndepărtat, însă se putea deveni membru al ginŃii prin adopŃiune) care se manifesta prin existenŃa unui nume comun tuturor membrilor ginŃii (nomen gentilicum), cultul comun şi o organizaŃie religioasă şi militară destul de bine fixată completau unitatea, unitate foarte solidă la origine a ginŃii. – totuşi această grupare care fusese atât de puternică la origine era sortită pieririi începând cu momentul închegării statului → ginta se interpunea între membrii ei şi stat, limitând astfel puterea statului → în consecinŃă între aceste două organisme, între stat şi gintă, a avut loc o luptă lentă al cărei rezultat a fost liberarea familiilor incluse în gintă şi treptata dispariŃie a însăşi ginŃii.


3

Trăsăturile ginŃii: – gentilii aveau dreptul de a se moşteni unii pe alŃii: averea rămânea în gintă; – gentilii aveau un loc de îngropare comun şi sărbători religioase comune; – gentilii aveau obligaŃia de a nu se căsători în gintă: bărbatul nu putea lua în căsătorie pe femeia care făcea parte din ginta lui; – gentilii posedau în comun pământul; – gentilii aveau obligaŃia de a se apăra şi a se ajuta reciproc; – gentilii purtau numele ginŃii; – gentilii aveau dreptul de a adopta străini în gintă; – gentilii aveau dreptul de a alege şi de a destitui pe conducătorul ginŃii.

– membrii ginŃii formau o adunare care se ocupa cu administrarea treburilor ginŃii → în fruntea ginŃii era un şef ales (pater gentis). – ginŃile erau în număr de 300 → 10 ginŃi formau o curie → 10 curii compuneau un trib → poporul roman era compus din 3 triburi: datorită numărului variabil al naşterilor şi morŃilor, e de presupus că armonia dintre numărul ginŃilor, curiilor şi triburilor nu era naturală, ci corespunde unei transformări a ginŃilor, curiilor şi triburilor, care şi-au pierdut baza lor naturală, devenind simple unităŃi militare. – ginta, curia sau tribul vechi nu aveau la origine un caracter artificial → însă după modelul acestora s-a format la Roma în perioada de tranziŃie (perioada democraŃiei militare) şi având ca nucleu vechile ginŃi, curii şi triburi o organizaŃie militară → democraŃia militară este bazată pe ginŃi, curii şi triburi care au devenit unităŃi ale armatei romane. – pe lângă membrii ginŃii, ginta cuprinde şi oameni care nu participau la conducerea ei (nu puteau face parte din adunarea ginŃii): străinii veniŃi la Roma (nu aveau nici un drept şi deveneau sclavi) → se puneau sub ocrotirea membrilor ginŃii care (în raport cu ei) se numeau patroni (clienŃii: străini, vechi sclavi dezrobiŃi, plebeii care se puneau sub protecŃia unui patron: între patron şi client existau raporturi de drepturi şi obligaŃii → clientul datora patronului său respect şi trebuia să-l ajute cu bani în diferite împrejurări, patronul trebuia să ajute pe client cu ştiinŃa sa a dreptului când clientul avea vreun proces) → „dacă patronul a adus vreo pagubă clientului său, să fie blestemat” (XII T.): dacă patronul îşi înşelase clientul era consacrat zeilor infernali, ceea ce atrăgea după sine interzicerea oricărui contact cu cel condamnat care putea fi şi ucis fără ca aceasta să ducă la pedepsirea ucigaşului. – sclavia: în formă patriarhală (sclavii făceau servicii de casă şi trăiau în casele proprietarilor).

ORGANE DE CONDUCERE: 1. Adunarea poporului pe curii (comitia curiata) → atribuŃii: electorale (alegerea regelui), religioase şi administrative (rezolvau toate problemele care priveau viaŃa comunităŃii), judiciare (judecat pe cei ce se făcuseră vinovaŃi de crime grave). 2. Senatul (adunarea şefilor ginŃilor), 300 de membri → atribuŃii: confirma alegerea regelui şi hotărârile adunării curiate, doar îl sfătuia pe rege, nu-i impuneau hotărâri → considerat deŃinătorul tradiŃiilor romane (mos maiorum). 3. Regele: conducătorul poporului roman ales de adunarea curiată → atribuŃii: şeful armatei, şeful religiei şi judecător în chestiunile ivite între ginŃi. – membrii ginŃilor formau în totalitatea lor poporul roman (populus romanus) → la Roma mai trăia o altă masă de oameni: plebea (plebs): formată din populaŃiile vecine cucerite de romani, la care s-a adăugat ulterior meseriaşi şi comercianŃi străini veniŃi la Roma (originile plebei sunt multiple: muncitori agricoli, comercianŃi, imigranŃi de tot felul, populaŃii reduse în stare inferioară de populaŃiile războinice, toŃi aceştia au format încetul cu încetul o populaŃie considerată mult timp drept exterioară comunităŃii politice) → clientela era alcătuită din oamenii de situaŃie inferioară şi caracterizată prin dependenŃa ei de o familie influentă, în timp ce plebea şi ea era o clasă inferioară, însă spre deosebire de clienŃi se caracterizează prin independenŃa ei. → plebeii: nefăcând parte din ginŃi nu intrau în compunerea poporului roman, astfel că erau în mare măsură lipsiŃi de drepturi → aveau proprietatea bunurilor, puteau face comerŃ sau exercita o meserie, plăteau impozite şi prestau serviciu militar ca auxiliari → plebeii au dus o luptă îndelungată pentru a dobândi egalitatea în drepturi cu patricienii (membrii ginŃilor). → treptat în interiorul ginŃilor se formează o aristocraŃie ereditară: cele mai bogate familii îşi însuşesc pământul ginŃii şi puterea asupra celorlalŃi membrii ai ginŃii → apare treptat şi o diferenŃiere între ginŃi: unele se consideră superioare altora, deŃinând puterea politică şi deposedând alte ginŃi de pământul lor. – la sfârşitul democraŃiei militare (ultima treaptă a descompunerii comunei primitive):

– unii patricienii tind să-şi consolideze poziŃia lor în societate: dreptul lor la pământ, sclavi şi putere politică nu numai faŃă de sclavi, plebei şi clienŃi, dar şi faŃă de alte ginŃi. – plebeii deveniseră o forŃă: bogăŃia comercială şi industrială, chiar dacă nu foarte dezvoltată încă, era mai ales în mâna plebei.

– revendicărilor plebei: – economice: – ştergerea datoriilor şi împărŃirea echitabilă a pământului; – juridice: – legi scrise şi ius conubii; – politice: – ius honorum şi impunerea voinŃei în comiŃii.

!!! primul episod al luptei dintre patricieni şi plebei: crearea statului roman → reforma lui Servius Tullius (578-535 î.e.n.), penultimul rege: ultimul a fost Tarquinius Superbus (534-509 î.e.n.).

– s-a creat adunarea centuriată (comitia centuriata) în care intră plebeii şi patricienii împărŃiŃi pe clase, în sensul de categorii, după averea fiecăruia → plebeii puteau face parte din această adunare dacă aveau o numită avere. – adunarea centuriată dobândeşte în timp o mare însemnătate, în timp ce adunarea curiată decade din ce în ce mai mult odată urmând soarta ginŃilor. – prin crearea adunării centuriate: se recunoaşte cu nu doar apartenenŃa la o gintă, ci şi averea cuiva dă drepturi la puterea politică.

→ paralel cu împărŃirea în diferite clase potrivit averii, Roma a fost împărŃită în 4 triburi urbane, la care treptat s-au adăugat 16 sau 17 triburi rurale: trib = regiune a Romei, nu uniune de curii.

– împărŃirea populaŃiei pe unităŃi teritoriale: necesară deoarece unul din elementele statului îl constituie teritoriul → la temelia statului stăteau: împărŃirea teritorială şi diferenŃierea patrimonială.


4

II. REGALITATEA ÎN FORMĂ STATALĂ. REGELE (rex): funcŃia nu era ereditară, ci era ales de adunarea curiată → atribuŃii: şef al religiei (rex sacrorum), şef al armatei (regele era cel care interpreta voinŃa zeilor dând semnalul de atac când se convingea că zeii sunt favorabili), judeca în materie penală (dacă unul din indivizi jigneşte pe zei s-ar putea ca zeul jignit să pedepsească întreaga cetate), în perioada democraŃiei militare judeca în materie civilă (regele nu era decât un arbitru ales de părŃi când acestea aparŃineau unor ginŃi diferite), după fondarea statului autoritatea regelui şef de stat s-a suprapus arbitrajului anterior, rezultând un sistem în care regele nu judecă, ci organizează instanŃa (procesul), dând indicaŃii judecătorului (persoana particulară aleasă de părŃi) cum trebuie să judece. – puterile regelui nu erau nelimitate, întrucât el nu era un monarh absolut, celelalte organe ale statului limitând această putere: pe lângă rege mai existau şi alŃi magistraŃi → tribunus celerum (comandantul cavaleriei), prefectus urbi (prefectul oraşului, magistratul cel mai înalt după rege, însărcinat cu paza oraşului Roma) şi magistraŃii cu atribuŃii judiciare (duo viri perduellionis şi quaestores parricidii). SENATUL: în timpul democraŃiei militare era format din şefii ginŃilor → conducătorii ginŃilor fiind cei mai în vârstă dintre membrii ginŃilor respective se numeau patres iar totalitatea lor forma senatul (sfatul celor mai bătrâni), când apare statul, senatul este alcătuit din oamenii de încredere ai regelui (senatorii fiind aleşi de rege dintre patres familias de familii patriciene). → senatul avea dublu rol:

– de a ratifica hotărârile adunării curiate, ratificarea se numea auctoritas patrum (înseamnă întărire, confirmare, nu autorizare): nu consta dintr-un control asupra legalităŃii actului, ci dintr-o apreciere asupra oportunităŃii lui.

– de a guverna statul în timpul interregum-ului (intervalul dintre moartea unui rege şi urmarea succesorului pe tron): statul era condus pe rând de câte un senator timp de 5 zile până la alegerea regelui → la moartea regelui senatul numea din rândul senatorilor pentru un timp de 5 zile un interrege ce avea misiunea de a propune comiŃiilor pe candidatul pe care îl alegea el pentru a fi rege: comiŃiile învesteau cu puterea supremă pe candidat printr-o lex curiata de imperio (în perioada republicii avea sarcina de a conduce statul în intervalul dintre ieşirea din funcŃie a consulilor şi alegerea altor consuli). ADUNAREA CURIATĂ (comitia curiata): formată din întrunirea celor 30 de curii în care era împărŃit statul (zece curii de fiecare trib), la luarea hotărârilor fiecare din cele 30 de curii avea un vot (numai patricienii aveau dreptul de a vota: „când se votează după neam, comiŃiile sunt curiate”) → atribuŃii: alegerea regelui, a magistraŃilor superiori, declararea războiului. – proiectul de lege (rogatio) era propus prin formula „velitis, iubeatis, Quirites” (să voiŃi şi să consimŃiŃi cetăŃeni): verbul iubeo are aici un sens special, înseamnă a consimŃi, în timp ce în epoca clasică însemna a porunci, iar Quirites era numele caracteristic al cetăŃenilor romani. – rolul plebei în aceste comiŃii: comiŃiile curiate erau compuse la început, ca şi senatul, numai din patricieni, iar plebeii, deşi admişi la comiŃii, nu ar fi căpătat dreptul de vot decât foarte târziu.

Este incertă natura raportului dintre comiŃiile curiate şi comiŃiile calate (comiŃii în cadrul cărora se realiza cea mai veche formă de testament, testamentul calatis comitiis, adică testamentul prin convocarea adunării) întrucât informaŃiile ce ni s-a transmis sunt la a treia mână:„... se numeau comitia calata după referinŃele lui Labeo [Antistius Labeo] comiŃiile Ńinute în faŃa colegiului preoŃilor pentru inaugurarea activităŃii regelui [rex sacrorum] sau a flaminilor. Dintre acestea unele erau curiate, iar altele centuriate, curiatele fiind convocate (calata) pe curii prin lictor şi centuriatele prin cornist. În aceleaşi comiŃii, despre care am spus că se numeau calata, se făceau de obicei testamentele şi renunŃările la riturile de familie [ceremonia solemnă prin care cineva renunŃă la sacrificiile din cadrul familiei lui, pentru a intra în altă familie]”. ADUNAREA CENTURIATĂ (comitia centuriata): toŃi bărbaŃii care puteau purta arme şi dispuneau de avere erau împărŃiŃi în 5 categorii după averea lor. – Servius Tullius (578-534 î.e.n.) a dat Romei o nouă organizare teritorială şi militară, organizare care a stat la baza unei reforme fiscale şi politice.

1. din punct de vedere teritorial Servius Tullius a împărŃit teritoriul Romei în patru triburi sau cartiere (Palatina, Esquilina, Collina şi Suburbana) → în fiecare trib se întocmeau liste de cens iar fiecare cetăŃean era obligat să facă o declaraŃie în privinŃa averii sale (recensământ din cinci în cinci ani) → averea imobiliară se dezvoltase în acest timp şi doar de ea se Ńinea cont, cel puŃin la început.

2. din punct de vedere militar Servius Tullius a împărŃit întreaga populaŃie în centurii repartizate pe clase după averea fiecăruia → fiecare centurie conŃinea aproximativ 100 de oameni → în fiecare clasă existau două subclase de centurii, unele cuprinzând oamenii mai tineri, juniores, adică soldaŃi în vârstă de cel puŃin 17 ani şi cel mult 47, iar altele compuse din oameni mai în vârstă, seniores, de la 46 la 60 de ani.

– clasa I cuprindea pe cei cu un cens peste 100.000 de aşi (min. 20 iugăre) → 80 de centurii. – clasa II cuprindea pe cei cu un cens peste 75.000 de aşi (min. 15 iugăre) → 20 de centurii. – clasa III cuprindea pe cei cu un cens peste 50.000 de aşi (min. 10 iugăre) → 20 de centurii. – clasa IV cuprindea pe cei cu un cens peste 25.000 de aşi (min. 5 iugăre) → 20 de centurii. – clasa V cuprindea pe cei cu un cens peste 11.000 de aşi (min. 2 iugăre) → 30 de centurii.

!!! în timpul lui Servius Tullius nu exista încă acest sistem monetar (1 as = 327 g.), căci a fost introdus în timpul republicii → de aici rezultă că această clasificare nu este altceva decât o adaptare târzie, prima împărŃire a armatei serviene fiind făcută după proprietatea funciară pe care o posedau contribuabilii. – rezultă un număr total de 170 de centurii → pe lângă acestea mai existau 18 centurii de cavaleri aleşi dintre cetăŃenii cei mai înstăriŃi iar dintre aceste 18 centurii şase erau alcătuite exclusiv din patricieni. – cetăŃenii care făceau parte din clase se numeau adsidui, ceea ce ar însemna că ar fi proprietari de pământ, în epoca mai recentă însemna pur şi simplu „cel bogat şi care-şi poate îndeplini cu uşurinŃă îndatoririle”, indiferent de natura imobiliară sau mobiliară a averii. – cei cu avere de minimum 1500 de aşi se numeau proletarii, ceea ce indică lipsa lor de mijloace, căci ei nu aveau altceva decât proles, adică descendenŃa → în împrejurări grele ale statului când era lipsă de tineret ei erau încadraŃi în unităŃile formate în grabă, oferindu-li-se arme pe cheltuiala statului şi erau denumiŃi nu după rolul lor la fisc, ci li se dădea un nume mai ales de la sarcina şi datoria de a da urmaşi (proles) statului, căci dacă prin situaŃia materială nu puteau servi statul, în schimb înmulŃeau populaŃia oraşului prin putinŃa de a avea copii.


5

– cei care aveau o avere mai mică, până la limita de 375 de aşi se numeau capite censi şi nu au fost înrolaŃi ca militari decât începând cu sfârşitul secolului II î.e.n., moment când pătrund pentru prima dată în legiunea romană, ceea ce atrage modificarea organizării armatei, transformând-o într-o armată de profesie, interesată în campaniile militare şi putând fi folosită în scopuri politice de comandantul ei. – mai existau şi centurii de meseriaşi şi muzicanŃi în număr de cinci → în consecinŃă totalul general este de 193 de centurii (170+18+5) pentru întreaga armată instituită de Servius Tullius. – votarea se făcea pe centurii: „...comiŃiile ...când se votează după vârstă şi după avere sunt centuriate... nu e îngăduit însă ca să se facă înăuntrul pomperium-ului [«locul dintre ogoare şi ziduri de jur împrejurul oraşului, determinat în limite fixe »] comiŃiile centuriate, fiindcă armatei trebuie să i se comande în afara oraşului iar înăuntrul oraşului nu există acest drept...”, centuriile votau succesiv unele din ele fiind gata totdeauna pentru respingerea atacului inamic „...de aceea s-a obişnuit să se Ńină comiŃiile centuriate în câmpul lui Marte, fiind şi armata la îndemână pentru apărare, fiindcă poporul era ocupat cu votarea”. – majoritatea lor fiind de 97, dacă clasa I-a (80 de centurii) împreună cu cele 18 centurii de cavalerie votau la fel se obŃinea majoritatea astfel încât nu mai era necesar ca şi celelalte centurii să fie consultate. → prin această reformă criteriul rudeniei de sânge, specific organizării gentilice a fost înlocuit de criteriul averii, ceea ce a permis pentru prima dată participarea plebei la viaŃa politică a Romei. → prin crearea acestei adunări s-a urmărit un întreit scop politic, militar şi financiar, scop determinat de noile condiŃii economice.

– scop politic: dat fiind negoŃul şi meseriile cu care se ocupau plebeii, unii din ei ajung la situaŃii înfloritoare, însă nu aveau drept de vot căci neavând ginŃi nu aveau acces la adunarea curiată → reforma atribuită lui Servius Tullius a avut ca scop înlocuirea aristocraŃiei de naştere cu o aristocraŃie a averii: de acum înainte drepturile în stat nu mai depind de apartenenŃa la ginŃi ci de averea fiecăruia. – scop militar: numai cine făcea parte din adunarea centuriată putea fi soldat → dat fiind că din adunarea centuriată nu puteau face parte decât proprietarii de pământ cu o anumită suprafaŃă, cei săraci (proletarii) erau excluşi de la serviciul militar pentru să păturile superioare ale clasei dominante n-aveau încredere în ei. – scop financiar: odată cu fondarea statului este creat şi impozitul care la origine purta numai pe pământ şi accesoriile lui (casă, sclavi, vite) → reforma de mai sus a permis o mai bună aşezară a impozitului direct, căci potrivit repartizării în cele 5 categorii, cetăŃenii plăteau impozitul pe avere → erau scutiŃi de impozit aceia care nu făceau parte din adunare.

– REPUBLICA – – ca urmare a crimelor săvârşite de ultimul rege, Tarquinius Superbus, regalitatea a devenit odioasă romanilor iar forma de guvernământ a fost schimbată, astfel că în locul regelui se aflau acum în fruntea statului roman doi magistraŃi aleşi de popor pe timp de un an (364 de la fondarea Romei - 510/509 î.e.n.) → a fost mai ales o mişcare aristocratică în care după toate probabilităŃile plebea nu a avut nici un amestec → lupta de clasă va începe de abia de acum încolo şi va fi lentă dar aprigă. – la început republica romană era o republică aristocratică sclavagistă (aristocratică: conducerea o aveau patricienii, plebeii neavând acces la magistraturi; sclavagistă: majoritatea populaŃiei, sclavii, nu se bucurau de nici un fel de drepturi), însă cu timpul devine o republică democratică sclavagistă (prin dobândirea egalităŃii de drepturi politice a plebeilor cu patricienii) → democraŃia romană era numai formală, deoarece, magistraturile fiind onorifice (gratuite) dar impunând sarcini costisitoare, numai plebeii bogaŃi şi patricienii puteau ajunge magistraŃi → odată cu dezvoltarea proletariatului roman voturile ajung de vânzare astfel că alegerile devin o ficŃiune. – în epoca republicană trei trăsături caracterizează evoluŃia socială şi politică a statului roman:

– garantarea din ce în ce mai efectivă a libertăŃii şi persoanei omului, – emanciparea plebei şi egalizarea drepturilor plebei cu ale patricienilor, – extinderea teritorială a statului roman.

CONSULII: – magistraŃii anuali care au înlocuit pe regi se numesc consuli: anterior e posibil să se fi numit praetores sau iudices. – fiecare consul avea aceeaşi putere, aceleaşi atribuŃii, avea imperium, adică dreptul de a porunci, de a conduce (!!! magistraŃii nu erau organizaŃi într-un sistem ierarhic - competenŃa lor era exprimată prin termenii imperium, dreptul de a comanda o armată şi de a convoca adunările poporului: consulii, dictatorii şi pretorii, şi potestas, dreptul de a administra: cenzorii, edilii, questorii şi tribunii plebei) → în aparenŃă fiecare consul putea să facă ce voia, de vreme ce avea acelaşi drept ca şi colegul său → în realitate nici unul din consuli nu făcea un act mai serios fără să primească consimŃământul prealabil al colegului său. – puterile lor erau mult mai reduse decât ale vechilor regi, ca şi regii, consulii au prerogative şi atribuŃii de ordin militar, politic şi judiciar → însă trebuie observat că ele suferă o triplă restrângere:

– caracterul anual al acestei magistraturi este o limitare în timp a puterii consulare; – la ieşirea din magistratură devenea simplu particular şi trebuia să dea socoteală de îndeplinirea mandatului → puteau fi târâŃi în judecată pentru a răspunde de actele făcute în vremea magistraturii sale → o limitare de fapt a puterilor consulilor; – principiul colegialităŃii are ca efect faptul că decizia unui consul poate fi lovită de intercessio (opoziŃia colegului său) → fiecare consul putea anula actele colegului său.

– în plus s-au adus importante restricŃii atribuŃiilor consulilor prin crearea unor noi magistraturi şi prin legi noi (ex. lex Valeria de provocatione prin care se acordă cetăŃenilor condamnaŃi la o pedeapsă capitală sau la biciuire dreptul de a apela la popor: adunarea centuriată - provocare ad populum). – alegerea consulilor se făcea de către adunarea centuriată. !!! în epoca republicană s-au mai introdus pe lângă consuli un număr destul de considerabil de magistraŃi → principala cauză a creării de noi magistraturi: lupta dintre patricieni şi plebei. – consulatul nu era accesibil decât patricienilor iar plebeii reclamaseră dreptul de a dobândi şi ei magistraturi → patricienii fiind siliŃi să le acorde accesul la magistraturi, ori de câte ori se vedeau reduşi la asemenea fapte extreme, ridicau magistraturii acordate plebeilor unele din atribuŃiile sale şi le acordau unei noi magistraturi, create în acel moment şi rezervate, evident, exclusiv patricienilor.


6

– un alt motiv al creării de noi magistraturi: nevoia unei specializări a funcŃiilor administrative (quaestura şi pretorul peregrin). – nu întotdeauna în fruntea statului se aflau consulii: în anumite cazuri consulii au fost înlocuiŃi (două cazuri: crearea decemviri-lor legibus scribundis şi a tribunilor militari consulari potestate), suspendaŃi (în împrejurări grave când s-a simŃit nevoia unui singur şef dotat cu energie deosebită, adică în cazul dictaturii) sau li s-a acordat putere dictatorială (senatusconsultum ultimum). DEMEMVIRII LEGIBUS SCRIBUNDIS (cei 10 bărbaŃi numiŃi în vederea redactării legilor): sunt cei 10 magistraŃi care au fost puşi în fruntea statului în scopul redactării celor XII Table. TRIBUNII MILITUM CONSULARI POTESTATE (tribunii militari cu putere consulară): la un moment dat Roma s-a văzut nevoită să trimită mai multe armate în acelaşi timp, având concomitent războaie cu mai multe cetăŃi: în fruntea armatelor trebuiau să fie şefii statului, adică consulii care erau în mod invariabil doi → pe lângă aceasta mai trebuia să fie cineva ca să se ocupe cu celelalte sarcini ale consulilor în absenŃa lor → de aceea s-a simŃit nevoia unei noi magistraturi în care numărul celor ce o deŃineau să fie variabil potrivit necesităŃilor şi care să existe în locul consulilor atunci când este nevoie (senatul stabilea dacă pe anul următor vor fi numiŃi consuli sau tribuni militari cu putere consulară). DICTATURA: magistratură veche limitată în timp (6 luni) → dictatorul era numit de consuli, la ordinul senatului, iar dictatorul numea un magister equitum (general al cavaleriei): dacă termina misiunea sa înaintea celor 6 luni de zile era obligat să se demită; – în timpul dictaturii toate celelalte magistraturi erau suspendate → de aceea numirea unui dictator avea loc doar în cazuri grave (război, revolte interne) → dictatorul avea în special rolul de a înăbuşi revolta plebei → când lupta de clasă de a plebei încetează, dictatorul nu va mai fi numit decât în caz de război → la sfr. sec. III î.e.n. dictatura dispare. – dictatorul decreta că există tumulus (dezordine în stat), adică orice cetăŃean în stare de a purta arme trebuia să se înroleze → Roma era ocupată de posturi militare → pentru uşurarea operaŃiunilor de înrolare dictatorul ordona iustitium (încetarea oricărei activităŃi publice sau private). SENATUSCONSULTUM ULTIMUM: senatul putea printr-un senatusconsultum ultimum să suspende garanŃiile constituŃionale, atribuind unuia din consuli puteri dictatoriale → acest senatusconsult avea rolul pe care îl deŃinuse anterior instituirea dictaturii, adică servea pentru înăbuşirea revoltelor interne (Cicero a primit astfel de puteri când era consul pentru a înăbuşi revolta lui Catilina). QUESTORII: – quaestores au fost magistraŃi creaŃi încă de la începutul republicii → aveau atribuŃii de ordin financiar (administrarea tezaurului public, plata datoriilor statului, încasarea datoriilor faŃă de stat, vânzările de mică importanŃă a bunurilor statului) şi judiciar (procesele criminale). – prin latura judiciară a atribuŃiilor lor ei amintesc de quaestores parricidii din epoca regală, dar foarte de timpuriu ei au pierdut atribuŃiile judiciare, care au fost încredinŃate unei curŃi speciale, quaestiones perpetuae (tribunale permanente). – la origine ei erau aleşi de consuli şi îşi exercitau funcŃiile în virtutea unei delegaŃii, însă începând cu anul 307 î.e.n. au fost aleşi de adunările tribute. – numărul quaestorilor era la început de doi dar cu timpul numărul lor a fost mărit treptat, astfel că în anul 267 î.e.n. existau 8 quaestori iar în sec. I î.e.n. sunt 20 de quaestori. – în ordinea ierarhică a magistraturilor romane quaestura era considerată drept mai inferioară. CENZORII: – în anul 443 î.e.n. consulatul a fost desfiinŃat provizoriu iar în locul consulilor au fost numiŃi 6 tribuni militari cu putere consulară (tribuni militum consulari potestate) → cauza acestei modificări a fost pretenŃia plebei de a ocupa consulatul → în consecinŃă patricienii au desfiinŃat consulatul şi noua magistratură creată în locul lui, tribunatul consular, era accesibil plebeilor, însă în acelaşi timp s-a creat o nouă magistratură rezervată exclusiv patricienilor, cenzura. – atribuŃiile cenzorilor:

– numirile de senatori în locurile devenite vacante (lectio senatus), atribuŃie rezervată până în acel moment consulilor (legea Ovinia: 318-312 î.e.n.); – facerea recensământului, adică numărarea populaŃiei (censum agere); – păzirea moralei publice, adică supraveghetori ai moravurilor (regimen morum) → în această calitate ei puteau să excludă pe cineva din senat sau din ordinul ecvestru (putea lua calul unui cavaler şi prin aceasta să-l scoată din centuria căreia aparŃinea), să transfere dintr-un trib într-altul (dintr-un trib rustic într-unul urban), să impună unui cetăŃean nota censoria printr-o însemnare în registrul censului, fapt ce avea drept consecinŃă infamia → hotărârea nu era valabilă decât până la un nou recensământ care avea loc din 5 în 5 ani sau din 4 în 4 ani, dar actele cenzorului nu puteau fi anulate prin opoziŃia tribunilor plebei. – prezidau anumite sărbători şi anumite adjudecări şi licitaŃii publice de lucrări publice → erau însărcinaŃi şi cu redactarea caietului de sarcini (lex censoria) şi se pare că aceasta a exercitat anumite influenŃe asupra dreptului civil mai ales în materie de vânzare şi locaŃiune.

– cenzorii au fost întotdeauna 2, fiind aleşi pe cinci ani (sau patru) → începând cu anul 134 î.e.n. această durată a fost redusă la un an şi jumătate, perioada de trei ani şi jumătate cât timp funcŃia rămânea fără titular până la împlinirea perioadei de cinci ani fiind numită lustrum, după expirarea acestei perioade se alegeau noi cenzori. PRETORII: – 367 î.e.n.: consulatul a fost restabilit şi a devenit accesibil plebeilor, dar patricienii au obŃinut crearea unei noi magistraturi, pretura, magistratură accesibilă în mod exclusiv patricienilor. – această magistratură a avut o influenŃă covârşitoare asupra evoluŃiei şi progresului dreptului roman, întrucât pretorul era însărcinat cu jurisdicŃia civilă contencioasă pe care până atunci o aveau consulii; – 242 î.e.n.: s-a creau un nou pretor, pretorul peregrin (praetor peregrinus), care avea ca atribuŃie judecarea proceselor dintre cetăŃenii romani şi peregrini şi a acelora dintre peregrini. – pretura este a doua magistratură romană, în ordine ierarhică, după consulat. – pretorii erau aleşi de comiŃiile centuriate ca şi consulii. – numărul pretorilor nu a rămas invariabil, ci s-au creat în timp mai mulŃi pretori.


7

– o trăsătură capitală a istoriei romane în acest timp este lupta dintre patricieni şi plebei → plebeii se plângeau că sunt excluşi din conducerea statului, că sunt asupriŃi de judecătorii patricieni şi că sunt speculaŃi de creditorii lor, oameni bogaŃi. – rezultatele acestor lupte au fost crearea unor magistraturi plebeiene menite să-i ocrotească, admiterea plebeilor la ocuparea magistraturilor republicane şi chiar anumite funcŃii sacerdotale, distribuirea de pământ plebeilor, codificarea dreptului cutumiar, egalitatea din punct de vedere civil între patricieni şi plebei, crearea de noi adunări şi alte modificări de ordin electoral. TRIBUNATUL PLEBEI: – prima secesiune (ruperea legăturilor cu Roma) a plebei, în anul 494 î.e.n. (261 R.F.) a avut drept rezultat crearea unei magistraturi plebeiene: 5 tribuni, corespunzător celor 5 categorii de cetăŃeni fixate prin reforma lui Servius Tullius (numărul tribunilor a fost mărit ulterior şi fixat definitiv la 10 în 457 î.e.n.) şi 2 edili, aleşi de plebei şi dintre plebei, aveau misiunea de a ocroti plebea („...tribunii poporului au fost creaŃi în vechime nu pentru a judeca... ci pentru a interveni unde era nevoie, pentru a reprima o nedreptate pe care o întâlneau, de aceea ei nu aveau dreptul de a fi în altă parte decât acasă noaptea, fiindcă era nevoie de prezenŃa lor permanentă în localitate, de vigilenŃa lor, pentru ca să se împiedice violenŃele”). – la origine nu erau magistraŃi, deoarece la romani orice magistratură trebuia să aibă caracter religios; – tribunii erau aleşi în concilium plebis (după lex Publilia Voleronis din anul 471 î.e.n.) şi trebuiau să fie de origine plebeiană → puterea tribunilor era desemnată prin expresia potestas tribunicia (puterea tribuniciană); – persoana lor era sacră şi inviolabilă, sacrosanctus magistratus - consecinŃe:

– oricine ar fi adus vreo atingere unui tribun se expunea să fie ucis iar bunurile sale confiscate; – cât timp îşi exercitau funcŃia nu se putea ridica contra lor o acuzaŃie penală şi nici să se intenteze vreo acŃiune contra lor; – după ieşirea din funcŃie nu puteau fi traşi la răspundere pentru actele făcute;

– atribuŃiile şi competenŃele tribunilor: – tribunii aveau ius intercessionis, adică dreptul de a se opune la orice măsură pe care ar considera-o contrară intereselor plebei, opoziŃia lor prin veto invocat de un singur tribun fiind suficientă pentru a împiedica executarea unei măsuri luate de orice magistrat sau chiar de senat, ex. puteau opri înrolarea cetăŃenilor, perceperea impozitelor (în legătură cu dreptul de intercesiune trebuie explicată obligaŃia pe care o aveau tribunii de a nu lipsi de acasă noaptea, pentru a putea oferi oricând ajutorul împotriva abuzurilor de putere: „[tribunilor] nu le e permis să iasă din Roma o zi întreagă”, astfel tribunii erau obligaŃi să stea zi şi noapte la dispoziŃia plebeilor, pentru a-i apăra de abuzurile magistraŃilor (ius auxili), de aceea tribunii nu puteau lipsi din oraş mai mult de o zi) → senatusconsultele trebuiau prevăzute cu litera T pentru a putea fi executate; – tribunii puteau interveni în favoarea unui plebeu în mod individual atunci când considerau că o asemenea măsură se impune; – tribunii aveau ius agendi cum plebe, adică dreptul de a convoca plebea în adunările numite concilia plebis, adunări a căror importanŃă a crescut cu timpul → o lege Icilia (propusă de tribunul Icilius) pedepsea cu moartea şi confiscarea averii pe cel care ar fi îndrăznit să împiedice un tribun să vorbească în faŃa plebei; – tribunii aveau dreptul de coerciŃie, care este într-o anumită măsură puterea executivă cu care este învestit tribunul pentru a sancŃiona deciziile luate de el în virtutea lui ius intercessionis şi a lui ius agendi. – tribunul putea ordona arestarea („...după vechile obiceiuri ale poporului roman tribunii aveau dreptul de arestare, nu de citare...” – împotriva dreptului de arestare nu se putea opune decât inviolabilitatea domiciliului [nimeni nu putea fi arestat la el acasă] şi intercesiunea tribunului plebei) oricărei persoane care s-ar fi opus deciziei sale, fie acea persoană chiar magistrat, însă dacă tribunii luau o asemenea decizie era necesară unanimitatea lor deoarece fiecare tribun avea faŃă de colegul său ius intercessionis → înaintea adunării tribute tribunul putea cere condamnarea oricărui cetăŃean roman, obŃinând sentinŃe contra patricienilor a căror atitudine era contrară intereselor plebei.

– o lege Atinia dată între anii 124-102 î.e.n. a acordat tribunilor plebei dreptul de a exercita drepturile senatoriale („căci şi tribunii plebei... aveau dreptul de a Ńine şedinŃe de senat, deşi ei nu erau senatori înainte de plebiscitul lui Atinius”). EDILII: – edilii se alegeau, ca şi tribunii, în concilia plebis (după lex Publilia Voleronis din anul 471 î.e.n.). edilii erau nişte magistraŃi subalterni care trebuiau să îndeplinească misiunile şi serviciile cu care îi însărcinau tribunii → aveau în special atribuŃii de ordin financiar → sediul lor era în templul lui Ceres (Aedes Cereris), de unde şi numele de aediles. – în anul 366 î.e.n. au fost creaŃi doi aediles ex patribus, adică doi edili patricieni care aveau anumite atribuŃii de ordin municipal (administraŃia drumurilor şi serviciul apelor) şi în special poliŃia pieŃelor şi a oricărui comerŃ ambulant → când această magistratură a devenit, ca şi celelalte, accesibilă plebei la puŃină vreme după crearea ei, aceşti noi edili au luat denumirea de edili curuli (aediles curules), în opoziŃie cu edilii plebei care acum se numeau aediles non curules, aediles plebei. – importanŃa edililor curuli a fost considerabilă din punct de vedere al dreptului civil, întrucât ei, fiind însărcinaŃi cu supravegherea vânzărilor din pieŃe (judecau litigiile ivite cu ocazia diferitelor tranzacŃii făcute în târguri şi pieŃe), au introdus anumite reguli în materia vânzării. CARACTERELE MAGISTRATURILOR ROMANE: anualitatea (în principiu fiecare magistrat nu este ales decât pe un an), colegialitatea (în principiu magistraturile erau deŃinute de cel puŃin 2 persoane în acelaşi timp), caracter electiv (în principiu toŃi magistraŃii erau aleşi de popor), caracter onorific (magistraŃii nu primesc salariu).

MAGISTRAłII JUDICIARI (magistratul nu judecă, ci se mărgineşte să organizeze instanŃa!): CompetenŃa magistraŃilor judiciari era desemnată prin termenii de iurisdictio şi imperium: –iurisdictio: dreptul de a supraveghea îndeplinirea formele proprii legisacŃiunilor prin care prin care părŃile urmăreau să-şi valorifice pretenŃiile.

–în sens larg: cuprindea dreptul de a organiza instanŃa (iurisdictio contentiosa - jurisdicŃia contencioasă) → interesele părŃilor erau opuse iar procesul se încheia cu pronunŃarea unei sentinŃe.


8

–în sens restrâns: cuprindea dreptul de a coopera la realizarea unui act juridic prin simularea unui proces (iurisdictio voluntaria - jurisdicŃia voluntară/graŃioasă, ex. adopŃie, eliberare) → interesele părŃilor nu erau opuse iar magistratul coopera cu ele pentru a îmbrăca înŃelegerea lor în forma juridică necesară pentru obŃinerea rezultatelor dorite.

–imperium: era puterea de comandă a magistratului. În epoca regalităŃii organizarea judecării proceselor intra în competenŃa regelui, odată cu instaurarea

republicii această atribuŃie a trecut asupra consulilor (exercitându-şi prerogativele lunar, în mod alternativ). –în 367 î.e.n., după constituirea preturii urbane, jurisdicŃia contencioasă a trecut asupra pretorului urban,

consulii păstrând însă jurisdicŃia graŃioasă. –în 242 î.e.n., după constituirea preturii peregrine, organizarea judecării cauzelor litigioase dintre cetăŃenii

romani şi peregrini a trecut asupra pretorului peregrin. –jurisdicŃia asupra litigiilor ivite cu ocazia tranzacŃiilor făcute în târguri şi pieŃe aparŃinea edililor curuli (un

fel de magistraŃi specializaŃi în materia dreptului comercial – !romanii nu cunoşteau distincŃia actuală dintre drept civil şi drept comercial).

–în Italia organizarea proceselor revenea reprezentanŃilor pretorului urban şi magistraŃilor municipali (apar după ce italienii au dobândit dreptul de cetăŃenie, au jurisdicŃia contencioasă dar numai pentru afacerile mai puŃin importante).

–în provincii, teritoriile cucerite în afara peninsulei, organizarea proceselor revenea guvernatorilor.

ADMITEREA PLEBEILOR LA MAGISTRATURILE REPUBLICANE ŞI ÎN SENAT: – în urma luptelor susŃinute, plebeii fură admişi nu numai a ocupa magistraturile republicane, dar chiar devine obligatoriu ca din doi magistraŃi-colegi, cel puŃin unul să fie plebeu. – următoarele magistraturi au devenit accesibile plebeilor: consulatul (367 î.e.n.), edilitatea curulă (364 î.e.n.), dictatura (356 î.e.n.), censura (351 î.e.n.), pretura (337 î.e.n.). – funcŃiile sacerdotale au devenit accesibile plebei în anul 300 î.e.n. în baza legii Ogulnia (un plebiscit).

SENATUL: – în epoca republicană senatul devine un organ esenŃial al statului → cu toate că în teorie el a pierdut anumite prerogative, în fapt autoritatea sa este mult mai mare decât în epoca regală: consulii au acum o situaŃie cu totul subordonată faŃă de senat, nu vor mai îndrăzni să treacă peste avizul senatului şi nici nu vor lua o decizie mai importantă fără a-l consulta întrucât erau responsabili de actele lor. – la început: consulii numeau pe senatori dintre patricieni; ulterior: senatorii au încetat a mai fi în mod exclusiv patricieni, dobândind această magistratură toŃi cei care deŃinuseră o magistratură superioară (magistraŃi curului: sella curulis - scaun curul, era pliant) (consulul, dictator, pretor etc.); – 318-312 î.e.n.: plebiscutul ovinian – cenzorii dobândesc dreptul de a-i numi pe senatori: deşi numirea era cvasisigură, cenzorul putea să-l înlăture pe fostul magistrat pentru infamie. – foştii magistraŃi nu puteau fi numiŃi decât din 5 în 5 ani sau din 4 în 4 ani, odată cu facerea recensământului → până atunci aveau dreptul să ia cuvântul în senat fără drept de vot. – cei care nu exercitaseră nici o magistratură şi fuseseră numiŃi direct în senat nu puteau să-şi exprime votul oral ci prin schimbarea locului în care se aflau → prin urmare în senat erau mai multe categorii de senatori: senatorii cu drepturi depline erau foştii magistraŃi curuli numiŃi patres (patricieni) şi conscripti (plebei). – senatul nu avea atribuŃii legislative, însă importanŃa lui era foarte mare, întrucât fiind un organ permanent faŃă de consul (numit pe un an), consulul nu făcea nici un act mai important fără a cere avizul senatului şi astfel să fie apărat când ar fi fost tras la răspundere după terminarea magistraturii sale. – senatul (moştenind una din atribuŃiile regelui) numeşte pe ambasadori (membrii misiunilor diplomatice trimişi în alte state cu scopul de a încheia pace sau de a declara război). În timpul republicii erau trei feluri de adunări: adunarea curiată, adunarea centuriată şi adunarea tribută. ADUNAREA CURIATĂ: – fiind bazată pe organizarea gentilică a statului, pierd din importanŃă → se întrunesc numai pentru câteva chestiuni strict limitate (pentru votarea unei lex curiata de imperio prin care un magistrat superior este învestit cu puterea sau pentru o adrogaŃiune etc.); – la sfârşitul republicii era compusă doar din cei 30 de lictori care trebuiau să convoace pe cetăŃeni. ADUNAREA CENTURIATĂ: – în timpul republicii: două momente importante pentru transformarea sa structurală: 1. cenzura lui Appius Claudius (312 î.e.n.): Appius Claudius Caecus a admis că şi cei cu avere mobiliară (monedă), nu numai cei cu avere imobiliară (pământ), pot face (potrivit averii lor) parte dintr-una din cele 5 categorii ale adunării centuriate → introducerea în adunare a neproprietarilor de pământ. – scop politic: introducerea dezrobiŃilor bogaŃi în adunarea centuriată → dezrobiŃii trebuind să voteze în sensul voit de patronul lor (fostul stăpân) veneau în ajutorul acestuia; – scop militar: potrivit principiilor vechi nu putea fi soldat decât acela care era membru în adunarea centuriată şi nu putea fi membru al adunării decât acela care avea o anumită avere imobiliară (pământ) → Roma avea nevoie de soldaŃi: s-au echivalat în monedă suprafeŃele de pământ care permiteau accesul în cele 5 categorii ale adunării centuriate. – scop financiar: cine nu făcea parte din adunarea centuriată era scutit de impozitul direct → prin admiterea lor în adunarea centuriată şi cei care aveau avere în bani, metale preŃioase, etc. au fost supuşi impozitelor. 2. reforma din sec. III î.e.n.: între anii 238-218 î.e.n. numărul centuriilor a fost ridicat la 350 (fiecare categorie cuprindea un număr egal de centurii: 70) iar dreptul cavalerilor de a vota primii a fost suprimat. ADUNAREA TRIBUTĂ: – adunarea tribută cuprindea atât pe patricieni, cât şi pe plebei iar votarea se făcea pe triburi (tributim) → triburile erau o diviziune teritorială („...comiŃiile ...când se votează după regiune şi locuinŃă sunt tribute”) → Roma era împărŃită în patru triburi, care reprezentau triburile urbane, mai erau şi triburile rurale al căror număr, mult mai mare, a variat în timp, la început 27 iar apoi 31 de triburi rustice. – majoritatea o aveau triburile rurale: întrucât triburile rurale aveau un număr mai mic de membrii decât triburile urbane, rezultă că votul unui membru dintr-un trib rural avea o importanŃă mai mare decât votul unui membru dintr-un trib urban → a fi trecut dintr-un trib rural într-unul urban era o pedeapsă pe care o aplica cetăŃeanului censorul.


9

– cu timpul adunarea tribută devine adunarea legislativă prin excelenŃă, adunarea curiată fiind redusă la anumite legi ca declararea de război. – printre atribuŃiile speciale ale acestor comiŃii erau alegerea anumitor magistraŃi: questorii şi edilii curuli. !!! adunarea tribută este veche adunare a plebei (concilia plebis) care a devenit tribută atunci când hotărârile ei au devenit obligatorii nu numai pentru plebei, ci şi pentru patricieni repartizaŃi după cartierul în care aveau locuinŃa şi care deci au dobândit dreptul de vot în adunarea plebei. – concilia plebis era la început o adunare rezervată exclusiv plebeilor → din anul 471 î.e.n. ca urmare a unui plebiscit, lex Publilia Voleronis, plebeii alegeau în aceste adunări distribuie pe triburi pe magistraŃii lor, tribuni sau edili → adunarea plebei era convocată şi prezidată de tribunii plebei, în timp ce comiŃiile erau prezidate de un consul sau un pretor.

– în aceste adunări ale plebei se luau anumite masuri legislative care au putut fi opuse şi patricienilor mai ales dacă erau încuviinŃate de senat printr-o prealabilă confirmare (auctoritas senatus). – o lege Hortensia dată între anii 289-286 î.e.n. a suprimat necesitatea unei prealabile încuviinŃări, conferind plebiscitelor caracterul unor legi publice obligatorii pentru toŃi („...patricienii nu se supuneau acestor plebiscite, până când dictatorul Q. Hortensius a dat o lege prin care toŃi cetăŃenii trebuiau să se supună legilor pe care le hotăra plebea”), decizie ce a fost luată ca urmare a unei noi secesiuni a plebei.

– din acest moment concilia plebis („acela care dă ordin să se adune nu poporul întreg, ci numai o parte, nu convoacă comiŃiile ci concilium. Tribunii nu convoacă pe patricieni şi nici nu pot să trimită la aceştia vreo chestiune pentru a decide. Astfel nici nu se numeau în mod propriu legi, ci plebiscite hotărârile luate la propunerea tribunilor plebei” – după cum rezultă din text conciliile erau adunări parŃiale ale cetăŃenilor, spre deosebire de comiŃiile centuriate unde erau convocaŃi toŃi cetăŃenii cu drept de vot.) au căpătat o putere legislativă deplină iar patricienii luau acum şi ei parte la vot. – hotărârile şi măsurile luate de concilia plebis se numesc plebiscite (plebiscita), uneori şi legi (lex), dar cele mai multe legi romane care au fost votate în concilia plebis sunt plebiscite.

EGALITATEA DREPTURILOR (LEGEA CELOR XII TABLE): – lupta dintre patricieni şi plebei a avut şi un caracter economic, însă împărŃirea de pământ plebeilor a fost mai mult un mijloc pentru a-i face să renunŃe al alte pretenŃii. – în anul 462 î.e.n. tribunul plebei C. Terentilius Arsa a cerut patricienilor instituirea unei comisii formată din cinci membrii având misiunea să determine limitele puterii consulare. – plebeii se plângeau că magistraŃii patricieni sunt răuvoitori şi că abuzează de puterile lor → patricienii, căutând să evite soluŃionarea propunerii tribunului plebei, au dat plebeilor pământ pe muntele Aventin în anul 457 î.e.n., însă plebeii nu au renunŃat la pretenŃiile lor care constituie originea legii celor XII Table. – în anul 454 î.e.n. se ajunsese la o înŃelegere între patricieni şi plebei → o comisie de 10 membrii avea să fie însărcinată nu numai cu redactarea legilor, ci şi cu guvernarea republicii pe perioada redactării → în acest interval exerciŃiul magistraŃilor patricieni era suspendat iar plebea renunŃa să recurgă la dreptul de face apel la popor (ius provocationis). – comisia nu a fost aleasă de adunarea centuriată decât în anul 452 î.e.n. pentru a intra propriu-zis în funcŃiune anul următor. – între timp a fost numită o comisie cu misiunea de a studia dreptul din cetăŃile greceşti, foarte probabil cetăŃile greceşti din sudul Italiei care era numită în acea epocă Graecia Magna → cei trei comisari trimişi să studieze legile greceşti făceau parte dintre decemviri → decemvirii erau exclusiv patricieni cu toate că se prevăzuse posibilitatea de a fi aleşi şi plebei. – decemvirii au redactat iniŃial numai zece table care au fost votate de adunarea centuriată şi expuse în Forum → întrucât ulterior au fost descoperite anumite lacune în legea votată, a fost numită o nouă comisie de zece membrii pentru anul 449 î.e.n. → se pare că din noua comisie făceau parte şi trei plebei → noua comisie a alcătuit două table noi, însă noii decemviri nu voiau să supună aceste table aprobării poporului, continuând în acest timp să guverneze statul. – după câteva tulburări cauzate mai ales de ilegalităŃile comise decemvirul Appius Claudius, decemvirii au fost alungaŃi iar în locul lor au fost restabilite vechile magistraturi. – primii consuli au supus noile table votului comiŃiilor şi au fost aprobate, apoi legea au fost expusă în Forum pe nişte table de bronz sau poate lemn → aceste table au fost distruse în anul 387 î.e.n. când galii au ocupat Roma şi este posibil ca după distrugerea lor să nu mai fi fost afişate din nou.

– XII T. (lex duodecim tabularum) a avut o considerabilă influenŃă asupra dezvoltării dreptului roman, fiind considerată ca izvor al întregului drept public şi privat. – XII T. este departe de a fi o legislaŃie completă, fiind în primul rând o redactare a dreptului cutumiar lipsită de mari inovaŃii, chiar scurtimea prescripŃiilor sale susŃine ipoteza că ea nu făcea decât să înregistreze anumite obiceiuri juridice care erau prezente în mintea tuturor. – datorită faptului că legea celor XII Table consacră obiceiul juridic străvechi ea nu putea fi egalitară, din acest punct de vedere ea nereprezentând un progres pentru plebe → în materia dreptului public inegalităŃile se menŃinuseră în sensul că plebeii nu puteau ocupa magistraturi republicane, dreptul de a ocupa asemenea magistraturi fiind obŃinut ulterior la capătul unei lupte îndelungate → din punctul de vedere al dreptului civil se menŃine inegalitatea dintre plebei şi patricieni în ceea ce priveşte dreptul plebeilor de a încheia o căsătorie cu patricienii, plebeii neavând ius conubii cu patricienii (dreptul de a se căsătorii potrivit dreptului civil) → acest drept nu le-a fost acordat decât printr-un plebiscit din anul 444 î.e.n., lex Canuleia.

– printre progresele făcute în timpul republicii este şi garantarea mai deplină a persoanei cetăŃeanului: – prin lex Valeria de provocatione din anul 509 î.e.n. s-a acordat cetăŃenilor condamnaŃi la o pedeapsă capitală sau la biciuire dreptul de a face apel la popor (provocare ad populum). – dreptul de a face apel la popor şi alte puteri ale tribunilor au fost abolite de Sulla între anii 88-81 î.e.n. iar restabilirea formală a acestor drepturi a fost făcută printr-o lege a lui Pompei din anul 70 î.e.n., legea Pompeia Licinia de tribunicia potestate. – în sec. II-lea î.e.n. au fost votate trei legi, leges Porciae, ce interziceau uciderea sau lovirea unui cetăŃean roman, chiar de către un magistrat în exerciŃiul funcŃiunii, sub sancŃiunea unei grave pedepse care însă nu ne este cunoscută.


10

– printr-o lex Sempronia din anul 123 î.e.n. s-a extins această măsură la nivelul întregului stat şi s-au întărit prevederile legilor Porciae chiar în cazul unui senatusconsultum ultimum (decizie a senatului prin care acesta în împrejurări grave dădea puteri depline consulilor) care anterior avea ca efect suspendarea dreptului de apel la popor (provocatio ad populum). – legea Poetelia Papiria din anul 326 î.e.n. a interzis legarea debitorilor insolvabili de către

creditorii lor.

EXTINDEREA TERITORIALĂ A STATULUI ROMAN ŞI APLICAREA DREPTULUI: – cucerirea Italiei de către Roma se termină în anul 222 î.e.n., Sicilia devine colonie romană în anul 241 î.e.n. (prima colonie a romanilor), Grecia devine colonie romană în anul 146 î.e.n., an în care Cartagina a fost distrusă. – provinciile romane erau conduse de un guvernator (praeses provinciae) ajutat de questori care aveau atribuŃiile edililor. – guvernatorii provinciilor erau aleşi dintre foştii magistraŃi cărora li se proroga magistratura pe un de zile după expirarea mandatului lor şi erau trimişi în provincii în această calitate → se numeau fie proconsuli fie propraetori, după funcŃia pe care o îndepliniseră la Roma (obiceiul acestei prorogări datează din epoca lui Sulla şi deşi nu era conform constituŃiei politice a statului roman a fost acceptat fără proteste) → guvernatorii provinciilor dădeau edicte destul de asemănătoare celui pretorian. – în Italia au subzistat organizaŃiile locale:

– în fruntea comunelor (civitates) se aflau doi sau patru magistraŃi cu atribuŃii asemănătoare consulilor. – există un senat municipal ai cărui membrii se numesc decurioni (decuriones). – împărŃirea justiŃiei se făcea de către delegaŃi ai pretorilor (praefecti iure dicundo).

– romanii au respectat dreptul propriu al poarelor supuse dominaŃiei lor → edictul guvernatorilor de provincie lasă un loc de cinste dreptului naŃional al poporului respectiv → cu timpul dreptul naŃional local a fost asimilat dreptului roman, deşi diferenŃe între drepturile diferitelor provincii au durat până în ultima fază a dreptului roman → printre drepturile provinciale, cel mai important este dreptul grec care era aplicat într-o mare parte a imperiului. – legile romane nu se aplicau decât cetăŃenilor romani şi încă numai celor care locuiesc în Italia. – existau totuşi legi care se aplicau pe întreg teritoriul imperiului roman (lex Appuleia privind cauŃiunile). – existau un mare număr de prescripŃii, normele ce constituiau ius gentium, adică dreptul ginŃilor, care erau aplicabile atât romanilor cât şi peregrinilor.

– PRINCIPATUL – – în anul 27 î.e.n. Octavian August (27 î.e.n.-14 e.n.), în urma victoriei de la Actium, concentrează în persoana sa puteri care erau incompatibile cu forma republicană → în aparenŃă constituŃia republicană a fost păstrată, numele magistraŃilor a rămas acelaşi, însă în realitate o singură persoană avea puterea efectivă, practic republica se transformase într-o monarhie. – într-o primă fază, care durează până la urcarea pe tron a lui DiocleŃian, imperiul este o monarhie moderată în care puterile sunt împărŃite între senat şi împărat, care este şi preşedintele senatului (princeps senatus) → prima fază a imperiului a fost numită principat de la princeps (primul între cetăŃeni), titlul suveranului → datorită acestei împărŃiri a puterilor între doi factori, această epocă a fost numită şi dyarchia. – în a doua fază, de la urcarea pe tron a lui DiocleŃian, imperiul devine o monarhie absolută, fază numită şi dominat de la titlul dat acum împăratului: dominus. – August, dorind să menajeze susceptibilităŃile celor care iubeau republica, nu a schimbat formal vechile instituŃii republicane (ceea ce a făcut pe unii să creadă că republica exista încă) → în realitate forma republicană este păstrată pe un fond schimbat. – în anul 27 î.e.n. August declară că renunŃă la puterile pe care le avea ca triumvir, trecându-le asupra poporului şi senatului, păstrând titlul de consul cu un coleg în aceeaşi calitate → August avea puteri mult mai mari decât ale colegului său: era numit consul pe 10 ani şi avea comanda întregii armate, în timp ce colegul său era consul pe un an şi lipsit de putere armată; – în anul 23 î.e.n., dându-şi seama de contradicŃia dintre situaŃia sa faŃă de titlul avut, renunŃă la titlul de consul şi nu ia nici unul din titlurile republicane → August preia în persoana sa mai multe din atribuŃiile pe care le aveau înainte magistraŃii:

– imperium proconsulare, adică un drept de comandă asupra armatelor din provinciile imperiale şi administrarea provinciilor de frontieră (pe celelalte le administrează senatul) → avea drept de control şi supraveghere asupra proconsulilor (guvernatorilor) din provinciile senatoriale; – tribunicia potestas, adică era un fel de tribun perpetuu şi fără colegi (tribunii continuă să existe şi sub imperiu, dar puterea lor e cu totul teoretică), respectiv nimeni nu va putea lovi cu intercessio o hotărâre a sa, ceea ce constituie o dublă superioritate faŃă de tribunii plebei a căror putere eră anuală şi limitată de o intercessio eventuală a colegilor → consecinŃa învestirii împăratului cu tribunicia potestas este că persoana sa va fi sacrosanctă, putea convoca senatul şi adunările, putea anula orice act al magistraŃilor sau adunărilor.

– împăratul mai este şi pontifex maximus, adică este capul religios al statului. – lui August i s-au mai oferit şi cura legum et morum, adică puterea legislativă şi de cenzură însă, ca orice om politic abil şi prudent, le-a refuzat. – August, neasumându-şi nici un titlu al vechilor magistraturi, era desemnat prin titlul princeps (primul dintre cetăŃeni) → princeps este un simplu particular, primul dintre cetăŃeni, căruia i s-au dat cele două mari puteri în stat (imperium proconsulare şi tribunicia potestas) → în realitate continuă dictatura militară începută de Caesar în calitate de conducător autocrat al statului roman. ADUNĂRILE: – dintre cele trei categorii de puteri pe care le aveau la început adunările, puterea judecătorească, cea legislativă şi cea electorală → pe cea judecătorească (în materie penală) o pierduseră încă în timpul republicii în urma instituirii unor tribunale speciale (quaestiones perpetuae) → în timpul lui Tiberius (14-37) alegerea funcŃionarilor şi magistraŃilor a fost încredinŃată senatului → puterea legislativă a comiŃiilor a durat mai multă vreme: în timpul lui August s-au votat numeroase legi → sub Nerva (96—98) s-a votat ultima lege iar şi de atunci poporul nu s-a mai întrunit în comiŃii.


11

– la urcarea pe tron a unui nou monarh, poporul vota o lex de imperio, care învestea pe împărat cu puterea tribuniciană, aceasta fiind singura manifestare a poporului, manifestare care dădea iluzia unei participări a poporului la guvernarea statului. – când statul roman era un oraş, o adunare a cetăŃenilor eră un lucru relativ simplu, însă când dreptul de cetăŃenie a fost extins mai întâi în Italia apoi unor anumite comunităŃi din provincii, astfel încât cetăŃeni romani se găseau în toată întinderea imperiului, o adevărată adunare a cetăŃenilor a devenit cu totul imposibilă (I.1.2.5: „deoarece poporul roman s-a mărit însă aşa de mult încât era greu să fie convocat în totalitatea lui pentru a legifera, s-a găsit cu cale să fie consultat senatul în locul poporului”.) → astfel adunările care se Ńineau la Roma nu mai aveau valoarea de altă dată → drept urmare adunarea poporului era un organ care trebuia înlocuit iar împăratul şi-a luat această sarcină devenind reprezentantul poporului fiind învestit cu puterea tribuniciană. – împăratul va avea de acum încolo atribuŃiile pe care mai înainte le avea poporul iar dacă legea de laesa maiestate anterior sancŃiona ofensa aducă poporului, în timpul imperiului se va aplica ofensei aduse împăratului. SENATUL: – senatul îşi pierde independenŃa devenind instrument al politicii imperiale: avea atribuŃii administrative, electorale (alegerea magistraŃilor), judecătoreşti (judecarea proceselor penale) şi legislative (senatusconsultele) → puterea electorală a fost transferată senatului încă din timpul lui Tiberius. – puterile senatului erau simetrice cu cele ale împăratului → senatul avea administrarea unor anumite provincii, provinciile senatoriale (pacificate), după cum împăratul avea şi el administrarea celorlalte provincii (imperiale) → în fruntea provinciilor senatoriale se afla un proconsul, care era numit ca şi mai înainte prin prorogarea puterilor sale de magistrat după expirarea anului său de magistratură → Egiptul beneficia de o organizare specială, respectiv este administrat de un fel de vicerege, prefectul Egiptului → în Egipt s-a menŃinut organizarea locală, făcând parte dintre provinciile imperiale. – senatul avea atribuŃii financiare, adică dispune de veniturile provinciilor senatoriale care se varsă în tezaurul public, aerarium populi, după cum şi împăratul avea un tezaur particular, fiscus principis, în care se varsă impozitele din provinciile imperiale. – senatul alege pe magistraŃi dintr-o listă prezentată de împărat, începând cu anul 14 e.n. MAGISTRAłII: – în epoca imperială regăsim aceeaşi magistraŃi ca şi în epoca republicană → magistraŃii nu mai au aceeaşi autoritate ca mai înainte, fiind aleşi de senat. – împăratul are un consiliu consultativ (concilium principis) → compus din magistraŃi militari, din senatori şi jurisconsulŃi a căpătat o autoritate din ce în ce mai mare → pe lângă el funcŃionau mai multe birouri care alcătuiau cancelaria imperială, cancelaria având un rol considerabil în elaborarea dreptului şi în difuziunea sa în întregul imperiu roman. – consulii: păstrează doar jurisdicŃia graŃioasă şi dreptul de a prezida şedinŃele senatului. – pretorii: încetează să desfăşoare o activitate creatoare şi se limitează la organizarea instanŃei de judecată şi la a explica dispoziŃiile cuprinse în edict (în timpul lui Hadrian capătă o formă definitivă: pretorii nu-l mai puteau îmbogăŃi prin introducerea de noi mijloace procedurale); – tribunii: exercitau o anumită jurisdicŃie civilă şi penală, convocau adunările senatului. – edilii curuli: îşi păstrează în linii mari vechile atribuŃii (jurisdicŃia asupra litigiilor ivite cu ocazia tranzacŃiilor făcute în târguri şi pieŃe). – questorii: rămân doar cu dreptul de a administra arhivele statului. NOILE MAGISTRATURI: – s-au creat unele magistraturi noi, precum: praetor tutelaris, care a fost însărcinat în mod special cu organizarea tutelelor, în timpul lui Marcus Aurelius (161-180) şi Lucius Verus (161-169). – cei mai importanŃi magistraŃi devin acum cei însărcinaŃi cu atribuŃii militare → împăratul are o gardă specială formată din soldaŃi aleşi (cohortele pretoriene) → acestea sunt comandate de doi prefecŃi ai pretoriului (praefecti praetorio) care sunt cei mai înalŃi ofiŃeri în ordinea ierarhică după împărat. – mai exista şi un prefect de poliŃie (praefectus urbi), un comandant al pompierilor şi al agenŃilor în special însărcinaŃi cu garda de noapte (praefectus vigilum) şi un fel de ministru al aprovizionării (praefectus annonae). – aceşti magistraŃi, în special prefecŃii pretoriului, aveau şi unele atribuŃii de ordin judecătoresc şi de aici importanŃa lor din punct de vedere juridic.

– DOMINATUL – – în urma tulburărilor pe care le-a suferit imperiul roman în secolul al III-lea, datorită atacurilor continue ale barbarilor de la graniŃă şi a descompunerii sociale dinăuntru, imperiul roman, izbutind să înfrângă criza, a ieşit cu totul transformat. – odată cu venirea lui DiocleŃian la tron în anul 284 începe o nouă eră → pentru o mai uşoară administrare a imperiului acesta este despărŃit în două părŃi, respectiv o parte occidentală şi o alta orientală → imperiul rămâne însă unul şi indivizibil din punct de vedere politic. – ultimele obstacole care limitau puterea împăratului dispar acum, astfel că împăratul devine un monarh absolut şi de drept divin → titlul său este acum dominus, adică stăpânul, de unde vine numele ce s-a dat acestei perioade, dominatul. – senatul devine un simplu consiliu municipal → pe lângă senatul de la Roma, mai există în această perioadă un altul la Constantinopol, care devine capitală a imperiului odată cu venirea la tron a lui Constantin cel Mare (324-337). – deja în epoca principatului concepŃia monarhiei de drept divin începea să apară sub influenta egipteană iar în timpul dominatului, ea se precizează, astfel că împăraŃii erau consideraŃi ei însăşi drept zei (dominus et deus), ei poartă un nimb în jurul frunŃii pe monedele şi medaliile bătute atunci. – Theodosius I cel Mare este ultimul împărat care mai domneşte asupra întregului imperiu roman → la moartea lui în 395 imperiul se divide în cel din orient şi occident; – imperiul roman de Apus se prăbuşeşte în 476 când ultimul împărat, Romulus Augustus, este detronat de Odoacru, regele Herulilor;


12

– imperiul roman de Răsărit, sub forma grecizată de Imperiu Bizantin (după moartea lui Iustinian), se menŃine până în 1453 când Constantinopolul este cucerit de turci. MAGISTRAłII: – dintre vechile magistraturi republicane sunt păstrate pretura şi questura, cu simple atribuŃii formale ca celebrarea jocurilor. – consulii: simple instrumente docile în mâna împăratului care i-a numit. FUNCłIONARII IMPERIALI: – după sistemul persan magistraŃii sunt acum funcŃionari pe lângă persoana împăratului: praepositus sacri cubiculi este primul funcŃionar al palatului, quaestor sacri palatii este primul ministru. ARMATA ŞI PROVINCIILE: – în acest timp armata primeşte o organizare specială şi este complet deosebită de administraŃia civilă → circumscripŃiile militare nu corespund celor civile → provinciile sunt mult mai mici acum decât în epoca precedentă iar în fruntea lor este un consularis, praeses, sau rector → mai multe provincii la un loc formează o dioceză, mai multe dioceze alcătuiesc o prefectură → prefecturile erau în număr de patru: Orientul, Iliria, Galia şi Italia.

– TRĂSĂTURILE DREPTULUI PRIVAT ROMAN – TRĂSĂTURILE DREPTULUI PRIVAT ÎN EPOCA REGALĂ: – formalismul şi rigiditatea caracterizează vechiul drept roman → formalismul constituia, de altfel, poate cea mai importantă trăsătură a vechiului drept civil roman, astfel că pentru încheierea unui act juridic se cereau anumite solemnităŃi, pronunŃarea anumitor cuvinte, schiŃarea anumitor gesturi. – formalismul juridic se explică prin forŃa credinŃelor religioase în epoca veche şi prin nivelul scăzut de dezvoltare al forŃelor de producŃie. – nici nu se poate vorbi de un fenomen juridic distinct de cel religios anterior alungării regilor. – în epoca regală actele juridice erau rare întrucât producŃia de mărfuri şi schimbul se găseau în cea mai rudimentară formă. – necesitatea unor formalităŃi care să dea valoare juridică convenŃiilor nu constituia o piedică în ceea ce priveşte încheierea acestora, întrucât asemenea acte erau rare → formalismul juridic avea o serie de avantaje, respectiv la încheierea actelor juridice atrăgea atenŃia părŃilor asupra conŃinutului convenŃiei încheiate şi în consecinŃă asupra îndatoririlor care rezultau din actul încheiat → martorii care luaseră parte la îndeplinirea unor asemenea formalităŃi puteau, cu mai multă uşurinŃă, să refacă din memorie elementele constitutive ale convenŃiei şi astfel să lămurească instanŃa de judecată dacă între părŃi ar fi izbucnit vreo neînŃelegere privind actul pe care l-au încheiat. – formalismul fiind sistemul de drept în care voinŃa omului ca să producă efecte trebuie să fie exprimată în anumite forme obligatorii → aceste forme puteau consta în: întrebuinŃarea unor cuvinte solemne ca cuvântul spondeo în actul numit sponsio; prezenŃa magistratului ca de exemplu la in iure cessio; prezenŃa unor martori ca în cazul mancipaŃiunii; prezenŃa autorităŃilor religioase ca în cazul lui pontifex maximus în cel mai vechi testament roman; prezenŃa adunării curiate ca în cazul celui mai vechi testament roman şi al adrogaŃiunii; prestarea unui jurământ ca în cazul celor mai vechi obligaŃii contractuale. – dreptul, mult timp în epoca veche romană, nu a fost accesibil oricui → numai patricienii, prin preoŃi numiŃi pontifi deŃineau ştiinŃa dreptului → numai ei cunoşteau regulile la care trebuia supus un act pentru ca să fie valabil, numai ei ştiau regulile care trebuiau sa fie respectata pentru a valorifica un drept în justiŃie → pentru plebe dreptul era o ştiinŃă misterioasă → pontifii care erau recrutaŃi numai dintre patricieni interpretau dreptul potrivit intereselor lor şi în detrimentul plebeilor, oricând puteau să declare nul un act invocând un viciu de formă. – astfel se explică de ce unul din obiectivele luptei de clasă a plebei a fost publicarea, adică facerea cunoscută a dreptului: publicare care s-a făcut în două faze: redactarea legii celor XII Table, adică codificarea dreptului privat consuetudinar, şi divulgarea, adică facerea cunoscută a formulelor (termenilor) legisacŃiunilor şi calendarului. !!! din formalism au decurs o serie de principii, ce au primit atenuări în epocile următoare:

– principiul interpretării literale se manifestă prin faptul că actul nu trebuia înŃeles în raport cu voinŃa celui care l-a făcut ci respectându-se termenii actului. – principiul simetriei sau al corespondenŃei formelor prevedea că un act formal trebuia desfiinŃat cu aceleaşi forme cu care a fost făcut dar aplicate invers → în vechiul drept roman plata nu avea ca efect stingerea obligaŃiei, deoarece, potrivit principiului de simetrie, o obligaŃie nu se stinge decât printr-un act formal simetric celui prin care fusese creat, un act de aceeaşi natură însă în sens invers. – principiul unilateralităŃii actului: orice act formal este unilateral, adică creează obligaŃii numai în sarcina uneia din părŃi → vânzarea în vechiul drept roman avea loc prin două stipulaŃii, prin două contracte formale, căci printr-unul se creează obligaŃia vânzătorului de a preda lucrul, iar printr-alta obligaŃia cumpărătorului de a plăti preŃul. – potrivit principiului oralităŃii actelor toate actele formale din vechiul drept roman sunt orale → principiul oralităŃii actelor constituie o caracteristică a sistemului juridic roman în antiteză cu dreptul oriental care cunoaşte înscrisul pentru constituirea celor mai diverse raporturi → antiteza între aceste două sisteme se exprimă prin dictonul: „Roma vorbeşte orientul scrie”. – potrivit principiului simplităŃii actului juridic un act nu poate crea decât un singur raport juridic → nu se poate printr-unul şi acelaşi act transmite proprietatea şi în acelaşi timp a crea anumite obligaŃii în sarcina celui care transmite proprietatea, ca de exemplu obligaŃia de garanŃie (obligaŃia de a răspunde de evicŃiune şi obligaŃia de a răspunde pentru viciile ascunse) → fiecare act nu e destinat decât pentru un singur scop juridic.

– în ceea ce priveşte caracterul religios dreptul roman la originile sale dreptul se confunda cu religia: de exemplu patricienii în lupta contra plebeilor le reproşau lipsa de religie, ei având alŃi zei decât cei dintâi → întrucât magistraŃii, la orice act important al vieŃii publice, aveau dreptul şi datoria să consulte voinŃa zeilor, ei susŃineau că magistratul plebeu nu numai că nu ar fi putut afla voinŃa zeilor, dar consultarea zeilor de către un plebeu ar fi fost o jignire adusă divinităŃii → acela care află voinŃa zeilor era magistratul care prezida adunarea poporului: prin urmare preşedintele adunării putea oricând să înlăture pe candidatul plebeu sub cuvânt că zeii dezaprobă alegerea sa.


13

– jurisprudenŃa romană timp de aproape 300 de ani, în intervalul dintre secolul VI î.e.n. dată când se naştere statul roman şi 304 î.e.n. dată când se divulgă formulele legisacŃiunilor (termenii acŃiunilor legii) şi calendarul (zilele când se putea intenta o acŃiune a legii) are un caracter pontifical (jurisprudenŃa sacră). – opera de interpretare a dreptului era îndeplinită de pontifi care Ńineau în secret atât metodele de interpretare, cât şi modul cum anterior fusese rezolvate diferite cazuri practice → ei erau depozitarii dreptului cutumiar → în acest mod plebea era Ńinută în necunoaşterea dispoziŃiilor juridice pe care patricienii le aplicau potrivit intereselor lor. – confuzia dintre drept şi religie se observă în modul cum romanii defineau cutuma (obiceiul), în sfera noŃiunii ei intrând şi ceremoniile religioase, de asemenea în felul cum defineau dreptul (Celsus: „dreptul este ştiinŃa a ceea ce este bun şi echitabil”) şi ştiinŃa dreptului (Gaius: „JurisprudenŃa [ştiinŃa dreptului] este cunoaşterea lucrurilor divine şi umane, ştiinŃa a ceea ce este drept şi nedrept”). – laicizarea dreptului începe odată cu împărŃirea atribuŃiilor regelui între consuli şi rex sacrorum, moment ce marchează prima distincŃie între ius (normele juridice) şi fas (normele religioase).

TRĂSĂTURILE DREPTULUI PRIVAT ÎN TIMPUL REPUBLICII. – formalismul şi rigiditatea vechiului drept roman nu mai corespunde transformărilor ce au loc în timpul republicii → în special comerŃul este stânjenit de formele excesive impuse de normele de drept ce guvernau actele juridice necesare tranzacŃiilor comerciale. – vechiul principiu al formalismului cedează tot mai mult în faŃa consensualismului, ca urmare a promovării ideii de bună-credinŃă şi a celei de echitate → aceste noi idei impun îndeplinirea celor promise prin actul juridic în spiritul şi intenŃia părŃilor contractante. – întrucât cultivarea formei în dauna fondului avea drept consecinŃă un sumedenie de inechităŃi, în timpul lui Cicero devenise proverbială expresia „respectul cel mai mare al formei duce la cea mai mare nedreptate”. !!! principiile deduse din formalism au suferit o serie de atenuări:

– principiul interpretării literale permitea comiterea a numeroase înşelăciuni → o parte nu executa obligaŃia sa prelevându-se de termenii contractului deşi voinŃa părŃilor fusese alta → se ajunge treptat în epoca clasică la un alt principiu cu totul opus celui precedent, interpretarea actelor potrivit voinŃei părŃilor, principiu care deşi capătă o largă aplicare totuşi niciodată nu ajunge să înlăture cu totul principial interpretării literale → noul principiu e formulat astfel de jurisconsultul Paul: „s-a decis că în convenŃii trebuie să se aibă în vedere mei curând voinŃa părŃilor contractante decât termenii”. – în epoca clasică se admite că o obligaŃie luată în formă solemnă să nu fie stinsă printr-un act contrar ci prin plată, adică prin executarea prestaŃiei de către cel obligat, deci nu se mai aplica principiul simetriei sau al corespondenŃei formelor → pe la sfârşitul republicii, plata a devenit prin ea însăşi liberatorie, fără să mai fie nevoie de formele solemne. – prin apariŃia contractelor consensuale s-a redus mult câmpul de aplicare al principiului unilateralităŃii actului → astfel vânzarea devine contract consensual generator de obligaŃii atât în sarcina cumpărătorului, cât şi a vânzătorului. – pe la finele republicii principiul oralităŃii actelor este alterat deoarece apare contractul litteris (prin înscris). – nici principul simplităŃii actului juridic nu mai e respectat în dreptul clasic → un act poate produce mai multe efecte juridice: mancipaŃiunea, de exemplu creează două efecte juridice între alienator (cel care înstrăinează) şi achizitor (cel care dobândeşte): un efect real întrucât transmite proprietatea şi un efect personal întrucât creează obligaŃia de garanŃie (în vechiul drept roman obligaŃia de garanŃie nu era un efect al mancipaŃiunii, deşi decurgea din ea, ci avea un fundament delictual).

– o caracteristică a dreptului privat roman este caracterul conservator → prin caracterul conservator se înŃelege tendinŃa pe care o prezintă dreptul privat roman de a ascunde sub forme vechi noile instituŃii create de necesităŃile mereu în schimbare. – caracterul conservator prezintă anumite aplicaŃii, dintre care cele mai importante sunt existenŃa formelor reziduale, reprezentative şi simbolice; existenŃa actelor imaginare, denaturate şi fictive; ficŃiunea.

– formele reziduale sunt anumite forme care în trecut aveau o aplicaŃie şi care apoi sunt păstrate pentru a crea aparenŃa vechii situaŃii, deşi rostul acestor forme încetase → o formă reziduală este păstrarea balanŃei în cazul per aes et libram când moneda a încetat să fie cântărită şi a fost numărată. – prin forme reprezentative se înŃelege faptul că o formă veche a unui act este respectată prin întrebuinŃarea unui alt lucru decât cel vechi → de exemplu revendicarea a fost aplicată şi la imobile → n-a fost posibilă însă vechea formă a aducerii obiectului revendicat în faŃa magistratului → totuşi această formă n-a fost eliminată ci în loc de obiectul revendicat a fost adus o parte din el în faŃa magistratului → de exemplu în cazul când obiectul revendicat era o casă s-a adus numai o Ńiglă sau dacă era un teren s-a adus un bulgăre de pământ → bulgărele de pământ, Ńigla, reprezintă respectiv terenul şi casa, în aparenŃă vechea formă este respectată, în aparenŃă nu s-a schimbat nimic. – în ceea ce priveşte formele simbolice, simbolul este un lucru ce reprezintă ceva abstract spre deosebire de forma reprezentativă care este un lucru ce reprezintă un alt lucru şi de forma reziduală care nu reprezintă nimic şi care este un lucru rămas din trecut → în cazul de mai sus bulgărele de pământ reprezintă terenul, Ńigla reprezintă casa, sunt deci forme reprezentative → balanŃa este o formă reziduală → uneori lancea reprezintă dreptul de proprietate (tribunalul centumvirilor avea înfiptă o lance înaintea locului unde-şi Ńinea şedinŃele - lancea este în acest caz o formă simbolică deoarece reprezintă ceva abstract, ce nu se poate pipăi, dreptul de proprietate). – actele imaginare sunt acele acte cărora li s-a suprimat unul din elementele constitutive → de exemplu în mancipaŃiune cântărirea monedei care era un element constitutiv al actului a fost suprimată atunci când moneda n-a mai fost cântărită ci numărată → mancipaŃiunea a devenit un act imaginar şi Gaius îl numeşte ca atare. – actele denaturate sunt actele deviate (abătute) de la scopul pentru care fuseseră create → astfel mancipaŃiunea, mod de a transmite proprietatea, e întrebuinŃată mai târziu în alte scopuri ca testament, căsătorie, etc.


14

– actele fictive, care nu trebuie confundate cu actele imaginare, sunt acte aparente → în aparenŃă au loc formele unui act ale cărui efecte sunt cu totul deosebite de ale aceluiaşi act când a făcut în mod real → astfel este in iure cessio → in iure cessio este un act care ia aspectul unui proces introdus prin sacramentum in rem (jurământul asupra unui lucru) → acest proces este fictiv căci numai în aparenŃă părŃile se judecă, în realitate sunt înŃelese între ele şi magistratul în faŃă căruia se desfăşoară acest pretins proces ştie că este vorba de formarea unui anumit act juridic. In iure cessio are multiple aplicaŃii (ex. cazul transmiterii proprietăŃii prin in iure cessio). – a treia aplicaŃie a caracterului conservator este aşa numitul procedeu al ficŃiunii → pentru a aplica un principiu de drept la alte situaŃii decât fuseseră create, romanii presupuneau că anumite condiŃii, care nu erau realizate la noile situaŃii, există totuşi → în ficŃiuni ca şi în actele aparente se consideră ca real ceea ce nu există pentru ca să se realizeze anumite acte juridice, însă pe când în ficŃiuni se presupune ca existent un lucru care nu există, în actele aparente există un lucru dar acesta este altfel decât se arată aparent → de exemplu la Roma, pentru a intenta acŃiunea de furt, trebuia să fii cetăŃean roman şi delincventul să aibă aceiaşi calitate → dacă victima sau delincventul era un peregrin nu se putea intenta acŃiunea de furt → de aceea, în formula acŃiunii de furt s-a trecut o ficŃiune după care se presupunea că delincventul sau victima ar avea calitatea de cetăŃean roman: „si civis romanus esset” (dacă ar fi cetăŃean roman).

TRĂSĂTURILE DREPTULUI PRIVAT ÎN TIMPUL PRINCIPATULUI: – dreptul clasic îşi cunoaşte expresia desăvârşită în operele jurisconsulŃilor din secolele I-II → opera acestora reformează şi inovează profund vechiul dreptul roman, respectând în acelaşi timp tradiŃia juridică. – începând cu a doua jumătate a secolului II, pe măsură ce puterea imperială limitează alte surse de iniŃiativă legislativă, odată cu criza societăŃii romane începe şi decăderea dreptul roman clasic. – în epoca clasică dreptul roman se caracterizează prin: tendinŃa de desfiinŃare a formelor, cognatio (rudenia de sânge) devine izvor de drepturi care intră în luptă cu agnaŃiunea (rudenia civilă) şi în cele din urmă (sub Iustinian) reuşeşte să devină unicul fundament al dreptului succesoral, situaŃia membrilor familiei se schimbă în raport cu pater familias. – în epoca clasică, s-a accentuat şi la Roma tendinŃa de a întrebuinŃa înscrisul → testamentul a devenit un act scris → stipulaŃia în practică încetează de a mai fi un act oral ci devine un act scris (e destul să se redacteze un act care să constate că formele orale au fost îndeplinite pentru ca stipulaŃia să fie valabilă). – nici unul din principiile formalismului n-a rămas intact în dreptul clasic → decăderea formalismului nu a avut loc în mod brusc, ci printr-o evoluŃie lentă care nu se termină nici măcar în dreptul lui Iustinian. – în dispariŃia formelor solemne un rol important l-a avut pretorul prin crearea aşa numitului drept pretorian → dreptul pretorian, caracterizat prin liberarea de forme, nu a desfiinŃat dreptul civil, caracterizat prin formalism → în practică însă dreptul pretorian se aplica, dat fiind mijloacele folosite de pretor, înlocuindu-se la caz la caz dreptul civil → formal dreptul civil rămâne în vigoare deşi în mare parte pretorul avea grijă să-l înlăture în practică → dacă formal, aparent, dreptul civil se menŃine aceasta se datorează caracterului conservator al dreptului roman.

TRĂSĂTURILE DREPTULUI PRIVAT ÎN TIMPUL DOMINATULUI: – pe de o parte schimbările politice şi sociale pe care statul roman le-a suferit nu puteau rămâne fără efecte asupra instituŃiilor juridice, astfel că odată cu victoria absolutismului împăratul devine titularul unui adevărat monopol legislativ, respectiv sursa întregului drept public şi privat. – pe de altă parte sistemul social piramidal a impus un sistem judiciar organizat după aceleaşi principii, în fruntea căruia se afla împăratul de ordinele căruia ascultau, în succesiunea descrescândă a rangurilor, toŃi cei însărcinaŃi cu împărŃirea dreptăŃii. – legile date de împăraŃi, adică constituŃiile imperiale, erau fie măsuri cu caracter general (leges generales), fie soluŃii juridice date cu ocazia unui proces, însă care urmau a fi aplicate în viitor la toate cazurile similare. – în cea mai mare parte, activitatea jurisconsulŃilor se desfăşoară în cancelariile imperiale; participând la opera de legiferare, ei sînt consideraŃi simpli mandatări ai împăratului, adevăratul şi unicul creator al dreptului → operele jurisconsulŃilor au un caracter mai mult compilatoriu şi de vulgarizare → adesea ei rezumă şi, mai ales, simplifică lucrurile înaintaşilor, reducându-le la îndrumări de practică → după Constantin interpretarea legii devine domeniul rezervat al împăratului iar jurisprudenŃei îi revine simplul rol de-a o face cunoscută şi eventual înŃeleasă. – influenŃaŃi de spiritualitatea greacă, mai speculativa, profesorii din răsărit dădeau mai multă atenŃie definiŃiilor şi clasificărilor, cu ajutorul acestora ei voind să păstreze tot ceea ce putea fi generalizat şi actualizat din gândirea marilor jurisconsulŃi romani → în acelaşi timp, potrivit filozofiei idealiste a epocii, ei adăugau ceva nou, respectiv accentuarea rolului voinŃei în interpretarea actelor juridice şi a ideii de echitate în aplicarea dreptului la nevoile cotidiene.


15

IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN – sintagma „izvoarele dreptului” are trei sensuri, respectiv un sens general, un sens material şi un sens formal. – în sens general se înŃelege prin izvoare ale dreptului roman documentele dreptului roman (izvoare documentare). – în sens material, izvor de drept înseamnă forŃa creatoare de drept, mai precis totalitatea condiŃiilor materiale de existenŃă ale societăŃii. – în sens formal (sens special ştiinŃei juridice) este acea formă prin care o regulă de conduită capătă putere obligatorie, adică devine normă juridică → transformarea unei reguli de conduită într-o normă juridică nu se face oricum, ci numai atunci când crearea acestei norme este determinată de condiŃiile materiale de existenŃă → nu numai norma juridică, dar şi forma prin care o regulă de conduita devine normă juridică nu este aceiaşi Ia toate popoarele şi în toate timpurile, ci poate varia nu numai de la popor la popor dar şi Ia aceiaşi popor în decursul secolelor.

– în epoca veche, adică între fondarea statului şi fondarea principatului, întâlnim următoarele izvoare de drept: obiceiul, legea, jurisprudenŃa şi edictele magistraŃilor. – în epoca clasică, adică între fondarea principatului şi fondarea dominatului, întâlnim toate izvoarele formale de drept, adică pe lângă cele precedente încă două, respectiv senatusconsultele şi constituŃiile imperiale. – în epoca postclasică, adică în timpul dominatului, nu găsim decât două izvoare formale de drept, respectiv obiceiul şi constituŃiile imperiale.

– nu toate aceste izvoare prezintă aceiaşi importanŃă: – unele din ele apărute deja în epoca veche, se dezvoltă mult în epoca clasică pentru a nu mai fi întâlnite în dreptul postclasic, precum jurisprudenŃa şi edictele magistraŃilor; – altele apar în dreptul clasic şi se dezvoltă în dreptul postclasic (constituŃiile imperiale), altele apar şi dispar în dreptul clasic (senatusconsultele), altele de mare importanŃă în dreptul vechi dispar în dreptul clasic (legea), în fine altele importante în epoca veche se menŃin în dreptul clasic şi postclasic, dar cu o importanŃă redusă (obiceiul).

IZVOARELE DREPTULUI ÎN EPOCA REGALĂ: – regele, căpetenie militară şi religioasă, avea jurisdicŃia printre atribuŃiile sale → probabil că în împărŃirea dreptăŃii regele observa în general mos maiorum, adică obiceiul strămoşilor, însă trebuie admisă şi voinŃa regelui ca factor constitutiv al dreptului. – preoŃii erau păstrătorii obiceiului şi puteau fi consultaŃi în speŃele grele sau când problemele juridice atingeau preocupările religioase → pontifii erau şi deŃinătorii anumitor formule magice cu aplicaŃii religioase. – nu existau jurisconsulŃi propriu-zişi → Sextus Papirius, despre care jurisconsultul Pomponius credea că alcătuise sub Tarquinius Superbus (534 î.e.n.-509 î.e.n.) o compilaŃie cuprinzând legile regale, pare să nu fi fost decât un personaj fictiv iar lucrarea ce îi este atribuită, o opera de autenticitate îndoielnică datând de la finele republicii sau începutul principatului.

IZVOARELE DREPTULUI ÎN EPOCA REPUBLICII: – izvoarele dreptului în epoca republicii, în sensul modului de formare al normelor juridice sunt în număr de trei: consuetudinea, legea şi plebiscitul, şi edictul. – în această epocă jurisconsulŃii au exercitat o influenŃă considerabilă asupra dezvoltării dreptului iar numeroase norme juridice consacrate ulterior sunt datorate acestora → în ciuda acestui fapt jurisprudenŃa, în sensul roman, adică ceea ce este numit astăzi „doctrina”, nu poate fi considerată drept un izvor de drept în sensul strict al cuvântului → jurisprudenŃa nu va deveni cu adevărat un mod de formare a dreptului decât în epoca imperială, atunci când împăraŃii au acordat unor jurisconsulŃi dreptul de a da consultaŃii care să oblige pe judecător a le urma. – hotărârile luate de senat, adică senatusconsultele, nu sunt nici ele în această epocă încă un izvor de drept, însă autoritatea senatului fiind foarte mare în acest timp, senatul a început să-şi aroge o putere legislativă pe care nu avusese anterior, în special în cazurile urgente. – consuetudinea, care continuă dreptul nescris, pierde din importanŃa sa în favoarea dreptului scris reprezentat de celelalte izvoare, adică legea, plebiscitele şi edictele.

IZVOARELE DREPTULUI ÎN EPOCA PRINCIPATULUI ŞI A DOMINATULUI: – în această epocă izvoarele dreptului devin foarte numeroase din cauza multiplicităŃii organelor statului → principatul este în realitate o epocă de tranziŃie, în epoca monarhiei absolute multe din ele vor dispărea în baza unui fenomen similar selecŃiei naturale.

1. OBICEIUL (consuetudinea): – în comuna primitivă nu exista nici stat, nici drept, însă există anumite obiceiuri nejuridice → odată cu apariŃia statului apar reguli cu caracter juridic prin faptul că respectarea lor este asigurată prin constrângerea exercitată de organele de stat. – obiceiul sau consuetudinea este principalul izvor de drept, şi poate chiar singurul în epoca regală → romanii numeau acest izvor de drept consuetudo sau mos maiorum (obiceiul strămoşilor). – obiceiul este un complex de tradiŃii şi soluŃii practice pe care un uz vechi şi repetat le-a fixat într-un mod mai mult sau mai puŃin definitiv → originea acestor tradiŃii şi soluŃii practice este îndepărtată, fapt pe care jurisconsulŃii romani îl exprimau folosind expresia inveterata consuetudo (obicei înrădăcinat). – cel mai probabil originea acestui drept stă în sentinŃele judiciare, respectiv când se dădea o hotărâre într-un proces aceasta devenea oarecum o normă de conducere pentru soluŃionarea speŃelor asemănătoare care urmau a se prezenta în viitor. – adeseori de extrăgea din sentinŃă o maximă, un proverb juridic, cele mai multe coduri de legi orientale fiind simple colecŃii de adagii şi maxime juridice tradiŃionale → şi dreptul consuetudinar englez, în cea mai importantă parte a sa, este alcătuit din spusele (dicta) judecătorilor. – pentru ca un obicei să devină cutumă, deci izvor de drept trebuie să îndeplinească anumite condiŃii:

1. la nivel social trebuie să existe, să se practice în mod repetat în viaŃa de zi cu zi şi totodată în mod constant, adică toate precedentele să meargă în acelaşi sens, respectiv să nu existe cazuri care infirmă regula.


16

2. la nivel individual trebuie să existe convingerea că acel comportament, acea regulă de conduită este obligatorie. 3. la nivelul comunităŃii trebuie să existe un consens cvasi-general cu privire la obligativitatea şi necesitatea regulii respective, adică regula trebuie să treacă proba timpului, respectiv trebuie să fi fost aplicată într-un interval de timp suficient de îndelungat pentru a se impune ca obligatorie. 4. pentru a deveni cutumă, trebuie să se repete într-un sens clar, într-un sens susceptibil de o singură interpretare, nu de mai multe.

– gravele inconveniente ale dreptului consuetudinar, respectiv acesta nu conŃine decât soluŃii de speŃă, astfel încât nu se poate raŃiona asupra acestor maxime, cum s-ar face cu o dispoziŃie legislativă, căci orice deducŃie, orice extensie la o speŃă nouă este contrarie acestui drept. – de cele mai multe ori la popoarele primitive dreptul apare ca o revelaŃie a divinităŃii, astfel că obiceiul îşi găseşte justificarea în voinŃa zeilor iar sancŃiunea sa este de cele mai multe ori de natură religioasă, chiar şi pedeapsa capitală fiind considerată ca un sacrificiu oferit divinităŃii ofensate de crima comisă → astfel au justificat primii jurisconsulŃi romani, pontifii, forŃa obligatorie a consuetudinii → în concepŃia romană obiceiul este o regulă străveche care reglementa nu numai raporturile dintre oameni, ci şi raporturile oamenilor cu divinitatea: Festus – „cutuma este regula pentru a trăi a străbunilor, adică ceea ce ne-au transmis cei vechi referitor în special la ceremoniile religioase”. – în epoca imperială concepŃia jurisconsulŃilor asupra obiceiului a suferit modificări, aceştia dând drept fundament juridic al consuetudinii consimŃământul tacit al poporului → jurisconsultul Ulpian a dat o celebră definiŃie ce reflectă această concepŃie: „mores sunt tacitus consensus populi longa consuetudine inveteratus” (obiceiurile sunt un consens tacit al poporului înrădăcinat printr-o deprindere îndelungată).

– această schimbare a fost determinată de dorinŃa jurisconsulŃilor din timpul imperiului de a arăta că poporul continuă că colaboreze la formarea dreptului, deşi în realitate nu mai avea nici o putere legislativă.

– de aceea jurisconsulŃii admiteau chiar posibilitatea abrogării legilor prin desuetudine, respectiv poporul refuză să mai adere la aplicarea legii. – este controversată chestiunea dacă în dreptul roman din epoca postclasică cutuma mai putea încă să abroge legile, mai exact constituŃiile imperiale → această controversă provine din contradicŃia rezultând din două texte din legislaŃia lui Iustinian:

– pe de o parte dintr-un text al lui Iulian aflat în Digeste reiese că desuetudo (desuetudinea) poate avea ca efect abrogarea legilor: „întemeiat se consideră că legile nu se abrogă doar prin votul legiuitorului, ci chiar şi prin neaplicare cu acordul tacit al tuturor”. – pe de altă parte după o constituŃie, anul 319, a lui Constantin cel Mare (306-337) desuetudo nu poate prevala asupra raŃiunii sau legii.

– în realitate aceasta este o falsă contradicŃie întrucât cele două concepŃii diferite, prima care tinde să mărească importanŃa cutumei este concepŃia jurisconsulŃilor din epoca clasică, a doua care tinde să restrângă importanŃa cutumei este concepŃia din epoca postclasică.

– principalul izvor de drept la începutul existenŃei statului roman, obiceiul începe să piardă treptat din importanŃă, odată cu dezvoltarea şi întărirea statului, în favoarea altor izvoare, în special a legii. Epoca clasică: – obiceiul continuă să aibă acelaşi rol creator de norme juridice (D.1.3.32.pr.: „În cauzele în care nu aplicăm legi scrise, trebuie să respectăm ceea ce au rânduit deprinderile şi obiceiurile iar, dacă acestea lipsesc, atunci trebuie să respectăm regula cea mai apropiată care decurge din obicei şi, dacă nici o asemenea regulă nu există, doar atunci trebuie urmat dreptul de care se foloseşte oraşul Roma.”) şi în acelaşi timp poate abrogă legile prin desuetudine (D.1.3.32.1: „Obiceiul înrădăcinat întemeiat este aplicat ca o lege iar acesta este numit drept rânduit de moravuri. Căci de vreme ce însăşi legile ne leagă numai în virtutea faptului că au fost adoptate prin voinŃa poporului, atunci pe bună dreptate se impune ca toŃi să fie legaŃi şi de ceea ce poporul a aprobat fără a fixa în scris. În definitiv ce importanŃă are faptul că poporul îşi manifestă voinŃa sa prin vot sau prin fapte? Din acest motiv întemeiat se consideră că legile nu se abrogă doar prin votul legiuitorului, ci chiar şi prin neaplicare cu acordul tacit al tuturor.”), textele referitoare la consuetudine fiind destul de numeroase în această epocă. Epoca postclasică: – consuetudinea îşi păstrează puterea de mai înainte însă doar ca factor creator de drept → o constituŃie a împăratului Constantin din anul 319 a hotărât că acest izvor de drept nu mai poate triumfa împotriva legii sau a raŃiunii (vincere rationem aut legem). – aproape la fel se pronunŃă şi împăratul Iulian (361-363), care afirmă că obiceiul trebuie respectat numai în măsura în care nu contravine ordinii publice. – în anul 474, împăraŃii Leon şi Zenon au stabilit că, în cazul unei cutume neclare sau insuficiente, hotărârea va fi dată în temeiul unei constituŃii imperiale. – secolele IV-V sunt caracterizate prin rolul important jucat în provincii de dreptul vulgar, o simplificare a dreptului roman la nivel local ce se constituie treptat într-un sistem cutumiar. – odată cu decăderea imperiului roman, reapariŃia economiei naturale şi asumarea de către marii proprietari a întregii puteri pe domeniile lor, importanŃa cutumei creşte.

2. LEGEA. – termenul lex are mai multe înŃelesuri în limba latină → cuvântul lex desemnează atât un simplu contract sau chiar o clauză dintr-un contract (lex contractus), cât şi statutele unei asociaŃii (lex colegii) → într-un sens diferit prin lex se înŃelege orice hotărâre a poporului adunat legalmente în comiŃii. – Gaius spune că lex est quod populus iubet atque constituit (legea este ceea hotărăşte şi adoptă poporul). – chiar şi în acest sens lex poate să nu fie un izvor de drept, de exemplu când poporul se pronunŃă asupra declarării războiului, încheierii păcii, adrogarea unui cetăŃean sau detestatio sacrorum (lepădarea de cultul unei ginŃi sau a unei familii pentru a trece în alta), facerea unui testament după anumite forme → toate aceste acte necesitau intervenŃia poporului iar decizia sa este o lex, dar o lege particulară care nu este un izvor de drept fiindcă nu modifică şi nu schimbă cu nimic legislaŃia şi starea dreptului din acel moment. – decizia poporului nu devine cu adevărat lege în sensul modern decât atunci când este chemat a se pronunŃa asupra unei chestiuni de drept, când i se supune un proiect de lege.


17

– poporul adunat în comiŃii, fie curiate fie centuriate, trebuia să răspundă prin da sau nu la întrebarea pe care i-o punea regele, întrebare ce avea următoarea formă: „velitis, iubeatis, Quirites” (voiŃi, consimŃiŃi cetăŃeni?), propunerea făcută numindu-se rogatio → votarea se făcea cu buletine: pentru un răspuns pozitiv erau literele V.R. (uti rogas – după cum ceri), pentru un răspuns negativ era litera A (antiquo). – potrivit unei tradiŃii antice se atribuie lui Servius Tullius vreo 50 de legi relative la reglementarea mai multor materii de drept în special relativ la delicte şi contracte → tradiŃie ce este contrazisă însă de o alta, ce pare mai întemeiată, potrivit căreia nu ar fi existat legi în sensul modern al cuvântului înainte de legea celor XII Table. – dintr-un unui text al lui Pomponius, care ne-a lăsat multe informaŃii relative la istoria dreptului roman, reiese că legile regale au fost abrogate la începutul republicii iar poporul roman a început să se conducă mai degrabă după un drept incert şi după obicei decât după vreun drept fix, stare de lucruri care a durat aproape 20 de ani → această abrogare a legilor regale atribuită primilor consuli a părut criticilor moderni ca o mărturisire a inexistenŃei de legi scrise anterior celor XII Table. – este puŃin probabil ca să se fi resimŃit nevoia unei legislaŃii întrucât pe de o parte dreptul cutumiar era destul de puternic iar clasa sacerdotală, în special pontifii, care erau jurisconsulŃii acelor timpuri ei fiind cei ce deŃineau secretele dreptului şi religiei, nu ar fi admis inovaŃii în special în materie religioasă; iar pe de altă parte aproape toate legile pe care istoricii antici le-au atribuit regilor sunt de natură religioasă. LEGEA CELOR XII TABLE. – conŃinutul XII T.: primele reguli sunt relative la procedură, în această materie legea conŃinând dispoziŃii destul de amănunŃite → reclamantul putea obliga pe pârât ca să-l urmeze în faŃa magistratului, chiar cu forŃa dacă se opune → procedura era formalistă şi rigidă, este aşa numita procedură a acŃiunilor legii (legis actiones), în număr de cinci la acea dată (sacramentum, condictio, manus iniectio, iudicis postulatio, pognoris capio) → esenŃialul în aceste proceduri este îndeplinirea gesturilor şi rostirea cuvintelor rituale, cel mai adesea magistratul îndeplinind rolul de simplu martor care constată îndeplinirea formelor legale → acest fapt nu trebuie să pară surprinzător, căci este conform cu o concepŃie primitivă a justiŃiei, adică justiŃia în care orice ofensat îşi făcea singur dreptate cu observarea formelor legale. – în privinŃa delictelor legea celor XII Table ne prezintă o legislaŃie de tranziŃie de la justiŃia privată, răzbunarea limitată la regula talionului, la justiŃia dată în numele statului. – potrivit legii celor XII Table familia este organizată după tipul patriarhal, însă femeile au o situaŃie relativ favorabilă. – legea celor XII Table mai conŃine o serie de dispoziŃii relative la dreptul sacru, reglementarea înmormântărilor în privinŃa cărora anumite dispoziŃii tind să limiteze risipa pe care o ocazionează acestea, şi alte dispoziŃii de drept public. – XII Table nu a abrogat sau a făcut să se uite dreptul anterior, căci chiar după introducerea acestor table s-a continuat a se invoca anumite dispoziŃii foarte vechi, dispoziŃii anterioare legii celor XII Table şi atribuite potrivit tradiŃiei principalilor regi ai Romei primitive → XII Table nu abrogă vechile obiceiuri şi aproape că nu inovează, ci numai continuă vechiul mos maiorum (obicei al strămoşilor). – deşi decemvirii au împrumutat unele dispoziŃii din dreptul grec, ei nu au făcut decât să precizeze prin aceasta anumite dispoziŃii care existau în dreptul cutumiar roman → Pomponius spune cu un înŃelept grec, Hermodor din Efes, care se afla în exil în Italia ar fi explicat decemvirilor legile greceşti iar romanii în semn de recunoştinŃă i-au ridicat o statuie. – jurisconsulŃii romani au scris foarte multe comentarii asupra acestei legi, considerată ca fundamentală, însă nici unul din aceste comentarii nu ni s-a transmis, precum nici textul legii celor XII Table. – pe baza citărilor din cele XII Table care se găsesc în Digestele lui Iustinian, la gramaticii vechi şi la scriitori, s-a încercat reconstituirea textului legii → uneori există citări directe, alteori numai simple menŃionări a conŃinutului unei dispoziŃii → la scriitorii antici se găsesc uneori referinŃe directe asupra tablei în care se găsea o anumită dispoziŃie. – cel mai dificil a fost reconstituirea planului legii celor XII Table întrucât împărŃirea în table este neobişnuită căci celelalte legi romane nu au fost astfel împărŃite → jurisconsultul francez Iacobus Gothofredus (1587-1652) a alcătuit un plan al celor XII Table, plan adoptat ulterior de toŃi romaniştii moderni. – în timpul antichităŃii clasice legea celor XII Table era considerată de romani ca o legislaŃie în vigoare, nefiind formal abrogată nici măcar în timpul lui Iustinian. LEGEA ŞI PLEBISCITELE. – după definiŃia lui Gaius legea este o decizie a poporului → prin populus se înŃelege totalitatea cetăŃenilor romani, întruniŃi în mod legal în adunări fie curiate, fie centuriate, fie tribute. – plebiscitele sunt, potrivit unei definiŃii simetrice date tot de Gaius, „ceea ce hotărăşte şi adoptă plebea”, adică o decizie a plebei întrunită în concilium plebis → plebiscitele erau la început obligatorii numai pentru plebe, însă ulterior, cel puŃin începând cu anul 285 î.e.n., când s-a dat legea Hortensia, plebiscitele au dobândit putere de lege şi au devenit aplicabile întregului popor roman → din momentul adoptării legii Hortensia nu mai există nici un interes pentru a deosebi legea (lex) de plebiscit iar în practică, în textele juridice, aproape toate plebiscitele sunt calificate drept legi (leges). – activitatea legislativă cea mai intensă în această perioadă este cea a conciliilor plebei → din acest punct de vedere activitatea adunărilor centuriate fiind secundară, astfel că cele mai multe legi romane sunt plebiscite în epoca republicană. – anterior propunerii unui proiect de lege poporului, proiectul trebuia anunŃat printr-un edict şi afişat în public, ceea ce se numea promulgatio → raŃiunea afişării era ca poporul să poată lua cunoştinŃă de conŃinutul proiectului pentru a se evita astfel orice surpriză → din momentul afişării textul proiectului nu mai putea fi modificat → în anul 62 î.e.n. o lege Licinia Iunia a decis ca să se depună la aerarium (tezaurul public) o copie a proiectului de lege ca să nu mai poată fi modificat (se mai depunea o copie şi spre păstrare). – votarea proiectului de lege se făcea după propunerea unui magistrat care era şi autorul legii (legis lator), propunere care se numea rogatio, după cum se întâmpla în epoca regală → de aceea legile votate purtau denumirea de leges rogatae (legi propuse) spre deosebire de dispoziŃiile şi măsurile luate de senat sau de un magistrat, în numele poporului, dispoziŃii privind de exemplu un cetăŃean, o categorie de persoane sau o comunitate, care dispoziŃii se numeau leges datae (legi date).


18

– legea devenea obligatorie imediat după votare şi putea fi aplicată independent de orice altă măsură → totuşi exista obiceiul de a fi publicate prin expunere în forum. – în anul 98 î.e.n. o lege Caecilia Didia a introdus două noi prevederi privind votarea legilor:

– pe de o parte s-a interzis ca în acelaşi proiect de lege să se introducă mai multe dispoziŃii fără legătură între ele → raŃiunea acestei dispoziŃii, dispoziŃie care de altfel în practică nu s-a respectat, era ca să se evite anumite manopere condamnabile → aceste manopere condamnabile constau în faptul de a introduce în acelaşi proiect dispoziŃii care erau pe placul adunării şi dispoziŃii la care propunătorul Ńinea dar care dacă ar fi fost introduse singure în proiect nu ar fi obŃinut aprobarea adunării → în acest mod se exercita o oarecare influenŃă asupra votării întrucât adunarea era silită să accepte dispoziŃiile care nu îi conveneau pentru a putea vota dispoziŃiile care îi conveneau, întrucât adunarea nu putea decât să voteze proiectul în întregime sau să-l respingă tot în întregime. – pe de altă parte a fost consacrat un vechi obicei → încă din timpuri străvechi exista obiceiul ca, înainte de ziua în care avea locul votul, să se Ńină întruniri (contiones) în care oricine avea dreptul să vorbească relativ la proiectul de lege propus → de obicei se Ńineau trei adunări de acest fel la interval de opt zile, astfel că era necesar un interval de 24 de zile între data publicării şi data votării proiectului → acesta este vechiul obicei consacrat prin legea Caecilia Didia.

– legile cuprind de obicei trei părŃi numite praescriptio, rogatio, sanctio: – praescriptio constituie partea scrisă la început → e arată mai întâi numele şi titlurile autorului proiectului de lege, ziua şi locul votării, tribul care a votat primul (în caz de votare tributim), numele cetăŃeanului care a votat primul (de obicei se alegeau persoane cu nume de bun augur precum Lucius, Felix). – rogatio constituia însuşi textul legii. – sanctio este partea care prevede măsurile luate spre a se asigura aplicarea legii, în special nulitatea actelor făcute contra legii sau pedepse contra celor care ar încălca-o → sub acest aspect legile romane se împart în trei categorii:

– leges perfectae care anulează actele făcute prin încălcarea lor (ex. legea Aelia Sentia prevedea că dezrobirile în paguba creditorilor sunt lovite de nulitate); – leges minus quam perfectae care, fără să anuleze actul ilegal, prevăd pedepse pentru cei care l-ar comite (ex. legea Furia testamentaria, care interzicea să se facă legate mai mari de 1000 de aşi, sancŃiona pe cel care primise un legat mai mare de 1000 de aşi cu restituirea a de patru ori cât a primit); – leges imperfectae care sunt lipsite de orice sancŃiune directă, adică ele nu au sanctio (ex. legea Cincia relativă la donaŃii interzicea donaŃiile mai mari de un anumit cuantum, însă fără a stabili vreo sancŃiune împotriva celor ce o încălcau). – comentatorii moderni au mai adăugat încă o categorie, respectiv leges plus quam perfectae care prevăd în acelaşi timp nulitatea actului ilegal şi pedepsirea celui care l-a făcut.

– o constituŃie din anul 439 a împăraŃilor Theodosiu cel Mare şi Valentinian al II-lea a înzestrat cu o sancŃiune toate legile existente, respectiv actul contrar va fi considerat drept nul. – o lege putea fi abrogată prin desuetudine sau prin votarea unei legi contrarii → în această materie limba latină conŃine un mare număr de termeni tehnici: abrogare, adică abrogarea totală a unei legi, derogare sau exrogare, adică abrogarea parŃială a unei legi, subrogare, adică modificarea unei dispoziŃii dintr-o lege printr-o dispoziŃie adiŃională, obrogare, adică abrogarea indirectă a unei legi. – în principiu legile nu au efect retroactiv, de obicei inserându-se în lege o clauză în acest sens. – legile puteau avea un viciu de formă sau de fond → legea era nulă şi oricine avea dreptul să invoce nulitatea legii sau să nu Ńină seama de ea, însă dacă legea era considerată drept valabilă de către magistraŃi, ei puteau pedepsi pe cei ce nu Ńineau cont de ea. – în ultimul secol al republicii senatul şi-a arogat dreptul de a aprecia valabilitatea legilor şi s-a împământenit obiceiul de a se abroga legile neregulate pentru a se evita astfel orice îndoială privind valabilitatea legilor. – legile purtau numele autorului lor, astfel că se punea la genul feminin numele lui legis lator (celui care propusese legea) → ex. dacă Gaius Iulius Caesar fusese legis lator, legea se numea lex Iulia → în cazul consulului care propusese o lege, legea avea două nume, primul fiind cel al consulului care a propus-o, al doilea nume fiind cel al colegului său (ex. legea Poetelia Papiria) → în consecinŃă mult timp legile au fost datate pe baza indicaŃiilor rezultate din numele lor, astfel dacă era o lege cu numele de X se căuta în listele de magistraŃi la ce an a fost un magistrat cu acest nume iar dacă se găsea un asemenea magistrat se considera că legea îi aparŃinea, anul legii fiind determinat numai pe baza acestui fapt. – marele romanist francez Girard a dovedit însă că acest sistem este defectuos deoarece nu există liste complete cu numele tuturor magistraŃilor, în special în ceea ce-i priveşte pe pretori şi tribuni → de multe ori determinarea datei legilor era inexactă, mai toate legile fiind atribuite unor anumite epoci pentru care documentele erau mai abundente (sec. IV-V de la fondarea Romei) → în consecinŃă Girard a întrebuinŃat o altă metodă pentru datarea legilor, respectiv a determinat data legilor după conŃinutul lor şi după starea dreptului roman pe care o presupune acest conŃinut → cel mai adesea, datarea legii nu se poate face decât cu aproximaŃie prin două date: prima indică data pentru care este sigur că legea nu există încă iar a doua indică data când e cert că legea deja există (ex. legea Aebutia a fost astfel datată între anii 149-126 Î.e.n.). – poporul nu avea dreptul de iniŃiativă legislativă, acesta fiind un drept rezervat magistraŃilor. – magistraŃii, înainte de a propune un proiect de lege poporului, consultau senatul → dacă se vota ceva contrar unor precepte de ordin religios sau considerate a fi de ordin constituŃional, respectiva dispoziŃie era nulă iar această nulitate era prevăzută în însăşi textul legii. – cele mai multe legi din istoria dreptului roman au fost votate în epoca republicii. – sub imperiu s-au mai votat câteva legi de adunările tribute şi de cele centuriate; dar după Nerva (96-98) poporul nu a mai fost convocat → activitatea juridică a adunărilor a fost destul de însemnată în acest timp, legile votate având o importanŃă considerabilă pentru istoria dreptului roman.


19

3. EDICTELE MAGISTRAłILOR. – înainte de intrarea în funcŃie, magistratul expunea programul său de activitate → aceste declaraŃii (edicta) nu aveau mare importanŃă pentru dreptul privat dacă emanau de la un magistrat cu atribuŃii pur politice cum era consulul sau cenzorul1, însă aveau o importanŃă extremă când emană de la un magistrat cu atribuŃii judecătoreşti, precum erau pretorul (urban sau peregrin) şi edili la Roma, guvernatorul şi questorul în provincii. – în edictul magistraŃilor cu atribuŃii judecătoreşti se găseau norme de drept deoarece aceştia expuneau cu ocazia intrării în funcŃie principiile după care urmau să lucreze → acest izvor de drept a fost cel mai important pentru epoca republicană şi în special la începutul imperiului. – edictul magistratului se găsea scris pe o tablă de lemn vopsită în alb, edictul mai fiind numit şi album de la culoarea albă a tablei, iar pe acest fond alb erau scrise cu roşu titlurile, de la culoarea roşie (ruber) venind numele de rubrica. – edictul peretorului urban este cel mai important edict, jurisconsultul Marcellus numindu-l viva vox iuris civilis (vocea vie a dreptului civil) → dreptul constituit astfel se numea drept onorar deoarece în limba latină funcŃia magistratului se numea honor. – chestiunea fundamentului juridic al acestei activităŃi a magistraŃilor judiciari şi în special a pretorului este una foarte delicată:

– pe de o parte pretorii, ca magistraŃi judiciari, aveau misiunea de a aplica dreptul, nu de a-l modifica şi a introduce reguli noi. – pe de altă parte pretorii erau învestiŃi cu o putere proprie, imperium, care lipseşte magistraŃilor din ziua de azi → mai trebuie menŃionat că, după o părere susŃinută de romanistul francez Girard, legea Aebutia, amintită mai sus, a conferit pretorului anumite atribuŃii pe care nu le avea anterior, respectiv redactarea formulelor (înscris prin care magistratul îi dădea instrucŃiuni judecătorului cum trebuie să judece, să soluŃioneze litigiul) după care avea să se judece procesul şi posibilitatea de a refuza o acŃiune dată de lege (denegatio actionis) (romanii nu întrebau ce drept izvorăşte din acel raport, ci ce acŃiune serveşte la valorificarea acelui raport – nu ai acŃiune, nu ai drept).

– oricum este cert că în epoca clasică activitatea juridică a pretorului este întreită: – pretorul completează şi întăreşte dreptul civil izvorât din legi şi cutumă; – pretorul poate completa dreptul acolo unde sunt lacune; – pretorul poate chiar să-l şi modifice acolo unde dreptul civil (toate izvoarele dreptului roman cu excepŃia dreptului onorar introdus prin edictele magistraŃilor) pare neechitabil.

– măsurile luate de pretor pot avea trei cauze: măsuri luate adiuvandi iuris civilis gratia, suppledi vel impugnandi iuris civilis gratia (ca un ajutor, o completare sau o corectare a dreptului civil) → aceste măsuri s-au luat în ordine progresivă, începând cu cele care se sprijineau pe dispoziŃiile dreptului civil şi terminând cu cele contrare dreptului civil. – pretorul avea la dispoziŃia sa o serie de mijloace procedurale pe care ius civile nu le avea → o parte din aceste mijloace erau fundamentate pe puterea proprie de comandă a magistratului (imperium).

1. stipulationes pretoriae (stipulaŃiile pretoriene) erau contracte verbale (înŃelegeri încheiate printr-o formă solemnă, prin pronunŃarea unui anumit cuvânt, spondeo - promit) încheiate din ordinul pretorului, fiind impuse de pretor → prin astfel de stipulaŃii pretorul sancŃiona cazurile noi ivite în practică într-o vreme când nu avea dreptul de a crea acŃiuni (în cazul numit damnum infectum, prejudiciu eventual, paguba neprodusă dar iminentă, ex. când casa cuiva ameninŃa să se prăbuşească asupra casei vecinului, vecinul putea sili pe proprietarul casei care ameninŃă să se prăbuşească să-i promită printr-o stipulaŃie plata unei sume de bani drept despăgubire în cazul în care casa se va prăbuşi);

2. missio in possessionem era trimiterea reclamantului fie în posesia, fie în detenŃiunea bunurilor pârâtului → servind fie ca o sancŃiune a refuzului de a se supune ordinului de a face stipulaŃia de mai sus, fie ca sancŃiune a pârâtului care nu voia să se prezinte în justiŃie.

3. interdicta (interdictele) erau mijloace prin care pretorul intervenea uneori pentru a tranşa pe cale administrativă, mai rapid, un proces → interdictele fiind dispoziŃii prin care pretorul ordona părŃilor să facă un anumit act juridic ori să nu facă un anumit act.

4. restitutio in integrum (repunerea în situaŃia anterioară) era ordinul pretorului care, prin desfiinŃarea actului juridic păgubitor pentru reclamant, repune părŃile în situaŃia pe care o avuseseră înainte de facerea actului juridic, reclamantul fiind deci în măsură să intenteze o acŃiune care dispăruse ca urmare a facerii respectivului actului → pretorul nu îl punea pe reclamant în situaŃia anterioară în fapt, ci numai în drept, întrucât doar după judecarea procesului şi după executarea sentinŃei reclamantul era repus în situaŃia anterioară şi în fapt. – pretorul avea la dispoziŃia sa o serie de mijloace bazate pe puterea judecătorească a magistratului (iurisdictio):

5. acŃiunile pretoriene care erau acŃiunile create de pretor pe lângă cele ale dreptului civil; 6. praescriptio care era o rezervă scrisă în fruntea formulei după care se va judeca procesul; 7. exceptio care era un mijloc de apărare în favoarea pârâtului.

– în baza acestor mijloace pretorul putea să paralizeze o pretenŃie întemeiată pe dreptul civil → astfel, dacă un moştenitor se prezenta invocând o dispoziŃie de drept civil atunci când potrivit edictului pretorului moştenirea era promisă altor persoane, pretorul nu putea crea noi moştenitori în afară de cei prevăzuŃi de lege, de aceea persoanele gratificate de către pretor nu aveau titlul de moştenitori civili (heredes) întrucât pretorul nu putea crea norme de drept civil (de aici vine adagiul modern praetor ius facere non potest: adică pretorul nu poate crea drept civil) → în schimb pretorul va acorda o bonorum possessio (posesiune de bunuri) celor chemaŃi de el la moştenire iar aceştia vor fi moştenitorii de fapt care vor profita de averea moştenită + refuză acŃiunea dată de dreptul civil moştenitorilor civili.

1un exemplu de edict al cenzorilor ne oferă Aulus Gellius 15.1.2 care reproduce textul unui astfel de edict dat împotriva retorilor latini de către cenzorii Cn. Domitius Ahenobarbus şi L. Licinius Crassus în anul 92 î.e.n.: „Pretorul M. Pomponius a prezentat un raport senatului despre filozofi şi retori. În urma discuŃiilor purtate senatul hotărăşte ca M. Pomponius să ia măsuri pe răspunderea sa şi în interesul republicii, ca ei să nu mai fie la Roma”.


20

– de aceea textele juridice fac distincŃie între raporturile juridice de drept civil, adică valabile potrivit dreptului civil, şi raporturile juridice de drept pretorian, adică valabile graŃie sprijinului pretorului. – edictul dat de magistrat cu ocazia intrării sale în funcŃie era valabil numai pe timpul duratei funcŃiei sale, respectiv un an de zile, de aceea acest edict se numeşte edictum perpetuum (edictul continuu) → spre deosebire de dispoziŃiile cuprinse în acest edict pretorul mai putea lua măsuri urgente în circumstanŃe urgente. – dreptul onorar a căpătat o anumită stabilitate deoarece pretorii aveau obiceiul de a relua edictul dat de predecesorii lor, partea care se transmitea de la un pretor la altul având numele de pars translaticia (partea transmisă prin tradiŃie), în timp ce dispoziŃiile noi purtau denumirea de pars nova (partea nouă). – în ciuda faptului că dispoziŃiile din edictul pretorului deveniseră în fapt egale cu legea, totuşi existau numeroase deosebiri:

– aplicarea edictului pretorului era limitată la întinderea puterii magistratului care l-a făcut → edictul nu dura decât un an → succesorul magistratului nu era obligat să-l adopte (potrivit unei legi Cornelia din anul 67 î.e.n. pretorii devin obligaŃi de a organiza instanŃa în conformitate cu edictul dat de ei), în timp ce legea era perpetuă, legând pe orice cetăŃean roman. – legea era concepută în termeni imperativi, în timp ce, întrucât pretorul nu putea crea drepturi noi, pretorul nu dădea ordine ci numai îndemnuri sau promite intervenŃia sa în anumite împrejurări şi cu anumite condiŃii → această diferenŃă relevă o distincŃie de fond: dreptul onorar nu este egalul dreptului civil deşi el poate uneori, prin mijlocul unei excepŃii, să paralizeze un drept civil, totuşi nu-l poate abroga, după cum nu poate nici să confere un drept nou.

– dreptul pretorian a avut o influenŃă covârşitoare asupra evoluŃiei dreptului roman, sub acŃiunea pretorilor normele juridice ale vechiului drept civil fiind adaptate noilor realităŃi, astfel că dreptul a fost Ńinut într-un contact continuu cu modificările vieŃii sociale şi cu necesităŃile economice. – pretorul, în ceea ce priveşte elaborarea dreptului, a fost influenŃat de către jurisconsulŃi, care la rândul lor erau în primul rând practicieni ai dreptului, din această influenŃare rezultând perfecta adaptare a dreptului pretorian la nevoile vieŃii. – în epoca imperială magistraŃii continuă să publice edictele lor → aceştia păstrează ius edicendi. – în această perioadă există la Roma un edict al pretorului urban, un altul al pretorului peregrin, şi, în sfârşit, edictul edililor, iar în provincii edictul guvernatorului (praeses provinciae) şi al questorilor, care au funcŃiile edililor de la Roma. – Hadrian (117-138) restrânge sfera de jurisdicŃie a pretorului urban, limitând-o la teritoriul Romei, iar pentru Italia el creează patru legati consulares însărcinaŃi cu misiunea de a împărŃi justiŃia în cele patru districte → Marcus Aurelius (161-180) încredinŃează atribuŃiile juridice ale acestor legati consulares, unor iuridici şi astfel în locul unei jurisdicŃii unice, aceea a pretorului, avem din epoca lui Hadrian, mai multe, ceea ce putea avea drept consecinŃă distrugerea unităŃii dreptului onorar. – pretorii şi ceilalŃi magistraŃi se limitau acum la a reproduce în edictele lor pe acela al predecesorilor lor astfel că aceste edicte aveau de acum o stabilitate de fapt foarte aproape de stabilitatea de drept. – în timpul domniei lui Hadrian s-a produs un eveniment de cea mai mare importanŃă în această materie → Acest împărat, probabil cu scopul de a menŃine unitatea dreptului pretorian, a însărcinat pe jurisconsultul Salvius Iulianus cu codificarea edictului pretorian → în codificarea sa Iulianus a urmat foarte îndeaproape ordinea materiilor respectată până atunci de pretori, numai cu mici schimbări → odată terminată această codificare ea a fost ratificată printr-un un senatusconsult, care, după toate probabilităŃile, avea de scop să invite pe magistraŃi ca să dea edicte conforme tipului stabilit de Iulianus. – magistraŃii conservă ius edicendi redus însă Ia o simplă formalitate întrucât acesta va fi totdeauna conform celui al lui Iulianus → nu mai pot crea instituŃii noi. – este probabil că şi celelalte edicte au fost codificate dar nu se cunoaşte nimic precis asupra lor → edictul edililor curuli a devenit un apendice al edictului pretorului urban → edictul guvernatorilor de provincii a fost probabil codificat şi el, după cât se pare el fiind destul de asemănător edictului pretorului → nu se ştie nimic despre soarta edictului pretorului peregrin. – nu se cunoaşte precis data codificării edictului însă ea ar avea o mare importanŃă → este sigur că această codificare a avut loc in timpul lui Hadrian (117-138) după toate probabilităŃile în ultimii ani ai domniei acestuia (134-138). – edictul codificat de Iulianus, edictul perpetuu în sensul modern al cuvântului de data aceasta, nu ne-a fost transmis în forma sa originară → s-au făcut mai multe încercări de reconstituire a edictului, însă lucrarea lui Otto Lenel a pus în umbră toate celelalte în această materie. – planul edictului după reconstituirea lui Lenei, edictul codificat cuprinzând atât edictul pretorului urban cât şi pe acela al edililor curuli, este următorul: edictul pretorului are o parte principală şi trei apendice.

– apendicele cuprinde formulele interdictelor, excepŃiile şi stipulaŃiile pretoriene; – partea principală a edictului se subdivide în patru părŃi:

– partea I-a cuprinde formulele acŃiunilor şi introducerea instanŃei până la litis contestatio (organizarea proceselor); – partea a IV-a este relativă la executarea sentinŃei şi cuprinde formulele de acŃiune relative la această executare; – partea a II-a şi partea a IlI-a sunt destul de greu de deosebit între ele, respectiv în aceste părŃi sunt toate celelalte acŃiuni relative la dreptul persoanelor sau ale patrimoniului (mijloacele procedurale de drept civil şi mijloacele procedurale pretoriene).

4. JURISPRUDENłA: – raportul dintre pretor şi jurisconsulŃi, respectiv influenŃa pe care aceştia au exercitat-o asupra activităŃii de elaborare a dreptului de către pretor, relevă rolul jurisconsulŃilor în formarea dreptului. – jurisconsulŃii romani sunt numiŃi iuris prudentes astfel că ştiinŃa lor poartă numele de iuris prudentia, sintagmă care înseamnă „doctrină”. – jurisprudenŃă în sensul de astăzi al cuvântului, adică decizii judiciare de speŃă, nu exista în dreptul roman, unde hotărârea era dată de un fel de jurat, iudex, ales de părŃi şi confirmat de magistrat. – la origine dreptul este o ştiinŃă religioasă şi secretă → primii jurisconsulŃi au fost pontifii → legenda atribuie unui pontif cu numele de Papirius, care ar fi trăit în timpul regelui Tarquinius Superbus, alcătuirea


21

unei colecŃii de legi care cuprindea cel mai probabil în special norme de ordin religios, această colecŃie de legi regale purtând denumirea de ius papirianum fiind comentată de un jurisconsult de la sfârşitul epocii republicane. – înainte de XII T. nu se poate vorbi nici de doctrină juridică, nici de jurisconsulŃi. – după publicarea legii celor XII Table dreptul, cel puŃin în forma sa abstractă, a devenit accesibil tuturor → însă pontifii continuau să deŃină secretul procedurilor judiciare şi a calendarului judecătoresc, astfel că în lipsa intervenŃiei lor nimeni nu se putea judeca → codificarea decemvirală fixează obiceiul într-o formă sumară care nu permitea mânuirea legilor decât celor iniŃiaŃi → patricienii, dintre care era recrutat colegiul pontifilor, şi-ar fi pierdut influenŃa, dacă n-ar fi rezervat unor iniŃiaŃi arta de a interpreta legea, cunoaşterea solemnităŃilor de îndeplinit pentru satisfacerea drepturilor, redactarea formularelor, actelor juridice şi calendarul judiciar cuprinzând enumerarea zilelor în care era permisă acŃiunea în justiŃie → pontifii, deŃinători ai cunoştinŃelor juridice din timpul lor, creatori probabili ai acŃiunilor legii şi ai formelor actelor juridice, nu au fost consideraŃi jurisconsulŃi → în timp ce misiunea jurisconsulŃilor este de a împărtăşi ştiinŃa dreptului, clarificând şi coordonând elementele sale, pontifii ascundeau celor neiniŃiaŃi elementele cunoştinŃei lor, introducând totodată în rezolvarea problemelor juridice elementele cazuisticii sacre, care „multiplică la infinit formele şi distincŃiile. – în această epocă dreptul rămăsese în mare parte consuetudinar şi se crede că multe instituŃii juridice ar fi opera jurisprudenŃei pontificale → procedeul lor consta în a realiza anumite forme legale într-un scop diferit de cel pentru care au fost create şi astfel se reuşea adaptarea regulilor dreptului la nevoile vieŃii. – la în 304 î.e.n. un libert al celebrului om de stat Appius Claudius Caecus, respectiv Gnaeus Flavius a publicat formulele sacramentale ale acŃiunilor legii (legis actiones) prin afişare în forum (este posibil ca divulgarea sa fi avut loc chiar din ordinul lui Appius Claudius) → la scurt timp a divulgat şi calendarul judecătoresc cu menŃionarea zilelor faste în care se putea judeca → dreptul astfel divulgat a purtat denumirea de ius Flavianum → laicizarea jurisprudenŃei → ştiinŃa dreptului rămâne mult timp o ştiinŃă cultivată de cei bogaŃi, întrucât jurisconsulŃii nu puteau primi bani pentru consultaŃiile pe care le dădeau. – cam un sfert de secol mai târziu un pontifex maximus de origine plebeiană, Tiberius Coruncanius care fusese consul în anul 280 î.e.n., dădea consultaŃii publice în faŃa unui auditoriu care învăŃa astfel dreptul → din acest moment dreptul devine o ştiinŃă accesibilă oricui → consecinŃă a secularizării dreptului a fost faptul că un mare număr de oameni distinşi prin carierea lor politică, onorabilitatea moravurilor şi cultura lor, s-au ocupat de ştiinŃa dreptului → aceştia au exercitat o mare influenŃă asupra evoluŃiei dreptului, reuşind să facă o ştiinŃă din ceea ce înainte de ei era doar o practică empirică. – jurisconsulŃii au continuat opera pontifilor şi adeseori cu aceleaşi metode, respectiv utilizarea anumitor forme legale într-un scop diferit. – la început jurisconsulŃii de ocupau de analizarea speŃelor şi reducerea lor la o regulă de drept → la origine nu existau nici definiŃii precise, nici categorii juridice bine delimitate → în general se urma metoda enumerării cazurilor, faŃă de generalizările care plăceau atât de mult filozofilor greci → însă în acest mod metoda jurisconsulŃilor dobândeşte o mare precizie şi o deplină siguranŃă, contactul cu practica judiciară menŃinându-se continuu. – potrivit unui celebru text al lui Cicero (de oratore 1.48.212), din punct de vedere al practicii activitatea jurisconsulŃilor constă în respondere, cavere şi agere:

– respondere însemna a da consultaŃii dezlegând problemele juridice ce le sunt supuse atenŃiei şi este principala activitate a jurisconsulŃilor → consultaŃiile (responsa prudentium) au fost socotite ca un adevărat izvor de drept. – cavere însemna a redacta actele juridice cu exactitatea necesară valabilităŃii lor într-un sistem de drept formalist → în această epocă formalismul era încă puternic iar pentru a redacta un act trebuiau cunoscute formulele sacramentale. – agere era asistarea părŃilor într-un proces, directivele date de jurisconsult în cursul unui proces fiind foarte folositoare în timpul procedurilor complicate ale legisacŃiunilor.

– contribuŃia jurisconsulŃilor poartă numele de drept civil, în sensul strict al cuvântului → nu era operă legislativă, dar forma dreptul, nu era îndrumată de stat, dar era coerentă şi continuă, opera jurisconsulŃilor n-ar fi fost posibilă, dacă aceştia nu ar fi reprezentat elita socială şi politică a Romei. – jurisconsulŃii nu erau avocaŃi, profesie care în sensul modern al cuvântului nu exista la Roma → un cetăŃean avea dreptul de a servi cauza altuia în justiŃie, dar nu putea primi un onorariu, după cum hotărâse legea Cincia (204 î.e.n.) → aceşti apărători sau acuzatori în general nu aveau nici o intenŃie de a deveni jurisconsulŃi → Cicero, în ciuda faimei sale şi a activităŃii sale de avocat, nu era considerat jurisconsult, întrucât înălŃimea cugetării, autoritatea morală şi devotarea binelui public cu desăvârşite cunoştinŃe tehnice consacrau pe jurisconsult mai mult decât succesul oratoric. Epoca clasică: – numeroşii jurisconsulŃi care au ilustrat această epocă, de la August la moartea Iui Alexandru Sever, au perfecŃionat metodele juridice romane, tinzând a pune dreptul în rândul ştiinŃelor exacte. – cel mai interesant izvor de drept al acestei epoci este probabil responsa prudentium, adică consultaŃiile jurisconsulŃilor → consultaŃiile jurisconsulŃilor nu mai sunt în această epocă simple opinii care nu obligă pe judecător ci în baza unor concesii speciale ale împăraŃilor ele au devenit norme obligatorii. – August (? Tiberius), probabil în scopul de a câştigă de partea regimului monarhic pe unii jurisconsulŃi, le-a acordat unora dintre ei ius publice respondendi ex auctoritate principis (dreptul de a da consultaŃii în numele împăratului), cu condiŃia ca aceste consultaŃii să fie semnate, adică învestite cu sigiliul jurisconsultului, spre a garantă autenticitatea consultaŃiei (D.1.2.2.47: „...August a fost primul care, pentru a da mai multă greutate acestor răspunsuri, a ordonat că nu se vor putea da consultaŃii decât în măsura în care [jurisconsulŃii] erau autorizaŃi de el...”) → consecinŃă acestui drept era că judecătorul căruia i se aducea o astfel de consultaŃie era legat de opinia jurisconsultului (numai în speŃa în care fusese dată), rămânând însă liber în aprecierea faptelor. – împăratul Hadrian ar fi decis ca opiniile jurisconsulŃilor să aibă putere de lege (şi pentru speŃele similare) dacă sunt unanime iar dacă este divergenŃă, atunci judecătorul rămâne liber să aleagă pe care vrea (Gaius: „Răspunsurile prudenŃilor sunt îndrumările şi opiniile acelora cărora li s-a permis să dea temei drepturilor. Dacă opiniile tuturor acestora converg spre aceeaşi soluŃie, ceea ce cred ei de cuviinŃă aşa, aceea Ńine


22

loc de lege; iar dacă nu se pun de acord, atunci i se îngăduie judecătorului să urmeze opinia pe care ar crede-o de cuviinŃă; şi acest lucru a fost statornicit prin rescriptul divinului Hadrian”) → este exactă afirmaŃia finală, respectiv că Hadrian a rezolvat prin rescriptul său cazul când era divergenŃă între jurişti, însă e contestabilă prima afirmaŃie, căci dacă ar fi exactă, atunci ar rezultă că consultaŃiile jurisconsulŃilor ar avea putere de lege nu numai pentru speŃa pentru care a fost dată, dar pentru toate speciile asemănătoare → inovaŃia lui Hadrian nu poate fi înŃeleasă decât dacă se admite că reforma adusă de August, nu pe cale de lege, a fost practicată de atunci în mod curent, până ce un judecător aflat în încurcătură s-ar fi adresat lui Hadrian care, neavând pretenŃia că inovează, a dat rescriptul. – încă de la începutul imperiului se formează două şcoli de jurisconsulŃi, una condusă de C. Ateius Capito (consul în anul 4 e.n.), alta de M. Antistius Labeo → aceste două şcoli adverse durează până pe la mijlocul sec. al II-Iea → fundamentul acestei deosebiri pare a fi următorul:

– şcoala fondată de Ateius Capito, care s-a numit şcoala sabiniană, după numele lui Massurius Sabinus, succesorul lui Capito în fruntea şcolii (sau cassiană, după numele unui alt cap al acestei şcoli, C. Cassius Longinus, succesorul lui Massurius Sabinus), era o şcoală tradiŃionalistă, conservatoare. – şcoala fondată de Labeo era dimpotrivă novatoare, progresistă, această şcoală numindu-se proculiană după numele unuia dintre capii acestei şcoli, Proculus. – de asemenea sabinienii ar fi partizanii soluŃiilor de speŃă, pe când proculienii ar fi sistematizatori şi generalizatori.

– în ce priveşte forma materială a acestor şcoli, nu se ştie dacă într-adevăr erau două stabilimente în care se preda dreptul sau mai curând erau două curente adverse, ca şi curentele filozofice ale grecilor → oricum este cert că ele aveau o organizare precisă, fiecare având un fruntaş (princeps scholae) → la moartea unuia se alegea un altul şi aşa rezultă o serie neîntreruptă de jurisconsulŃi care îşi transmit metoda şi ideile. – în urma reorganizării consiliului imperial de către Hadrian, care a introdus în acest sfat atât pe Salvius Iulianus cât şi pe Celsus, căpeteniile celor două şcoli rivale, deosebirea dintre sabinieni şi proculieni dispare. ANTISTIUS LABEO (sec I î.e.n.-I). – întemeietor al şcolii proculiene, a refuzat consulatul oferit de Augustus, fiind republican (tatăl său a fost unul din asasinii lui Iulius Caesar) → poseda cunoştinŃe complete de gramatică, dialectică (arta de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr) şi filosofie, care i-au facilitat studiul jurisprudenŃei şi l-au ajutat să tranşeze anumite chestiuni de drept; – a reluat şi perfecŃionat opera de clasificare, de definire şi de generalizare a principiilor dreptului întreprinsă de Q. Mucius Scaevola şi continuată de Servius; – Labeo îşi consacra tot timpul ştiinŃei, el petrecea 6 luni pe an la Roma predând dreptul şi 6 luni la Ńară pentru a scrie → opera sa scrisă, extrem de variată şi vastă, cuprindea aproximativ 400 de cărŃi. IUVENTIUS CELSUS (sec. II). – proculian, jurist original, extrem de critic, se distinge prin claritatea limbajului şi independenŃa raŃionamentelor juridice; adversarul lui Iulian, pe care nu-l citează niciodată, membru al Consiliului Imperial al lui Hadrian (117-138) alături de Iulian, a fost de două ori consul (a doua oară în 129); – a dat faimosul, dar rusticul, responsum Celsinum la celebra, însă naiva, consultatio Domitiana → din numeroasele lucrările lăsate de Celsus, Digestele lui Iustinian nu au împrumutat decât fragmente din Digestele sale în 39 de cărŃi. SALVIUS IULIANUS (sec. II). � sabinian, contemporan şi rival al lui Celsus, pe care nu-l citează niciodată → este jurisconsultul cel mai des citat în Digestele lui Iustinian → titlul său de glorie constă în codificarea edictului pretorului – edictum perpetuum – din însărcinarea lui Hadrian, probabil între anii 134-138 → Iulian a mai codificat şi edictul edililor curuli, ambele redactări fiind impuse printr-un senatusconsult tuturor pretorilor şi edililor viitori → Iulianus mai este şi autorul unor Digeste în 90 de cărŃi ce cuprind ansamblul dreptului → deşi era sabinian, nu şi-a făcut o regulă din a nu adopta niciodată vreo opinie a proculienilor, a adoptat atât opiniile unora, cât şi ale celorlalŃi, după cât de întemeiate erau respectivele raŃionamente, astfel încât datorită prestigiului său deosebirea dintre cele două şcoli rivale se va estompa până la dispariŃie. Q. CERVIDIUS SCAEVOLA (sec. II). – şi-a consacrat întreaga viaŃă ştiinŃei dreptului → a fost principalul consilier al lui Marcus Aurelius pe probleme juridice şi profesorul lui Paul şi Tryphoninus → autor al maximei: “Iura vigilantibus scripta sunt” - legile au fost scrise pentru cei vigilenŃi (D.42.8.24: “Ius civile vigilantibus scriptum est” - Dreptul civil s-a redactat pentru cei vigilenŃi). GAIUS (supranumit Gaius noster, sec. II). – sabinian, spirit fără originalitate, clar, metodic, cu preocupări istorice, nu există informaŃii directe privind acest jurisconsult → unica lucrarea a lui Gaius ce ni s-a transmis aproape în întregime, Gai Institutiones, cea mai bună sursă pentru cunoaşterea dreptului clasic, a revoluŃionat cunoaşterea dreptului clasic, dând o nouă strălucire studiilor romanistice, sub impulsul şcolii istorice iniŃiată de Charles de Savigny (1779-1861) → Institutele lui Gaius sunt o lucrare elementară în patru cărŃi ce au servit drept model Institutelor lui Iustinian, din compararea cu dreptul lui Iustinian putându-se stabili evoluŃia suferită de dreptul clasic pe parcursul sec. III-VI. – e ultimul care mai vorbeşte despre diferenŃa celor două şcoli → Gaius a scris un comentariu în 6 cărŃi asupra celor XII Table, un comentariu asupra edictului pretorului urban şi un altul asupra edictului provincial, res cottidiane sive aureorum (tratat de practică juridică) şi în sfârşit celebrele Institute care au servit de model comisarilor lui Iustinian pentru alcătuirea unui manual pentru studenŃi. – împărŃirea adoptată de Gaius în Institutele sale anume: persoanele, lucrurile şi dobândirea lor (în care intră şi testamentul şi moştenirea ab intestat, fiind considerate ca moduri de dobândire a bunurilor), obligaŃiile (şi evident contractele), acŃiunile (procedura) a fost utilizată în aproape toate codurile moderne, în special în codul civil francez şi în codul nostru → e posibil ca această diviziune să nu fi fost inventată de Gaius dar el este singurul care s-o fi întrebuinŃat cu atât succes. – până în secolul XIX institutele lui Gaius nu ne erau cunoscute decât prin Institutele lui Iustinian şi fragmentele din Digeste → istoricul german Niebuhr a descoperit Ia anul 1816 textul original al


23

Institutelor Iui Gaius → acesta însă, scris prin secolul al Vl-lea, fusese şters şi ulterior s-a scris pe acelaşi pergament un nou text, mai interesant pentru vremea aceea (epistolele fericitului Ieronim) → marea dificultate eră de a face să reapară textul şters → prin mijloace chimice s-a reuşit a face posibilă descifrarea textului lui Gaius → descoperirea a două papirusuri (1927 şi 1933) a permis o completare deosebit de interesantă a manuscrisului Veronensis. AEMILIUS PAPINIANUS (sec. II-III). – cel mai ilustru dintre jurisconsulŃii clasici, a fost unul din prietenii intimi ai împăratului Septimius Severus (193-211), cea mai importantă funcŃie pe care a deŃinut-o este cea de prefect al pretoriului (205-212) → principalele sale opere sunt Quaestiones în 37 de cărŃi şi Responsa în 19 cărŃi → autoritatea de care s-a bucurat se datorează metodei sale ce constă în reducerea oricărei probleme juridice particulare la regula generală de drept care o guvernează → împreună cu fiul său a fost ucis în anul 212 deoarece a refuzat să scrie pentru Caracalla un discurs pentru a justifica în faŃa senatului şi a poporului asasinarea de către Caracalla a fratelui său Geta → după Papinian, jurisconsulŃii se vor preocupa mai ales de prelucrarea materialelor lăsate de predecesori, pentru a permite o mai facilă utilizare a acestora. IULIUS PAULUS (sec. III). – membru al Consiliului Imperial în timpul lui Septimius Severus şi Caracalla → a scris extrem de multe lucrări, în afară de notele asupra operelor altor autori, mai sunt cunoscute alte 86 de lucrări în 319 cărŃi (mai ales datorită operelor înaintaşilor pe care le-a prelucrat, comentat şi compilat), reputaŃia sa fiind consacrată de lucrarea Sententiae → totuşi, în ciuda materialelor împrumutate de la jurisconsulŃii anteriori, Paul, în ceea ce priveşte contribuŃiile personale, se dovedeşte un excelent jurisconsult, critic fin de o vastă cultură, în multe cazuri, susŃinându-şi opiniile, dă dovadă de o mare independenŃă, aportul său personal fiind de netăgăduit. ULPIANUS (sec. III). – originar din Tyr (Siria), membru al Consiliului Imperial sub Severus Alexander (222-235) şi prefect al pretoriului (222-228), consilier preferat al împăratului, care l-a protejat de mai multe ori contra furiei pretorienilor (Ulpian încercase să reducă influenŃa armatei) → totuşi în anul 228 a fost asasinat de către pretorieni → a fost unul dintre cei mai mari jurisconsulŃi romani, deşi nu s-a remarcat ca spirit creator, ci mai degrabă drept un compilator clar şi inteligent → precizia şi claritatea sa au făcut ca extrasele din lucrările sale să constituie aproximativ o treime din Digestele lui Iustinian. HERENNIUS MODESTINUS (sec. III). – ultimul jurist clasic, discipol al lui Ulpian → apreciat pentru manualele sale în folosul studenŃilor şi practicienilor dreptului → în opera sa apar primele simptome ale decadenŃei ştiinŃei dreptului, atât prin delăsarea studiilor juridice propriu-zise, în favoarea manualelor de practică, cât şi printr-o tendinŃă de reîntoarcere spre metoda cazuistică a dreptului. – în evoluŃia sa dreptul roman a fost foarte mult influenŃat de opera jurisconsulŃilor, adesea pretorii nu au făcut altceva decât să consacre, mulŃumită autorităŃii lor, soluŃii date de jurisconsulŃi. Epoca postclasică: – la mijlocul secolului al III-lea, ştiinŃa dreptului începe să decadă, în acelaşi ritm cu imperiul → succesorii împăratului DiocleŃian retrag ius respondendi al jurisconsulŃilor, făcând din interpretatio un privilegiu imperial → jurisconsulŃii sunt astfel scoşi din rolul lor de doctrinari, de constructori ai dreptului, ceea ce face ca studiile juridice propriu-zise să fie părăsite, cultivându-se din ce în ce mai mult, în locul lor, cazuistică dreptului. – nu mai există acum decât practicieni iar principala lor ocupaŃie este de a compila scrierile predecesorilor lor şi de a găsi un text care să justifice pretenŃiile părŃii ce-i consultă → în sec. al III-lea se înrădăcinează obiceiul a se cita din operele jurisconsulŃilor clasici lor in faŃa judecătorilor şi cel care reuşea să aducă mai multe texte în favoarea cauzei sale câştigă procesul. – împăraŃii au căutat să reglementeze acest obicei → cea mai importantă măsură luată pentru a reglementă citarea jurisconsulŃilor este „legea citaŃiilor”, o constituŃiune a împăraŃilor Theodosiu al II-lea şi Valentinian al III-lea în anul 426 → s-a decis că singurii jurisconsulŃi care vor avea autoritate în faŃa instanŃelor sunt următorii: Papinian, Paul, Ulpian, Modestin şi Gaius (aceasta este prima dată când apare numele lui Gaius), precum şi autorii citaŃi de ei, în special Q. Mucius Scaevola, Sabinus, Iulianus, Marcellus cu condiŃia însă de a aduce în sprijinul acestei citări textul original → rezolvarea divergenŃelor se face după un procedeu mecanic „doveditor al ignoranŃei acelor timpuri”: în cazul unor soluŃii controversate judecătorul era obligat să urmeze opinia majorităŃii, dacă doi oferea o soluŃie, ceilalŃi doi o altă soluŃie iar unul nu se pronunŃa judecătorul trebuia să urmeze opinia lui Papinian, iar dacă cel care nu s-a pronunŃat era chiar Papinian, judecătorul putea opta pentru oricare din cele două soluŃii.

5. SENATUSCONSULTELE: – în epoca republicii legile votate de popor trebuiau supuse senatului → se pare că aprobarea era acordată întotdeauna → după legea Publilia (339 î.e.n.), aprobarea a devenit o simplă formalitate întrucât această lege impunea ca auctoritas patrum să fie acordată anticipat votării legii. – deşi senatul nu are o putere legislativă proprie, totuşi el participă în mod indirect la formarea dreptului:

– senatorii puteau să ceară magistraŃilor să supună votului poporului un proiect de lege. – senatul putea verifica validitatea unei legi şi eventual să o anuleze.

– începând cu secolul I î.e.n. hotărârile senatului devin izvor de drept în măsura în care acestea sunt inserate în edictul pretorilor → senatul sfătuia şi recomanda, adică senatul dădea unele indicaŃii pe care magistraŃii trebuiau să le treacă în edictul lor, astfel că hotărârile senatului se impuneau numai indirect. – cu timpul senatul a putut să ia anumite dispoziŃii cu caracter legislativ şi după toate probabilităŃile încă din această perioadă s-au introdus anumite norme de drept privat prin senatusconsulte, pe care Cicero le consideră ca un izvor de drept şi le pune imediat după legi. – o redactare scrisă a senatusconsultelor era depusă imediat după votare la aerarium (tezaurul public), în caz contrar se considera că senatusconsultul era nul. – încă din epoca republicii senatul începuse să aibă o oarecare putere în materie legislativă → în epoca imperială, cu ajutorul împăraŃilor care au considerat totdeauna că e mai uşor de legiferat prin senat decât prin comiŃii, puterea legislativă a senatului a crescut.


24

– nu se ştie exact când au dobândit într-adevăr senatusconsultele putere de lege → conform unui text al jurisconsultului Gaius, care trăia în epoca împăraŃilor Antonini (a doua jumătate se secolului al II-lea), senatusconsultele au în acel timp putere de lege, însă Gaius semnalează că această chestiune a fost controversată („senatusconsultul este ceea ce impune şi dispune senatul, deşi chestiunea a fost controversată”) → practic o lege care să dea senatului dreptul de a decreta nu a existat niciodată, Gaius amintind numai de o veche controversă care s-a născut probabil odată cu trecerea la senat a unei părŃi din competenŃa legislativă a comiŃiilor. – senatul şi-a asumat treptat dreptul de a face legi:

– la început sub pretextul interpretării legilor, – apoi dând dispense pentru aplicarea unor legi, – mai târziu s-a recurs la invitaŃii adresate magistraŃilor asupra cărora senatul avea destulă autoritate

pentru a obŃine o anumită aplicare a legii, – pentru ca în cele din urmă să hotărască el direct, astfel devenind un veritabil organ legislativ →

aceasta este situaŃia până la Hadrian (117-138). – ulterior senatul nu s-a mai bucurat de independenŃa pe care începuse să o dobândească → fenomenul se observă după stilul deosebit în care erau făcute propunerile în faŃa senatului:

– înainte de împăraŃii Antonini propunerile erau precedate de un discurs al principelui în senat; – începând de la Antonini (138) erau date numai cu aprobarea împăratului.

– senatusconsultele se votau după propunerea unui magistrat superior, consulul sau împăratul → propunerea supusă senatorilor era adesea însoŃită de o expunere de motive (oratio). – puterea imperială devenind tot mai puternică, de pe la sfârşitul secolului al III-lea senatul a ajuns să fie un simplu organ de înregistrare al deciziilor imperiale → practic împăratul făcea o propunere care era citită în senat (oratio principis in senatu habita) şi acceptată de acesta → în această vreme senatusconsultele sunt numite adesea orationes. – după votarea senatusconsultelor, pentru ca acestea să aibă deplină putere, trebuia ca o copie să fie depusă în aerarium (tezaurul public) → numele senatusconsultelor se formează prin adăugarea terminaŃiei -anum la numele gentilic al unuia din consulii în exerciŃiu, în anul în care s-a votat, sau cu numele împăratului atunci când senatusconsultul era datorat iniŃiativei acestuia → un singur senatusconsult îşi trage numele de la persoana a cărui faptă l-a provocat; este senatusconsultul macedonianum de la numele paricidului Macedo. – cât timp puterea legislativă a senatului eră încă incertă senatusconsultele nu aveau decât un efect pretorian, adică aveau drept consecinŃă o simplă excepŃie pe care o putea invocă pârâtul spre a paraliza regula de drept civil rămasă în vigoare.

6. CONSTITUłIILE IMPERIALE: – în această epocă apare un nou izvor de drept, respectiv constituŃiiIe imperiale (constitutiones). – constituŃiile sunt de patru tipuri:

– EDICTA sunt foarte asemănătoare cu cele ale magistraŃilor, căci împăratul, fiind şi el magistrat, are ius edicendi → edictele erau aduse la cunoştinŃa publică prin afişare iar în provinciile greceşti se adăuga şi o traducere în greacă (ex. edictul împăratului Claudius interzicea preluarea unei datorii femeilor pentru soŃii lor). – DECRETA sunt hotărârile împăratului in litigiile ce-i sunt supuse, într-adevăr împăratul are anumite atribuŃii judiciare, el judecă adesea în apel şi uneori chiar şi în primă şi ultimă instanŃă → aceste hotărâri imperiale, datorate celor mai eminenŃi jurisconsulŃi ai imperiului, care erau membri în consiliul imperial şi pe care împăratul îi consultă întotdeauna, au avut o foarte mare influenŃă asupra formării dreptului (ex. Decretum Marci pentru reprimarea justiŃiei private) şi cu toate că erau simple hotărâri judecătoreşti, jurisprudenŃa imperială era respectată de ceilalŃi magistraŃi → cu aceste decreta apare în dreptul roman noŃiunea de jurisprudenŃă în sensul modern al cuvântului. – MANDATA sunt instrucŃiunile adresate de împărat diferiŃilor magistraŃi, în special guvernatorilor de provincie, chiar şi celor ai provinciilor senatoriale (proconsulii) asupra cărora împăratul are un drept de control → mandata sunt mai mult acte administrative, de aceea Gaius nici nu le citează printre constituŃiile imperiale, însă ele conŃin adeseori principii sau reguli de drept. – RESCRIPTA sunt răspunsurile, consultaŃiile împăratului la întrebările ce i se puneau, în special privind soluŃionarea anumitor probleme controversate de drept → din punct de vedere material, aceste răspunsuri pot avea două forme, respectiv sau o scrisoare separată (epistula), sau o adnotaŃie scrisă pe însăşi petiŃia adresată (subscriptio) → acest ultim procedeu a fost întrebuinŃat mai ales faŃă de particulari pentru a împiedica pe aceştia de a separă răspunsul de cerere şi a-l utiliza la alte scopuri → când împăratul răspundea unui magistrat, de obicei unui guvernator de provincie, se utiliza primul procedeu fiindcă în acest caz nici o fraudă nu era posibilă.

– rescriptele capătă o mare importanŃă din timpul lui Hadrian → sunt de mai multe feluri: – rescripte care au de scop a acordă un privilegiu special unei anumite persoane, aşa numitele constitutionis personales, – rescripte care conŃin interpretări ale dreptului în vigoare; – rescripte care au drept scop a organiză o instanŃă; tot aşa cum în epoca procedurii formulare, pretorul dădea judecătorului însărcinat cu judecarea unui proces instrucŃiuni scrise, adică formula → împăratul a procedat la fel, adică dădea un rescript prin care răspundea la cererea unor împricinaŃi (libelii, supplicationes, preces) şi organiza instanŃa, aceasta este aşa numita procedură prin rescript → afacerea se judeca în afară de sistemul obişnuit, ordo judiciorum, şi de aceea această procedură s-a numit extraordinară (extra ordinem) – rescriptele care introduc reguli noi.

– Gaius spune că puterea legislativă a împăratului este în afară de orice îndoială: „constituŃia princiară este ceea ce hotărăşte împăratul prin decret, edict sau epistolă; şi niciodată n-a fost pus la îndoială că acesta nu ar avea putere de lege de vreme ce împăratul însuŃi primeşte această putere prin lege” → Gaius pune pe acelaşi plan toate felurile de constituŃii şi deci ele au aceeaşi putere în drept, şi faptul că fundamentul acestei puteri legislative a împăratului, se bazează pe lex de imperio care îl învesteşte cu puterea necesară → însă nici unul din aceste două puncte nu reprezintă situaŃia primitivă a dreptului.


25

– la început împăratul nu avea puterea legislativă → August a refuzat cura legum et morum (sarcina legilor şi moravurilor) şi deci nu avea puterea legiuitoare → când primii împăraŃi făceau o lege, ei o făceau în virtutea unei delegaŃii speciale, ca oricare alt magistrat, sunt aşa numitele leges datae: – la început toate felurile de constituŃii nu aveau o egală putere de lege:

– decreta erau simple sentinŃe; – rescripta erau consultaŃii care nu se aplicau decât la cazul pentru care au fost date, excepŃie cazul când împăratul nu hotăra contrariul iar atunci rescriptul era afişat; – edicta nu aveau putere decât în timpul vieŃii împăratului care le-a dat, după cum edictul magistratului nu era valabil decât în timpul anului de magistratură, şi de aceea în primele timpuri ale imperiului mai mulŃi împăraŃi succesivi au edictat aceeaşi depoziŃie.

– probabil din timpul lui Hadrian lucrurile s-au schimbat, respectiv orice hotărâre a împăratului avea putere de lege pentru toate cazurile chiar după moartea împăratului care le-a dat → de aceea pentru a suprimă aplicarea unei constituŃii imperiale este nevoie de o abrogare expresă. Epoca postclasică: – principalul izvor de drept în această epocă sunt constituŃiile imperiale → toate celelalte, afară de consuetudine, au dispărut → creşterea puterii imperiale nu mai putea tolera pe lângă altă putere legislativă → în acest moment fundamentul puterii legislative a împăratului nu mai are nevoie să fie justificat → constă în însăşi puterea absolută a împăratului (I.1.2.6: „Dar şi ceea ce hotărăşte împăratul are putere de lege, de vreme ce prin legea Regia – care a fost dată referitor la autoritatea acestuia – poporul i-a cedat întreaga sa autoritate şi putere. Prin urmare, evident, orice împăratul a decis printr-un rescript, a judecat printr-un decret sau a ordonat printr-un edict, are putere de lege; acestea sunt denumite constituŃiuni imperiale. Desigur, unele dintre acestea sunt personale, nu constituie precedent de urmat, deoarece împăratul nu a intenŃionat aceasta. Într-adevăr, ceea ce a îngăduit cuiva ca o favoare pentru merite deosebite, dacă a aplicat cuiva o pedeapsă specială sau dacă, în lipsa unui precedent, a venit în ajutorul cuiva, nu trec dincolo de persoana în cauză. În schimb celelalte constituŃiuni, având un caracter general, în afară de orice îndoială, îi constrâng pe toŃi”). – după o constituŃie a lui Teodosiu al II-lea din anul 446, constituŃiile imperiale trebuiau citite mai întâi în consistoriu, apoi în senat şi după o discuŃie şi redactare definitivă erau din nou supuse acestor două adunări. – forma cea mai frecventă a constituŃiilor este acum edictul → de aceea se numesc leges edictales, uneori leges novae sau novellae. – constituŃiile sunt adresate senatului, provinciilor, poporului ori unor funcŃionari superiori. – rescriptele au fost foarte numeroase în timpul lui DiocleŃian (284-305) şi Maximian (286-305) iar graŃie lor procedura prin rescript a câştigat mult teren şi de aceea decreta se confundă în această epocă cu rescriptele → mandata au dispărut aproape complet. – în epoca principatului constituŃiile imperiale de orice fel ajunseseră să aibă o putere egală cu legea; – în epoca dominatului, împăraŃii au căutat să limiteze sfera de aplicare a constituŃiilor în special pentru a evita fraudele pe care le comiteau funcŃionarii imperiali corupŃi → împăratul Constantin a decis că orice rescript care ar deroga de la dreptul comun să fi considerat drept nul → se iau măsuri ca rescriptul să nu poată fi despărŃit de chestiunea pe care o rezolvă, de aici rezultă marele număr de adnotationes din această epocă, adică rescripte scrise în notă pe însăşi petiŃia. – Valentinian al III-lea în anul 429 a decis ca nici un rescript să nu poată fi extins la alte cazuri decât dacă voinŃa împăratului care l-a dat era în acest sens adică dacă rescriptul este o lex generalis. – începând cu DiocleŃian imperiul este despărŃit în două părŃi, respectiv una orientală cu capitala iniŃial la Niceea, alta occidentală cu capitala la Roma → despărŃirea aceasta, la început administrativă, a devenit politică după moartea lui Theodosius cel Mare în anul 395 când fiii săi îşi împart imperiul, Arcadius ia orientul; Honorius ia occidentul → în tot acest timp unitatea legislaŃiei a fost menŃinută prin faptul că orice lege nouă promulgată într-o parte a imperiului era comunicată printr-o pragmatica sanctio (constituŃie în formă de scrisoare) celuilalt împărat → acesta, e drept, rămânea liber s-o accepte sau nu, el fiind supremul arbitru al nevoilor supuşilor săi → există exemple de legi răsăritene aplicate în apus, dar nu şi invers, fapt ce evidenŃiază creşterea rolului politic al Imperiului de răsărit în dauna celui din apus.

COMPILAłIIE PREIUSTINIANE: – în epoca dominatului s-a căutat pe de o parte a se strânge la un loc operele marilor jurisconsulŃi în vederea utilizării lor practice, iar pe de altă parte s-a făcut acelaşi lucru pentru constituŃiile imperiale → cum aceste colecŃii de constituŃii erau scrise pe foi în formă de carte (codex) iar nu pe suluri (volumina) ele sau numit coduri → există trei coduri preiustiniane, respectiv două private şi unul oficial.

– Codul Gregorianus, datorat unui jurisconsult necunoscut numit după toate probabilităŃile Gregorius, a fost alcătuit pe la 294 ori poate la 291 şi completat ulterior. – Codul Hermogenianus, datorat unui oarecare Hermogenes sau poate jurisconsultului Hermogenianus, a fost alcătuit pe la anul 295 şi a fost completat mai târziu cu constituŃiile din anii 314-324 şi 364-365 → acesta pare să fie o continuare a primului.

– aceste două coduri au fost utilizate de comisarii Iui Iustinian pentru codul acestuia → toate constituŃiile anterioare Iui Constantin provin din codurile de mai sus.

– Codul Theodosianus este o colecŃie oficială de constituŃii făcută din ordinul împăraŃilor Theodosius al II-lea şi Valentinian al III-lea, terminată la anul 438 şi cuprinde 16 cărŃi → cărŃile sunt divizate în titluri, titlurile în constituŃii sau legi → în interiorul unui titlu constituŃiile sunt aşezate în ordine cronologică.

– printre compilaŃiile care cuprind fragmentele din operele jurisconsulŃilor se numără: – Fragmenta Vaticana, numite astfel fiindcă manuscrisul care le conŃine se află la biblioteca Vaticanului, sunt anterioare codului Theodosian (alcătuite între anii 372 şi 438) şi cuprind texte de mare importanŃă. – Collatio Mosaicarum et Romanarum legum, alcătuită cam în acelaşi timp (390-438) este o paralelă între legile romane şi cele iudaice. – Cartea syro-romană sau mai exact Leges seculares (legi laice) ne este cunoscută prin mai multe traduceri orientale în limba arabă, armeană şi siriană după un original grec pierdut → textul a fost redactat prima dată anterior lui Constantin şi a doua oară prin secolul al V-lea.

– barbarii pătrunzând în imperiul roman au respectat dreptul supuşilor lor romani → atunci s-a dezvoltat principiul naŃionalităŃii legilor → barbarii trăiau după legea lor, barbară, iar romanii după legile lor →


26

cum aceste legi erau foarte numeroase, regii barbari au pus să se facă compilaŃii pentru o mai uşoară împărŃire a justiŃiei la supuşii lor romani → aceste compilaŃii sunt preŃioase pentru că ne-au păstrat multe texte clasice. – Lex Romana Visigothorum este o compilaŃie conŃinând atât constituŃii (leges) cât şi fragmente din operele jurisconsulŃilor (jus) → în această epocă se face distincŃie între ius care este orice izvor de drept (cuprinde în special scrierile jurisconsulŃilor) în afară de constituŃiile imperiale (leges) şi aceste leges → această compilaŃie a fost alcătuită în anul 506 din ordinul regelui Alaric şi de aceea s-a mai numit şi breviariam Alarici sau alaricianum → compilaŃia cuprinde constituŃii din codul Theodosian şi constituŃii posterioare, un rezumat (epitome) în 2 cărŃi a Institutelor lui Gaius, un extras din sententiae ale lui Paul, părŃi din codul Gregorian şi Hermogenian, şi un fragment din Papinian → toate aceste părŃi, afară de epitome a lui Gaius, sunt însoŃite de un comentariu (interpretatio) alcătuit anterior, după toate probabilităŃile. – Lex Romana Burgundionum redactat din ordinul regelui Gondebaldus la o dată necunoscută, poate după moartea acestui rege, în anul 516, dar oricum înainte de 534, data căderii regatului burgund → această compilaŃie conŃine extrase din codurile menŃionate mai sus, din SentinŃele lui Paul şi din Gaius. – Edictul lui Teodoric, rege ostrogot al Italiei (489—526) a fost dat pe la începutul secolului al Vl-lea → este un rezumat al dreptului aplicabil atât romanilor cât şi ostrogoŃilor.

IZVOARELE DREPTULUI ÎN EPOCA LUI IUSTINIAN. – Iustinian (527-565) este împăratul cel mai celebru din toată istoria romană, nu numai pentru cuceririle sale, ci mai ales pentru opera sa legislativă. – Iustinian a făcut o colecŃie rezumativă a dreptului roman anterior făcând şi anumite inovaŃii → această compilaŃie reprezintă un punct capital în istoria dreptului, fiind în acelaşi timp sfârşitul dreptului roman şi începutul dreptului bizantin, „crepusculul unei civilizaŃii milenare şi aurora unei alte civilizaŃii nu mai puŃin strălucite” → Codul 1 (529), Digeste (533), Institute (533), Codul 2 (534), Novelle. – Iustinian s-a născut la Tauresium în Illiricum, a fost adoptat de unchiul său Iustin şi s-a urcat pe tron la moartea acestuia în anul 527, fiind în vârstă de 45 de ani → s-a căsătorit cu Teodora, o femeie excepŃională chiar dacă fusese de moravuri puŃin onorabile.

CODUL LUI IUSTINIAN. – la 13.02.528 Iustinian a însărcinat o comisie de zece membri, printre care erau Tribonianus, marele jurisconsult, favoritul împăratului (pe cât de învăŃat şi energic, pe atât de venal şi rapace), Teofil, celebru profesor la Constantinopol şi Leontius, un fost profesor la Beirut, ca să redacteze o nouă colecŃie de constituŃii imperiale → membrii comisiei au avut libertatea să facă orice modificare textuală (puteau fuziona mai multe texte într-unul singur) pentru a se evita contradicŃiile, repetiŃiile şi neclarităŃile diverselor constituŃii (unele constituŃii noi le abrogau pe cele vechi sau parŃial le modificau) şi pentru a le pune în acord cu dreptul în vigoare→ lucrarea a fost terminată un an mai târziu şi a fost publicată la 7.04.529 şi a intrat în vigoare la 16.04.529→ din prima ediŃie nu a mai rămas decât un index al titlurilor (era împărŃit în 10 cărŃi). – ordinea prezentării constituŃiilor a fost cea a edictului pretorului iar în cadrul celor 10 cărŃi, în care a fost împărŃit codul, constituŃiile au fost înşiruite în ordine cronologică. – cum primul cod nu mai era la curent cu starea legislaŃiei de după publicarea Digestelor şi a Institutelor, Iustinian a însărcinat o comisie ca să facă o nouă ediŃie în anul 534 → acest nou cod (Codex Iustinianus repetitae praelectionis) este singurul care ni s-a transmis → publicat la 16.11.534 şi intrat în vigoare la 29.12.534. – codul este împărŃit în 12 cărŃi, fiecare carte este împărŃită în titluri, titlurile în constituŃii având fiecare o inscriptio în care se arată numele împăratului care a făcut-o şi acela al persoanei căreia a fost adresată → la sfârşitul fiecărei constituŃii este o subscriptio în care se arată ziua, luna, anul (prin consulii anului) şi locul unde a fost dată constituŃia. – comisarii primiseră permisiunea de a împărŃi o constituŃie în mai multe părŃi, sau invers, de a pune la un loc mai multe constituŃii → de aici au rezultat anumite confuzii şi obscurităŃi. – comisarii au avut de asemenea dreptul de a modifica ceea ce nu li se mai părea conform dreptului de atunci şi de a interpola texte, adică de a introduce dispoziŃii noi → comisarii care au redactat codul Theodosian primiseră o autorizaŃie analogă. – citarea unui pasaj din cod se face astfel, citarea cuprinde patru cifre: prima arată cartea, a doua titlul, a treia constituŃia iar ultima paragraful (primul paragraf nu este numerotat şi se numeşte principium).

DIGESTELE (PANDECTELE) LUI IUSTINIAN. – împăratul a voit să facă acelaşi lucru pentru ius (scrierile jurisconsulŃilor), adică o compilaŃie care să cuprindă fragmente din opera jurisconsulŃilor aplicabile timpului său. – o comisie de 17 membri, prezidată de Tribonian, alcătuită din doi înalŃi funcŃionari imperiali, patru profesori universitari (doi din Constantinopol, doi de la Beirut), şi 11 avocaŃi a fost însărcinată cu alcătuirea acestei compilaŃii la 15.12.530 → lucrarea a fost publicată la 16.12.533 şi a intrat în vigoare la 30.12.533. – comisia a avut permisiunea de a modifica textele pe care le compila (a elimina contradicŃiile, a îndrepta textele neclare, a înlătura soluŃiile căzute în desuetudine, a pune de acord cuprinsul fragmentelor cu structura social-politică a sec. VI) → pentru a pune capăt unor vechi controverse şi a desfiinŃa instituŃii învechite, Iustinian a dat în acest timp un mare număr de constituŃii, încă din anul 529 dar mai ales în 530 → aceste constituŃii strânse la un loc au fost numite „cele cincizeci de decizii”. – Digestele (Digesta) sau Pandectele au fost împărŃite în 50 de cărŃi → Iustinian spune că opera jurisconsulŃilor din care s-au extras fragmentele cuprindeau 2000 de cărŃi, adică circa 3 milioane de rânduri. – fiecare carte a Digestelor este împărŃită în titluri care poartă fiecare un număr, apoi titlurile sunt împărŃite în fragmente, la începutul fiecărui fragment este o indicaŃie a operei jurisconsultului din care s-a extras fragmentul (inscriptio), fiecare fragment este împărŃit în mai multe paragrafe a căror numerotare începe numai cu al doilea paragraf, primul se numeşte principium (prescurtat: pr.). – pentru citarea unui pasaj din Digeste sunt necesare patru cifre unde prima cifră arată cartea, a doua titlul, a treia fragmentul, a patra paragraful → câteva titluri foarte importante sunt citate prin prescurtare, adesea fără indicarea cărŃii şi a titlului → cărŃile 30, 31. 32 nu sunt împărŃite în titluri şi toate tratează despre legate şi fideicomise (de legatis et fideicommissis).


27

– mult timp s-a crezut că aşezarea fragmentelor în interiorul fiecărui titlu ar fi fost făcută fără nici o regulă → un cercetător a reuşit însă să arate că dacă intr-adevăr nu există o ordine raŃională, internă, există cel puŃin una externă, respectiv fragmentele sunt dispuse în trei serii după provenienŃa lor (peste 9000 de fragmente). – probabil că au fost trei comisii care au lucrat simultan, adică fiecare îşi luase o anumită parte din opera jurisconsulŃilor şi după ce au făcut extrasele respective, rezultatele au fost centralizate de comisia de 17 membri → în fiecare titlu se găsesc aşadar trei serii:

– seria sabiniană care cuprinde în principal lucrări de drept civil (libri ad Sabinum, numite astfel după Masurius Sabinus, primul care a dat o sistematizare ştiinŃifică problemelor de drept civil) şi comentariile care se referă la edict tratând materia dreptului civil; – seria edictală care cuprinde în principal comentariile asupra edictului pretorian (libri ad edictum); – seria papiniană care cuprinde în principal lucrări cu caracter practic, de cazuistică, cunoscute sub numele de quaestiones (întrebări), responsa (consultaŃii), disputationes (controverse), între care opera lui Papinian ocupă o pondere importantă. – mai există uneori un appendix în care s-au pus cărŃile rare (Labeo, Quintus Mucius Scaevola) pe care compilatorii nu le-au avut imediat la dispoziŃie, după cât se pare (13 titluri).

– titlurile încep de obicei cu masa cea mai abundentă → uneori s-au făcut schimbări în interiorul unui titlu pentru a pune în legătură un pasaj cu un altul aparŃinând altei mase, probabil cu ocazia reviziei finale. – conŃinutul principal al Digestelor îl formează fragmentele referitoare la dreptul privat iar dintre acestea, peste un sfert, privesc moştenirile. – Digestele urmează în mare ordinea schemei comentariilor la edictul pretorian → modul de tratare al problemelor este cel al juriştilor romani: pragmatic, mai exact cazuistic, iar din analiza speŃelor uneori se ajunge la elaborări de principii generale şi definiŃii → pentru juriştii romani prima cazul, speŃa → numai după analiza atentă a acestora (anevoioasă şi de lungă durată) se poate încerca o generalizare → romanii nu porneau de la teorie (definiŃie abstractă, idee generală) sau de la reguli preexistente, ci de la practică → numai după o epuizare pragmatică încercau jurisconsulŃii, însă cu multă prudenŃă, răbdare şi discernământ, unele generalizări teoretice → de aceea Paul spune: „dreptul nu se deduce din regulă, ci regula se deduce din practică” iar Iavolenus spune că „în dreptul civil orice definiŃie este periculoasă” → alteori juriştii romani proclamă unele principii generale în legătură cu speŃa analizată, lăsând practicii posibilitatea de a le extinde în raport cu situaŃia de fapt, de similitudinea evenimentelor viitoare cu cele din speŃa în chestiune (ex. „dreptul civil este scris pentru cei vigilenŃi„ spune Scaevola cu privire la un caz referitor la drepturile pe care creditorii le au când debitorul încearcă prin fraudă să-şi diminueze solvabilitatea în dauna acestora) → asemenea reguli, deşi servesc ca teoretizare a anumitor cazuri, totuşi oferă posibilităŃi de generalizare, datorită conŃinutului lor, pentru speŃele viitoare, similare cu cele dintâi, şi justificări de soluŃii prin analogie. – !!! compilatorii au fuzionat ius civile cu ius honorarium care până atunci rămăseseră separate.

INSTITUTELE LUI IUSTINIAN. – în acelaşi timp, pe când se lucra la Digestele, Iustinian a instituit o altă comisie de trei membri, respectiv Tribonian, Teofil (profesor la Constantinopol) şi Doroteu (profesor la Beirut), care avea misiunea să alcătuiască un manual rezumând principalele puncte ale legislaŃiei sale → comisia a luat ca bază Institutele lui Gaius, Institutele lui Ulpian, Marcian şi Florentin → astfel a fost alcătuită o lucrare in patru cărŃi împărŃită în titluri şi titlurile în paragrafe → lucrarea a fost publicată la 21.11.533, înaintea Digestelor, şi a intrat în vigoare la 30.12.534.

NOVELELE LUI IUSTINIAN. – după alcătuirea ultimei ediŃii a codului, Iustinian promisese că nu va mai modifica şi că nu va mai face nici o altă ediŃie şi că va strânge la un loc toate constituŃiile pe care le va mai publica. – aceste constituŃii date de Iustinian posterior ultimei ediŃii a Codului, constituŃii destul de numeroase şi unele foarte importante pentru dreptul privat, s-au numit novellae (leges) → cele mai multe novele sunt scrise în limba greacă în limba latină sunt redactate doar constituŃiile care interesau organizarea centrală a statului şi cele destinate provinciilor unde se vorbea latineşte. – Iustinian nu a făcut nici o colecŃie oficială, ci există trei colecŃii private, dintre care cea mai bună este cea făcută sub un succesor al lui Iustinian, Tiberiu al II-lea (578-582), ce cuprinde 168 Novele, dintre care 158 sunt ale lui Iustinian, patru ale lui Iustin al II-lea (565—578) succesorul imediat al lui Iustinian, trei ale lui Tiberiu al II-lea, cel sub care s-a făcut colecŃia, şi trei edicte ale prefecŃilor pretoriului → la acestea se mai adaugă 22 novele ce ne-au fost transmise prin alte manuscrise.

CORPUS IURIS CIVILIS. – Institutele, Digestele, Codul şi Novelele alcătuiesc cele patru părŃi ale legislaŃiei lui Iustinian. – după cucerirea părŃilor apusene ale vechiului Imperiu Roman, Iustinian a extins în 554 aplicarea legislaŃiei sale (Codul, Digestele şi Institutele) în regiunile revenite sub autoritatea romană a împăratului prin constituŃia Pragmatica sanctio (Pragmatica sancŃiune) sau Pro petitione Vigilii (papa Vigilius îi ceruse lui Iustinian să restabilească legislaŃia romană în apus). – Iustinian decisese ca ele să aibă o egală putere de lege şi afirmase că nu sunt contraziceri (antinomii) în textele sale → cu toate acestea astăzi toată lumea recunoaşte că asemenea antinomii existau în legislaŃia lui Iustinian. – Iustinian interzisese comentarea sau interpretarea legislaŃiei sale pe care o considera fără cusur deoarece credea că prin aceasta va putea opri denaturarea sau întunecarea dispoziŃiilor din legislaŃia sa şi să evite reînceperea controverselor pe care cu atâta grijă voise să le curme → erau autorizate numai traducerile literale (cuvânt cu cuvânt) şi rezumarea diverselor titluri. – această colecŃie a tuturor părŃilor legislaŃiei lui Iustinian s-au numit în evul mediu Corpus Iuris Civils pentru a fi deosebit de Corpus Iuris Canonici. – un număr destul de mare de manuscrise relativ bune ne-au transmis Institutele, Codul şi Novelele → Digestele au fost mult timp uitate şi în orient ele dispăruseră cu desăvârşire, s-au păstrat numai în occident o versiune numită Vulgata conŃinută în nişte manuscrise de prin secolul al XI-XII şi un alt manuscris mult mai vechi, de prin secolul al Vl- VII, care este şi mult mai bun, numit litera Pisana sau Florentina după numele


28

oraşelor unde s-a păstrat manuscrisul, respectiv întâi la Pisa, pe urmă la FlorenŃa (din 1406 Pisa a căzut sub puterea FlorenŃei). – pentru a studia în mod ştiinŃific dreptul roman prima grijă a romaniştilor a fost reconstituirea textului exact al legilor romane, constituŃii imperiale ori opere ale jurisconsulŃilor. – o dificultate considerabilă apare aici, respectiv textele aşa cum se găsesc în compilaŃia lui Iustinian nu sunt în starea lor pură originală ci au fost modificate de comisarii lui Iustinian care adesea au intercalat cuvinte ori fraze întregi, acestea sunt aşa numitele emblemata Triboniani sau interpolaŃii. – principalele mijloace de descoperire a interpolaŃiilor sunt compararea cu un text neinterpolat, când un asemenea text există, chiar şi în compilaŃiile lui Iustinian uneori un text este reprodus de două ori (leges geminatae) şi se poate ca numai unul din ele să fi fost interpolat; anacronismele şi substituirile de termeni (unii termeni învechiŃi, care se refereau la instituŃii ieşite din uz au fost înlocuiŃi, precum sunt mancipatio a fost înlocuit cu traditio, fiducia cu pignus, etc); vocabularul şi gramatica (limba latină întrebuinŃată de comisarii lui Iustinian este o limbă greoaie, foarte diferită de aceea a jurisconsulŃilor clasici, de aceea s-au făcut vocabulare speciale de cuvinte considerate ca proprii ale compilatorilor sau de sensuri speciale ale unor anumite cuvinte sau anumite expresii, existând chiar şi un dicŃionar cu toate cuvintele întrebuinŃate în constituŃiile latine ale Iui Iustinian). – s-a spus că vanitatea a fost mobilul care l-a împins pe Iustinian ca să facă această compilaŃie, apoi s-a criticat metoda întrebuinŃată de comisarii săi şi în special stricarea textului original al jurisconsulŃilor prin interpolaŃii → critica nu este tocmai întemeiată. – în ce priveşte motivul care l-a împins pe Iustinian ca să întreprindă această codificare, este fără îndoială o necesitate practică a momentului dovadă că aproape în acelaşi timp barbarii făceau codificări asemănătoare → de asemenea se mai făcuseră alte încercări de această natură înainte de Iustinian. – trebuie menŃionat că cele mai multe din reformele lui Iustinian sunt inspirate de dreptul grec şi de cele mai multe ori ele reprezintă un compromis între instituŃiile romane şi cele elene.

CONTINUITATEA DREPTULUI ROMAN: DREPTUL ROMAN ÎN ORIENT ŞI RECEPTAREA SA ÎN łĂRILE ROMÂNE. – în orient dreptul roman se păstrează fie sub forma unor lucrări juridice particulare (ex. Parafraza - comentariul - Institutelor lui Iustinian atribuită lui Teophil), fie sub forma unor noi opere legislative. – după dispariŃia lui Iustinian, cel care a fost ultimul împărat roman, primul împărat bizantin, împăraŃii posteriori lui Iustinian au făcut şi ei constituŃii prin care au modificat parte din legislaŃia în vigoare în timpul lui Iustinian, astfel încât odată cu trecerea timpului dreptul lui Iustinian începe încetul cu încetul să se modifice, încât erau necesare noi compilaŃii atât pentru inserarea noilor constituŃii, cât mai cu seamă pentru punerea la curent a legislaŃiei cu practica zilei. – prima compilaŃie, numită Ecloga (Alegere de legi făcută în prescurtare - 726), a fost făcută de împăratul Leon III Isaurianul (717-741) care a făcut să se redacteze un rezumat după legislaŃia iustiniană, conŃinând regulile de drept în vigoare în timpul său, însă acest cod, după moartea împăratului, nu a prea fost aplicat în practică datorită modului arbitrar cu care se procedase în ceea ce priveşte alegerea, prescurtarea şi parafrazarea textelor.

– împăratul Vasile I Macedoneanul (867-886) făcu să se compună un manual de legi, numit Prochiron (Lege la îndemână sau Manual de legi: 870 - 875), pentru care s-a servit de legislaŃia iustiniană, de Ecloga lui Leon III Isaurianul şi constituŃiile edictate până la realizarea manualului → spre sfârşitul domniei sale (879-886) a publicat o nouă colecŃie juridică, Epanagoga (o „Introducere” la marea operă legislativă la care lucra şi care va fi terminată după moartea sa): Epanagoga a exercitat o puternică influenŃă în special în Rusia feudală.

– însă cea mai importantă compilaŃie, după cea a lui Iustinian, a fost făcută din ordinul lui Leon VI Filozoful (886-912), fiul lui Vasile I Macedoneanul, compilaŃie în care s-au contopit la un loc legislaŃia lui Iustinian, manualul lui Vasile I Macedoneanul şi constituŃiile edictate până promulgarea compilaŃiei sale, compilaŃie care poartă numele de Vasilicale sau Basilicale (Legiuirile Împărăteşti sau Pravilele Împărăteşti). – ulterior din ordinul împăratului Constantin VII Porfirogenetul (944-959) s-a realizat o noua ediŃie a acestora → Basilicalele au trebuit să lupte mult timp pentru a se impune în faŃa operei legislative a lui Iustinian, însă în orient începând cu secolul al XII-lea s-a generalizat opinia că legislaŃia lui Iustinian nu mai era aplicabilă, exceptând ceea ce fusese receptat în Basilicale → !!! până în sec. XII s-au dat sentinŃe judecătoreşti întemeiate pe Corpus Iuris Civilis).

– la mijlocul secolului al XIV-lea, un jurisconsult numit Constantin Armenopol a rezumat legislaŃia bizantină cuprinsă în Basilicale şi în actele normative care le-au modificat până în 1345, sub forma unui manual (Exabiblos), formă sub care a domnit în fapt dreptul bizantin până la Legiuirea Caragea în łara Românească (1818) şi până la Codul Calimach în Moldova (1817) şi având forŃă de lege în Basarabia sub regimul rus.

– în 1804 paharnicul Toma Carra din Moldova a tradus în neogreacă manualul lui Armenopol → Toma Carra ar fi trebuit să întocmească din Basilicale din însărcinarea lui Alexandru Moruzzi domn al Moldovei (1802-1806) un cod civil şi unul penal, însă în 1806 a decedat după ce întocmise doar materia persoanelor.

– Andronachi Donici, unul din cei mai importanŃi jurişti din Ńara noastră, din primele trei decenii ale secolului al XIX-lea, s-a gândit să redacteze un manual de drept în româneşte, manual tipărit în anul 1814 → lucrarea lui Donici are o mare importanŃă pentru dreptul românesc şi, deşi nu era o lege în adevăratul sens al cuvântului, lucrarea a fost utilizată aproape ca o lege în Moldova până la 1.10.1817, dată la care a fost pus în vigoare Codul Calimach → totuşi şi după această dată manualul lui Donici a continuat să fie folosit întrucât Codul Calimach era scris în greacă, fiind tradus şi publicat în româneşte abia în 1833 → manualul lui Donici a fost utilizat până spre jumătatea secolului al XIX-lea, Costache Negruzzi spunând în 1858 că «nu mai puŃin e trebuitoare şi ar ocupa un foarte onorabil loc pe masa oricărui tribunal». – izvoarele Manualului sunt indicate de trimiterile de pe marginea textului, respectiv dreptul roman şi greco-roman, în special Institutele lui Iustinian, Basilicalele, Novelele, Manualul lui Armeneopol, obiceiul pământului, cât şi alte lucrări → Donici a întrebuinŃat o formă clară, precisă, însă nu prea succintă, care să aibă nevoie de interpretare, ci mai dezvoltată, încât să fie mai uşor de înŃeles chiar şi de cei fără multă


29

pregătire juridică, manualul său având meritul de fi prima lucrare juridică de acest gen mai cuprinzătoare scrisă în româneşte.

– la scurt timp după venirea sa pe tron în Moldova, Scarlat Calimach (1812-1819) din dorinŃa de a da Ńării legi scrise a decis alcătuirea unui cod civil → pentru ducerea la bun sfârşit a acestei întreprinderi domnul a considerat necesară adunarea materialului de care să se folosească → în primul rând a organizat traducerea în româneşte a Pravilelelor Împărăteşti care se aplicau în Ńară numind în acest scop o comisie formată din Anania Cuzanos, profesor la Academia Domnească din Iaşi, şi Christian Flechtenmacher, doctor în drept şi filozofie de la Viena, sas de la Braşov, pe care Calimach îl adusese în Moldova la 1813. – relativ la izvoarele sale trebuie spus că pravila Calimach nu este o copie, şi încă fidelă, a Codului civil general austriac din 1811, cum au afirmat unii autori, ci izvoarele sale sunt constituite în primul rând din dreptul roman şi greco-roman (bizantin), în special Basilicalele, de asemenea Digestele, Institutele, Codul şi unele novele ale lui Iustinian, mai puŃin manualul lui Armeneopol; printre izvoare se numără şi hrisoavele şi dezlegările domnilor anteriori, Manualul lui Andronache Donici; un loc important este ocupat de obiceiurile juridice ale poporului român, de asemenea s-au mai întrebuinŃat pe lângă Codul austriac, Codul Calimach urmând în trăsături generale forma codului austriac ale cărui nome erau norme romane sau greco-romane expuse cu o metodă mai bună şi într-o limbă modernă, şi Codul civil francez. – Codul Calimach s-a aplicat ca lege civilă a Moldovei de la 1.10.1817 până la 1.12.1865, când a fost pus în vigoare codul civil → totuşi, ca şi Legiuirea Caragea, Codul Calimach cu modificările şi completările aduse a continuat să se aplice pentru situaŃiile juridice de dinainte de 1 decembrie 1865, adică pentru rezolvarea litigiilor în care era vorba de acte şi fapte anterioare datei când a fost abrogat.

– după o serie de reforme judecătoreşti, Ion Caragea, domn al łării Româneşti (1812-1818), simŃind lipsa unei legiuiri complete a însărcinat în 1816 pe Anastase Hristopol, abil cunoscător al dreptului bizantin, şi pe Nestor, ilustru jurist al timpului, să alcătuiască un cod → anterior dreptul bizantin era principala călăuza a juriştilor de atunci în cercetarea pricinilor iar Caragea constată în decretul de promulgare că legile împărăteşti ce se aplicau la noi erau «pricinuitoare de două tâlcuri» şi că «obiceiurile se prefăceau în multe chipuri» astfel că varietatea de controverse unită cu variabilitatea dreptului cutumiar făceau să se «strămute dreptatea» → comisia de redactarea şi-a terminat într-un an lucrările, codul a fost tipărit iar la 9.08.1818 Caragea l-a promulgat pentru ziua de 1.09.1818.

– contemporană cu Codul Calimach, Legiuirea Caragea îi este superioară numai prin claritatea limbii şi prin stilul ei românesc, aspect asupra căruia şi profesorul Danielopolu s-a pronunŃat astfel «Codicele Calimachi, condică mai completă decât Condica Caragea, dar care este scrisă într-o limbă puŃin inteligibilă, grea, într-un limbaj juridic, care nu e nici limba populară a Moldovei, nici limba ei ştiinŃifică, cu nişte întorsături de fraze care te face să sughiŃi». – Codul lui Caragea este o prescurtare a Manualului lui Armeneopol, care a servit în łara Românească pentru clarificarea doctrinei juridice şi cu putere de lege chiar şi după promulgarea Legiuirii Caragea, la acest izvor se adaugă obiceiul pământului, adică dreptul cutumiar, şi parafraza Institutelor lui Iustinian atribuită lui Teofil.

– în 1864 Alexandru Ioan I, domnul Principatelor Unite Române, a făcut să se elaboreze în consiliul său de stat un cod civil la redactarea căruia şi-au adus o importantă contribuŃie Constantin Bosianu şi Vasile Boerescu → Codul civil a fost decretat la 26.11.1864, promulgat la 4.12.1864 şi trebuia să fie pus în aplicare la 1.07.1865 (art. 1912) însă un decret al lui Cuza din 30 iunie 1865 a amânat aplicarea lui până la 1.12.1865 → majoritatea dispoziŃiilor au fost împrumutate din Codul Napoleon, însă printre izvoarele sale se numără şi Codul civil italian, legea civilă belgiană, precum şi dreptul roman.

CONTINUITATEA DREPTULUI ROMAN: DREPTUL ROMAN ÎN OCCIDENT. – în Occident dreptul roman se menŃine mai ales în Italia → după căderea imperiului Roman de Apus (476) dreptul roman continuă să se aplice datorită principiului personalităŃii legilor (populaŃiile aflate pe teritoriul statului ostrogot se foloseau de propriile lor legi) → regii barbari care domnesc în Italia au făcut culegeri de drept fie bazate pe dreptul roman, fie formate exclusiv din elemente romane. – în 554 generalii lui Iustinian au cucerit Italia iar pentru scurt timp s-a aplicat legislaŃia lui Iustinian ca drept teritorial în regiunile supuse suveranităŃii bizantine; – după invazia longobardă, dreptul roman cedează în faŃa dreptului longobard în unele regiuni din Italia; – dreptul roman s-a menŃinut în special în materie procedurală, succesorală şi a obligaŃiilor. – posibil ca în sec. VII-XI să fi existat o şcoală la Ravenna (fosta capitală a imperiului bizantin în Italia), în sec. X exista o altă şcoală de drept la Pavia. – receptarea legislaŃiei lui Iustinian nu s-a făcut printr-un act legislativ ci, treptat, pe cale cutumiară → are loc în Germania, în łările de Jos, şi în proporŃii mai reduse în Italia, FranŃa, Anglia → receptarea a constituit şi o renaştere a studiilor de drept roman.

1. ŞCOALA GLOSATORILOR (metoda exegetică). !!! metoda exegetică: supune textul legii la o analiză amănunŃită, pentru a descoperi cazul de speŃă şi a interpreta decizia consacrată de un anumit text → în legătură cu fiecare text se determină raportul juridic şi instituŃia de drept în care se integrează speŃa studiată. – anterior glosatorilor, în Europa medievală, dreptul roman era puŃin studiat şi prost cunoscut → literatura juridică consta dintr-un amestec confuz de drept roman deformat şi rezumat, legi barbare, drept feudal şi ceva drept canonic. – prima renaştere a dreptului roman: sec. XI (Bologna) → descoperirea lui Ńine de legendă: jefuind Amalfi pisanii au adus de acolo singurul manuscris autentic şi complet al Digestelor care mai exista → ulterior a fost adus la FlorenŃa în sec. XV. – sfârşitul sec. XI ia naştere în Italia la Bologna: şcoala glosatorilor fondată de Irnerius → cel mai important reprezentant: Franciscus Accursius (c. 1182 - c. 1260) ultimul şi cel mai important glosator. – glosatorii predau un drept roman exact, pe baza reconstituirii textelor (ei identificau dreptul lui Iustinian cu un drept pozitiv) → au comentat aceste texte printr-o glosă (notă - comentariu, adesea semnat de autor cu iniŃiala numelui, plasat între rânduri sau pe margine - glose interlineare sau marginale → în special pe marginea Digestelor) → ei au dat o nouă viaŃă dreptului roman aplicându-l la realităŃile vieŃii contemporane;


30

– metoda exegetică constă din lămurirea cazurilor din texte, astfel încât acestea să poată fi uşor înŃelese de cei ce nu aveau o profundă pregătire de specialitate, glosatorii preocupându-se doar de litera textului, lipsindu-le cu desăvârşire cunoştinŃele istorice, economice, filologice. – contradicŃiile erau considerate doar aparente, decretându-se de fiecare dată că respectivele soluŃii ar viza ipoteze concrete (cazuri) diferite. – glosatorii au vrut să aplice dreptul roman la epoca lor ca şi cum între sec. II-XI nu s-ar fi întâmplat nimic. – Accursius a reunit într-o singură carte (Marea Glosă, numită ulterior Glosa ordinaria) tot ceea ce dăduse mai important şcoala de la Bologna → Marea Glosă a fost acceptată drept expresia definitivă a dreptului roman, ultimul cuvânt al ştiinŃei şi practicii → autoritatea sa era atât de mare încât erau preferate glosele în locul textului lui Corpus Iuris Civilis: comentariile ajunseseră să eclipseze textul comentat. – Marea Glosă a avut o imensă autoritate pe lângă instanŃele judiciare, astfel că se spunea: „quod non agnoscit Glosa, non agnoscit Curia” (ceea nu recunoaşte glosa, nu recunosc nici curŃile sau parlamentele din FranŃa [curŃi de apel]). – contribuŃia glosatorilor: li se datorează influenŃa dreptului roman asupra lumii occidentale → interpretarea, uneori liberă, se sprijină întotdeauna pe text → ei ne-au arătat cum poate fi salvat un text şi făcut să supravieŃuiască schimbărilor lumii (regulă de aur a interpretării). – reproşuri: caracterul greoi şi barbar al limbii, savanŃi fără simŃul istoriei şi fără simŃ practic. – glosatorii au redactat şi unele lucrări rezumative (Summa) şi colecŃii de maxime juridice (Brocarda).

2. ŞCOALA POSTGLOSATORILOR (metoda dogmatică): sec. XVI-XVIII. !!! metoda deductivă: pune accentul pe stabilirea unor principii juridice generale, din care să poată apoi deduce toate consecinŃele posibile în vederea aplicării lor la alte cazuri practice → are nevoie să prezinte normele şi principiile sub forma unui sistem armonios şi coerent. – în sec. XIV apare o nouă tendinŃă în studiile de drept → se substituie gloselor şi maximelor o metodă dialectică (influenŃa scolasticii asupra dreptului) → şcoală de influenŃă franceză (Jacques de Révigny, profesor la Orléans, primul care a introdus metoda dialectică în drept şi a căutat să fuzioneze principiile dreptului roman cu cele de origine consuetudinară). – Bartolo (1314-1357), profesor la Pisa şi Perugia, fondatorul şcolii bartoliştilor, numiŃi şi postglosatori sau comentatori → îi dispreŃuieşte pe glosatori care aveau un cult servil pentru glosă, acordându-i mai multă autoritate decât textului şi care, atunci când aveau în vedere textul, o făceau dintr-un spirit mai mult teoretic decât practic. – postglosatorii nu se preocupau să ştie care a fost evoluŃia instituŃiilor juridice romane → postglosatorii nu erau animaŃi de dorinŃa de a cunoaşte dreptul lui Iustinian, ci de rezolva problemele vieŃii practice folosind în acest scop textele romane → construiesc un drept nou, un aşa numit „drept roman falsificat” → postglosatorilor li s-a reproşat un studiu insuficient al textelor, ei folosindu-se atât de texte cât şi de glose → metoda lor s-a numit dogmatică: constă în deducerea unor principii generale din textele gloselor, principii care erau folosite la rezolvarea conflictelor din viaŃa practică → soluŃiile romane de speŃă sunt ridicate la rang de principii. – de asemenea şcoala postglosatorilor a căutat şi să fuzioneze dreptul roman cu anumite cutume locale pentru a ajunge la un drept comun şi practic aplicabil la realităŃile medievale. – pentru ei dreptul nu emană din texte, nici chiar din principii, ci din ceea ce este drept (ius is quod iustum est), apreciat în funcŃie de situaŃiile concrete (ius ex facto oritur). – au înmulŃit distincŃiile şi subdistincŃiile, excepŃiile şi limitările → se complăceau în definiŃii şi etimologii (cautând sensul unui cuvânt după natura lui, după genul, modul sau locul lui în frază). – fiind practicieni, îşi adaptau opiniile la interesele clienŃilor lor → li s-a reproşat mai ales incultura (nu se interesau decât de dreptul roman, ignorându-l pe cel grecesc: „este grec nu-l citim”), lipsa de simŃ istoric, raŃionamentele extrem de complicate. – au lăsat numeroase comentarii, voluminoase şi pline de inutile distincŃii subtile şi complicate.

3. ŞCOALA ISTORICĂ ŞI UMANISTĂ A DREPTULUI (metoda istorică). !!! metoda istorică: presupune studierea istoriei transformărilor suferite de-a lungul vremii de instituŃiile de drept şi de toate izvoarele în care acestea sunt conŃinute → impune un studiu atent al cauzelor tuturor schimbărilor, al sensului evoluŃiei operate, precum şi al analogiilor cu alte sisteme juridice, pentru a obŃine fie verificări utile, fie vederi de ansamblu cât mai generale. – a doua renaştere a dreptului roman: sec. XVI (FranŃa) → şcoala istorică: studiul dreptului roman fundamentat pe texte şi o critică severă (indicarea surselor dreptului şi în special a originii şi formării progresive a fiecărei părŃi a dreptului) → Jacques Cujas (1522-1590), străin de războaiele religioase care devastau FranŃa (cerându-i-se părerea de către studenŃi asupra acestei drame, ar fi răspuns: „n-are nici o importanŃă pentru edictul pretorului”): a emis ideea reconstituirii operelor jurisconsulŃilor romani prin valorificarea fragmentelor din Digestele lui Iustinian; – jurisconsulŃii nu se mai mulŃumesc cu studiul legislaŃiei lui Iustinian, ci vor să reconstituie dreptul roman clasic din vremea marilor jurisconsulŃi → se preocupă să găsească textele originale ale principalilor jurisconsulŃi romani risipite prin Digeste → textele sunt debarasate de glose şi se inaugurează munca de identificare a interpolărilor → încercau să reconstituie operele originale din care Digestele nu reproduc decât fragmente disparate → caută să aşeze aceste opere în atmosfera timpului şi a mediului lor istoric (au utilizat şi scrierile autorilor clasici) → contradicŃiile nu mai sunt trecute cu vedere ca în metoda dogmatică, ci studiate pentru a evidenŃia stadiile succesive ale legislaŃiei romane şi a identifica interpolaŃiile comisarilor lui Iustinian; – !!! vor să adapteze legile romane la momentul istoric prezent (invers decât glosatorii şi postglosatorii) → începutul ştiinŃei istorice contemporane: sfârşitul Evului Mediu şi începutul Renaşterii. – reprezentanŃii acestei şcoli erau mari savanŃi înzestraŃi cu toate calităŃile şi limitele pe care le presupune erudiŃia → au salvat dreptul roman dar l-au şi omorât, rupându-l de realitatea practică. – compilaŃiile lui Iustinian aveau graŃie modificărilor aduse de Tribonian o anumită unitate → bartoliştii reuşiseră să extragă din toate o opinie comună → umaniştii au scos în relief diversitatea acestor texte (oricând era posibilă alegerea între dreptul clasic şi cel din dreptul postclasic sau din Novelle).


31

– în sec. XVI în Germania Corpus Iuris Civilis al lui Iustinian este acceptat în mod integral (in complexu) şi dobândeşte întâietate faŃă de dreptul local care urmează să se aplice în subsidiar (din sec. XV dreptul lui Iustinian, aşa cum fusese elaborat de postglosatori, se aplica ca „drept comun” când normele dreptului local erau insuficiente sau se contraziceau) → în Germania s-a aplicat metoda dogmatică (pandectismul corespunde metodei deductive), ajungându-se în sec. XVI-XVII la usus hodiernus pandectarum (folosirea actuală a Pendectelor) - „dreptul pandectelor” (drept roman denaturat) → denaturarea dreptului roman a fost un proces necesar de adaptare a dreptului roman la noile realităŃi economice → usus hodiernus pandectarum a guvernat Germania până la intrarea în vigoare a unui cod civil comun (1900) → !!! dreptul roman al lui Iustinian nu avea putere de lege decât dacă fusese introdus prin uz (motivul pentru care dreptul roman al lui Iustinian a avut putere de lege în Germania a fost faptul că începând cu sec. XIII s-a încetăŃenit puŃin câte puŃin ca drept cutumiar, autoritatea sa fiind mult timp fundamentată pe cutumă).

3. NOUA ŞCOALA ISTORICĂ A DREPTULUI. – apare în sec. XIX în Germania (unde în acelaşi timp metoda dogmatică a dominat învăŃământul dreptului roman) ideile lui Jacques Cujas sunt reluate de şcoala istorică germană: textele din legislaŃia lui Iustinian aflate încă în vigoare ca drept pozitiv în Germania sec. XIX sunt cercetate şi interpretate istoric, urmărindu-se adaptarea lor la noile realităŃi sociale → Friedrich Karl von Savigny (1779-1861), dintr-o familie calvinistă de origine franceză care a emigrat în sec. XVII, profesor la Berlin: în „Istoria dreptului roman în Evul Mediu (Geschichte des römischen Rechts in Mittelalter)” demonstrează că dreptul roman nu a încetat niciodată să fie în vigoare pretutindeni în Europa → în „Tratat de drept roman actual (System des heutigen römischen Rechts)” expune sistematic şi coerent normele dreptului roman aplicabile în Germania: susŃine că dreptul este un produs al conştiinŃei şi al istoriei unui anumit popor, ceea ce presupune o continuă adaptare lentă a tradiŃiei juridice la nevoile actuale (!!! Savigny reia directivele şcolii umaniste a lui Cujas, pe care o reînvie sub nulele de şcoală istorică, însă, prin regres faŃă de Cujas, consideră compilaŃia lui Iustinian ca o legislaŃie omogenă şi neglijează istoria documentelor juridice, atât de importantă pentru metoda istorică) → !!! Savigny şi-a manifestat opoziŃia faŃă de Codul Napoleon: era împotriva ideii unui drept natural şi etern şi împotriva codificării → i s-a reproşat că a întârziat cu o sută de ani adoptarea unui Cod Civil în Germania. – şcoala istorică caută originea dreptului în spiritul poporului, dreptul fiind în concepŃia lui Savigny produsul spiritului unui anumit popor, al conştiinŃei poporului. – sec. XX: apogeul şcolii istorice → se fac importante descoperiri de texte iar proiectul lui Cujas de a se reconstitui textele romane anteiustiniene este în mare parte realizat.

ADAGIILE JURIDICE: – unul din aspectele influenŃei dreptului roman asupra vieŃii juridice moderne → folosirea curentă a unui mare număr de adagii juridice formulate în latină → origine împătrită:

– unele sunt folosite în chiar forma transmisă nouă de jurisconsulŃii romani → reprezintă adevărate principii fundamentale sau permanente ale dreptului: ex. res iudicata pro veritate habetur - Ulpianus (se consideră că lucrul judecat exprimă adevărul)2; – unele se găsesc sub o formulare cvasi-identică, dar forma actuală este datorată comentatorilor medievali sau moderni ai dreptului roman → ex. pacta sunt servanda (convenŃiile trebuie respectate) după Ulpianus (C.civ. art. 969: „convenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante”), possideo, quia possideo (posed pentru că posed) după Ulpianus. – unele au fost formulate de comentatorii medievali şi moderni fie pentru a exprima principii existente şi în dreptul roman istoric, fie pentru a formula principii şi reguli care se creau în cadrul dreptului roman comun, adică aşa cum era aplicat în occident după renaşterea bologneză → ex. error communis facit ius (eroarea comună este creatoare de drept), adagiu medieval, glosă la D.1.14.3. → în D.1.14.3. se relatează cazul unui sclav care a fugit de la stăpânul său şi a devenit pretor la Roma, situaŃie în care s-a ridicat problema valabilităŃii edictelor şi decretelor emise de acesta cât timp condiŃia sa juridică a rămas necunoscută - această legitimare a unei invincibile false reprezentări a realităŃii este cunoscută în dreptul modern drept teoria aparenŃei → numit în literatura juridică „principiul validităŃii aparenŃei în drept” → error communis facit ius, adagiu răspândit în dreptul nostru, nu numai că nu a fost cunoscut dreptului roman, dar soluŃiile pe care noi le legitimăm cu ajutorul acestui adagiu erau întemeiate pe alte idei juridice, de ex. ideea de ficŃiune, foarte nuanŃat aplicată în speŃă. – unele, deşi formulate în latină, au o origine tardivă şi aparŃin altor sisteme de drept, decât cel roman istoric sau roman comun → ex. maxima testis unus testis nullus (un singur martor echivalează cu lipsa de martori), adagiu al vechiului drept francez.

2«Dacă e un principiu în materie de drept, e acesta al relativităŃii autorităŃii lucrului judecat. Autoritatea lucrului judecat există între părŃile care s-au judecat şi între moştenitorii lor. Atât ar mai lipsi ca toate prostiile judecătorilor să treacă ca maxime universale de drept; destul că, vai de ei, împricinaŃii sunt legaŃi de hotărârile lor, de multe ori injuste. […] S-a admis ca lucrul judecat să fie un adevăr între părŃile care s-au judecat, şi aceasta dintr-un alt interes de ordine publică, pentru ca procesele să nu Ńină secole; căci mai bine să fie o soluŃie strâmbă între două persoane şi să se liniştească amândouă, decât să se judece zeci de ani, să-şi piardă timpul, să-şi piardă sănătatea, să-şi piardă banii şi la urmă amândouă să sărăcească şi totul să intre în mâna altora.» (G.Danielopolu, ExplicaŃiunea InstituŃiunilor lui Iustinian, Bucuresci, Imprimeria Statului, 1911, vol.1, p.91-92).


32


33

– PERSOANELE – NOłIUNEA DE PERSOANĂ:

Persoană = orice subiect capabil de drepturi şi obligaŃii. În sens originar persona se numeşte masca pe care o punea actorul pentru a juca diverse roluri, care

mască îi dădea vocii actorului o putere mai mare. S-a ajuns la sensul juridic al cuvântului persona considerându-se că individul în viaŃa juridică are un rol de jucat ca şi actorul pe scenă.

Persoană poate fi un om, adică avem ceea ce se numeşte o persoană fizică, dar persoană poate fi şi o colectivitate (ex. o cetate) ceea ce se numeşte persoană juridică.

La Roma nu era de ajuns pentru a fi o persoană ca să fii om → la început străinii şi totdeauna sclavii n-au fost consideraŃi persoane. Deşi cercul oamenilor cu calitatea de subiect de drept s-a lărgit în decursul secolelor, totuşi recunoaşterea acestei calităŃi fiecărui om, fie şi numai în domeniul relaŃiilor private, n-a devenit un principiu al dreptului roman.

Clasificarea fundamentală a oamenilor (în temeiul stării de liberate): oameni liberi (subiecte de drepturi) şi sclavi (obiecte de drept).

Alte clasificări: –în temeiul cetăŃeniei → cetăŃeni, latini, străini (peregrini). –în temeiul situaŃiei de familie → persoane sui iuris (persoane care aveau capacitate completă şi nu depindeau de nimeni, ex. tatăl de familie), persoane alieni iuris (persoane supuse puterii altuia, ex. sclavii, copii, soŃia).

PERSONALITATEA (caput): Personalitatea = aptitudinea (capacitatea juridică) de a avea drepturi şi obligaŃii. O personalitate completă trebuie să cuprindă 3 elemente:

–a fi liber (status libertas); –a fi cetăŃean (status civitatis); –a fi şef de familie sau cel puŃin a fi membru al unei familii agnatice (status familiae).

Orice schimbare ce ar modifica acest caput se numeşte capitis deminutio (desfiinŃare a capacităŃii juridice).

Personalitatea se mai numeşte şi capacitate de drept, când o punem în opoziŃie cu capacitatea de fapt, adică posibilitatea de a-Ńi da seama de actele pe care le faci (nu toŃi cei care au drepturi le şi pot exercita, ex. nebunia sau minoritatea → o altă persoană, tutore sau curator exercită drepturile incapabilului, lovit astfel nu de o incapacitate de drept, ci de o incapacitate de fapt).

Personalitatea începea odată cu naşterea şi dispărea odată cu moartea individului, afară de anumite cazuri datorită aplicării a două principii:

–infans conceptus pro nato habetur quotiens de commodis eius agitur (copilul conceput este considerat ca născut ori de câte ori e vorba de interesele acestuia) → în ciuda aspectului ei latin, nu a fost formulat de romani, ci de comentatorii moderni pe baza unui text al lui Paul: pe baza acestei reguli copilul născut după moartea tatălui are drept de succesiune.

–hereditas iacens sustinet personam defuncti (succesiunea, cât timp nu a fost acceptată, susŃine persoana defunctului) → formulat de comentatorii moderni pe baza unui text al lui Ulpian, care reproduce o idee care apare la Iulian: deoarece nu se admitea existenŃa unui patrimoniu fără titular, personalitatea defunctului se prelungeşte după moarte până când moştenitorii primesc succesiunea acestuia.

–în sens invers, se consideră uneori, prin ficŃiune, că decesul s-ar fi întâmplat mai curând decât la data sa reală: când un roman murea în captivitate, pentru a evita efectul morŃii sale ca sclav (în special nulitatea testamentului) se considera că ar fi murit chiar în momentul când cădea prizonier, aceasta este ficŃiunea legii Cornelia.

Romanii nu au creat o terminologie specială pentru a desemna capacitatea de folosinŃă (capacitatea persoanei de a avea drepturi şi obligaŃii) şi capacitatea de exerciŃiu (capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaŃii, săvârşind acte juridice), însă aveau reprezentarea clară a acestor concepte.

OAMENII LIBERI CETĂłENII:

Dobândirea cetăŃeniei: –naşterea: cetăŃean era în primul rând cel ce se năştea din părinŃi cetăŃeni → căsătorie (se avea în

vedere momentul concepŃiei iar copilul urma condiŃia juridică a tatălui), uniunile nelegitime (se avea în vedere momentul naşterii iar copilul urma condiŃia juridică a mamei) → Marcus Aurelius (sec. II), pentru a se constata naşterile şi a se dovedi astfel calitatea de om liber şi cetăŃean, a cerut ca orice roman să declare naşterea copiilor într-un termen scurt (în general copilul era declarat şi primea un prenume în a 8-a zi de la naştere pentru fiice şi în a 9-a zi pentru fii).

–beneficiul legii: dacă un străin îndeplinea anumite condiŃii legale devenea cetăŃean roman (ex. latinul care a acuzat pe un cetăŃean roman că a luat bani pe nedrept şi a obŃinut condamnarea).

–naturalizarea: fie individual, fie colectiv, străinii puteau primi cetăŃenia de la poporul roman printr-o lege sau de la un delegat al lui cetăŃenia romană → în interes militar s-au făcut multe naturalizări: deoarece serviciul militar nu era obligatoriu iar locuitorii Italiei nu mai voiau să se înroleze, a trebuit să se recurgă la locuitorii din provincii, însă pentru a fi înrolat trebuia să fii cetăŃean, astfel că s-a acordat locuitorilor din provincii cetăŃenia romană în momentul înrolării în legiuni.

–dezrobirea: sclavul dezrobit de un cetăŃean roman devenea la rândul său cetăŃean → la Roma acordarea cetăŃeniei n-avea loc totdeauna printr-un act al puterii publice, ci era lăsată chiar la aprecierea unui particular, care dezrobindu-şi sclavul prin aceasta îl făcea cetăŃean.

Drepturile cetăŃenilor: CetăŃeanul în principiu avea plenitudinea următoarelor drepturi civile şi politice: –commercium sau ius commercii: dreptul de a încheia acte juridice, potrivit lui ius civile, adică dreptul

cetăŃenilor romani → consecinŃa lui commercium este dreptul de a intenta o acŃiune în justiŃie (în dreptul roman commercium nu înseamnă nici comerŃ, nici dreptul de a face comerŃ).

–connubium sau ius connubii: dreptul de a încheia o căsătorie valabilă. –ius militiae: dreptul de a fi soldat în legiunile romane.


34

–ius sufragii: dreptul de a vota. –ius honorum: dreptul de a candida la o magistratură. Nu toŃi cetăŃenii se bucurau de toate aceste drepturi: plebeii numai puŃin câte puŃin au cucerit egalitatea

politică şi civilă cu patricienii, cetăŃenii notaŃi cu infamie pierd ius sufragii iar Roma nu dă străinilor adeseori decât o parte din drepturile civile sau politice când le acordă dreptul de cetăŃenie.

Semne distinctive ale cetăŃeanului: –toga: numai cetăŃenii romani aveau dreptul de a purta toga, veşmânt de lână de culoare albă (în caz de

doliu avea o culoare cenuşie) → dacă pierdeau dreptul de cetăŃenie, pierdeau şi dreptul de a purta acest tip de veşmânt.

–numele: nu era format într-un mod arbitrar, ci urmând reguli fixe, astfel încât se putea vedea imediat, după nume, dacă era vorba de un ingenuu, adică o persoană care fusese din totdeauna liberă sau de un dezrobit, adică un fost sclav.

Numele roman avea 5 elemente: tria nomina (praenomen+nomen gentilicium+cognomen)+ indicaŃiunea filiaŃiunii+indicaŃiunea tribului (regiunii) în care era înscris pentru vot cetăŃeanul.

ex. Marcus Tullius Marci filius Cornelia tribu Cicero. Marcus, din ginta Tullius, fiul lui Marcus, tribul Cornelia, Cicero.

Praenomen: servea la individualizarea cetăŃeanului în cadrul societăŃii (la început servea la individualizarea persoanei, cu timpul patricienii spre a se deosebi de plebei au luat numai anumite prenume, pe când plebeii le alegeau arbitrar → intră în uzul patricienilor chiar de a da acelaşi prenume tuturor copiilor aceluiaşi părinte, de aceea a fost nevoie de un cognomen pentru a individualiza pe membrii unei familii).

Nomen gentilicium: indica ginta căreia îi aparŃinea cetăŃeanul. Cognomen (poreclă): servea la individualizarea cetăŃeanului în cadrul familiei. IndicaŃiunea filiaŃiunii: indica prenumele tatălui. IndicaŃiunea tribului: indica tribul (cartierul) în care cetăŃeanul îşi exercita dreptul de vot.

→un dezrobit (libert) cetăŃean roman lua prenomen şi nomen gentilicium al patronului său iar ca cognomen lua vechiul său nume de sclav; dezrobitul amintea de calitatea sa trecând în numele său, în locul ocupat de filiaŃiune în numele ingenuilor, cuvântul libertus (libert, dezrobit).

ex. Marcus Tullius Marci libertus Cornelia tribu Primus. Marcus, din ginta Tullius, libertul lui Marcus, tribul Cornelia, Primus.

Pierderea cetăŃeniei romane: Calitatea de cetăŃean se pierdea: –prin pierderea libertăŃii, căci cetăŃeanul trebuia să fie un om liber (cazurile în care cineva devine sclav

sunt şi cazuri de pierdere a cetăŃeniei romane). –prin dobândirea cetăŃeniei unui alt stat, dacă un individ se stabilea în străinătate şi devenea cetăŃeanul

altui stat, deoarece romanii nu admiteau posibilitatea de a avea o dublă cetăŃenie (problema s-a pus la Roma în cazului libertului Meneandru care, după ce dobândise cetăŃenia romană, se întorsese în Grecia Ńara sa natală → a fost nevoie de o lege ca să i se menŃină cetăŃenia → Meneandru, prizonier grec care prin dezrobire devenise cetăŃean roman, era luat ca interpret de ambasadorii romani care mergeau în Grecia, prin faptul că Meneandru revenea în Ńara sa devenea din nou cetăŃean grec, or nu putea să aibă în acelaşi timp două cetăŃenii, greacă şi romană, de unde necesitatea legii).

–prin aplicarea pedepsei exilului, cel care suferea pedeapsa exilului îşi pierdea cetăŃenia (pedeapsa exilului era foarte gravă în antichitate deoarece odată ieşit din Ńara ta deveneai străin, lipsit de ocrotire juridică → de aceea cel acuzat pentru o faptă sancŃionată cu moartea avea voie să se sustragă pedepsei printr-un exil voluntar).

–prin predarea către un stat străin, dacă cetăŃeanul roman era predat unui stat străin în vederea exercitării dreptului de răzbunare, ca urmare a comiterii unui delict faŃă de acel stat, însă acel stat nu vrea să-l primească.

Categorii inferioare de cetăŃeni: Nu toŃi cetăŃenii aveau deplinătatea drepturilor publice şi private. Sclavul devenit cetăŃean prin dezrobire

se găsea totuşi într-o stare de semi-servitute faŃă de fostul său stăpân. Pe lângă aceasta el nu avea dreptul de a fi ales magistrat, nu avea dreptul de a se căsători cu ingenui, adică cu persoane care au fost totdeauna libere. Aceste inferiorităŃi se explică prin faptul că proprietarii de sclavi au dat dezrobiŃilor dreptul de cetăŃenie numai în măsura în care dictau interesele lor, adică dreptul de vot pentru a fi aleşi ei magistraŃi. De asemenea naturalizarea putea fi desăvârşită sau nu, acordându-se străinului numai o parte din drepturile care în mod normal aparŃineau cetăŃeanului roman. Numai în epoca veche dezrobitul unui cetăŃean devenea în mod necesar cetăŃean, deşi cu drepturi mai reduse. În epoca clasică întâlnim dezrobiŃi ai unui cetăŃean care nu sunt cetăŃeni. Astfel cei dezrobiŃi de un cetăŃean roman pot fi de mai multe feluri:

–dezrobiŃi cetăŃeni: inferiorităŃile pe care le-am constatat mai sus, existente în epoca veche, se agravează deoarece Augustus le ia ius suffragii (dreptul de vot) întrucât nu vedea cu ochi buni cum unii oameni bogaŃi din Roma deveneau prea puternici la alegeri graŃie voturilor dezrobiŃilor deveniŃi cetăŃeni romani.

–dezrobiŃi latini iuniani: sclavii dezrobiŃi fără respectarea formelor solemne. –dezrobiŃi peregrini dediticii (în temeiul legii Aelia Sentia): sclavii care suferiseră o pedeapsă gravă nu

puteau deveni prin dezrobire cetăŃeni, ci peregrini deditici → dezrobiŃii peregrini dediticii într-un mod oarecum impropriu se numesc astfel deoarece nu sunt dezrobiŃii pregrinilor dediticii, ci sunt dezrobiŃi ai unui cetăŃean roman asimilaŃi peregrinilor dediticii (nu pot exista dezrobiŃi peregrini dediticii care au drept foşti stăpâni pe peregrinii dediticii, deoarece peregrinii dediticii nu puteau dezrobi → dezrobirea, în cazul unui peregrin, trebuie a se face după legea statului căruia peregrinul îi aparŃinea, or peregrinul dediticiu nu aparŃinea nici unui stat).

În toate aceste cazuri dezrobirile fuseseră făcute de un cetăŃean roman. Dacă cel care făcuse dezrobirea era latin sau peregrin, dezrobitul dobândea condiŃia juridică a stăpânului său, adică cea de latin sau peregrin → peregrinii şi latinii puteau libera pe sclavii lor, însă nu le puteau da o condiŃie juridică mai bună decât a lor, astfel că dezrobiŃii deveneau la rândul lor peregrini sau latini.


35

LATINII: Latinii (clasă intermediară între cetăŃeni şi peregrini) erau de mai multe categorii: Latini veteres: vechii locuitori ai Latium-ului, rude de sânge ale romanilor, cu care Roma la începuturile

sale făcuse o confederaŃie şi care, după cucerirea Latium-ului de către romani, îşi păstraseră toate drepturile, adică: ius commercii, ius connubii, ius suffragii (nu aveau ius honorum şi ius militae) → acestora le-au fost asimilaŃi, dându-le acelaşi nume şi aceleaşi drepturi, locuitorii coloniilor fondate în Italia de Roma înainte de 268 î.e.n. şi cei care primiseră latinitatea (condiŃia juridică de latin) înainte de această dată.

Latini coloniari: membrii coloniilor fondate în Italia de Roma după 268 î.e.n. şi cei care primiseră latinitatea după această dată → nu aveau decât ius commercii cu corolarul său dreptul de a acŃiona în justiŃie.

Latini fictivi: locuitori ai provinciilor cărora li se acordase condiŃia juridică a latinilor coloniari (ex. Vespasian a acordat acest drept întregii Spanii, drept pe care îl puteau primi sau indivizi izolaŃi, sau cetăŃi în întregime).

Aşadar latinii nu erau cetăŃeni romani, dar nici străini propriu-zişi, ci ocupau o situaŃie intermediară între cetăŃenii romani şi peregrini, cu aceşti latini nu trebuie să fie confundaŃi: latinii iuniani = categorie inferioară de dezrobiŃi (sclavi eliberaŃi).

PEREGRINII: Peregrinii (majoritatea erau străinii din provinciile romane) erau străinii propriu-zişi, străini care nu

deveneau sclavi la Roma, potrivit principiilor generale, deoarece Roma încheiase cu statele cărora aparŃineau tratate prin care îşi acordau reciproc anumite drepturi.

Cu timpul, străinii au putut locui pe teritoriul roman fără a mai fi nevoie de existenŃa unui tratat cu cetatea lor → pentru a nu deveni sclavi uzau de clientelă (străinul venea la Roma unde se stabilea punându-se sub ocrotirea unui cetăŃean Roman, devenea clientul lui → străinul se stabileşte definitiv la Roma) sau ospitalitate (străinul încheie o convenŃie cu un cetăŃean roman ca, sub condiŃie de reciprocitate, pe timpul şederii la Roma să fie ocrotit de acel cetăŃean → străinul vine la Roma pentru puŃin timp).

În epoca clasică, cuvântul peregrin capătă un sens nou şi desemnează pe străinul care este stabilit pe teritoriul roman şi devine locuitor al statului roman dobândind o condiŃie juridică inferioară → peregrin = locuitor liber care nu este nici cetăŃean, nici latin.

Peregrinii puteau uza de dreptul cetăŃii în care locuiau, deoarece Roma tolera dreptul din provincii în măsura în care acesta nu venea în contradicŃie cu principiile dreptului roman.

Peregrinii nu aveau acces la dreptul civil, dar în relaŃiile cu cetăŃenii puteau recurge la dreptul ginŃilor (ramură ce a apărut şi s-a dezvoltat ca un reflex al cerinŃelor comerŃului extrem de amplu dintre cetăŃeni şi peregrini).

Peregrinii dediticii: Peregrinii dediticii erau o categorie inferioară de peregrini din care făceau parte: –toŃi cei care nu aparŃineau vreunei cetăŃi determinate, fie că cetatea lor originară a fost distrusă de

romani (astfel erau lipsiŃi de naŃionalitate), fie că e vorba de un cetăŃean roman care a fost pedepsit cu pierderea cetăŃeniei;

–dezrobitul care pentru motive de nedemnitate (suferise o pedeapsă gravă în timpul sclaviei) nu a devenit cetăŃean roman.

Peregrinii dediticii aveau o situaŃie inferioară deoarece: –nu puteau în nici un mod dobândi cetăŃenia romană; –le era interzis, sub pedeapsa pierderii libertăŃii şi fără să o mai poată recăpăta vreodată, să vină la Roma

sau la o anumită depărtare de Roma.

LEGILE DE ACORDARE A CETĂłENIEI: În cele de mai sus am văzut cine erau cetăŃenii, latinii şi peregrinii. Asupra situaŃiei acestora au avut o

mare influenŃă trei legi, două de la sfârşitul republicii şi una din timpul principatului. În timpul războaielor cu aliaŃii, adică cu cetăŃile învinse din Italia cu care formal Roma avea tratate de

alianŃă (Roma avea nevoie de linişte pe teritoriul Italiei fiind în ajunul războiului cu Mithridate, regele Pontului), prin două legi succesive: legea Iulia şi legea Plautia Papiria (sec. I î.e.n.) s-a acordat cetăŃenia romană aproape tuturor locuitorilor liberi ai Italiei → s-au aplicat numai latinilor veteres şi latinilor coloniari din Italia (nu s-au aplicat latinilor fictivi şi latinilor coloniari din afara Italiei, nici latinilor iuniani, căci această categorie a apărut ulterior numitelor legi).

În anul 212, printr-un edict, împăratul Caracalla, determinat de interesele fiscale ale statului (plata impozitului de 5% pe succesiuni, impozit plătit doar de cetăŃeni), a acordat cetăŃenia romană tuturor locuitorilor liberi ai imperiului (excepŃie peregrinii dediticii şi latinii iuniani).

Astfel, dacă la origine numai cetăŃenii romani erau oameni liberi, după reforma lui Caracalla aproape toŃi oamenii liberi au dobândit cetăŃenia romană.

PERSOANELE LIBERE CU O CONDIłIE JURIDICĂ SPECIALĂ: Din cele de mai sus rezultă că, dacă cetăŃeanul era în mod necesar un om liber, nu totdeauna omul liber

era cetăŃean. În Roma veche trăiau oameni liberi fără a fi cetăŃeni, dar afară de străini şi cetăŃeni, mai trăiau la Roma

diferite categorii de persoane care se găseau într-o servitute de fapt, deşi păstrându-şi în sens formal libertatea → regim juridic creat în scopul de a exploata munca celor care sub aspect formal nu puteau fi aduşi în starea de sclavie.

Persoanele in mancipio: se numeau fiii de familie vânduŃi de părinŃii lor fie scopul realizării unui câştig, fie în vederea realizării unor acte de care ne vom ocupa mai târziu (emanciparea, adopŃia), precum şi fiii de familie delincvenŃi abandonaŃi în mâinile victimei delictului (abandon noxal → delincventul cu munca sa va repara paguba).

Vânzarea unui fiu de familie era valabilă pe termen de 5 ani, timp în care se afla sub puterea cumpărătorului, putere desemnată prin termenul de mancipium → cumpărătorul în temeiul lui mancipium îl trata pe fiul de familie ca pe un lucru al său → după trecerea termenului de 5 ani, fiul de familie reintra sub puterea tatălui său.


36

Aceşti copii în timp ce se găseau la cumpărător nu-şi pierdeau calitatea de oameni liberi şi cetăŃeni, însă ca şi sclavul nu puteau să se oblige, servind pentru stăpân numai ca instrument de achiziŃie şi putând fi eliberaŃi în aceleaşi moduri ca şi sclavii.

De timpuriu a dispărut vânzarea copilului cu scop economic, deoarece a apărut un procedeu prin care se putea dobândi un câştig de pe urma copilului fără să fie nevoie de a-l vinde, procedeu numit închirierea de servicii.

Vânzarea copilului în scop de realizare a anumitor acte a dispărut în epoca postclasică când formele acestor acte (emanciparea, adopŃia) s-au schimbat.

Abandonul noxal n-a fost suprimat decât sub Iustinian ca urmare a dispariŃiei mancipaŃiunii, instituŃie de care ne vom ocupa mai târziu, abandonul realizându-se printr-o mancipatio (mancipaŃiune).

Liber homo bona fide serviens: omul liber care cu bună-credinŃă trăieşte în condiŃia de sclav → când cineva credea că este sclav deşi în realitate era om liber, tot ceea ce dobândea aparŃinea stăpânului său întocmai ca şi în cazul sclavului; se cerea însă ca pretinsul stăpân să nu fi cunoscut calitatea de om liber a celui presupus sclav; se cerea şi buna credinŃă a pretinsului sclav după cum indică chiar cuvintele care desemnează această categorie → prin sec II-I î.e.n. cazurile de vânzare a unor oameni liberi, care nu cunoşteau adevărata lor situaŃie, deveniseră frecvente la Roma prin afluxul străinilor şi sclavilor (ex. cazul cel mai vechi este acela al unui copil mic răpit şi vândut ca sclav; alt caz este cel al sclavului liberat prin testamentul stăpânului său, necunoscând existenŃa testamentului nici el nici moştenitorii fostului stăpân, dezrobitul se comportă mai departe ca şi un sclav).

Addicti: cei care din cauza datoriilor au ajuns într-o stare de servitute faŃă de creditorul lor. Cu aprobarea magistratului, debitorii condamnaŃi pentru neplata datoriilor erau duşi în închisoarea particulară a creditorului şi ŃinuŃi 60 de zile în lanŃuri, după care puteau fi vânduŃi ca sclavi în străinătate sau ucişi. Addicti, în timpul acestei detenŃii au calitatea de oameni liberi, având patrimoniul lor şi pot încheia o convenŃie, ce-i drept formală, cu creditorul lor pentru a-l despăgubi prin munca lor (addicti nu aveau libertatea de a încheia convenŃia, deoarece în realitate trebuiau să se supună condiŃiilor impuse de creditor, în caz contrar fiind ameninŃaŃi cu sclavia sau moartea) → în epoca postclasică ei sunt obligaŃi numai ca să muncească un anumit număr de zile.

Addicti dispar după sec IV e. n. când, printr-o constituŃie, au fost desfiinŃate închisorile particulare (din cauza abuzurilor celor care închideau oamenii chiar când nu erau autorizaŃi de magistrat) → de la această dată creditorii n-au mai putut duce în închisorile lor pe debitori, chiar când fuseseră condamnaŃi printr-o sentinŃă.

Nexi: debitorii care, prin contractul numit nexum încheiat cu creditorii lor (fără a mai aştepta să fie chemaŃi în judecată), s-au obligat să muncească un anumit număr de zile creditorilor lor în locul sumei de bani pe care o datorau.

Auctorati: cei care şi-au angajat serviciile ca gladiatori (dacă erau cavaleri pierdeau această calitate) → la romani, încă de la sfârşitul epocii vechi luaseră dezvoltare luptele gladiatorilor (în principiu erau sclavii învăŃaŃi în scoli speciale să se lupte → luptele între gladiatori prezentau foarte multe variaŃii căci armele cu care luptau nu erau aceleaşi) → profesiunea celor care conduceau şcolile de gladiatori era considerată infamantă iar oamenii liberi care se angajau ca gladiatori, auctorati, erau într-o stare de fapt asemănătoare sclavului.

Redempti ab hostibus: cei răscumpăraŃi de la duşmani → cei care fiind luaŃi prizonieri au căzut în sclavie iar apoi au fost răscumpăraŃi de la duşmani rămân ca un fel de garanŃie sub puterea celui care i-a răscumpărat până restituie suma plătită cu ocazia răscumpărării.

SCLAVII În primele două secole după fondarea Romei sclavia era încă patriarhală, însă spre sfârşitul republicii ea

devine baza întregului sistem de obŃinere a bunurilor materiale, prin modul de obŃinere a bunurilor materiale înŃelegându-se modul de obŃinere a mijloacelor de trai necesare existenŃei oamenilor: hrană, îmbrăcăminte, locuinŃă, combustibil, unelte de producŃie → munca liberă fiind împinsă la periferia vieŃii economice.

IZVOARELE SCLAVIEI: Războiul: din momentul când uneltele au fost perfecŃionate astfel ca omul să poată produce nu numai

cele necesare existenŃei lui, ci şi un plus produs, din acel moment cei prinşi în războaie nu mai erau ucişi şi deveneau sclavi → evident că prizonierii de război nu aparŃineau cetăŃenilor, ci statului care însă îi putea vinde acestora → romanul, care fiind prins în război devenea sclav, îşi recapătă libertatea revenind pe teritoriul roman.

Nu numai prizonierii de război, ci în principiu orice străin aflat pe teritoriul Romei devenea sclav, în dreptul vechi sclavia fiind guvernată de două principii:

–un cetăŃean roman nu poate deveni sclav la Roma (cetăŃenii care suferea anumite pedepse puteau fi vânduŃi ca sclavi, însă numai în străinătate);

–străinul la Roma este sclav → în Roma veche orice străin era sclav pentru că cetăŃenia se confunda cu libertatea → câtă vreme nimeni nu l-a luat sclav străinul este într-o libertate de fapt, el şi bunurile sale fiind la discreŃia oricui, nebucurându-se de protecŃie juridică.

Evident că străinii puteau locui la Roma, însă atunci, pentru a nu deveni sclavi, erau ocrotiŃi prin tratate încheiate cu cetăŃile cărora aparŃineau ori recurgeau la clientelă sau la ospitalitate.

În dreptul clasic războiul se menŃine ca principal mod prin care se putea deveni sclav, deşi odată cu imperiul epoca marilor cuceriri a încetat. Dreptul clasic nu mai cunoaşte cele două principii ale vechiului drept: cu titlu de pedeapsă un cetăŃean putea deveni sclav chiar pe teritoriul statului roman.

Fapte pedepsite cu pierderea libertăŃii: unele fapte erau sancŃionate cu pierdere libertăŃii: –senatusconsultul Claudian pedepsea cu sclavia pe femeia liberă care întreŃine relaŃii cu sclavul altuia şi

nu le întrerupe după somaŃiile stăpânului acelui sclav; –când un om liber se dă drept sclav pentru a fi vândut şi apoi a împărŃi preŃul cu vânzătorul: escrocheria

consta în faptul că cumpărătorul pierdea banii şi pierdea şi pe pretinsul sclav care, fiind în realitate om liber, nu putea fi vândut → pentru a se pune capăt acestor înşelătorii, s-a decis ca cel vândut să devină sclavul cumpărătorului (excepŃie de la principiul inalienabilităŃii libertăŃii: libertatea la romani nu se putea înstrăina, omul liber nu putea fi vândut decât în cazuri anume determinate, nimeni nu putea deveni sclav printr-o convenŃie prin care-şi înstrăinează calitatea de om liber).


37

Dreptul vechi cunoştea şi alte cazuri când cineva putea deveni sclav, care nu mai există în dreptul clasic (parte fiind abrogate, parte fiind căzute în desuetudine):

–omul liber care nu-şi plătea datoriile (debitorul insolvabil executat asupra persoanei); –hoŃul om liber prins în flagrant delict (asupra faptului) de furt; –dezertorul, nesupusul la încorporare; –cel care nu cerea să fie trecut în registre cu ocazia facerii recensământului. Naşterea: cineva putea deveni sclav şi prin naştere → se lua în considerare condiŃia juridică a mamei din

momentul naşterii copilului: copilul se năştea sclav dacă mama era sclavă (sclava năştea întotdeauna în afara căsătoriei), chiar dacă tatăl era un om liber.

MODURILE DE DEZROBIRE: Vindicta: dezrobirea vindicta, adică cu nuiaua, se efectua în dreptul vechi printr-o declaraŃie a stăpânului,

printr-o renunŃare a dreptului stăpânului în faŃa magistratului → stăpânul, sclavul şi lictorul (un fel de agent subaltern al magistratului) se prezentau în faŃa magistratului; lictorul atingea cu nuiaua pe sclav arătând prin aceasta că-l pune sub protecŃia statului, stăpânul pronunŃa formula solemnă “vreau ca acest sclav să fie liber”, formulă însoŃită de anumite gesturi rituale (dădea sclavului o palmă ceea ce însemna ultimul act de autoritate al său, îl făcea să se învârtească ca simbol al schimbării situaŃiei şi retrăgea nuiaua cu care-l atinsese în prealabil pe sclav pentru a arăta că a renunŃat la dreptul său de proprietate, în fine, îi dădea mâna prin aceasta comunicându-i libertatea de care se bucura), magistratul ratifica noua situaŃie → în dreptul clasic dezrobirea vindicta se face în acelaşi mod.

Censu: sclavul devenea liber prin însuşi faptul că cenzorul îl trecea pe sclav în registre ca om liber cu ocazia realizării recensământului → înscrierea în registre trebuia să se facă cu autorizaŃia stăpânului (ca şi în cazul precedent, înscrierea în registre de către cenzori reprezenta controlul autorităŃii şi ratificarea dată voinŃei stăpânului) → acest mod de dezrobire nu era permanent, întrucât nu se putea uza de el decât odată la 4 sau 5 ani când avea loc recensământul (aplicaŃie a principiului simetriei: după cum cineva devenea sclav dacă nu se înscria în registrul de cetăŃenie, tot aşa devenea liber prin trecerea în acest registru) → dezrobirea censu dispare la începutul imperiului, dat fiind marile bogăŃii aduse la Roma, cetăŃenii romani nu mai sunt supuşi impozitului pe avere, ceea ce a avut drept consecinŃă căderea în desuetudine a operaŃiunilor de recensământ.

Testamento: dezrobirea prin testament avea loc fie prin dispoziŃie directă a testatorului, caz în care sclavul devenea liber în urma acceptării moştenirii de către erede, fie testatorul îl obliga pe erede să-l dezrobească, ceea ce necesita operaŃiunea dezrobirii → se menŃine şi în dreptul clasic.

În dreptul clasic şi postclasic apar şi alte forme de dezrobire, fie solemne, fie nesolemne.

LATINII IUNIANI: La sfârşitul republicii se constată multe dezrobiri făcute fără formă, în prezenŃa prietenilor sau prin

scrisoare, dezrobiri care n-aveau nici o valoare juridică până la legea Iunia Norbana (19 e.n.) care le dădu o situaŃie juridică acestor dezrobiŃi care purtau numele de latini iuniani → au fost numiŃi astfel deoarece erau asimilaŃi, într-o oarecare măsură, latinilor coloniari iar noua lor situaŃie o datorau legii Iunia.

Despre ei se spune că trăiau liberi dar mureau sclavi (libertatea lor era numai de facto): –nu se bucurau de cetăŃenie; –nu se puteau căsători, nu puteau moşteni şi nici lăsa bunurile descendenŃilor prin testament; –aveau ius commercii (dreptul de a vinde, de a cumpăra, dreptul de creanŃă); –la data morŃii reînviau drepturile fostului stăpân (patronului), adică pierdeau odată cu viaŃa şi libertatea. PoziŃia dezrobitului latin iunian faŃă de patron era de aşa natură încât patronul îşi avea asigurată

posibilitatea exploatării sclavului şi după dezrobire, cu atât mai mult cu cât în acest caz special (cel al latinilor iuniani) dezrobitul nu avea dreptul de a dispune prin testament de bunurile sale.

LEGILE DE LIMITARE A DEZROBIRILOR: La începutul epocii clasice, datorită avantajelor pe care le prezenta liberarea pentru patroni, frecvenŃa

dezrobirilor a crescut atât de mult încât ameninŃa stabilitatea structurilor tradiŃionale ale societăŃii sclavagiste romane (sclavii şi liberŃii au jucat un rol important în tulburările politice de la finele republicii) → ca o reacŃie la această tendinŃă Augustus a iniŃiat două legi, prin care a limitat dreptul stăpânilor de a-şi elibera sclavii.

Legea Fufia Caninia (2 î.e.n.): prevedea că testatorul nu poate dezrobi decât un număr de sclavi proporŃional cu numărul total al sclavilor săi şi în nici un caz mai mult de 100 (exista obiceiul ca romanii bogaŃi să fie îngropaŃi cu mare fast iar sclavii dezrobiŃi cu cât erau în număr mai mare, cu atât măreau fastul funeraliilor).

Legea Aelia Sentia (4 e.n.): prevedea nulitatea dezrobirilor făcute în frauda creditorilor, interzicea dezrobirea când stăpânul sau sclavul nu au o anumită vârstă (stăpânul 20, sclavul 30), prevedea că sclavii, care suferiseră o pedeapsă gravă, prin dezrobire nu deveneau cetăŃeni ci peregrini, fiind asimilaŃi cu dediticii.

CONDIłIA JURIDICĂ A DEZROBIłILOR (PATRONATUL): Stăpânul liberând pe sclav nu urmărea decât realizarea intereselor sale → sclavul neavând stimulent

pentru muncă i se dă posibilitatea să dobândească bunuri, dar în acelaşi timp stăpânul îşi păstrează anumite drepturi asupra sclavului pentru a-l putea exploata şi după dezrobire: libertul datora fostului stăpân bona, obsequim, operae → aceste drepturi decurgeau din patronat adică din situaŃia pe care o avea fostul stăpân (patronul) în raporturile sale cu fostul său sclav devenit liber.

Bona: desemna dreptul patronului asupra bunurilor dezrobitului → la început patronul avea acest drept chiar în timpul vieŃii libertului, mai târziu numai după moartea libertului şi numai când acesta nu avea sui heredes (moştenitori direcŃi - categorie de moştenitori civili).

Obsequim: desemna respectul datorat patronului, respect care se traducea în practică prin anumite restricŃii: ex. imposibilitatea de a-l cita în justiŃie fără autorizarea magistratului → la origine pare să fi fost o stare de supunere, o stare de semi-sclavie: libertul era obligat să fie întotdeauna la dispoziŃia patronului, să îndeplinească ordinele, patronul având ius vitae necisque (dreptul de viaŃă şi moarte) asupra lui.

Operae: desemna serviciile la care avea drept patronul → serviciile erau de două tipuri: operae officiales (servicii obişnuite care nu implicau cunoştinŃe speciale → bazate pe o idee de datorie morală, erau numite astfel de la officium - datorie morală: ex. a servi la masă, a păzi casa în lipsa patronului) şi operae fabriles


38

(servicii are necesitau o anumită pricepere din parte libertului, când acesta cunoştea o meserie → aveau caracterul de lucrări făcute de un meseriaş, erau numite astfel de la fabrilis - relativ la un meseriaş).

CONDIłIA JURIDICĂ A SCLAVULUI: Stăpânul avea dreptul de viaŃă şi de moarte asupra sclavului său, astfel că putea ordona pedepsele cele

mai crude. Sclavul era deci un simplu lucru (res) din patrimoniul stăpânului său, ca atare putea fi vândut sau ucis,

care nu putea avea familie, căci nu avea dreptul de a încheia o căsătorie (trăiau în simple uniuni de fapt, fără consecinŃe juridice, numite contubernium), care nu avea avere, care nu putea testa (excepŃie: sclavii publici puteau testa asupra a ½ din averea lor), care dacă era lovit nu se putea plânge în justiŃie (acŃiunea aparŃinea stăpânului care o intenta contra delincventului spre a obŃine o sumă de bani ca amendă pentru vătămarea unui lucru din patrimoniul său) → sclavul pare totuşi să capete o recunoaştere a calităŃii lui de om prin faptul că participă la acte juridice: aceasta este însă doar o aparenŃă, în realitate sclavul rămâne un obiect de drept, însă, pentru realizarea intereselor lor, proprietarii de sclavi consideră valabile orice acte care îi fac mai bogaŃi → sclavul era pentru stăpânul său un simplu instrument de achiziŃie, fiind exploatat nu numai în persoana sa fizică, ci şi în inteligenŃa sa.

Sclavul putea participa la acte juridice, dar nu în numele său, ci numai în acela al stăpânului său: –din cele mai vechi timpuri sclavul putea să îmbunătăŃească situaŃia stăpânului său, făcându-l proprietar

sau creditor, însă nu putea să-l facă debitor, căci atunci ar însemna că i-ar face situaŃia mai rea → pentru aceasta sclavul nu acŃiona ca un reprezentant al stăpânului său, deoarece nu avea capacitate, romanii recurgând la ficŃiunea că sclavul încheie acte juridice împrumutând personalitatea stăpânului → se consideră că sclavul lucrează ex persona domini;

–în dreptul clasic, doar în anumite cazuri, sclavul îl poate face pe stăpânul său chiar debitor → datorită apariŃiei contractelor bilaterale prin care părŃile nu puteau dobândi un drept dacă nu-şi asumau o obligaŃie, s-a admis ca sclavul să se oblige în nume propriu, obligându-l în acelaşi timp şi pe stăpân, însă obligaŃia nu prezintă toate caracterele unei adevărate obligaŃii (aici este domeniul unde s-a dezvoltat teoria obligaŃiilor naturale, plecându-se de la ideea că sclavia e contrarie naturii şi că din punct de vedere al dreptului natural toŃi oamenii sunt egali).

PECULIUL SCLAVULUI: Sclavul putea avea un peculiu, adică anumite bunuri mobile şi imobile (animale, teren, sume de bani,

casă, sclavi) → fie că aceste bunuri îi fuseseră puse la dispoziŃie de stăpân, fie că fuseseră câştigate din economiile sale.

Peculiul aparŃinea numai în fapt sclavului, în drept fiind proprietatea stăpânului → peculiul servea pentru a stimula munca sclavului, acesta având posibilitatea ca să obŃină dezrobirea contra unei sume de bani: stăpânul era proprietar al peculiului, sclavul neputând avea bunuri, însă stăpânul îl încuraja pe sclav să strângă ban cu ban ani de zile pentru a-şi forma sau a-şi mări peculiul, pentru ca apoi să primească drept preŃ al eliberării ceea ce va fi economisit → astfel proprietarul sclavului făcea o afacere foarte bună deoarece sclavul muncea cu râvnă iar preŃul muncii lui aparŃinea tot proprietarului.

Desigur că sclavul, după ce trăise mult timp în sclavie nu mai avea valoare decât pentru sine însuşi, pe piaŃă găsindu-se puŃini amatori → stăpânul îi vindea libertatea la un preŃ mult superior valorii sale de piaŃă.

Evident că, după eliberare, fostul stăpân îşi avea asigurată exploatarea în continuare a fostului sclav, devenit acum libert, în temeiul dreptului de patronat.

MĂSURI DE PROTECłIE A SCLAVULUI: În dreptul clasic situaŃia sclavilor s-a ameliorat printr-o serie de legi de protecŃie, nu neapărat datorită unei

atitudini mai umane faŃă de sclavi, ci mai degrabă pentru a nu fi distrus elementul fără de care societatea sclavagistă romană nu putea să existe → astfel:

–se interzice darea sclavilor fiarelor sălbatice fără autorizaŃia magistratului; –părăsirea sclavului bătrân sau bolnav e sancŃionată cu pierderea dreptului de proprietate, sclavul devenind latin iunian. –omorul sclavului propriu fără motiv e pedepsit ca şi omorul sclavului altuia; –stăpânul care-şi maltratează sclavul poate fi silit să-l vândă; –sclavul nou născut părăsit devine liber, ca şi sclavul castrat.

COLONATUL Colonatul este o instituŃie importantă, întrucât pregăteşte viitoarele raporturi de iobăgie → precum colonul

este strămoşul iobagului din epoca feudală, tot astfel marele proprietar este strămoşul seniorului de mai târziu.

ORIGINEA: În sec II e.n. procesul de concentrare a pământurilor, proces care la Roma începe de timpuriu, se

accelerează → mica proprietate de pământ, pe fondul sărăcirii micilor agricultori, este treptat înghiŃită de marea proprietate, formându-se latifundia (moşii întinse) → în lipsa mijloacelor de subzistenŃă Ńăranii ruinaŃi se vedeau nevoiŃi să arendeze anumite terenuri. CATEGORII DE COLONI: Epoca clasică:

Colonul voluntar (arendaşul): om liber care arenda o bucată de pământ în schimbul unei sume de bani → situaŃia juridică a colonilor este creată prin contractul de locaŃiune asupra terenului agricol (contract de arendă):

–durata contractului era de obicei de 5 ani; –colonul putea renunŃa la contract după expirarea termenului sau îl puteau reînnoi; –colonul trebuia să cultive solul şi să plătească o arendă de regulă în bani.

Colonul parŃiar: este arendaşul care s-a obligat ca, în loc de o sumă de bani, plata să constea în o parte din fructe, adică din recolta produsă de pământul arendat.

Colonul involuntar (silit): începând cu Marcus Aurelius (sec. II) unii prizonieri de război nu mai devin sclavi, întrucât munca sclavilor nu mai era rentabilă, ci coloni care trebuiau să muncească latifundiile marilor proprietari cărora erau atribuiŃi.


39

Epoca postclasică: Colonul serv: nu mai este colonul-arendaş din epoca anterioară, ci un om cu o condiŃie juridică specială,

adică un semi-liber (din punct de vedere juridic era un om liber, dar în fapt situaŃia sa se apropie de cea a sclavului, fiind sclavul pământului ce i-a fost concedat).

TRANSFORMĂRILE COLONATULUI: IniŃial colonul arendaş are o situaŃie juridică creată prin contractul de arendare, fiind un simplu arendaş al

pământului. În decursul epocii clasice, situaŃia colonului-arendaş nu s-a menŃinut întru totul → colonii încep să piardă

independenŃa de care se bucurau şi cad din ce în ce mai mult în dependenŃa proprietarului datorită datoriilor, colonul neputând să plătească la timp arenda.

În sec. III se produce o puternică criză economică şi financiară, pe fondul anarhiei militare, plata în natură fiind consecinŃa acestei crize, când moneda devine din ce în ce mai rară, moment în care apare colonatul parŃiar.

În epoca clasică colonul nu era alipit solului decât prin abuzurile proprietarilor sau ca urmare a neplăŃii datoriilor (situaŃie provizorie până la plata datoriei).

Criza economică din sec. III, pe lângă crearea colonatului parŃiar, a modificat chiar situaŃia juridică a colonului → dată fiind depopularea imperiului datorită anarhiei militare, pământul devine din ce în ce mai greu de lucrat → dacă colonii l-ar fi putut părăsi, cu greu latifundiarul ar fi găsit înlocuitori, astfel că nu ar mai fi putut plăti impozitele către stat.

Pe parcursul sec. III legarea colonului de pământul pe care-l lucra constituie doar o stare de fapt, însă la începutul sec. IV se va sancŃiona legal legarea colonilor de glie → moment în care apare colonul serv.

CONDIłIA JURIDICĂ A COLONULUI SERV: Colonul avea următoarele drepturi:

–putea să se căsătorească; –putea stăpâni anumite bunuri, chiar o suprafaŃă de pământ distinctă de pământul de care era alipit →

însă nu avea voie să o înstrăineze fără consimŃământul latifundiarului, adică putea să dobândească, dar nu să şi înstrăineze.

–putea să lase bunurile sale moştenire (numai în absenŃa moştenitorilor legitimi sau testamentari, bunurile sale revin latifundiarului). Colonul era supus următoarelor restricŃii:

–era supus serviciului militar însă numai cu consimŃământul proprietarului; –nu putea chema în judecată pe latifundiar decât în cazuri excepŃionale (ex. dacă cerea o arendă mai

mare decât era fixată); –fiind alipiŃi pământului nu puteau să-l părăsească niciodată → latifundiarul putea să-i vândă odată cu

pământul, însă nu putea să-i vândă fără pământ ori pământul fără ei; –latifundiarul avea asupra colonului o putere care se reduce la un drept de corecŃie (pedeapsă corporală).

Moduri prin care cineva devenea colon serv: –prin naştere; –pe baza unei convenŃii (din cauza mizeriei un om liber acceptă să devină colonul altuia); –prin dezrobirea făcută sub condiŃia de a deveni colon; –prin denunŃarea cerşetorului care nu suferă de vreo infirmitate, cerşetorul devine colonul celui care l-a

denunŃat; –prin prescripŃia de 30 de ani, dacă un om liber timp de 30 de ani a fost în fapt colonul cuiva, devenea şi

în drept colonul acestuia; –barbarii, prizonieri ai romanilor, în loc să devină sclavi sunt atribuiŃi prin decizie imperială latifundiarilor

care-i cer în calitate de coloni.

Cum lua sfârşit colonatul: Colonatul, în principiu, era o situaŃie permanentă → textele menŃionează două cazuri când sub Iustinian

colonatul lua sfârşit: –când colonul intra în cler cu consimŃământul stăpânului; –când stăpânul renunŃa în favoarea colonului la pământul de care era alipit.

FAMILIA ROMANĂ DEFINIłIE:

Cuvântul familia la romani este susceptibil de mai multe înŃelesuri, romanii înŃelegând prin acesta: –totalitatea sclavilor cuiva sau patrimoniul (averea cuiva); –totalitatea celor uniŃi prin legături de rudenie civilă sau agnaŃiune (cei puşi sub puterea aceluiaşi pater

familias); –persoanele şi bunurile supuse autorităŃii unui pater familias. –totalitatea celor uniŃi prin legături de rudenie de sânge; Familia, ca orice instituŃie, este într-un proces de transformare şi nu poate fi studiată decât Ńinându-se

seamă de diferitele sale faze de evoluŃie.

EPOCA VECHE: Romanii au cunoscut patriarhatul încă de la întemeierea Romei. Forma cea mai desăvârşită a

patriarhatului sub forma monogamiei o constituie familia romană astfel cum se prezintă în epoca veche. Familia se bazează pe ideea de putere → bărbatul are o putere nelimitată asupra femeii, copiilor,

lucrurilor. La origine există o singură expresie pentru a desemna această putere: manus (desemna în limba veche

ideea de proprietate, romanii nefăcând distincŃia între familia-proprietate şi familia-formă de comunitate umană) → într-o epocă mai recentă expresia a fost limitată la puterea maritală. Unitatea de expresie indică unitatea de idee, astfel că aceiaşi putere există asupra tuturor persoanelor şi lucrurilor dintr-o familie.

Mai târziu găsim expresii deosebite pentru fiecare din aceste puteri (deja în XII T. apar diferenŃiate aceste puteri):

–patria potestas = puterea asupra descendenŃilor;


40

–manus = puterea asupra soŃiei; –dominica potestas = puterea asupra sclavilor; –dominium = puterea asupra lucrurilor; –mancipium = puterea asupra celor aflaŃi in mancipio (puterea cumpărătorului asupra fiului vândut de către tatăl său). Familia romană cuprinde, în sensul arătat mai sus, pe pater familias şi pe persoanele alieni iuris. Pater familias nu înseamnă tată de familie → un copil, un celibatar putea fi pater familias deoarece pater

nu înseamnă tată în această expresie, ci şef (Ulpian spune că pater familias este cel care deŃine puterea în casă) → chiar dacă nu are copii, chiar dacă nu este însurat, el este pater familias, căci familia înseamnă nu numai totalitatea unor persoane, ci şi un ansamblu de bunuri asupra cărora pater familias are de asemenea o putere.

Pater familias este sui iuris, adică nu se găseşte sub puterea nimănui → trebuie să fie cetăŃean roman, întrucât puterea părintească este o instituŃie de drept quiritar, o instituŃie care aparŃine dreptului civil. În fine, este aproape inutil a spune, pater familias este o persoană de sex masculin → femeia nu poate fi şef de familie, nefiind înzestrată cu puterea părintească (când i se spune mater familias - mamă de familie, nu se evocă o situaŃie juridică, ci este un titlu de respect, de consideraŃie).

Copilul, nepotul sunt persoane alieni iuris, deoarece ei se află sub puterea altuia → deci pater familias este şeful familiei, acela care are puterea asupra membrilor familiei, asupra sclavilor şi asupra celorlalte lucruri din familie. La moartea lui pater familias soŃia şi copii deveneau sui iuris.

Puterea părintească (patria potestas) este puterea asupra descendenŃilor, putere care în dreptul vechi mergea până la dreptul de viaŃă şi de moarte.

Însă puterea părintească nu era importantă numai datorită drepturilor pe cale le conferea lui pater familias, ci şi pentru că constituie fundamentul rudeniei dintre membrii familiei.

Rudenia: Din acest punct de vedere trebuie să distingem agnaŃiunea sau rudenia civilă de cognaŃiune sau rudenia

de sânge. AgnaŃiunea = legătura care uneşte pe toŃi cei care în momentul de faŃă se găsesc supuşi aceluiaşi pater

familias, sau pe toŃi cei care în trecut s-au găsit sub puterea aceluiaşi pater familias, sau pe toŃi cei care s-ar fi găsit sub această putere dacă pater familias ar fi trăit încă în momentul când s-au născut.

Din definiŃia dată rezultă că agnaŃiunea cuprinde trei cercuri din ce în ce mai largi de rude civile (agnaŃi): –primul cerc: cuprinde pe cei care în momentul de faŃă se găsesc sub puterea aceluiaşi pater familias,

adică copiii, nepoŃii din fii, soŃia căsătorită cu manus → aceste persoane sunt alieni iuris cât timp trăieşte pater familias → la moartea lui unii devin sui iuris, în timp ce alŃii continuă să fie alieni iuris după următoarea distincŃie:

–fii, fiicele şi soŃia devin sui iuris; –nepoŃii rămân alieni iuris, deoarece trec sub puterea tatălui lor care devine sui iuris prin moartea bunicului lor → însă dacă tatăl lor a murit înaintea bunicului, nepoŃii devin sui iuris.

→cei care devin sui iuris prin moartea lui pater familias sub a cărui putere se găseau se numesc sui heredes (prima categorie de moştenitori civili).

–al doilea cerc: cuprinde pe toŃi cei care au fost sub puterea aceluiaşi pater familias până la moartea lui, dar care apoi au devenit sui iuris (ex. fraŃii după moartea tatălui lor) → ei se numesc consangvini, fără să aibă importanŃă dacă au avut aceeaşi mamă sau mame diferite.

–al treilea cerc: cuprinde pe agnaŃii mai îndepărtaŃi, dar care pot dovedi că sigur descind prin bărbaŃi din acelaşi pater familias, că, dacă pater familias ar trăi încă, ei s-ar găsi sub puterea lui (ex. verii primari născuŃi după moartea bunicului). !!! cele trei cercuri ale agnaŃiunii nu sunt fixe, ci mobile, astfel că rudele de sânge de un anumit grad, în funcŃie de împrejurări, se pot afla în oricare categorie de agnaŃi (ex. doi veri primari sunt în primul cerc dacă bunicul lor trăieşte, trec în al doilea cerc dacă devin sui iuris şi fac parte din al treilea cerc dacă se nasc după moartea bunicului) → categoria din care fac parte agnaŃii este important de ştiut deoarece în epoca veche fundamentul moştenirii era agnaŃiunea.

Gentilitatea = dacă agnaŃii care fac parte din al treilea cerc nu mai pot dovedi sigur descendenŃa din acelaşi pater familias, însă totuşi îndeplinesc anumite condiŃii care indică legătura, atunci agnaŃiunea poartă un nume special, gentilitate, iar cei uniŃi prin gentilitate se numesc gentili (poartă acelaşi nume de familie - nomen gentilicium) → gentilii se moşteneau între ei însă numai în lipsa agnaŃilor.

CognaŃiunea = legătura de sânge care uneşte pe toŃi aceia care descind dintr-un strămoş comun, fără a Ńine seamă dacă se găsesc sau nu sub aceeaşi putere → cei uniŃi printr-o asemenea legătură se numesc cognaŃi, în timp ce cei care sunt uniŃi prin legătura agnaŃiunii se numesc agnaŃi.

!!! toŃi agnaŃii sunt în acelaşi timp şi cognaŃi, însă nu toŃi cognaŃii sunt şi agnaŃi (ex. sora trece prin căsătorie sub puterea bărbatului ei şi încetează să mai fie agnată cu fratele ei rămas sub puterea tatălui dar continuă să fie cognată cu el) → există unii cognaŃi care nu sunt rude de sânge: ex. adoptatul este agnat cu membrii noii sale familii, fiind agnat este în acelaşi timp şi cognat (potrivit regulii “toŃi agnaŃii sunt şi cognaŃi”), în ciuda faptului că nu este rudă de sânge (cognaŃiune fictivă) → cu alte cuvinte alături de cognaŃiunea reală exista şi o cognaŃiune fictivă ce are caracterul esenŃial că copilul adoptiv devine cognat numai cu agnaŃii, nu şi cu cognaŃii părintelui adoptiv → dacă toŃi agnaŃii sunt cognaŃi, nu toŃi cognaŃii sunt rude de sânge (cognaŃi fictivi).

AgnaŃiunea este sursa drepturilor între membrii familiei. Rudele de sânge, care în acelaşi timp nu sunt şi rude civile, sunt îndepărtate de la moştenire.

Totuşi încă din dreptul vechi cognaŃiunea a produs un efect juridic → a împiedicat legăturile sexuale dintre cognaŃi.

Prin urmare familia veche romană este caracterizată prin: –puterile exclusive şi nelimitate ale lui pater familias; –rudenia civilă (agnaŃiunea) unica sursă de drepturi.


41

EPOCA CLASICĂ: În dreptul clasic puterile lui pater familias nu mai sunt aceleaşi ca în epoca veche. Mancipium şi manus

dispar. Puterea părintească, dominica potestas sunt slăbite, primind atenuări. In fine, tutela şi curatela, din adevărate puteri asupra bunurilor incapabilului, devin sarcini în interesul aceloraşi incapabili.

AgnaŃiunea, încă de la sfârşitul epocii vechi, nu mai este sursa exclusivă a dreptului → cognaŃiunea începe să fie luată în considerare dându-se atât pe terenul dreptului pretorian, cât şi chiar pe terenul dreptului civil o luptă între elementul vechi (agnaŃiunea) şi elementul nou (cognaŃiunea).

Transformarea familiei romane se explică prin noile condiŃii economice care se formează începând cu sfârşitul epocii vechi → în urma războaielor victorioase, imperiul roman cuprinde Ńinuturi îndepărtate, se dezvoltă un comerŃ intern între Roma şi acele Ńinuturi, comerŃ la care iau o parte activă fii de familie şi sclavii.

Fii de familie, sclavii lipsesc ani de zile departe de şeful familiei, ceea ce dă o independenŃă de fapt, care se traduce în drept prin noi instrumente juridice şi prin implicita atenuare a puterilor lui pater familias.

În fine, aceleaşi cauze duc la dezagregarea vechii familii agnatice (gentilitatea cade în desuetudine), dezagregare care va conduce în materia succesiunilor la necesitatea ocrotirii rudelor de sânge, la început în linie masculină (fie că legătura de agnaŃiune se menŃine sau nu) iar apoi şi a celor în linie feminină. EPOCA POSTCLASICĂ:

În dreptul postclasic familia agnatică suferă din ce în ce mai multe ştirbiri, prin recunoaşterea graduală a cognaŃiunii, astfel că treptat, prin acumulări cantitative, se ajunge la saltul brusc calitativ, la o lege a lui Iustinian prin care agnaŃiunea este definitiv desfiinŃată, luându-i locul cognaŃiunea.

De asemenea puterea părintească din această epocă nu mai este decât o palidă imagine a ceea ce fusese.

DREPTURILE DE FAMILIE: Astăzi se face distincŃie între drepturile de familie şi drepturile patrimoniale (drepturile reale şi personale). Drepturile de familie sunt neapreciabile în bani, nu pot nici să se dobândească, nici să se piardă prin

prescripŃie (trecerea timpului), nu pot fi cedate într-un mod oarecare iar în caz de contestaŃie cu privire la unul din aceste drepturi tranzacŃia (înŃelegerea părŃilor) este interzisă.

Aceste caractere sunt străine drepturilor patrimoniale care sunt apreciabile în bani, pot a se dobândi sau pierde prin prescripŃie, pot fi cedate şi sunt susceptibile de tranzacŃie.

La romani confuzia dintre drepturile de familie şi drepturile patrimoniale este foarte veche → mult timp drepturile de familie au fost cesibile între vii (patria potestas ca şi manus putea fi cedate); aceeaşi confuzie la sancŃiunea procedurală: drepturile de familie, ca şi drepturile reale erau sancŃionate prin vindicationes (revendicări) sau prin interdicte.

PUTEREA PĂRINTEASCĂ (PATRIA POTESTAS) DEFINIłIE:

Patria potestas (puterea părintească) este puterea pe care o exercită pater familias asupra descendenŃilor săi (fii, fiice, nepoŃi sau nepoate din fii, etc.).

Copii născuŃi dintr-o căsătorie, cu sau fără căderea mamei sub puterea bărbatului ei, se aflau sub puterea părintească a tatălui lor dacă acesta era sui iuris, ori a bunicului sau a străbunicului lor în cazul în care tatăl lor era alieni iuris.

TRANSFORMĂRILE PUTERII PĂRINTEŞTI: Epoca veche:

Puterea părintească avea la origine următoarele caractere: –era permanentă: prin urmare filius familias (fiul de familie) oricare ar fi fost vârsta lui şi oricare ar fi fost

situaŃia politică la care ar fi ajuns (chiar dacă ar fi ajuns consul), totuşi rămânea sub patria potestas. –numai pater familias putea să aibă puterea părintească: de aceea Ulpian spune că femeia este “capul şi

sfârşitul familiei sale” → fundamentul rudeniei agnatice fiind supunerea faŃă de aceeaşi putere, femeia, fiind lipsită de puterea părintească, nu poate crea o familie nouă distinctă de cea din care făcea parte (în dreptul clasic femeia dobândeşte însă puterea asupra sclavului şi puterea numită mancipium).

–era nelimitată: puterea părintească în epoca veche nu a avut limite atât relativ la persoane, cât şi la bunuri.

Relativ la persoane: Dreptul de viaŃă şi de moarte: în baza acestui drept tatăl putea să-l pedepsească pe fiu cu închisoarea,

bătaia sau chiar moartea. Dreptul de expoziŃiune (de părăsire): tatăl putea să părăsească pe noul născut pe stradă sau pe un loc

viran → cel expus murea de foame sau de frig, era mâncat de câini sau în cel mai bun caz era luat de altul pentru ca mai târziu să tragă foloase de pe urma lui fie ca sclav, fie, dacă era fată, ca prostituată.

Dreptul de vânzare: tatăl putea să-şi vândă copilul: –dacă era vândut în străinătate copilul devenea sclav; –dacă era vândut pe teritoriul statului roman el cădea numai in mancipio.

Anterior XII T. dreptul tatălui de a-şi vinde copilul era nelimitat, desigur că era vorba de plebeii săraci care, neputându-şi plăti datoriile, vindeau propriul copil creditorului → însă după 5 ani copilul, chiar contra voinŃei creditorului se libera censu, adică prin înscrierea în registrele de recensământ ale populaŃiei (recensământul făcându-se odată la 5 ani) → liberându-se, copilul cădea din nou sub puterea părintească, astfel că putea fi din nou vândut.

XII T. a prevăzut că vânzarea copilului nu mai poate fi făcută decât de 3 ori → legea a limitat astfel la 15 ani posibilitatea creditorului de a trage foloase de pe urma muncii fiilor debitorului (timp de 15 ani însă fiul debitorului putea fi in mancipio, adică în fapt în situaŃia unui sclav) → se putea întâmpla ca creditorul să dezrobească vindicta sau testamento pe fiu înaintea de împlinirea termenului de 5 ani, în acest caz puterea părintească renăştea, fiind doar suspendată după prima şi a doua vânzare → însă după a treia vânzare, când dobânditorul îl dezrobeşte pe fiu, puterea părintească nu mai renaşte, fiind definitiv pierdută.

JurisconsulŃii interpretând literal textul XII T.4.2. (“dacă tatăl a vândut pe fiul său de trei ori, fiul să fie liber de tatăl său”), care vorbea numai de fiu, au spus că numai pentru fiu e nevoie de trei vânzări pentru ca puterea părintească să fie pierdută, pentru fiică şi nepoŃi o singură vânzare fiind suficientă.


42

Deşi în drept puterea părintească era absolută (exceptând limitarea de mai sus), în fapt era îndulcită prin norme extrajudiciare → norme cu caracter sacral (epoca regală):

–sacrificarea bărbatului care-şi vinde soŃia; –interzicerea uciderii copiilor mai mici de 3 ani, cu excepŃia monştrilor (uciderea monştrilor necesita

aprobarea a 5 martori). Ulterior, sub republică, cenzorul era cel care controla pe pater familias pentru a nu fi prea crud faŃă de cei

care se găseau sub puterea lui. Sub imperiu pentru limitarea puterii părinteşti se recurge la legi, limitele de fapt devin limite legale, juridice, ale puterii părinteşti.

Relativ la bunuri: În vechiul drept pater familias e unicul proprietar al bunurilor familiei. Fiul nu poate să aibă bunuri

personale şi ceea ce dobândeşte nu îi aparŃine lui, ci lui pater familias. Fiul, ca şi sclavul, poate să figureze în acte juridice în numele lui pater familias (fiul nu acŃiona ca un reprezentant al tatălui său, deoarece nu avea capacitate, romanii recurgând la ficŃiunea că fiul încheie acte juridice împrumutând personalitatea şefului de familie), însă numai pentru a-i face condiŃia mai bună, adică a-l face proprietar sau creditor, nu şi pentru a-l face debitor. Epoca clasică:

Puterea părintească primeşte limitări atât relativ la persoane, cât şi relativ la bunuri. Relativ la persoane: –tatăl care maltratează pe fiu este obligat să-l emancipeze (Traian); –tatăl care ucisese pe fiu, deşi fusese insultat de el era pedepsit cu deportarea (Hadrian); –vânzarea copiilor nu mai avea loc în practică, tatăl având un alt mijloc de a câştiga de pe urma copiilor:

închirierea serviciilor sale. –fiul poate cere alimente tatălui şi poate să se plângă de el la magistrat; –dreptul de expoziŃiune se menŃine. Relativ la bunuri: –s-a permis fiului de familie, prin derogare de la vechile principii, să dobândească numai pentru el ceea ce

câştiga în calitate de soldat (Augustus) → aceste bunuri proprii ale fiului constituie ceea ce se numeşte peculium castrense (peculiu dobândit în timpul serviciului militar) → bunuri de care fiul putea dispune prin testament, dacă murea fără testament reveneau tatălui;

–se admite că, în anumite cazuri, fiul de familie şi sclavul pot încheia acte juridice în nume propriu, obligându-se nu numai pe ei, dar obligându-l în acelaşi timp şi pe pater familias sau dominus. Epoca postclasică:

Fiul de familie dobândeşte şi dreptul asupra altor bunuri, până când sub Iustinian vechiul principiu este răsturnat, astfel că în principiu bunurile dobândite de fiul de familie sunt ale sale şi numai cu totul excepŃional vor aparŃine lui pater familias.

IZVOARELE PUTERII PĂRINTEŞTI: Prin izvoare ale puteri părinteşti se înŃelege modurile prin care ea poate lua naştere: –un mod natural: căsătoria; –două moduri artificiale: adopŃia şi legitimarea.

STINGEREA PUTERII PĂRINTEŞTI: Puterea părintească se stinge: –prin moartea persoanei aflată sub puterea părintească; –prin moartea lui pater familias care deŃine puterea părintească, fie că persoana alieni iuris devine sui iuris

prin această moarte, fie că se menŃine în aceeaşi situaŃie dar trece sub puterea altui pater familias (nepotul prin moartea bunicului trece sub puterea părintească a tatălui său care a devenit sui iuris şi pater familias);

–prin trecerea copilului sub manus (prin căsătorie), sau sub puterea altuia (prin adopŃie), sau sub mancipium (sunt necesare trei mancipaŃiuni - vânzări – pentru ca puterea părintească să se stingă);

–dacă pater familias sau copilul care se găseşte sub puterea lui pierde unul din elementele personalităŃii (libertatea, cetăŃenia sau drepturile de familie);

–prin emancipare.

CĂSĂTORIA Din cele ce preced am văzut care sunt caracterele familiei romane: în fruntea familiei este pater familias,

care are puteri întinse asupra persoanelor şi asupra bunurilor din familie. Familia se bazează pe rudenia civilă (agnaŃiunea) şi nu pe rudenia de sânge (cognaŃiunea). AgnaŃiunea este caracterizată prin supunerea tuturor rudelor civile unei aceiaşi puteri, putere care la origine purta o denumire unică, dar care mai târziu s-a numit patria potestas (putere părintească) când e vorba de descendenŃi (fii, nepoŃi) şi manus când e vorba de puterea maritală (a bărbatului asupra soŃiei).

Tabloul familiei romane, aşa cum l-am arătat în cele ce preced nu s-a menŃinut în decursul secolelor decât în linii generale, deoarece după cum am arătat mai sus principiile de bază ale vechii familii romane au primit atenuări, atingeri care devin din ce în ce mai numeroase cu cât ne apropiem de sfârşitul statului roman.

Prin urmare familia romană veche prezintă în puritatea lor aceste principii, familia romană clasică prezintă unele abateri de la principiile originare, abateri ce devin şi mai numeroase în dreptul postclasic.

FORME DE CĂSĂTORIE: Romanii în decursul secolelor au cunoscut trei forme de căsătorie:

–căsătoria cu manus: caracterizează epoca veche, în mod excepŃional o întâlnim şi în epoca clasică. –căsătoria fără manus: caracterizează epoca clasică şi epoca postclasică. –concubinatul: formă de căsătorie inferioară, care în dreptul vechi şi cel clasic nu constituie decât o simplă uniune de fapt, corespunzând în mare măsură concubinajului din vremea noastră.

PoziŃia femeii în viaŃa juridică: Femeia romană în viaŃa juridică poate avea mai multe poziŃii: –dacă nu este măritată se găseşte sub puterea părintească a lui pater familias; –dacă şeful familiei ei originare moare, fiica de familie trece sub tutela agnaŃilor; –dacă s-a măritat cu manus se găseşte sub puterea noului pater familias;


43

–dacă s-a măritat fără manus femeia îşi păstrează situaŃia anterioară.

Căsătoria cu manus: Manus este puterea bărbatului asupra soŃiei → dominaŃia bărbatului asupra soŃiei se datorează dorinŃei

bărbatului de a şti cu siguranŃă care sunt copii lui, pentru a-i lăsa moştenitori. În concepŃia vechilor romani nu putea exista căsătorie lipsită de această putere a bărbatului asupra femeii, căci căsătoria avea drept scop ca bărbatul să fie sigur că copii sunt ai lui pentru a-i moşteni bunurile şi numai puterea asupra femeii îi garanta fidelitatea ei.

Prin urmare ideea de căsătorie în Roma veche se confunda cu ideea de putere → modurile de dobândire ale puterii bărbatului asupra femeii sunt în acelaşi timp singurele moduri de a încheia o căsătorie valabilă în cea mai mare parte din epoca veche.

În ordinea vechimii constatăm existenŃa la Roma a trei moduri de a dobândi manus: –confarreatio; –usus; –coemptio.

Confarreatio: Confarreatio este o formă de căsătorie rezervată exclusiv a patricienilor, întrucât necesită îndeplinirea

unor ceremonii religioase de la care plebeii erau excluşi → cu anumite cuvinte se oferea lui Jupiter, în prezenŃa lui pontifex maximus (şeful religiei), a flaminului (preotului) lui Jupiter şi a 10 martori, o pâine făcută dintr-un grâu special care se numea farreus panis, de unde numele de confarreatio. Ofranda pâinii de grâu servea pentru a face divinitatea favorabilă noilor căsătoriŃi → asemenea căsătorie se explică situând-o în cadrul agricol al vechii societăŃi romane, pâinea fiind alimentul principal al populaŃiei → în cursul ceremoniei viitoarea soŃie purta un văl de culoare roşie pe cap, culoarea roşie fiind consacrată lui Marte, zeu nu numai al războiului ci şi al agriculturii.

Plebeii neputând contracta o căsătorie prin confarreatio, câtă vreme acesta a fost singurul mod de a încheia o căsătorie valabilă, trăiau în uniuni de fapt iar copii lor erau bastarzi → în ochii patricienilor uniunile plebeilor erau considerate ca uniunile dintre animale. De aceea, apar cu timpul noi moduri de dobândire de manus şi deci a încheierii căsătoriei.

Usus: Usus consta din coabitarea femeii cu bărbatul timp de un an de zile → la capătul acestui an femeia cădea

sub puterea bărbatului iar căsătoria ipso facto (prin însăşi faptul) avusese loc. În timpul anului de coabitare femeia nu era considerată ca fiind căsătorită, ci ca concubină (acest termen

nefiind corespunzător întru totul noŃiunii moderne) → femeia coabita cu bărbatul în scopul încheierii căsătoriei cu aprobarea tatălui ei sau în lipsa acestuia a tutorelui ei → prin urmare femeia, printr-o coabitare de un an de zile cu un bărbat, devenea soŃia cu manus a acelui bărbat.

Femeia putea însă, prin lipsa a trei nopŃi de la domiciliul bărbatului, să întrerupă acel an necesar lui usus → acest ius trinoctii pare să fi fost o creaŃie a jurisprudenŃei ulterior XII T., necesitată de dorinŃa femeilor de a nu cădea sub manus-ul soŃului.

Coemptio: După XII T. constatăm existenŃa a unui al treilea mod de a dobândi manus, mijloc creat tot pentru plebei

cărora confarreatio, din cauza caracterului ei religios, nu le era accesibilă iar usus necesita o coabitare prealabilă timp de un an de zile.

De aceea a fost nevoie să se creeze un alt mijloc care să permită plebeilor de a dobândi manus şi deci de a încheia o căsătorie imediat, adică fără să mai fie nevoiŃi de a aştepta împlinirea acelui an de coabitare.

Coemptio consta dintr-o mancipaŃiune (autovânzare fictivă - aplicaŃiune a mancipaŃiunii fiduciare ca procedeu ce creare a puterii asupra unei persoane) a femeii către bărbatul ei → mancipaŃiunea, după cum vom vedea mai târziu, este un mijloc de transmitere a proprietăŃii (însă la origine mancipaŃiunea se confundă cu însăşi vânzarea) → modificând cuvintele care trebuiau rostite cu ocazia acestui act, jurisconsulŃii romani au creat o nouă formă de căsătorie cu manus.

Căsătoria fără manus: Formele căsătoriei cu manus care este căsătoria obişnuită în dreptul vechi, se menŃin într-o anumită

măsură şi în epoca clasică (usus dispăruse în sec II; confarreatio dispare la începutul sec. III; coemptio se mai întâlneşte până în sec. IV, însă nu pentru realizarea unei căsătorii, ci ca procedeu de ocolire a unor dispoziŃii legale).

Cauzele căderii în desuetudine a căsătoriei cu manus pe la sfârşitul epocii vechi (în sec. II are loc revoluŃia economică, în urma războaielor victorioase cantităŃi mari de aur sunt aduse la Roma, se naşte dorinŃa femeilor de independenŃă → căsătoria aşa cum era organizată nu le mai ispitea pe femei deoarece trebuiau să treacă in manu mariti - sub puterea bărbatului → femeile preferau să trăiască în uniuni nelegitime, uzând în acest scop de ius trinoctii → aceste cazuri au devenit frecvente în păturile superioare ale societăŃii → urmarea acestor uniuni de fapt a fost scăderea natalităŃii → interesele clasei dominante cereau însă menŃinerea celor care făceau parte din ea şi nu atingerea familiilor: trebuia deci să se găsească o formulă care să împace toate aceste interese contradictorii, adică interesul clasei dominante, împiedicarea uniunilor nelegitime, şi interesul femeilor, să nu mai cadă in manu mariti), au determinat apariŃia unei noi forme de căsătorie, căsătoria fără manus, care în epoca clasică devine forma de căsătorie obişnuită.

În formarea căsătoriei fără manus trebuie să deosebim condiŃii de formă şi de fond:

CondiŃii de formă: Căsătoria fără manus nu cere intervenŃia nici unei autorităŃi religioase sau civile → cere însă un element

extern: instalarea femeii în casa bărbatului, acest element extern care constituie singura condiŃie de formă a căsătoriei fără manus era esenŃial, căci în lipsa femeii nu putea avea loc căsătoria, chiar dacă şi-ar fi dat consimŃământul printr-o scrisoare → însă în lipsa bărbatului căsătoria putea avea loc, dacă soŃia era instalată în casa lui.

Căsătoria fără manus putea să se confunde în practică cu concubinatul, cu uniunea de fapt → de aceea, deşi nu erau obligatorii, de obicei aveau loc anumite acte care serveau tocmai pentru a arăta intenŃia părŃilor


44

de a se trata ca soŃ şi soŃie (ex. petrecere cu ocazia căsătoriei, constituirea unei dote, zestre, celei care se mărita).

Prin urmare, în timp ce căsătoria cu manus necesita anumite forme pentru realizarea ei, în căsătoria fără manus aproape nu existau condiŃii de formă.

CondiŃii de fond: În căsătoria fără manus, ca şi în căsătoria cu manus condiŃiile de fond ale căsătoriei sunt în număr de trei: –conuubium: are două sensuri:

–un sens general: aptitudinea generală de a contracta o căsătorie potrivit lui ius civile (ex. sclavii nu au avut niciodată connubium, dreptul roman nu admitea căsătoria dintre cetăŃeni şi peregrini, afară de cazul când aceştia din urmă ar fi primit connubium prin tratate);

–un sens subiectiv : aptitudinea relativă de a contracta o căsătorie, adică posibilitatea pe care o au două persoane determinate, capabile în mod general de a se căsători, de a contracta o căsătorie între ele → connubium în acest sens implică cunoaşterea unor anumite piedici la căsătorie, piedici constituite de rudenie, de diferenŃa de condiŃie socială şi de lege.

Piedici la căsătorie: –rudenia: nu se face distincŃia între agnaŃiune şi cognaŃiune → în linie directă (adică în ce priveşte

persoanele care descind unele din altele, ascendenŃi şi descendenŃi) rudenia constituie un obstacol la căsătorie oricare ar fi gradul de rudenie; în linie colaterală (adică în ceea ce priveşte persoanele care descind din acelaşi individ, dar nu descind una din cealaltă) rudenia constituie un obstacol la căsătorie numai până la un anumit grad (sub imperiu se admite chiar căsătoria între unchiul din partea tatălui, adică fratele tatălui, şi nepoată).

–alianŃa (affinitas): este legătura care uneşte unul dintre soŃi cu rudele celuilalt soŃ → numai sub principat a devenit piedică la căsătorie, însă numai în linie directă, nu şi în linie colaterală (ex. un fiu dintr-o primă căsătorie nu se putea însura cu a doua soŃie a tatălui său, evident e vorba de situaŃia după moartea tatălui sau divorŃul soŃiei a doua).

–condiŃia socială: căsătoria dintre ingenui, persoanele care nu au fost niciodată sclavi, şi liberŃi, sclavi dezrobiŃi, n-a fost permisă până la Augustus, care a permis-o dorind să încurajeze astfel căsătoriile şi în consecinŃă să crească natalitatea.

–legea: prin diverse dispoziŃii legale s-a interzis căsătoria între diferite persoane (ex. între guvernator şi o femeie din provincia pe care o administrează). –consimŃământul: trebuie făcută distincŃie după cum viitorii soŃi sunt alieni iuris (consimŃământul celor doi

pater familias este necesar oricare ar fi vârsta viitorilor soŃi → în dreptul vechi nu se cerea consimŃământul viitorilor soŃi; în dreptul clasic se cere însă şi consimŃământul viitorilor soŃi împreună cu cel al lui pater familias) sau sui iuris (se cere consimŃământul tutorelui femeii).

–vârsta: la sfârşitul republicii s-a admis că fata devine nubilă (poate procrea) la 12 ani, în ce priveşte băieŃii, deşi era o controversă între jurisconsulŃi, se admitea în general vârsta de 14 ani.

EFECTELE CĂSĂTORIEI CU MANUS: –femeia trece sub puterea soŃului ei iar dacă acesta era alieni iuris trecea sub puterea lui pater familias, fie

că femeia era sui iuris sau alieni iuris; –copiii rezultaŃi din căsătorie trec sub puterea tatălui (iau condiŃia juridică a tatălui lor, se nasc sub puterea

lui şi devin agnaŃii agnaŃilor lui); –bunurile femeii dacă era sui iuris (treceau în totalitatea lor în proprietatea bărbatului), dacă era alieni iuris

(bunurile constituite ca dotă, zestre, treceau în proprietatea bărbatului); –femeia măritată cu manus este în situaŃia unei fiice a bărbatului, loco filiae mariti (bărbatul poate s-o

ucidă, s-o închidă sau s-o vândă ca pe un copil al lui), faŃă de proprii ei copii ea este în situaŃia unei surori, loco sororis;

–femeia devine agnată cu agnaŃii bărbatului şi vine la moştenire în noua familie, dar încetează a mai fi agnată cu familia de origine, faŃă de care rămâne doar cognată.

EFECTELE CĂSĂTORIEI FĂRĂ MANUS: –femeia rămâne în situaŃia juridică pe care o avea înainte de căsătorie (dacă e sui iuris rămâne sub tutelă,

dacă este alieni iuris rămâne sub puterea părintească); –copiii rezultaŃi din căsătorie trec sub puterea tatălui (iau condiŃia juridică a tatălui lor, se nasc sub puterea

lui şi devin agnaŃii agnaŃilor lui); –femeia măritată fără manus faŃă de copii ei şi invers sunt în situaŃia unor străini care aparŃin unor familii

diferite (cu timpul s-a admis un drept de moştenire reciproc între mamă şi copii ei, în calitate de cognaŃi).

DESFACEREA CĂSĂTORIEI: Moduri silite de desfacere a căsătoriei:

–moartea unuia dintre soŃi; –pierderea libertăŃii unuia dintre soŃi; –pierderea cetăŃeniei unuia dintre soŃi.

Moduri voluntare de desfacere a căsătoriei: –căsătoria cu manus: numai bărbatul avea dreptul să divorŃeze. –căsătoria fără manus: prin voinŃa unuia (repudium) sau a ambilor soŃi (divorŃ prin consimŃământ mutual) → dacă unul din soŃi era alieni iuris pater familias putea să-i divorŃeze chiar contra voinŃei lor.

Concubinatul: Timp de secole concubinatul a fost o simplă uniune de fapt. Iustinian a ridicat concubinatul la rangul de

căsătorie dându-i efecte juridice, adică a creat un drept de moştenire faŃă de tatăl lor pentru copii naturali (copii născuŃi în afara căsătoriei fără manus).

Iustinian a dat pentru prima oară un caracter monogam acestor relaŃii, întrucât concubinatul e considerat drept căsătorie inferioară numai dacă bărbatul are o singură concubină → copilul legitim era însă cel conceput în timpul căsătoriei părinŃilor lui, numai din căsătorie (cu sau fără manus) se năştea puterea părintească, nu şi din concubinat.


45

ADOPłIUNEA. LEGITIMAREA. EMANCIPAREA. ADOPłIUNEA:

Puterea părintească poate fi creată pe cale naturală, prin căsătorie, dar şi pe cale artificială, prin adopŃiune (adoptio).

Cuvântul adopŃiune are mai întâi un sens restrâns, indicând actul prin care o persoană alieni iuris este trecută dintr-o familie în alta în calitate de fiu, fiică a acelui pater familias care a adoptat-o. AdopŃia în acest sens de deosebeşte de adrogatio, care indică actul prin care pater familias trece sub puterea unui alt pater familias în calitate de fiu. Într-un sens mai larg adoptio cuprinde nu numai adopŃiunea în sens restrâns, dar şi adrogatio.

InstituŃia adopŃiunii a jucat un rol mult mai mare în lumea romană decât astăzi, căci servea unor interese multiple → adopŃiunea servea lui pater familias să-şi asigure pe cel care va îngriji de bunurile familiei după moartea sa; adopŃiunea a servit şi scopurilor politice în timpul republicii (un patrician putea deveni tribun al plebei dacă era adrogat de un plebeu) şi sub imperiu (pentru a asigura succesiunea la tron, evident nu era suficientă calitatea de fiu pentru a succede la tron).

Deşi între adopŃiune şi adrogaŃiune există deosebiri importante le vom cerceta împreună, semnalând aceste deosebiri la locul potrivit.

CondiŃii de formă: AdrogaŃiunea este cea mai veche dintre formele de adopŃiune, fiind cunoscută în timpul celor XII T. →

adrogaŃiunea se realiza printr-o lege votată de adunarea curiată (numai patricienii puteau face parte din această adunare), legea fiind precedată de o anchetă a pontifilor (colegiul pontifilor cerceta care sunt motivele ce determinau facerea acestui act: trebuiau să vadă de ex. dacă nu cumva prin actul adrogaŃiunii, adrogantul nu urmărea să creeze un moştenitor al bunurilor sale, ci din contră voia să pună mâna pe bunurile celui adrogat).

Încă de la sfârşitul epocii vechi votul poporului devenise iluzoriu pentru că nu se mai întrunea în adunarea curiată care ajunsese să fie compusă doar din cei 30 de lictori, adică din cei care trebuiau să convoace poporul → practic rămăsese determinant în realizarea adrogaŃiunii avizul pontifilor.

Începând cu DiocleŃian adrogaŃiunea îşi schimă formele, ea are loc sub forma unui rescript imperial → controlul adrogaŃiunii îl făcea colegiul pontifilor, împăratul având cuvântul hotărâtor în calitate de pontifex maximus.

AdopŃiunea este, sub aspect formal, un procedeu creat de jurisconsulŃi pentru ca şi plebea să poată să-şi procure fii pe cale artificială. AdrogaŃiunea, având loc prin lege curiată, nu putea fi accesibilă plebeilor, căci membrii curiilor trebuiau să fie membrii ginŃilor, însă doar patricienii aveau ginŃi (populus romanus: 3 triburi → 30 de curii → 300 de ginŃi).

XII T.4.2: “dacă tatăl a vândut pe fiul său de trei ori, fiul să fie liber de tatăl său”. PrudenŃii (jurisconsulŃii) interpretând literal textul citat au spus că numai pentru fiu e nevoie de trei vânzări

pentru ca puterea părintească să fie pierdută, pentru fiică şi nepoŃi fiind suficientă o singură vânzare → aceşti interpreŃi au creat, formal vorbind, pe baza acestui text un nou mod de stabilire a puterii paterne: adopŃiunea.

Actul adopŃiunii se poate descompune în două etape: Etapa I (stingerea puterii paterne): Prin aplicarea textului citat, tatăl mancipează (vinde) pe fiul său de trei ori unei persoane de încredere,

aceasta îl dezrobeşte succesiv de două ori → prin urmare tatăl vinde pe fiu unui terŃ, acesta îl dezrobeşte, fiul cade sub puterea părintească, tatăl îl vinde iarăşi, cumpărătorul îl dezrobeşte, fiul cade sub puterea tatălui, tatăl îl vinde pentru a treia oară. Cu a treia mancipaŃiune puterea părintească este stinsă.

Prin urmare prima etapă a adopŃiei cuprinde trei vânzări (mancipaŃiuni) şi două dezrobiri, adică în total cinci operaŃiuni juridice. Cele trei mancipaŃiuni (vânzări) ale fiului nu sunt serioase, ci numai de formă pentru realizarea actului.

Etapa II (proces fictiv): Cumpărătorul care primeşte pentru a treia oară pe fiu sub puterea sa (mancipium) nu mai procedează la

dezrobire cum a făcut de două ori. Apare un al treilea personaj, adoptantul, care împreună cu cumpărătorul şi cu copilul se prezintă în faŃa

magistratului. Ajuns aici adoptantul (reclamant fictiv) afirmă că copilul este al lui potrivit dreptului quiriŃilor (al cetăŃenilor

romani), cumpărătorul nu îl contrazice, cedit in iure (renunŃă în faŃa magistratului), magistratul ia act de această situaŃie prin rostirea cuvântului addico → acest procedeu juridic se numeşte cessio in iure (renunŃare în faŃa magistratului), procedeu ce are aplicaŃiuni în mai multe materii ale dreptului roman.

Pentru fiice, nepoŃi şi nepoate o singură mancipaŃiune (vânzare) urmată de renunŃarea în faŃa magistratului (in iure cessio) era suficientă potrivit interpretării date de către jurisconsulŃi XII T.4.2.

Iustinian a înlocuit aceste forme printr-o declaraŃie a celor doi patres familias (cel care adoptă şi cel acre dă copilul în adopŃiune) înaintea magistratului.

CondiŃii de fond: –adoptantul sau adrogantul trebuie să fie pater familias → prin aceste acte ia naştere puterea părintească; –consimŃământul adoptantului sau adrogantului; –consimŃământul lui pater familias al adoptantului/consimŃământul adrogatului; –între adoptat/adrogat şi adoptant/adrogant se cere o diferenŃă de vârstă de 18 ani, deoarece romanii

considerau că adopŃiunea imită natura;

Efecte: Adoptatul/adrogatul iese din familia sa originară şi trece în familia adoptantului/adrogantului:

–cade sub puterea părintească a adoptantului; –ia numele şi prenumele adoptantului; –devine agant cu agnaŃii adoptantului; –devine cognatul agnaŃilor adoptantului (cognat fictiv), însă nu şi cognat cu simplii cognaŃi (care nu sunt agnaŃi) ai adoptantului; –legăturile agnatice cu vechea familie încetează, legăturile cognatice se menŃin → pierde drepturile succesorale în vechea familie, obŃinând aceleaşi drepturi în noua familie;


46

–copiii adoptatului (anteriori adopŃiunii) rămân în familia originară, copiii adrogatului (anteriori adrogaŃiunii) trec sub puterea părintească a adrogantului; –bunurile adrogantului devin proprietatea adrogantului, căci el este considerat ca şi un fiu (în măsura în care s-a admis ca fiii de familie să aibă bunuri proprii, în aceeaşi măsură bunurile adrogatului n-au mai devenit proprietatea adrogantului).

LEGITIMAREA: Legitimarea, procedeu artificial de creare a puterii părinteşti, este instituŃia datorită cărei copiii naturali,

adică copii născuŃi în afara căsătoriei, pot fi asimilaŃi celor legitimi. Legitimarea poate avea loc sub trei forme: Legitimarea prin oblaŃiune la curie (ofertă făcută senatului municipal): Tatăl natural poate legitima pe copilul său dacă îl face decurion şi îi atribuie o anumită suprafaŃă de

pământ. Originea legitimării (sec. IV) nu trebuie căutată în mila faŃă de copiii naturali, în dorinŃa de a li se face o

situaŃie mai bună. Decurionii erau membrii senatului municipal, fiind răspunzători pentru încasarea impozitelor, de aceea procedau cu multă cruzime faŃă de contribuabili → când contribuabilii nu au mai putut plăti, statul a procedat cu aceeaşi cruzime faŃă de decurioni, dintre care mulŃi fugeau în pustietăŃi (decurionii răspundeau cu bunurile proprii dacă nu reuşeau să adune suma stabilită), astfel că romanii evitau să intre în rândurile senatului municipal.

Legitimarea prin căsătorie subsecventă: Constantin cel Mare (începutul sec. IV) a permis concubinilor să legitimeze pe copii lor dacă se

căsătoresc → se referea numai la cazurile deja existente, la cazurile când există deja copii născuŃi din uniunile de fapt.

Anastase (sec. VI) a făcut din această instituŃie cu caracter temporar o instituŃie permanentă, aplicându-se şi la viitor.

Legitimarea prin rescript imperial: Este o completare a celei precedente, fiind creată de Iustinian pentru cazul când legitimarea prin căsătorie

subsecventă era imposibilă (ex. femeia a murit sau s-a măritat cu altul). Efecte: –efecte depline nu au decât ultimele două forme de legitimări: copilul este asimilat în totul celui legitim; –legitimarea prin oblaŃiune la curie îl asimilează pe copilul natural celui legitim numai în raporturile cu tatăl său, nu şi cu familia acestuia.

EMANCIPAREA: Emanciparea este o instituŃie apărută la finele epocii vechi, atunci când necesităŃile vieŃii economice au

cerut mai multă independenŃă dată fiilor de familie pentru realizarea operaŃiunilor comerciale la care luau parte.

Dezvoltarea vieŃii economice în urma cuceririlor Romei a făcut necesară mărirea capacităŃii juridice a fiului (în epoca veche, indiferent de vârsta pe care o avea şi indiferent de poziŃia pe care o ocupa în viaŃa publică, fiul de familie nu putea să încheie acte juridice de drept privat în nume propriu), astfel că jurisconsulŃii au trebuit să creeze, formal vorbind, un instrument prin care copilul din alieni iuris să devină sui iuris → acest instrument juridic a fost emanciparea.

Cum vechiul drept nu cunoaşte un procedeu direct pentru realizarea adopŃiunii, tot aşa nu cunoaşte un procedeu direct pentru realizarea emancipării → ca şi în cazul adopŃiunii jurisconsulŃii au creat emanciparea pe baza celebrei reguli din XII T.4.2.

Ca şi la adopŃiune întâlnim la emancipare două etape: Etapa I (stingerea puterii paterne): tatăl mancipează (vinde) pe fiul său de trei ori unei persoane de

încredere, aceasta îl dezrobeşte vindicta succesiv de două ori → cu a treia mancipaŃiune puterea părintească este stinsă → prima etapă a emancipării cuprinde trei vânzări (mancipaŃiuni) şi două dezrobiri vindicta, adică în total cinci operaŃiuni juridice → cele trei mancipaŃiuni (vânzări) ale fiului nu sunt serioase, ci numai de formă pentru realizarea actului → pentru alŃi descendenŃi decât fiul o singură mancipaŃiune era suficientă pentru stingerea puterii părinteşti.

Etapa II: dezrobirea vindicta a persoanei mancipate → dacă cumpărătorul îl dezrobeşte a treia oară pe fiu, acesta nu mai cade sub puterea părintească, ci devine sui iuris, fiul este emancipat, adică scos de sub mancipium, puterea cumpărătorului (deci cuvântul modern de emancipare vine de la scoatere de sub mancipium).

Emanciparea continuă să se realizeze în acest mod în toată epoca clasică. În epoca postclasică s-a permis ca emanciparea să aibă loc prin rescript imperial, numai atunci când copilul este absent. Iustinian, ca o consecinŃă a faptului că mancipaŃiunea a dispărut din dreptul roman, a cerut pentru realizarea emancipării o simplă declaraŃie a părintelui în faŃa magistratului.

Efecte: –emancipatul devine persoană sui iuris şi putea încheia acte juridice în nume propriu; –încetarea legăturilor agnatice cu familia de origine (legăturile de sânge se menŃineau) → pierderea drepturilor succesorale civile în familia de origine → în epoca clasică şi postclasică pe măsura recunoaşterii efectelor juridice relativ la cognaŃiune fiul emancipat îşi recapătă drepturile de moştenire la averea rudelor sale în calitatea de cognat; –pe măsură ce s-a admis că copilul sub putere poate dobândi anumite bunuri, i s-a permis să păstreze aceste bunuri în caz de emancipare.

CAPITIS DEMINUTIO Dacă prin caput romanii înŃelegeau personalitatea, capacitatea juridică, prin capitis deminutio (desfiinŃarea

personalităŃii) ei înŃelegeau pierderea uneia sau tuturor celor trei elemente ale personalităŃii (cetăŃenie, libertate, drepturi de familie). Din acest punct de vedere romanii distingeau trei feluri de capitis deminutiones:

Capitis deminutio maxima (pierderea maximă a capacităŃii juridice): înseamnă pierderea tuturor acestor trei elemente (ex. cetăŃeanul devin sclav).

Capitis deminotio media (pierderea medie a capacităŃii juridice): înseamnă pierderea dreptului de cetăŃenie (ex. cetăŃeanul devine latin sau peregrin, însă nu-şi pierde libertatea).


47

Capitis deminutio minima (pierderea minimă a capacităŃii juridice): înseamnă stingerea drepturilor de familie (ex. adoptatul pierdea drepturile sale în familia originară).

Prin urmare din cele de mai sus rezultă că capitis deminutio înseamnă stingerea, dispariŃia unuia sau tuturor elementelor care formează personalitatea → minuere nu înseamnă a micşora, ci a desfiinŃa, a nimici → capitis deminutio înseamnă deci stingerea personalităŃii civile.

E drept că în unele cazuri individul poate să dobândească o personalitate nouă, dar ceea ce interesează, ceea ce este esenŃial e faptul că veche personalitate se stinge, dispare.

Astfel, deşi adoptatul dobândeşte drepturi noi în familia în care intră, totuşi el suferă o capitis deminutio deoarece legăturile de sale rudenie agnatică cu veche familie au dispărut.

Emancipatul nu îşi micşorează personalitatea prin emancipare, din contră şi-o măreşte (din persoană alieni iuris devine sui iuris), situaŃia lui devine mai bună, totuşi el a suferit o capitis deminutio pentru că legăturile agnatice cu veche familie s-au stins. De aceea jurisconsulŃii compară capitis deminutio cu moartea.

Pe altă parte chiar dacă individul dobândeşte o noua stare civilă, totuşi nu există o capitis deminutio câtă vreme n-a avut o personalitate anterioară sau a avut, dar aceasta nu s-a schimbat (ex. libertul nu suferă o capitis deminutio, căci dacă dobândeşte o personalitate, nu pierde pe alta întrucât ca sclav nu a avut personalitate; copilul care devine sui iuris prin moartea lui pater familias nu suferă o capitis deminutio pentru că nu iese din familia sa şi deci nu i se rup legăturile agnatice cu vechea sa familie).

E drept că în ultimă analiză individul care suferă o capitis deminutio, în realitate uneori nu face decât să-şi schimbe personalitatea (capacitatea sa juridică rămâne aceeaşi), astfel copilul adoptat schimbă numai familia → de aceea jurisconsulŃii spun că uneori capitis deminutio este o schimbare de personalitate → însă această schimbare de personalitate nu este decât o consecinŃă a lui capitis deminutio, ceea ce este esenŃial este stingerea, desfiinŃarea personalităŃii iniŃiale într-unul sau în toate elementele sale.

CAZURI CÂND SE ADUCE ATINGERE ONORABILITĂłII UNUI INDIVID: În afară de cazurile când unul din elementele personalităŃii sau toate elementele ei se schimbă fie prin

desfiinŃare, fie prin înlocuirea lor cu alte drepturi, există şi cazuri când se aduce atingere onorabilităŃii unui individ, însă fără să se schimbe ceva în elementele personalităŃii:

–intestabilitatea: incapacitatea de a fi martor sau de a recurge la martori, decădere destul de gravă când ne gândim că multe acte erau orale şi deci necesitau prezenŃa martorilor fie ca mijloc de dovadă, fie ca element esenŃial al actului.

–infamia: situaŃia celor care fiind consideraŃi nedemni au suferit unele decăderi (ex. luarea dreptului de a alege şi de a fi ales magistrat; incapacitatea de a pleda pentru altul în justiŃie sau de a se face reprezentat în justiŃie).

–turpitudinea: situaŃie de desconsiderare care în fapt atinge pe cineva → anumite persoane deşi nu erau infame, totuşi nu erau privite ca deplin onorabile.

PERSOANA JURIDICĂ În afară de persoanele fizice, dreptul roman cunoaşte şi ceea ce se numeşte persoana morală sau

juridică. Persoană morală sau juridică = un grup de persoane (o colectivitate) care este subiect de drept (are

capacitate juridică) deosebit de fiecare individ în parte, având deci un patrimoniu, putând dobândi drepturi şi asumându-şi obligaŃii independent de membrii grupului → e de remarcat că aveau chiar un drept de patronat asupra dezrobiŃilor lor.

Pentru a desemna astfel de grupare de persoane, romaniştii întrebuinŃează o expresie neromană, universitates personarum → romanii le numeau corpora sau universitates (în dreptul roman nu a existat termenul de persoană juridică).

Persoanele juridice sunt de două feluri: –de drept public: ex. statul (cea mai veche persoană juridică), coloniile, municipiile; –de drept privat: ex. corporaŃiile (collegia), societăŃile de meseriaşi (collegia fabrorum), asociaŃiile de

oameni săraci (collegia tenuiorum). Tot ca asociaŃii de drept public sunt considerate acele asociaŃii, deşi particulare, dar care au un scop legat

de interesele statului → ex. societates publicanorum (societăŃile arendaşilor de impozite → strângerea impozitelor statului).

La început, aceste asociaŃii se formau prin simpla manifestare de voinŃă a membrilor componenŃi, fără vreun amestec din partea statului.

Caesar a dizolvat toate persoanele juridice de drept privat, cu excepŃia celor care datau din epoca foarte veche, iar Augustus a supus orice asociaŃie aprobării prealabile a senatului → restricŃii impuse întrucât unele asociaŃii urmăreau scopuri politice.

TUTELA ŞI CURATELA INCAPACITATEA DE FAPT.

Dacă prin capacitate de drept sau personalitate se înŃelege întrunirea celor trei elemente de care am vorbit, prin capacitate de fapt se înŃelege aptitudinea unei persoane de a-şi da seama de consecinŃa actelor ei.

Prin urmare incapabilii de fapt vor fi aceia care, deşi n-au suferit vreo atingere a personalităŃii sau capacităŃii lor de drept, nu-şi dau seama de actele lor fie din cauza alterării facultăŃilor lor mintale, fie din cauza vârstei lor, fie din cauza unei slăbiciuni a minŃii pe care romanii în mod cu totul artificial o atribuiau femeii, dar mai justificat prodigului, adică celui care-şi risipeşte averea.

Incapacitatea de fapt nu era aceeaşi în toate cazurile: –uneori incapacitatea de fapt era absolută (incapabilul neputând face nici un act, ex. nebunul sau copilul

care nu poate vorbi încă corect, infans - în epoca veche şi în cea clasică nu se stabilise o anumită vârstă, doar în epoca post clasică s-a stabilit vârsta de 7 ani ca termen al stării lui infans);

–alteori incapacitatea de fapt era relativă (cuprinde toate acele persoane care pot încheia acte prin care-şi fac condiŃia mai bună, ex. dobândesc un drept de proprietate asupra unui lucru, dar nu pot să-şi facă condiŃia mai rea, ex. nu pot să se oblige la plata unei sume de bani – totuşi şi aceste persoane pot să se oblige prind delictele lor, ex. prodigii, interzişii, femeile în dreptul vechi, minorii de 25 de ani în dreptul postclasic când curatela minorilor devine generală şi permanentă).


48

CATEGORII DE TUTELĂ. Tutela, din punct de vedere al modului cum era deferită, putea fi legitimă, testamentară şi dativă; din punct

de vedere al persoanelor puse sub tutelă, tutela era de două feluri: tutela impuberului sui iuris şi tutela femeii sui iuris.

Tutela legitimă: tutela pe care XII T., consfinŃind o veche cutumă (obicei), o acordă agnaŃilor, moştenitorilor prezumtivi (desemnaŃi dinainte prin rudenie) şi incapabilului.

Tutela testamentară: pater familias putea prin testament să indice un tutore pentru copilul său impuber, devenit în mod necesar sui iuris prin moartea sa, ca şi pentru soŃia sa (XII T.5.3.).

Tutela dativă: tutela deferită (atribuită) de magistrat, la origine pretorul împreună cu reprezentanŃii plebei (tribunii plebei).

Tutela impuberului sui iuris: prin impuber se înŃelege copilul care nu a împlinit încă în general 14 ani, dacă tatăl, bunicul, străbunicul sunt morŃi, copilul este sui iuris, fiind sui iuris şi impuber este pus sub tutelă → dacă ar fi fost alieni iuris nu era nevoie de tutelă, căci persoanele alieni iuris se găsesc sub puterea şefului familiei.

Tutela femeii sui iuris: femeia sui iuris cădea sub tutela perpetuă a agnaŃilor → deşi o persoană se numeşte sui iuris atunci când nu se găseşte sub puterea nimănui, femeia, deşi sui iuris, cădea sub tutela agnaŃilor care la origine era o adevărată putere.

CATEGORII DE CURATELE. Curatela putea fi instituită în numeroase cazuri, însă trei sunt curatelele mai importante: curatela

nebunului, curatela prodigului (risipitorului) şi curatela minorului de 25 de ani. Curatela nebunului: nebunul este indicat în XII T.5.7a. prin expresia de furiosus (prin furiosus nu trebuie

să înŃelegem pe nebunul furios → în realitate furiosus este nebunul obişnuit, fie că e liniştit sau nu), explicarea denumirii furiosus dată nebunului este de natură istorică, neavând nici o legătură cu starea sa furioasă → în Roma veche se credea că nebunul este un individ pe care a pus stăpânire un zeu pentru a-l pedepsi pentru vreo jignire ce i-a adus, în consecinŃă nebunia era tratată prin sacrificii aduse zeilor pentru a-l ierta pe nebun, de aceea nebunii erau consideraŃi de mai multe feluri după numele divinităŃii care pusese stăpânire pe ei.

Curatela prodigului: XII T.5.7b. prevede că prodigii, adică risipitorii, să fie puşi sub curatela agnaŃilor. Curatela minorului de 25 de ani: legea Plaetoria (sec. II î.e.n.) a permis pretorului să numească

minorului, adică puberului între 14-25 de ani, un curator în două cazuri, ulterior curatela s-a generalizat.

ORIGINEA TUTELEI ŞI CURATELEI. Ne-am face o idee greşită dacă ne-am închipui că romanii au creat, formal vorbind, instituŃii pentru

protecŃia incapabilului de fapt sui iuris. Ceea ce îi interesa pe romani nu era soarta individului şi necesitatea unor anumite îngrijiri din cauza stării sale, de ex. din cauza nebuniei, ci interesul lor purta asupra bunurilor incapabilului → de aceea instituŃiile create pentru a remedia incapacitatea de fapt (tutela şi curatela) nu sunt în interesul individului, ci în interesul familiei lui civile, în interesul agnaŃilor, care fiind în acelaşi şi succesori (moştenitori) legali ai incapabililor îşi vedeau interese periclitate prin starea incapabilului.

Dovezi: •Un text din XII T.5.3. face legătura expresă între tutelă şi interesul agnaŃilor: “cum a dispus prin testament în

privinŃa averii sale [şi cu privire la tutela patrimoniului său], astfel să fie dreptul” → la origine prin tutelă nu se avea în vedere protecŃia persoanelor, ci a bunurilor pentru ca moştenitorii eventuali să nu fie frustraŃi de drepturile lor succesorale; într-un alt text apare expresia “să fie ocrotite bunurile” pentru a nu fi risipite.

•Chiar dacă agnatul era nebun sau impuber, el îşi păstra dreptul la tutela legitimă, o dovadă mai mult că tutela nu era în interesul incapabilului, ci în interesul rudelor sale civile.

Fundamentul economic al tutelei şi interesele care au determinat apariŃia acestei instituŃii sunt foarte bine dovedite în cazul tutelei legitime, deoarece tutela aparŃinea în acest caz chiar celor care trebuiau să moştenească şi în chiar ordinea devoluŃiunii succesorale (a transmiterii moştenirii): agnatus proximus (agnatul cel mai apropiat, ex. fratele), apoi gentiles (gentilii) → evident că de prima clasă de moştenitori (sui heredes) nu poate fi vorba, căci impuberul nu avea descendenŃi iar femeia neavând patria potestas nu putea avea persoane sub această putere. De asemenea nu pot fi chemate la tutelă, deşi au un drept de succesiune, femeile deoarece ele însele sunt puse sub tutelă perpetuă.

Invers, dreptul de tutelă nu există acolo unde nu există drept de succesiune → cognaŃiunea, rudenia de sânge, nu deschide un drept la tutelă.

•Când o persoană nu primise prin testament tutore şi nu avea agnaŃi, ea nu avea nici tutore, indiferent de faptul că era la o vârstă când era necesară protecŃia unei alte persoane.

•Femeia sui iuris cădea sub tutela perpetuă a agnaŃilor, motivându-se această tutelă prin slăbiciunea intelectuală a femeii . în realitate tutela femeii nu era decât realizarea cea mai desăvârşită a intereselor economice ale agnaŃilor, agnaŃii, fiind în acelaşi timp succesori ai femeii, graŃie tutelei împiedicau înstrăinarea bunurilor de către femeie.

Însă mai mult decât interesele agnaŃilor, interesul general al clasei dominante cerea ca bunurile să rămână în familie, pentru ca familiile care formau păturile superioare ale clasei dominante să nu piardă baza lor economică şi în consecinŃă să nu mai poată să îndeplinească rolul lor în viaŃa politică.

Cu atât mai mult s-a putut realiza acest scop cu cât, după cum vom vedea, proprietatea la început nu a fost individuală, ci colectivă aparŃinând gentililor. Mai târziu, când apare dreptul pentru persoanele sui iuris să dispună de bunurile lor, se păstrează un drept de succesiune (moştenire) în favoarea rudelor civile (agnaŃi şi gentili) care capătă în acelaşi timp şi posibilitatea de a împiedica, în anumite cazuri, pe o persoană sui iuris de a dispune de bunuri în paguba familiei civile.

TRANSFORMĂRILE TUTELEI ŞI CURATELEI. Tutela şi curatela nu s-au născut ca instituŃii de protecŃie a incapabililor ci, după cum am arătat mai sus,

pentru a slavgarda interesele rudelor civile şi în ultimă analiză interesele clasei dominante. Deci tutela ca şi curatela nu erau, la origine, instituŃii de protecŃie a incapabilului, ci un mijloc de protejare a

intereselor agnaŃilor → tutela şi curatela erau la origine puteri în favoarea agnaŃilor: –de aceea în foarte vechiul drept roman tutela era trecută în expresia generală manus, ca şi celelalte puteri;


49

–caracterul originar de putere al curatelei rezultă din însăşi textul XII T.5.7a., care o numeşte potestas; –în acelaşi sens pledează şi faptul că termenul de curatelă este luat din dreptul public unde desemnează o magistratură cu caracter excepŃional; –numai prin faptul că la origine tutela era o potestas se explică de ce textele din epoca clasică întrebuinŃează relativ la tutori expresia vice sau loco dominorum (în locul sau în situaŃia de proprietari sau stăpâni), vestigiu al dreptului de proprietate complet pe care-l avusese tutorul mai înainte asupra bunurilor incapabilului. Din caracterul de putere al tutelei rezultă următoarele consecinŃe în ceea ce priveşte tutela legitimă: –tutela legitimă poate să aparŃină unui impuber, unui surd, unui mut; –tutela legitimă poate fi cedată de acela care o deŃine. În epoca clasică caracterul tutelei şi curatelei se schimbă devenind instituŃii de protecŃie ale incapabililor şi

începutul acestei transformări a avut loc chiar de pe la sfârşitul republicii, când întâlnim cele două concepte în opoziŃie (putere↔protecŃie) → jurisconsultul Servius Sulpicius, prieten cu Cicero, de fineşte tutela: “o forŃă sau putere asupra unei persoane libere pentru a proteja pe acela care din cauza vârstei sale nu poate să se apere singur”.

În cele din urmă noua concepŃie se impune faŃă de cea veche care dispare. Tutela şi curatela din potestas (putere) în favoarea agnaŃilor devine cu timpul onus (sarcină) în interesul incapabilului.

Germenul viitorului caracter al tutelei şi curatelei apare încă de la sfârşitul epocii vechi prin legea Atilia şi prin legea Plaetoria.

Legea Atilia (sec. II î.e.n.): a permis pentru Roma şi Italia ca magistratul să numească un tutore celor care nu aveau din lipsă de agnaŃi (tutore legitim) şi pentru că tatăl lor nu le numise unul prin testament (tutore testamentar), deşi erau la o vârstă când aveau nevoie de un tutore.

Această tutelă numită dativă, fiind deferită de magistrat, este o instituŃie născută pentru a servi interesele speciale ale plebei, căci îndeosebi impuberii plebeieni erau ameninŃaŃi să rămână fără tutore, căci plebeii nu aveau gentiles (gentili) → astfel se explică că numirea tutorilor a fost încredinŃată la origine pretorului împreună cu reprezentanŃii plebei, tribunii.

Prin urmare legea Atilia consacră încă din epoca veche noul caracter al tutelei, caracter de instituŃie de protecŃia a incapabilului, caracter care se va generaliza în epoca clasică.

Legea Plaetoria (sec. II î.e.n.): a permis pretorului să numească minorului de 25 de ani un curator în două cazuri: dacă îşi risipea bunurile sau dacă era nebun.

Desigur că era deja prevăzută în XII T. o curatelă a nebunului şi a prodigului, însă această curatelă era în interesul rudelor agnatice şi prin urmare nu exista când prodigul nu avea rude sau nebunul nu avea bunuri.

Această curatelă a prodigului şi nebunului minor de 25 de ani se justifică prin ideea de protecŃie a incapabilului, ca şi în cazul legii Atilia, germenul viitorului caracter al curatelei apare în epoca veche atunci când curatela era în interesul agnaŃilor. Legea Plaetoria ca şi legea Atilia consacră un principiu nou în contradicŃie cu sistemul de drept al epocii vechi, făcând începutul unei evoluŃii care nu se va termina decât în epoca postclasică.

• • • Transformările caracterului tutelei şi curatelei se explică prin revoluŃia economică din sec. II î.e.n.. Veche

organizaŃie agnatică se destramă. Familia agnatică se baza pe puterea suverană a lui pater familias , putere determinată de economia agricolă a vechii Rome care cerea supunerea tuturor membrilor familiei în vederea muncii pământului. ComerŃul a avut ca urmare ca membrii familiei să trăiască despărŃiŃi iar munca câmpului era asigurată prin numeroşii sclavi, prizonieri luaŃi în urma războiului. Puterea absolută a lui pater familias nu mai era necesară.

Pe de altă parte ginŃile reprezintă organizaŃia patriciană care-şi pierduse încă din epoca veche puterea politică. Asigurarea drepturilor gentililor nu mai prezenta interes atunci când pe ruinele patriciatului se ridică alte pături superioare ale societăŃii romane, când nobilii şi cavalerii dobândesc puterea politică.

Tutela şi curatela ar fi trebuit deci să dispară odată cu decăderea ginŃilor, căci ele erau instituŃii create în folosul acestora. Dacă totuşi se menŃin aceasta se datorează faptului că şi-au transformat caracterul şi din instituŃii create în folosul rudelor civile au ajuns instituŃii de protecŃie a incapabilului.

Însă mai presus de interesele incapabililor se are de această dată în vedere interesele generale ale statului. Atunci când ginŃile, în cadrul noilor condiŃii economice, sunt pe cale de dispariŃie, copiii rămaşi fără tutori, nebunii rămaşi fără curator - din lipsă de agnaŃi - ar fi constituit un element de dezordine pentru ordinea socială stabilită. De asemenea nu trebuie să neglijăm faptul că plebeii, neavând ginŃi, în lipsa unui tutore testamentar erau expuşi să nu aibă tutori.

Pe de altă parte interesele noilor pături superioare ale clasei dominante, nobilii şi cavalerii, cereau ca bunurile să rămână în familie pentru ca acestea să-şi poată menŃine rolul lor politic. Acelaşi interes l-am văzut şi în trecut. Însă în deosebire de trecut, interesul clasei dominante se realizează direct în persoana incapabilului şi nu indirect prin familia lui civilă → raportul, legătura dintre dreptul de moştenire şi sarcina tutelei se menŃine fiind concretizat în principiul “cui îi revine emolumentul [profitul] unei succesiuni trebuie să-i revină şi sarcina tutelei” → interesele moştenitorilor sunt strâns legate de sarcina tutelei (ex. ).

Iată pentru ce tutorele la romani, chiar când tutela a devenit o sarcină în interesul incapabilului, era considerat mai curând un administrator al bunurilor incapabilului, supravegherea sau educaŃia incapabilului fiind încredinŃate uneori unei alte persoane (mama, bunica) → tutorele nu trebuia să aibă grijă de persoana pupilului (impuberului), ci menirea sa era de a completa personalitatea (capacitatea juridică) a impuberului şi de a-i administra totalitatea patrimoniului (averii) sale.

• • • PROCEDEE DE ADMINISTRARE A TUTELEI:

Negotiorum gestio (gestiunea de afaceri): constă în faptul că tutorele putea face orice acte cu privire la averea pupilului (celui pus sub tutelă). Tutorele însă nu reprezenta pe pupil, ci încheia actele în nume propriu, astfel că actele pe care le încheia îşi produceau efectele în persoana sa, adică devenea proprietar, creditor sau debitor cu privire la bunurile pupilului → în sens roman administrarea implică chiar acte de înstrăinare a bunurilor.

Auctoritatis interpositio (acordarea de auctoritas): auctoritas nu este nici autorizare prealabilă a actului făcut de pupil, nici o confirmare posterioară a acestui act, ci constă pur şi simplu în faptul că tutorele asistă la


50

actul încheiat cu pupilul. Prin urmare în acest din urmă caz , actul este încheiat de pupil, însă în prezenŃa tutorelui, efectele actelor producându-se asupra pupilului.

COMPARAłIE ÎNTRE TUTELĂ ŞI CURATELĂ. Deosebiri: –tutela ia fiinŃă în cazul în care slăbiciunea minŃii incapabilului este datorată unei cauze normale,

obişnuite, ca vârsta sau chiar sexul după romani, şi ca atare era limitată la aceste două cazuri, pe când curatela lua fiinŃă în cazul unor incapacităŃi accidentale, anormale, care în mod obişnuit nu trebuie să se producă, ca de pildă nebunia;

–de aceea pe când numărul curatelelor este mare, potrivit cu anomaliile care îi dau naştere, numărul tutelelor a fost totdeauna limitat la două (impuberul sui iuris şi femeia sui iuris);

–tutorele a avut ambele procedee de administrare, în timp ce curatorul un singur procedeu (gestiunea de afaceri);

–tutela poate fi legitimă, dativă sau testamentară, în timp ce curatela nu poate fi decât legitimă sau dativă (dacă pater familias numea prin testament un curator persoanei sub putere, pretorul confirma alegerea lui pater familias, însă era vorba de o curatelă dativă);

–obligaŃiile născute din tutelă: sunt sancŃionate cu acŃiuni speciale → în dreptul clasic reglarea de conturi (socoteli) între tutore şi pupil este asigurată de o acŃiune specială, actio tutelae (acŃiunea tutelei) care avea un dublu scop:

–servea pupilului pentru a cere tutorelui să-i transfere valorile dobândite de el în contul său, în care caz actio tutelae se numeşte directa (acŃiunea directă a tutelei); –servea tutorelui pentru a cere fostului pupil să-l despăgubească pentru cheltuielile făcute de el pentru pupil în timpul tutelei, în care caz actio tutelae se numea contraria (acŃiunea contrară a tutelei).

–obligaŃiile născute din curatelă: nu sunt sancŃionate cu acŃiuni speciale → incapabilul are contra curatorului său actio negotiorum gestorum directa (acŃiunea directă relativă la gestiunea de afaceri) iar curatorul are contra incapabilului actio negotiorum gestorum contraria (acŃiunea contrară relativă la gestiunea de afaceri).

Asemănări: –ambele au avut o evoluŃie identică → din adevărate puteri asupra incapabilului au devenit instituŃii de

protecŃia ale incapabililor; –în ambele cazuri ideea de protecŃie a incapabilului apare pe la sfârşitul epocii vechi → legea Atilia, pentru

tutelă, şi legea Pleaetoria, pentru curatelă, consacră un principiu nou în contradicŃie cu sistemul de drept al epocii vechi, făcând începutul unei lungi evoluŃii care cuprinde celelalte două epoci;

–cauzele de incapacitate de a fi tutore sau curator sunt aceleaşi (ex. sclavia, lipsei cetăŃeniei romane); –scuzele la tutelă şi curatelă sunt aceleaşi (ex. numărul mare al copiilor, absenŃa în interesul statului); –cauzele de destituire ca suspecŃi (necinstiŃi) sunt aceleaşi; –cauzele de excludere de la tutelă şi curatelă sunt aceleaşi (ex. debitorii sau creditorii incapabilului).


51

BUNURILE CONSIDERAłII GENERALE:

Bunurile sunt lucrurile care pot deveni proprietatea cuiva. De pildă marea este un lucru, pentru că există în natură, dar nu este un bun căci nu poate deveni proprietatea cuiva. Bunurile sunt deci lucruri care au caracter special. NoŃiunea “bunului” intrând în sfera noŃiunii de “lucru” se obişnuieşte a se face clasificarea lucrurilor şi nu a bunurilor, Ńinându-se seama de faptul că dacă orice bun este şi un lucru nu orice lucru este şi un bun.

PATRIMONIUL: DefiniŃie: Prin patrimoniu se înŃelege totalitatea drepturilor, datoriilor şi sarcinilor unei persoane susceptibile de o

valoare pecuniară. Romanii înŃelegeau prin sarcini în special impozitele. Sarcinile grevau (apăsau) activul ca şi datoriile, dar romanii nu le considerau ca un element distinct al patrimoniului. Prin urmare elementele care compun patrimoniul sunt: drepturile reale şi drepturile de creanŃă.

DefiniŃia de mai sus nu e romană. Romanii în general au lăsat puŃine definiŃii. După cum nu au definit contractul sau delictul, n-au definit nici patrimoniul. Dacă romanii nu ne-au lăsat definiŃia patrimoniului, ei au cunoscut totuşi noŃiunea de patrimoniu şi termenul respectiv.

Este cert că romanii au cunoscut noŃiunea de mai sus a patrimoniului. Însă nu de la început totuşi: au cunoscut-o în epoca veche, poate chiar din vremea celor XII T.5.9. care cunoaşte diviziunea de plin drept a creanŃelor şi datoriilor succesorale (“creanŃele succesiunii… se divid de plin drept în raport cu cotele succesorale…, datoriile succesiunii… se divid de drept proporŃional cu partea dobândită de fiecare”).

La început romanii înŃelegeau prin patrimoniu numai totalitatea lucrurilor corporale. Corespunzător acestei noŃiuni romanii aveau termenii de familia şi pecunia. Aceşti termeni sunt foarte vechi, chiar anteriori fondării Romei, căci există în alte limbi italiote. La origine atât familia cât şi pecunia desemnau bunuri corporale: familia-sclavi, pecunia-vite.

În dreptul clasic apare noŃiunea de patrimoniu în sensul actual şi odată cu noŃiunea cuvântul corespunzător patrimonium, cuvânt care derivă de la pater. Patrimonium însemna la origine calitatea (faptul) de a fi pater familias, de unde s-a trecut la calitatea de a fi proprietar, căci pater familias era şi proprietar al bunurilor familiei, şi de aici s-a trecut la obiectul acestei proprietăŃi.

În dreptul lui Iustinian, termenul cel mai folosit cu sensul de patrimoniu este substantia. Dintre toŃi aceşti termeni, cel mai interesant este acela de patrimonium deoarece a trecut în limbile moderne.

Principiile patrimoniului: 1.Patrimoniul este emanaŃia unei persoane → din această regulă se deduc două consecinŃe:

–trebuie să fi persoană şi încă cu capacitatea completă pentru a avea un patrimoniu (fiul de familie nu are la origine patrimoniu deoarece nu este pater familias).

–nu există patrimoniu fără titular → orice patrimoniu trebuie legat de o persoană, de aceea în cazul succesiunii neacceptate încă jurisconsulŃii au căutat să o atribuie fie moştenitorului printr-un efect retroactiv (care se aplică la trecut) al acceptării, fie defunctului prin ficŃiunea continuării vieŃii. 2.Orice persoană are în mod necesar un patrimoniu: orice patrimoniu poate fi activ sau pasiv, după

cum totalul bunurilor depăşeşte sau nu pe cel al datoriilor → oricât de puŃin ar avea cineva înseamnă că are un patrimoniu şi chiar dacă n-are nimic, ci numai datorii.

3.Fiecare persoană nu are decât un patrimoniu: patrimoniul este unic ca şi persoana a cărei emanaŃie este, deci o persoană nu poate să aibă mai multe patrimonii, ceea ce nu exclude însă existenŃa mai multor grupuri de bunuri afectate unor scopuri separate.

Romanii nu cunosc a patra regulă a patrimoniului aplicabilă în dreptul modern: patrimoniul este inseparabil de persoană → romanii cunosc transmiterea patrimoniului între vii, adică în timp ce trăieşte cineva, ca în cazul adrogaŃiunii sau al căsătoriei cu manus (dreptul modern nu cunoaşte decât transmiterea patrimoniului în caz de deces, mortis causa).

Drept real şi drept de creanŃă: Prin urmare elementele care compun patrimoniul sunt: drepturile reale şi drepturile de creanŃă. DistincŃia

între dreptul real şi dreptul personal existentă în dreptul roman de unde a trecut în dreptul modern trebuie bine înŃeleasă întrucât prezintă importanŃă pentru înŃelegerea întregii materii.

Romanii făceau această deosebire din vremuri îndepărtate, deşi termenii respectivi nu erau întrebuinŃaŃi de ei. aceşti termeni au fost creaŃi de juriştii evului mediu după două expresii romane: actio in rem (acŃiunea relativă la lucru) şi actio in personam (acŃiunea relativă la persoană). prin urmare termenii tehnici - drept real şi drept personal – sunt moderni, însă distincŃia este romană.

Autorii moderni întrebuinŃează expresiile latine ius in re şi ius in rem, ultima expresie prin analogie cu actio in rem, pentru a desemna dreptul real iar pentru dreptul personal se folosesc de termenii ius in personam, prin analogie cu actio in personam, sau ius ad rem (drept care tinde către proprietatea unui lucru) pentru a arăta mai bine că obligaŃia se referă indirect la lucru.

În realitate toate aceste expresii afară de ius in re, sunt neromane iar expresia de ius in re, deşi romană, are un alt sens în dreptul roman (nu înseamnă drept real, ci drept care poartă asupra lucrului altuia).

Dreptul real implică un raport direct între o persoană şi lucrul asupra căruia poartă, pe când dreptul de creanŃă creează un raport de obligaŃie între două persoane → în realitate însă atât dreptul real, cât şi cel personal implică un raport între oameni: deosebirea între dreptul real şi dreptul personal constă în faptul că în ultimul caz raportul este stabilit între două persoane determinate (creditorul şi debitorul), pe când în primul caz raportul este stabilit între o anumită persoană (titularul dreptului real) şi oricare altă persoană (care deŃine lucrul).

Exemplu de drept real: dreptul de proprietate. Dacă afirm că sclavul Stichus îmi aparŃine înseamnă că am un drept de proprietate. Însă dacă afirm că

Titius s-a obligat să-mi dea pe sclavul Stichus înseamnă că am un drept de creanŃă. De asemenea tot un drept de creanŃă am atunci când Titius s-a obligat să-mi dea o sumă de bani.

Dreptul real are două consecinŃe:


52

–dreptul de urmărire → îmi permite să intentez acŃiunea care sancŃionează proprietatea, acŃiunea în revendicare, contra oricui deŃine lucrul, căci persoana detentorului este indiferentă, acŃiunea fiind in rem, adică purtând asupra lucrului.

Atunci când am un drept de creanŃă acŃiunea este in personam, adică poartă asupra unei anumite persoane. În ipoteza pe care am luat-o deja, a promisiunii sclavului Stichus, eu, creditorul personal, nu pot să mă adresez decât promitentului, Titius, pentru a-şi îndeplini obligaŃia. Dacă între timp promitentul a vândut sclavul unei alte persoane eu nu pot să mă adresez acesteia, ci va trebui să cer de la promitent, Titius, valoare obiectului (sclavului) promis.

Dacă însă aş fi fost proprietar al sclavului Stichus, aş fi putut să-l urmăresc oriunde s-ar fi găsit. Iată în ce constă dreptul de urmărire.

–dreptul de preferinŃă → pentru a înŃelege dreptul de preferinŃă să luăm un exemplu: să presupunem că Titius s-a obligat să-mi restituie o sumă de bani pe care i-am dat-o cu împrumut. Dacă Titius nu plăteşte datoria la scadenŃă (termen), eu intentez acŃiunea in personam (personală) contra lui. Dacă însă Titius mai are şi alŃi creditori nu voi primi întreaga sumă atunci când averea lui Titius nu poate satisface toate creanŃele (nu poate acoperii toate datoriile), ci numai o cotă-parte (o parte din sumă). Faptul că eu am cea dintâi creanŃă în dată nu are nici o importanŃă, căci vechimea creanŃei (dreptul de creanŃă) nu îmi conferă vreo preferinŃă faŃă de ceilalŃi creditori.

Dar să presupunem că eu aş fi avut un drept de proprietate asupra unui lucru. În acest caz nu mă interesează că detentorul momentan al lucrului este insolvabil (n-are cu ce plăti), căci eu voi putea relua lucrul cu excluderea tuturor creditorilor acelui detentor. Iată ce înseamnă drept de preferinŃă.

În cazul când sunt în concurs (vor să fie plătiŃi) mai mulŃi creditori titulari de drepturi reale asupra aceluiaşi lucru, în acest caz se dă preferinŃă aceluia care are dreptul real cel mai vechi.

Totuşi aceste consecinŃe ale dreptului real (dreptul de urmărire şi dreptul de preferinŃă) nu au avut la romani chiar de la început deplină aplicabilitate:

–dreptul de urmărire: acŃiunea în revendicare intentată prin sacramentum in rem nu putea fi îndreptată decât contra unui proprietar; s-a admis însă cu timpul şi prin alte forme procedurale că pârâtul poate fi un posesor şi chiar un detentor.

–dreptul de preferinŃă: în dreptul vechi chestiunea dreptului real nici nu e pusă direct judecătorului care trebuie numai să se pronunŃe care sacramentum (sumă de bani) e depusă conform dreptului→ în dreptul clasic, deşi chestiunea dreptului real e pusă direct judecătorului, reclamantul nu-şi poate exercita dreptul de preferinŃă fiindcă condamnarea e totdeauna pecuniară (la o sumă de bani) → în dreptul postclasic, de-abia, condamnarea poartă chiar asupra lucrului revendicat.

ComparaŃie între dreptul personal (de creanŃă) şi dreptul real: –dreptul personal este un drept relativ pentru că nu e opozabil decât debitorului, pe când dreptul real este

un drept absolut pentru că este opozabil tuturora, nu doar unei anumite persoane; –dreptul personal este lipsit de cele două consecinŃe ale dreptului real: dreptul de urmărire şi dreptul de

preferinŃă; –dreptul personal se naşte din contracte, din delicte şi din fapte asimilate acestor două izvoare; dreptul

real are moduri speciale din care se naşte cu totul deosebite de izvoarele dreptului personal (ex. mancipaŃiunea, tradiŃiunea);

–dreptul real se transmite fără greutate, pe când dreptul personal este în principiu intransmisibil.

CLASIFICAREA LUCRURILOR: Clasificarea lucrurilor cunoaşte o diviziune principală, celelalte fiind simple subdiviziuni ale acesteia →

principala diviziune a lucrurilor este următoarea: Res in patrimonio şi res extra patrimonium (lucrurile care sunt în patrimoniu şi lucrurile care sunt în afară de patrimoniu). Lucrurile în patrimoniu sunt cele susceptibile de apropriere privată, pe când cele în afară de patrimoniu,

sunt cele care nu pot aparŃine vreunei persoane → prin urmare, după distincŃia arătată res extra patrimonium nu sunt bunuri.

Diviziunea aceasta corespunde diviziunii moderne a lucrurilor în comerŃ şi a lucrurilor în afară de comerŃ → !!! a nu se confunda cu diviziunea lucrurilor în res in commercio şi res extra commercium (bunuri alienabile şi bunuri inalienabile → ex. imobilul dotal e inalienabil deci extra commercium după romani, însă susceptibil de proprietate privată, deci in patrimonio).

Prin urmare res extra patrimonium sunt lucrurile care nu pot aparŃine vreunei persoane, fie din cauza naturii lor (ex. marea, aerul), fie prin voinŃa oamenilor care, pentru motive de utilitate publică, au interzis constituirea proprietăŃii private asupra lor (ex. drumurile), fie pentru că au făcut obiectul unei ceremonii religioase (ex. porŃile şi zidurile oraşelor, semnele de hotar între terenuri, templele).

Res în patrimonio sunt bunurile, adică lucrurile care pot deveni proprietatea cuiva.

RES IN PATRIMONIO → sunt de mai multe feluri: Res mancipi şi res nec mancipi. O clasificare foarte veche şi foarte importantă este cea în lucruri mancipi şi nec mancipi → vechimea

acestei clasificări rezultă din faptul că XII T. o cunoştea, ceea ce concordă cu uzul arhaic al lui nec pentru non. Sclavii şi boii erau de pildă res mancipi. Animalele mici (oi, capre) erau de pildă res nec mancipi.

Criteriul de a şti de ce unele lucruri erau considerate mancipi şi altele nec mancipi este de valoarea economică. Gaius.1.192, referindu-se la res mancipi le califică drept pretiosiores (mai preŃioase), ceea ce înseamnă că intră în această categorie lucrurile care au o mai mare valoare economică şi, cum în epoca veche ocupaŃia principală a locuitorilor Romei era agricultura, nu trebuie să ne mirăm că pe lista lucrurilor mancipi erau trecute şi uneltele de muncă ale pământului, pe lângă pământul Romei, sclavi şi vitele de muncă. Banii sau drepturile de creanŃă intru în categoria lucrurilor nec mancipi.

!!! efectul acestei clasificări este că lucrurile nec mancipi nu pot fi înstrăinate prin mancipaŃiune.

Res corporales şi res incorporales (lucruri corporale şi lucruri incorporale). Lucrurile sunt corporale când pot fi atinse cu mâna deoarece au o formă materială (ex. un sclav) şi

incorporale când nu pot fi atinse cu mâna deoarece sunt lipsite de o forma materială → drepturile sunt lucruri incorporale.


53

Ea nu corespunde diviziunii dreptului în drepturi reale şi personale deoarece res incorporales cuprind totdeauna drepturile subiective, adică atât drepturile reale, cât şi cele personale.

Această diviziune provine dintr-o confuzie între dreptul de proprietate considerat ca identificându-se cu obiectul însuşi asupra căruia poartă şi toate celelalte drepturi de altă parte.

Această diviziune nu trece dreptul de proprietate printre lucrurile incorporale, ci îl cuprinde între lucrurile corporale → textele nu menŃionează dreptul de proprietate printre lucrurile incorporale pentru care rezervă cuvântul ius (drept) iar în ceea ce priveşte lucrurile corporale enumeră câteva lucruri fără să menŃioneze cuvântul ius.

În realitate lucrurile corporale nu sunt un element al patrimoniului, ci dreptul de proprietate → lucrurile sunt numai obiectul dreptului de proprietate. Lucrurile corporale deci se referă la dreptul de proprietate. De ce însă textele nu vorbesc de dreptul de proprietate, ci de lucruri corporale, adică de obiectul acestui drept?

Pentru că romanii confundau dreptul de proprietate cu obiectul acestui drept → dreptul de proprietate fiind un drept atât de puternic se confundă cu obiectul lui, dispare îndărătul dreptului: şi azi noi spunem “cartea mea”, nu “dreptul de proprietate asupra cărŃii mele”.

Tot astfel romanii, în loc să se servească de termenul abstract “drept de proprietate”, dreptul identificându-se cu obiectul, obişnuiau să spună: “haec res mea est” (acest lucru este al meu). A avea proprietatea unui lucru înseamnă a avea însăşi lucrul. Acela care se pretinde proprietar spunea “afirm că acest lucru este al meu” şi nu “afirm că am dreptul de proprietate asupra acestui lucru”.

Iată pentru ce în această diviziune dreptul de proprietate este trecut sub denumirea de lucru corporal, în opoziŃie cu toate celelalte drepturi denumite lucruri incorporale. În ultimă analiză avem o opoziŃie între dreptul de proprietate şi toate celelalte drepturi.

Totuşi este exagerat a pretinde că romanii nu au cunoscut existenŃa proprietăŃii private ca drept real distinct de obiectul său → ei menŃionează dreptul de proprietate ori de câte ori claritatea expunerii o cere (Gaius.2.33).

ImportanŃa acestei distincŃii e legată în special de teoria posesiunii, precum vom vedea, la început numai lucrurile corporale erau susceptibile de posesiune, quasi-posesiunea drepturilor apare mult mai târziu.

Res mobiles şi res soli (lucrurile corporale → lucruri mobile şi lucruri imobile). Lucrurile mobile (res mobiles) sunt lucrurile care se pot transporta de la un loc la altul fără să sufere vreo

stricăciune, fie că se mişcă prin putere proprie (ex. sclavii, animalele), fie că trebuiesc transportate de o putere străină (ex. lucrurile neînsufleŃite).

Lucrurile imobile (res soli) sunt terenurile, clădirile construite pe acestea, precum şi plantele cu rădăcini în aceste terenuri (romanii făceau distincŃie cu privire la imobilele terenuri între solul italic, susceptibil de proprietate privată, şi solul provincial care aparŃinea statului roman).

Această distincŃie, deşi nu are importanŃa pe care o are în dreptul modern, totuşi prezintă importante consecinŃe (în materie de uzucapiune etc.).

Genera şi species (lucruri de gen şi lucruri individual determinate). Genera sunt lucrurile considerate în general, nedeterminate, considerate numai în raport cu categoria

căreia aparŃin (ex. 100 kg. de vin, un sclav). Species sunt lucruri individualizate, determinate (ex. sclavul Stichus, 100 kg. de vin care se găsesc în

pivniŃă la mine). Din exemplele date rezultă că bunurile pot fi considerate, după voinŃa părŃilor, când genera, când species.

Când spunem un sclav în loc de sclavul Stichus, o species a devenit un genus. • • •

Cea mai importantă dintre lucruri este moneda, asupra căreia vom face un scurt istoric, dat fiind că moneda a avut un rol foarte important în viaŃa economică a romanilor şi deci o influenŃă puternică asupra transformărilor instituŃiilor juridice romane.

Romanii chiar de la fondarea Romei cunoşteau creşterea vitelor şi cultura cerealelor. ProducŃia romană fiind în acele timpuri agricolă şi pastorală, se înŃelege de ce prima monedă a constat din capete de oi şi de boi. Un anumit obiect, un sclav de pildă, valora atâtea capete de bou. Iată de ce pecunia la romani a însemnat monedă, căci pecunia vine de la pecus (vită), şi iată de ce pecunia a însemnat şi bogăŃie, căci singura avere era socotită în acel timp ca fiind averea în vite, în animale.

La romani avuŃia principală fiind vitele, capetele de vită au servit drept monedă. Mai târziu romanii au întrebuinŃat ca monedă barele de aramă în stare brută, care erau cântărite, inovaŃie datorită faptului că animalele date drept preŃ fiind rău păzite erau adeseori furate.

Într-o epocă şi mai recentă, în vremea lui Servius Tullius, statul garantează puritatea metalului prin săparea unui semn → aceste bare continuau totuşi să fie cântărite, căci se garanta numai puritatea metalului nu şi greutatea.

Ulterior, odată cu dezvoltarea comerŃului, a fost nevoie de o unitate de valoare, care să uşureze tranzacŃiile dintre indivizi. Un secol după XII T. ia naştere moneda în sensul actual, adică o bucată de metal (aramă) pe care este scrisă valoarea ei (454-430 î.e.n.) → ea totuşi continua să fie cântărită şi nu numărată datorită devalorizării, până în anul 269 î.e.n. când apare moneda de argint.

• • • Res quae pondere numero mensurave constant (lucruri care se apreciază după greutate, număr sau măsură) şi lucruri care nu prezintă acest caracter (lucruri fungibile şi lucruri nefungibile). Acestea sunt lucrurile care se pot înlocui, Ńinând seama de felul şi uneori de calitatea lucrului, unele prin

altele. De data aceasta nu intenŃia părŃilor, ci natura lucrurilor determină dacă un lucru poate sau nu să intre în

această categorie, dacă, cu alte cuvinte, poate fi cântărit, numărat sau măsurat. Împrumutul în vederea consumaŃiei (mutuum) nu poate purta decât asupra unor astfel de lucruri,

împrumutatul trebuind să restituie lucruri de acelaşi fel, de aceeaşi calitate şi în aceeaşi cantitate. Dreptul modern a înlocuit această diviziune prin categoria lucrurilor fungibile şi nefungibile, adică acelea

care se pot sau nu înlocui unele prin altele, însă nu suntem decât în faŃa unei schimbări de termeni, fondul fiind acelaşi, deoarece se recunoaşte că numai lucrurile care pot fi cântărite, numărate sau măsurate pot fi fungibile, numai atunci putându-se constata echivalenŃa între două lucruri.


54

Expresia “lucruri fungibile” nu este romană, dar formată cu material roman şi anume dintr-un text unde Paul spune că lucrurile de acelaşi fel pot “funcŃiona” unele pentru altele.

DistincŃia prezintă relevanŃă întrucât a făcut posibilă efectuarea unor operaŃiuni juridice precum mutuum (împrumutul de consumaŃie).

Res quae primo usu consumuntur (lucruri care se consumă prin primul uz) şi lucruri care nu prezintă acest caracter (lucruri consumptibile şi lucruri neconsumptibile). Unele lucruri se consumă după primul uz, fie că e vorba de o consumare fizică (ex. vinul), fie de o

consumare juridică (ex. moneda), adică o înstrăinare. Alte lucruri pot să fie folosite în mod repetat de către aceiaşi persoană.

DistincŃia prezintă relevanŃă în materie de comodat (împrumut de folosinŃă) → doar bunurile neconsumptibile puteau face obiectul acestui contract.

Produse şi fructe. Produsele are două sensuri: în sens larg cuprind şi fructele, pe când în sens restrâns produsele se

deosebesc de fructe. Fructe sunt produsele unui lucru create în mod periodic, adică la anumite intervale de timp, fără să

epuizeze substanŃa lucrului şi conform cu destinaŃia lucrului (ex. produsele arborilor fructiferi, legumele, lâna şi laptele animalelor).

În dreptul vechi se înŃelegeau prin fructe lucrurile destinate consumaŃiei, adică produsele arborilor şi ale pământului care servesc drept hrană omului şi animalelor → deci fructele la origine erau numai produsele agriculturii.

În dreptul clasic cuvântul fructe a căpătat şi un alt sens. Atunci când comerŃul şi industria s-au dezvoltat, prin fructe s-a înŃeles nu numai ceea ce produce pământul, dar şi ceea ce produce un alt bun (ex. ceea ce se obŃine din chiria unei case, dobânda unui capital împrumutat) → fructele acestea (chiria, dobânda) nu sunt fructe în adevăratul înŃeles al cuvântului deoarece nu sunt născute din însăşi lucrul, însă dreptul le consideră ca fructe iar comentatorii le-au numit fructe civile.

Fructele se mai numesc naturale (materiale), adică acelea care se nasc numai prin forŃa naturii (ex. fructele arborilor), şi industriale, adică acelea care necesită munca omului (ex. grâul). Toate aceste expresii (fructe civile, fructe naturale, fructe industriale) nu sunt romane, ci aparŃin comentatorilor.

Produse în sens strict se numesc lucrurile atunci când le lipseşte caracterul periodicităŃii (ex. comoara) sau când nu sunt rezultatul unei funcŃii exclusive de producere a altor lucruri (ex. copilul sclavei).

O controversă celebră a fost la Roma în jurul chestiunii dacă fiul sclavei (partus ancillae) este fruct sau nu. În cele din urmă s-a admis că copilul sclavei nu este fruct ci produs. Gaius spune că copilul sclavei este produs, din respect pentru demnitatea omului. Sclavul este şi el un om şi ca atare îi aparŃin toate fructele neputând fi el însuşi un fruct. Această explicaŃie idealistă nu e decât aparentă la un popor care admitea sclavia.

În realitate trebuie să plecăm aici de la interesele proprietarilor de sclavi → copilul sclavei nu este un fruct ci un produs deoarece interesul stăpânului nu sclavi nu rezidă în naşterea copiilor, ci în serviciile pe care sclava le poate face, adică naşterea copilului este un accident, o întâmplare. Nimeni nu cumpără o sclavă în vederea copiilor pe care îi va naşte, căci sclava poate fi sterilă, astfel că nu se poate spune că destinaŃia, funcŃia ei, este naşterea copiilor. Dacă nu există siguranŃa produsului, adică naşterea copilului, cu atât mai mult nu există caracterul periodicităŃii.

Cu alte cuvinte, stăpânul unei sclave nu poate a se gândi că ea va da fructele activităŃii sale generatoare cu aceeaşi regularitate ca o vacă. FuncŃiunea generatoare a omului, în contrast cu aceiaşi funcŃiune la animale, este cât se poate de neregulată.

Clasificarea prezintă importanŃă în materie de uzufruct etc. → uzufructuarul are dreptul doar la fructe, nu şi la producte care revin nudului proprietar.

POSESIUNEA DEFINIłIE:

Posesiunea este o stare de fapt, ocrotită de drept, care constă în posibilitatea materială de a păstra şi de a folosi un lucru, adică de a face anumite acte asupra unui lucru, de a exercita o putere de fapt asupra lucrului (stăpânire materială care se bucură de protecŃie juridică).

Textele prezintă însă divergenŃe deoarece în unele posesiunea apare ca un fapt, pe când în altele ca un drept, ceea ce se explică prin aceea că posesiunea este o stare de fapt ocrotită de drept şi care produce efecte juridice.

Posesiunea e redată în limba latină prin termenul tehnic possessio (possidere=a poseda) care termen în vremea lui Plaut (sec. III-II î.e.n.) nu trecuse în uzul zilnic. În Plaut raportul posesoriu este desemnat prin verbul habere=a avea.

• • • În cele mai multe cazuri, posesorul e în acelaşi timp şi proprietar al lucrului. Posesiunea este în cele mai

dese cazuri exerciŃiul dreptului de proprietate, este exercitarea actelor materiale prin care se exteriorizează dreptul de proprietate.

De aceea în practică posesiunea e confundată cu proprietatea. Într-adevăr dacă presupunem că un individ munceşte o bucată de pământ el poate face această muncă fie în calitate de proprietar, fie în calitate de posesor. Dar uneori deşi în fapt nu putem distinge pe proprietar de posesor, posesorul este şi proprietarul lucrului. De ex. dacă dau cuiva garanŃie pentru o sumă importantă un obiect oarecare, creditorul este posesor pe când eu care m-am împrumutat păstrez proprietatea lucrului.

Multă vreme posesiunea nu a fost sancŃionată prin ea însăşi, deosebit de dreptul de proprietate. Multă vreme romanii au considerat posesiunea o simplă stare de fapt care nu putea fă sancŃionată prin ea însăşi, care nu era ocrotiră din punct de vedere juridic dacă posesorul lucrului nu era în acelaşi timp şi proprietarul lui.

Posesiunea începe să fie ocrotită juridiceşte pe la finele sec. V R.F. în următoarele împrejurări: Romanii cucerind Italia, o parte din pământurile cucerite şi devenite ale statului (agri publici) fiind

necultivate li s-a permis cetăŃenilor să le ocupe în schimbul unei redevenŃe (sume de bani). Din cauza că nu erau oficial delimitate (hotărnicite) s-au născut conflicte între cei care le ocupaseră. Aceste conflicte au


55

căpătat un caracter deosebit de acut când cetăŃenii romani au ocupat şi alte terenuri izgonind cu forŃa pe adevăraŃii proprietari, pe Ńărani, procedee care cu timpul au dus la constituirea latifundiilor. Statul roman a trebuit să intervină pentru a curma neînŃelegerile dintre uzurpatori, adică dintre cei care îşi disputat pământul statului sau pe acela al Ńăranilor izgoniŃi, aceste neînŃelegeri provocând dezordine în stat ceea ce ducea la slăbirea sa.

Aceşti uzurpatori nu puteau să uzeze între ei de acŃiunea în revendicare, căci această acŃiune sancŃionează dreptul de proprietate, drept pe care nu-l aveau. În consecinŃă ei recurgeau la justiŃia privată, adică îşi făceau dreptate singuri.

De aceea s-a creat un nou instrument juridic, interdictele, pentru a ocroti pe uzurpatorii acestor bunuri. Dovada elocventă a acestei origini a interdictelor este însăşi sensul cuvântului possessio: la început, spune Festus, “possessiones sunt numite terenurile publice şi particulare întinzându-se departe, fiindcă nu prin mancipaŃiune le deŃineau, ci prin uz şi îndată ce cineva le ocupa se lovea de interesele altora”.

Odată cu apariŃia interdictelor ca măsuri de protecŃie a posesiunii, noŃiunea de posesiune a căpătat un sens abstract desemnând puterea de fapt ocrotită juridiceşte asupra unui pământ public, de aici noŃiunea extinzându-se şi la pământuri particularilor.

• • •

ELEMENTELE POSESIUNII: Posesiunea are două elemente constitutive: un element intenŃional, animus, şi un element material,

corpus. Animus: prin animus se înŃelege intenŃia de a păstra lucrul pentru sine; Corpus: prin corpus nu se înŃelege un anumit act, ci totalitatea actelor materiale prin care cineva se

foloseşte sau se pune în situaŃia de a se folosi de un lucru (aceste acte vor fi deci felurite: ex. faptul luării unui lucru, faptul unei persoane de a se stabili într-o casă).

FELURILE POSESIUNII: Din punct de vedere al efectelor ei, posesiunea e de mai multe feluri: Posessio ad interdicta: posesiune care dă dreptul la protecŃia posesorie (la interdicte) şi nu cere decât

întrunirea celor două elemente ale posesiunii; Posessio ad usucapionem: posesiunea care duce la dobândirea proprietăŃii quiritare prin uzucapiune

(printr-o posesiune în anumite condiŃii) şi care necesită în afară de cele două elemente ale posesiunii şi îndeplinirea condiŃiilor uzucapiunii.

Possessio iniusta (contrară dreptului) sau vitiosa (vicioasă): este o posesiune care faŃă de o anumită persoană este viciată, adică are un viciu care-i ridică protecŃia juridică numai faŃă de acea persoană → de aceea în unele interdicte posesorii figurează clauza posesiunii vicioase, adică cuvintele “nec vi nec clam nec precario a te possideret” (a nu poseda nici prin violenŃă, nici clandestin - pe ascuns, nici cu titlu precar faŃă de tine), prin urmare posesiunea este vicioasă când de ex. cineva a deposedat pe altul cu violenŃă sau a posedat un lucru fără ştirea proprietarului.

Possessio iuris (posesiunea de drept) sau quasi possessio (quasi-posesiunea): cunoscută mai târziu de romani, însă nu au aplicat această noŃiune decât la servituŃi (sarcini care grevează - apasă - asupra unui bun) → plecând de la ideea că posesiunea necesită un act material prin care te foloseşti de un lucru sau te pui în situaŃia de a-l folosi, multă vreme jurisconsulŃii romani au spus că numai lucrurile corporale sunt susceptibile de posesiune (nu şi lucrurile incorporale, adică drepturile subiective), cu excepŃia dreptului de proprietate care se identifică cu obiectul lui. Un drept nu poate fi posedat căci nu poate fi apucat sub aspect material, un drept prin natura sa este abstract, o concepŃie a spiritului.

Pretorul însă mai târziu, plecând de la ideea că posesiunea este exerciŃiul puterilor cuprinse în dreptul de proprietate, a tras concluzia că şi alte drepturi se exercită prin acte materiale necesare unei posesiuni numită quasi possessio sau possessio iuris.

În afară de posesiunea propriu-zisă, romanii mai cunosc şi DETENłIUNEA pe care o numeau possessio naturalis (posesiunea naturală) sau corporalis (corporală), în opoziŃie cu adevărata posesiune sau possessio civilis (posesiunea civilă). Prin urmare cuvântul detenŃiune este străin limbii jurisconsulŃilor romani → despre cei care deŃin lucrul romanii spuneau tenent sau în possessione essse, adică a fi în stare de posesiune fără a fi posesori. De altfel romanii întrebuinŃau expresia in possessione esse şi când era vorba de posesiune. DetenŃiunea, după cum vom vedea este ca şi posesiunea o stare de fapt nedeosebindu-se decât prin intenŃie.

DOBÂNDIREA POSESIUNII: Posesiunea se dobândeşte prin sine însuşi, fie prin altul. Prin sine însuşi: se poate dobândi posesiunea prin sine însuşi când:

–se întrunesc elementele posesiunii de către aceiaşi persoană; nu trebuie însă ca aceste două elemente să apară în acelaşi timp (animus poate să înceapă să existe înaintea lui corpus, ex. mi se aduce la mine acasă un lucru în absenŃa mea, lucru care spusesem să-mi fie adus fiind cumpărat de mine; animus poate să apară şi după corpus când de ex. locatarul, chiriaşul, primeşte în dar lucrul care-i fusese închiriat, astfel că devine proprietar);

–se mai care ca persoana care dobândeşte să fie capabilă a avea un patrimoniu; –lucrul posedat să fie corporal, căci lucrurile incorporale (ex. drepturile) nu sunt susceptibile de

posesiune → totuşi am văzut cum a apărut mai târziu noŃiunea de possessio iuris (posesiunea dreptului). Printr-altul: când vorbim de altul înŃelegem altă persoană sui iuris deoarece în cazul lui dominus

(stăpânului) care dobândeşte posesiunea prin sclavul său nu există decât o singură persoană, sclavul fiind un lucru, iar în cazul lui pater familias care dobândeşte prin fiul lui nu există în sens juridic cu adevărat două persoane distincte.

Trebuie să facem următoarele distincŃii: Dobândirea posesiunii animo alieno (cu animus al altuia): animus trebuie să-l aibă însuşi posesorul, nu se poate dobândi posesiunea fără ştirea noastră → totuşi, în mod excepŃional, s-a permis dobândirea posesiunii animo alieno atunci când incapacitatea de fapt nu permitea realizarea acestui element (animus) → furiosus şi infans (copilul mai mic de 7 ani) nu pot avea animus → pentru infantes se recursese anterior la procedeul lui auctoritatis interpositio, în mod greşit însă, căci acest procedeu implica o voinŃă din partea


56

incapabilului → de aceea ideea reprezentării şi-a găsit odată cu noile concepŃii o aplicaŃie cât se poate de necesară în cazul nostru → aceeaşi favoare s-a admis şi pentru administratorii persoanelor morale → prin urmare animus în deosebire de corpus este în mod necesar personal. Dobândirea posesiunii corpore alieno (cu corpus al altuia): ex. dau ordin ca lucrul cumpărat de mine să fie predat unei alte persoane însărcinate de mine pentru a primi lucrul pentru mine → dobândesc posesiunea lucrului animo meo, corpore alieno (cu animus al meu dar cu corpus al altuia) → prin sec. II e.n. s-a admis dobândirea posesiunii corpore alieno la început numai pentru procurator (sclav dezrobite însărcinat cu administrarea bunurilor patronului).

PIERDEREA POSESIUNII: Pentru pierderea posesiunii este suficient pierderea unuia sau ambelor elemente ale posesiunii. Nu se

cere ca să existe în acelaşi timp un animus şi un corpus contrar, adică intenŃia de a nu mai poseda şi săvârşirea unor fapte contrarii posesiunii. Trebuie însă să distingem pierderea posesiunii prin sine însuşi şi pentru altul.

Pierderea posesiunii prin sine însuşi: Pierderea lui corpus: posesiunea este pierdută corpore atunci când nu face sau nu poate să facă acele

acte materiale care se impun a fi făcute de cel ce deŃine un lucru (ex. un inel cade în fluviu, el nu vrea sau nu poate să-l scoată de acolo).

În ce priveşte imobilele s-a ajuns la soluŃia ca posesiunea lor să nu fie pierdută prin pierderea lui corpus câtă vreme animus se menŃine. La această regulă s-a ajuns plecându-se de la situaŃia păşunilor → dacă cineva punea stăpânire pe păşunile de iarnă sau de vară, aceste nefiind folosite decât o parte a anului, posesiunea lor era pierdută. S-a admis însă ca posesiune acestor terenuri să fie păstrată numai cu animus, astfel că se păstra posesiunea chiar dacă un terŃ a ocupat terenul în absenŃa posesorului şi fără ştirea lui.

Pierderea lui animus: sunt greu de găsit ipoteze când cineva manifestă voinŃa de a nu mai poseda, în timp ce săvârşeşte acte materiale conform posesiunii.

O ipoteză poate totuşi să constituie ceea ce se numeşte constitutum possessorium. O persoană vinde casa în care locuia şi continuă după vânzare s-o locuiască în baza unui contract de locaŃiune (închiriere). Încheiat cu noul proprietar → vânzătorul devine detentor, a pierdut deci posesiunea odată cu pierderea lui animus, totuşi a conservat corpus → cumpărătorul a dobândit posesiunea animo suo corpore alieno (cu animus al său şi corpus al altuia), pe când vânzătorul a pierdut posesiunea animo solo (numai prin animus).

Pierderea lui corpus şi a lui animus: ambele elemente se pierd în acelaşi timp ex. în cazul morŃii posesorului, a părăsirii lucrului.

Pierderea posesiunii printr-altul (prin detentor): Moartea sau nebunia detentorului: în acest caz nu va fi pierdută posesiunea lucrului câtă vreme lucrul

se găseşte la detentor. VoinŃa contrară a detentorului: detentorul nu poate prin simpla lui voinŃă să schimbe detenŃiunea sa în

posesiune şi deci să provoace pierderea posesiunii celui pentru care deŃine lucrul → romanii au exprimat această imposibilitate prin adagiul “nemo causam possessionis sibi nutare potest” (nimeni nu poate să-şi schimbe temeiul juridic al posesiunii sale).

Interversiunea titlului: Nu este deci suficientă schimbarea voinŃei detentorului pentru a-l transforma în posesor, trebuie să

aibă loc interversiunea titlului, adică un act exterior prin care detentorul să tăgăduiască dreptul proprietarului (ex. când proprietarul vrea să intre în stăpânirea imobilului dat cu chirie şi chiriaşul nu-l lasă să intre în casă afirmând că el este adevăratul proprietar în baza donaŃiei pe care i-a făcut-o cineva pe care el - detentorul – îl crede adevăratul proprietar).

EFECTELE POSESIUNII: Posesorul are mai întâi ca mijloc de a se apăra, faŃă de cei care îi tulbură posesiunea sau îl deposedează

pe nedrept, interdictele posesorii. În al doilea rând, într-un proces în revendicare, posesorul are situaŃia avantajoasă de pârât (se apără

spunând doar “posed pentru că posed”), ceea ce înseamnă că reclamantului îi incumbă sarcina să dovedească că e proprietar.

În al treilea rând posesiunea într-un anumit interval permite ca proprietatea unui lucru să fie dobândită prin uzucapiune, dacă şi celelalte condiŃii necesare acesteia din urmă sunt îndeplinite.

INTERDICTELE POSESORII: Interdictele posesorii (ordinele date de pretor) serveau ca instrument de protecŃie a posesiunii. Termenul

de interdictum possessorium există în latina juridică dar avea sensul pe care i-l dăm noi astăzi, căci nu semna o categorie de interdicte, cu un interdict special care n-avea fundamentul în posesiune şi era dat lui bonorum emptor (cumpărătorul bunurilor) pentru a se pune în posesia averii insolvabilului (în cadrul procedurii formulare).

Trebuie să deosebim interdictele care aveau de scop de a se redobândi o posesiune pierdută (interdictele recuperandae possessionis causa), de interdictele care aveau de scop a păstra posesia (interdictele retinendae possessionis causa).

Interdictele recuperandae possessionis causa: Interdictele unde vi (deoarece prin violenŃă): erau acordate celui care fusese deposedat cu violenŃă

pentru a redobândi posesiunea → acestea sunt primele interdicte astfel că originea lor se confundă cu originea interdictelor în general → interdictele unde vi erau de două feluri:

Interdictul unde vi cottidiana (deoarece printr-o violenŃă obişnuită): fusese creat pentru cazul de deposedare prin violenŃă.

Interdictul unde vi armata (deoarece printr-o violenŃă armată): era dat tot în caz de deposedare cu violenŃă, însă în acest caz violenŃa era mai gravă, căci se cerea să fie săvârşită de o persoană înarmată sau o bandă. Interdictele unde vi şi-au pierdut mult din importanŃa lor practică în urma unei constituŃiuni din epoca

postclasică potrivit căreia cel ce cu violenŃă se face stăpân pe un lucru mobil sau imobil este totdeauna


57

obligat a restitui şi pierde pe deasupra dreptul său de proprietate dacă lucrul îi aparŃinea sau trebuie să plătească valoarea lui dacă lucrul nu-i aparŃinea.

Deosebiri între interdictul unde vi cottidiana şi unde vi armata: –primul este dat într-un caz de violenŃă obişnuită, pe când al doilea necesită o violenŃă cu banda sau

înarmat; –primul trebuie cerut în maximum un an de la deposedare, pe când al doilea putea fi cerut oricând,

fiind perpetuu; –primul necesita o posesiune neviciată faŃă de cel care deposedase (dacă cineva avea o posesiune

viciată, cel faŃă de care posesiunea era viciată putea să recurgă la violenŃă pentru a-şi recupera lucrul, căci fostul posesor era dezarmat faŃă de el), pe când al doilea nu cerea această condiŃie; Interdictul de precario (relativ la precar): serveşte celui care a remis altuia un lucru cu titlu precar pentru

a reintra în posesia lui oricând ar vrea (detentorul era obligat să restituie lucrul la cerere) → originile acestui interdict trebuie căutate în obiceiul patricienilor care primiseră de la stat parte din ager publicus ca în calitate de patroni să acorde clienŃilor lor aceste fâşii de pământ pentru cultivare → după cum statul putea să ceară restituirea acestor pământuri oricând ar fi vrut de la patricieni, tot aşa aceştia puteau să le ceară de la clienŃii lor, nerestituirea bunului fiind considerată ca o încălcare a legăturii de fidelitate care trebuia să existe între patron şi client, legătură sancŃionată în vechiul drept roman cu moartea → mai târziu când această legătură s-a slăbit, a fost nevoie de un instrument juridic pentru a sili pe client să restituie terenul primit pentru cultivare iar acest instrument a fost interdictul de precario.

Interdictul de clandestinis possessione (relativ la posesiunea clandestină): originea acestui interdict este următoarea: romanii duceau la păscut turmele lor pe munte în timpul verii iar pe timpul iernii la câmp, astfel că aveau păşuni de iarnă şi de vară, fiecare din aceste categorii fiind folosite deci numai o parte a anului → potrivit principiilor dreptului roman, posesiunea se pierdea prin pierderea lui corpus, astfel că atunci când proprietarul anul următor se întorcea la terenul lui găsea pe altul instalat ca posesor → i s-a dat deci proprietarului acest interdict, considerându-se că este o posesiune clandestină ocuparea terenului fără ştirea proprietarului.

Interdictul amintit nu este citat decât de un singur text deoarece a dispărut curând din uz faŃă de noul principiu după care posesiunea poate fi păstrată numai cu animus → noul principiu e afirmat faŃă de păşunile de vară şi de iarnă, ceea ce confirmă explicaŃia dată de text.

Interdictele retinendae possessionis causa: aveau ca scop să menŃină în anumite condiŃii pe cel care le cerea în posesiunea lucrurilor → ele sunt de două feluri (numite după primele cuvinte ale formulei respective, adică ale frazei prin care pretorul pronunŃa interdictul, dădea ordinul său):

Interdictul utrubi (care din doi): permitea să păstreze posesiunea acela care posedase mai mult lucrul în cursul anului care a precedat eliberarea interdictului → pentru a înŃelege motivele care au dus la crearea acestui interdict trebuie să ne situăm în atmosfera economică şi politică de pe la mijlocul sec. VI R.F: în timpul celui de-al doilea război punic (218-201 î.e.n.) multe cetăŃi fuseseră luate de cartaginezi iar sclavii aparŃinând acestor cetăŃi fuseseră risipiŃi în toate părŃile → când romanii au recucerit cetăŃile luate de cartaginezi, au redat sclavii foştilor stăpâni → s-au ivit însă conflicte între două persoane care pretindeau deopotrivă că au un drept asupra sclavului → de aceea pretorul a creat acest interdict, urmând a fi considerat posesor al sclavului acela care l-a posedat mai mult în anul care a precedat eliberarea interdictului (interdict creat în folosul proprietarilor de sclavi pentru tranşarea conflictelor dintre ei relativ la lucruri mobile).

Interdictul uti possidetis (după cum posedaŃi): avea ca scop să menŃină posesiunea în favoarea posesorului din momentul emiterii interdictului → de data aceasta deci, nu mai era nevoie să se Ńină seama de durata posesiunii, posesorul actual era menŃinut în posesiune → cum se explică apariŃia acestui interdict? → odată cu dezvoltarea comerŃului, are loc destul de des transferul proprietăŃii unor terenuri de la o persoană la alta → Roma nu cunoştea însă un registru în care să se treacă şi să se Ńină în evidenŃă noii proprietari (actele erau orale, singura probă erau martorii) → această situaŃie a dat naştere la o serie întreagă de procese atunci când, datorită dezvoltării comerŃului, operaŃiunile de vânzare şi cumpărare s-au înmulŃit → din cauza numărului mare de procese indivizilor le venea târziu rândul ca pretorul să organizeze instanŃele (procesele) respective, ceea ce a determinat pe unii să-şi facă dreptate singuri (acest lucru tulbura ordinea publică) → în consecinŃă pretorul a intervenit prin interdictul amintit pentru ca să reglementeze posesiunea părŃilor, până când va avea loc procesul asupra proprietăŃii (interdict creat în folosul proprietarilor de terenuri şi al negustorilor relativ la imobile).

ComparaŃie între interdictul trubi şi uti possidetis: Asemănări:

–cu timpul cele două interdicte au avut şi altă utilitate decât cea originară pe care am văzut-o mai sus, ele devin un fel de preliminar al acŃiunii în revendicare în vremea legisacŃiunilor → într-adevăr în legisactio per sacramentum in rem acordarea posesiunii provizorii a lucrului în litigiu era lăsată la arbitrajul pretorului, or aceasta avea mare importanŃă întrucât dacă ambele sacramenta erau declarate iniusta (contrare dreptului), posesorul provizoriu păstra lucrul până când se prezenta o persoană mai îndrituită → graŃie acestor interdicte posesiunea provizorie nu mai era lăsată la arbitrajul pretorului, ci era atribuită după anumite norme, aplicându-se în materie de mobile interdictul utrubi ia în materie de imobile interdictul uti possisetis;

–ambele protejau posesiunea; –ambele nu se acordau decât unei persoane a cărei posesiune nu era nici vicleană, nici clandestină,

nici precară cu privire la adversarul său (nec vi nec clam nec precario ab adversario); –ambele erau prohibitorii: “interzic să se facă violenŃă” (vim feri veto) spunea pretorul; –ambele erau duble, fiecare parte juca rolul de reclamant şi afirma dreptul său de posesiune; –ambele sunt interdicte ce servesc, în mod normal, a face să se menŃină în posesiune pe posesorul

actual; –ambele, în mod excepŃional, puteau servi pentru a face să se redobândească o posesiune pierdută

(interdictul uti possidetis atunci când posesorul actual are o posesiune viciată; interdictul utrubi atunci când posesorul actual nu e acela care a posedat cel mai mult timp în cursul anului precedent).

Deosebiri: –interdictul utrubi se aplică la mobile, pe când interdictul uti possidetis se aplică la imobile;


58

–prin primul interdict triumfează cel care a posedat lucrul în cea mai mare parte a anului care a precedat eliberarea interdictului (anul se socoteşte în trecut începând de la eliberarea interdictului: astfel Titius a posedat un sclav în timpul ultimelor 5 luni înainte de interdict şi Maevius în timpul celor 6 luni precedente → Maevius va obŃine posesiunea; alt exemplu: Titius posedă sclavul de 7 luni în momentul când interdictul este pronunŃat iar Maevius l-a posedat în timpul celor 8 luni precedente → Titius va triumfa căci din cele 8 luni de posesiune ale lui Maevius, numai 5 sunt socotite, celelalte trei sunt în afara anului, adică a celor 12 luni care au precedat eliberarea interdictului);

–prin al doilea interdict triumfează posesorul actual al lucrului, adică din momentul când interdictul a fost dat; → această deosebire nu mai există în epoca postclasică căci în ambele interdicte se Ńine seamă, în această epocă, de posesiunea actuală a lucrului.

COMPARAłIE ÎNTRE POSESIUNE ŞI DETENłIUNE: –detenŃiunea ca şi posesiunea este o stare de fapt; –detenŃiunea ca şi posesiunea are două elemente (corpus şi animus), corpus are acelaşi sens ca şi la posesiune, însă animus nu mai înseamnă acelaşi lucru → animus în materie de detenŃiune înseamnă intenŃia de a păstra lucrul, nu pentru sine ca în cazul posesiunii, ci pentru altul; –detentorul nu are interdictele posesorii iar dacă cineva îl tulbură în deŃinerea lucrului, el trebuie să recurgă la posesor pentru a fi ocrotit (ex. cazul colonului, adică arendaşului şi în general al chiriaşului);

COMPARAłIE ÎNTRE POSESIUNE ŞI PROPRIETATE: Asemănări: –lucrurile incorporale şi lucrurile în afara patrimoniului nu pot fi obiect nici de posesiune, nici de proprietate (totuşi am văzut că romanii au admis o possessio iuris în materie de servituŃi); –persoanele alieni iuris nu pot avea nici posesiunea, nici proprietatea, căci nu au patrimoniu. Deosebiri: –posesiunea este o stare de fapt, pe când proprietatea este un drept; –incapabilii de fapt dar capabili de drept, ex. nebunii, pot fi proprietari, dar nu pot dobândi posesiunea, căci nu pot avea animus.

–PROPRIETATEA– EPOCA PRESTATALĂ LA ROMA.

Între fondarea oraşului Roma (754 î.e.n.) şi întemeierea statului roman (sec. VI î.e.n.) este o perioadă de aproximativ 200 de ani care constituie sfârşitul comunei primitive. Dacă cercetăm care sunt formele de proprietate cunoscute de romani, constatăm că romanii au cunoscut încă de la fondarea Romei trei forme de proprietate: proprietatea colectivă a ginŃii, proprietatea familială şi proprietatea individuală.

PROPRIETATEA COLECTIVĂ A GINłII. Romanii au cunoscut la început numai proprietatea colectivă a ginŃii asupra pământului (ager gentilicus).

Dovada acestei afirmaŃii o constituie urmele lăsate în formele transmiterii proprietăŃii, precum şi formele necesitate pentru intentarea acŃiunii în revendicare, acŃiune care sancŃionează dreptul de proprietate, şi în succesiunea legală.

După cum vom vedea în cele ce urmează, unul din cele mai vechi moduri de transmisiune a proprietăŃii romane este mancipaŃiunea → mancipaŃiunea însă necesită ca achizitorul (cel care dobândea lucrul) să Ńină cu mâna lucrul, ceea ce fireşte nu se poate aplica decât la sclav sau la vite, nu şi la pământ sau case → de asemenea acŃiunea în revendicare trebuia să fie intentată printr-o anumită acŃiune a legii (sacramentum in rem): formele acestei legisacŃiuni necesitau prezenŃa lucrului în faŃa magistratului, forme deci care nu se potriveau transmiterii proprietăŃii asupra pământului → de aici rezultă că proprietatea asupra pământului nu exista decât sub forma colectivă (gentilică) la originile Romei, pământul fiind inalienabil (neputând fi înstrăinat) şi ca atare neexistând vreun mod de transmisiune a proprietăŃii asupra pământului → succesiunea legitimă era deferită categoriei de moştenitori numită sui heredes, în lipsa acestora agnaŃilor iar în lipsa agnaŃilor gentililor: reminiscenŃă a epocii în care ginta exercita în colectiv dreptul de proprietate asupra pământului.

Averea individuală în aceste vremuri îndepărtate consta din pecunia (vite, mai târziu bani) şi familia (sclavi).

PROPRIETATEA FAMILIALĂ. Romanii au cunoscut de asemenea proprietatea familială, proprietate care poartă numele de heredium

(pământul din cetate atribuit romanilor chiar de la fondarea cetăŃii). TradiŃia ne arată că, chiar de la fondarea Romei, pământul ei era împărŃit în mici loturi de cât 0,5 ha. (două iugăre) pe care cetăŃeanul să-şi construiască casa având şi o grădină în jurul casei. Întrucât această jumătate de hectar ar fi fost imposibil să ajungă pentru întreŃinerea familiei unui cetăŃean, este cert că restul pământului aparŃinea în mod colectiv ginŃilor. Acea jumătate de hectar cuprinzând casa şi grădina din jurul casei se numea heredium.

Acest heredium trebuie că la origine prezenta caracterele proprietăŃii familiale, adică era: –inalienabil (nu se putea înstrăina), dovada în acest sens fiind, ca şi la proprietatea gentilică, formele

transmisiunii proprietăŃii şi ale sancŃiunii proprietăŃii; –indivizibil (nu se putea împărŃi), actio familiae herciscundae (acŃiunea în partaj, împărŃire, a patrimoniului)

fiind o creaŃie a celor XII T.5.10; În 1933 s-au descoperit noi fragmente din Institutele lui Gaius, jurisconsult care a trăit în sec. II. într-unul

din textele noi citim: “căci odinioară pater familias fiind mort, între sui heredes avea loc o societate legitimă şi naturală care se numea ercto non cito [adică proprietate neîmpărŃită]”.

Prin urmare, din texul lui Gaius rezultă că sui heredes , după moartea lui pater familias (şeful familiei), trăiau în indiviziune (codevălmăşie), situaŃie denumită ercto non cito sau, cum ne arată alte texte, antiquum consortium.

Gaius numeşte această stare de indiviziune legitimă, fiindcă a fost recunoscută de legea celor XII Table, şi naturală, fiindcă provine din epoca preistorică şi se formează prin simpla continuare a proprietăŃii sui heredes-ilor. Însăşi modul de formare al acestei străvechi instituŃii ne dovedeşte dreptul de coproprietate al sui heredes-ilor.


59

Prin urmare, sui heredes după moartea lui pater familias nu-şi împărŃeau bunul familial (averea de familie – casa şi grădina din jurul casei) între ei, căci heredium (casa şi grădina), fiind proprietate familială, era inalienabil şi indivizibil (nu putea fi împărŃit).

Prin urmare antiquum consortium era continuarea proprietăŃii familiale după moartea lui pater familias. Odată cu XII T. apare şi actio familiae herciscundae (acŃiunea de împărŃire a bunului de familie) → prin

urmare, odată cu XII T. sui heredes capătă dreptul de a cere să se împartă averea → acest drept se explică prin faptul că situaŃia acelor sui heredes nu era decât o continuare a regimului pe care-l aveau când trăia pater familias , adică a regimului de proprietate familială, însă când odată cu XII T. apare proprietatea individuală, quiritară asupra pământului, când dispare proprietatea familială, a apărut un procedeu ca sui heredes să iasă din indiviziune, procedeu care este actiofamiliae herciscundae.

Chiar după XII T. antiquum consortium n-a dispărut din cauza avantajelor pe care le prezenta pentru o populaŃie esenŃial agricolă → sui heredes continuă să trăiască în indiviziune, de această dată de bună voie, pentru a nu fragmenta pământul, ceea ce ar fi fost păgubitor pentru productivitatea lui.

ExistenŃa proprietăŃii familiale la romani este dovedită prin urmele lăsate într-o epocă când această formă de proprietate nu mai exista:

–după cum vom vedea mai târziu, prima categorie de moştenitori în succesiunea legitimă cuprindea potrivit XII T.5.4 pe sui heredes, adică tocmai pe aceia care se găseau sub puterea lui pater familias în momentul morŃii lui şi devin, prin efectul morŃii lui, sui iuris (ex. fii, fiice, soŃia cu manus a lui pater familias) → ei se numesc sui heredes, adică moştenitorii lor însăşi, deoarece într-o epocă anterioară le revenea un lucru care deja le aparŃinea;

–jurisconsultul Paul (D.28.2.11) spune: “în ce priveşte moştenitorii proprii (sui heredes) vedem clar că proprietatea se continuă de plin drept între defunct şi ei: efectul acestei continuări a proprietăŃii este că nu pare a exista succesiune, deoarece copiii sunt consideraŃi deja a fi fost de dinainte proprietari ai acestor bunuri” → Paul a făcut această precizare cu intenŃia de a sublinia regimul special al proprietăŃii familiale (caracter de coproprietate), în raport cu cel al proprietăŃii individuale (desigur că în vremea lui Paul (încep. sec. III) nu mai exista proprietatea familială).

DISPARIłIA FORMELOR DE PROPRIETATE PRIMITIVĂ. Romanii au cunoscut încă la întemeierea Romei forme ale proprietăŃii primitive: proprietatea colectivă a

ginŃii şi proprietatea familială. Odată cu fondarea statului aceste forme de proprietate primitivă dispar → evident că dispariŃia acestor forme de proprietate nu s-a făcut dintr-o dată ci s-au descompus în cadrul comunei primitive.

Proprietatea colectivă a ginŃii şi cea familială asupra pământului este înlocuită cu proprietatea publică a statului şi proprietatea individuală asupra pământului → în ce priveşte proprietatea individuală asupra sclavului şi vitelor mari aceasta exista de la întemeierea Romei.

PROPRIETATEA ÎN DREPTUL ROMAN. EPOCA VECHE.

În vechiul drept roman nu întâlnim decât o singură formă de proprietate individuală, privată, proprietatea quiritară, adică proprietatea quiriŃilor, a cetăŃenilor romani. Proprietatea quiritară poartă asupra sclavului, asupra animalelor mari (boi), asupra pământului, asupra animalelor mici (capre, oi).

Deşi XII T. nu vorbeşte de proprietatea colectivă, totuşi ea există. Nu mai e vorba fireşte de proprietatea colectivă a ginŃii sau a familiei, forme de proprietate care am văzut că dispăruseră odată cu fondarea statului, ci de proprietatea publică a statului asupra sclavilor (servi publici), cât şi asupra pământului (ager publicus). Proprietatea publică a statului îşi găseşte originea în cucerire, deci în război.

PROPRIETATEA PUBLICĂ A STATULUI ASUPRA PĂMÂNTULUI CUCERIT (ager publicus). După cum am arătat mai sus, vechii romani se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor. Agricultura, ca şi

creşterea vitelor, necesitau însă mărirea suprafeŃei de pământ în folosinŃă sau în proprietate. De aceea patricienii acaparează din ce în ce mai mult părŃi din ager publicus, pământul cucerit de Roma → o parte din acest pământ era acordată în folosinŃă cetăŃenilor romani, o parte altă parte era acordată în folosinŃa primului care-l ocupa în schimbul unei plăŃi anuale şi, în fine, o a treia parte era trecută în proprietatea privată a cetăŃenilor romani.

Spre sfârşitul republicii întreg ager italicus (pământul Italiei) a fost asimilat cu ager romanus (pământul Romei), devenind în consecinŃă res mancipi şi astfel susceptibil de proprietate quiritară.

PROPRIETATEA PUBLICĂ A STATULUI ASUPRA SCLAVILOR. Statul putea să vândă particularilor pe prizonierii de război în care caz sclavii deveneau proprietatea

privată a cetăŃenilor romani, însă statul putea să-i întrebuinŃeze în diferite servicii inferioare pe lângă magistraŃi ca uşieri, servitori în temple şi alte edificii publice → magistratul însă nu se putea servi de sclavi, când era vorba de executarea unui ordin contra unui cetăŃean roman.

Aceşti sclavi ai statului se numeau servi publici → aveau situaŃia sclavilor care aparŃineau particularilor cu următoarele deosebiri:

–puteau fi dezrobiŃi de magistraŃii superiori (probabil numai cu acordul senatului) printr-o simplă declaraŃie (nu era necesară forma solemnă cala sclavii privaŃi);

–primeau de obicei o porŃiune din terenul public pentru a-şi construi locuinŃa; –primeau anual o sumă de bani pentru cheltuieli de întreŃinere; –aveau dreptul de a încheia un fel de căsătorie cu femeile libere; –aveau dreptul de a dispune mortis causa (pentru cauză de moarte), adică să testeze, de jumătate din

patrimoniul lor. Rezultă din situaŃia de mai sus că situaŃia sclavilor publici era mai puŃin rea decât a sclavilor particulari,

aceasta nu se datorează însă decât faptului că exploatarea sclavilor publici necesita să li se acorde o oarecare independenŃă → statul neavând în epoca veche cadre administrative se servea în funcŃiile administrative inferioare de sclavi.


60

PROPRIETATEA QUIRITARĂ. DEFINIłIE:

Potrivit unei definiŃii celebre, care însă nu este datorată romanilor, ci comentatorilor posteriori, proprietatea este constituită din ius utendi, ius fruendi, ius abutendi.

–ius utendi: dreptul de a folosi, ex. dreptul de a locui într-o casă; –ius fruendi: dreptul de a culege fructele, ex. dreptul de a culege recolta de pe un pământ; –ius abutendi: dreptul de dispune, adică fie a distruge lucrul (ex. a ucide un cal), fie a-l înstrăina (a vinde un cal). JurisconsulŃii romani nu definesc dreptul de proprietate care se sustrage într-adevăr oricărei definiŃii prin

simplicitatea şi întinderea sa, căci este dreptul cel mai complet pe care-l putem avea asupra unui lucru corporal → definiŃia comentatorilor se găseşte în germene în texte, romanii arătând diferitele avantaje pe care le procură proprietatea: usus şi fructus (folosinŃa şi fructele) sunt cu claritate deosebite în texte, însă prin abusus jurisconsulŃii romani nu vizează decât dreptul de a consuma un lucru prin uz → cu aceste rezerve terminologice trebuie să spunem că proprietarul quiritar putea dispune cum vrea de lucrul său.

Acesta fiind principiul, trebuie să semnalăm excepŃiile aduse acestuia (persoane care deşi aveau commercium erau incapabili de fapt):

–pupilul (cel pus sub tutelă) nu poate să înstrăineze fără auctoritas tutoris; –femeia sub tutela perpetuă nu poate să înstrăineze lucrurile sale mancipi fără auctoritas tutoris; –nebunul (furiosus) nu poate să înstrăineze; –prodigul interzis de asemenea nu poate să înstrăineze, cât durează interdicŃia.

DENUMIRE: La început romanii n-au avut un cuvânt pentru a exprima ideea abstractă a dreptului de proprietate →

proprietarul spunea: “acest lucru este al meu potrivit dreptului quiriŃilor”. Ulterior proprietatea este desemnată prin cuvântul dominium sau dominium legitimum; proprietas pentru prima oară se întâlneşte în vremea lui Traian. OBIECTUL PROPRIETĂłII QUIRITARE:

Proprietatea quiritară nu poate fi tratată decât Ńinându-se seama de diferitele date în evoluŃia sa istorică, întrucât obiectul acesteia nu a rămas acelaşi în decursul timpului:

Proprietatea quiritară asupra sclavului: Cel mai vechi obiect al proprietăŃii quiritare este sclavul: –din evoluŃia proprietăŃii rezultă că proprietatea individuală asupra sclavului a apărut cu mult înainte de

proprietatea individuală asupra pământului; –formele de transmisiune şi de sancŃionare ale proprietăŃii quiritare se pot aplica la origine numai sclavului

şi vitelor mari (ceva mai recent), nu şi pământului; –formula solemnă pronunŃată de achizitor (cel ce dobândeşte lucrul) în mancipatio (mancipaŃiune) se

referă la homo, adică sclav → din prezenŃa acestui cuvânt în formulă deducem că sclavul a fost primul obiect al proprietăŃii quiritare → desigur însă că foarte de timpuriu aceleaşi reguli s-au aplicat şi vitelor mari, animale care împreună cu sclavul serveau la munca pământului.

Proprietatea quiritară asupra vitelor mari: Desigur, chiar de la fondarea statului s-a admis proprietatea quiritară asupra boilor, obiceiul nejuridic din

epoca prestatală recunoscând deja proprietatea individuală asupra vitelor mari, unelte necesare pentru cultivarea pământului. Proprietatea quiritară asupra măgarilor, catârilor şi cailor este mai recentă, odată cu dezvoltarea comerŃului, numitele animale fiind întrebuinŃate în special la transporturi.

Proprietatea quiritară asupra vitelor mici: Proprietatea quiritară asupra vitelor mici (oi, capre) trebuie să fi fost admisă destul de timpuriu, deoarece

pe de o parte XII T. cunoaşte tradiŃiunea, mod de dobândire a proprietăŃii lucrurilor nec mancipi, iar pe de altă parte nu se cunoştea în epoca veche decât un singur fel de proprietate individuală, proprietatea quiritară.

Dovada că animalele mici, res nec mancipi (oi, capre) făceau încă din epoca veche obiect de proprietate quiritară este Gaius, potrivit căruia se poate revendica chiar şi o turmă, aducându-se în faŃa magistratului numai o oaie sau o capră → desigur că acest lucru n-a fost posibil decât ceva mai târziu, dar tot în epoca veche, deoarece acŃiunea în revendicare se intenta prin sacramentum in rem, care necesita aducerea obiectului revendicat în faŃa magistratului, pe când aici vedem că se aduce numai o parte dintr-un tot (abatere de la puritatea regulii originare). Pe de altă parte, revendicarea sancŃiona proprietatea quiritară, deci capra sau oaia face obiectul proprietăŃii quiritare.

Proprietatea quiritară asupra pământului: Proprietatea quiritară asupra pământului este mai recentă decât asupra sclavilor şi vitelor → în acest sens

se pot deduce două argumente care dovedesc că în epoca prestatală nu exista proprietate quiritară asupra pământului, numai astfel explicându-se urmele lăsate în dreptul roman:

–formele mancipaŃiunii necesitau ca obiectul a cărui proprietate se transmitea să fie Ńinut cu mâna, ceea ce nu era posibil în cazul unui teren → când s-a admis proprietatea quiritară asupra pământului s-a suprimat această condiŃie (mancipaŃiunea în forma sa originară cerea Ńinerea lucrului cu mâna, în acest sens este chiar etimologia cuvântului: Gaius spune că se numeşte mancipatio “pentru că lucrul este luat cu mâna”) → aşadar lipsa acestei condiŃii (apucarea lucrului) care face din mancipatio un cuvânt lipsit de sens, ne arată o aplicaŃie mai recentă, o extensie a unui vechi mod de transmitere a proprietăŃii la un nou caz de proprietate individuală, proprietatea asupra pământului;

–acŃiunea în revendicare care sancŃionează proprietatea quiritară trebuia să fie intentată printr-o acŃiune a legii care purta numele de sacramentum in rem → formele acestei acŃiuni a legii necesitau prezenŃa lucrului în faŃa magistratului → când a fost posibilă proprietatea quiritară asupra pământului s-a admis să se aducă în faŃa magistratului un bulgăre de pământ.

Deci formele instituŃiilor de mai sus neputând fi aplicate la origine pământului înseamnă că acesta s-a putut face obiectul proprietăŃii quiritare decât în urma sclavilor şi vitelor mari. TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE PROPRIETĂłII QUIRITARE:

Caracterul absolut: Proprietarul este stăpân absolut, nefiind vreo îngrădire adusă dreptului său:


61

→în ceea ce priveşte sclavul am arătat că stăpânul sclavului îl poate vinde, cumpăra, ucide ca pe o vită; →în ceea ce priveşte proprietatea pământului, caracterul absolut are drept consecinŃă că tot ceea ce se

află deasupra sau dedesubtul terenului aparŃine proprietarului, deci plante, casă, metale, comoară (o casă separată de sol sau o plantă de teren nu putea fi concepută de un roman din acele vremuri).

Caracterul absolut al proprietăŃii quiritare se explică prin faptul că proprietarului de sclavi şi de pământ îi erau recunoscute puteri nelimitate pentru ca astfel exploatarea lucrului să fie făcută în modul cel mai desăvârşit → totuşi încă în XII T. apar unele limitări (îngrădiri) ale dreptului de proprietate asupra pământului, limitări care se explică însă prin interesul statului, care la data redactării celor XII T. era un stat de agricultori, astfel că era normal ca legea să prevadă dispoziŃii pentru agricultori: ex. proprietarul unui teren trebuie să lase nelucrat, la limitele terenului, un spaŃiu de 2 ½ picioare care împreună cu acelaşi spaŃiu lăsat liber de proprietarul vecin formează un drum de 5 picioare între proprietarii vecini, drum care nu se poate uzucapa.

Caracterul perpetuu: Prin caracter perpetuu se înŃelege imposibilitatea de a fi proprietar până la anumit termen, adică

cetăŃeanul roman nu putea să piardă proprietatea după un anumit interval de timp → prin urmare proprietatea nu putea fi transferată până la un termen, adică într-un mod temporar şi revocabil (acela care cedează altuia proprietatea unui lucru nu poate face, printr-o convenŃie alăturată actului de înstrăinare, ca la sosirea unui anumit termen proprietatea să-i revină de plin drept → o astfel de convenŃie este nulă).

Comentatorii au exprimat acest caracter al proprietăŃii quiritare în adagiul: “proprietas ad tempus constitui non potest” (proprietatea nu poate fi stabilită până la un termen) → acest adagiu a fost formulat potrivit termenilor şi conŃinutului unui text celebru (Fr.Vat.283), care deşi se ocupa cu proprietatea provincială proprietate de care vom vorbi, cu atât mai mult este aplicabil proprietăŃii quiritare, dat fiind puterile mai mari, mai depline ale proprietarului quiritar.

Caracterul exclusiv: Proprietatea quiritară avea un caracter exclusiv, deoarece numai numite persoane se bucurau de ea,

numai numite lucruri puteau face obiectul proprietăŃii quiritare, numai prin anumite moduri se putea transmite proprietatea quiritară.

Proprietatea quiritară cerea deci întrunirea a trei condiŃii: –un cetăŃean roman: s-a recunoscut totuşi, din timpuri vechi, străinilor care se bucurat de commercium

dreptul de a fi proprietari quiritari. –un obiect roman: prin obiect roman se înŃelege în primul rând ager romanus, adică pământul Romei,

precum şi res mancipi în general, care sunt în stăpânirea unui cetăŃean roman, ex. sclavii → atunci când un lucru se găsea în stăpânirea duşmanului nu avea această calitate, de asemenea teritoriile cucerite nu aveau această calitate, care nu aparŃinea nici lucrurilor nec mancipi → spre sfârşitul republicii, datorită noilor condiŃii economice, această condiŃie nu mai este păstrată în forma originară: ager romanus se identifică cu ager italicus, adică pământul Italiei cucerit de romani, ager italicus fiind asimilat lui ager romanus, astfel că pământurile cucerite în Italia devin res mancipi şi ca atare susceptibile de proprietate quiritară.

–un anumit mod de dobândire: proprietatea quiritară putea fi dobândită fie printr-un mod de drept al ginŃilor (ocupaŃiunea), fie printr-un mod de drept civil (mancipaŃiune, uzucapiune, înstrăinări făcute de stat, legea, adiudicatio, in iure cessio).

EPOCA CLASICĂ: În vechiul drept roman nu întâlnim la Roma decât o singură formă de proprietate individuală, proprietatea

quiritară, adică a cetăŃenilor romani → această formă de proprietate individuală s-a menŃinut şi în epoca clasică.

În această epocă, proprietatea quiritară primeşte noi limitări (în ceea ce priveşte proprietatea sclavului aceste limitări se confundă cu măsurile luate - aparent - în interesul sclavului; datorită proprietăŃii pretoriene proprietatea quiritară rămâne numai cu numele).

Tot în epoca clasică întâlnim trei noi forme de proprietate: proprietatea provincială, cea pretoriană şi cea peregrină.

PROPRIETATEA PROVINCIALĂ: Romanii, cucerind diferite provincii, lăsau în general locuitorilor dreptul de a se folosi de pământul

acestora (ager publicus) → locuitorii provinciilor nu aveau în drept proprietatea pământului, deşi în fapt se comportau ca şi proprietari → ei aveau numai un drept de folosinŃă pentru care plăteau impozit: acest drept de folosinŃă este desemnat de comentatorii moderni prin expresia proprietate provincială (Gaius o numeşte possessio et usus fructus).

Prin crearea acestui drept de folosinŃă al foştilor proprietari asupra propriilor pământuri, statul roman - singurul proprietar al pământurilor provinciale – şi-a format una din cele mai importante surse de venituri. Cu timpul, pământul provincial a fost acaparat de romani, creându-se moşii întinse.

Proprietatea provincială putea fi transmisă între vii prin tradiŃiune, la moartea proprietarului provincial dreptul său de folosinŃă trecea asupra urmaşilor, proprietarul provincial dispunea de o acŃiune in rem specială pe care o putea intenta în vederea redobândirii posesiunii asupra lucrului.

PROPRIETATEA PRETORIANĂ: Proprietatea pretoriană este rezultatul dezvoltării pe care o ia comerŃul la începutul acestei epoci.

ComerŃul necesita mai mare rapiditate la realizarea actelor. Formele solemne erau o piedică pentru dezvoltarea comerŃului.

De aceea, în practică părŃile adeseori se mărgineau să predea lucrul fără să mai recurgă la mancipaŃiune, mod solemn de transmitere a proprietăŃii, deşi era vorba de vânzarea unei res mancipi (ex. un sclav, un teren). Desigur că, dacă celelalte condiŃii erau îndeplinite, cumpărătorul avea posibilitatea de a deveni proprietar quiritar prin uzucapiune, adică prin posesiunea lucrului timp de unul sau doi ani.

Ce se întâmplă dacă între timp, adică până la realizarea termenului necesar uzucapiunii, vânzătorul care rămăsese proprietar quiritar va intenta acŃiunea în revendicare? Ce se întâmplă dacă, în acelaşi interval cumpărătorul este deposedat de un terŃ?

Pretorul prin mijloacele care-i stau la dispoziŃie (interdictele posesorii) a acordat protecŃie juridică cumpărătorului, creând în acest mod o proprietatea specială celui care a cumpărat o res mancipi, fără a fi


62

întrebuinŃat formele solemne pentru transmisiunea lucrului → această proprietate a fost denumită de către moderni proprietate pretoriană.

Din cuvintele lui Gaius rezultă că ipoteza originară a proprietăŃii pretoriene este tradiŃiunea, adică remiterea fără forme a unei res mancipi, ceea ce este, după cum am văzut, explicat prin dezvoltarea comerŃului.

Proprietatea pretoriană este însă destinată să dispară prin trecerea termenului necesar uzucapiunii, căci uzucapiunea transformă proprietatea pretoriană în proprietate quiritară → însă până la împlinirea termenului de un an sau doi ani de zile există doi proprietari asupra lucrului, proprietarul quiritar, care nu are decât un drept teoretic, şi proprietarul pretorian, care de fapt este adevăratul proprietar.

PROPRIETATEA PEREGRINĂ: Un peregrin nu putea dobândi un lucru potrivit dreptului civil, nu putea deveni proprietar quiritar, dacă nu

avea commercium. Unii peregrini datorită comerŃului se îmbogăŃiseră, ceea ce a necesitat recunoaşterea unui drept de

proprietate, potrivit dreptului ginŃilor. Dobândirea acestor forme de proprietăŃi: TradiŃiunea era mijlocul prin care se dobândea proprietatea peregrină şi pretoriană şi se transmitea

proprietatea provincială.

EPOCA POSTCLASICĂ: În timpul epocii postclasice, cele patru forme de proprietate (quiritară, pretoriană, provincială, peregrină)

se reduc treptat la o singură formă de proprietate. Prima care a dispărut a fost proprietatea peregrină ce pierduse deja mult din importanŃa ei odată cu

reforma lui Caracalla, care acordase cetăŃenia tuturor peregrinilor, afară de dediticii → proprietatea peregrină pierduse cu totul din rostul său când Iustinian desfiinŃă categoria pereginilor dediticii.

Dispare apoi proprietatea provincială, ce avea raŃiune de a exista câtă vreme pământul Italiei se bucura de privilegiul de a nu fi supus impozitelor → din momentul când pământul Italiei a fost supus impozitului, ca şi pământul provincial, a dispărut raŃiunea distincŃiei între Italia şi provincii, a dispărut raŃiunea de a deosebi o formă de proprietate care se aplică Italiei şi altă formă de proprietate care se aplică provinciilor.

Odată dispărute proprietatea peregrină şi proprietatea provincială, au rămas faŃă în faŃă proprietatea quiritară şi proprietatea pretoriană. Iustinian contopeşte ambele proprietăŃi, formând din ele o proprietate unică numită dominium.

ExistenŃa proprietăŃii pretoriene, separată de proprietatea quiritară, devenise inutilă din momentul când distincŃia dintre res mancipi şi res nec mancipi dispare în practică încă din sec. IV e.n., cum ne-o dovedeşte dispariŃia la această dată a mancipaŃiunii, mod solemn de transmitere a proprietăŃii quiritare.

Din momentul ce Italia fost asimilată provinciilor, devenise aproape fără raŃiune distincŃia dintre res mancipi şi res nec mancipi, deoarece obiectul principal al acestei distincŃii îl făcea pământul şi anume pământul Italiei era trecut la res mancipi iar pământul provinciilor la res nec mancipi (Iustinian a suprimat ulterior şi distincŃia dintre res mancipi şi res nec mancipi).

Ca şi la origine nu mai aveam decât o singură proprietate, dominium, însă o proprietate care se supune unor reguli mult mai largi.


63

– MODURILE DE DOBÂNDIRE A PROPRIETĂłII – CONCEPłIA TRANSMITERII DREPTULUI DE PROPRIETATE:

Am văzut că proprietatea quiritară are trei trăsături caracteristice: caracterul absolut, perpetuu şi exclusiv. Caracterul exclusiv se reflectă în cele trei condiŃii ale proprietăŃii quiritare: un cetăŃean roman, un obiect

roman, un anumit mod de dobândire. Urmează să ne ocupăm de modurile de dobândire ale proprietăŃii quiritare. Unele din aceste moduri de

dobândire sunt desemnate prin expresia mai specială de moduri de transmisiune a proprietăŃii, atunci când lucrul e dobândite prin transmiterea de la o altă persoană → şi în acest caz este vorba însă de o dobândire a proprietăŃii, transmiterea lucrului de la o altă persoană fiind numai un element secundar (ex. mancipaŃiunea).

Romanii n-au cunoscu de la început conceptul transmiterii dreptului de proprietate. Deşi romanii de timpuriu au avut reprezentarea dreptului de proprietate pe care - practic vorbind - îl identificau cu obiectul la care se aplică, nu au ajuns în acelaşi timp la noŃiunea de transfer al dreptului de proprietate. ExplicaŃia acestui fapt rezidă în faptul că romanii concepeau la origine dreptul de proprietate ca fiind expresia unei puteri asupra lucrurilor → de aceea dreptul de proprietate nu exista atunci când nu exista nici puterea asupra lucrurilor.

Iată de ce în cazul ocupaŃiunii există proprietatea asupra lucrurilor mancipi şi nec mancipi, pentru că, după cum vom vedea, există puterea asupra lucrurilor. În cazul mancipaŃiunii, după cum vom vedea, această puterea este creată prin formula vindicatorie, pe când în alte cazuri este creată prin lege. În cazul tradiŃiunii nu există proprietate pentru că nu există putere, puterile netransmiŃându-se ci creându-se.

Numai când proprietatea se degajează de noŃiunea de putere apare şi noŃiunea transferului dreptului de proprietate, ceea ce pare a fi avut loc chiar din vremea celor XII T, întrucât vedem că tradiŃiunea la această dată transmite dreptul de proprietate asupra lucrurilor nec mancipi (în acest sens este regula după care transferul proprietăŃii este subordonat plăŃii preŃului, regulă aplicabilă tradiŃiunii în vremea celor XII T.).

Modurile de dobândire a proprietăŃii quiritare trebuie împărŃite în două categorii: moduri de dobândire a proprietăŃii quiritare asupra lucrurilor mancipi şi moduri de dobândire a proprietăŃii quiritare asupra lucrurilor nec mancipi.

După ramura de drept se împart în moduri de drept civil (mancipaŃiune, in iure cessio, uzucapiune, adiudicatio şi lege) şi moduri de drept al ginŃilor (ocupaŃiune, tradiŃiune, accesiune şi specificaŃiune).

MODURI DE DOBÂNDIRE A PROPRIETĂłII QUIRITARE ASUPRA RES MANCIPI: OCUPAłIUNEA (dr. ginŃilor):

OcupaŃiunea constă în faptul de a pune stăpânire pe un lucru care nu aparŃine nimănui - res nullius - (ex. res hostiles, adică lucrurile luate de la duşman, căci în ochii romanilor inamicul nu are vreun drept de proprietate → statul dobândeşte prada de război, nu soldaŃii; comoara găsită pe terenul altuia se împarte ½ cu proprietarul terenului; lucrurile părăsite de proprietar devin proprietatea ocupantului).

Iustinian spune că modurile de a dobândi proprietatea, recunoscute de dreptul ginŃilor, sunt cele mai vechi → ocupaŃiunea fiind un mod de dobândire ce Ńine de dreptul ginŃilor.

Gaius spune că romanii considerau că proprietatea cea mai legitimă este acea care are ca obiect lucrurile luate de la duşmani, de asemenea un text din Digeste spune că: “acŃiunea in rem [acŃiunea în revendicare] se cuvine aceluia care a dobândit proprietatea fie după dreptul ginŃilor, fie după dreptul civil”. Întrucât acŃiunea în revendicare sancŃionează proprietatea quiritară, trebuie să admitem că acest fel de proprietate se putea dobândi şi printr-un mod de drept al ginŃilor.

Romanii recunoşteau că proprietatea cea mai desăvârşită şi cea mai veche este cea care are la bază violenŃa, violenŃă care în termeni juridici se exprimă aici prin cuvântul ocupaŃiune.

În cele ce urmează vom întâlni un alt mod de drept al ginŃilor - tradiŃiunea - care în vremuri mai recente ale epocii vechi are ca rezultat dobândirea proprietăŃii quiritate asupra res nec mancipi.

MANCIPAłIUNEA (mancipatio - dr. civil): DefiniŃie: În dreptul mai evoluat, mancipaŃiunea apare ca un mod de transmitere al dreptului de proprietate asupra

lucrurilor mancipi. Însă aceasta nu este definiŃia originară a definiŃiei noastre. Când noŃiunea de transfer al proprietăŃii nu era încă degajată, mancipaŃiuena era un mod de creare a

proprietăŃii-putere asupra lucrului mancipi. În realitate mancipaŃiunea la origine se confundă cu vânzarea, numai că prin formele ei crea proprietatea-putere a cumpărătorului fără vreo aluzie la vânzarea care avusese loc.

Cel care înstrăinează lucrul se numeşte mancipant (cel care transmite prin mancipaŃiune) sau vânzător, pe când cel care primeşte lucrul se numeşte accipiens sau cumpărător.

Această mancipaŃiune se numeşte şi mancipaŃiune reală, dacă o punem în opoziŃie cu mancipaŃiunea fiduciară.

Formele mancipaŃiunii: MancipaŃiunea avea loc cu următoarele forme solemne: se cerea prezenŃa a nu mai puŃin de 5 martori,

cetăŃeni romani, puberi (adică care au atins vârsta când pot procrea - în vechiul drept această vârstă la băieŃi era în general de 14 ani, însă putea să varieze după dezvoltarea corporală a fiecăruia), a părŃilor şi a aceluia care Ńinea balanŃa (cântarul) de aramă (libripens).

Accipiens (acela care primeşte lucrul) Ńinând lucrul cu mâna pronunŃa o anumită formulă, adică următoarele cuvinte (ex. pentru mancipaŃiunea privind un sclav): ”afirm că acest sclav este al meu conform cu dreptul quiriŃilor [formula vindicatorie] şi acesta să-mi fie cumpărat cu preŃul de…prin această aramă şi prin această balanŃă de aramă”.

Formula putea însă să cuprindă diferite clauze care nu contraziceau obiectul mancipaŃiunii, ex. clauza rezervei de uzufruct: “afirm că acest fond este al meu, să-mi fie cumpărat cu preŃul…cu rezerva dreptului de uzufruct”, clauza uti optimus maximus (clauză care arată că imobilul mancipat e liber de orice sarcină) → aceste clauze care arată condiŃiile în care mancipantul renunŃă la obiectul mancipat se numeau leges mancipi (clauze ale mancipaŃiunii) şi deveneau valabile în măsura în care figurau în declaraŃia lui accipiens.

Libripens cântărea bucata de metal cu balanŃa, apoi accipiens (cel care primea lucrul) remitea bucata de aramă, care constituia preŃul, celui de la care primise lucrul → ulterior, când s-a introdus moneda, se remiteau monedele cântărite, apoi monedele numărate, suprimându-se cântărirea.

Prin urmare formele mancipaŃiunii constau în:


64

–prezenŃa celor cinci martori, a lui libripens şi a părŃilor la facerea actului → unul din cei cinci martori, şeful lor, se numea antestaus;

–Ńinerea lucrului mancipat cu mâna → această formă era atât de riguros cerută pentru mobile încât nu puteai să dobândeşti printr-o singură mancipaŃiune decât atât cât era posibil se a Ńine cu mâna;

–rostirea unei formule solemne de către achizitor (dobânditor) → această formulă avea două părŃi: –prima parte, numită formulă vindicatorie (”afirm că acest sclav este al meu conform cu dreptul quiriŃilor”) → este afirmarea unui drept de proprietate în baza dreptului quiritar; –a două parte cuprindea restul (“şi acesta să-mi fie cumpărat cu preŃul de…prin această aramă şi prin această balanŃă de aramă”) → este afirmarea proprietăŃii pe baza vânzării: accipiens arată că a dobândit dreptul său de proprietate prin aramă şi balanŃă, adică îl deŃine de la alienator.

→cele două părŃi ale formulei se contrazic, contrazicere explicabilă prin faptul că prima parte, cea mai veche, aparŃine unor vremuri când mancipaŃiunea crea o proprietate-putere, pe când a doua este un adaos tardiv apărut odată cu ideea de transfer al dreptului de proprietate.

–cântărirea metalului: între 337-269 î.e.n. cântărirea monedei se suprimă teoretic dar se menŃine practic, după anul 269 î.e.n. dispare din practică → când cântărirea monedei se suprimă, locul cântăririi reale îl ia în ritualul mancipaŃiunii lovirea balanŃei cu o bucata de aramă;

–remiterea metalului-preŃ; –prezenŃa lucrului la facerea actului întrucât lucrul era Ńinut cu mâna. Formele de mai sus au primit în cursul timpului două modificări: –metalul dat drept preŃ nu s-a mai cântărit după anul 269 î.e.n. când prin introducerea monedei de argint a

dispărut pericolul devalorizării monedei, căci aceasta servea în operaŃiunile comerciale internaŃionale; –când mancipaŃiunea a fost aplicată şi pământului a avut loc o schimbare în formele ei deoarece condiŃia

prezenŃei lucrului la facerea actului a fost suprimată. Formele de mai sus rezultă din combinarea a două texte: un text din Gaius şi un text din Paul → la Gaius

se găseşte forma mancipaŃiunii fiduciare (aplicaŃie a mancipaŃiunii pentru crearea emancipării → formula nu numai că nu cuprinde menŃiunea preŃului dar textul precizează că bucata de aramă este dată drept preŃ, adică simulează gestul ritual al remiterii preŃului) iar la Paul se găseşte menŃionarea preŃului.

Rolul mancipantului: Din formele mai sus expuse rezultă că mancipantul avea un rol pasiv, mut, un rol de spectator, prin

urmare formele mancipaŃiunii nu arată pe mancipant spunând sau făcând ceva: acest rol mut trebuie înŃeles în raport cu formele mancipaŃiunii.

În realitate mancipantul putea vorbi fie înaintea îndeplinirii formelor lui mancipatio, fie în chiar momentul îndeplinirii formelor, fireşte înainte de pronunŃarea formulei de către accipiens → mai mult chiar, în realitate mancipantul trebuia să vorbească, căci el era cel care fixa condiŃiile de înstrăinare a lucrului său, însă el nu participa prin cuvintele sale la formele lui mancipatio, cuvintele sale nu se încadrau în ritualul acestui act decât într-un mod indirect, în măsura în care le erau repetate de accipiens → este evident că accipiens trebuie să se conformeze voinŃei vânzătorului, căci acordul părŃilor este esenŃial pentru formarea actului, iar formula rostită de accipiens nu putea cuprinde clauze contrare obiectului mancipaŃiunii.

Încă de mult acest caracter ciudat al mancipaŃiunii a izbit atenŃia romaniştilor → deşi mancipaŃiunea este în dreptul evoluat un act translativ de proprietate, totuşi - în realizarea lui - iniŃiativa nu aparŃine alienatorului, adică mancipantului → în mancipaŃiune vorbeşte o singură parte, accipiens care - primind lucrul, conform ritualului antic în prezenŃa a cinci martori, a lui libripens (purtătorul de balanŃă) şi a alienatorului - rostea celebra formulă.

Nu e ciudat că la mancipaŃiune cel care transmite proprietatea să aibă un rol pasiv, de spectator, şi tocmai cel care o primeşte să spună anumite cuvinte prin care afirmă dreptul său de proprietate, fără să facă nici o aluzie , cel puŃin în prima parte a formulei, la vechiul proprietar?

ExplicaŃia rezidă în faptul că macipaŃiunea la origine era un mod de creare a unui drept de proprietate care exprimă o putere, puterea lui accipiens asupra lucrului mancipi. Această putere este creată prin rostirea de către accipiens a formulei vindicatorii → întrucât puterile nu se transmit ci se creează, rolul mancipantului este mut, accipiens afirmându-şi puterea în baza dreptului quiritar, fără să facă vreo aluzie la faptul că deŃine lucrul de la mancipant.

Însă când mancipaŃiunea devine un act translativ de proprietate, în timp ce se adaugă la formula rostită de accipiens a doua parte care arată că accipiens deŃine dreptul său de la mancipant, ca un vestigiu al trecutului mancipantul păstrează rolul mut pe care-l avea mai înainte.

În acest sens se poate invoca însăşi expresia mancipare, care la origine a desemnat faptul achizitorului, şi numai cu timpul a terminat prin a indica actul alienatorului, ceea ce se explică prin cele două concepŃii deosebite când s-a trecut de la noŃiunea de mancipaŃiune ca mod de creare a proprietăŃii putere la cea de mancipaŃiune ca mod de transferare a proprietăŃii.

CondiŃiile mancipaŃiunii: –mancipaŃiunea nu poate avea loc decât între cetăŃeni, doar în mod excepŃional poate avea loc şi între

peregrini însă numai dacă au commercium; –mancipaŃiunea trebuie să aibă ca obiect în mod exclusiv o res mancipi (mancipaŃiunea este o formă de

alienare specială a lucrurilor mancipi, în timp ce tradiŃiunea este specială lucrurilor nec mancipi). Efectele mancipaŃiunii: –transferă proprietatea quiritară: cât timp mancipaŃiunea implica (pentru ca să aibă fiinŃă) cântărirea

metalului preŃ al lucrurilor, nu a fost pericol pentru ca transmiŃătorul să piardă proprietatea sclavului fără să primească banii → când după anul 269 î.e.n. cântărirea monedei n-a mai avut loc se putea ivi acest risc → de aceea o regulă creată de XII T. pentru altă instituŃie (tradiŃiunea) a fost extinsă mancipaŃiunii subordonând transmiterea proprietăŃii plăŃii efective a preŃului sau constituirii unui garant.

–actio auctoritatis (acŃiunea în garanŃie): în cazul când mancipantul nu era proprietarul lucrului iar accipiens era evins (despuiat juridiceşte de lucru) în urma intentării acŃiunii în revendicare de către un terŃ, mancipantul - fie că refuzase să asiste pe accipiens în procesul cu terŃul pentru dovada dreptului de proprietate, fie că asistenŃa lui fusese ineficace - era supus din partea achizitorului la o actio auctoritatis care avea ca obiect dublul preŃului plătit de achizitor.


65

Este cert că actio auctoritatis izvorăşte din mancipaŃiune, obligaŃia de garanŃie se numeşte auctoritatis, totuşi ea nu este considerată ca un efect al mancipaŃiunii în vechiul drept roman, ci fundamentul său este delictual → cu alte cuvinte actio auctoritatis în dreptul vechi se consideră ca o acŃiune penală care nu sancŃionează obligaŃia de garanŃie a mancipantului, ci delictul comis de mancipant prin faptul că s-a dat drept proprietar, delict dovedit prin aceea că a refuzat asistenŃa sau, deşi şi-a dat-o, acesta a fost ineficace întrucât mancipantul a recurs la mancipaŃiune (deci s-a dat drept proprietar) deşi în realitate nu avea această calitate → prin urmare refuzul la asistenŃă ca şi asistenŃa neeficace sunt probe ale delictului mancipantului că s-a dat drept proprietar ceea ce rezultă chiar din faptul că a recurs la mancipaŃiune deoarece acest act implică din partea mancipantului calitatea de proprietar.

Doar în dreptul clasic se consideră că obligaŃia de garanŃie derivă direct din mancipaŃiune, este un efect al ei, obligaŃie sancŃionată prin actio auctoritatis.

ExplicaŃia rezidă în faptul că la origine mancipaŃiunea a creat o proprietate-putere, ca atare la origine nu există o actio auctoritatis, căci puterile nu se transmit, ci se creează → când apare ideea de transfer de proprietate, se naşte şi ideea de garanŃie, dar încă nu a fost părăsită cu totul veche concepŃie, de aceea s-a considerat că actio auctoritatis are un fundament delictual. În dreptul clasic, actio auctoritatis sancŃionează obligaŃia de garanŃie care se naşte din mancipatio → obligaŃia de garanŃie fiind considerată ca derivând direct din mancipaŃiune.

–actio de modo agri (acŃiune relativă la suprafaŃa terenului): când era vorba de un teren mancipaŃiunea produce încă o acŃiune → dacă mancipantul declarase în mod inexact că terenul mancipat are o suprafaŃă mai mare, comitea un delict sancŃionat prin actio de modo agri al cărei obiect era dublul valorii suprafeŃei dată în minus.

TRANSFORMĂRILE MANCIPAłIUNII: Epoca veche:

Proprietate ala origine era o putere, în acest sens pot invoca cel puŃin două argumente: –acelaşi mod (mancipatio) crea puterea asupra persoanelor (mancipium, manus prin coemptio) ca şi

puterea asupra bunurilor (proprietatea); –aceleaşi efecte existau: dreptul de a ucide (a distruge bunul), a vinde, etc. Pentru crearea acestei proprietăŃi-putere nu exista decât un mijloc, ocupaŃiunea, care la origine însemna

luarea prin violenŃă a lucrului duşmanului (ocupaŃiunea era un mod juridic de exprimare a forŃei ca fundament al proprietăŃii).

Când apare mancipaŃiunea-vânzare, proprietatea era în că în faza de putere. Formele mancipaŃiunii-vânzări au trebuit să se conformeze acestei concepŃii → cumpărătorul vorbeşte (în formula pe care o pronunŃă nu face nici o aluzie la vânzare, nu face nici o aluzie la faptul că lucrul îl deŃine de la vânzător, ci afirmă o proprietate-putere independentă de vânzător), vânzătorul tace → explicaŃia rezidă în faptul că puterile nu se transmit, ci se creează sub forma unei afirmaŃii solemne (vânzătorul ca şi martorii au rolul să confirme această afirmaŃie de putere, să o recunoască, să o constate).

Când a apărut ideea unui transfer de proprietate, atunci mancipaŃiunea a devenit un mod de transmitere a proprietăŃii, noua concepŃie influenŃând formele mancipaŃiunii → formula rostită de accipiens (formula vindicatorie) a căpătat un adaos şi, din acest moment, apare sub aspectul a două părŃi contradictorii:

–în prima parte a formulei se afirmă existenŃa unei puteri asupra lucrului de care e vorba ca şi când această putere nu este deŃinută de la nimeni, este, cu alte cuvinte, originară;

–a doua parte a formulei are alt fundament şi anume vânzarea lucrului în schimbul unui preŃ → desigur că şi mai înainte lucrul nu era mancipat decât contra unui preŃ, însă de data aceasta operaŃiunea vânzării a fost trecută chiar în formulă, în ceremonialul mancipaŃiunii.

Noua concepŃie face posibilă apariŃia unei obligaŃii de garanŃie din partea mancipantului → totuşi, pentru că această obligaŃie apare în timpul ciocnirii între cele două concepŃii, pentru a menaja veche concepŃie, obligaŃia de garanŃie nu se consideră ca având drept fundament ideea de transfer al proprietăŃii, ci delictul săvârşit prin faptul de a se da drept proprietar al unui lucru care nu-i aparŃinea în realitate.

Fundamentul delictual se păstrează mult timp, până în vremea lui Cicero, când constatăm că obligaŃia de garanŃie este un efect al mancipaŃiunii.

O nouă transformare suferă mancipaŃiunea atunci când cântărirea metalului a fost suprimată, transformare care se datorează schimbărilor pe care le suferă moneda care, după anul 269 î.e.n., nu mai era cântărită, ci numărată.

1.Modificarea formulei: din acest moment a fost introdusă menŃiunea preŃului → câtă vreme metalul era cântărit, el făcea parte integrantă din ritualul mancipaŃiunii şi deci menŃiunea lui în formulă era inutilă → prezenŃa lui libripens (purtătorul balanŃei) indică necesitatea cântăririi pentru ca mancipaŃiunea să aibă loc. Numai printr-o introducere ulterioară a menŃiunii preŃului în formulă se explică un pleonasm (repetarea unor cuvinte cu acelaşi sens) în a doua parte a formulei: “şi acesta să-mi fie cumpărat cu preŃul de…prin această aramă şi prin această balanŃă de aramă” → accipiens afirmă că lucrul îi este cumpărat cu acest preŃ şi cu această bucată de aramă, însă bucata de aramă avea rolul preŃului când metalul era cântărit, astfel că nu ar fi avut ce căuta → numai când cântărirea a fost suprimată s-a simŃit nevoia ca indicaŃiunea preŃului să se arate în formulă, căci metalul numărat nu făcea parte din formele mancipaŃiunii, totuşi s-a păstrat şi menŃiunea aramei ca o reminiscenŃă a vechii sale funcŃii de preŃ → lovirea balanŃei cu bucata de aramă înlocuieşte în ritualul mancipaŃiunii, odată cu suprimarea cântăririi, cântărirea efectivă a preŃului (condiŃie de formă a mancipaŃiunii).

2.MancipaŃiunea fiduciară (mancipatio nummo uno): În afară de mancipaŃiunea reală romanii au cunoscut şi mancipaŃiunea fiduciară, adică o macipaŃiune fără

preŃ însoŃită de un pact (convenŃie) de fiducie. Câtă vreme cântărirea monedei a fost necesară nu a putut apare mancipaŃiunea fiduciară, căci preŃul intra

în formele mancipaŃiunii. Când însă moneda nu a mai fost cântărită, ci numărată, mancipaŃiunea fiduciară (fără preŃ) a putut fi realizată, cântărirea metalului dat ca preŃ memaiintrând în formele mancipaŃiunii.

Prin urmare mancipaŃiunea fiduciară apare după anul 269 î.e.n. când nu numai teoretic (454-430 î.e.n., apariŃia monedei de aramă), dar şi practic (269 î.e.n., apariŃia monedei de argint) cântărirea monedei nu mai constituie formă a mancipaŃiunii.


66

După cum scopul mancipaŃiunii reale este crearea proprietăŃii-putere sau mai târziu transmiterea dreptului de proprietate, tot aşa scopul mancipaŃiunii fiduciare este crearea sau stingerea unei puteri sau a uneia din manifestările ei asupra unei persoane, transmiterea proprietăŃii unui lucru cu obligaŃia de restituire din partea lui accipiens (ex. adopŃiunea, emanciparea, divorŃul prin remancipatio, coemptio în scopul ca femeia să se sustragă puterii tutorilor săi legitimi, adică agnaŃilor, testamentul, donaŃia).

Folosirea mancipaŃiunii în acest scop a fost posibilă dat fiind că în forma sa primitivă, mancipaŃiunea era un act creator a unei proprietăŃi cu caracter de putere asupra lucrurilor.

Tot în acest scop părŃile se foloseau de un pact de fiducie care nu este o clauză care intră în ritualul mancipaŃiunii, ci este o convenŃie accesorie, prin care accipiens se obligă să facă ceva (ex., în cazul adopŃiunii sau al emancipării, se obliga să dezrobească pe copilul mancipat lui de către pater familias al copilului) → fiind o simplă convenŃie, nu era sancŃionată în vechiul drept roman, executarea ei fiind lăsată la bunul plac al lui accipiens.

Formele mancipaŃiunii fiduciare erau aceleaşi cu ale mancipaŃiunii reale, cu două deosebiri: –formula pronunŃată de accipiens nu cuprindea menŃiunea preŃului; –remiterea preŃului era înlocuită cu gestul ritual al remiterii unei bucăŃi de aramă → ceea ce este explicabil

dat fiind că mancipaŃiunea fiduciară este lipsită de preŃ sau mai exact preŃul este reprezentat de formă printr-un ban (nummo uno).

Regula potrivit căreia transferul proprietăŃii este subordonat plăŃii preŃului: În XII T. există regula după care transferul proprietăŃii este subordonat plăŃii preŃului sau constituirii unui

garant → regula se aplica tradiŃiunii. Este firesc că această regulă a fost creată pentru tradiŃiune, deoarece în cazul tradiŃiunii, cântărirea

banilor şi remiterea lor vânzătorului nefiind o formă cerută chiar de realizarea actului ca la mancipaŃiune, vânzătorul risca să rămână şi fără bani şi fără lucru.

Încă din vremea XII T. s-a permis ca constituirea unui garant să fie considerată că produce aceleaşi efecte ca şi plata preŃului în cazul lucrurilor nec mancipi, singurele cărora le era aplicabilă tradiŃiunea.

După anul 269 î.e.n. când moneda a început să fie efectiv numărată, riscul la care se expunea tradens (cel care transmitea lucrul prin traditio) a început să existe şi pentru mancipant (cel care transmitea lucrul prin mancipatio), deoarece cântărirea fusese suprimată, astfel că formele mancipaŃiunii nu mai implicau şi plata preŃului, numărarea banilor fiind o operaŃiune distinctă.

De aceea, după anul 269 î.e.n., regula a fost extinsă şi la mancipaŃiune, adică la res mancipi → cu alte cuvinte, deşi vânzătorul făcea tradiŃiunea sau mancipaŃiunea lucrului totuşi prin aceasta proprietatea nu era transferată dacă nu i se plătise preŃul sau nu fusese constituit un garant.

Epoca clasică: În epoca clasică mancipaŃiunea suferă puŃine modificări → obligaŃia de garanŃie pe care o avea

mancipantul pentru lucrul mancipat se consideră a fi un efect direct al mancipaŃiunii şi deci nemaiavând un fundament delictual. Epoca postclasică:

MancipaŃiunea a avut o largă aplicaŃiune în dreptul vechi şi în dreptul clasic deoarece, deşi se aplica numai la lucrurile mancipi, prezenta un mare avantaj când era vorba de imobile (casă, teren) → nu necesita transmiterea posesiunii lucrului, deoarece nu necesita prezenŃa lucrului la facerea actului → în consecinŃă se putea transmite prin mancipaŃiune proprietatea quiritară a unei res mancipi fără a avea posesiunea lucrului.

MancipaŃiunea dispare în epoca postclasică în practică chiar înainte de Iustinian, căci pe de o parte tradiŃiunea (graŃie noilor concepŃii care nu mai cereau remiterea lucrului) prezenta, fără forme, aceiaşi utilitate ca şi mancipaŃiunea: transmiterea proprietăŃii unui imobil chiar când nu aveai posesiunea, pe de altă parte în practică dispăruse deja distincŃia între res mancipi şi res nec mancipi, astfel că tradiŃiunea se putea aplica oricărui lucru.

MancipaŃiunea se menŃine până în sec. IV → data dispariŃiei mancipaŃiunii ne permite deci a fixa data dispariŃiei în practică a distincŃiei dintre res mancipi şi nec mancipi precum şi data când s-au dezvoltat în practică noile concepŃii asupra tradiŃiunii.

UZUCAPIUNEA (usucapio - dr. civil): DEFINIłIE: Uzucapiunea este mijlocul de a dobândi proprietatea quiritară prin posesiunea unui lucru într-un anumit

interval de timp → dreptul fostului proprietar se stinge odată ce lucrul a fost uzucapat. Termenul de uzucapiune însemna “luare prin folosinŃă” → în definiŃie vorbim de “posesiunea lucrului”, însă

când e vorba de originea instituŃiei ne referim la “folosinŃa lucrului”, explicaŃia acestei deosebiri de exprimare rezidă în faptul că la origine nu se cerea numai posesiunea lucrului (ceea ce înseamnă că folosinŃa lucrului poate sau nu să aibă loc), ci folosinŃa lucrului.

ORIGINE: Se consideră că uzucapiunea s-a născut pentru înlăturarea nesiguranŃei dreptului de proprietate →

proprietarul unui lucru (ex. al unui sclav) trebuie să dovedească dreptul autorului său, adică al persoanei de la care deŃine lucrul, al autorului autorului său şi aşa mai departe, ceea ce se numeşte probatio diabolica (probă diabolică) → în cazul în care uzucapiunea s-a îndeplinit, dreptul de proprietate apare în persoana achizitorului (dobânditorului) fără a mai fi nevoit a face dovada existenŃei dreptului autorului său → de aceea Cicero spune despre uzucapiune că este “sfârşitul neliniştii şi fricii de procese”.

Este incontestabil că înlăturarea nesiguranŃei proprietăŃii constituie un avantaj preŃios al uzucapiunii, însă motivul creării acestei instituŃii nu trebuie căutat în imperfecŃiunea unor reguli juridice, ci în condiŃiile materiale de existenŃă → proprietatea quiritară, având ca scop asigurarea exploatării bunului care face obiectul ei potrivit destinaŃiei sale economice, trebuia să fie pierdută ori de câte ori exploatarea nu avea loc şi trebuia dobândită aceluia care exploata bunul.

Faptul de a nu te folosi de ex. de un sclav, timp de un an de zile şi a nu te opune ca altul să-l folosească era sancŃionat cu pierderea proprietăŃii în folosul celui care exploata sclavul.

De asemenea faptul de a nu te folosi de un teren timp de doi ani de zile, faptul de a lăsa în părăsire un teren mai mult timp într-un stat mic şi agrar cum era Roma la început, constituia o diminuare a posibilităŃilor de hrană a întregii populaŃii → astfel că s-a admis decăderea din dreptul de proprietate a celui care nu-şi vede de ogorul său în favoarea celui care a cultivat acest ogor.


67

CONDIłIILE UZUCAPIUNII: Posesiunea: lucrul trebuie să fie posedat un anumit interval de timp → XII T. cerea la origine usus

(folosinŃă), în timp ce posesiunea nu necesită folosinŃa lucrului, ci numai să-l păstrezi. Termenul: lucrurile mobile, ex. un sclav, trebuiau să fie posedate un an de zile iar cele imobile, ex. un

teren, doi ani de zile → XII T. nu admitea uzucapiunea caselor, ceea ce s-a admis mai târziu. Un lucru susceptibil de a fi uzucapat: nu puteau fi uzucapate → res furtivae (lucrurile furate), res extra

patrimonium (lucrurile în afară de patrimoniu, adică cele care nu pot aparŃine vreunui individ, ex. părŃile şi zidurile oraşelor, templele, drumurile), lucrurile luate prin violenŃă (începând cu sfârşitul republicii).

Justul titlu: prin just titlu se înŃelege un act sau un fapt juridic care justifică luarea în posesiune (ex. act juridic care justifică posesiunea: donaŃia; fapt juridic care justifică posesiunea: părăsirea de către neproprietar a unui lucru – dacă lucrul ar fi fost părăsit de proprietar, proprietatea s-ar fi putut imediat dobândi prin ocupaŃiune).

Buna credinŃă: este credinŃa uzucapantului fie că lucrul a fost părăsit, fie că autorul său (cel de la care deŃine lucrul) îndeplinea condiŃiile pentru a înstrăina lucrul.

Praescriptio longi temporis (prescripŃia de timp îndelungat). În epoca clasică, la finele sec. II e.n. apare o nouă instituŃie destinată să umple unele lacune ale

uzucapiunii → uzucapiunea fiind o instituŃie de drept civil nu se aplica pământurilor provinciale şi nu putea fi folosită de peregrini → iată de ce a fost nevoie de o nouă instituŃie, supusă aceloraşi reguli ca usucapio, exceptând termenul posesiunii şi efectele ei.

Noua instituŃie cerea un termen de 10 ani între prezenŃi (părŃile se considerau prezente dacă aveau domiciliul în aceeaşi cetate, mai târziu în aceeaşi provincie) şi de 20 de ani între absenŃi.

ComparaŃie între praescriptio longi temporis şi uzucapiune: –cel puŃin la origine prescripŃia nu duce la dobândirea proprietăŃii ca uzucapiunea, ci numai la respingerea

acŃiunii proprietarului, deci nu era o prescripŃie achizitivă ci una extinctivă; –prescripŃia stingea sarcinile (ex. ipoteca) care grevau imobilul, în timp ce uzucapiunea nu le stingea

(acest avantaj al prescripŃiei asupra uzucapiunii o făcea utilă chiar şi cetăŃenilor romani); –acŃiunea intentată de proprietar întrerupea prescripŃia, însă nu întrerupea uzucapiunea; –termenul cerut pentru prescripŃie e lung (10 sau 20 de ani) pe când pentru uzucapiune e scurt (unul sau

doi ani); –termenul pentru prescripŃie e acelaşi pentru mobile şi pentru imobile, pe când termenul pentru

uzucapiune diferă fiind de un an pentru mobile şi de doi ani pentru imobile; –prescripŃia este suspendată faŃă de pupili, minori, absenŃi în interesul statului. Caracterele uzucapiunii erau determinate de elementul posesiunii, pe când cele ale prescripŃiei erau

determinate de elementul timpului → praescriptio nu era o instituŃie achizitivă ca usucapio, ci o simplă prezumŃie, fundamentul său fiind inacŃiunea, tăcerea proprietarului, astfel se explică toate regulile derogatorii faŃă de uzucapiune:

–lunga perioadă necesară pentru a prescrie, ceea ce reprezintă o tăcere lungă (longum silentium), ca şi distincŃia între prezenŃi şi absenŃi;

–întreruperea civilă (cererea în justiŃie) - necunoscută uzucapiunii - deoarece rupe tăcerea (silentium) şi elimină prezumŃia inacŃiunii proprietarului;

–suspendarea prescripŃiei faŃă de anumite persoane, căci faŃă de ei nu era aplicabilă prezumŃia inacŃiunii, întrucât nu aveau posibilitatea să intenteze acŃiunea care sancŃiona dreptul lor de proprietate.

Praescriptio longissimi temporis (prescripŃia de timp foarte îndelungat). În epoca postclasică, apare o altă instituŃie asemănătoare celei precedente, cu acelaşi scop ca şi

precedenta, dar în condiŃii mai uşoare. Dacă cineva posedă un lucru un timp îndelungat, la început 40 de ani, ulterior 30 de ani, acesta nu devine

proprietar, însă poate respinge acŃiunea în revendicare a proprietarului → proprietarul nu pierde proprietatea lucrului, dar nu mai are acŃiunea în revendicare faŃă de acel posesor.

Dacă posesorul a pierdut posesiunea lucrului, proprietarul poate să revendice lucrul de la noul posesor, cât timp acesta n-a posedat 30 de ani.

Praescriptio longissimi temporis se deosebeşte de cea precedentă prin faptul că: –cere un termen mai lung: 30 de ani; –nu cere just titlu, nici bună credinŃă.

TRANSFORMĂRILE UZUCAPIUNII: Epoca veche: Uzucapiunea, după cum am arătat, s-a născut pentru a asigura exploatarea pământului, uzucapiunea

necesitând folosinŃa, exploatarea lucrului. Uzucapiunea mai cerea în această epocă următoarele condiŃii: termenul şi un lucru susceptibil a fi uzucapat.

Epoca clasică: Cu timpul originile uzucapiunii s-au uitat iar uzucapiunea a fost întrebuinŃată şi în alte cazuri decât acelea

pentru care fusese creată: –transformă proprietatea pretoriană în proprietate quiritară; –adevăratul proprietar poate să o întrebuinŃeze, deşi la origine uzucapiunea fusese creată contra lui

pentru cazul când nu folosea lucrul → uzucapiunea permitea o probă mai uşoară deoarece în loc de aşa numita probatio diabolica te mărgineai să dovedeşti că a avut loc uzucapiunea.

Noile aplicaŃii ale uzucapiunii au făcut inutilă cerinŃa folosinŃei lucrului şi, întrucât apăruse încă din epoca veche noŃiunea de posesiune, condiŃia folosinŃei lucrului (usus) a fost înlocuită cu aceea a posesiunii lucrului (possessio).

Tot pe la începutul epocii clasice a fost nevoie să se înăsprească condiŃiile de realizare a uzucapiunii, alăturându-se două noi condiŃii: justul titlu şi buna credinŃă.

Aceste noi condiŃii sunt în realitate restricŃii care aveau ca scop să facă uzucapiunea mai puŃin frecventă, deoarece la sfârşitul republicii, datorită tulburărilor politice, revoltelor şi războaielor ordinea în stat era periclitată → unii ocupau cu rea-credinŃă imobilele aparŃinând altora iar apoi pretindeau că au devenit proprietari prin uzucapiune sau dobândeau un lucru cu rea-credinŃă de la un neproprietar → acest lucru le


68

era cu atât mai posibil cu cât termenul în care cineva trebuia să posede lucrul era de un an sau doi, adică un termen foarte scurt, neajuns devenit destul de serios odată cu creşterea întinderii statului roman când cetăŃenii romani erau nevoiŃi să lipsească mult timp fie ca negustori, fie ca soldaŃi.

NoŃiunea de bună credinŃă necesită o analiză psihologică posibilă numai într-o epocă mai evoluată → a apărut în cazul dobândirii unui lucru de la un neproprietar, căci dacă adevăratul proprietar intentează acŃiunea în revendicare iar pârâtul îi opune uzucapiunea, judecătorul va fi Ńinut să examineze buna sa credinŃă, adică să vadă dacă a crezut că cel care i-a transmis lucrul era proprietar.

De asemenea justul titlu a apărut în cazul uzucapiunii unui lucru mancipi care a fost transmis prin traditio, adică cazul proprietăŃii pretoriene.

Prin urmare, buna credinŃă şi justul titlu nu erau condiŃii originare ale uzucapiunii, de aceea XII T. cuprindea o dispoziŃie prin care interzicea uzucaparea bunurilor furate, prevedere care ar fi fost inutilă dacă aceste condiŃii ar fi existat.

Epoca postclasică: Iustinian a admis a importantă reformă în această materie → denumirea de usucapio este menŃinută

numai pentru mobile (însă termenul e ridicat la 3 ani), în timp ce uzucaparea imobilelor e contopită cu praescriptio longi temporis sub denumirea de praescriptio → această fuziune s-a făcut cu atât mai uşor cu cât dispăruse distincŃia între proprietatea quiritară şi cea peregrină, între pământurile italice şi cele provinciale.

LEGEA (dr. civil): Legea însăşi transmite uneori proprietatea fie direct, fie indirect. Când un sclav este atribuit cuiva de

testator (cel care îşi face testamentul) printr-o dispoziŃie specială în testamentul său, XII T. recunosc în mod expres valabilitatea acestei dispoziŃii, deci beneficiarul dispoziŃiei devine proprietar de plin drept → de fapt toate modurile de dobândire a proprietăŃii trebuie să fie conform legii.

ADIUDICATIO (atribuire - dr. civil): Adiudicatio se numeşte atribuirea, prin hotărârea judecătorului, a părŃilor din bunul comun fiecărei

persoane îndrituite (ieşire din indiviziune) → în anumite procese, ex. procesul de împărŃire a unui teren care aparŃine mai multor persoane (prin moştenire sau altfel, ex. cumpărare), judecătorul atribuie proprietatea respectivă a unei părŃi din bun fiecărui persoane luând această parte din proprietatea comună a persoanelor, ceea ce înseamnă că el transmite proprietatea.

IN IURE CESSIO (renunŃarea în faŃa magistratului - dr. civil): In iure cessio este un mod de transmitere a proprietăŃii quiritare sub forma unui proces fictiv pe care

achizitorul (cel care dobândeşte lucrul) îl intentează contra alienatorului (cel care înstrăinează lucrul). Forme: In iure cessio avea loc în modul următor: părŃile se prezintă în faŃa magistratului (pretor sau guvernator al

provinciei), dobânditorul afirmă că el este proprietarul lucrului de care e vorba, întrebuinŃând aşa numita formulă vindicatorie întâlnită la mancipatio şi sacramentum in rem, alienatorul nu contestă (tace sau declară că nu revendică), magistratul ia act pronunŃând cuvântul addico, ratificând astfel pretenŃiile reclamantului.

In iure cessio nu putea avea loc decât: –în anumite zile (zile faste), căci numai în acele zile magistratul putea pronunŃa cuvântul addico; –între persoane care au sau pot avea proprietatea quiritară; Ca şi la sacramentum in rem era exclusă orice reprezentare a persoanei şi se cerea prezenŃa în faŃa

magistratului a lucrului respectiv: în cazul imobilului s-a admis aducerea în faŃa magistratului a unui bulgăre de pământ pentru terenuri sau a unei Ńigle pentru clădiri.

Natura juridică: In iure cessio este un act fictiv, un act aparent, deoarece părŃile în aparenŃă se judecă sub forma unui

sacramentum in rem, ca şi când ar fi vorba de un proces în revendicare. La un proces real în revendicare care ştim că avea loc prin sacramentum in rem, părŃile se înfăŃişau înaintea magistratului → cel care luase iniŃiativa pronunŃa formula vindicatorie, formulă pe care am întâlnit-o la mancipaŃiune şi la sacramentum in rem → partea adversă, dacă nu voia să se opună afirmaŃiei celeilalte părŃi, tace şi nu face contra vindicatio, adică nu pronunŃă aceeaşi formulă vindicatorie → magistratul dă câştig de cauză reclamantului.

În cazul lui in iure cessio rolul celui care lua iniŃiativa procesului îl avea achizitorul iar rolul părŃii adverse îl avea alienatorul → nu avem însă a face cu o revendicare adevărată → în realitate părŃile s-au înŃeles să transmită una alteia proprietatea unui lucru şi în acest scop simulează un proces în revendicare → deci in iure cessio este un proces simulat în revendicare.

Prin urmare in iure cessio este un act fictiv în sensul de act aparent → îndărătul acestui act fictiv există şi actul real (înŃelegerea părŃilor), scopul pe care părŃile au vrut să-l atingă cu adevărat → la origine, acest scop este părăsirea, renunŃarea la un bun pentru crearea unei puteri, mai târziu transferul proprietăŃii unui lucru.

Transformările lui in iure cessio: La origine in iure cessio nu a fost un mod de transferare a proprietăŃii. ci de creare a unei puteri asupra

unui lucru, putere a cărei existenŃă este afirmată prin formula vindicatorie. O putere în mod obişnuit este creată prin mancipaŃiune, dar putea fi creată şi prin in iure cessio. În

realitate în ambele ipoteze avem aceleaşi roluri: achizitorul afirmă puterea sa asupra lucrului, alienatorul tace şi deci recunoaşte adevărul afirmaŃiei celeilalte părŃi. deosebirea constă numai în faptul că formula vindicatorie e pronunŃată în faŃa martorilor la mancipatio, pe când la in iure cessio în faŃa magistratului. În ambele cazuri se creează printr-o formă solemnă (prin întregul act) o putere asupra unui lucru → numai că în mancipatio această formă e proprie actului, pe când în in iure cessio s-a împrumutat forma unei legisactio (sacramentum in rem), astfel că mancipatio este un act real pe când in iure cessio este un act fictiv, aparent, îndărătul căruia se află înŃelegerea părŃilor.

Prin urmare la origine, in iure cessio n-a fost un mod de transfer al proprietăŃii, ci un mod de crearea a unei proprietăŃi-puteri asupra lucrurilor.

Când apare ideea de transfer al proprietăŃii, noua concepŃie a avut consecinŃe în actul aparent mult mai mici decât acelea produse în mancipaŃiune.

Într-adevăr, atunci când se degajă noŃiunea de transfer al dreptului de proprietate, formula vindicatorie în mancipatio capătă un adaos care indică tocmai noul caracter derivat al acestui act, în timp ce in iure cessio


69

fiind un act rigid rămâne neschimbată, căci orice indicaŃie a deŃinerii dreptului reclamantului de la pârât ar fi fost incompatibilă cu caracterul său formalist, aparent, de proces.

De asemenea, în timp ce la mancipatio, odată cu apariŃia noii idei de transfer de proprietate, apare obligaŃia de garanŃie pentru vechiul proprietar (sancŃionată e drept, la început, pe baza unei idei delictuale, nu a unui transfer de proprietate, prin actio auctoritatis) şi acŃiunea relativă la suprafaŃa terenului (actio de modo agri), acestea nu apar la in iure cessio, pentru că aceasta fiind un act aparent, trebuie să respecte formele actului aparent, or formele lui in iure cessio sunt negarea ideii unui transfer de proprietate.

În acelaşi sens este şi faptul că in iure cessio avea un caracter mai rigid dar fiind prezenŃa magistratului, pe când mancipaŃiunea este un act am putea spune privat, ca atare fiind în afară de controlul direct al autorităŃii şi deci mai uşor transformabil sub nevoile practicii.

În timp ce la mancipatio formula capătă un adaos, tocmai pentru a sublinia noul caracter al mancipaŃiunii ca mod de transfer al proprietăŃii, la in iure cessio formula rămâne neschimbată, nu primeşte vreun adaos pentru motivul arătat mai sus → ideea unui transfer al proprietăŃii izbea formele actului aparent.

Prin urmare in iure cessio nu a avut vreodată ca efect obligaŃia de garanŃie, deoarece există o legătură necesară între formula pronunŃată şi efectele instituŃiei → formula rămânând neschimbată şi efectele au rămas aceleaşi → aparent in iure cessio este şi rămâne un proces în revendicare iar ca atare efectele sale sunt şi rămân ale procesului în revendicare.

În epoca postclasică dispare din uz, mancipaŃiunea fiind preferată lui in iure cessio, când părŃile puteau alege între ele, datorită formelor sale greoaie pentru că necesita intervenŃia magistratului.

ComparaŃie între mancipaŃiune şi in iure cessio: Asemănări: –ambele sunt la origine moduri de creare a unei proprietăŃi-putere şi cu timpul au devenit moduri de

transferare a proprietăŃii; –în ambele la origine achizitorul pronunŃă aceiaşi formulă (formula vindicatorie), numai că la mancipatio

formula era rostită în faŃa martorilor, pe când la in iure cessio formula era rostită în faŃa magistratului; –ambele sunt acte-instrument, acte în care important nu este scopul urmărit de părŃi, scop care diferă, ci

forma întrebuinŃată: –într-o mancipaŃiune nu interesează scopul părŃilor dacă au vrut să vândă sau să dăruiască, de aceea mancipaŃiunea poate cu timpul să fie întrebuinŃată în diferite cazuri (adopŃiune, emancipare etc.); –in iure cessio este de asemenea un act-instrument aplicându-se la transferul proprietăŃii (la origine crearea proprietăŃii-putere), adopŃiune etc. → evident însă că formula vindicatorie nu rămânea aceeaşi , ci suferea modificări în raport cu scopul urmărit (ex. la adopŃiune tatăl adoptiv trebuia să afirme că copilul este fiul său).

–in iure cessio, ca şi mancipaŃiunea, nu permite inserarea unui termen sau condiŃie în formula vindicatorie, întrucât făceau parte dintr-o categorie de acte numite actus legitimi, adică acte care erau nule în cazul în care se inserau astfel de modalităŃi → caracterul de actus legitimi pe care-l are mancipatio şi in iure cessio decurge din forma lor solemnă, fiind incompatibilitate între afirmaŃia că eşti proprietar al unui lucru şi în acelaşi timp afirmaŃia că nu eşti proprietar decât până la împlinirea unui anumit termen, până la îndeplinirea unei anumite condiŃii sau cu începere de la împlinirea unui termen sau de la îndeplinirea unei condiŃii → o proprietate condiŃionată nu se poate concepe pentru epoca veche a dreptului căci contrazice caracterul absolut al proprietăŃii romane.

Deosebiri: –mancipatio este mai veche decât in iure cessio;

Argumente: –in iure cessio fiind un act aparent indică o concepŃie mai rafinată care nu poate aparŃine vechilor romani; –întrucât, după cum am arătat, în forma lor originară formula era identică în ambele instituŃii, deosebirea constând numai în prezenŃa martorilor (mancipatio) şi prezenŃa magistratului (in iure cessio) toată problema rezidă în a şti dacă forma solemnă rezultând din prezenŃa martorilor a premers sau nu pe aceea rezultând din prezenŃa magistratului → întrucât martorii la origine nu aveau numai o funcŃie probatorie, ci serveau ca organ de control şi constatare a actului (reprezentând întreaga comunitate în lipsa unei autorităŃi de stat) se poate spune că mancipatio este anterioară lui in iure cessio, putând fi considerată ca aparŃinând obiceiului nejuridic din epoca prestatală a popoarelor latine, trecând apoi la apariŃia statului între instituŃiile juridice latine, ceea ce ne explică de ce latinii au avut întotdeauna dreptul de a uza de mancipatio.

–mancipaŃiunea, sub influenŃa noilor idei ale transferului de proprietate, a evoluat diferit, căci a admis în formula şi efectele sale modificări conforme noii concepŃii, pe când in iure cessio a rămas neschimbată în formele (cu excepŃia modalităŃilor) şi efectele sale fiind un act aparent şi ca atare supus formelor şi efectelor actului pe care-l imita;

–fiul de familie poate participa la mancipaŃiune, dar nu poate să ia parte la in iure cessio, deşi în ambele cazuri el nu poate afirma că lucrul îi aparŃine → însă în mancipatio fiul de familie poate avea rolul achizitorului prin modificarea formulei, după cum avem dovada că formula era modificată atunci când accipiens era un sclav (Gaius.3.167), în sensul că sclavul afirma că acel bun aparŃine stăpânului său → formula vindicatorie din in iure cessio fiind mai rigidă nu putea fi modificată;

–mancipaŃiunea este un act prin aramă şi balanŃă, pe când in iure cessio se realiza prin proces aparent (fictiv);

–mancipaŃiunea se aplica exclusiv lucrurilor mancipi, pe când in iure cessio se aplica şi lucrurilor nec mancipi.

MODURI DE DOBÂNDIRE A PROPRIETĂłII QUIRITARE ASUPRA RES NEC MANCIPI: Toate modurile de dobândire a proprietăŃii quiritare arătate mai sus s-au aplicat lucrurilor mancipi. Numai

că, în timp ce mancipaŃiunea a rămas exclusiv aplicabilă la res mancipi, celelalte moduri au putut fi aplicate şi la res nec mancipi, atunci când res nec mancipi au devenit susceptibile de proprietate quiritară.

Modurile de dobândire a proprietăŃii quiritare asupra lucrurilor nec mancipi sunt: tradiŃiunea, specificaŃiunea, accesiunea. Aceste moduri exclusiv aplicabile lucrurilor nec mancipi fac să se dobândească proprietatea quiritară numai când aceste lucruri devin susceptibile de proprietate quiritară.


70

Res nec mancipi pot face obiectul proprietăŃii quiritare din vremuri destul de îndepărtate → în primul rând e de observat că prin ocupaŃiune încă de la fondarea statului se putea dobândi proprietatea quiritară asupra lucrurilor nec mancipi, însă ocupaŃiunea implică existenŃa unei res nullius (lucru care nu aparŃine nimănui), când era vorba de o res aliena (lucrul altuia) nu se putea dobândi proprietatea quiritară asupra lui dacă era o res nec mancipi.

Întrucât în epoca veche nu exista decât un singur fel de proprietate individuală, proprietatea quiritară, înseamnă că nu exista la origine nici un mod de dobândire a proprietăŃii quiritare asupra lucrurilor nec mancipi în afară de ocupaŃiune.

De aceea odată cu apariŃia noii concepŃii asupra transmisiunii dreptului de proprietate a fost posibilă crearea unui mod de transmitere a proprietăŃii asupra lucrurilor nec mancipi → acest mod este tradiŃiunea (cunoscută de XII T), astfel că putem spune că res nec mancipi la această dată erau susceptibile de proprietate quiritară.

Din momentul în care res nec mancipi au devenit susceptibile de proprietate quiritară, cu excepŃia mancipaŃiunii, modurile de dobândire aplicabile lucrurilor mancipi au putut fi aplicate lucrurilor nec mancipi → in iure cessio fiind ulterioară XII T. a fost aplicabilă de la origine ambelor feluri de lucruri (mancipi şi nec mancipi).

TRADIłIUNEA (traditio - dr.ginŃilor): DEFINIłIE: TradiŃiunea era un mod neformal de transmitere a proprietăŃii quiritare asupra lucrurilor nec mancipi.

TradiŃiunea mai putea servi însă şi la transmiterea posesiunii sau detenŃiunii lucrurilor. TRANSFORMĂRILE TRADIłIUNII: TradiŃiunea necesita îndeplinirea a două condiŃii: remiterea lucrului şi iusta causa (justa cauză) → condiŃii

al căror sens a evoluat de-a lungul secolelor. Epoca veche: Remiterea lucrului: voinŃa părŃilor nu este suficientă pentru a transfera proprietatea → dreptul roman

cerea ca această voinŃă să se manifeste prin remiterea materială a lucrului → remiterea lucrului însemna predarea materială a lucrului de la mână la mână când e vorba de un lucru mobil; când e vorba un imobil achizitorul trebuia să parcurgă întregul fond → prin urmare alienatorul trebuia să predea posesiunea lucrului, posesiunea fiind semnul exterior al proprietăŃii.

Iusta causa: este actul juridic care precedă şi justifică remiterea materială a lucrului → remiterea lucrului este un fapt susceptibil de interpretări diferite, căci un lucru poate fi remis ca să-l închiriem, pentru a-l da în păstrare, pentru a garanta plata unei datorii etc. → pentru a şti că remiterea lucrului e făcută în scopul de a transmite proprietatea trebuie să existe un act juridic care să precizeze intenŃia părŃilor, adică să arate că s-a transmis proprietatea lucrului şi nu simpla detenŃiune (ca în locaŃiune, depozit) sau posesiunea independentă de dreptul de proprietate (ca în gaj) → ex. dacă remiterea lucrului e precedată de o vânzare, ştim că părŃile au urmărit transmiterea proprietăŃii (vânzarea, adică actul juridic este ceea ce se numeşte iusta causa); dacă remiterea lucrului este precedată de o convenŃie de depozit sau de contractul de locaŃiune, atunci tradens (cel care transmite) nu transmite decât detenŃiunea lucrului, adică are loc ceea se numeşte o nuda traditio (tradiŃiune simplă) → spre deosebire de justul titlu de la uzucapiune, iusta causa de la tradiŃiune este totdeauna un act juridic, nu şi un fapt juridic (cum am văzut că la uzucapiune este părăsirea unui lucru).

Epoca clasică: TradiŃiunea capătă în dreptul clasic o sferă de aplicaŃie foarte întinsă, întrucât la cazul primitiv se adaugă

următoarele ipoteze: –face să se nască proprietatea peregrină; –face să se nască proprietatea pretoriană; –face să se transmită proprietatea provincială. Remiterea lucrului: condiŃia remiterii lucrului a suferit o importantă schimbare → se admit patru ipoteze

în care remiterea lucrului nu mai e cerută: Traditio longa manu: desemnează cazul tradiŃiunii unui teren → nu mai este nevoie ca achizitorul să parcurgă terenul, ci este suficient de a se urca pe o înălŃime şi a i se indica cu degetul limitele terenului, vânzătorul declarând că remite posesiunea achizitorului; Traditio simbolica: desemnează cazul tradiŃiunii unei case → achizitorul nu trebuie să viziteze camerele casei, fiind suficient să i se remită cheile; Traditio brevi manu: desemnează situaŃia următoare → Primus are cu chirie o casă, deci el nu este posesor, ci detentor, proprietarul îi vinde casa, deci din detentor Primus devine proprietar şi în consecinŃă posesor - fără ca să fi avut loc o predare a lucrului deoarece Primus avea deja lucrul; Constitutum possessorium: desemnează cazul când cineva vinde, de ex. o casă, şi rămâne să locuiască mai departe în ea în calitate de chiriaş → potrivit vechii concepŃii a tradiŃiunii era necesar un dublu transfer: în primul rând vânzătorul transfera posesiunea casei cumpărătorului, apoi cumpărătorul îi preda din nou casa → de la încep. sec II s-a decis că dublul transfer va putea fi înlocuit printr-o convenŃie prin care vânzătorul declară că transmite cumpărătorului posesiunea lucrului şi de aici înainte se constituie detentor pentru cumpărător:

Ex. presupunem că Titius este vânzătorul şi Sempronius cumpărătorul, în acest caz Sempronius devine proprietar prin tradiŃiune îndată ce părŃile sunt de acord → evident remiterea lucrului nu e vizibilă, însă Sempronius a devenit posesor şi deci proprietar, căci are animus pe care Titius îl pierde iar corpus poate fi al altuia, în speŃă Titius, devenit un simplu detentor (Titius încetează a poseda pentru el şi deŃine pentru Sempronius).

Epoca postclasică: Sub Iustinian, din moment ce nu mai exista decât un singur fel de proprietate, tradiŃiunea a devenit modul

general de transmitere a proprietăŃii → condiŃiile tradiŃiunii au suferit modificări: Remiterea lucrului: Iustinian deşi teoretic a menŃinut principul remiterii materiale a lucrului, practic a

înlăturat acest principiu prin faptul că a admis foarte multe abateri de la el → de ex. remiterea actului de dobândire de către donator donatarului (cel care primeşte lucrul dăruit) este considerată ca suficientă nemaifiind nevoie de remiterea lucrului.


71

Iusta causa: în dreptul lui Iustinian este intenŃia de a înstrăina din partea lui tradens şi intenŃia de a dobândi din partea lui accipiens → pentru a vedea cât de diferită este noua concepŃie faŃă de cea veche şi clasică să luăm un exemplu:

Ex. când trandens remite lui accipiens o sumă de bani cu titlul de donaŃie, pe care sumă de bani accipiens o primeşte crezând că i s-a făcut un împrumut, nu a luat fiinŃă nici un act juridic, nici donaŃie, nici împrumut, întrucât nu există acordul părŃilor → neexistând vreun act juridic nu există nici iusta causa în sensul dreptului clasic, totuşi exista iusta causa în sensul dreptului lui Iustinian, deoarece există voinŃă de a înstrăina din partea lui tradens şi voinŃă de a dobândi din partea lui accipiens.

EFECTELE TRADIłIUNII: TradiŃiunea transmite proprietatea → când e vorba de proprietatea quiritară, transmiterea proprietăŃii este

subordonată plăŃii preŃului sau constituirii unui garant potrivit regulii XII T. cercetată la mancipaŃiune (chiar dacă vânzătorul ar fi avut încredere în cumpărător şi i-ar fi îngăduit să plătească ulterior preŃul tradiŃiunea sau mancipaŃiunea nu transferă proprietatea).

În dreptul lui Iustinian această regulă a căpătat un caracter facultativ, rămânând la latitudinea vânzătorului să renunŃe sau nu la garanŃia legală → în caz că cumpărătorul nu plăteşte, deşi a avut loc tradiŃiunea (mancipaŃiunea dispăruse în această epocă) transferul proprietăŃii nu avea loc afară de ipoteza când vânzătorul a avut încredere în cumpărător, încredere exteriorizată prin acordarea unui termen.

REPREZENTAREA: Multă vreme nu puteai deveni proprietar printr-o persoană străină, adică o persoană care nu este sub

puterea ta în temeiul regulii: “nihil per extraneam personam adquiri posse” (nu poŃi dobândi nimic printr-o persoană străină) → evident puteai deveni proprietar prin sclavul tău sau printr-o persoană care se găseşte sub puterea ta, dar nu printr-un alt pater familias.

Dacă ai dat mandat (ai însărcinat prin contract) pe un alt pater familias să dobândească proprietatea unui lucru nu tu (mandantul), ci cel însărcinat (mandatarul) devine proprietar al lucrului → această regulă a continuat să se aplice pentru achiziŃiile (dobândirile) prin mancipatio şi in iure cessio.

În ceea ce priveşte modurile de dobândire a proprietăŃii care au la bază posesiunea, adică uzucapiunea şi tradiŃiunea, situaŃia s-a schimbat din momentul când s-a admis că, dacă ai animus, poŃi dobândi posesiunea corpore alieno (cu corpus al altuia).

Ex. Titius însărcinează (dă mandat) lui Maevius de a cumpăra un lucru nec mancipi şi de a primi tradiŃiunea lui → să presupunem că Maevius a cumpărat lucrul şi tradiŃiunea a avut loc, cine devine proprietar al lucrului? Titius sau Maevius? Titius, întrucât el a devenit posesor animo suo corpore alieno, adică cu animus al său şi cu corpus al altuia (al lui Maevius) → avem aici o reprezentare în materie de bunuri care trebuie deosebită de reprezentarea în materia obligaŃiilor şi de cea în materie procedurală.

COMPARAłIE CU DREPTUL MODERN: În dreptul modern tradiŃiunea are mai puŃină importanŃă decât la romani → romanii făceau distincŃia între

contract şi modul de transmitere al proprietăŃii → contractul crea numai obligaŃii între părŃi, pentru transmiterea proprietăŃii era nevoie de o operaŃiune ulterioară , macipatio (res mancipi) sau traditio (res nec mancipi) → astfel vânzarea nu era un act translativ de proprietate, ci generator de obligaŃii → din contractul de vânzare se năşteau numai obligaŃii ca obligaŃia de predare a lucrului din partea vânzătorului şi obligaŃia de plată a preŃului din partea cumpărătorului.

În dreptul modern prin însăşi acordul de voinŃă al părŃilor se transmite proprietatea, nu mai este nevoie de tradiŃiune (evoluŃia de la un principiu la altul a cerut trecerea a multe secole, însă punctul de plecare se găseşte în dreptul roman, în acele cazuri când remiterea materială a lucrului nu mai era cerută) → excepŃie: cazul darului manual, adică un lucru mobil dăruit şi trecut de la mână la mână (donaŃia nefiind valabilă în lipsa formelor solemne, tradiŃiunea apare aici ca mijloc de transmitere a proprietăŃii, nu ca mijloc de executare a unei convenŃii anterioare).

SPECIFICAłIUNEA (dr. ginŃilor): Autorii moderni au desemnat prin expresia specificaŃiune actul cuiva de a face un obiect nou cu

materialul altuia, ex. a face o barcă cu scândurile altei persoane. Cu privire la această ipoteză, la Roma s-a născut o interesantă controversă între sabinieni şi proculieni

asupra problemei de a şti cui aparŃine obiectul nou, în speŃa noastră barca, proprietarului materiei, în speŃă al scândurilor, sau lucrătorului:

–sabinienii apărau ideea mai veche după care lucrul aparŃinea proprietarului materiei; –proculienii Ńinând seama de dezvoltarea economică, potrivit căreia munca începe a fi mai apreciată, au

dat mai multă importanŃă muncii lucrătorului, afirmând că lucrul aparŃine acestuia, fireşte despăgubind pe proprietarul materiei.

Chiar în timpul epocii clasice s-a ajuns la o teorie intermediară, teorie acceptată apoi şi de Iustinian, potrivit căreia

–obiectul nou aparŃine lucrătorului când nu poate fi readus la forma iniŃială (specificaŃiune perfectă, ex. vinul făcut din strugurii altuia va aparŃine specificatorului, însă specificatorul va trebui să despăgubească pe proprietarul materiei);

–în ipoteza inversă va aparŃine proprietarului materialului (specificaŃiune imperfectă, ex. barca construită din scândurile altuia va aparŃine proprietarului scândurilor).

ACCESIUNEA (dr. civil): Accesiunea este un mod de dobândire a proprietăŃii prin absorbirea juridică a lucrului accesor de către

cel principal. Romanii, deşi înŃelegeau prin accessio lucrul accesor şi nu un mod de a dobândi proprietatea, totuşi

aveau noŃiunea acestui mod de dobândire a proprietăŃii pe care-l recunosc implicit → pentru ei acest mod de dobândire a proprietăŃii, care nu era desemnat la ei printr-un termen special, consta mai curând dintr-o mărire a proprietăŃii deja existente a unui lucru, decât dobândirea proprietăŃii unui lucru prin apropierea unui obiect cu altul.

Lucrul principal se măreşte material cu lucrul accesor pe care-l absoarbe juridiceşte → romanii recunoşteau că mărirea lucrului principal este efectul unirii cu lucrul accesor, unire care trebuie să aibă loc


72

prin voinŃa unuia dintre proprietari sau printr-o întâmplare (dacă unirea a fost făcută prin voinŃa comună a proprietarilor celor două obiecte are loc o dobândire a lucrului prin tradiŃiune).

În acest sens romanii cunoşteau principiul “accessio cedit principali” (lucrul accesor aparŃine lucrului principal), principiu pe care modernii l-au enunŃat sub forma “accessorium sequitur principale” (accesoriul urmează principalul).

În concepŃia romană lucrul accesor este absorbit de lucrul principal fie că lucrul principal este un tot omogen (ex. o statuie), fie că e format din părŃi aderente între ele (ex. o casă). Lucrul accesor nu este absorbit de lucrul principal când acesta din urmă e format din părŃi distincte (ex. o turmă).

Prin urmare romanii recunoşteau în câteva cazuri aplicaŃia principiului accesiunii pe care-l numeau astfel şi nu-l concepeau exact ca în dreptul modern (dreptul modern a mărit numărul cazurilor în care se aplică principiul accesiunii şi le-a grupat pe toate sub numele de accesiune).

Pentru aplicarea principiului accesiunii romanii cereau următoarele condiŃii: –să existe un lucru principal şi un lucru accesor:

–un imobil în raport cu un mobil e totdeauna considerat ca un lucru principal; –dacă sunt mau multe lucruri mobile romanii considerau ca principal pe acel lucru care după unire conservă numele său, individualitatea sa, şi ca accesor pe acel lucru care este unit cu altul pentru a-l împodobi, pentru a-l completa, deşi putea să aibă valoare mai mare (criteriul valorii aplicat pentru a distinge principalul de accesoriu nu era aplicat de romani decât în cazul picturii, pânza încorporându-se picturii).

–lucrul accesor să fie absorbit de lucrul principal. Cazuri mai importante:

Aluviunea: Prin aluviune de înŃelege creşterea de pământ care constă fie din îngrămădirea lentă a unor bucăŃi de

pământ aduse de ape, fie din faptul că apele s-au retras de pe un mal – revine proprietarului terenului. Apropierea mobilelor: Când două lucruri mobile care aparŃin la doi proprietari diferiŃi se unesc fără consimŃământul ambilor

proprietari, ex. un inel şi o piatră preŃioasă, pentru a şti cui aparŃine proprietatea trebuie să facem mai multe distincŃii → în principiu, proprietarul lucrului principal dobândeşte proprietatea lucrului accesor, piatra preŃioasă servind la ornamentarea inelului este lucrul accesoriu iar inelul este lucrul principal (însă dacă metalul serveşte la ornamentarea pietrei preŃioase, atunci metalul este bunul accesoriu) → trebuie menŃionat că la romani materia pe care s-a scris este considerată lucrul principal, faŃă de scrisul însuşi considerat ca lucru secundar → cu mare greutate s-a admis încă din epoca clasică o regulă diferită pentru pictură: pictura constituind lucrul principal, nu materialul pe care se pictase.

Apropierea dintre mobile şi imobile: În principiu, construcŃiile făcute cu material străin pe terenul altuia aparŃin proprietarului terenului, căci

terenul este lucrul principal → romani spuneau “superficies solo cedit” (suprafaŃa aparŃine pământului). DOBÂNDIREA FRUCTELOR:

O menŃiune specială merită dobândirea fructelor. Trebuie să distingem după cum e vorba de proprietar, de arendaş sau uzufructuar (cel care are dreptul de a se folosi şi de a culege fructele unui lucru), de posesorul de bună credinŃă sau de emfiteot (arendaş special).

Proprietarul: Fructele aparŃin proprietarului întrucât proprietarului lucrului principal aparŃin şi lucrurile accesorii (principiul

accesiunii) → prin urmare ele aparŃin proprietarului fie că sunt separate sau nu de lucru. Arendaşul şi uzufructuarul: Arendaşul şi uzufructuarul dobândesc fructele în virtutea actului juridic pe care se bazează → prin urmare

nu e de ajuns ca fructele să fi fost separate de lucru, dar mai trebuie ca arendaşul să fi intrat în posesiunea lor prin percepŃiune.

Posesorul de bună credinŃă şi emfiteot: Posesorul de bună-credinŃă e acel posesor care crede că acela care i-a predat lucrul era şi avea puterea

de a dispune de el → posesorul de bună-credinŃă dobândeşte fructele, ca şi emfiteotul, prin separaŃiune, adică din moment ce fructele au fost separate de lucru, chiar dacă nu ar fi fost separate de posesorul de bună credinŃă sau emfiteot.

În cazul precedent (arendaş, uzufructuar) aceştia neavând posesiunea lucrului producător de fructe, e necesar un act de aprehensiune (apucare) al lui, act care în speŃă este percepŃiunea fructelor → în cazul posesorului de bună-credinŃă şi al emfiteotului nu este nevoie de un astfel de act pentru că ei au deja posesiunea lucrului şi prin urmare şi pe aceea a fructelor → prin urmare posesorul de bună credinŃă şi emfiteotul dobândesc proprietatea fructelor prin separaŃiune chiar dacă nu le-au perceput.

Dacă un hoŃ detaşează fructele de arbori, posesorul de bună-credinŃă poate să le revendice, în timp de uzufructuarul nedobândind decât prin percepŃiune nu va avea decât acŃiunea penală contra hoŃului.

În epoca veche, posesorul nu avea drept decât la fructele industriale (ex. grâu)deoarece acestea fuseseră dobândite prin munca lui → în ceea ce priveşte fructele naturale (ex. fructele arborilor) ele nu aparŃineau posesorului pentru că aceste lucruri nu fuseseră produse prin munca lui (nu se făcea distincŃie între buna şi reaua credinŃă).

În epoca clasică nu s-a mai făcut distincŃie între fructele naturale şi cele industriale, dar s-a făcut distincŃie după cum posesorul este de bună sau de rea credinŃă → s-a admis ca numai posesorul de bună-credinŃă să păstreze fructele, deoarece el, crezând că e proprietarul, a făcut cheltuieli şi a cere restituirea lor înseamnă a-l ruina.

În dreptul lui Iustinian situaŃia posesorului de bună credinŃă a devenit puŃin mai rea → continuă să dobândească fructele prin separaŃiune, totuşi s-a admis că el trebuie să restituie fructele pe care nu le consumase încă în momentul intentării acŃiunii în revendicare de proprietar contra lui → aceste fructe existente (fructus extantes) trebuind a fi restituite în deosebire faŃă de fructele deja consumate (fructus consumti).


73

SANCłIUNEA ŞI STINGEREA (DESFIINłAREA) PROPRIETĂłII

– SANCłIUNEA PROPRIETĂłII – SANCłIUNEA PROPRIETĂłII QUIRITARE:

Proprietatea quiritară era sancŃionată prin acŃiunea în revendicare (rei vindicatio) → în timpul XII T. revendicarea se intenta pe calea legisacŃiunii per sacramentum in rem; în epoca clasică procesul în revendicare avea loc în forma unui proces cu formulă.

CondiŃiile exercitării acŃiunii în revendicare: –reclamantul trebuie să fie proprietar quiritar (deci cetăŃean roman) şi să nu posede (în dreptul clasic),

căci dacă posedă nu are de ce să se plângă; În procedura per sacramentum in rem fiecare parte are având rol dublu (de pârât şi de reclamant)

fiecare trebuia să afirme că e proprietar → totuşi cel care lua iniŃiativa procesului nu trebuia să posede → prin urmare, proprietarul care posedă nu are revendicarea, interdictele posesorii îi ajung → Iustinian afirmă că într-un singur caz cel care posedă poate totuşi să revendice, acest caz fiind mai pe larg arătat în Digeste (afirmaŃia a dat naştere unei controverse celebre → cu toate silinŃele cercetătorilor nu s-a putut descoperi care este acest caz unic).

–pârâtul trebuie să posede lucrul, însă pe la finele dreptului clasic s-a admis ca pârâtul poate fi şi un simplu detentor (ex. un arendaş) → Iustinian a admis în două cazuri intentarea acŃiunii în revendicare contra unor persoane care nici măcar nu deŃineau, drept pedeapsă acestora:

1.acela care s-a dat drept posesor, lăsând să se facă procesul în revendicare contra lui, pentru ca între timp adevăratul posesor să-şi îndeplinească termenul necesar uzucapiunii; 2.acela care prin dol (cu rea-credinŃă) a încetat să posede (ex. când a distrus lucrul, l-a părăsit, a transmis altuia posesiunea ştiind că nu are dreptul de a face acest lucru).

–obiectul să fie roman (susceptibil de proprietate quiritară), lucru corporal, individual determinat. În principiu nu se pot revendica decât lucruri considerate izolat → totuşi încă din epoca veche s-a admis

revendicarea unei turme, căci altfel cel care se pretindea proprietar al unei turme ar fi trebuit să intenteze tot atâtea acŃiuni în revendicare câte de animale se găseau în turmă.

SANCłIUNEA PROPRIETĂłII PRETORIENE: Proprietatea pretoriană este sancŃionată prin acŃiunea publiciană → cere să se fi îndeplinit toate

condiŃiile uzucapiunii care ştim că duce la proprietatea quiritară, scutind pe reclamant de o singură dovadă: că s-a scurs termenul necesar uzucapiunii → de aceea se spune că acŃiunea publiciană este o revendicare care cuprinde ficŃiunea îndeplinirii termenului de uzucapiune.

Reclamantul va trebui deci să dovedească că a dobândit proprietatea prin uzucapiune, fiind scutit de condiŃia termenului → trebuie însă ca reclamantul să fi avut lucrul în posesiunea sa măcar un moment.

AcŃiunea publiciană este datorată unui pretor Publicius, despre care nu ştim nimic decât că a trăit după legea Aebutia (149-126 î.e.n.), întrucât acŃiunea publiciană este o acŃiune pretoriană şi în consecinŃă n-a putut lua naştere decât după legea Aebutia → acŃiunea publiciană o avea nu numai proprietarul pretorian, ci şi posesorul de bună-credinŃă achizitor (ex. prin cumpărare) a non domino (de la un neproprietar).

MECANISMUL ACłIUNII PUBLICIENE: CAZURI PRACTICE:

PROPRIETARUL PRETORIAN: Conflict între proprietarul pretorian şi proprietarul quiritar: Când reclamantul (Titius cumpărătorul) este proprietar pretorian, ex. a dobândit o res mancipi a domino

(de la proprietar), însă fără formele legale, iar printr-o împrejurare oarecare a pierdut posesiunea bunului, posesiune pe care o are din nou vânzătorul (Maevius).

Titius va putea intenta contra lui Maevius acŃiunea publiciană. Maevius, care rămăsese proprietar quiritar, va cere ca excepŃia iusti dominii (excepŃia proprietăŃii legitime) să fie inserată în formulă.

La începutul epocii clasice, pretorul refuza inserarea acestei exceptio, dacă vânzătorul era de rea-credinŃă, voind ca la adăpostul unei reguli de drept civil să-şi reia lucrul pe care-l vânduse.

Ulterior, tot în epoca clasică, pretorul în loc de a cerceta dacă să acorde sau nu exceptio iusti dominii, căci excepŃia nu era acordată mai înainte decât causa cognita (în cunoştinŃă de cauză), probabil având prea multe lucrări, se mărginea să o acorde fără discuŃie, însă insera în acelaşi timp, la cererea reclamantului o replică prin care paraliza excepŃia pârâtului.

În speŃa de mai sus, acŃiunea publiciană era paralizată de exceptio iusti dominii, care la rândul ei era respinsă prin replicatio rei venditae et traditae (replica lucrului vândut şi predat).

Conflict între proprietarul pretorian şi posesorul de bună-credinŃă achizitor a non domino (de la un neproprietar): 1.cazul când posesorul de bună credinŃă şi-a pierdut posesiunea lucrului, lucru pe care-l posedă apoi un

proprietar pretorian → posesorul de bună credinŃă va intenta acŃiunea publiciană, care va fi paralizată prin excepŃia publiciană.

2.cazul când proprietarul pretorian şi-a pierdut posesiunea lucrului, lucru pe care-l posedă apoi un posesor de bună credinŃă → proprietarul pretorian va intenta acŃiunea publiciană, la care posesorul de bună credinŃă va răspunde cu excepŃia publiciană, pe care proprietarul pretorian o va paraliza prin replica achiziŃiei a domino (de la proprietar).

Conflict între proprietarul pretorian şi cel care nu e nici proprietar quiritar, nici posesor de bună-credinŃă: Într-o asemenea speŃă are câştig de cauză proprietarul pretorian.

POSESORUL DE BUNĂ-CREDINłĂ: Când reclamantul era doar achizitor de bună credinŃă a non domino (de la un neproprietar) se puteau ivi

mai multe situaŃii: Conflict între posesorul de bună-credinŃă şi proprietarul quiritar: 1.cazul când posesorul de bună credinŃă (Maevius) pierde posesiunea pe care o reia adevăratul proprietar

(Titius) → Maevius intentează acŃiune publiciană, Titius (verus dominus - adevăratul proprietar) îi opune lui


74

Maevius exceptio iusti dominii (excepŃia proprietăŃii legitime), care în acest caz nu poate fi paralizată cu o replică.

2.cazul când Maevius a vândut lui Titius lucrul altuia, ceea ce e permis la Roma, întrucât contractul de vânzare te obliga în principiu să transmiŃi posesiunea, nu proprietatea lucrului (Maevius după ce-şi procură posesiunea lucrului, fireşte prin mijloace permise, transmite posesiunea acestui lucru lui Titius; ulterior Maevius devine, prin moştenire, proprietar quiritar al lucrului) → Maevius, în calitatea de moştenitor quiritar, intentează acŃiunea în revendicare contra lui Titius, Titius respinge acŃiunea lui Maevius prin exceptio rei venditae et traditae.(excepŃia lucrului vândut Ńi predat) → în acest caz reclamantul, Maevius, nu este altul decât acela care vânduse şi predase lucrul altuia pârâtului şi care apoi dobândise proprietatea acestui lucru pentru că moştenise pe proprietar: proprietarul este obligat să garanteze pe achizitor şi nu poate deci chiar el să-l evingă (potrivit adagiului: “excepŃia respinge pe acela care intentează acŃiunea, deşi este Ńinut de evicŃiune”).

3.să presupunem că lucrul, vândut şi predat de Maevius lui Titius, ajunge iar la vânzător, Maevius, care între timp devenise proprietar quiritar al lucrului moştenind pe proprietar → Titius va intenta acŃiunea publiciană, acŃiune ce va fi respinsă prin exceptio iusti dominii a lui Maevius, excepŃie care la rândul ei va fi paralizată prin replicatio rei venditae et traditae a lui Titius.

Conflict între doi posesori de bună-credinŃă: 1.cazul când ambii posesori de bună-credinŃă au primit acelaşi lucru de la neproprietari diferiŃi: Principiul in “pari causa melior est causa possidentis” (în situaŃie egală este mai bună poziŃia celui care

posedă). Titius, posesor de bună credinŃă, achizitor a non domino (de la un neproprietar) pierde posesiunea pe

care o dobândeşte Maevius, achizitor a non domino (de la un neproprietar) însă de la alt neproprietar decât primul → Titius va intenta acŃiunea publiciană, care va fi respinsă de Maevius printr-o exceptio paris bonae fidei possessionis (excepŃia posesorului de asemenea de bună credinŃă), potrivit principiului de mai sus → în speŃă ambii posesori aveau o situaŃie egală pentru a amândoi erau de bună credinŃă, primiseră lucrul de la un neproprietar şi nu uzucapaseră → prin urmare are câştig de cauză posesorul actual al lucrului, adică din momentul procesului.

2.cazul când ambii posesori de bună-credinŃă au primit acelaşi lucru de la acelaşi neproprietar: Principiul “potior sit cui priori res tradita est” (este preferat cel căruia lucrul i-a fost predat mai întâi). Este acelaşi caz ca şi cel precedent cu deosebirea că ambii posesori de bună credinŃă dobândiseră bunul

de la acelaşi neproprietar, nu de la neproprietari diferiŃi. –prima ipoteză: Primul posesor, Titius, pierde posesiunea lucrului care e dobândită de al doilea posesor, Maevius →

Titius va intenta acŃiunea publiciană, pe care Maevius o va respinge prin excepŃia publiciană, atunci Titius va paraliza excepŃia publiciană prin replicatio rei prius venditae et traditae (replica lucrului mai înainte vândut şi predat), căci Titius este cel care a intrat primul în posesie, cel mai vechi posesor.

–a doua ipoteză: Primul posesor, Titius, pierde posesiunea lucrului care e dobândită de al doilea posesor, Maevius,

ulterior Titius redobândeşte posesiunea lucrului → Maevius intentează acŃiunea publiciană pe care Titius o respinge prin exceptio rei prius venditae et traditae (excepŃia lucrului mai înainte vândut şi predat) → şi în acest caz are câştig de cauză cel care a intrat primul în posesie.

Proprietatea provincială şi proprietatea peregrină sunt sancŃionate prin acŃiuni reale despre care nu ştim nimic sigur.

– STINGEREA (DESFIINłAREA) PROPRIETĂłII – Proprietatea nu se poate stinge după un anumit interval de timp. Timpul este fără influenŃă asupra ei.

Proprietatea unui lucru poate trece de la o persoană la alta → proprietatea se transmite, nu se stinge. În acest sens ea este perpetuă, adică veşnică.

Proprietatea poate însă dispare din anumite motive → proprietatea dispare din lipsă de obiect, fie că lucrul a pierit din punct de vedere material (ex. sclavul a murit), fir că lucrul a pierit din punct de vedere juridic, adică nu mai poate face obiect de proprietate (ex. sclavul a fost dezrobit).

DREPTURILE ASUPRA LUCRULUI ALTUIA CONSIDERAłII GENERALE:

În afară de dreptul de proprietate, dreptul real cel mai important, drept care poartă asupra propriului său lucru, romanii cunoşteau şi drepturile reale care poartă asupra lucrului altuia.

Prin iura in re aliena se înŃeleg acele drepturi pe care le exercită o persoană asupra lucrului care este în proprietatea altuia → respectiv servituŃile, superficia, dreptul născut din emfiteoză, dreptul asupra lui ager vectigalis, ipoteca şi pignus (gajul, însă numai în dreptul lui Iustinian).

Ne vom ocupa de fiecare din drepturile reale cu excepŃia gajului şi ipotecii pe care le vom studia la materia garanŃiilor.

– SERVITUłILE – DEFINIłIE:

Servitutea este o sarcină impusă unui lucru în folosul unei anumite persoane sau în folosul unei oarecare persoane, însă care este proprietară a unui imobil (clădire, teren).

Din definiŃie rezultă că servituŃile sunt de două feluri: –servituŃi personale (servitutes personarum - servituŃi în interesul persoanelor): numite astfel pentru că

sunt constituite în interesul unei anumite persoane; –servituŃi reale sau prediale (servitutes praediorum - servituŃi în interesul lucrurilor): numite astfel pentru

că sunt constituite în interesul unei oarecare persoane, dar proprietară a unui imobil. ServituŃile au fost stabilite pentru a se da o mai bună utilizare economică şi deci pentru a uşura

exploatarea unei case sau unui teren. Ex. presupunem că terenul unei persoane e despărŃit de drumul public prin terenul altuia → pentru

cultivarea terenului său va trebui să treacă prin terenul vecinului, va avea deci un drept de trecere → deşi e vorba de interesul unei persoane, totuşi acest interes trebuie să coincidă cu o nevoie a imobilului dominant


75

→ sunt excluse cazuri străine de nevoile imobilului dominant, dar care satisfac anumite necesităŃi ale proprietarului imobilului (ex. dreptul de a se plimba pe terenul altuia nu constituie o servitute predială).

TERMINOLOGIE: În exemplul de mai sus, al dreptului de trecere, avem două terenuri: terenul persoanei care nu are ieşire la

drum şi terenul vecinului, adică al aceluia prin care se trece → terenul aceluia în folosul căruia stabilit servitutea s-a numit fond dominant (praedium dominans) iar terenul grevat (apăsat) de servitute s-a numit fond aservit (praedium servum sau serviens).

Dreptul roman clasic dă denumirea de servitute numai servituŃilor prediale, denumirea de servituŃi personale apare în epoca postclasică.

Prin urmare nu numai pentru persoane, dar şi pentru lucruri există o stare de aservire care se opune stării de libertate.

Cuvântul servitus exprimă noŃiunea de servitute din punct de vedere pasiv, adică al sarcinii impusă fondului aservit, cuvântul ius exprimă noŃiunea de servitute din punct de vedere activ, adică al dreptului stabilit în interesul proprietarului fondului dominant.

Astfel se zice drept de trecere când e vorba de fondul dominant şi servitute de trecere când e vorba de fondul aservit → însă uneori expresia de servitute e întrebuinŃată în ambele sensuri, în mod indiferent, în exemplul de mai sus exprimând atât dreptul de trecere, cât şi servitutea de trecere.

DIVIZIUNI: Din definiŃia dată rezultă că principala clasificare a servituŃilor este cea în servituŃi personale şi servituŃi

prediale. ServituŃile prediale se împart la rândul lor în servituŃi urbane şi în servituŃi rustice (criteriul acestei distincŃii:

trebuie să se Ńină seamă de caracterul imobilului dominant, după cum acesta este o clădire sau un teren) → o servitute predială va fi urbană sau rustică, după cum va fi stabilită în folosul unei clădiri sau al unui teren (nu are nici o relevanŃă dacă clădirea sau terenul este situat la oraş sau la Ńară).

SERVITUłILE PREDIALE ENUMERAREA SERVITUłILOR:

Nu se pot enumera separat servituŃile rustice de cele urbane, pentru că, după cum am văzut mai sus, aceeaşi servitute poate fi rustică sau urbană, după caracterul imobilului dominant.

Exemple de servituŃi prediale: Iter: dreptul de trecere prin terenul altuia; Actus: dreptul de a mâna turmele sau animalele de povară sau de jug prin terenul altuia; Via: dreptul de a trece într-un car prin terenul altuia; Ius pascendi: dreptul de duce animalele la păscut pe terenul altuia; Servitus altius tollendi (servitutea de a ridica mai sus): servitute într-adevăr ciudată → constituie starea

obişnuită a proprietăŃii şi a negaŃiei ideii de servitute faptul ca un proprietar să poată zidi până la înălŃimea la care ar vrea → această servitute se explică prin faptul că la Roma prin regulamente s-a permis unui proprietar să reclădească doar cu condiŃia de a păstra forma şi starea vechii case → dacă proprietarul vrea să modifice veche stare a lucrurilor zidind mai sus trebuie să dobândească servitutea altius tollendi.

Servitus oneris ferendi (servitutea de a purta o greutate): este servitutea de sprijin → această servitute constituie o abatere de la principiile generale în materia servituŃilor, întrucât impune proprietarului fondului aservit obligaŃia de a face ceva, adică de a întreŃine în bună stare zidul pe care proprietarul fondului dominant va avea dreptul să sprijine o construcŃie.

CARACTERUL LIMITELOR DREPTULUI DE PROPRIETATE: În dreptul roman trebuie să distingem servituŃile de limitele aduse dreptului de proprietate. Denumirea de

servitute aplicată unor astfel de limite este improprie, căci aici nu avem un fond dominant şi un fond aservit pentru a fi vorba de o servitute → ex. intervalul de 5 picioare între proprietăŃi (proprietarul unui teren trebuie să lase nelucrat, la limitele terenului, un spaŃiu de 2 ½ picioare care împreună cu acelaşi spaŃiu lăsat liber de proprietarul vecin formează un drum de 5 picioare între proprietarii vecini, drum care nu se poate uzucapa).

În dreptul grec aveau mare dezvoltare limitele aduse dreptului de proprietate, în timp ce servituŃile nu erau cunoscute, pe când în dreptul roman, cel puŃin de la o anumită dată, servituŃile primesc o atenŃie deosebită în manualele de drept, pe când regimul limitelor sărac şi nu i să dă atenŃie.

ORIGINILE SERVITUłILOR: Prin originile servituŃilor înŃelegem originile celor mai vechi servituŃi, servituŃile prediale; servituŃile

personale apar mai recent şi din cauze diferite, după cum voi vedea la locul potrivit. ServituŃile nu existau în vremea XII T. Însă necesitatea de a cultiva pământul a impus încă de mult

anumite reguli între vecini. Câtă vreme exista proprietatea colectivă evident că nu putea să existe nici necesitatea unor reguli care să

facă posibilă cultivarea unui teren în raport cu late terenuri, căci pământul era comun. Însă când a apărut proprietatea individuală a trebuit să se reglementeze situaŃia proprietarilor cu terenuri vecine.

Ex. fâşia de pământ care aparŃine lui X este despărŃită de drumul public printr-o altă bucată de pământ care aparŃine lui Y → a fost deci nevoie să se dea lui X dreptul de a trece pe pământul lui Y.

Ex. dacă pe pământul lui X se găsea un puŃ, Y avea şi el nevoie să se folosească de puŃ pentru a-şi procura apa necesară.

Cele mai vechi servituŃi prediale sunt: dreptul de trecere, dreptul de a scoate apa din puŃ şi servitutea de apeduct (dreptul de a duce apa prin Ńevi de la fondul aservit la fondul dominant).

Desigur că XII T. cunoaşte aceste reguli, căci cunoaşte proprietatea individuală, dar nu cunoaşte servituŃile → implică un drept în interesul unei persoane, proprietară a unui anumit fond, asupra altui fond.

Mult timp romanii n-au făcut distincŃia între dreptul de servitute şi dreptul de proprietate → de aceea ei nu spuneau am un drept de a trece prin pământul altuia, ci îmi aparŃine pământul pe care trec (am un drum), dreptul de servitute nefiind distinct de dreptul de proprietate → numai când se face această distincŃie se poate spune că apare noŃiunea de servitute.

Ceea ce a servit la degajarea noŃiunii de servitute a fost reconstruirea caselor după incendierea Romei de către gali (387 î.e.n.) → în timp ce anterior între case era lăsau un anumit spaŃiu, datorită înmulŃirii populaŃiei


76

şi a crizei de locuinŃe, casele au fost construite lipite una de alta → ceea ce a determinat apariŃia de reguli noi care priveau raporturile dintre proprietarii de case.

Ex. servitutea de vedere → vecinul nu trebuie să astupe într-un mod oarecare vederea de care se bucură proprietarul fondului dominant, care însă nu poate spune că vederea îi aparŃine (am o vedere), ci am un drept de vedere → iată cum noŃiunea de servitute s-a degajat de dreptul de proprietate.

!!! ca un vestigiu al epocii când servitutea nu fusese încă degajată de dreptul de proprietate, se admitea în vechiul drept, cel puŃin până la o anumită dată, că servituŃile pot face obiectul unei posesiuni:

–prin batere de la principiile generale pentru cele trei servituŃi arătate mai sus (servitutea de trecere, servitutea de scoatere a apei din puŃ, servitutea de apeduct) există interdicte posesorii care au apărut când servituŃile, deşi nu se mai confundau cu dreptul de proprietate, totuşi rămăseseră urme ale acestei confuzii, astfel că se admitea posesiunea şi pentru ele ca şi pentru proprietate (posesiunea fiind în cele mai dese cazuri semnul vizibil, exterior, al proprietăŃii);

–servituŃile prediale rustice sunt res mancipi şi ca atare fac obiectul unei mancipaŃiuni la care achizitorul spunea “afirm că acest lucru este al meu conform dreptului quiriŃilor” (încă o urmă a vechii confuzii între dreptul de servitute şi proprietate);

–aceleaşi moduri de achiziŃie se aplicau la origine servituŃilor şi proprietăŃii (mancipatio, usucapio, in iure cessio);

–la origine servituŃile puteau fi uzucapate, căci, fiind confundate la origine cu dreptul de proprietate, li s-a aplicat acelaşi regim considerându-se că există şi aici posesiune astfel că servitutea putea fi dobândită prin exerciŃiul ei un anumit interval.

LEGEA SCRIBONIA (anterioară anului 280 î.e.n.): Legea Scribonia interzice uzucapiunea servituŃilor → uzucapiunea implică posesiunea unui lucru → din

momentul în care s-a ajuns la servitute-drept incorporal era normal să nu mai poată fi uzucapată, căci nu se poate poseda un drept ci numai un lucru incorporal → legea Scribonia implică deci existenŃa servituŃii degajată de obiectul la care se aplică şi deci degajată şi de dreptul de proprietate.

ProhibiŃia legii Scribonia se menŃine şi în dreptul lui Iustinian, însă acesta aplică praescriptio longi temporis la toate servituŃile.

CARACTERUL SERVITUłILOR CARACTERELE GENERALE ALE SERVITUłILOR:

ServituŃile au următoarele caractere generale: –sunt drepturi reale: denumirea de servite personală nu trebuie să ne inducă în eroare, eroare cu atât

mai posibilă cu cât servitutea, sub aspect activ, este numită şi ius (drept), deci drept personal → nu trebuie să credem că servitutea personală este un drept personal în sensul de drept personal sau de creanŃă → denumirea de servitute personală este datorată faptului că servitutea este constituită în profitul unei anumite persoane;

–excluderea obligaŃiilor: servituŃile fiind drepturi reale, proprietarul lucrului aservit nu poate fi obligat să facă ceva (ex. dreptul de trecere nu implică obligaŃia de a întreŃine drumul în bună stare → evident, proprietarul fondului aservit poate să-şi ia această obligaŃie dar în acest caz nu va fi vorba decât de un drept personal sau de creanŃă care prin esenŃa sa e temporar şi nu va trece la proprietarul următor al imobilului);

Servitutea fiind un dezmembrământ al proprietăŃii constă în exerciŃiul unui drept inclus (cuprins) mai înainte în sfera generală a dreptului de proprietate, proprietarul fondului aservit fiind Ńinut numai de a nu împiedica exerciŃiul acestui drept, dar nu şi de a face ceva prin care să uşureze sau să permită conservarea dreptului → dacă proprietarul lucrului aservit ar fi Ńinut să facă ceva, această sarcină a proprietarului nu constituie un dezmembrământ al proprietăŃii ci o obligaŃie.

Romanii exprimau acest caracter al servituŃii prin maxima: “servitutea nu poate să constea în obligaŃia de a face ceva” (servitus in faciendo consistere nequit), maximă exprimată de romani pentru servituŃi dar care se aplică la toate iura in re (drepturile - reale - care poartă asupra lucrului altuia).

–principiul “nimănui nu i se poate constitui un drept de servitute asupra propriului bun” → servituŃile fiind drepturi reale care poartă asupra lucrului altuia nu pot exista în profitul aceluiaşi proprietar → un imobil nu poate fi grevat cu o servitute de trecere în profitul proprietarului altui imobil, dacă ambele imobile au acelaşi proprietar, deoarece această persoană având dreptul de proprietate trece prin celălalt imobil în baza acestui drept → servitutea nu poate avea utilitate decât în cazul când imobilele aparŃin la doi proprietari diferiŃi (nemini res sua servit - nimănui nu-i este aservit propriul său lucru).

–principiul “nu poate exista o servitute a servituŃii” → servitutea fiind un drept real desprins din dreptul de proprietate în anumite condiŃii nu poate exista decât în profitul unei anumite persoane sau în profitul unei oarecare persoane dar proprietară a unui imobil faŃă de care servitutea a fost constituită → prin urmare servitutea nu poate fi transmisă unei alte persoane (în cazul servituŃilor personale) sau unei persoane care este proprietară a altui imobil decât a celui faŃă de care servitutea a fost constituită (în cazul servituŃilor prediale) → servitutea neputând fi transmisă nu poate fi nici înstrăinată, nici grevată cu altă servitute căci aceasta ar echivala cu o înstrăinare parŃială;

–nu poate fi presupusă, întrucât servitutea este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, ca şi dreptul de proprietate nu poate fi presupusă ci trebuie a se dovedi că a fost constituită printr-unul din modurile de constituire ale servituŃilor:

Din acest caracter al servituŃilor rezultă următoarele consecinŃe: –dacă un fond dominant aparŃinând lui Maevius şi lui Titius este împărŃit astfel că partea atribuită lui

Titius se găseşte într-o asemenea situaŃie că Titius nu ar putea exercita servitutea decât uzând de partea lui Maevius (ex. trecând pe acolo aşa cum făcea înainte de partajul bunului comun), această împrejurare nu este suficientă pentru a greva partea lui Maevius cu o servitute de trecere, câtă vreme Titius nu a constituit servitutea;

–dreptul roman nu admite prezumŃia pe care dreptul modern o numeşte “destinaŃia tatălui de familie” şi după care, în cazul când proprietarul a două imobile, cu privire la care există un semn aparent de servitute, înstrăinează unul din aceste două imobile, servitutea ar exista de aici înainte cu adevărat fie că imobilul ar fi fost cel care mai înainte în fapt era dominant sau aservit.


77

–trebuie să fie utilă: orice servitute trebuie să procure un avantaj aceluia (persoană sau persoană oarecare dar proprietară a unui anumit fond) în favoarea căruia a fost stabilită → o simplă jenă a proprietăŃii altuia fără profit pentru nimeni nu poate constitui o servitute;

În cazul servituŃilor prediale se Ńinea seama de utilitatea servituŃii nu în raport cu proprietarul fondului dominant, căci acesta putea să se schimbe, ci cu fondul dominant care trebuie să rămână acelaşi → prin urmare servitutea predială trebuie să procure utilitate fondului dominant şi nu poate să constea într-un avantaj personal pentru proprietarul fondului dominant → în consecinŃă nu ar putea să existe o servitute predială care să îndrituiască pe proprietarul imobilului dominant de a se plimba sau de a culege fructe pe fondul vecin (un asemenea drept nu are nimic ilicit, nepermis, însă el nu poate constitui decât o servitute personală sau un simplu drept de creanŃă, nu o servitute predială) → servitutea predială fiind o restricŃie adusă dreptului de proprietate nu poate fi creată arbitrar, ci trebuie să-şi găsească justificarea fie în interesul agriculturii, fie în necesităŃile rezultând din vecinătatea caselor şi terenurilor.

–uzul servituŃii: proprietarul lucrului nu poate să facă nimic care ar împiedica uzul servituŃii sau a-l face mai incomod iar cel care are dreptul de servitute trebuie să uzeze de dreptul său în modul cel mai puŃin supărător pentru lucrul grevat.

CARACTERELE GENERALE ALE SERVITUłILOR PREDIALE: –perpetuitatea: servitutea fiind accesoriu al proprietăŃii unui bun imobil şi necesară folosinŃei lui este

perpetuă ca şi el → servitutea este perpetuă în sensul că durează cât durează şi imobilul → servitutea nu se stinge prin moartea proprietarului fondului dominant sau aservit, ci e folosită sau suportată de toŃi proprietarii succesivi ai acestor fonduri → servituŃile sunt strâns legate de imobil: nu pot fi înstrăinate (despărŃite de imobil) şi, invers, imobilul este vândut împreună cu servitutea care-l grevează (apasă) sau de care profită.

De aici decurg două consecinŃe: –excluderea modalităŃilor: servitutea nu poate fi constituită până la un termen sau sub condiŃie, ceea ce se explică prin faptul că în vechiul drept roman erau constituite prin mancipatio şi in iure cessio (acte care nu acceptă termenul sau condiŃie) → pe de altă parte terenurile au o existenŃă şi nevoi permanente → servitutea trebuie să fie permanentă, dacă ar fi temporară ea ar corespunde mai curând interesului unei anumite persoane decât necesităŃilor unui imobil, adică interesului unei oarecare persoane dar proprietară a unui imobil.

Pretorul a admis însă şi servituŃile pentru un timp limitat, acordând pârâtului (proprietar al fondului aservit) o excepŃie de dol sau de pact contra acŃiunii confesorii a proprietarului fondului dominant care vrea să exercite servitutea contrar pactului (înŃelegerii) părŃilor. –causa perpetua (situaŃie permanentă): trebuie să existe posibilitatea de a se uza de servitute în mod continuu şi fără întrerupere, atunci când nevoile fondului dominant cer acest lucru, posibilitate care nu există atunci când un imobil, prin natura lui chiar, nu poate satisface această condiŃie → cu alte cuvinte trebuie să existe o causa perpetua, adică ca fondul aservit să aibă o calitate naturală şi permanentă care să permită un exerciŃiu al servituŃii mereu reînnoit şi independent de faptul proprietarului fondului aservit (ex. se poate constitui o servitute se scoatere a apei sau de apeduct asupra unui curs de apă alimentat de un izvor, dar nu asupra unei bălŃi care poate să sece prin natura ei însăşi → totuşi se admite servitutea de a lua nisip sau piatră dintr-un teren pentru nevoile terenurilor vecine: evident o carieră de nisip sau de piatră trebuie să se epuizeze, însă aceasta se va face în foarte mult timp, servitutea fiind limitată la nevoile fondului dominant).

–indiviziblitatea: servituŃile sunt indivizibile (nu pot fi împărŃite); Din acest caracter al servituŃilor decurg următoarele consecinŃe:

–dacă un imobil grevat cu o servitute este moştenit de mai multe persoane, servitutea subzistă în întregime, chiar după partaj (împărŃeală) în sarcina fiecărui moştenitor; –în timp ce coproprietarii (cei care sunt proprietari împreună) unui imobil pot înstrăina partea lor indiviză, nu o pot greva cu o servitute fără consimŃământul celorlalŃi coproprietari, întrucât servitutea prin esenŃa ei trebuie să poarte asupra întregului imobil, nu numai asupra unei părŃi; –servitutea nu se poate stinge prin faptul unuia dintre coproprietarii fondului dominant.

–vecinătatea: orice servitute predială presupune două imobile unul aservit, altul dominant care să fie vecine, adică să fie aşezate încât să permită exerciŃiul servituŃii în favoarea fondului dominant, căci servituŃile prediale se justifică prin interesul agriculturii şi necesităŃile de vecinătate.

COMPARAłIE ÎNTRE SERVITUłILE PREDIALE ŞI PERSONALE: Asemănări: –ambele sunt drepturi reale asupra lucrului altuia; –ambele sunt inseparabile fie de persoană (servitute personală), fie de imobilul dominant (servitute

predială). Cu alte cuvinte: prezintă caracterele generale ale servituŃilor. Deosebiri: –servituŃile prediale nu pot greva (apăsa) decât un imobil, pe când servituŃile personale pot greva chiar şi

un mobil; –servitutea predială este perpetuă în sensul că durează cât există şi imobilul, este inseparabilă de imobil

→ dacă imobilul este înstrăinat servitutea urmează soarta imobilului; pe când servitutea personală fie că grevează un imobil, fie că grevează un lucru mobil nu durează cât timp există şi lucrul pe care-l grevează, ci dispare odată cu moartea titularului dreptului → servituŃile personale sunt deci esenŃial temporare (ex. pentru persoanele morale care se bucurau de un drept de uzufruct exista un termen legal de 100 de ani);

–servituŃile prediale sunt în profitul unei oarecare persoane, care este însă proprietară a unui anumit fond, pe când servituŃile personale sunt în profitul unei anumite persoane → această distincŃie se explică prin faptul că, în cazul servituŃilor prediale, de ex. în cazul dreptului de trecere, de acest drept vor beneficia toŃi proprietarii succesivi ai imobilului dominant şi nu o anumită persoană (cea faŃă de care s-a constituit servitutea) va beneficia de ea → prin urmare, în primul caz e o persoană de terminată în mod individual şi invariabil, pe când în al doilea caz este un fond determinat individual şi invariabil;

–numărul servituŃilor personale este foarte restrâns (patru): –usus: dreptul de a te folosi de bunul altuia;


78

–habitatio: dreptul de locui într-o casă; –operae: serviciile datorate de un sclav sau animal altuia decât stăpânului său; –usus fructus: uzufructul.

–numărul servituŃilor prediale comparativ este foarte mare → explicaŃia rezidă în faptul că servituŃile personale sunt văzute cu defavoare → servituŃile personale au deseori o mare importanŃă agricolă sau sunt o consecinŃă necesară a vecinătăŃii pământului, în orice caz ele nu impun proprietăŃii aservite decât o restricŃie foarte limitată, restricŃie larg compensată de utilitatea generală care rezultă de aici → în cazul unei servituŃi personale situaŃia este cu totul alta întrucât ele aduc proprietăŃii o atingere serioasă fără vreun alt avantaj decât profitul unei persoane.

COMPARAłIE ÎNTRE SERVITUłILE PREDIALE RUSTICE ŞI URBANE: Asemănări: –ambele sunt drepturi reale asupra lucrului altuia; –ambele sunt inseparabile de imobilul dominant. Cu alte cuvinte: prezintă caracterele generale ale servituŃilor. Deosebiri: –servituŃile prediale rustice sunt res mancipi, pe când celelalte sunt res nec mancipi → deosebire se

explică astfel: la vechii romani, a căror ocupaŃie principală era agricultura, se dă o importanŃă deosebită servituŃilor destinate să uşureze sau să facă mai productivă exploatarea fondurilor italice, adică servituŃilor rustice; servituŃile urbane care nu folosesc decât caselor fără admise fără îndoială ceva mai târziu din cauza utilităŃii lor mai mici şi de aceea au fost trecute printre res nec mancipi;

–o servitute se stinge prin neuz când nu mai este exercitată de proprietarul imobilului dominant → când e vorba de o servitute rustică ea se stinge prin faptul că nu este exercitată un anumit timp începând cu ultimul act de exerciŃiu (ex. din momentul când ai trecut ultima oară pe imobilul aservit), pe când în cazul servituŃilor urbane, proprietarul imobilului aservit trebuie să facă un act contrar servituŃii (ex. să fi zidit mai sus decât permitea o servitus altius tollendi – servitutea de a ridica mai sus).

SERVITUłILE PERSONALE Dreptul roman, după cum am arătat mai sus, cunoştea patru servituŃi personale → noi nu ne vom ocupa

decât de cea mai importantă dintre ele, uzufructul.

UZUFRUCTUL DEFINIłIE:

Cunoaştem o definiŃie dată de Paul: “uzufructul este dreptul de a te folosi de lucrul altuia şi de a-i culege fructele păstrând substanŃa lui” (usus fructus est ius alienis rebus utendi fruendi salva rerum substantia). Deci nu pot să vinzi lucrul grevat cu uzufruct, căci nu ai decât un ius utendi (dreptul de a te folosi) şi ius fruendi (dreptul de a culege fructele).

De aceea uzufructul nu putea purta asupra unui obiect care dispare de la prima întrebuinŃare (ex. vinul), căci în acest caz nu se păstrează substanŃa bunului.

Titularul dreptului de uzufruct se numeşte uzufructuar iar proprietarul lucrului grevat de uzufruct se numeşte nud proprietar numit astfel întrucât are titlul gol de proprietar, fără folosinŃa lucrului.

ORIGINE: Uzufructul apare pe la sfârşitul republicii → în acea perioadă, coeziunea dintre membrii familiei agnatice

fiind slăbită întrucât unii trăiau în afara familiei, pater familias a căutat să asigure existenŃa unora din cei apropiaŃi lui fără ca în acelaşi timp să scoată bunurile din patrimoniul familiei → ex. femeia căsătorită fără manus n-avea drept la succesiunea bărbatului, soŃul a putut însă să-i lase prin testament anumite bunuri în folosinŃă şi pentru a le culege fructele, asigurându-i astfel existenŃa.

Prin urmare uzufructul este o instituŃie creată în folosul celor care voiau să păstreze bunurile în familie, dar în acelaşi timp să le dea spre folosinŃă altor persoane → prin aceasta uzufructul permitea menŃinerea bunurilor în familie.

CARACTERELE UZUFRUCTULUI: –uzufructul poate să greveze nu numai imobilele dar şi lucrurile mobile (ex. un sclav), însă nu poate greva

decât lucruri corporale, nu şi un drept; –uzufructuarul având numai ius utendi şi fruendi nu poate să consume lucrul sau să-l înstrăineze → de

aceea nu putea purta asupra unui obiect care dispărea la prima întrebuinŃare (ex. vinul sau banii care dispar de la prima întrebuinŃare în sensul că nu pot fi folosiŃi fără a fi înstrăinaŃi);

– uzufructuarul nu poate vinde sau dona dreptul său, ci numai exerciŃiul acestui drept → prin urmare, dreptul de uzufruct rămâne fixat pe capul său astfel că uzufructul se va stinge la moartea sa, nu la moartea cesionarului (celui căruia i-a cedat folosinŃa dreptului său de uzufruct) → însuşi dreptul de uzufruct nu poate fi transmis altuia, ci numai exerciŃiul acestui drept (cesiunea uzufructului).

OBLIGAłIILE UZUFRUCTUARULUI: Uzufructul fiind un drept real, nu există la origine obligaŃii în sarcina uzufructuarului faŃă de proprietar,

după cum nici în sarcina proprietarului faŃă de uzufructuar. Dreptul de proprietate şi dreptul de uzufruct fiind drepturi reale distincte şi independente nu pot exista obligaŃii între nudul proprietar şi uzufructuar.

Desigur că dacă uzufructuarul va comite un delict faŃă de lucrul grevat (ex. îl va distruge), el va fi răspunzător, însă răspunderea sa este stabilită pe baza principiilor generale, ca şi în cazul unei persoane oarecare, persoană care ar fi comis acest delict, nu în baza vreunei obligaŃii.

Uzufructuarul sunt ŃinuŃi numai să-şi respecte reciproc drepturile lor → uzufructuarul nu este Ńinut nici să se îngrijească de lucru (ex. să cultive un pământ astfel ca să nu ajungă paragină), nici să asigure restituirea la sfârşitul uzufructului (proprietarul se va servi de acŃiunea în revendicare în acest scop potrivit dreptului comun).

Pretorul s-a îndepărtat de la rigoarea principiilor şi a impus uzufructuarului o promisiune cu garanŃii că se va folosi de lucrul grevat ca un bun tată de familie (vir bonus) şi că îl va restitui la sfârşitul uzufructului. Însă uzufructul se stinge odată cu viaŃa titularului dreptului de uzufruct. Aceasta înseamnă că obligaŃia de restituire a lucrului grevat cu uzufruct priveşte în realitate nu pe uzufructuar, ci pe moştenitorii săi → uzufructuarul este obligat numai ca să facă pe moştenitori să restituie lucrul la sfârşitul uzufructului.


79

QUASI-UZUFRUCTUL: Uzufructul purta sau asupra unuia sau asupra mai multor obiecte determinate, caz în care se spune că

este cu titlu particular. Uzufructul poate însă purta şi asupra unei fracŃiuni dintr-un patrimoniu, caz în care se spune că este

universal → se putea întâmpla ca soŃul să constituie un uzufruct universal soŃiei sale prin testament: în cazul uzufructului universal obiectul uzufructului va fi felurit, între bunurile soŃului putând fi lucruri care se consumă prin primul uz. DispoziŃia testamentară relativă la uzufruct, în măsura în care uzufructul purta asupra unor astfel de lucruri era fără valabilitate → un senatusconsult dat sub Augustus sau Tiberius a validat un astfel de uzufruct → uzufructuarul devenea în acest caz proprietar al obiectelor care se consumă la prima întrebuinŃare, cu condiŃia de a promite cu garanŃi restituirea lor la sfârşitul uzufructului în aceeaşi cantitate şi calitate sau suma de bani la care fuseseră preŃuite → astfel a luat naştere construcŃia juridică a quasi-uzufructului.

COMPARAłIE ÎNTRE UZUFRUCT ŞI QUASI-UZUFRUCT: Asemănări: –ambele încetează la moartea titularului; –atât uzufructuarul, cât şi quasi-uzufructuarul trebuie să procure garanŃi că-şi vor îndeplini obligaŃiile. Deosebiri: –uzufructuarul are un simplu drept real asupra lucrului altuia, fără a putea dispune de lucru; quasi-

uzufructuarul este proprietar şi în consecinŃă liber de a dispune de el (să-l vândă, etc.) → prin urmare proprietarul nu păstrează nici un drept real asupra obiectului quasi-uzufructului, nu are decât un drept de creanŃă spre a obŃine o valoare egală la sfârşitul uzufructului, restituire garantată de uzufructuar;

–uzufructuarul are obligaŃia de a se restitui chiar lucrul grevat cu uzufruct, pe când quasi-uzufructuarul îşi ia obligaŃia de a se restitui lucruri în aceeaşi cantitate şi calitate sau o sumă de bani;

–nudul proprietar, fireşte în cazul uzufructului, are pentru a cere restituirea lcurului pe lângă acŃiunea personală care sancŃionează obligaŃia uzufructuarului şi acŃiunea în revendicare care însă impune dovada dreptului de proprietate; fostul proprietar, în cazul quasi-uzufructului, nu are decât acŃiunea personală;

–titularul quasi-uzufurctului este totodată proprietar al lucrurilor care fac obiectul acestui drept şi debitor al unor lucruri echivalente sau ala valorii lor → deci dacă lucrurile care fac obiectul dreptului de quasi-uzufruct pier, chiar fără vina lui, obligaŃia quasi-uzufructuarului subzistă, contrar cazului uzufructuarului

CONSTITUIREA SERVITUłILOR ServituŃile puteau fi create înstrăinând un lucru sau fără înstrăinarea lucrului. În primul caz, adică cu

înstrăinarea lucrului, când cineva mancipa de ex. un teren, însă voia să păstreze dreptul de uzufruct, cumpărătorul spunea: “afirm că acest teren este al meu, cu rezerva dreptului de uzufruct”. În al doilea caz, adică fără înstrăinarea lucrului, uzufructul putea fi creat de ex. printr-o in iure cessio, cel care dobândea spunea în faŃa magistratului: “afirm că am dreptul de uzufruct asupra terenului Cornelian”, proprietarul nu spunea nimic iar pretorul rostea cuvântul sacramental addico. In iure cessio era aici simulacrul acŃiunii confesorie după cum in iure cessio a unui lucru corporal era o revendicare fictivă.

Pretorul a admis noi moduri de constituire a servituŃilor. Prin quasi-tradiŃiune care e presupus făcută îndată ce proprietarul fondului dominant începe să exercite servitutea (usus) cu voinŃa proprietarului fondului aservit (patientia). Printr-un fel de uzucapiune, longa consuetudo (folosinŃă îndelungată), cu termen nedeterminat variind după aprecierea judecătorului.

Aceste moduri de constituire a servituŃilor au fost posibile pentru că în epoca clasică apare ideea de quasi-posesiune. Plecând de la ideea că posesiunea este exerciŃiul puterilor cuprinse în dreptul de proprietate s-a ajuns la quasi-posesiuena servituŃilor, adică exerciŃiul puterilor conŃinute în dreptul de servitute. Însă aceste noi idei au pătruns numai în cadrul dreptului pretorian, în cadrul dreptului civil rămânând în vigoare prohibiŃia legii Scribonia. Iată de ce chiar dacă se admite aplicarea lui praescriptio longi temporis la servituŃi, aceasta a fost în afara dreptului civil.

În dreptul postclasic s-a admis ca servituŃile să poată lua naştere prin pacte (convenŃii) îmbrăcate în forma stipulaŃiei.

STINGEREA SERVITUłILOR ServituŃile se sting în mai multe moduri:

MODURI GENERALE DE STINGERE A SERVITUłILOR: –pieirea lucrului: servitutea se stinge când lucrul grevat cu o servitute piere, fie pierdere fizică (ex.

imobilul aservit este acoperit de valurile mării sau sclavul grevat de servitute moare), fie pierdere juridică (ex. imobilul aservit devine un lucru în afară de patrimoniu sau sclavul este dezrobit);

–confuziune: aplicaŃie a principiul “nemini res sua servit” (nimănui nu-i este aservit propriul său lucru) → confuziunea este întrunirea în aceeaşi persoană a calităŃii de proprietar al imobilului dominant sau de titular al servituŃii şi a calităŃii de proprietar al lucrului aservit sau al lucrului grevat cu o servitute;

–consolidarea: aplicaŃie a principiul “nemini res sua servit” (nimănui nu-i este aservit propriul său lucru) → consolidarea este o confuziune specială, aplicată în cazul uzufructuarului care dobândeşte nuda proprietate a lucrului grevat cu uzufruct;

–renunŃarea: aplicaŃie a principiul simetriei sau al corespondenŃei formelor → servitutea se poate stinge şi prin renunŃare, titularul unei servituŃi personale, ca şi proprietarul imobilului dominant pot renunŃa la servitute → la origine însă această renunŃare nu putea avea loc prin simplu pact, ci trebuia un act simetric contrar (ex. dacă servitutea fusese constituită prin mancipatio era necesară o remancipatio; dacă fusese constituită prin in iure cessio era necesar să aibă loc tot o in iure cessio → la constituire beneficiarul servituŃii afirma că are servitutea respectivă iar proprietarul lucrului grevat cedit in iure-renunŃă în faŃa magistratului, nu se opune; la desfiinŃare proprietarul imobilului susŃine că servitutea nu există iar beneficiarul servituŃii cedit in iure).

Dreptul pretorian a admis renunŃarea prin simplu pact, ceea ce constituie o lovitură dată formalismului. Pretorul a acordat proprietarului lucrului grevat cu o servitute o excepŃie de dol contra celui care afirmă dreptul său, contrar convenŃiei (pactului). În dreptul lui Iustinian renunŃarea se putea face prin simplă convenŃie.

MODURI SPECIALE DE STINGERE A SERVITUłILOR:


80

–moartea: servituŃile personale se sting prim moartea titularului dreptului; –neuz: mod de stingere a servituŃilor propriu servituŃilor personale şi servituŃilor prediale rustice care se

sting prin neuz într-un termen care este cel al uzucapiunii, termen care începe să curgă începând de la ultimul act de exerciŃiu → prin urmare se cere trecerea unui termen de un an de zile sau de doi ani după cum lucrul grevat este mobil sau imobil, termen ridicat de Iustinian la 3 ani pentru mobile şi la 10 sau 20 de ani pentru imobile;

–usucapio libertatis (uzucapiunea libertăŃii): mod de stingere a servituŃilor propriu servituŃilor urbane - se numeşte astfel pentru că proprietarul fondului aservit a dobândit libertatea prin faptul că timp de 2 ani de zile a opus un obstacol material exerciŃiului servituŃii (ex. în cazul când proprietarul fondului grevat cu servitutea de a nu zidi, va construi totuşi o casă, usucapio liberatis va avea loc prin trecerea termenului arătat).

Spre deosebire de cazul precedent (servituŃile personale) de data aceasta nu va fi vorba decât de imobile, acest fel de servituŃi putând greva numai imobilele → tot spre deosebire de cazul precedent, termenul va începe să curgă numai din momentul când proprietarul imobilului grevat va face act contrar exerciŃiului servituŃii → prin urmare, în cazul precedent termenul începe să curgă de la ultimul act făcut pentru a uza de servitute (ex. începând de la ultima trecere a proprietarului fondului dominant pe terenul aservit), pentru servituŃile urbane termenul începe să curgă numai din momentul când proprietarul fondului aservit a făcut un act contrar servituŃii (ex. a început să zidească o casă în timp ce fondul său era grevat de o servitute de a nu zidi) → această deosebire Ńine de caracterul normal al servituŃilor urbane care profită fondului dominant, independent de voinŃa proprietarului, prin simpla menŃinere a unei stări de lucruri pe care proprietarul fondului aservit trebuie s-o modifice dacă vrea să redobândească libertatea sa, pe când servituŃile rurale au nevoie de faptul omului pentru a se exercita.

Din cele de mai sus rezultă că, din punct de vedere al stingerii servituŃilor, trebuie să facem distincŃie între servituŃile prediale rustice şi servituŃile prediale urbane.

SANCłIUNEA SERVITUłILOR ServituŃile sunt sancŃionate prin două categorii de mijloace procedurale: acŃiuni şi interdicte. În cele ce

urmează nu ne vom ocupa decât de acŃiuni. ACłIUNI:

AcŃiunile care sancŃionează servituŃile sunt în număr de patru: vindicatio servitutis (actio confessoria), acŃiunea negatoria, acŃiunea confesorie utilă şi acŃiunea prohibitoria.

VINDICATIO SERVITUTIS (revendicarea servituŃii): numită în timpul lui Iustinian şi acŃiunea confesorie (actio confessoria) → sancŃionează o servitute constituită printr-un mod civil de constituire fiind dată titularului civil al servituŃii, adică fie proprietarului fondului dominat, fie titularului servituŃii personale, pentru a reclama o servitute asupra unui lucru (fond sau lucru mobil în cazul servituŃii personale) → se numeşte confessoria pentru are de scop să se recunoască un drept.

ComparaŃie între acŃiunea confesorie şi acŃiunea în revendicare: Asemănări: –revendicarea aparŃine titularului civil al dreptului de proprietate; la fel acŃiunea confesorie nu poate fi

intentată decât de titularul civil al dreptului de servitute; –ambele acŃiuni au fost intentate în decursul secolelor prin aceleaşi forme procedurale: sacramentum in

rem, per formulam petitoriam vel arbitrariam (prin formula petitorie sau arbitrară). Deosebiri: –în revendicare reclamantul (sau ambele părŃi în sacramentum) afirmă că lucrul îi aparŃine; în acŃiunea

confesorie reclamantul afirmă că are cutare drept asupra lucrului (în procedura formulară) sau “dacă e dovedit că a trece prin fond constituie un drept pentru mine” (în procedura legisacŃiunilor);

–în revendicare se discută şi se afirmă un singur drept; în acŃiunea confesorie pretenŃia contrară la dreptul de servitute nu va fi tot pretenŃia la dreptul de servitute, ci la deplina proprietate;

–în revendicare, cel puŃin sub forma lui sacramentum in rem, nu există distincŃie clară între rolurile celor două părŃi, căci cele două afirmaŃii sunt aceleaşi, pe când în acŃiunea confesorie rolul fiecărei părŃi rolul fiecărei părŃi este distinct pentru că cele două afirmaŃii nu sunt identice;

–în revendicare se cere ca reclamantul să nu posede şi ca pârâtul să posede lucrul în litigiu (proces); în acŃiunea confesorie această condiŃie nu este cerută

–în revendicare, pârâtul dacă pierde procesul va trebui sau să se supună invitaŃiei judecătorului de a restitui lucrul (căci el este totdeauna posesor, ulterior poate fi şi detentor) sau în caz contrar să plătească suma de bani la care va fi condamnat; în acŃiunea confesorie invitaŃia judecătorului care premerge sentinŃa de condamnare ca în orice acŃiune arbitrară va avea drept obiect:

–dacă reclamantul exercită în fapt servitutea, să înceteze de a turbura exerciŃiul servituŃii, să promită cu garanŃii că pe viitor nu va turbura exerciŃiul servituŃii (cautio de non amplius turbando - promisiune de a nu mai turbura);

–să repare paguba cauzată.

ACłIUNEA NEGATORIE: dacă cineva pretinde că are un drept de servitute asupra unui lucru, proprietarul lucrului poate nega servitutea, ex. proprietarul poate afirma că: “Numerius Negidius nu are dreptul de a se folosi şi de a culege fructele de pe fondul Cornelian fără voia lui (a proprietarului)“ → prin urmare acŃiunea negatorie a fost creată în profitul proprietarului unui lucru pentru a respinge pretenŃiile pe care le are cineva cu privire la exerciŃiul servituŃii asupra lucrului aceluia → pentru că neagă existenŃa unui drept de servitute asupra unui lucru, această acŃiune se numeşte acŃiune negatorie.

ComparaŃie între acŃiunea negatorie şi acŃiunea în revendicare: Asemănări: –ambele acŃiuni aparŃin titularului civil al dreptului de proprietate; –ambele acŃiuni au fost intentate în decursul secolelor prin aceleaşi forme procedurale: sacramentum in

rem, per formulam petitoriam vel arbitrariam (prin formula petitorie sau arbitrară). Deosebiri: –în revendicare reclamantul afirmă dreptul său de proprietate asupra lucrului; în acŃiunea negatorie

proprietarul (reclamant prin faptul că neagă că pârâtul are un drept de servitute) afirmă dreptul său de proprietate liber de orice sarcină asupra lucrului;


81

–în revendicare (cel puŃin sub forma lui sacramentum in rem) rolurile părŃilor nu sunt bine distincte; în acŃiunea negatorie distincŃia este clară: reclamantul neagă că pârâtul are o servitute şi prin aceasta chiar afirmă că dreptul său de proprietate e liber de orice sarcină, pârâtul afirmă că care o servitute;

–în revendicare se cere ca pârâtul să fie posesor iar reclamantul să nu posede; în acŃiunea negatorie această condiŃie nu se cere, reclamantul poate intenta acŃiunea negatorie fie că pârâtul exercită sau nu servitutea asupra lucrului;

–în revendicare pârâtul trebuie să restituie lucrul sau, dacă nu vrea, să plătească suma de bani la care era condamnat; în acŃiunea negatorie invitaŃia judecătorului, premergătoare sentinŃei de condamnare va avea ca obiect:

–în mod normal: invitaŃia judecătorului va avea ca obiect ca pârâtul să promită că nu va mai turbura pe proprietar ( cautio de non amplius turbando); –în mod excepŃional: invitaŃia judecătorului va avea ca obiect şi restituirea lucrului (ex. pârâtul afirmă că are dreptul de uzufruct asupra unui lucru pe care-l care la el) ori restituirea lucrului va consta în repunerea lucrului în starea anterioară (ex. pârâtul afirmă că are servitutea oneris ferendi - de a purta o sarcină, va fi făcut o gaură în zidul proprietarului).

–în revendicare (cel puŃin sub forma lui sacramentum in rem) părŃile vor face dovada dreptului de proprietate; pe când în acŃiunea negatorie reclamantul va face dovada dreptului de proprietate iar pârâtul va face dovada existenŃei servituŃii.

ACłIUNEA CONFESORIE UTILĂ: avea rolul acŃiunii confesorii atunci când servitutea se ea constituită printr-un mod civil, ci printr-un mod pretorian.

ACłIUNEA PROHIBITORIE: nu trebuie să fie confundată cu acŃiunea negatorie → acŃiunea prohibitorie se numeşte astfel întrucât serveşte proprietarului să se opună ca pârâtul să se folosească de un lucru → formula va cuprinde de data aceasta următoarele cuvinte: “dacă se dovedeşte că Aulus Agerius are dreptul de a opri pe Numerius Negidius de a se folosi şi de a culege fructele” → acŃiunea prohibitorie este necesară dacă pârâtul pretinde că are o servitute pretoriană: în acest caz reclamantul nu va putea intenta acŃiunea negatorie pentru că nu poate spune “afirm că Numerius Negidius nu are dreptul de a se folosi şi de a culege fructele unui lucru“, căci acest drept de care e vorba e un drept civil, nu un drept pretorian → iată de ce s-a recurs la o acŃiune nouă (acŃiune a cărei existenŃă a fost dovedită de-abia în 1844 pe baza unui text din Bazilicale).

ALTE DREPTURI ASUPRA LUCRULUI ALTUIA Ne-a mai rămas să examinăm încă trei drepturi reale de origine pretoriană purtând asupra lucrului altuia

→ superficia, dreptul născut din conductio agri vectigalis şi emfiteoza. Romanii făceau deosebire între modurile de constituire ale drepturilor reale şi modurile de creare a

drepturilor de creanŃă → drepturile reale nu puteau fi stabilite decât prin moduri speciale (mancipatio, in iure cessio, etc.), drepturile de creanŃă erau create prin contracte → însă aceste trei drepturi reale se nasc fără forme dintr-un contract de locaŃiune (închiriere).

Contractul de locaŃiune apare după legea Aebutia (149-126 î.e.n.) şi constă într-un simplu acord între două persoane prin care o persoană se obligă să procure celeilalte folosinŃa unui lucru în schimbul unei sume de bani → contractul de locaŃiune, în mod obişnuit, nu făcea să se nască decât obligaŃii, nicidecum drepturi reale, insă superficia, dreptul născut din conductio agri vectigalis şi emfiteoza → sunt adevărate drepturi reale, întrucât sunt sancŃionate printr-o acŃiune reală copiată după revendicare.

SUPERFICIA: Prin superficie se înŃelege dreptul unei persoane la folosinŃa unei construcŃii zidită pe terenul altuia, teren

închiriat pe termen lung în schimbul plăŃii unei sume de bani. Acest drept s-a născut în următoarele împrejurări: la sfârşitul sec. II î.e.n. mulŃi străini se stabilesc la Roma

în case luate cu chirie → datorită măririi populaŃiei chiriile ajunseseră foarte scumpe iar statul a trebuit să găsească un mijloc pentru a încuraja construcŃiile → statul a afectat construcŃiei de locuinŃe terenurile virane aflate între case care serveau pentru a le feri de a lua foc unele de la altele → însă în dreptul roman exista un principiu (“construcŃia urmează condiŃia terenului”), după care proprietarul solului este şi proprietar al construcŃiei făcută pe pământul respectiv → datorită acestui principiu nimeni nu voia să construiască pe acele terenuri care aparŃineau statului → a trebuit să se găsească o cale care să permită ca statul să rămână proprietar, dar şi ca cel care a construit să se bucure de casa construită → astfel s-a ajuns la dreptul de superficie: statul rămâne proprietar, însă cel care construise casa putea să o folosească în mod perpetuu, în cazul când plătea o sumă de bani. Ulterior astfel de înŃelegeri s-au încheiat şi între particulari.

Dreptul superficiarului este un drept real protejat printr-o acŃiune reală similară revendicării → acest drept real poate fi transmis, înstrăinat, grevat cu servitute şi cu ipotecă.

CONDUCTIO AGRI VECTIGALIS (locaŃiunea unui teren pentru care se plăteşte vectigal): CetăŃile (oraşele) aveau nevoie să asigure cultivarea pământurilor care le aparŃineau → de aceea au

început să dea în arendă unor particulari terenuri în vederea continuării cultivării lor fie pentru totdeauna, fie pe termen lung (100 ani sau mai mult) → conductor agri vectigalis este un colon special → suma de bani plătită de conductor se numeşte vectigal. Ulterior astfel de înŃelegeri s-au încheiat şi între particulari.

ComparaŃie între ius in agro vectigali (dreptul asupra pământului pentru care se plăteşte vectigal) şi uzufruct:

–conductor-ul dobândeşte fructele prin separaŃiune (ca şi posesorul de bună-credinŃă şi emfiteotul), pe când uzufructuarul prin percepŃiune (ca şi arendaşul obişnuit);

–conductor-ul fiind posesor e protejat prin interdicte, pe când uzufructuarul are numai detenŃia lucrului; –conductor-ul nu trebuie să procure garanŃia cerută de la uzufructuar; –conductor-ul; poate ceda dreptul său şi să-l transmită moştenitorilor săi, pe când uzufructuarul poate

ceda numai exerciŃiul dreptului său care nu poate fi transmis descendenŃilor; –ius in agro vectigali diferă de uzufruct şi prin modul de constituire întrucât rezultă dintr-un contract.

EMFITEOZA:


82

Prin emfiteoză de înŃelege un contract de locaŃiune (închiriere) pe termen lung → împăraŃii au recurs la sistemul arendării pentru a asigura cultivarea pământurilor, care le aparŃineau şi care nu mai fuseseră cultivate → terenurile nu aparŃineau cetăŃilor, ci împăratului.

Emfiteoza dă naştere unui drept cu acelaşi nume (emfiteoză, drept de emfiteoză) → emfiteotul, ca şi conductor-ul (arendaşii pământurilor) erau în ultimă analiză coloni cu drepturi speciale.


83

SUCCESIUNILE – CONSIDERAłII GENERALE –

DEFINIłIE: Prin succesiune (hereditas) se înŃelege transmisiunea patrimoniului unei persoane care a murit la

moştenitorii ei. Cuvântul hereditas (de la heres = erede, moştenitor) mai are şi alte sensuri: –modul de a dobândi în virtutea căruia eredele culege patrimoniul; –patrimoniul cules de erede.

Prin urmare drepturile, datoriile şi sarcinile considerate în ansamblul lor nu dispar odată cu moartea titularului patrimoniului → se transmit moştenitorilor, însă nu mai păstrează vechea denumire de patrimoniu, ci iau pe aceea de hereditas (succesiune) → moştenitorii iau locul defunctului, îi succedă în aproape toate drepturile, datoriile şi sarcinile care compun patrimoniul; sunt în locul său proprietari, debitori şi creditori; pot să exercite acŃiunile defunctului şi să fie urmăriŃi de creditori → de aceea moştenitorul e numit succesor (successor), pentru că este pus în locul defunctului, mai e numit şi heres, de la herus (stăpân).

PRINCIPIUL CONTINUITĂłII PERSOANEI DEFUNCTULUI: Prin urmare eredele continuă persoana defunctului → principiul continuităŃii s-a prezentat succesiv şi apoi

simultan sub două aspecte: –jurisconsultul Cassius era de părere că eredele care a acceptat moştenirea devine proprietar al

moştenirii jacente (încă neacceptată de erede) retroactiv de la moartea lui de cuius (expresia de cuius succesione agitur sau de cuius desemnează pe defunct, despre a cărui succesiune este vorba);

–jurisconsultul Iulian era de părere că eredele care a acceptat succesiunea devine proprietar din momentul acceptării, până în acest moment defunctul supravieŃuind şi fiind reprezentat de însăşi succesiunea → ficŃiunea propusă de Iulian se prezintă sub forma adagiului “hereditas personam defuncti sustinet” (succesiunea susŃine persoana defunctului), ficŃiune conformă cu vechile credinŃe ale romanilor după care mortul trăieşte o viaŃă specială.

În ambele cazuri se asigură principiul continuităŃii persoanei defunctului de către moştenitor → acest principiu se explică în primul rând prin interesul creditorilor care dobândesc în persoana eredelui un nou debitor şi deci mai multe şanse pentru a fi plătiŃi întrucât averea moştenitorului se alătură celei a defunctului → se mai explică şi prin interesul defunctului, căci în lipsa moştenitorului bunurile (în epoca clasică) erau vândute pe numele său (bonorum venditio) iar memoria sa pătată cu infamie.

Am spus că moştenitorul îi succede defunctului aproape în toate drepturile şi nu în toate deoarece unele drepturi, obligaŃii şi sarcini se sting odată cu moartea titularului patrimoniului (ex. datoriile rezultate dintr-un delict, uzufructul).

CONCEPłIA PRIMITIVĂ A SUCCESIUNII: Aceasta însă nu este concepŃia primitivă a succesiunii. Ca şi în cazul proprietăŃii, la origine, nu aveam o

transmisiune ci dobândirea proprietăŃii-putere asupra bunurilor defunctului. De cuius murind lasă drepturi, datorii → acest ansamblu care pe când trăia el constituia un patrimoniu nu mai este acum un patrimoniu pentru acesta dispare odată cu personalitatea defunctului → acolo unde nu mai e o persoană, nu mai există patrimoniu → deci moştenitorul nu dobândeşte patrimoniul defunctului, căci patrimoniul nu poate să i se transmită odată ce a dispărut, ci dobândeşte în calitate de moştenitor un drept nou, proprietatea asupra bunurilor defunctului.

Moştenitorul va fi Ńinut însă de datorii şi sarcini potrivit principiului “non sunt bona nisi deducto aere alieno” (nu există bunuri decât după ce s-au scăzut datoriile) → iată de ce conŃinutul patrimoniului nu este identic cu conŃinutul moştenirii.

Acest drept de proprietate are caracterul unei puteri, moştenitorul fiind stăpân asupra bunurilor succesorale → calitatea de moştenitor nu implica la început succesiunea, luarea locului defunctului → de aceea termenul de succesor este mai nou decât cel de heres.

Dovadă în acest sens: –termenul de heres (moştenitor) care vine de la herus (stăpân); –titlul de erede, ca şi puterile nu se transmit, ci se creează prin lege sau testament care la origine este în

forma unei legi. Cu timpul însă s-a format principiul continuităŃii persoanei defunctului, în interesul creditorilor şi al

defunctului. Dreptul roman cunoaşte trei moduri de a dobândi bunurile unei persoane care a decedat:

–prin voinŃa lui de cuius, adică în baza testamentului; –prin voinŃa legii, ceea ce constituie succesiunea ab intestat; –contrar testamentului.

Romanii cunoşteau şi succesiunea între vii ca în cazul adrogaŃiunii sau în cazul trecerii femeii sui iuris sub puterea bărbatului prin căsătorie.

COMPARAłIE ÎNTRE SUCCESIUNEA ÎNTRE VII ŞI SUCCESIUNEA PROPRIU-ZISĂ: Asemănări: –patrimoniul este dobândit de adrogant sau de soŃ, ca şi de erede, fără a fi nevoie de un act special de

dobândire a bunurilor; –în ambele cazuri dobândirea bunurilor e consecinŃa unei anumite calităŃi juridice → în primul caz se

dobândeşte puterea asupra adrogatului, asupra femeii; în al doilea caz se dobândeşte titlul de erede. Deosebiri: –moştenitorul este Ńinut de datoriile defunctului, pe când adrogantul, ca şi bărbatul, nu e Ńinut de datoriile

adrogatului sau femeii → această deosebire se explică prin faptul că cel care se găseşte sub puterea altuia este incapabil a se obliga şi deci de a mai fi Ńinut de datoriile sale; pe de altă parte adrogantul sau bărbatul nu poate să ia asupra lui aceste datorii căci pater familias nu se poate obliga prin persoane care se găsesc sub puterea lui → prin reforma pretorului (printr-o in integrum restitutio) s-a ajuns mai târziu ca adrogatul şi femeia căsătorită cu manus să rămână ŃinuŃi de datorii → pretorul acordă veche acŃiune cu ficŃiunea că capitis deminutio nu a avut loc.

!!! în dreptul modern nu există moştenirea unei persoane în viaŃă; de asemenea dreptul modern cunoaşte testamentul ,dar nu mai cunoaşte o succesiune testamentară → testamentul nu mai este un instrument de


84

creare a moştenitorilor, ci actul prin care se modifică ordinea legală a moştenirii → prin testament nu pot fi făcuŃi decât legatari, adică beneficiari ai unui legat.

CARE ESTE CEL MAI VECHI MOD DE A SUCCEDE: O primă problemă care trebuie rezolvată este de a se şti în ce raport de dată se găsesc situate aceste trei

feluri de succesiuni, căci noi studiind dreptul în mod evolutiv, trebuie să dăm mare atenŃie apariŃiei în timp a diferitelor instituŃii → în doctrină s-au conturat două opinii: una susŃinea că succesiunea testamentară este anterioară celei ab intestat (ab intestat este expresia modernizată a termenului latin ab intestato, de la om mort fără testament), cealaltă considera succesiunea ab intestat anterioară celei testamentare.

Cheia acestei controverse nu poate fi găsită decât în organizarea familiei romane → familia matriarhală a precedat familia patriarhală → în cadrul familiei matriarhale bărbatul nu avea alŃi moştenitori decât pe gentili (membrii ginŃii) → ulterior, după ce familia matriarhală a fost înlocuită de familia patriarhală, succesiunea gentililor nu s-a mai deschis decât în lipsa agnaŃilor şi a sui heredes-ilor → prin urmare obiceiul nejuridic de succesiune al gentililor exista din vremea familiei matriarhale, însă evident că în acea vreme succesiunea nu purta decât asupra sclavilor şi turmelor, căci pământul aparŃinea colectivităŃii → succesiunea ab intestat apare ca fiind reglementată de obicei înainte de existenŃa unei legi, fiind determinată de apariŃia proprietăŃii private asupra turmelor şi sclavilor: proprietatea privată este cauza succesiunii, deoarece omul nu poate lăsa moştenire decât ce-i aparŃine în viaŃă.

Iată de ce succesiunea ab intestat apare reglementată încă din comuna primitivă de obiceiul nejuridic, ca o consecinŃă a apariŃiei proprietăŃii private asupra sclavilor şi turmelor, chiar în timpul matriarhatului.

Testamentul nu a putut apare decât odată cu forma de familie patriarhală, căci el este actul prin care şeful de familie exprimă voinŃa sa cu privire la distribuirea bunurilor sale după moarte → testamentul nu este decât continuarea puterii şefului de familie după moarte.

În consecinŃă, testamentul implică ajungerea bărbatului la o situaŃie mai importantă decât a soŃiei în cadrul familiei, ceea ce a fost posibil dat fiind averea pe care începuse să o dobândească şi ceea ce a dus la înlocuirea rudeniei în linia feminină prin rudenia în linia masculină.

Prin urmare în timp ce succesiunea ab intestat aparŃine matriarhatului, testamentul nu poate să fi apărut decât odată cu patriarhatul.

CARE DIN CELE DOUĂ MODURI DE SUCCESIUNE (AB INTESTAT SAU TESTAMENTARĂ) AVEA LOC MAI DES ÎN PRACTICĂ:

O altă problemă care priveşte de asemenea raporturile dintre succesiunea ab intestat şi succesiunea testamentară este de a şti care din aceste forme succesorale aveau loc mai des în practică. trebuie să recunoaştem că din texte rezultă că succesiunea testamentară era mai des întâlnită. Din textul XII T.5.4-5. “dacă moare fără testament şi nu are vreun moştenitor propriu [heres suus], moştenirea să revină agnatului cel mai apropiat în grad [agantus proximus]; dacă nu are vreun agnat, succesiunea să revină gentililor” rezultă că succesiunea ab intestat se deschidea numai dacă nu exista testament.

Cum se explică această preferinŃă pentru testament? Desigur că nu trebuie să plecăm de la ideea că testamentul este un mijloc de a înlătura rudele de la succesiune, căci atunci ne-am face o idee greşită despre vechii romani crezând că în foarte dese cazuri rudele erau înlăturate. În realitate testamentul nu servea numai la numirea unui erede, care la origine putea fi numai un heres suus, ci avea şi alte scopuri, de ex. numirea unui tutore, dezrobirea unui sclav etc.

Prin urmare ceea ce dă atâta preŃ dreptului de a testa este faptul că nu se poate impune nimic moştenitorului ab intestat, în timp ce eredelui testamentar testatorul poate să-i impună sarcina legatelor, să-i impună sarcina de a libera un sclav. Testatorul poate de altfel direct să dezrobească un sclav, să numească un tutore copiilor săi, poate să dezmoştenească chiar pe un heres suus.

Analizând lucrurile şi mai adânc noi credem că preferinŃa romanilor pentru testament se datorează faptului că testamentul Ńinea locul privilegiului primogeniturii (primului născut) şi privilegiului masculinităŃii (numai bărbaŃii moşteneau, femeile fiind excluse), privilegii pe care dreptul roman nu le cunoştea.

De aceea pentru realizarea atâtor scopuri era nevoie de un testament care pentru acest motiv era foarte des folosit.

Testamentul în sens roman este o instituŃie cu totul caracteristică a dreptului roman → nici dreptul grec sau german nu cunoşteau testamentul, în timp ce la Roma testamentul nu numai că era cunoscut dar avea precădere faŃă de moştenirea legitimă.

La romani a muri ab intestat echivala cu a muri dezonorat.

PRINCIPII FUNDAMENTALE: Principiul “nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potest” (nimeni nu poate muri în parte cu testament, în parte fără testament):

Textul citat din XII T. consacră principiul potrivit căruia moştenitorii ab intestat nu pot veni la succesiune decât dacă nu există un moştenitor testamentar. Deci pentru aceeaşi succesiune nu poate să existe în acelaşi timp un erede testamentar şi un erede ab intestat, fie că se prezintă împreună, fie că vin unul după altul, pretenŃia eredelui ab intestat este înlăturată → succesiunea testamentară şi succesiunea ab intestat se exclud reciproc.

Aplicarea principiului: –dacă cineva este instituit (numit) moştenitor, deşi este instituit numai pentru o parte din moştenire, ia

totul, întreaga moştenire, înlăturând pe moştenitorii ab intestat în virtutea principiului citat; –în cazul instituirii sub condiŃie → până la îndeplinirea condiŃiei moştenitorii ab intestat nu au nici un drept

la succesiune, întrucât există speranŃa unui erede testamentar. ExcepŃii de la acest principiu: –testatorul a lăsat o persoană onorabilă şi o persoană de condiŃie ruşinoasă → dacă are un frate şi acesta

atacă testamentul, testamentul nu va fi anulat decât în parte, astfel că va veni la succesiune atât eredele testamentar, cât şi eredele ab intestat;

–testamentul militar nu e supus acestui principiu; !!! dreptul modern nu cunoaşte acest principiu, prin urmare testamentul poate să poarte numai asupra unei părŃi din succesiune.


85

Principiul “semel heres semper heres” (odată moştenitor pentru totdeauna moştenitor): Un alt principiu fundamental în materie de succesiune formulata astfel “semel heres semper heres” după

un text al lui Gaius (D.28.5.88) → acesta înseamnă că vocaŃia eredelui testamentar e perpetuă în sensul că, odată născut, dreptul eredelui nu poate fi stins prin împlinirea unei termen sau îndeplinirea unei condiŃii.

Deoarece am arătat că este mai veche, succesiunea ab intestat ar trebui să fie cercetată înaintea succesiunii testamentare, totuşi întrucât succesiunea ab intestat nu se deschidea la romani decât în lipsa unui testament, vom cerceta mai întâi testamentele.

Dar mai înainte de a trece la examinarea fiecărui mod de a succede, este necesar a face o scurtă expunere asupra evoluŃiei dreptului succesoral roman.

EVOLUłIA DREPTULUI SUCCESORAL ROMAN: XII T. cunoaşte deja primele două moduri de a succede: succesiunea ab intestat şi succesiunea

testamentară. Succesiunea ab intestat, adică deferită pe baza legii are ca fundament agnaŃiunea, cognaŃiunea (simpla legătură de sânge) fiind exclusă. Succesiunea testamentară este caracterizată prin larga posibilitate a patricianului de a-şi face testamentul, în timp ce posibilitatea plebeului, după cum vom vedea, este mult mai restrânsă, fiindu-i acordată numai în anumite împrejurări. Plebea obŃine însă instrumente juridice mai potrivite (forme de testament mai accesibile) pentru a-şi asigura o mai largă posibilitate pentru a-şi arăta ultimele voinŃe.

Testamentul implică observarea riguroasă a unor forme solemne, ceea ce este în acord cu caracterul vechiului drept roman. Dacă trecem în dreptul clasic şi continuăm a ne arunca privirea şi asupra dreptului postclasic observăm că două idei guvernează procesul de dezvoltare al dreptului succesoral în această epocă: libertatea de forme şi ocrotirea rudelor de sânge. Dar aceste idei nu cad din cer, ci sunt produsul vieŃii materiale.

Libertatea de forme sau decăderea formalismului îşi găseşte originea în dezvoltarea relaŃiilor comerciale. Cel care pleacă pentru afaceri în Ńinuturi îndepărtate nu mai poate să recurgă la formele solemne necesitate de testamentul vechiului drept. Adeseori îşi manifestă voinŃa printr-o simplă scrisoare. Iată de ce au apărut noi acte de ultimă voinŃă.

Ideea ocrotirii rudelor de sânge îşi găseşte geneza de asemenea în noile condiŃii economice. Ea îşi găseşte o primă aplicaŃie chiar de la sfârşitul epocii vechi prin apariŃia succesiunii contra testamentului. Apoi ocrotirea rudelor de sânge duce la o nouă situaŃie a emancipatului, precum şi a raporturilor dintre mama măritată fără manus şi copii ei. Pretorul, apoi împăraŃii, au în vedere în special pe emancipat, pe mama şi pe copiii ei.

Dar emanciparea este o instituŃie necesitată de dezvoltarea comerŃului care reclamă o mai mare capacitate a fiului de familie. Într-adevăr fiul de familie, ca şi sclavul, nu putea să facă decât mai bună situaŃia tatălui sau stăpânului, nu mai rea. Putea de ex. să-l facă creditor, nu şi debitor. Însă comerŃul cunoaşte acte cu caracter comutativ, acte prin care ca să dobândeşti ceva trebuie să dai altceva în schimb. De aceea a fost necesară emanciparea fiului de familie, a fost necesară mărirea capacităŃii sale juridice. EmancipaŃii nu mai aveau însă drepturi succesorale în familia de tatălui lor, căci agnaŃiunea, prin emancipare, fusese desfiinŃată. De aceea a intervenit pretorul pentru a da anumite drepturi succesorale emancipatului faŃă de tatăl lui, dat fiind legătura de sânge care-i uneşte.

Necesitatea stabilirii unor drepturi succesorale între mamă şi copii provine din cauza apariŃiei căsătoriei fără manus. În căsătoria fără manus femeia este străină faŃă de copiii ei, cu care nu este legată prin agnaŃiune, ci numai prin cognaŃiune. Iată de ce şi aici a trebuit să se ocrotească legătura de sânge. Dar căsătoria fără manus este, după cum am arătat deja, rezultatul noilor condiŃii economice, a independenŃei femeilor în urma îmbogăŃirii romanilor. Căsătoria fără manus fiind consecinŃa noilor condiŃii economice, indirect ocrotirea legăturii de sânge este o consecinŃă a modificărilor survenite în baza economică.

– SUCCESIUNEA TESTAMENTARĂ – DEFINIłIE:

Testamentul este un act formal (solemn) prin care o persoană instituie (numeşte) în mod necesar unul sau mai mulŃi moştenitori cu scopul ca aceştia să asigure executarea voinŃei sale după moarte. FUNCłIA TESTAMENTULUI ROMAN:

Din această definiŃie rezultă însăşi funcŃia testamentului roman. Într-adevăr testamentul roman, nici măcar la origine, n-a avut drept scop numirea unui moştenitor pentru ca acesta să aibă grijă de cultul privat, adică de îndeplinirea acelor datorii religioase faŃă de morŃi, cum s-a spus de către anumiŃi cercetători urmând pe unii jurisconsulŃi romani.

Desigur că la origine numai un heres suus putea fi instituit moştenitor. În sarcina lui heres suus instituit cădea executarea legatelor, dispoziŃii din testament cu privire la anumite bunuri. Când avea mai mulŃi heredes sui, testatorul putea să avantajeze pe unii în detrimentul (paguba) altora, pe când pe calea succesiunii ab intestat veneau toŃi în mod egal.

Testamentul îndeplinea rolul a ceea ce se numeşte în alte legislaŃii privilegiul masculinităŃii şi privilegiul primogeniturii, privilegii pe care dreptul roman nu le-a cunoscut.

Prin urmare funcŃia testamentului roman a fost desemnarea unui heres suus, desigur cel mai demn, cel mai vrednic dintre ei, mai târziu a unui agnat în sens larg şi chiar a unui străin pentru a asigura distribuirea bunurilor testatorului potrivit voinŃei sale.

DIFERITE FORME DE TESTAMENTE:

EPOCA VECHE: Din puŃinele texte pe care le avem rezultă că la origine existau două feluri de testamente: testamentul

calatis comitiis şi testamentul in procinctu.

TESTAMENTUL CALATIS COMITIIS (prin convocarea comiŃiilor): Avea loc în forma unei legi curiate, adică a unei legi votate de comitia calata, adică de adunarea curiată,

atunci când preşedinŃia o avea şeful religiei, la început regele, mai târziu rex sacrorum (rege în ceea ce priveşte cultul), înlocuit ulterior prin pontifex maximus (pontiful suprem). Acest testament nu putea fi făcut decât la două date ale anului (probabil la 24 martie şi 24 mai), deoarece numai atunci se întruneau comiŃiile calate.


86

Transformările testamentului calatis comitiis: Cu privire la rolul comiŃiilor curiate în raport cu testamentul, mai precis în ceea ce priveşte rolul poporului,

trebuie să distingem două perioade. În prima perioadă poporul vota testamentul care era o adevărată lege curiată. În a doua perioadă poporul

servea numai ca martor colectiv. Testamentul calatis comitiis este anterior XII T., însă caracterul său odată cu această lege s-a modificat. Mai înainte de legea decemvirală, testamentul calatis comitiis avea caracterul unei legi, deoarece poporul

vota acest act ca oricare lege. Într-adevăr testamentul prevăzând dispoziŃii care se abat de la dispoziŃiile comune cuprinse în lege sau consacrate de obicei, dispoziŃii care reglementează succesiunea ab intestat, era necesară o adevărată lege pentru a permite testatorului să nu se supună cutumei (obiceiului) sau legii. Poporul avea deci un adevărat rol de legiuitor.

Odată cu XII T. poporul continuă să voteze legea care îmbracă testamentul, efectele testamentului sunt aceleaşi, dar rolul poporului nu mai este acelaşi. De data aceasta poporul nu mai este un legiuitor, nu-şi mai impune voinŃa, ci are numai rolul de martor, luând act de conŃinutul testamentului. De aici şi termenul de testamentum, termen care implică ideea de martori (testes) şi nu de votanŃi.

Această transformare a rolului, cu libertatea de a-Ńi face testamentul a fost îndeplinită de XII T. care a consfinŃit autonomia de voinŃă a lui pater, a transformat rolul adunării curiate din legiuitor în acela de martor colectiv.

Testamentul nu mai era o adevărată lege, dar efectele produse în perioada anterioară continuă să le aibă. Numita transformare a testamentului calatis comitiis este afirmată în mod clar de Pomponius care spune că XII T. a dat lui pater familias cea mai întinsă putere de a numi erezi, de a lăsa legate şi de a face dezrobiri.

Testamentul calatis comitiis, cel mai vechi testament roman, avea numeroase inconveniente. Testamentul era public, revocabil numai printr-o lege posterioară, utilizabil numai de persoanele cărora accesul adunării curiate nu le era interzis, nu putea fi făcut decât la Roma şi numai de două ori pe an.

TESTAMENTUL IN PROCINCTU (în faŃa armatei gata de luptă): Deşi Gaius pare să considere deopotrivă de vechi testamentul calatis comitiis şi cel in procinctu, în

realitate cel din urmă este mai recent, deoarece constă dintr-o declaraŃie a unui soldat în faŃa camarazilor săi, poporul fiind chemat în centurii. De data acesta, dat fiind iminenŃa luptei, nu putea fi vorba de vot, ci soldaŃii aveau rolul de martori.

Întrucât rolul de martor al armatei corespunde cu rolul de martor al adunării curiate, rol pe care acesta îl capătă într-o fază mai recentă, trebuie să spunem că testamentul in procinctu este mai recent decât testamentul calatis comitiis, deşi desigur este cunoscut încă din epoca celor XII T.

De acest testament nu se puteau servi decât persoanele care intrau în compunerea armatei active, adică acelea care aveau vârsta minimă de 17 ani şi maximă de 46 de ani. Prin urmare, acest testament era inaccesibil bătrânilor şi bolnavilor, adică tocmai acelora care aveau nevoie să-şi facă testamentul.

Prin urmare, în epoca celor XII T. erau două feluri de testamente. Testamentul calatis comitiis care avea loc printr-o lege curiată şi testamentul in procinctu care era un act excepŃional, numai în caz de război. Testamentul de drept comun, calatis comitiis, nu putea fi folosit decât de patricieni, deoarece numai aceştia aveau accesul la adunarea curiată, căci numai ei aveau ginŃi.

În urma celor XII T. datorită luptei dintre patricieni şi plebei, aşa cum alături de adrogaŃiunea din cele XII T. a apărut în urmă adopŃiunea, aşa cum alături de confarreatio din cele XII T. a apărut în urmă coemptio, tot aşa alături de testamentul calatis comitiis apare prima formă a testamentului per aes et libram (prin aramă şi balanŃă) anume mancipatio familiae (manciparea averii).

TESTAMENTUL PER AES ET LIBRAM (prin aramă şi balanŃă): Testamentul per aes et libram are trei faze:

–mancipatio familiae; –testamentul per aes et libram public; –testamentul per aes et libram privat.

1.MANCIPATIO FAMILIAE: Mancipatio familiae, prima formă a testamentului per aes et libram, se încadrează în acel ansamblu de

instituŃii care reprezintă o cucerire a plebei în lupta cu patricienii. După cum adopŃiunea şi coemptio erau creaŃii jurisprudenŃiale, tot aşa şi mancipatio familiae nu îşi

datorează existenŃa unei legi, ci activităŃii creatoare a jurisconsulŃilor republicii. După cum adopŃia a fost creată prin deturnarea (abaterea) unei reguli a celor XII T. de la scopul ei real şi întrebuinŃarea unei instituŃii la scopuri fictive (revendicarea-in iure cessio), tot aşa şi mancipatio familiae este deturnarea unei instituŃii (mancipaŃiunea) de la scopul ei (transmiterea proprietăŃii în schimbul preŃului).

Mancipatio, în cazul nostru, adică în cazul acestei mancipatio familiae, era o vânzare fictivă, căci, deşi se îndeplineau formele mancipaŃiunii obişnuite în prezenŃa a cinci martori cetăŃeni romani puberi şi a lui libripens, preŃul era fictiv, un sesterŃ. OperaŃia deci nu era reală. Cel care cumpăra astfel bunurile se numea emptor familiae (cumpărătorul averii).

Mancipatio familiae nu putea să poarte, potrivit principiilor generale, decât asupra res mancipi. Deci familia ar avea ici sensul de res mancipi, nu de avere în genere. Totuşi din Gaius rezultă că este vorba de întreaga avere, deci atât res mancipi, cât şi res nec mancipi. Prin urmare o singură soluŃie este de dat: că res nec mancipi fiind susceptibile de proprietate quiritară încă de la XII T., înseamnă că au putut fi transmise prin mancipatio în acest caz unic.

Mancipatio familiae nu era însă un adevărat testament, deoarece bunurile nu erau transmise la moartea testatorului, ci chiar în momentul actului. În deosebire de testament care este revocabil (se poate desfiinŃa), mancipatio familiae este irevocabil, constând dintr-o înstrăinare. Evident însă că emptor familiae putea să restituie bunurile printr-o remancipatio, dar aceasta era lăsată la bunul lui plac.

Dar dacă prin acest caracter, irevocabilitatea, mancipatio familiae se apropia de adevărata mancipatio, prezenta şi unele derogări (abateri).

Emptor familiae, potrivit actului îndeplinit, ar fi trebuit să fie un cumpărător. Potrivit intenŃiei reale a părŃilor, ar fi trebuit să fie un fel de executor testamentar, deoarece bunurile nu îi erau transmise de testator ca să le păstreze, ci să le remită la adevăraŃii moştenitori cu care mancipaŃiunea nu putea fi îndeplinită, căci nu se


87

putea încheia de un pater familias un act cu cei care se găseau sub puterea sa, aceştia din urmă dobândind nu pentru ei ci pentru pater familias.

Prin pacte alăturate, pacte fiduciare, testatorul făcea cunoscut numele adevăraŃilor moştenitori şi modul cum voia să fie distribuite bunurile sale de către emptor familiae.

În realitate emptor familiae nici cumpărător, nici executor testamentar. Nu era cumpărător, în adevăratul sens al cuvântului, pentru că vânzarea bunurilor nu era reală, fiind lipsită de preŃ. Nu era nici executor testamentar, în sens modern, deoarece, deşi potrivit intenŃiei părŃilor emptor era dator să împartă bunurile mancipate la persoanele arătate de testator, totuşi el devenea proprietar, în baza mancipaŃiunii, şi nu exista nici un mijloc pentru a-l sili să execute dorinŃa testatorului, pactele fiduciare alăturate mancipaŃiunii fiind fără valabilitate.

Prin urmare mancipatio familiae, act între vii (care-şi produce efectele în timp ce părŃile trăiesc), este un act per aes et libram care poartă asupra averii (familia) unei persoane; este un fel de testament, un act a cărui natură e foarte greu de precizat pentru că nu avem nimic corespunzător în dreptul actual.

Prin urmare testatorul trebuia să se bazeze pe buna credinŃă a lui emptor familiae. În rezumat mancipatio familiae prezenta multe inconveniente:

–emptor familiae putea păstra pentru el bunurile mancipate; –numele adevăratului moştenitor era cunoscut; –testamentul este irevocabil pentru că înstrăinarea e definitivă, cu rezerva unei remancipatio făcută de emptor familiae testatorului; –persoanele sub puterea mancipantului nu puteau avea rolul lui emptor familiae.

Însă în felul acesta, testamentul din act public în sensul că era făcut în faŃa autorităŃilor, devine un act privat dar rămâne totuşi un act public în alt sens, în sensul că numele beneficiarului nu era Ńinut secret.

2.TESTAMENTUL PER AES ET LIBRAM PUBLIC: Testamentul per aes et libram public, în sensul că numele moştenitorului era comunicat celor prezenŃi, era

cunoscut deja pe la sfârşitul republicii. Testamentul per aes et libram ca şi prima sa formă, mancipatio familiae, este o aplicaŃie a mancipaŃiunii. De data aceasta mancipaŃiunea a fost cu totul întoarsă de la scopul ei, căci nici unul din efectele ei reale nu se mai produce. Emptor familiae nu mai devine proprietar al bunurilor mancipate.

În momentul mancipaŃiunii emptor familiae declară: “afirm că în baza însărcinării tale, patrimoniul (averea) ta este în paza mea şi pentru ca tu să poŃi face testamentul în mod juridic, potrivit legii, să-mi fie cumpărat (patrimoniul) cu această aramă şi această balanŃă de aramă”.

Vedem deci că formula obişnuită rostită în mancipaŃiunea reală, ca şi în mancipatio familiae, s-a modificat. Emptor familiae deşi nu mai declară că e proprietar al bunurilor ci că le are în baza unei însărcinări a testatorului, totuşi apare în formulă un element care aminteşte situaŃia anterioară “să-mi fie cumpărat”. Se face aluzie la o vânzare, adică la o mancipaŃiune, deci vânzare contrazisă de scopul actului (“pentru ca tu să poŃi face testamentul”), precum şi de partea precedentă a formulei care vorbeşte de însărcinare şi pază.

O a doua deosebire faŃă de mancipatio familiae şi faŃă de mancipatio reală este faptul că de data aceasta vorbeşte şi testatorul, nu numai emptor familiae, adică achizitorul. Într-adevăr testatorul declară care este numele moştenitorului şi cum voieşte să fie împărŃite bunurile sale. această declaraŃie se numea nuncupatio.

Principiul continuităŃii actului juridic: Prin urmare testamentul per aes et libram cuprindea doua acte distincte: mancipatio şi nuncupatio.

Nuncupatio era partea principală a testamentului, mancipatio intervenind mai mult de formă. Însă intim legate unul de altul, aceste două acte trebuiau să se îndeplinească uno contextu, adică fără a fi întrerupte de nici un act străin testamentului.

JurisconsulŃii, prin această formă de testament, au consacrat autonomia de voinŃă a testatorului. Ca să-i dea însă eficacitate juridică au îmbrăcat-o într-o anumită formă, mancipaŃiunea. De data aceasta se consacră autonomia de voinŃă pentru plebei.

Testamentul per aes et libram în forma mai sus arătată prezenta inconvenientul de a fi public. Cu alte cuvinte se arăta oral numele moştenitorului ceea ce avea ca urmare fie supărarea celor care nu primeau nimic, fie poate chiar încercarea moştenitorului de a curma firul vieŃii testatorului, pentru a ajunge mai repede în stăpânirea bunurilor acestuia.

3.TESTAMENTUL PER AES ET LIBRAM SECRET: Testamentul per aes et libram în forma de mai sus prezenta deci inconvenientul de a fi public, numele

moştenitorului fiind cunoscut mai înainte. De aceea ulterior s-a admis o altă formă a acestui testament, potrivit căreia testatorul, după ce emptor familiae pronunŃa formula arătată, nu mai arăta oral care sunt dispoziŃiile sale de ultimă voinŃă, ci prezenta un act scris.

Cu această ocazie, totuşi testatorul pronunŃa o formulă solemnă, dar această formulă nu mai indica numele moştenitorului, ci avea numai de scop să arate că actul scris reprezintă voinŃa testatorului şi că cere mărturia cetăŃenilor asupra acestui lucru. În această ultimă fază testamentul per aes et libram devine secret.

Trecerea de la dispoziŃiile orale la dispoziŃiile scrise ale testatorului a fost probabil uşurată de faptul că în practică, în scop de probă, deşi erau prezenŃi cei cinci martori se obişnuia şi redactarea unui înscris. De altfel, cum am văzut, se păstra şi declaraŃia orală, însă care acum se referea numai în general la conŃinutul testamentului scris, fără să mai cuprindă, ca mai înainte, numele moştenitorului şi bunurile de distribuit.

Forma secretă a testamentului înlătura inconvenientele din trecut şi în special publicitatea. Prin urmare în epoca veche romanii au cunoscut trei forme de testament:

–testamentul calatis comitiis; –testamentul in procinctu; –testamentul per aes et libram.

E greu de fixat data când testamentul calatis comitiis încetă a fi folosit. În ce priveşte testamentul in procinctu nu mai e practicat în vremea lui Cicero. Testamentul per aes et libram se menŃine în epoca clasică.

EPOCA CLASICĂ:

TESTAMENTE ORDINARE (OBIŞNUITE):

Drept civil:


88

TESTAMENTUL PER AES ET LIBRAM: În epoca clasică se întrebuinŃează ambele forme ale testamentului per aes et libram, forma publică şi

forma secretă. Forma secretă era cea mai frecventă. În afară de testamentul per aes et libram se mai foloseşte în dreptul clasic testamentul nucupativ sau oral.

TESTAMENTUL NUNCUPATIV (oral): Testamentul nuncupativ se făcea sub forma unei declaraŃii pronunŃată cu voce tare în prezenŃa a şapte

martori, prin care declaraŃie testatorul face să se cunoască numele eredelui şi ultimele sale voinŃe. DeclaraŃia aceasta nu este decât nuncupatio din testamentul per aes et libram public iar numărul de şapte martori se explică prin cei cinci martori + libripens + emptor familiae de la testamentul per aes et libram.

Această formă de testament era folositoare acelora care nu aveau timp să-şi scrie testamentul, fiind surprinşi de apropierea morŃii, cât şi acelora care nu ştiau carte. Astfel şi-a făcut testamentul poetul HoraŃiu.

Drept pretorian:

TESTAMENTUL PRETORIAN: Pretorul a dat puternice lovituri formalismului. Una din acestea o constituie crearea testamentului

pretorian. Testamentul pretorian constă dintr-un înscris care poartă sigiliile a 7 martori. Acest testament nu este

decât actul scris din testamentul per aes et libram secret, fără să fi fost făcute formele mancipaŃiunii. Prin acest act scris, testatorul arată cum să fie distribuite bunurile după moarte lui. Cei 7 martori nu sunt decât cei 5 martori de la mancipaŃiune la care au fost adăugaŃi libripens (purtătorul de balanŃă) şi familiae emptor (cumpărătorul patrimoniului).

InovaŃia pretorului a constat din faptul că a creat un act autonom de forma juridică în care era îmbrăcat, adică independent de mancipaŃiune. Căci de această dată pater familias nu mai are nevoie pentru a da eficacitate voinŃei sale de a se servi de mancipaŃiune, ci este suficient să-şi scrie dispoziŃiile sale iar martorii să-şi pună sigiliile lor.

Iată deci cum s-a ajuns la crearea testamentului roman plecând de la un act de alienaŃiune (înstrăinare) între vii, adică de la mancipaŃiune. Pretorul nu a făcut decât să dezbrace actul scris din testamentul per aes et libram (prin aramă şi balanŃă) de formele inutile care-l întovărăşeau.

TESTAMENTE EXCEPłIONALE: TESTAMENTUL MILITAR: O altă formă de testament, testamentul militar, ca şi alte instituŃii, a fost determinată de necesitatea de a

crea soldatului o situaŃie privilegiată faŃă de normele comune ale dreptului privat, a determina pe tineri să îmbrăŃişeze cariera militară.

Soldatul avea dreptul să dispună de bunurile sale după moarte, fără să respecte vreo formă, voinŃa sa era suficientă. Prin urmare tot ce i se cerea soldatului era o declaraŃie făcută într-un mod sigur şi serios: el poate să-şi scrie testamentul cu sângele său pe pavăza sa, pe nisip cu vârful săbiei sale.

În epoca clasică militarul putea să-şi facă astfel testamentul cât timp se găsea în cadrul armatei, nu numai când se găsea în campanie.

EPOCA POSTCLASICĂ: Formele de testament cunoscute în epoca precedentă nu se mai aplicau, cu excepŃia testamentului militar

şi a testamentului nuncupativ, în această epocă. În schimb au fost create noi forme de testament dintre care unele prezintă interes, fiind originea formelor actuale ale testamentului din dreptul modern.

Testamentul calatis comitiis era în desuetudine încă de la sfârşitul Republicii iar cel per aes et libram dispare şi el la începutul Dominatului, mai mulŃi factori contribuind la aceasta: pătrunderea elementelor provinciale în dreptul roman ca urmare a constitutio Antoniniana – edict dat de Caracalla în 212 e.n., o constituŃiune dată de Severus Alexander (222-235) ce permite testarea în greacă, iniŃial, dacă nu pentru întregul imperiu, cel puŃin pentru partea sa orientală (a avut ca precedent rescriptulul adresat lui Popillius Theotimus, conducătorul şcolii epicuriene din Atena, de către Hadrian în 121 e.n. – la cerea văduvei lui Traian) şi o lege, din care nu ne-au parvenit decât trei fragmente, dată de Constantin al II-lea cel Tânăr (337-340) din care, pe lângă suprimarea anumitor formalităŃi aferente confecŃionării testamentului, reiese abolirea legislativă a mancipatio familiae ca un fapt împlinit – prin intermediul unei legi anterioare, probabil dintre anii 324-326.

IniŃial practic totul se reducea la desuetudinea testamentului per aes et libram şi prevalenŃa “formei” pretoriene.

Pe de altă parte, are loc o fuziune între dreptul civil şi dreptul pretorian, prin dispariŃia procedurii formulare, care este înlocuită de o justiŃie administrativă: cognitio extraordinaria, extra ordinem judiciorum privatorum.

Anumite legi şi partea de interpretatio a Codului Theodosian, cât şi anumite testamente din secolele VI-VIII, continuă să vorbească de testamente civile şi pretoriene – la acest dualism se face aluzie când se pune problema numărului de martori necesari; testamentul pretorian se face cu şapte martori iar cel civil cu cinci, în alte legi se vorbeşte nediferenŃiat de septem testium vel quinque.

Foarte puŃin a inovat Justinian în această materie, legea fundamentală rămâne încă Nov.Th.16 dată de Theodosiu şi Valentinian, ce introduce un regim unitar (condiŃiile esenŃiale impuse erau prezenŃa a şapte martori şi unitatea actului), preluată de Justinian în Codex (Nov.Th.16.2-9 formează C.6.23.21), lege care la rândul ei se înscrie în limitele tradiŃiei precedente. Totuşi în această perioadă formal se duce la capăt procesul de unificare şi de depăşire a dualismului dintre dreptul civil şi cel pretorian, proces care în fond avusese loc mai devreme.

SemnificaŃia clasică a dualismului dispare ca urmare a unităŃii dispoziŃiilor juridice, formalismul antic fiind definitiv înlăturat, iar din acest moment vor exista trei, poate chiar patru forme de testament. Trei Ńin de dreptul privat, fiind acte ce sunt încheiate de particulari, fără intervenŃia autorităŃii publice.

Primele două derivă direct din testamentul per aes et libram simplificat: unul oral numit testamentul nuncupativ şi unul scris, testamentul tripartit. La acestea, ce provin din vechiul testament de drept civil, se adaugă un nou tip de testament, testamentul olograf, ce s-a bucurat doar de o existenŃă şi o validitate restrânsă. Al patrulea tip de testament este cel public, apud acta, care este făcut în faŃa unui magistrat.

TESTAMENTE ORDINARE (OBIŞNUITE):


89

TESTAMENTUL NUNCUPATIV Dreptul civil şi cel pretorian, plecând de la premise opuse, ajung la acelaşi rezultat: testamentul civil este

esenŃialmente oral, dar pe baza oralităŃii sale se admite testamentul scris, iar testamentul pretorian este esenŃialmente scris, dar pe baza unei voluntas redactate în scris se admite şi posibilitatea unui testament oral.

Pretorul recunoaşte validitatea tabletelor prevăzute cu sigiliile celor şapte martori fără să fie necesară realizarea prealabilă a mancipaŃiunii. Ulterior dreptul imperial va face acelaşi lucru pentru nuncupatio, adică pentru testamentul oral – dreptul decide că, chiar fără o prealabilă mancipaŃiune, această nuncupatio, declarare a moştenitorului, va fi valabilă.

Testamentul oral probabil a fost recunoscut încă din timpul lui Gordian, care acordă bonorum possessio secundum nuncupationem, prezumând iure civili factum testamentum, chiar dacă actul a fost îndeplinit sine scriptis – un rescript, dat de Gordian şi preluat de Justinian, indică în forma sa actuală testamentul nuncupativ.

Totuşi nu se poate şti sigur dacă rescriptul în forma sa originară viza veritabilul testament nuncupativ per aes et libram sau testamentul nuncupativ din dreptul imperial. Este evident faptul că în Codex acest text se referă la testamentul nuncupativ dar totuşi această chestiune rămâne obscură, putând fi vorba de o interpolaŃiune a juriştilor lui Justinian. În orice caz sub Constantin testamentul nuncupativ este deja cunoscut.

Testamentul oral, civil sau pretorian, datorită incertitudinii şi dificultăŃilor privind probarea, trebuie să fi fost în majoritatea cazurilor în afara realităŃii practice, fapt susŃinut şi de terminologia din domeniu – tabulae, heres scriptus, etc. – ce face aluzie la actul scris.

La început se ezită asupra numărului de martori ce sunt ceruŃi de lege pentru ca testamentul să fie valabil. Se pare că iniŃial se admitea un număr redus de martori, respectiv cinci: testamentum iuris civilis est quinque testius subscriptione firmatum, testamentum iuris pretoris est septem testius signis signatum – testamentul de drept civil este confirmat prin subscripŃiile a cinci martori, testamentul de drept pretorian este sigilat de şapte martori.

În ceea ce priveşte numărul de cinci martori, suprimarea mancipaŃiunii a dus, în primul rând, la suprimarea lui emptor familiae şi a lui libripens – în special pentru testamentul nuncupativ s-a considerat reducerea numărului martorilor la cinci, dar sub influenŃa dreptului pretorian cifra de şapte martori a fost restabilită pentru toate testamentele, chiar şi pentru cele orale. Aceasta se vede într-o constituŃiune: per nuncupationem, quoque hoc est sine scriptura testamenta non alias valere cesimis nisi septem testes, ut supra dictum est, simul uno eodemque tempore collecti, testatoris voluntatem ut testamentum sine scriptura faciendis sudierunt – prin declarare, adică fără scriere, decidem că testamentele nu vor fi valabile decât dacă şapte martori, cum este spus mai sus, reuniŃi împreună şi în acelaşi timp, ascultă voinŃa testatorului, făcând un testament fără scris. Cifra de şapte va fi definitiv sancŃionată de Justinian.

TESTAMENTUL TRIPARTIT Această formă de testament: testamentum tripertitum, a fost creată de Theodosiu al II-lea şi Valentinian

care-i consacră formele într-o constituŃiune din anul 439 – Nov.Th.16.1. şi care trece în Codex 6.23.21 şi Inst.2.10.3.

Justinian spune că testamentul se numea tripartit deoarece provenea din fuziunea a trei surse. Acesta provine, în primul rând, din dreptul civil, respectiv vechiul testament per aes et libram, de asemenea provine din dreptul pretorian şi dreptul imperial – constituŃiunile imperiale.

După suprimarea mancipatio familiae, dreptul civil a lăsat în noul testament principiul unitas actus care cere concursul simultan al martorilor şi realizarea actului într-o perioadă de timp fără întreruperi de alte preocupări, fără dificultăŃi, cum spun vechii autori – cum impunea caracterul testamentului calatis comitiis ce s-a menŃinut şi în testamentul per aes et libram, respectiv unitate de timp, loc şi act.

Continuitatea actului viza numai îndeplinirea solemnităŃii testamentare, nu şi realizarea pregătirilor aferente. Testatorul poate scrie sau schimba momentul redactării documentului după cum doreşte; dar când începe să-şi manifeste oral voinŃa în faŃa martorilor sau când prezintă documentul pentru subscriere actul nu trebuie să sufere întreruperi.

Totuşi nu prejudiciază validitatea actului apariŃia vreunei scurte întreruperi impuse de un eveniment neprevăzut ori de vreo necesitate urgentă a testatorului. ToŃi martorii trebuie să fiu simultan prezenŃi cât timp durează ducerea la capăt a actului şi trebuie să subscrie simul nec diversis temporibus.

Actul trebuie să fie complet, aşa cum l-a vrut cel care dispune, de aceea, dacă, după ce a numit primul erede, testatorul pe neaşteptate devine mut, testamentul nu are valoare juridică nici măcar pentru partea deja declarată, exceptând cazul în care testatorul nu mai doreşte nimic să adauge; poate valora codicil în cazul în care testatorul a vrut acest lucru.

Cât timp testamentul nu este complet, autorul poate modifica fără nici o restricŃie ceea ce deja a declarat, dar nu este posibilă nici o modificare, chiar şi imediat după ducerea la capăt a actului, ori de câte ori această modificare nu îmbracă o formă testamentară – în acest caz trebuie făcut un nou testament. Este îngăduit doar ca testatorul să explice sau să interpreteze ceea ce a declarat, atât pentru testamentul scris cât şi pentru cel oral.

La redactarea testamentelor, ca pentru toate actele dreptului civil, era cerută limba latină. Pentru perioada lui Gaius, acesta atestă în general că legata graece scripta non valent – legatele scrise în limba greacă nu sunt valabile. Testamentele din primele două secole ale Imperiului care s-au păstrat până în zilele noastre sunt toate scrise în latină sau cel mult traduceri din latină în greacă – necesitatea limbii latine în materia testamentelor va rezista mult mai mult timp decât în cazul altor acte.

Deja din epoca clasică concesii imperiale au permis unor persoane particulare sau unor grupuri de persoane să testeze în limba greacă – Hadrian în anul 121, pentru Popillius Theotimus, şi Severus Alexander care admite redactarea testamentelor în greacă pentru cives Romani din Egipt, concesie imperială confirmată de P. Oxyrhynchos 907 din 276 şi de P. Oxyrhynchos 990 din anul 331 al testatoarei Aurelia Aias.

Începând cu primele concesii imperiale privind limba în care erau redactate testamentele, concesii ce devin din ce în ce mai vaste, obligativitatea limbii latine trebuia să cadă în desuetudine, mai ales ca urmare a constitutio Antoniniana din 212 prin care s-a extins cetăŃenia romană la toŃi locuitorii Imperiului.

În orice caz orice dubiu în legătură cu aceste concesii este eliminat după constituŃiunea lui Constantin al II-lea din 339 – C.6.23.15.pr. – care a abolit sollemnium verborum necessitas pentru testamente (din această


90

perioadă rezultând testamente în greacă) iar Nov.16.8 a lui Theodosiu şi Valentinian prin care s-a intenŃionat o disciplinare organică a formelor testamentare, atât în general, cât şi privind fiecare dispoziŃie în parte, reaminteşte că graece iam testari concessum est.

Este posibil să fi intervenit o lege posterioară celei date de Severus Alexander, dar nu se poate exclude ideea că Theodosiu face doar o aluzie generică la precedentele concesii privind redactarea în greacă, care trebuie să se fi generalizat după edictul lui Caracalla, şi, de asemenea, la legea lui Constantin al II-lea ce aboleşte sollemnitas verborum.

Din dreptul pretorian vine exigenŃa prezenŃei a şapte martori, adică cei cinci martori, plus libripens şi emptor familiae, reduşi la calitatea de simpli martori. O altă exigenŃă ce provine tot din dreptul pretorian este necesitatea semnăturii martorilor, adică înscrierea pe testament a numelui martorilor – superscriptiones – şi aplicarea sigiliilor martorilor. După ce testamentul era strâns, martorii puneau peceŃile lor astfel ca să-l închidă şi pe lângă peceŃi scriau numele lor sub forma Titius testamentum Maevii signavi.

Dreptul imperial cere, la rândul lui, ca pe testament scris să figureze, în mod obligatoriu, subscripŃiile (upograjai) martorilor şi a însuşi testatorului, iar dacă testatorul este analfabet, subscripŃia unui al optulea martor – obligativitatea subscripŃiilor confirmă un obicei mai vechi, care doar în ceea ce priveşte testamentul era o cerinŃă nouă.

Subscriptio nu este o semnătură în sensul modern al cuvântului, adică numele persoanei scris de ea însăşi, ci este o frază mai mult sau mai puŃin lungă scrisă de mâna martorului şi încheiată prin cuvântul subscripsi – frază în care numele persoanei este subiectul şi subscripsi verbul.

Nu era necesar ca testamentul să fie scris de mâna testatorului. Doar o dispoziŃie a lui Justinian a cerut temporar ca numele moştenitorului instituit să fie totuşi scris de mâna lui de cuius fie în subscriptio, fie în altă parte a testamentului. Necesitatea subscripŃiei distincte a testatorului a fost suprimată pentru cazul în care acesta declară în cuprinsul actului că l-a scris cu propria-i mână – quod sua manu confecit.

Originea subscripŃiilor este legată probabil de schimbarea materialului pe care era redactat testamentul şi de căderea în desuetudine a S.C. Neronianum din anul 61 dat în legătură cu formalităŃile privind sigilarea testamentelor redactate pe tabletele de ceară.

Testamentul clasic roman era scris pe table de lemn acoperite cu ceară şi legate în formă de carte, cele două table exterioare aveau rolul de coperŃi iar pe ele nu era scris decât numele testatorului şi al martorilor. În urma cuceririlor din Orient se introduce în uzul romanilor pe lângă pergament şi papirusul, hârtia antichităŃii, iar acesta nu mai are două feŃe externe rezervate numai semnăturilor.

Acest papirus se găseşte sub forma rulourilor, nu a tablelor. La baza ruloului, la sfârşitul testamentului, se aflau subscripŃia testatorului urmată de subscripŃiile martorilor iar doar după aceea vin corelativele sigilii şi superscriptiones.

Testamentul scris pe papirus, deşi se putea Ńine secret, fiind prezentat înrolat sul atât cât era scris iar peceŃile fiind puse în reliqua parte, respectiv pe partea rămasă nescrisă, va fi prezentat, în curând, desfăşurat iar martorii iau cunoştinŃă de dispoziŃiile testamentare, în urma lecturii ce li se face, exigenŃă ce provine din tradiŃia orientală: testes exigunt omni modo, quae testamento continetur, agnoscere – martorii cer oricum să cunoască dispoziŃiile ce sunt în testament.

Probabil subscripŃiile martorilor erau în uz cu mult timp înainte de apariŃia celei a testatorului, la o epocă când, tocmai datorită desuetudinii vechilor forme, autorul le citea întregul testament pentru ca aceştia să-l poată atesta iar introducerea ulterioară a subscripŃiunii dată de testator în prezenŃa martorilor a avut ca scop atestarea faptului că actul conŃinea voinŃa sa – martorii nemailuând cunoştinŃă de conŃinutul testamentului.

SubscripŃiile martorilor erau deja cerute într-o constituŃiune dată de Arcadius (395-408) şi Honorius, prezentându-se ca o dezvoltare a legilor anterioare date de Constantin I (306-337) şi Theodosiu I (379-395) iar subscripŃia testatorului apare pentru prima dată în constituŃiunea din 439: dum tamen testibus praesentibus testator suum esse testamentum dixerit quod offertur eique ipse coram testibus sua manu in reliqua parte testamenti subscripserit.

O altă contaminare cu obiceiurile orientale se regăseşte în acest testament, aceasta transformându-i uşor forma. Testamentul este adesea redactat de către un funcŃionar public, tabularius ce dădea formă juridică testamentului, declaraŃiilor făcute de testator în prezenŃa martorilor – octavus subscriptor, impus în cazul în care testatorul este analfabet, fiind tabularius-ul.

Între aceste două exigenŃe, cea a testamentului deschis şi posibilitatea testamentului închis, are loc lupta dintre uzanŃele romane privind testamentului secret – testamentul era prezentat martorilor cu tabletele deja sigilate cu sigiliul personal al autorului sau cel puŃin deja legate şi pregătite pentru a fi sigilate, şi tradiŃia orientală a testamentelor publice – în partea orientală a imperiului capacitatea testatorului de a menŃine în acest mod secretul asupra dispoziŃiilor sale de ultimă voinŃă trebuia să fie expres confirmată de constituŃiunile imperiale, obiceiul dominant fiind redactarea testamentului de către un notar de profesie, tabularius, subscripŃiile martorilor nu mai serveau la atestarea integrităŃii tabletelor ci garantau conformitatea dintre clauzele scrise şi declaraŃiile orale.

Totuşi curând se reimpune vechiul obicei roman de a prezenta testamentul închis iar subscripŃiunea martorilor vine să ateste autenticitatea testamentului.

Testamentul tripartit a fost predilect în epoca postclasică şi dominant în epoca justiniană.

TESTAMENTUL OLOGRAF Testamentul olograf este o formă complet nouă de testament, introdusă de către uzanŃele orientale în

materia redactării actelor. Romanii au împrumutat în timpul Imperiului obiceiul oriental, în special grec, de a consemna într-un înscris actele juridice încheiate între părŃi pentru ca acesta să servească ca mod de probă. Acte de acest tip erau chirographus, document cu valoare juridică scris cu mâna, synagraphus, document încheiat între părŃile unui contract, şi testamentul olograf care este scris în întregime de mâna testatorului.

Sub această formă, testamentul olograf nu are nevoie să fie autentificat de semnăturile martorilor, faptul că este scris în totalitate de mâna testatorului fiind o dovadă suficientă a voinŃei sale.

Această practică grecească îşi face apariŃia şi în dreptul roman, fiind consemnată într-o constituŃiune din anul 446 dată de împăratul Valentinianus al III-lea (425-455).

ConstituŃiunea a fost dată în legătură cu un anumit testament, nefiind o lege cu sferă de aplicare generală – este în legătură cu o femeie de condiŃie ilustră, Miccea, care dorea să instituie ca moştenitoare o altă


91

femeie numită Pelagia. Miccea, locuind la Ńară şi neavând numărul de martori necesari, şi-a exprimat voinŃa într-un înscris olograf, per olographam scripturam, pe care l-a remis unui notar privat, secretar al fratelui ei.

Valentinianus a decis că si olographa manu testamenta condentur, testes necessorios non putamus – dacă testamentele sunt scrise în totalitate de mâna testatorului, noi credem că martorii nu sunt necesari.

Testament olograf nu a trecut aşa cum era în dreptul lui Justinian, constituŃiunea citată nefiind inclusă în Codex. Justinian nu recunoaşte testamentul olograf decât într-un singur caz: partajul de ascendent – divisio parentis inter liberos, când tatăl, fără să vrea în mod expres schimbarea devoluŃiei bunurilor, repartizează bunurile între copii săi şi face astfel dinainte un partaj al acestora, testamentul fiind valabil, dacă este scris în întregime de mâna testatorului, fără a mai fi nevoie decât de câŃiva martori, chiar şi în număr inferior de şapte, care să fi semnat testamentul. Această formă de testament a fost numită de către autorii ce au studiat-o testamentum parentis inter liberos.

Testamentul olograf al lui Valentinianus al III-lea, deşi nu este inclus în Corpus iuris civilis, prin Lex Romana Burgundionum 45.1, în Occident, dă naştere testamentului olograf ce va trece ulterior în legislaŃiile moderne.

TESTAMENTUL PUBLIC Testamentul public este cea de-a patra formă de testament cunoscută de dreptul imperial din perioada

Dominatului, testamentum apud acta conditum. Acesta apare tot ca urmare a influenŃei orientale, elene, asupra dreptului roman.

Testatorul face o declaraŃie verbală în faŃa unui magistrat, provincial sau urban, în special în faŃa lui defensor civitatis. Exemple ale acestui tip de testament s-au conservat mai ales în papirusurile ce provin din Egipt, în special papirusurile Oxyrhynchos (106-107 e.n.).

Pentru dreptul roman acest testament a fost recunoscut printr-o constituŃiune dată de Theodosius şi Honorius în 413.

DeclaraŃiile astfel făcute sunt notate de funcŃionarii administraŃiilor judiciare sau municipale. Aceştia sunt scribii magistraŃilor judiciari, tabularii municipalităŃilor care sunt într-un fel secretarii curiei, senatul municipal. DeclaraŃiile sunt puse în scris într-un act public, ce nu necesită prezenŃa martorilor şi care este conservat la grefa administraŃiei judiciare sau municipale.

O formă excepŃională de testament public, indicată în aceeaşi constituŃiune, este testamentum principi oblatum – oferit împăratului, ce era rezervat marilor personaje cărora li se acordă privilegiul de a-şi putea remite testamentul spre păstrare arhivei Cancelariei imperiale. Aceste era unicul caz în care se admitea ca testamentul să fie conjunctiv reciproc, respectiv testatorii îşi fac testamentul într-un document unic, instituindu-se erezi unul pe altul. De asemenea într-un anumit sens remiterea actului arhivei imperiale substituia martorii – testimonium Principis.

Aceste forme de testament par a fi avut o existenŃă exclusiv orientală, nelăsând nici o urmă în dreptul nostru modern.

TESTAMENTE EXCEPłIONALE: În ultima perioadă a dreptului roman, pe lângă formele obişnuite de testamente, au fost recunoscute

anumite forme speciale, aplicabile celor care se află în anumite situaŃii sau care dispun de patrimoniul lor, mortis causa, într-un anumit mod.

Numeroase constituŃiuni ale împăraŃilor s-au ocupat de testament, forma pe care o îmbracă testamentele fiind un mijloc de probă şi o garanŃie a bunei lor redactări – constituŃiunile când moderează formalităŃile cerute de lege, pentru a se asigura testatorului posibilitatea de a recurge la acest act, când, din contră, impun formalităŃi mai riguroase, pentru a se asigura probarea şi claritatea voinŃei autorului, persoană infirmă, în ceea ce priveşte testamentul.

TESTAMENTUL ORBULUI În epoca clasică nu prezenta nici o particularitate, evident, orbul putea recurge doar la testamentul oral,

asemenea celui care şi-a pierdut mâinile. Orbul trebuia să aibă un testament atestat de opt martori, al optulea martor fiind tabularius-ul oraşului, în

faŃa căruia autorul îşi manifestă voinŃa, care, redată în scris de către tabularius, era citită în prezenŃa martorilor şi confirmată de către testator. IntervenŃia tabularius-ului era necesară sub sancŃiunea nulităŃii – acesta fiind investit cu o autoritate cvasipublică, pentru o mai bună garantare. Împăratul Justin I (518-527) declară într-o constituŃiune confirmată de Justinian că aceasta este singura formă de testament la care orbul are acces.

TESTAMENTUL SURDO-MUTULUI Testamentul trebuia să fie scris în întregime de mâna surdo-mutului, înainte de a fi semnat de martori.

Această formă de testament a fost reglementată printr-o constituŃiune dată de Justinian, primul care a admis accesul surdo-muŃilor la acest act.

TESTAMENTUL ANALFABETULUI În epoca clasică, cel care nu ştia sau nu putea să scrie putea recurge doar la testamentul oral, fiind

probabil exclus de la testamentul scris: documentul putea fi redactat de către un terŃ, dar practic testatorul nu putea şti dacă voinŃa sa a fost fidel redată.

Theodosiu al II-lea şi Valentinian într-o constituŃiune, preluată de Justinian, cer ca testamentul analfabetului să fie redactat în prezenŃa unui al optulea martor, care subscria în locul testatorului, absenŃa acestuia atrăgând după sine nulitatea testamentului.

TESTAMENTUL TEMPORE PESTIS CONDITUM Dacă testatorul este bolnav de ciumă sau o altă maladie contagioasă, în scopul evitării răspândirii

maladiei, pentru întocmirea unui testament valabil se renunŃă la principiul unitas actus printr-o constituŃiune dată de DiocleŃian (284-305), păstrându-se toate celelalte formalităŃi şi numărul martorilor.

Martorii nu sunt obligaŃi să se afle toŃi în prezenŃa bolnavului, îngăduindu-se ca aceştia să meargă pe rând pentru a subscrie, fiind suficient chiar şi să comunice cu testatorul printr-un mijloc oarecare.


92

TESTAMENTUL RURI CONDITUM Pentru testamentele făcute la Ńară, unde este uneori dificilă reunirea a numărului de martori liberi ceruŃi de

lege, o constituŃiune a lui Justinian menŃionează că testamentul va fi valabil şi când este semnat de numai cinci martori, chiar dacă unii sunt analfabeŃi.

Pentru cei care nu pot sau nu ştiu să scrie ceilalŃi martori vor subscrie în locul lor, dar aceştia au obligaŃia de a declara sub jurământ, după moartea testatorului, dacă a fost exact reprodusă voinŃa sa.

TESTAMENTUL PARENTUM INTER LIBEROS O constituŃiune a împăratului Constantin (306-337) – lege ce are probabil un precedent clasic, respectiv o

lege dată de DiocleŃian privind divisio parentis inter liberos – stabilea că, dacă tatăl, fără respectarea formei testamentare, şi-a manifestat voinŃa de a institui descendenŃii chemaŃi prin lege, trebuie respectată dorinŃa autorului în ceea ce priveşte desemnarea cotelor, orice altă dispoziŃie în favoarea străinilor fiind nulă.

Theodosiu al II-lea va decide că un testament astfel redactat, chiar fără numărul de martori ceruŃi de lege, este valabil în acest caz, chiar când beneficiarii nu sunt sub puterea paternă a testatorului, iar Justinian stabileşte anumite formalităŃi de îndeplinit, respectiv datarea documentului, indicarea cotelor să fie făcută în litere, nu în cifre, iar actul să fie în întregime scris şi semnat de mâna testatorului.

Acest act nu era propriu-zis un testament, nici un codicil, ci o dispoziŃie specială mortis causa, asimilată testamentului, făcută fără solemnitatis adminicula şi a cărei eficacitate se sprijină cu totul doar pe voinŃa autorului (C.Th.2.24.1. – solis nixae radicibus voluntatis).

TESTAMENTI FACTIO: Pentru ca un testament să producă efecte, se cerea, în afară de respectarea formelor, şi testamenti factio.

Prin testamenti factio se înŃelege sub aspect activ capacitatea de a participa la un testament ca martor sau ca testator, iar sub aspect pasiv capacitatea de a beneficia de dispoziŃiile sale.

PERSOANELE CARE PUTEAU SĂ-ŞI FACĂ TESTAMENTUL: Testamentul, având ca scop distribuirea bunurilor testatorului, nu puteau să-şi facă testament acele

persoane care nu aveau bunuri proprii: –sclavii (excepŃie: sclavii publici puteau dispune prin testament de jumătatea averii lor); –persoanele care se găseau sub puterea altuia. Femeia, chiar sui iuris, nu a avut dreptul de a testa, cu excepŃia vestalei, până la Hadrian. Totuşi, în

practică, se ocolea această prohibiŃie (interzicere) printr-un expedient care avea de scop să facă din femeia ingenuă o dezrobită, căci dezrobitele puteau să-şi facă testamentul. Dezrobitele, în deosebire de ingenue (cele născute libere) aveau dreptul de a testa, deşi situaŃia lor socială era mai inferioară. ExplicaŃia rezidă în faptul că incapacitatea femeilor de a testa avea ca scop de a salvgarda interesele agnaŃilor şi gentililor, succesori eventuali ai femeii. Or, dezrobitele nu aveau rude civile.

De asemenea nu puteau să-şi facă testamentul aceia care nu puteau să-şi exprime voinŃa, căci testamentul era exprimarea unei voinŃe, astfel sunt nebunii şi impuberii.

PERSOANELE CARE PUTEAU SĂ BENEFICIEZE DE DISPOZIłIILE TESTAMENTULUI: –persoanele alieni iuris puteau fi instituite moştenitoare, numai că bunurile aparŃineau lui pater familias; –sclavii;

Instituirea sclavului propriu: Sclavul propriu putea fi instituit dacă în acelaşi timp i se acorda libertatea. În dreptul vechi instituirea sclavului propriu permitea proprietarului de sclavi să aibă un moştenitor

necesar pentru cazul când ceilalŃi moştenitori ar fi repudiat succesiunea. În dreptul clasic instituirea sclavului propriu a căpătat încă o utilitate: dacă defunctul era insolvabil

(n-avea cu ce plăti) bunurile sale se vindeau, graŃie instituirii sclavului, pe numele acestuia astfel că infamia, consecinŃă a lui veditio bonorum, lovea pe sclavul dezrobit.

Dacă sclavul a fost vândut altuia libertatea rămânea fără efect, dar instituirea se menŃine în folosul noului stăpân. Instituirea sclavului altuia:

S-a permis instituirea sclavului altuia încă din epoca veche, cu condiŃia ca stăpânul său să fi avut testamenti factio cu testatorul.

Instituirea sclavului altuia era permisă în vederea realizării anumitor interese: potrivit dreptului civil nu era posibil ca cel instituit moştenitor să vândă dreptul său succesoral înainte de moartea testatorului sau să transmită acest drept moştenitorilor săi dacă murea înainte de testator sau chiar după testator dar înainte de a accepta (primi) succesiunea. Pentru a fi ocolite aceste dispoziŃii ale dreptului civil, romanii s-au folosit de sclavi.

Prin vânzarea sclavului instituit se realiza indirect chiar vânzarea dreptului succesoral; de asemenea odată cu sclavul instituit trece la moştenitor şi dreptul de succesiune indiferent dacă stăpânul sclavului a murit sau nu înainte de testator.

–femeia. Legea Voconia:

O menŃiune specială merită situaŃia femeilor, căci printr-o lege Voconia din anul 169 î.e.n. nu pot fi instituite femeile de către cetăŃenii care aveau o avere de cel puŃin 100.000 de aşi. Această lege se explică prin starea economică existentă: datorită cuceririlor şi comerŃului romanii se îmbogăŃiseră, de aici şi luxul care luă mari proporŃii la Roma, fiind în special practicat de femei. De aceea s-a produs o reacŃie din partea romanilor care erau ataşaŃi vechilor tradiŃii.

Ca urmare s-a votat această lege Voconia pentru a putea înfrâna, în oarecare măsură, luxul femeilor. vestalele erau exceptate dat fiind situaŃia lor deosebită în stat.

Legea Voconia a căzut în desuetudine (n-a mai fost aplicată) din moment ce operaŃiunile recensământului (numărătoarea populaŃiei cu averea fiecăruia) n-au mai fost făcute, ceea ce a fost o consecinŃă a războiului cu Macedonia. S-a adus atâta aur din Macedonia încât impozitul pe avere nu a mai fost perceput, astfel că recensământul a încetat a se mai face.

LEGILE CADUCARE: Testamenti factio a căpătat modificări importante prin aşa numitele legi caducare, legi votate în timpul

lui Augustus. Cu anumite distincŃii, aceste legi (lege Iulia şi Papia Poppaea) luau drepturile succesorale tuturor acelora care nu se căsătoreau, deşi aveau o anumită vârstă şi dau aceste drepturi statului.


93

Augustus a avut în vedere consolidarea clasei dominante, căci familiile nobililor ameninŃau să se stingă din cauza frecvenŃei celibatului. Este cert că la romani poziŃia celibatului ajunsese să fie considerată mult mai plăcută decât cea a omului însurat.

Augustus, sancŃionând celibatul nu a căutat numai să împiedice stingerea familiilor din clasa dominantă, el a mai avut ca scop să creeze un venit nou statului pentru ca să poată plăti soldaŃii şi funcŃionarii.

Statul avea deci dreptul la acele bunuri cu care indivizii fuseseră gratificaŃi prin testament, însă pe care ei nu puteau să le culeagă.

CONDIłIILE INSTITUIRII DE MOŞTENITOR: Însă nu era de ajuns ca să existe testamenti factio. Pentru a putea beneficia de dispoziŃiile unui testament

mai trebuia ca instituirea de moştenitor să fie făcută cu respectarea unor anumite condiŃii. Trebuie să deosebim între condiŃii de formă şi condiŃii de fond.

CondiŃiile de formă constau în aceea că instituirea trebuie făcută în mod imperativ, în termeni solemni şi în fruntea testamentului: ex. Titius heres esto (Titius să fie moştenitor).

CondiŃiile de fond sunt următoarele: –un moştenitor trebuie instituit definitiv, şi nu pe un termen, de ex. pe 5 ani, ceea ce se exprimă prin

regula “semel heres semper heres” (odată moştenitor pentru totdeauna moştenitor); –instituirea trebuie să fie universală → nu se putea institui un moştenitor pentru o parte din moştenire,

pentru rest urmând a se deschide succesiunea ab intestat potrivit principiului “nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potest” (nimeni nu poate muri în parte cu testament, în parte fără testament).

În epoca postclasică instituirea de moştenitor încetează a se mai face în termeni solemni, iar ceva mai târziu s-a admis că nu mai trebuie făcută în limba latină.

– SUCCESIUNEA AB INTESTAT. SUCCESIUNEA CONTRA TESTAMENTULUI. – SUCCESIUNEA AB INTESTAT:

LEGEA CELOR XII TABLE: XII T. prevedea trei categorii de moştenitori:

–sui heredes; –agnatus proximus; –gentiles.

XII T.5.4-5: “dacă moare fără testament şi nu are vreun moştenitor propriu (heres suus), moştenirea să revină agnatului cel mai apropiat în grad (agnatus proximus); dacă nu are vreun agnat, succesiunea să revină gentililor (gentiles)”.

Categorii de moştenitori civili: Prima categorie este aceea a sui heredes-ilor. Am arătat cu altă ocazie cine erau sui heredes - cei care se

găseau sub puterea lui pater familias la moartea lui şi care prin efectul morŃii lui deveneau sui iuris. XII T. prevede că dreptul lor la succesiune se deschide în cazul când nu există testament.

A doua categorie o constituie agnatus proximus (cel mai apropiat agnat). Agnatus proximus poate să fie nu numai o persoană, ci şi un grup de persoane, în acelaşi grad de rudenie cu defunctul. Agnatus proximus este o expresie care desemnează o persoană sau mai multe persoane care se găsesc în gradul cel mai apropiat de defunct.

Prin urmare un agnat mai îndepărtat va putea fi cel mai apropiat agnat atunci când nu există o altă rudă mai apropiată de defunct.

În această categorie trebuie de ex. a situa pe fraŃii şi surorile defunctului, adică cei născuŃi din acelaşi tată şi din aceiaşi mamă sau numai din acelaşi tată.

A treia categorie de moştenitori o formau gentiles (gentilii). Când ne-am ocupat de organizarea familiei am arătat cine sunt gentiles.

În dreptul clasic au loc importante reforme. Nu numai succesiunea ab intestat, aşa cum era organizată în XII T., se modifică, dar apare succesiune ab intestat organizată de pretor. Şi într-un caz şi în celălalt reformele au fost îndeplinite în realizarea unei idei: ocrotirea rudelor de sânge. Am arătat mai sus condiŃiile economice care au dat naştere acestei idei. Vom cerceta succesiunea pretoriană, apoi modificările suferite de succesiunea civilă, acestea din urmă fiind mai recente.

REFORMELE PRETORULUI: Pretorul a deosebit mai multe categorii de moştenitori, categorii pe care nu le-a creat deodată, ci în

decursul timpului, pe măsură ce necesităŃile materiale ale vieŃii o cereau. În orice caz aceste categorii de moştenitori erau deja formate pe la sfârşitul republicii. Succesiunea pretoriană este denumită bonorum posessio (posesiunea de bunuri) deoarece pretorul a acordat persoanei îndrituite dreptul la posesiunea bunurilor succesorale.

Categorii de moştenitori pretorieni: Bonorum possessio unde liberi, adică posesiunea de bunuri în calitate de descendenŃi → descendenŃii

sunt în primul rând toŃi sui heredes, apoi toŃi acei sui heredes care au pierdut drepturile succesorale (la moştenire) din cauza ruperii legăturilor civile, dar care erau rude de sânge (ex. în cazul unei emancipări).

Bonorum possessio unde legitimi, adică posesiunea de bunuri în calitate de moştenitori legitimi → această bonorum possesio era acordată agnaŃilor, care nu vin la moştenire decât în lipsa descendenŃilor.

Bonorum possessio unde cognati, adică posesiunea de bunuri în calitate de cognaŃi → este acordată rudelor de sânge care nu sunt şi rude civile, însă rudele de sânge nu vin la moştenire decât în lipsa agnaŃilor.

Bonorum possessio unde vir et uxor, adică posesiunea de bunuri în calitate de soŃ sau soŃie → în cazul căsătoriei fără manus soŃii nu îşi succedau unii altora, nefiind rude după dreptul civil→ pretorul a permis ca soŃul în viaŃă să vină la succesiunea celui mort.

După cum se vede din cele de mai sus, ideea dominantă care a condus reformele pretorului în crearea succesiunii a fost protecŃia rudelor de sânge care, din cauză că nu erau rude civile sau din cauză că pierduseră această calitate, nu aveau drepturi succesorale.

Formal, moştenitorii pretorieni nu erau proprietari, ci numai posesori ai bunurilor, dar aceşti posesori erau protejaŃi de pretor în aşa fel încât aveau toate avantajele proprietarilor.


94

În scopul ocrotirii rudelor de sânge, succesiunea civilă aşa cum a văzut-o organizată prin XII T. s-a modificat prin diferite dispoziŃii legislative.

SENATUSCONSULTELE TERTULLIAN ŞI ORFITIAN: ÎmpăraŃii, fie direct prin constituŃiuni, fie indirect prin senatusconsulte au mers mai departe pe drumul

trasat de pretor, lărgind cercul rudelor de sânge, până când în cele din urmă Iustinian a înlocuit agnaŃiunea (rudenia civilă) prin cognaŃiune (rudenia de sânge) ca fundament al dreptului succesoral. Nu vom releva decât actele legislative mai importante.

Prin senatusconsultul Tertullian votat sub Hadrian (sec. II) s-a acordat un drept de succesiune mamei faŃă de copii ei, dacă erau îndeplinite anumite condiŃii.

Prin senatusconsultul Orfitian votat sub Marcus Aurelius (sec. II) au fost chemaŃi copiii la succesiunea mamei lor.

Aceste senatusconsulte au mare importanŃă din punctul de vedere al istoriei ideilor juridice. Într-adevăr în căsătoria fără manus mama este străină faŃă de copiii ei, căci nu este agnata lor → neexistând agnaŃiune între mamă şi copii ei, nu există nici drept succesoral → e adevărat că pretorul chema la succesiune în categoria a III-a pe toŃi cognaŃii, dar aceştia veneau la moştenire foarte rar, numai dacă defunctul nu avea nici un agnat → de aceea putem spune că senatusconsultele citate marchează o etapă importantă pe drumul recunoaşterii cognaŃiunii ca fundament al dreptului succesoral.

După câteva dispoziŃii de mai mică importanŃă Iustinian în cele din urmă înlocuieşte sistemul succesoral bazat pe rudenia civilă printr-un alt sistem bazat pe rudenia de sânge.

Dreptul succesoral ab intestat este deci caracterizat prin lupta dusă între elementul vechi (agnaŃiunea) şi elementul nou (cognaŃiunea). La origine numai agnaŃiunea forma fundamentul dreptului succesoral. Am văzut că XII T. cheamă trei categorii de moştenitori iar toŃi aceştia erau rude civile. Treptat prin acumulări cantitative se recunosc drepturi succesorale şi cognaŃilor, până la saltul brusc calitativ: o lege a lui Iustinian prin care se abrogă (desfiinŃează)sistemul succesoral bazat pe agnaŃiune.

NOVELA 118 ŞI NOVELA 127: Potrivit Novelei 118 din 26 iulie 543, modificată şi completată prin Novela 127 din 1 septembrie 547,

succesiunea ab intestat este deferită conform afecŃiunii prezumate a lui de cuius faŃă de rudele sale, acestea fiind chemate la succesiune întru câtva în ordinea în care de cuius le-ar fi instituit dacă şi-ar fi făcut testamentul. I.Clasa întâi de moştenitori ab intestat (descendenŃii lui de cuius).

Dacă există descendenŃi, aceştia exclud de la moştenire toate celelalte rude (ascendenŃi şi colaterali) cu condiŃia să fie legitimi, indiferent dacă descind din de cuius pe linie paternă sau maternă, fără deosebire de sex sau grad şi indiferent dacă descendenŃii sunt ori de cuius a decedat sui iuris sau alieni iuris.

Nu sunt avuŃi în vedere decât descendenŃii imediaŃi, adică cei care nu sunt separaŃi de defunct prin nici o persoană intermediară, toŃi descendenŃii intermediari care i-ar fi putut exclude fiind predecedaŃi, încât pentru a veni la succesiune nu este necesar să fie cei mai apropiaŃi în grad, ci este suficient să fie descendenŃi imediaŃi într-un grad oarecare.

Dacă există numai descendenŃi din primul grad, copiii lui de cuius, moştenirea se împarte pe capete în cote-părŃi egale (schema 1). Dacă există descendenŃi din grade diferite, împărŃirea moştenirii se face pe tulpini, adică după numărul moştenitorilor în viaŃă şi predecedaŃi din gradul superior, copiii unui descendent predecedat al lui de cuius luând locul ascendentului lor şi împărŃind în mod egal între ei partea care ar fi revenit acestuia (schema 2-5).

Trebuie menŃionat că atât descendenŃii care nu fac parte din primul grad, cât şi copiii fraŃilor şi surorilor lui de cuius vin la succesiune în baza propriului drept (iure proprio), nu în baza dreptului altuia şi prin reprezentare (iure alieno et per repraesentationem), ficŃiunea reprezentării fiind străină dreptului roman. II.Clasa a doua de moştenitori ab intestat (ascendenŃii, fraŃii şi surorile bune ai lui de cuius şi copiii lor).

Dacă nu există descendenŃi, însă există ascendenŃi, aceştia exclud de la succesiune toŃi colateralii lui de cuius, cu excepŃia fraŃilor şi surorilor bune şi a copiilor lor.

Dacă nu există decât ascendenŃi, ascendentul patern sau matern cel mai apropiat în grad exclude ascendentul aflat într-un grad mai îndepărtat, atât în propria sa linie cât şi în linia opusă, încât concursul dintre ascendenŃi nu poate avea loc decât fie între părinŃi, fie între bunici, etc., iar moştenirea se împarte în mod egal între linia paternă şi cea maternă a lui de cuius, în cadrul aceleiaşi linii împărŃirea făcându-se pe capete în cote-părŃi egale (schema 6-10).

Dacă nu există decât fraŃi şi surori bune, aceştia îşi împart moştenirea între ei în mod egal pe capete (schema 11). Dacă pe lângă fraŃi şi surori există şi copii ai unei surori sau frate bun predecedat, aceştia iau locul ascendentului lor predecedat împărŃind în mod egal între ei partea care ar fi revenit tatălui sau mamei lor (schema 12). Dacă nu există decât copii ai fraŃilor sau surorilor bune predecedate, aceştia nu vin la succesiune pe capete, ci pe tulpini, luând locul ascendentului lor şi împărŃind în mod egal între ei partea care ar fi revenit acestuia (schema 13).

Dacă pe lângă ascendenŃi mai există şi fraŃi şi surori bune, atunci moştenirea se împarte pe capete în cote-părŃi egale între ascendenŃii cei mai apropiaŃi în grad şi fraŃii şi surorile bune (schema 14). Dacă pe lângă ascendenŃi, fraŃii şi surorile bune mai există şi copii ai unei surori sau frate bun predecedat, aceştia vin la succesiune luând locul ascendentului lor şi împărŃind în mod egal între ei partea care ar fi revenit tatălui sau mamei lor (schema 15). La fel se întâmplă şi dacă vin în concurs împreună cu ascendenŃii numai copiii unei surori sau frate bun predecedat (schema 16). III.Clasa a treia de moştenitori ab intestat (fraŃii şi surorile consangvini sau uterini ai lui de cuius şi copiii lor).

Dacă de cuius a lăsat numai fraŃi şi surori unilaterali, adică consangvini sau uterini, atunci moştenirea se împarte în mod egal pe capete (schema 17). Dacă pe lângă fraŃii şi surorile unilaterali mai există şi copii ai unor fraŃi sau ai unor surori unilaterali, succesiunea se împarte pe tulpini iar copiii vin la moştenire luând locul ascendentului lor şi împărŃind în mod egal între ei partea care ar fi revenit tatălui sau mamei lor (schema 18-21). La fel se întâmplă şi dacă nu există decât copii ai unor fraŃi şi surori consangvini sau uterini (schema 22). IV.Clasa a patra de moştenitori ab intestat (restul colateralilor lui de cuius).


95

În lipsa descendenŃilor, ascendenŃilor, fraŃilor sau surorilor şi copiilor lor, la succesiune sunt chemaŃi cei mai apropiaŃi colaterali având acelaşi grad iar moştenirea se împarte pe capete în cote-părŃi egale (schema 23-27).

SUCCESIUNEA DEFERITĂ CONTRA TESTAMENTULUI (numită şi moştenire necesară): În afară de succesiunea testamentară şi succesiunea ab intestat romanii cunoşteau încă un mod de

succesiune, succesiunea deferită contra testamentului. Succesiunea deferită contra testamentului avea loc în două cazuri: –în cazul dezmoştenirii neregulate sau al omisiunii; –în cazul dezmoştenirii regulate sau al testamentului inoficios.

Dezmoştenirea neregulată sau omisiunea: Primul caz este cel mai vechi, deoarece exista din vremea celor XII T. Dacă sui heredes nu erau instituiŃi

sau exheredaŃi (dezmoşteniŃi), potrivit anumitor norme, testamentul era nul sau rectificat. Era nul atunci când cel omis era un fiu, era rectificat în sensul că se menŃinea testamentul dar se atribuia

celui omis o parte din succesiune, care varia după împrejurări, atunci când cel omis (nemenŃionat în testament) era o fiică sau un nepot.

Această obligaŃie de a exhereda (dezmoşteni) prin testament şi a nu trece cu vederea pe sui heredes era o urmă a vechii situaŃii de coproprietari ai acestora. desigur că proprietatea familială dispăruse în XII T., totuşi ca un vestigiu (urmă) a trecutului se considera că pater familias trebuia să-i dezmoştenească în mod expres pe sui heredes prin testament, această dezmoştenire considerându-se ca o expropriere (despuiere de proprietate).

Fii trebuiau să fie dezmoşteniŃi pe nume (nominatim), pe când ceilalŃi sui heredes puteau să fie dezmoşteniŃi în bloc prin formula: “ceteri omnes exheredes sunto” (toŃi ceilalŃi să fie dezmoşteniŃi).

În epoca clasică s-a mărit numărul celor pentru care era necesară o dezmoştenire expresă.

Dezmoştenirea regulată sau testamentul inoficios: Teoria testamentului inoficios nu pleacă de la existenŃa în trecut a proprietăŃii familiale pentru a impune

anumite reguli testatorului, ci de la ideea că testatorul nu poate dezmoşteni fără motive rudele sale. O astfel de atitudine este contrară datoriei de a iubi rudele sale, datorie care se numeşte officium.

Prin urmare la baza acestei instituŃii este ideea de protecŃie a rudelor civile şi de sânge, idee născută din condiŃiile materiale de existenŃă de la sfârşitul republicii. Într-adevăr din cauza noilor condiŃii de muncă, familia romană nu mai prezintă acel sistem de puternică coeziune (legătură) între membrii ei, deoarece graŃie numeroşilor sclavi braŃele de muncă sunt asigurate. Legăturile de familie se slăbesc. De aici urmează frecvenŃa dezmoştenirilor şi necesitatea unei instituŃii de protecŃie a rudelor. De altfel vârfurile clasei dominante aveau interes ca averea să rămână în familii pentru ca acestea să poată a-şi păstra rolul în societate.

Succesiunea deferită contra testamentului nu este datorată nici pretorului, nici jurisconsulŃilor. Este formal vorbind o creaŃie a practicii judecătoreşti. Nu e vorba deci de o creaŃie a jurisconsulŃilor romani, ci de o instituŃie rezultată din hotărârile constante date de un tribunal, acela al centumvirilor. Aceşti judecători, centumvirii, dat fiind frecvenŃa dezmoştenirilor nedrepte, au început să admită cererile celor dezmoşteniŃi pe nedrept, folosindu-se de un pretext şi anume se afirma, deşi toată lumea ştia că nu era exact, că defunctul nu a fost în toate minŃile când a făcut acel testament.

Regulile acestei instituŃii s-au precizat cu timpul. La origine nu existau reguli fixe pentru a arăta care rude pot uza de această cale de atac, nici care este partea ce s-ar cuveni rudei dezmoştenite, nici cauzele pentru care o dezmoştenire este considerată nedreaptă.

Rudele şi partea care s-ar cuveni dezmoştenitului au fost precizate în epoca clasică. Tocmai Iustinian a precizat care sunt cauzele care justifică a dezmoştenire. Până la el aceste cauze erau lăsate la aprecierea judecătorilor.

COMPARAłIE ÎNTRE CAZUL OMISIUNII ŞI CAZUL TESTAMENTULUI INOFICIOS: –cazul dezmoştenirii neregulate sau al omisiunii: nu avea dreptul să se plângă decât cel omis prin

testament sau dezmoştenit neregulat → dacă fusese dezmoştenit potrivit regulilor nu avea nici un drept. –cazul dezmoştenirii regulate sau al testamentului inoficios: avea dreptul de a se plânge dezmoştenitul în

parte sau în total cu respectarea formelor, adică acela de care testatorul s-a ocupat în testamentul său în sensul că l-a dezmoştenit sau i-a lăsat o parte inferioară celei la care ar fi avut dreptul după lege;

–în cazul exheredării la origine se bazează pe ideea de coproprietate familială şi pe organizarea familiei civile;

–în cazul testamentului inoficios se are în vedere rudenia de sânge, ceea ce este o abatere de la vechie principii agnatice.

– SANCłIUNEA DREPTULUI DE MOŞTENIRE –

DREPT CIVIL: Moştenirea civilă este sancŃionată printr-o acŃiune care poartă numele de petiŃie de ereditate (hereditatis

petitio). COMPARAłIE ÎNTRE PETIłIA DE HEREDITATE ŞI ACłIUNEA ÎN REVENDICARE: –în deosebire de acŃiunea în revendicare, petiŃia de ereditate este o acŃiune generală căci ea nu poartă

asupra unui lucru izolat, ci asupra unei eredităŃi, adică asupra unui complex (totalităŃi) de bunuri; de aceea ea este numită şi vindicatio generalis, în deosebire de acŃiunea în revendicare care poartă numele de vindicatio specialis;

–pentru ca să intenteze petiŃia de ereditate, reclamantul nu trebuia să dovedească că este proprietar ca în acŃiunea în revendicare, ci că este moştenitor după dreptul civil.

DREPT PRETORIAN: Atunci când pretorul acorda o bonorum possessio nu însemna că cel care o primise devenea de plin drept

posesor al bunurilor ereditare. Bonorum possessio îi permitea numai să uzeze de acea cale de drept necesară pentru a reintra în posesia bunurilor moştenirii, adică de interdictul quorum bonorum (interdict relativ la bunurile succesorale). Pentru a obŃine acest interdict trebuia să probeze nu numai că i se acordase în prealabil o bonorum possessio, dar că şi îndeplinise condiŃiile impuse de edict pentru a i se acorda


96

bonorum possessio. Interdictul quorum bonorum nu se aplica decât la bunuri, în ce priveşte creanŃele pretorul a uzat de alte procedee.

– MODURILE DE ACCEPTARE A SUCCESIUNII – Trebuie în primul rând să deosebim între heredes sui et necessarii, heredes necessarii şi heredes

extranei. Heredes sui et necessarii: heredes sui erau numiŃi şi necessarii (siliŃi) pentru că nu puteau repudia

(refuza) succesiunea. Odată succesiunea deschisă în favoarea lor le revenea de plin drept fără să fie nevoie a-şi manifesta voinŃa într-un mod oarecare. Ei veneau fie la succesiunea testamentară, fie la succesiunea ab intestat, dar numai a unui pater familias, căci femeile nu aveau sui heredes nefiind înzestrate cu patria potestas.

Heredes necessarii: erau sclavii instituiŃi prin testament → de asemenea eu nu puteau repudia (refuza) succesiunea, aceasta le revenea de plin drept. Ei veneau numai la succesiunea testamentară.

Heredes extranei: cei care nu intrau în cele două categorii de mai sus erau heredes extranei sau voluntarii, adică moştenitorii străini sau voluntari (de bună voie). Ei nu erau erezi (moştenitori) siliŃi, astfel că era necesară o acceptare (primire) a succesiunii. Acceptarea succesiunii civile în epoca clasică avea loc în trei moduri:

–cretio: un mod care aparŃine epocii vechi, dar care s-a menŃinut în epoca clasică, mod care constă din rostirea unor cuvinte solemne → cel care primea succesiunea spunea următoarele cuvinte: “pentru că X m-a instituit moştenitor în testamentul său, primesc această moştenire”;

–acceptarea tacită: acceptarea putea lua şi forma unei manifestări tacite de voinŃă, de ex. cineva înstrăinând un bun care aparŃine succesiunii, implicit îşi manifestă voinŃa de a o primi;

–acceptarea expresă dar nesolemnă: de ex. şi-a luat calitatea de moştenitor cu ocazia încheierii unui act. Succesiunea pretoriană este acceptată în felul următor: se face o cerere pretorului pentru acordarea lui

bonorum possessio iar pretorul o acordă fără a cerceta dacă cererea este întemeiată sau nu → această cercetare urma să se facă cu ocazia eliberării interdictului quorum bonorum.

– LEGATE ŞI FIDEICOMISE – LEGATE

DEFINIłIE: Legatul este o dispoziŃie prin care testatorul dispune, cu intenŃia de a gratifica pe o persoană numită

legatar, de bunurile sale socotite individual, nu în bloc, grevând (apăsând) pe eredele testamentar în termeni imperativi şi solemni.

CARACTERE: Din această definiŃie rezultă următoarele caractere ale legatului: –nu poate fi lăsat, până la Iustinian, decât prin testament; –trebuie formulat în termeni imperativi (poruncitori) căci este o lege pentru moştenitor, caracter care

dispare în epoca postclasică; –trebuie formulat în termeni solemni, fiecare formă de legat având termenii lui, caracter care dispare de

asemenea în epoca postclasică; –legatul nu poate fi pus în sarcina eredelui instituit fiindcă prin legat i se ia un bun din moştenire; –legatul e o dispoziŃie cu titlu particular, adică are drept obiect lucruri individuale, nu toată sau o parte din

moştenire → totuşi în mod excepŃional dreptul roman cunoaşte un legat cu titlul universal, adică are ca obiect o parte din moştenire;

–legatul trebuie făcut în scop de a gratifica pe legatar, adică de a-i face o donaŃie. Prin urmare prin legat testatorul atribuie unul sau mai multe lucruri sau, în mod excepŃional, chiar o

fracŃiune (o parte) din averea sa uneia sau mai multor persoane. La romani atribuirea acesta putea lua patru forme dintre care două mai vechi iar două mai recente

deoarece sunt derivate din primele două.

TRANSFORMĂRILE LEGATULUI:

Epoca veche: Se admite în general că testamentul comiŃial, cel mai vechi testament roman, cunoştea deja cele două

forme vechi de legat: legatul per vindicationem şi legatul per damnationem. Legatul per vindicationem: testatorul transfera direct legatarului proprietatea obiectului pe care voia să-l

dea întrebuinŃând formula următoare: “dau şi leg lui Titius pe sclavul Stichus” → din cauză că legatarul (cel care beneficia de legat) primea direct de la testator lucrul legat, el avea în baza legatului sancŃiunea dreptului de proprietate, adică acŃiunea în revendicare (rei vindicatio).

Legatul per damnationem: testatorul nu mai transferă direct legatarului proprietatea bunului legat, ci obligă pe erede să procedeze la acest act → de data aceasta legatarul nu mai are un drept de proprietate, cu numai dreptul de a-l sili pe erede să-i transmită proprietatea obiectului legat → de data aceasta testatorul se va folosi de o formulă deosebită: “eredele meu să fie obligat să dea lui Titius pe sclavul Stichus”.

Ambele legate arată crearea unui drept prin voinŃa unei persoane. Termenii imperativi (poruncitori) întrebuinŃaŃi în formulele legatelor nu pot să se concilieze decât cu a doua fază a testamentului comiŃial, când poporul îndeplinea rolul de martor. De aceea considerăm că aceste două legate sunt concomitente cu dispoziŃia din XII T.5.3. care proclamă autonomia de voinŃă a şefului de familie: “cum a dispus prin testament în privinŃa averii sale, astfel să fie dreptul”.

Epoca clasică: Dreptul clasic, pe lângă cele două forme de legat de care am vorbit, cunoaşte încă două forme a căror

date de apariŃie nu se cunosc bine, dar care sunt cu siguranŃă mai recente decât primele două: legatul sinendi modo (cu titlu de permisiune) şi legatul per praeceptionem (prin luarea mai înainte)

Legatul sinendi modo: are formula următoare “eredele meu să fie obligat să permită ca Lucius Titius să ia cu el pe Stichus şi să-l aibă” → acest legat, ca şi legatul per damnationem creează numai o obligaŃie în sarcina eredelui (moştenitorului), însă în timp ce în legatul per damnationem eredele este obligat a îndeplini în profitul legatarului o prestaŃie oarecare, în legatul sinendi modo eredele este obligat numai să permită


97

legatarului a intra în posesia obiectului legat → cu alte cuvinte, eredele nu este Ńinut să facă ceva, ci să nu împiedice executarea legatului.

Legatul per praeceptionem: are formula următoare “Titius să ia mai înainte pe sclavul Stichus” → prin urmare unul din moştenitori lua cu titlul de legat un obiect, înainte de a veni la succesiune în calitate de moştenitor.

Senatusconsultul neronian: Prin senatusconsultul neronian, votat în vremea lui Nero, s-a prevăzut că legatul per vindicationem, nul

dat fiind întrebuinŃarea din eroare a unei formule improprii, va fi considerat valabil ca legat per damnationem şi sancŃionat ca atare.

Care este raŃiunea senatusconsultului? Legatul per vindicationem necesita pentru a fi valabil între alte condiŃii şi ca obiectul legat să aparŃină testatorului deoarece prin acest legat se transferă direct proprietatea lucrului de la testator la legatar. Legatul per damnationem creând numai o obligaŃie în sarcina eredelui permite ca testatorul să lase ca legat un obiect care aparŃine altuia rămânând ca eredele să şi-l procure şi, dacă nu poate, să plătească legatarului valoarea lucrului legat. Deci un legat per vindicationem care avea ca obiect lucrul altuia era nul.

Mult timp dreptul roman nu s-a preocupat de faptul dacă testatorul a ştiut sau nu că lucrul îi aparŃine. Prin simplul fapt că a legat lucrul altuia înseamnă că legatul este nul, dacă a întrebuinŃat forma per vindicationem fie că a ştiut, fie că n-a ştiut că lucrul îi aparŃine. Şi invers, dacă a legat lucrul altuia prin forma per damnationem legatul e valabil chiar dacă testatorul a crezut că lucrul îi aparŃine. Era deci o aplicaŃie a formalismului.

Acest sistem avea defecte deoarece impunea testatorului, când voia să facă un legat per vindicationem să cerceteze dacă este proprietar quiritar, cercetare destul de grea odată cu creşterea raporturilor economice.

Senatusconsultul neronian ca o reacŃie contra formalismului avea de scop ca legatarul să nu sufere de faptul că testatorul ar fi legat din eroare per vindicationem un lucru pe care-l credea al lui. Prin urmare acest senatusconsult nu a dispensat pe testator de a recurge la o formulă sacramentală, ci a decis că dacă formula folosită este greşită în raport cu obiectul legat, legatul să fie valabil ca şi când ar fi fost făcut per damnationem. Deci trebuie să se caute intenŃia testatorului pentru a vedea dacă el a ştiut sau nu că lucrul nu era al lui. Dacă a ştiut că lucrul nu era al lui şi totuşi a întrebuinŃat forma per vindicationem, legatul va fi nul fără a putea fi considerat valabil per damnationem. Acest senatusconsult marchează o etapă importantă în decăderea formalismului în materie de legate.

InovaŃia jurisprudenŃei: Plecând de la acest senatusconsult, jurisprudenŃa a decis că întrucât un legat per vindicationem nul e

considerat valabil în forma per damnationem cu atât mai mult poate fi considerat ca atare un legat per vindicationem valabil şi că deci legatarul per vindicationem va avea totdeauna dreptul de a alege între rei vindicatio (sancŃiunea legatului per vindicationem) şi actio ex testamento (sancŃiunea legatului per damnationem)

Epoca postclasică: În sec. IV o constituŃie a fiilor lui Constantin dispensă de a întrebuinŃa în testamente formule solemne,

dispensă aplicată şi legatelor în acelaşi an (339). Din acest moment cele patru forme de legate subzistă încă dar nu se mai deosebesc după formula

întrebuinŃată ci se caută intenŃia testatorului.

Reforma lui Iustinian: Potrivit celor arătate mai sus: –legatul per vindicationem era sancŃionat prin rei vindicatio; –legatul per praeceptionem prin actio familiae herciscundae (acŃiunea pentru împărŃirea patrimoniului); –legatul per damnationem, ca şi legatul sinendi modo, era sancŃionat prin actio ex testamento. Iustinian de decis că orice legatar va avea la dispoziŃia sa trei acŃiuni: –acŃiunea reală (rei vindicatio), dacă testatorul n-a legat lucrul altuia sau când obiectul legatului nu e un fapt; –acŃiunea personală (actio ex testamento) când acŃiunea reală nu poate fi intentată; –acŃiunea ipotecară: testatorul putea, sub Iustinian, să-i constituie legatarului o ipotecă asupra bunurilor

succesorale care revin eredelui grevat, ipotecă care îi conferă legatarului dreptul de urmărire şi de preferinŃă faŃă de creditorii personali ai eredelui, dar nu şi faŃă de creditorii defunctului deoarece legatele nu sunt executate decât după ce sunt plătite datoriile defunctului conform regulii “nemo liberalis nisi liberatus” (nimeni nu poate să fie darnic până ce nu-şi plăteşte datoriile).

Prin urmare, deşi Iustinian întrebuinŃează o formulă generală, orice legatar are la dispoziŃie cele trei acŃiuni: reală, personală şi ipotecară, este evident că legatarul nu poate să aibă totdeauna acŃiunea reală. El nu o va avea dacă legatul are drept obiect un drept de creanŃă, lucrul altuia, un fapt de executat. În toate aceste cazuri trebuie să se mulŃumească cu un drept de creanŃă şi cu acŃiunea personală. Dacă din contră, legatarul poate să obŃină proprietatea lucrului legat, el poate să aleagă între revendicare şi acŃiunea personală ex testamento. Utilitatea acestei din urmă acŃiuni apare mai ales dacă lucrul a pierit prin faptul eredelui, legatarul nemaiavând revendicarea, exercită acŃiunea personală.

Justinian în ultimă analiză n-a făcut decât să generalizeze rezultatele deja deduse de jurisprudenŃă din senatusconsultul neronian.

CONDIłIILE LEGATULUI: CondiŃii de formă: –legatul trebuia să fie cuprins în principiu într-un testament; –legatul trebuie făcut în cuvinte solemne; –legatul trebuia să ia loc în testament după instituirea de erede. CondiŃii de fond: –poate fi legatar numai cel care are capacitatea necesară pentru a primi legatul; –numai eredele, în principiu, poate fi grevat cu un legat;


98

–pe la sfârşitul epocii vechi a apărut aşa numita regulă catoniană: legatul ca să fie valabil trebuia să se fi putut executa în momentul când a fost făcut, adică în momentul când a fost făcut testamentul → dacă nu ar fi putut să fie executat în acel moment din cauza unui motiv care însă a dispărut până în momentul morŃii testatorului, legatul totuşi era nul → dacă de ex. cineva lasă un legat unei persoane propriul său lucru, legatul nu se poate executa, dar dacă acea persoană, legatarul, vinde ulterior lucrul, dar înaintea morŃii testatorului, legatul tot nul este conform regulii catoniene.

Libertatea de a dispune prin legat: Libertatea de a dispune prin legat nu suferă nici o restricŃie în XII T. FuncŃia legatului în această lege nu

este decât o consecinŃă a rolului pe care-l avea testamentul. Testamentul nu avea ca funcŃie îngrijirea cultului privat, ci transmiterea bunurilor, cel mai vrednic dintre sui heredes fiind desemnat ca erede, căci în sarcina lui cădea executarea dispoziŃiilor de ultimă voinŃă ale lui pater familias şi deci executarea legatelor. Suus heres instituit moştenitor avea deci funcŃia unui executor testamentar. GraŃie testamentului, testatorul lăsa o parte din bunuri celui instituit, iar celelalte bunuri le distribuia prin legate celorlalŃi sui heredes putând să avantajeze pe unii în detrimentul (paguba) altora, pe când în cazul succesiunii ab intestat toŃi sui heredes veneau în mod egal la succesiune. Prin urmare funcŃiunea primitivă a testamentului roman a fost desemnarea unui suus heres pentru a asigura distribuirea bunurilor testatorului potrivit voinŃei sale, adică asigurarea executării legatelor. La lumina celor arătate asupra funcŃiei primitive a testamentului roman înŃelegem pentru ce în XII T. şi mult timp după ea libertatea de a dispune prin legat nu era supusă vreunei restricŃii.

Legatele nu erau destinate unor străini, ci tot sui heredes-ilor, numai că testatorul avea posibilitatea să calce egalitatea care exista în succesiunea ab intestat.

Pe la sfârşitul epocii vechi, dat fiind noile condiŃii economice care au dus la o slăbire a legăturilor de familie, s-a simŃit necesitatea de a pune o frână libertăŃii testatorului, ceea ce a avut loc prin trei legi succesive:

Legea Furia testamentaria: interzicea ca un legat să aibă de obiect un lucru în valoare de mai mult de 1000 de aşi.

Legea Voconia: interzicea ca legatarul să primească mai mult decât eredele. Aceste două legi au avut ca scop să asigure eredelui o parte din succesiune, deoarece el era ispitit să

repudieze (refuze) succesiunea dacă legatele cu care era grevat erau prea mari. Aceste legi n-au putut să-şi îndeplinească scopul deoarece în primul caz testatorul putea lăsa mai multe legate fiecare de 1000 de aşi, iar în al doilea caz putea să lase mai multe legate mici. Acest scop a fost atins prin a treia lege.

Legea Falcidia: dispunea ca totdeauna eredele să aibă drept la sfertul moştenirii → în acest fel era realizat interesul moştenitorului şi totodată şi interesul creditorilor, căci moştenitorul dacă n-ar fi avut interes să primească moştenirea ar fi repudiat-o şi creditorii n-ar fi avut cui să se adreseze pentru a-şi realiza creanŃele lor.

EFECTELE LEGATELOR: În principiu legatul este dobândit în momentul acceptării succesiunii, căci numai în acest moment e sigur

că testamentul îşi va produce efectele şi există o persoană căreia legatarul poate să se adreseze pentru a-i cere executarea legatului. Însă în momentul morŃii testatorului are loc diei cessio.

Prin urmare drepturile legatarului se deschid la moartea testatorului, moment desemnat prin expresia dies cedit, adică ziua (în care legatul va fi cules) se apropie. Într-adevăr în interesul legatarului şi al moştenitorilor săi, deschiderea dreptului la legat (diei cessio = apropierea zilei) trebuie să fie determinată de un eveniment independent de voinŃa eredelui grevat cu legat. Or acceptarea succesiunii, act care dă testamentului eficacitatea sa şi care prin urmare face definitiv dreptul legatarului este un fapt dependent de voinŃa moştenitorului care poate foarte bine să-l întârzie dacă crede să aibă interes la aceasta.

Iată pentru ce s-a decis că dreptul la legat se va deschide nu în ziua acceptării succesiunii, ci la moartea testatorului.

În momentul când moştenitorul voluntar a acceptat moştenirea, legatarul dobândeşte definitiv dreptul la legat. Acest moment este desemnat prin expresia dies venit, adică ziua (în care legatul va fi cules) a sosit.

COMPARAłIE ÎNTRE LEGATAR ŞI EREDELE INSTITUIT: Asemănări: –legatarul poate să nu primească nimic în caz că defunctul are multe datorii, căci creditorii trebuiesc plătiŃi

înaintea legatarilor conform principiului “bona non sunt nisi deducto aere alieno” (nu există avere decât după ce au fost scăzute datoriile), principiu care ia şi forma unui joc de cuvinte “nemo liberalis, nisi liberatus”;

–instituitul poate să nu primească nimic dacă activul succesoral este înghiŃie de datoriile defunctului căci legea Falcidia îl apără contra legatelor, dar nu şi contra datoriilor defunctului.

Deosebiri: –după părerea sabinienilor, părere care a triumfat, nu e nevoie ca legatarul să accepte legatul fiind

suficientă acceptarea succesiunii de către erede, astfel că legatarul dobândeşte legatul chiar fără voia lui; totuşi e liber să-l repudieze (refuze); prin urmare legatarul nu trebuie să-şi manifeste voinŃa de a accepta legatul, e presupus că l-a acceptat de vreme ce nu a declarat că-l repudiază (refuză), tăcerea lui se consideră în sens afirmativ → din contră eredele instituit trebuie să declare că primeşte sau repudiază succesiunea, tăcerea lui, după dreptul civil, nu poate fi primită ca un consimŃământ într-un sens oarecare;

–legatul nu poate fi impus niciodată, legatarul totdeauna este voluntar, în deosebire însă de eredele voluntar, el nu trebuie să declare că acceptă legatul → eredele instituit poate fi necesar (e silit) sau voluntar (e de bună voie dar trebuie să declare că primeşte succesiunea);

–eredele instituit fiind succesor universal continuă persoana lui de cuius, succedă la toate drepturile şi obligaŃiile sale → legatarul, succesor particular (sau cum se mai spune cu titlu particular), nu continuă persoana testatorului şi deci nu are de plătit datoriile defunctului;

–eredele nu poate fi instituit pentru un anumit bun, ci trebuie să culeagă totalitatea sau o cotă-parte din moştenire; dacă testatorul a instituit o singură persoană şi pentru un anumit lucru, pentru a nu se anula testamentul potrivit principiului “nemo partim testatus…” din favoare pentru testamente menŃiunea se consideră ca nescrisă iar eredele ia întreaga succesiune → legatarul, din contră, este cu titlu particular şi numai excepŃional s-a admis un legat cu titlu universal (legatul unei părŃi din succesiune).


99

FIDEICOMISE În epoca clasică apare o nouă instituŃie, fideicomisul.

DEFINIłIE: Fideicomisul este o dispoziŃie de ultimă voinŃă, adică pentru cazul morŃii cuiva, prin care o persoană roagă

pe cineva să facă sau nu facă ceva, să dea un lucru sau să nu înstrăineze un anumit bun, să întreŃină un mormânt sau să dea împrumut o sumă de bani.

Fideicomisul mult timp nu a avut sancŃiune juridică, ci îndeplinirea lui rămânea la bunul plac al persoanei grevate → este sancŃionat prima dată de Augustus. De unde şi numele de fideicomis, adică ceea ce s-a încredinŃat bunei credinŃe a cuiva (fideicomissum). Persoana care a fost însărcinată de testator poartă numele de fiduciar iar beneficiarul fideicomisului poartă numele de fideicomisar. ORIGINE:

Originea fideicomisului trebuie căutată în dezvoltarea relaŃiilor comerciale. Cei plecaŃi în Ńări îndepărtate nu mai aveau posibilitatea să facă formele cerute de testament. De unde necesitatea de a crea un instrument juridic care să le permită fără forme să dispună de bunurile lor după moarte.

TRANSFORMĂRILE FIDEICOMISULUI: Epoca veche: Înainte de Augustus nimeni nu putea fi silit să execute fideicomisul. Aceasta înseamnă că fideicomisul nu

era recunoscut juridiceşte înainte de Augustus. În practică se putea însă, înainte de Augustus, ca eredele să jure că va executa fideicomisul. De altfel cenzorul declara infam pe cel care nu executa fideicomisul. Însă pe noi ne interesează când fideicomisul primeşte o sancŃiune juridică. Nota cenzorială (dojana cenzorilor trecută în registrele recensământului în dreptul celui vinovat) nu este o sancŃiune juridică, ci morală iar jurământul atrăgea numai o sancŃiune religioasă.

Epoca clasică: ApariŃia fideicomisului, adică recunoaşterea lui în drept de către Augustus, prezintă o importanŃă

deosebită în istoria ideilor juridice. GraŃie fideicomisului cineva putea dispune chiar de întreaga sa avere pentru epoca posterioară morŃii sale fără nici o formă, căci putea să greveze cu fideicomis pe erezii ab intestat.

Toate formele cerute pentru legate sau testament pot fi eludate graŃie fideicomisului care constituie deci încă o lovitură dată formalismului. Dar August nu s-a gândit că prin recunoaşterea fideicomisului va da posibilitatea să se eludeze propriile lui legi caducare.

Din cauză că fideicomisul era un mijloc de eludare a legilor a început, încetul cu încetul, să fie supus legilor care prevedeau incapacităŃi de ordin succesoral pentru anumite persoane. Anumite reguli de fond din materia legatelor jurisprudenŃa le aplica şi fideicomisului, în timp ce libertatea de formă a fideicomisului începe a se aplica şi legatelor. Legatele şi fideicomisele încep deci să se apropie, ceea ce va duce sub Iustinian la fuziunea (contopirea) lor.

Epoca postclasică: În dreptul lui Iustinian, legatele şi fideicomisele au fost contopite conform unei tendinŃe generale a

legislaŃiei lui Iustinian, tendinŃă pe care am semnalat-o şi în alte materii şi pe care o vom mai întâlni. Mişcarea de apropiere între legate şi fideicomise începuse deja, după cum am văzut, din epoca clasică.

CondiŃiile prea riguroase de valabilitate ale legatelor au fost atenuate în timp ce condiŃiile prea largi de valabilitate a fideicomiselor au fost înăsprite, astfel că încetul cu încetul s-a ajuns sub Iustinian la unificare. Această reformă, unificarea legatelor cu fideicomisele, a fost precedată de două măsuri legislative:

–printr-o constituŃie din sec. IV au fost suprimate formulele legatelor → din acest moment testatorul a avut liberatea de a lăsa legate prin orice termeni ar fi vrut → fiind suprimate formele solemne, în practică nu s-a mai putut uneori distinge legatele de fideicomise;

–Iustinian a redus cele patru feluri de legate la un singur fel → într-adevăr formulele solemne fiind suprimate, pentru a determina efectele unui legat, trebuie să se caute intenŃia părŃilor, operaŃiune foarte grea → de aceea Iustinian a hotărât că va fi un singur feld e legat ale cărui reguli sunt identice cu ale fideicomisului (caracterul unificator al legislaŃiei lui Iustinian).

În consecinŃă fideicomisarul, care nu avea decât un drept de creanŃă ca legatarul per damnationem, avu de aici înainte trei acŃiuni: reală, personală şi ipotecară. De asemenea avea loc şi în cazul fideicomisului transferul imediat al proprietăŃii.

Totuşi rămân diferenŃe care n-au putut fi şterse, între dezrobirea directă prin testament şi fideicomisul de liberate:

–testatorul nu poate să dezrobească direct decât pe sclavul al cărui proprietar este în cele două momente, cânt testează (îşi face testamentul) şi când moare → din contră poate să lase libertatea prin fideicomis sclavului eredelui sau sclavului altuia;

–sclavul dezrobit direct devine, în momentul acceptării succesiunii, liber de plin drept, prin efectul chiar al testamentului, în timp ce sclavul dezrobit prin fideicomis primeşte libertatea de la erede care devine patronul său.

FIDEICOMISUL DE FAMILIE: Dispunătorul lăsa un bun unei persoane sub forma unui fideicomis cu condiŃia ca la rândul ei acea

persoană să lase acel bun urmaşilor lor şi aşa mai departe. Prin urmare avem o serie de transmisiuni având fiecare ca dată moartea persoanei grevate → în

fideicomisul de familie fideicomisarul devine la rândul său fiduciar grevat în profitul unei alte persoane şi aşa mai departe.

Prin fideicomisul de familie se menŃineau bunurile în aceleaşi familii pentru ca acestea să-şi conserve puterea economică şi deci şi cea politică.

Fideicomisul de familie este foarte important nu numai pentru că era frecvent la Roma, ci şi pentru că a devenit celebru în vechiul drept francez sub numele de substituŃie fideicomisară prin care familiile nobile căutau să menŃină averea în familie. Dreptul celui dintâi născut (privilegiul primogeniturii) nu era suficient pentru a asigura păstrarea bunului în familie dacă cel care moştenea devenea risipitor. Datorită substituŃiei fideicomisare bunul devenea inalienabil, căci fideicomisarul era obligat de a păstra bunurile până la moarte când le transmitea unei a doua persoane desemnate de dispunător.


100

COMPARAłIE ÎNTRE LEGATE ŞI FIDEICOMISE: Fideicomisul se deosebea de legate prin următoarele: –legatele nu puteau fi puse decât în sarcina eredelui testamentar, în timp ce fideicomisul putea fi pus în

sarcina oricui primeşte ceva de la defunct, legatar, fideicomisar, erede ab intestat; –legatele cereau testamenti factio din partea testatorului şi a legatarului, în timp ce fideicomisul putea fi

făcut de un peregrin în profitul altui incapabil → totuşi senatusconsulte date sub Hadrian interziseseră de a se lăsa fideicomise peregrinilor;

–legatele trebuiau să fie făcute cu o anumită formulă, în timp ce fideicomisele puteau fi făcute fără nici o formă, în limba greacă, fie chiar tacit sau prin simplu semn;

–legatele nu puteau, în principiu, să figureze decât în testament, în timp ce fideicomisele puteau fi chiar orale;

–fideicomisarul nu dobândeşte decât un drept de creanŃă, pe când legatarul obŃine fie un drept de creanŃă, fie un drept real, dreptul de proprietate;

–cererea fideicomisarului nu este judecată după principiile lui ordo, ci este judecată chiar de magistrat (acŃiunea care sancŃionează fideicomisul este o persecutio, intentată pe cale administrativă) → prin urmare Augustus a sancŃionat fideicomisul dar nu pe cale civilă, ci pe cale administrativă, cu alte cuvinte un proces cu privire la executarea unui fideicomis nu e dus în faŃa pretorului urban pentru a fi tranşat potrivit principiilor lui ordo, ci înaintea consulului pentru a fi tranşat chiar de el;

–un testator după ce instituie un erede nu avea dreptul de dispune din nou de averea sa, în tot sau în parte, printr-o nouă instituire sau prin legat, în profitul unei alte persoane pentru cazul când eredele său, după ce acceptase succesiunea ar fi murit, însă putea să roage pe acest erede de a restitui la moartea sa unei persoane desemnate de el (testator) totalitatea sau parte din succesiune, adică putea să facă ceea ce se numeşte un fideicomis de familie.

1. Drept Roman - Seminarii (Semestrul I)

Documents

Transcript of 1. Drept Roman - Seminarii (Semestrul I)