1

1. Procesele de meteorizaţie chimică reprezintă: a. fragmentarea substratului fără modificări ale compoziţiei mineralogice; b. procese de oxidare şi hidroliză asupra mineralelor; c. ploi acide.

B

2. Scoarţa de meteorizație de tip clastic este specifică climatului: a. rece; b. tropical umed; c. temperat umed.

A

3. Bauxita este o scoarţă de alterare dezvoltată în climat: a. temperat; b. tropical uscat; c. tropical umed.

C

4. Barcanele se formează în sistemul de modelare: a. fluviatil; b. glaciar; c. eolian.

C

5. Rigolele reprezintă canale cu dimensiune: a. peste 50 cm; b. sub 30 cm; c. peste 100 cm.

B

6. Curgerea în pânză a apei pe versanţi este favorizată de terenurile: a. împădurite; b. nisipoase; c. cu vegetaţie rară.

C

7. Formaţiunea de badlands este constituită din: a. alunecări; b. rigole şi ravene; c. culoare de avalanşă.

B

8. Torenţii prezintă în partea terminală o formă de acumulare numită: a. con de dejecţie; b. morenă; c. bară aluvială.

A

9. Lunca unui râu este acoperită de apă: a. la debite normale; b. la debite mici; c. la debite mari.

C

10. Versanţii din regiunile cu climat umed evoluează prin: a. teşire şi aplatizare; b. retragere paralelă; c. pedimentaţie.

A

11. Orogeneza este specifică marginilor de plăci: a. convergente; b. divergente;

A

2

c. transformante.

12. Când procesul de meteorizare schimbă însuşi natura petrografică a rocilor, se vorbeşte de:

a. exfoliere; b. alterare; c. dezagregare granulara.

B

13. În clasa proceselor de versant gravitaţionale intră: a. prăbuşiri, surpări, rostogoliri, alunecări de teren; b. abraziunea marină; c. meteorizaţia.

A

14. Morenele sunt formate de următorul agent geomorfologic: a. vânt; b. gheţar; c. rîu.

B

15. Starea de echilibru dinamic al unui sistem fluviatil este atinsă în situaţii când: a. eroziunea este dominantă; b. eroziunea şi acumularea tind spre zero; c. predomină acumularea.

B

16. Barele aluviale sunt forme de relief specifice: a. albiei majore; b. albiei minore; c. litoralului.

B

17. Meteorizaţia prin umezire-uscare (hidroclastismul) actionează pe: a. conglomerate; b. argile; c. nisipuri.

B

18. Relieful carstic se dezvolta pe: a. granite; b. argile; c. calcare.

C

19. Canioanele se dezvoltă pe structuri: a. cutate; b. tabulare; c. monoclinale.

B

20. Conurile aluviale sunt forme de relief realizate de: a. gheţari; b. vânt; c. râuri.

C

21. Câmpiile de sandre se dezvoltă la marginea: a. gheţarilor continentali; b. hamadelor; c. glacisurilor.

A

22. Lapiezurile se dezvoltă pe roci: B

3

a. vulcanice; b. carbonatice; c. magmatice.

23. Batolitele sunt rezultatul proceselor: a. sedimentare; b. metamorfice; c. magmatice.

C

24. Atolii sunt: a. formaţiuni vulcanice; b. insule coraligene de forma circulară ce închid o lagună; c. forme de relief glaciar.

B

25. Morenele sunt forme de acumulare de provenienţă: a. fluviala; b. glaciara; c. eoliana.

B

26. Termenul de endocarst defineşte: a. formele carstice de adâncime; b. forme erozionale pe roci calcaroase; c. forme carstice de suprafaţă.

A

27. Coraziunea eoliană reprezintă: a. transportul în suspensie a nisipului de către vânt; b. eroziunea exercitată de nisipul transportat în suspensie de către vânt; c. acumularea nisipului.

B

28. Wurm, Riss, Mindel, Gunz sunt perioade glaciare in: a. Asia de Est; b. Alpi; c. Europa de Vest.

B

29. Văile subsecvente sunt specifice structurilor: a. tabulare; b. cutate; c. monoclinale.

C

30. Se numeşte curba hipsografică: a. secţiune în suprafaţa pământului ce uneşte punctual cel mai înalt cu punctual ce

mai jos al unui sistem fluvial; b. secţiune în suprafaţa pământului ce uneşte părţile cele mai înalte cu cele mai

joase ale suprafeţei scoarţei terestre; c. secţiune în suprafaţa scoarţei terestre ce uneşte punctual cel mai înalt cu cel

mai jos. din cadrul unui sistem glaciar de gheţar de vale.

B

31. Selectaţi categoriile de forme de relief create de apele curgătoare: a. albie, con aluvial, renie; b. morenă, creastă; c. plajă, faleză, cordon litoral.

A

32. Cauzele formarii teraselor fluviatile sunt: a. coborârea nivelului de bază; b. ridicarea nivelului de bază;

A

4

c. mişcări epirogenice negative.

33. Albia minoră este delimitată de: a. de maluri; b. versanţi; c. bare aluviale.

A

34. Glacisul este o formă specifică: a. contactului între unităţi morfologice denivelate; b. albiei minore; c. interfluviilor.

A

35. Meteorizaţia chimică se manifestă prin: a. fragmentarea mecanică a substratului; b. apariţia revenelor; c. procese de hidroliză, oxidare, reducere.

C

36. Hamada se formează în condiţii de climă: a. temperată umedă; b. tropical umedă; c. aridă.

C

37. Văile subsecvente şi obsecvente apar pe structuri: a. cutate; b. monoclinale; c. faliate.

B

38. Horsturile şi grabenele sunt asociate cu structura: a. tabulară; b. cutată; c. faliată.

C

39. Cuesta are un profil transversal: a. simetric; b. asimetric; c. convex.

B

40. Formele de tasare şi sufoziune sunt specifice: a. prafurilor argiloase; b. argilelor; c. pietrişurilor.

A

41. Pluviodenudarea reprezintă: a. acţiunea în pânză a apei pe versanţi; b. eroziunea concentrată în canal a apei pe versanţi; c. lovirea substratului de către picăturile de ploaie.

C

42. Limita inferioară a Învelişul geografic considerată: a. discontinuitatea Moho; b. interfaţa dintre substrat şi mediul hidro-atmosferic; c. discontinuitatea Lehmann.

A

43. Atmosfera prezintă următoarele subdiviziuni în funcţie de temperatură: a. troposferă, stratosferă, mezosferă, termosferă;

A

5

b. homosferă, heterosferă; c. homosferă, termosferă.

44. Învelişul geografic prezintă o structură constituită din: a. nucleu, manta, scoarţă; b. substrat, mediu hidro-atmosferic, comunitate; c. troposferă, stratosferă, mezosferă.

B

45. Bazinele de tip fosă apar în zonele marginilor de plăci: a. convergente; b. divergente; c. transformante.

A

46. Curenţii de convecţie din astenosferă determină dinamica: a. plăcilor tectonice; b. atmosferei; c. hidrosferei.

A

47. Centurile montane cutate sunt formate la marginea plăcilor: a. convergente; b. divergente; c. transformante.

A

48. Stratul de ozon este situat în: a. troposferă; b. stratosferă; c. mezosferă.

B

49. Procentul ridicat de oxigen din atmosfera Pământului este rezultatul: a. vulcanismului; b. fotosintezei; c. radiaţiilor solare.

B

50. Dinamica plăcilor tectonice este determinată de: a. forţa Coriolis; b. curenţii de convecţie din astenosferă; c. impactul cu meteoriţii.

B

51. Vegetația apare pe continente: a. înainte de apariţia stratului de ozon; b. după formarea stratului de ozon; c. după răcirea substratului.

B

52. Vulcanismul reprezintă: a. totalitatea mişcărilor tectonice de ridicare sau coborâre a blocurilor continentale

în raport cu blocurile oceanice; b. totalitatea proceselor legate de consolidarea magmei în interiorul Pământului; c. totalitatea proceselor legate de ieşirile magmei la suprafaţa Pământului.

C

53. Contactul între plăcile tectonice este deseori însoţit de: a. pluviodenudare; b. vulcanism şi seismicitate; c. uragane.

B

6

54. Structura internă a Pământului prezintă următoarele componente: a. scoarţă, reliefosferă; b. manta, astenosferă, scoarţă; c. nucleu, manta, scoarţă.

C

55. Produsele din zonele marginilor de plăci convergente sunt reprezentate de: : a. Fose, lanţuri montane cutate; b. Rifturi, dorsale oceanice; c. Falii transformante.

A

56. Deplasarea plăcilor tectonice din regiunile de rift este: a. divergentă; b. convergentă; c. absentă.

A

57. Forma Pământului este una: a. rotundă; b. de elipsoid de rotaţie, bombat la ecuator şi turtit la poli; c. de sferoid aplatizat la ecuator şi bombat la poli.

B

58. Erupţiile de lavă bazaltică caracterizează marginile de plăci: a. convergente; b. transformante; c. divergente.

C

59. Sistemele deschise se caracterizează prin: a. schimb de materie cu mediul înconjurător; b. schimb de energie cu mediul înconjurător; c. atât prin schimb de energie cât şi de materie cu mediul lor înconjurător.

C

60. Batoliţii, lacoliţii, sill-urile dyke-urile sunt forme intrusive rezultate în urma procesului numit:

a. vulcanism; b. exaraţie; c. magmatism.

C

61. Succesiunea corectă din punct de vedere holarhic este: a. Univers – Metagalaxia – Sistem solar – Pământ; b. Sistem solar - Univers – Metagalaxie - Pământ; c. Pământ - Metagalaxie - Sistem solar - Univers.

A

62. Efectul de seră este determinat de prezenţa în atmosferă a următoarelor componente:

a. dioxid de carbon, apă, metan; b. azot; c. oxigen.

A

63. Procesele generate de agenţii morfologici externi sunt: a. vulcanismul, magmatismul şi seismicitatea; b. mişcările epirogenetice; c. eroziunea, transportul, acumularea.

C

64. Stratul de ozon este constituit din: a. azot;

B

7

b. molecule de oxigen; c. vapori de apă.

65. Consumul scoarţei terestre are loc în sectoarele de: a. rift; b. falii transformante; c. subducţie.

C

66. Stratele care limitează învelişul geografic sunt: a. ionosfera şi mantaua inferioară; b. ozonosfera şi astenosfera; c. mezosfera şi scoarţa.

B

67. Principala consecinţă a mişcării de revoluţie a Pământului este: a. formarea anotimpurilor; b. forţa Coriolis; c. alternanţa zilelor şi a nopţilor.

A

68. Mişcarea de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui se realizează în: a. 23h, 56min, 4sec; b. 365 zile, 6 ore, 9 minute şi 9 secunde; c. 225 de zile.

B

69. Forţa lui Coriolis determină: a. formarea norilor; b. formarea anotimpurilor; c. devierea direcţiei depasării maselor lichide şi gazoase din mediul hidro-

atmosferic.

C

70. Rotația Pământului în jurul axei sale este: a. de la est la vest; b. de la vest la est; c. de la sud la nord.

B

71. Care componentă a hidrosferei deţine cel mai mare volum de apă dulce de pe Terra ?

a. Oceanul Planetar; b. gheţarii; c. apa de suprafaţă.

B

72. Suprafaţa de discontinuitate care separă mantaua de scoarţă este: a. Lehmann; b. Gutemberg-Weichert; c. Mohorovicic (Moho).

C

73. Dorsala este o formă de relief ce însoţeşte: a. zonele de rift; b. zonele de subducţie; c. zonele afectate de alunecări submerse.

A

74. În lunga evoluţie a Terrei, omul apare în: a. era Neozoică, perioada Cuaternar; b. era Mezozoică perioada Cretacic; c. era Neozoică, perioada Neogen.

A

8

75. Conceptul de dinamică a populaţiei reprezintă: a. procesul general de schimbare a numărului populaţiei; b. indice al natalităţii, mortalităţii, sporului natural; c. schimbarea numărului populaţiei datorită factorilor natural.

A

76. Cei mai mici indici ai natalităţii îi au: a. Europa de Est şi America de Nord; b. Africa şi Asia; c. Australia şi Oceania.

A

77. Cei mai mari indici ai natalităţii îi au: a. Albania, Grecia; b. Niger, Mali, Guineea, Sierra Leone, Uganda, Somalia; c. Brazilia, Columbia, Chile.

B

78. Cele mai scăzute valori ale mortalităţii infantile se înregistrează în: a. SUA, Canada, Germania; b. Afganistan, Kuweit, Iran; c. Japonia, Suedia, Germania.

C

79. Cele mai ridicate valori ale mortalităţii infantile se înregistrează în: a. Nigeria, Sudan, Mauritania; b. Afganistan, Niger Angola; c. Algeria, Kenya, Mali.

B

80. Comportamentul demografic aflat în diferite grade de conştientizare este determinat de:

a. nivel de dezvoltare economică, tradiţii, nivel de cultură; b. nivel de trai, PIB; c. dezvoltarea economică.

A

81. Mortalitatea cea mai redusă se inregistreaza în: a. Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Japonia; b. Afganistan, Sierra Leone, Bangladesh; c. Germania, Franţa, Elveţia.

A

82. Mortalitatea cea mai ridicată se inregistreaza în: a. Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Costa Rica; b. Angola, Sierra Leone, Afganistan; c. Germania, Franţa, Elveţia.

B

83. Cei mai mari indici ai bilanţului natural se înregistrează în: a. Europa şi America; b. Africa şi America Latină; c. Australia şi Oceania.

B

84. Termenul de migraţie se referă la: a. deplasarea individuală; b. deplasarea definitivă a grupelor umane cât şi la mişcările sezoniere în căutare

de lucru; c. ambele variante.

C

85. Populaţia migratoare, este acea parte a populaţiei care: B

9

a. se deplasează pentru muncă, recreere sau alte scopuri în altă localitate decât cea de reşedinţă fără a-şi schimba domiciliul de bază;

b. se deplasează în teritoriu şi îşi schimbă domiciliul şi locul de muncă; c. se deplasează în teritoriu fără a-şi modifica domiciliul.

86. Diferenţa dintre numărul imigranţilor şi numărul emigranţilor într-un teritoriu poartă numele de:

a. bilanț migratoriu; b. migraţie brută; c. mobilitate teritorială.

A

87. Cauzele migraţiei internaţionale contemporane sunt: a. suprapopularea; b. politice şi economice; c. sociale şi politice

B

88. Aria majoră de imigraţie (din punct de vedere al numărului de imigranţi) este: a. Europa de Vest; b. America de Nord; c. ţările producătoare de petrol.

A

89. Prima explozie demografică a avut loc: a. la începutul secolului al XX-lea; b. la începutul secolului al XIX-lea; c. după anul 1945.

B

90. Zonele, regiunile şi ţările de imigrare sunt: a. SUA, Canada, Germania; b. Italia, Spania, Germania; c. Europa de Est, Africa de Vest, Mexic.

C

91. Teremnul de migrație se referă la: a. creșterea fluxului migratoriu intercontinental; b. în cadrul emigrărilor domină forța de muncă ieftină; c. ambele variante.

C

92. Calculaţi bilanţul total al populaţiei unei ţări într-un an ştiind ca numărul de locuitori era de 42.750.000 loc, numărul de născuţi 785.000, numărul de decese 515.000, numărul de emigranţi 25.000 iar de imigranţi de 20.000:

a. 43.015.000; b. 42 .540.000; c. 43.020.000.

C

93. Repartiţia statistică, în grupe sau clase, a unei populaţii, în funcţie de diferitele ei caracteristici poartă numele de

a. structura geodemografică; b. dinamica populaţiei; c. bilanţul total al populaţiei.

A

94. Structura populaţiei pe grupe de vârstă determină: a. dinamica populaţiei, bilanţul migratoriu; b. productivitatea muncii, puterea de consum, mişcarea naturală a populaţiei; c. structura pe sexe a populaţiei.

A

95. La nivel mondial piramida vârstelor reflectă: C

10

a. o pondere ridicată a populaţiei vârstnice; b. o pondere ridicată a populaţiei tinere şi a populaţiei vârstnice; c. tinereţea planetei.

96. Ţările cu o piramidă a vârstelor de tip regresiv sunt: a. România, Monaco, Ungaria; b. Irak, Pakistan, Kenia; c. Statele Unite ale Americii, Franţa.

A

97. Rasa mongoloidă din America este reprezentată prin populaţia băştinaşă: a. amerindieni şi eschimoşi; b. iakuţi şi laponi; c. indieni şi laponi.

A

98. Cea mai numeroasă familie lingvistică este: a. indo-europeană; b. sino-tibetană; c. malayezo-polineziană.

A

99. Pe baza criteriului spaţial, religiile se clasifică în: a. religia creştină, islamică, iudaică; b. ateism, religii tribal, religii universale; c. religii universale, religii etnice, religii tribale.

C

100. Religiile universale se caracterizează prin: a. număr mare de adepţi, discriminări etnice sau naţionale; b. număr mare de adepţi, inexistenţa discriminărilor etnice sau naţionale; c. număr redus de adepţi, restricţii datorită credinţelor religioase practicate anterior.

B

101. Religiile etnice se disting prin: a. numărul redus de membrii la nivel mondial, strânse legături cu natura; b. discriminări etnice sau naţionale; c. număr mare de adepţi, discriminări etnice sau naţionale.

B

102. În categoria religiilor tribale intră: a. şamanismul, animismul; b. iudaismul, hinduismul, şintoismul; c. budismul, hinduismul.

A

103. Religiile care se caracterizează printr-o puternică identificare de grup, teritorială şi cultural poartă numele de:

a. religii universale; b. religii etnice; c. religii naţionale.

B

104. Cea mai numeroasă minoritate din România este: a. rromă; b. maghiară; c. germană.

B

105. Turcii şi tătarii au cea mai mare pondere între minorităţi în România în: a. Oltenia; b. Muntenia; c. Dobrogea.

C

11

106. Minoritatea germană este localizată, pe teritoriul României, cu precădere în: a. Transilvania sudică și Oltenia; b. Muntenia şi Banat; c. Banat şi sudul Transilvaniei.

C

107. Gradul de urbanizare al unui teritoriu se calculează: a. raportând populaţia urbană la populaţia totală a teritoriului b. raportând populaţia urbană la populaţia rurală a teritoriului c. făcând diferenţa între populaţia totală şi populaţia urbană unui teritoriu.

A

108. Dinamica populaţiei este determinată de: a. natalitate, mortalitate, bilanţ migratoriu; b. natalitate, mortalitate, spor natural; c. sporul natural şi durata medie a vieţii.

A

109. Aşezările umane: a. reprezintă un mod de gestionare economica a terenurilor; b. corespund nevoii de adăpost a omului ca fiinţă biologică şi socială; c. reprezintă un mod de gestionare a locuinţelor şi unităţilor economice.

B

110. Apariţia aşezărilor umane este data de: a. satisfacerea cerinţelor populaţiei; b. dezvoltarea căilor de comunicaţie; c. valorificarea resurselor economice şi utilizarea terenurilor.

A

111. Criteriile pentru definirea caracterului urban sau rural sunt: a. administrative, organizatorice; b. istorico-geografice; c. economic, sociologic, geografic.

C

112. Prin aşezare rurală se înţelege: a. un punct izolat în spaţiu; b. centru specific al producţiei agricole; c. o rezultantă a conlucrării dintre factorii naturali şi social istorici.

C

113. Diferenţierea satelor este condiţionată de: a. lotizarea terenului, influentele etnice şi tipul de economie primară; b. condiţiile istorico-politice, apariţia şi dezvoltarea oraşelor; c. ambele variante.

C

114. Spaţiul rural este unul a. umano-geografic şi omogen; b. umano-geografic şi eterogen; c. abstract şi omogen.

A

115. Dinte componentele habitatului uman, se refera la suportul economic al unei aşezări umane:

a. populaţia; b. hinterland-ul; c. vatra.

B

116. Componenta dinamica a aşezării umane este: a. populaţia; b. vatra;

A

12

c. hinterlandul.

117. În România, criteriul pentru definirea aşezărilor rurale este: a. dimensiunea demografică; b. administrativ; c. ponderea populaţiei ocupate în agricultură.

B

118. Componenta socială a aşezărilor rurale se analizează: a. evolutiv şi structural; b. periodic şi evolutiv; c. prin prisma caracteristicilor economice.

A

119. Vetrele unei aşezări rurale pot fi diferenţiate după: a. forma şi dimensiune, materiale de construcţie; b. formă, textură, funcție; c. densitatea gospodăriilor în vatră.

C

120. Forma vetrei indică: a. funcţia aşezării; b. existenţa unui plan de sistematizare; c. o condiţionare fizico-geografică.

C

121. Conturul vetrei satelor cu forma regulată este: a. rezultat în urma acţiunilor de ocupare dirijata a spaţiului; b. identic sau similar unor poligoane regulate; c. ambele.

C

122. Componenta teritorial-economică ce cuprinde potenţialul resurselor, modul de utilizare a teritoriului, poartă numele de:

a. hinterland; b. vatră; c. habitat.

A

123. Aşezările rurale cu structura adunată au: a. minim 50% din suprafaţa vetrei ocupata cu construcţii; b. maxim 50% din suprafaţa vetrei ocupata cu construcţii; c. nicio variantă.

A

124. Aşezările rurale cu structura răsfirată au: a. 10% din suprafaţa vetrei ocupata cu construcţii; b. 10-20% din suprafaţa vetrei ocupata cu construcţii; c. 50% din suprafaţa vetrei ocupata cu construcţii.

B

125. Aşezările rurale cu structura risipită au: a. mare concentrare demografica; b. teren agricol sau păşuni în jurul gospodăriei; c. o reţea de drumuri bine reprezentată.

B

126. Suportul economic al populaţiei situate în vatra se numeşte: a. teren agricol; b. zonă de producţie; c. hinterland sau teritoriu.

C

127. În funcţie de raportul vetrei cu terenul, satul cu teren agricol izolat aparţine B

13

satului: a. de tip obşte; b. contemporan; c. de tip feudal.

128. Raportul dintre numărul de aşezări şi suprafaţa teritoriului ocupat de acestea reprezintă:

a. densitatea aşezărilor; b. distribuţia aşezărilor; c. coeficientul de arealitate.

A

129. Raportul dintre suprafaţa şi numărul de aşezări reprezintă: a. densitatea aşezărilor; b. distribuţia aşezărilor; c. coeficientul de arealitate.

C

130. Aşezările rurale cu funcţie agricolă au: a. 50% din populaţia activă ocupată în agricultură, iar valoarea producţiei agricole

peste 50% din totalul producţiei globale a aşezării respective; b. 65% din populaţia activă ocupată în agricultura, iar valoarea producţiei agricole

peste 70% din totalul producţiei globale a aşezării respective; c. 50% din populaţia activă ocupata în agricultură, iar valoarea producţiei agricole

peste 70% din totalul producţiei globale a aşezării respective.

B

131. Aşezările rurale industriale au: a. 50% din populaţia activă ocupată în industrie, iar valoarea producţiei agricole

peste 50% din totalul producţiei globale a aşezării respective: b. 65% din populaţia activă ocupată în industrie, iar valoarea producţiei agricole

peste 50% din totalul producţiei globale a aşezării respective; c. *65% din populaţia activă ocupată în industrie, iar valoarea producţiei agricole

peste 70% din totalul producţiei globale a aşezării respective.

C

132. Dispersia aşezărilor în zona montană este generată de: a. productivitatea primară redusă a solului, b. structura social economică a populaţiei: c. specificul arhitectonic.

A

133. Componenta teritorial economică a așezărilor rurale cuprinde: a. vatra și moșia; b. populația, vatra și teritoriul; c. hinterlandul.

A

134. Criteriile pentru clasificarea aşezărilor rurale la nivel mondial sunt: a. poziţia vetrei în raport cu teritoriul, reţeaua habitatului rural, b. structura profesională a populaţiei, potenţialul socio-economic, c. ambele variante.

C

135. Indicele de dispersie al aşezărilor rurale se calculează în funcţie de: a. numărul de locuitori din aşezările componente; b. numărul locuitorilor din satul de reşedinţă; c. numărul satelor nereşedinţă.

A

136. Factorii sociali cu implicaţii în procesele de apariţie, localizare şi dezvoltare a aşezărilor rurale sunt:

a. transhumanţa, nomadismul şi roirile familiale;

A

14

b. dezvoltarea infrastructurii; c. explozia demografică, structura social economică a populaţiei.

137. Aşezările rurale din ţările nordice se caracterizează prin: a. economie avansată şi număr ridicat de locuitori; b. potenţial demografic ridicat, densitate redusă; c. densităţi demografice reduse, potenţial demografic general redus.

C

138. Spaţiul geografic ce se remarcă prin cel mai pronunţat ruralism în Vestul Europei este:

a. Normandia; b. Scoţia; c. Flandra maritimă.

B

139. Regiunea mediteraneană se caracterizează prin: a. mari contraste peisagistice, popularea din antichitate; b. omogenitatea peisajului, existenţa aşezărilor de tip „stup”; c. etajarea aşezărilor în funcţie de culturile agricole.

A

140. Aglomerarea aşezărilor din Muntenegru şi Herţegovina este determinată de: a. modul de utilizare al terenurilor; b. tipul de climă; c. particularităţi ale resurselor de apă.

C

141. În România satele cu indice de dispersie redus, au frecvenţă ridicată în: a. câmpii şi depresiunile subcarpatice; b. regiunile de deal şi podi; c. zonele montane.

A

142. În România satele cu indice de dispersie între 2, 5-5, au frecvenţă ridicată în: a. câmpii şi depresiunile subcarpatice; b. regiunile de deal şi pod; c. zonele montane.

B

143. În România satele cu indice de dispersie peste 5, au frecvenţă ridicată în: a. câmpii şi depresiunile subcarpatice; b. regiunile de deal şi podiş; c. zonele montane.

C

144. Componenta dinamica a unei aşezări urbane este: a. terenul; b. componenta economică şi populaţia; c. componenta umana.

B

145. Zona care concentrează principalele unităţi administrative şi cel mai mare grad de ocupare este:

a. zona rezidenţială; b. zona centrală; c. zona de transporturi.

B

146. Prin funcţia unei localităţi, în sens economico-geografic se înţelege: a. profesiunea exercitată de oraş; b. varietatea de activităţi ce se desfăşoară într-un oraş; c. complexul de activităţi desfăşurate pentru satisfacerea cerinţelor populaţiei.

A

15

147. Formele de activitate ale unei oraş sunt împărţite în două grupuri: a. activităţi primare, activităţi secundare; b. activităţi de bază, activităţi secundare ; c. activităţi secundare, activităţi terţiare.

B

148. Centrele urbane în care populaţia activă este ocupată în proporţie de peste 75% în industrie se numesc:

a. centre industrialespecializate; b. centre industriale şi de servicii; c. centre industriale mixte.

A

149. Centrele urbane în care populaţia activă este ocupată în proporţie de peste 60 % în servicii se numesc:

a. centre de servicii; b. centre industriale şi de servicii; c. centre de servicii specializate.

A

150. Centrul urban în care populaţia activă este ocupată în proporţie de 61% în industrie se numeşte:

a. centru industrial; b. centru industrial şi de servicii; c. centru industrial specializat.

A

151. Centrul, ca zonă funcţională, se caracterizează prin: a. aglomerarea circulaţiei şi predominarea activităţilor terţiare; b. predominarea clădirilor vechi; c. existenţa unităţilor industriale nepoluante.

A

152. Cartierele sărace articulate centrului sunt caracteristice: a. oraşelor vechi; b. oraşelor noi; c. oraşelor de pe continentul sud –american.

A

153. Oraşele: Vichy în Franţa, Karlovy-Vary în Slovacia, Băile Herculane au funcţia de:

a. oraşe staţiuni de odihnă; b. oraşe staţiuni maritime; c. oraşe sanatoriu.

C

154. Oraşele: Biarritz de la Golful Biscaya, Soci şi Mamaia pe ţărmul Mării Negre, Miami în Florida au funcţia de:

a. oraşe staţiuni de odihnă; b. oraşe sanatoriu; c. oraşe culturale.

A

155. Capitalele plasate în centrul geometric al statelor, din raţionamente de ordin strategic sunt:

a. Bucureşti, Budapesta; b. Moscova, Ankara, Madrid; c. Lisabona, Paris, Londra.

B

156. Oraşele Ankara, Paris, Stockholm, Cairo, Buenos Aires sunt: a. oraşe cu funcţie culturală;

C

16

b. oraşe turistice; c. oraşe cu funcţii administrative şi politice.

157. Oraşele: Davos şi St. Moritz, Innsbruck, Chamonix, Zakopane sunt oraşe cu funcţie:

a. staţiuni de odihnă; b. oraşe cu funcţie social-economică; c. oraşe cu funcţii administrative şi politice.

A

158. Vechi oraşe de pe teritoriul ţării noastre sunt: a. Ampelum, Salinae, Porolisum; b. Histria, Calatis, Tomis; c. Noviodunum, Isaccea.

B

159. Pe teritoriul României, oraşele cetate din perioada romană sunt: a. Histria, Calatis, Tomis; b. Napoca, Potaisa, Dierna, Turris etc.; c. Noviodunum, Isaccea, Calatis.

B

160. Oraşele:Curtea de Argeş, Târgul Sucevei, Târgul Mureşului, Târgul Lăpuşului, Târgu Frumos, Târgu Ocna fac parte din categoria:

a. oraşelor târguri apărute în perioada feudală; b. oraşelor - centre comerciale specifice epocii moderne; c. oraşelor cetate specifice perioadei feudale.

A

161. Pe baza clasificării dimensionale a oraşelor României se deosebesc: a. oraşe mari, oraşe mijlocii, oraşe mici, b. târguri, oraşe – centre comerciale, oraşe industriale; c. centre comerciale, aglomerări urbane, metropole.

A

162. Oraşele de pe teritoriul României, din perioada romană se integrau în următoarele nivele ierarhice:

a. civitas, municipium, coloniae; b. coloniae, opidum; c. civitas, dave, municipium.

A

163. Bucureştiul, după origine intră în categoria oraşelor: a. moderne; b. medievale; c. contemporane.

B

164. Cel mai estic oraş al României este: a. Constanţa; b. Sulina; c. Vama–Veche.

B

165. Oraşul Alba – Iulia se numea în antichitate: a. Ampelum; b. Apullum; c. Porolissum.

B

166. Cel mai mare oraş din Podişul Moldovei este: a. Botoşani; b. Suceava; c. Iaşi.

C

17

167. În Culoarul Siretului se află oraşul mijlociu cu funcţie administrativă: a. Tecuci; b. Bacău; c. Piatra Neamţ.

B

168. Dintre oraşele mari, cele mai apropiate ca distanţă între ele sunt: a. Piatra Neamţ şi Bacău; b. Brăila şi Galaţi; c. Sibiu şi Braşov.

B

169. Oraşele apărute în perioada medievală sunt: a. Braşov, Sighişoara; b. Braşov, Tomis; c. Bucureşti, Drobeta.

A

170. Oraşe cu peste 70.000 locuitori situate în Podişul Moldovei sunt: a. Iaşi, Botoşani, Vaslui; b. Suceava, Iaşi, Paşcani; c. Iaşi, Suceava, Bârlad.

A

171. Oraşe mijlocii (între 50.000-100.000 locuitori) situate în Depresiunea Colinară a Transilvaniei sunt:

a. Sibiu, Târgu Mureş, Alba-Iulia; b. Alba-Iulia, Mediaş, Turda; c. Braşov, Turda, Cluj-Napoca.

B

172. În rândul oraşelor din România, care se disting prin caracterul de centre nodale sau poli de creştere pot fi incluse:

a. Constanţa, Galaţi şi Bacău; b. Piteşti, Timişoara şi Baia Mare; c. Arad, Oradea şi Cluj-Napoca.

A

173. Care din oraşele de rangul 0 din România, are caracter metropolitan în curs de constituire:

a. Craiova; b. Cluj-Napoca; c. Bucureşti.

B

174. În rândul oraşelor de rangul II, cu o mărime demografică medie şi mare, o bază economică diversificată şi rol de centru regional de echilibru pot fi incluse:

a. Arad şi Sibiu; b. Arad şi Alba Iulia; c. Sibiu şi Ploieşti.

B

175. Oraşul situat în Depresiunea Colinară a Transilvaniei şi renumit pentru grădina sa botanică este:

a. Cluj-Napoca; b. Târgu Mureş; c. Sibiu.

A

176. Oraşe-porturi la Dunărea maritimă sunt: a. Galaţi, Tulcea; b. Brăila, Orşova;

A

18

c. Constanţa, Mangalia.

177. Majoritatea centrelor judeţene din România se încadrează din punct de vedere funcţional în categoria oraşelor:

a. industriale complexe şi de servicii; b. de servicii; c. industriale şi cu funcţie administrativă.

C

178. Oraşe a căror sferă de influenţă se extinde pe suprafaţa mai multor judeţe învecinate poartă numele de:

a. municipii; b. poli de creştere; c. centre coordonatoare regionale.

B

179. Principiul repartiţiei spaţiale precizează că: a. orice fapt geografic are o anumită poziţie spaţială în limitele sociosistemului; b. fenomenele social economice se desfăşoară într-o anumită porţiune din teritoriul

studiat; c. poziţia şi localizarea geografică sunt elementele spaţiale cele mai importante.

A

180. Poziţia geografică a unei aşezări se apreciază: a. matematic (latitudine, longitudine); b. sub raportul pe care o aşezare umană le are cu alte aşezări; c. în funcţie de formele majore de relief.

B

181. Principiul istorismului cere ca: a. orice fenomen studiat spaţial să fie analizat prin prisma evoluţiei sale în timp, a

dinamicii sale; b. orice fenomen geografic să fie analizat structural; c. fenomenele studiate spaţial să fie analizate în contextul unui ansamblu de

evenimente legate intre ele.

A

182. Conform principiului integrării geografice: a. fiecare fapt geografic poate şi trebuie privit în contextul unui ansamblu de fapte

legate între ele în sisteme de ordine diferite de complexitate; b. fiecare fenomen studiat spaţial să fie analizat prin prisma a dinamicii sale; c. sunt surprinse structurile sistemelor geografice.

A

183. Principiul cauzalităţii: a. surprinde legăturile de cauzalitate între faptele geografice, în explicarea cauzală

a faptelor observate; b. presupune ca orice fenomen studiat spaţial să fie analizat prin prisma evoluţiei

sale în timp; c. analizează corelaţiile dintre elementele constitutive ale unui sistem.

A

184. În cercetările întreprinse în cadrul studiului fenomenului turistic se vor urma următoarele etape:

a. etapa de documentare, etapa de teren, elaborarea lucrării; b. etapele clasice ale cercetării geografice la care se adaugă etapa deliberativă; c. de acumulare a informaţiei, a analizei, deliberativă.

C

185. Diagramele pot fi clasificate din punct de vedere geografic după următoarele criterii:

a. scară, modelul de reprezentare grafică, valoarea metodică şi ştiinţifică; b. de comparaţie, de corelaţie, de calcul grafic;

A

19

c. scară, complexitate, de analiză.

186. După scară diagramele pot fi: a. diagrame cu o scară, cu scări pe ambele coordonate carteziene; b. diagrame cu scară aritmetică (liniară), diagramă la scară logaritmică; c. diagrame liniare, areale, volumetrice.

B

187. După modelul de reprezentare grafică se disting diagrame: a. diagrame cu scară aritmetică (liniară), diagramă la scară logaritmică, diagrame

volumetrice; b. liniare, areale, la scara logaritmică, pe coordonate carteziene; c. liniare, areale, volumetrice, sub formă de figuri.

C

188. Conform criteriului valorii metodice şi ştiinţifice diagramele pot fi: a. diagrame de comparaţie, diagrame de corelaţie, diagrame de calcul grafic; b. diagrame cu scară aritmetică (liniară), diagramă la scară logaritmică, diagrame

volumetrice; c. liniare, areale, volumetrice.

A

189. Diagrama liniară care reprezintă dinamica unui fenomen într-un interval de timp poartă numele de:

a. Histogramă; b. Cartodiagramă; c. Diagramă în coloane în aflux.

A

190. Reprezentare cartografică în care colorarea sau haşurarea indică gradul diferit al intensităţii unui fenomen într-o unitate teritorială poartă numele de:

a. Cartogramă; b. Aerofotogramă; c. Monogramă.

A

191. Cercetări statistice specifice activităţii de turism, diseminează informaţii privind domeniile:

a. capacitatea de cazare turistică; frecventarea structurilor de cazare turistică; activitatea agenţiilor de turism; turismul internaţional; cererea turistica a rezidenţilor;

b. potenţialul turistic, infrastructura specific turistică; infrastructura generală c. capacitatea de cazare turistică, activitatea agenţiilor de turism, infrastructura

generală.

A

192. În analiza frecventării structurilor de cazare turistică se colectează date primare privind:

a. tipurile de structuri de cazare, categoria de calitate a acestora, calificarea personalului;

b. numărul de camere şi de locuri oferite turiştilor, numărul de sosiri şi înnoptări ale turiştilor ;

c. tipurile de structuri de cazare, numărul de camere oferite turiştilor.

B

193. Înnoptarea, ca indicator, reprezintă: a. fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într-o unitate de cazare

turistică, dacă fizic este prezentă în cameră; b. fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într-o unitate de cazare

turistică; c. reprezintă fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într-o unitate

de cazare turistică, indiferent dacă fizic este prezentă sau nu în cameră.

C

20

194. Totalitatea persoanelor care se deplasează periodic şi temporar în afara reşedinţei obişnuite pentru alte motive decât activitatea remunerată formează:

a. cererea turistică; b. eşantionul reprezentativ; c. circulaţia turistică.

A

195. Caracteristicile sezonalităţii circulaţiei turistice sunt: a. poate avea determinanţi care aparţin specificului ofertei atunci când aceasta

este dependentă de factorii naturali; b. poate fi generată exclusiv de cerere, respectiv de determinanţii mediului în care

se formează cererea de turism; c. ambele variante.

C

196. Indicele modificării cererii turistice globale exprimă: a. distribuţia şi evoluţia în timp a cererii turistice globale; b. comportamentul cererii privind utilizarea mijloacelor de transport şi a

echipamentului de primire; c. fidelitatea faţă de o anumită destinaţie turistică.

A

197. În anul X numărul turiştilor cazaţi în România a fost de 5109000 din care străini 795000, iar numărul înnoptărilor a fost de 17670000, din care 1981000 străini. Durata medie a sejurului pentru turiştii străini este de:

a. 6, 42 zile turist; b. 3, 64 zile turist; c. 2, 49 zile turist.

C

198. În anul X numărul turiştilor cazaţi în România a fost de 5.109.000 din care străini 795.000, iar numărul înnoptărilor a fost de 17.670.000, din care 1.981.000 străini. Durata medie a sejurului pentru turiştii români este de:

a. 6, 42 zile turist; b. 3, 64 zile turist; c. .94 zile turist.

B

199. În anul x numărul de turişti cazaţi în Hotel Sovata a fost de 6 123 din care 894 străini iar numărul înnoptărilor a fost de 16.000 din care 2 600 străini. Ponderea turiştilor străini în numărul total de turişti a fost de:

b. 14, 6%; c. 16, 25%; d. 34, 38%.

A

200. În anul x numărul de turişti cazaţi în România a fost de 6 123 000 din care 894 000 străini iar numărul înnoptărilor a fost de 16.000.000 din care 2 600 000 străini. Durata medie a sejurului pe total turişti a fost de:

a. 1, 26; b. 6, 21; c. 2, 61.

C

201. În anul 2012 numărul de turişti cazaţi în Staţiunea x a fost de 6 123 din care 894 străini iar numărul înnoptărilor a fost de 16.000 din care 2.600 străini. Durata medie a sejurului pentru turiştii români a fost de:

a. 5, 26; b. 2, 56; c. 6, 25.

B

202. Să se determine indicele de sezonalitate în anul 2011 şi 2012 cunoscând A

21

distribuţia sosirilor turiştilor străini, pe trimestre în perioada 2011-2012, care este următoarea:

Trimestrul 2011 2012

I 1810 1170

II 1254 2307

III 1799 2500

IV 998 1743

Total 5861 7720

a. Is2011=0.86, Is2012= 1.13; b. Is2011=1.91, Is2012= 2.1; c. Is2011=1, 08, Is2012= 2.0.

203. Indicatori ai repartiţiei cererii pe motivaţii de călătorie reflectă: a. variaţia în timp a cererii turistice; b. distribuţia ofertei turistice pe motive de călătorie; c. greutatea specifică sau importanţa fiecărei motivaţii în ansamblul cererii şi

variaţia acesteia în timp.

C

204. Indicatorul de fidelitate a cererii turistice: a. informează asupra numărului de turişti care repetă voiajul spre o anumită

destinaţie turistică; b. analizează modificările în timp ale reprezentării grupelor de turişti structurate pe

criterii sociale; c. presupune cunoaşterea numărului de turişti care au revenit spre o anumită

destinaţie sau care nu au intenţia să revină în viitor.

A

205. Indicatori ai repartiţiei pe criterii sociale a cererii turistice analizează: a. repartiţia şi evoluţia în timp a structurii cererii turistice în funcţie de vârstă, sex,

stare civilă, categoria profesională şi nivelul de venituri; b. repartiţia şi evoluţia în timp a structurii cererii turistice în funcţie de destinaţia

turistică şi nivelul de venituri; c. repartiţia şi evoluţia în timp a structurii cererii turistice în funcţie de nivelul de

venituri.

A

206. Indicatorii ofertei turistice: a. reflectă numărul de locuri în hoteliere, unităţile nehoteliere, cabanele,

campinguri; b. caracterizează vârsta şi structura produselor şi serviciilor; c. reflectă calitatea unităţilor de cazare.

B

207. Indicatorii relaţiei cerere-ofertă: a. reflectă gradul de utilizare a fiecărei întreprinderi turistice, precum şi legăturile

dintre întreprinderi; b. informează asupra activităţii şi dinamicii agenţilor economici din turism; c. reflectă evoluţia în timp şi spaţiu a componentelor bazei de cazare şi agrement.

B

208. Pentru indicatorii relaţiei cerere ofertă noţiunea de cerere se referă la: a. clientela propriu-zisă şi cea potenţială b. cererea potenţială; c. acea parte a cererii turistice care s-a materializat prin consum.

C

209. Indicatorul de ocupare al hotelurilor (gradul de ocupare) a. reflectă nivelul activităţii în hoteluri în funcţie de capacitatea instalată; b. nu depinde de număr de locuri în hoteluri şi numărul de zile ale ofertei hoteliere; c. reflectă utilizarea cererii într-o perioadă determinată.

A

22

210. Densitatea circulaţiei turistice: a. oferă informaţii cu privire la densitatea populaţiei în zonele turistice; b. se calculează ca raport între numărul total al sosirilor şi populaţia ţării

respective; c. reflecta densitatea turiştilor în teritoriu.

B

211. Indicatorii de potenţial ai pieţei sunt: a. indicatorul intensităţii plecărilor în vacanţă, Indicatorul intensităţii plecărilor în

vacanţă în străinătate, rata brută a sejururilor efectuate; b. caracteristici zonei de tranzit a turiştilor; c. caracteristic ai zonei de recepţie a turiştilor.

A

212. Rata brută a sejururilor efectuate este: a. un indicator referitor la zona de recepţie a turiştilor; b. un indicator referitor la zona de tranzit a turiştilor; c. calculată ca raport între numărul deplasărilor efectuate şi populaţia zonei

emitente.

A

213. Circulaţia turistică poate fi analizată pe baza criteriilor: a. modalitatea de angajare a consumului turistic, gradul de mobilitate al

consumatorului; b. periodicitate, acoperirea cheltuielilor turistice; c. ambele variante.

C

214. În funcţie de modalitatea de angajare a consumului turistic, circulaţia turistică poate fi:

a. sezonieră, continuă, semiorganizată; b. pe cont propriu, de sejur; c. neorganizată, organizată, semiorganizată.

C

215. Din punct de vedere al gradului de mobilitate al consumatorului, circulaţia turistică poate fi:

a. itinerantă, de sejur, rezidentială; b. neorganizată, organizată, semiorganizată; c. sezonieră, organizată, itinerantă.

A

216. În funcţie de motivaţia călătoriei OMT, circulaţia turistică poate fi: a. loisir, recreere şi vacanţe( turism de odihnă) - vizite la rude şi prieteni(turism

sociologic); b. afaceri şi motive profesionale(turism de afaceri), tratamente medicale, turism

religios, alte motive; c. ambele variante.

C

217. Circulaţia turistică se caracterizează prin procese şi fenomene distincte din punct de vedere spaţial desfăşurată în trei segmente:

a. zona emiţătoare, zona de tranzit, zona receptoare; b. segmentul primar, segmentul secundar, segmentul terţiar; c. cazare, transport, agrement.

A

218. Zona în care se conturează parametrii cantitativi şi calitativi ai fluxurilor turistice se numeşte:

a. zona de tranzit; b. zonă emiţătoare; c. zonă receptoare.

B

23

219. Unitatea teritorială în care apar premisele actului turistic se numeşte: a. zona de tranzit; b. zonă emiţătoare; c. zonă receptoare.

B

220. Turiştii posibili reprezintă: a. parte a populaţiei zonei care poate participa la acţiuni recreative în timpul liber,

sub incidenţa unor factori restrictivi; b. parte a populaţiei zonei care poate participa la acţiuni recreative în timpul liber

neaflându-se sub incidenţa unor factori restrictivi; c. turiştii care au posibilitatea de a achiziţiona produse turistice.

B

221. În analizarea circulației turistice intervalul spaţial dintre zona emiţătoare şi zona receptoare de turişti se numeşte:

a. zonă de tranzit; b. zonă liberă; c. zonă de circulaţie.

A

222. Perimetrul unde fluxurile turistice devin convergente se numeşte: a. zona emiţătoare; b. zonă receptoare; c. zonă de tranzit.

B

223. Intensitatea circulaţiei turistice se calculează: a. prin raportarea numărului de înnoptări pe turist la populaţia stabilă; b. ca raport între numărul total de sosiri şi populaţia teritoriului respectiv; c. ca raport între numărul de înnoptări şi populaţia activă ocupată în turism.

A

224. Sezonalitatea turistică reflectă: a. diferite ritmuri ale activităţii sociale b. amplitudinea intensităţii circulaţiei turistice într-un an calendaristic; c. modificări ale parametrilor climatici.

B

225. Caracteristicile sezonalităţii circulaţiei turistice sunt: a. poate avea determinanţi care aparţin specificului ofertei atunci când aceasta

este dependentă de factorii naturali; b. poate fi generată de determinanţii mediului în care se formează cererea de

turism; c. ambele variante.

C

226. Efectele sezonalităţii asupra turismului sunt: a. determină vârfuri ale cererii şi suprasolicitarea infrastructurii şi intervale cu

minimă utilizare a acesteia, necesită mutaţii în structura personalului; b. apare o suprasolicitare ecologică a resursei turistice; c. determină modificări în structura infrastructurii turistice.

A

227. Indicatorul prin care se exprimă numărul de zile în care turistul rămâne la destinaţie se numeşte:

a. durata medie a sejurului; b. intensitatea netă de călătorie; c. intensitatea brută de călătorie.

A

228. Instrumentele specifice utilizate în măsurarea circulaţiei turistice sunt: a. recensămintele populaţiei şi sondajele;

A

24

b. înregistrările statistice ocazionale; c. sondajele.

229. Indicatori utilizaţi în turismul intern sunt: a. numărul de turişti la odihna şi tratament şi participanţi la circuitele itinerante

externe; b. număr de turişti în staţiunile balneo-climaterice, număr zile turist, încasări din turismul

intern, număr persoane cazate; c. număr turişti străini sosiţi în ţară, pe ţări, puncte de frontiera, mijloace de

transport/număr.

B

230. Indicatorii utilizaţi în turismul internaţional sunt: a. număr turişti români plecați din ţară, pe ţări, puncte de frontiera, mijloace de

transport/număr; b. număr de turişti în staţiunile balneo-climaterice, număr zile turist, încasări din

turismul intern, număr persoane cazate; c. indicatorii globali, indicatorii circulaţiei turistice în interiorul ţării, indicatori ai

încasărilor şi plăţilor valutare.

C

231. Dintre indicatorii valorici utilizaţi în aprecierea fenomenului turistic, cei mai des utilizaţi sunt:

a. volumul total al încasărilor din transporturi, b. încasarea medie pe zi –turist (turist), c. indicatori ai încasărilor şi plăţilor valutare.

B

232. Circulaţia turistică se măsoară utilizând metodele: a. înregistrării în locurile de cazare; b. înregistrării la frontieră; c. anchete şi sondaje în rândul localnicilor.

A

233. Dezavantaje le metodei înregistrării înlocuirile de cazare sunt: a. turiştii în circuit nu sunt înregistraţi de fiecare data când schimba hotelul; b. în unităţile mici, înregistrările nu se raportează; c. persoanele aflate în găzduire într-un spaţiu neomologat nu sunt înregistrate.

C

234. Indicatorul număr mediu de turişti se obţine prin: a. punerea în relaţie a numărului de turişti cu un aspect economic; b. suma turiştilor înregistraţi într-o perioadă dată raportată la numărul zilelor din

perioada respectivă; c. media între numărul minim şi maxim de turişti din perioada respectivă.

B

235. Capacitatea de suport ecologic reprezintă: a. numărul de turişti pe care-l poate primi, la un moment dat, un teritoriu în

corelaţie cu baza de cazare existentă; b. numărul de turişti pe care-l poate primi, la un moment dat, un teritoriu, fără ca

fluxul turistic să aducă prejudicii mediului ambiant; c. numărul de ecoturişti regăsiţi în fluxurile turistice.

B

236. Numărul maxim de utilizatori care pot fi alocaţi pentru o resursă în unitatea de timp poartă numele de:

a. capacitatea fizică de suport; b. capacitatea de suport reală; c. capacitatea de suport permisivă.

A

237. Numărul maxim de vizitatori pe care îl poate susţine un sit, într-un management C

25

optim poartă numele de: a. capacitatea fizică de suport; b. capacitatea de suport reală; c. capacitatea de suport permisivă.

238. Etapa în care are loc documentarea-observarea faptelor, colectarea datelor şi clasificarea acestor la care se adaugă pregătirea teoretica complexa a celui care efectuează cercetarea poartă numele de:

a. etapă de documentare; b. etapă de teren; c. etapă de sinteză.

A

239. După nivelul profunzimii cercetării se detaşează următoarele etape: a. descrierea, clasificarea datelor, explicarea; b. analiza, etapa de teren, etapa de sinteză; c. etapa de birou, documentarea în teren, sinteza informaţiei şi elaborarea lucrării.

A

240. Cercetarea aplicată are 3 etape: a. descrierea, clasificarea datelor, sinteza; b. documentarea, diagnosticarea, propunerea de schimbare, dezvoltare; c. etapa de birou, documentarea în teren, sinteza informaţiei şi elaborarea lucrării.

B

241. Cercetările statistice în turism se realizează având în vedere obiectivele stabilite prin:

a. legislaţia naţională; b. legislaţia specifică turismului; c. decizii ale OMT.

A

242. Agenţiile de turism tour operatoare sunt acele agenţii de turism: a. care organizează servicii turistice; b. care vând programele şi acţiunile turistice; c. specializate în organizarea de programe şi acţiuni turistice, pe care le

comercializează direct sau prin intermediul altor agenţii de turism, pe bază de contracte sau convenţii.

C

243. Agenţiile de turism cu activitate de vânzare sunt acele agenţii de turism a. care organizează servicii turistice; b. care vând programele şi acţiunile turistice; c. specializate în organizarea de programe şi acţiuni turistice, pe care le

comercializează direct sau prin intermediul altor agenţii de turism, pe bază de contracte sau convenţii.

B

244. În conturarea regiunilor geografice, pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii:

a. peisagistic, funcţional, politico-administrativ şi mental; b. economic, politico-administrativ; c. funcţional, economic, financiar.

A

245. Relieful, climatul, vegetaţia, în primul rând, elemente definitorii ale peisajului, sunt implicate direct în delimitarea:

a. regiunilor naturale; b. regiunilor funcţionale; c. regiunilor omogene.

A

246. În funcţie de implicarea peisajului natural în regionare întâlnim: A

26

a. teritorii slab antropizate, teritorii cu echilibrare ponderată, teritorii intens umanizate;

b. teritorii omogene, teritorii eterogene; c. teritorii naturale, teritorii antropice.

247. Regiunea funcţională include: a. teritorii cu funcţii similare; b. peisaje asemănătoare; c. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei.

C

248. Criteriul politico-administrativ stă la baza decupajelor teritoriale realizate în funcţie de:

a. peisaj, funcţii; b. diversitate etică şi culturală; c. deciziile politico-administrative.

C

249. Criteriul mental integrează spaţiile geografice de tip “ ţară” în categoria: a. regiunilor funcţionale; b. regiunilor etnografice tipice; c. spaţii mentale de mare originalitate.

C

250. Factorii economici au determinat conturarea regiunilor: a. urbanizate, cu o concentrare masivă a activităţilor şi dotărilor tehnice ale

teritoriului; b. economice, naturale, funcţionale; c. industriale, agricole, turistice.

C

251. Regiunea omogenă se caracterizează prin: a. răspândirea uniformă a masei, energiei şi informaţiilor într-un spaţiu conturat de

ea însăşi; b. echilibru dinamic; c. putere de adaptare ridicată.

A

252. Regiunea polarizată este: a. o entitate teritorială cu evoluţie reversibilă; b. un sistem spaţial definit de un triplet: poli, câmpuri, reţele; c. un sistem economic care prezintă o ierarhie funcţională.

B

253. Prima lucrare de geografie regională românească este considerată: a. „Terra” scrisă de Simion Mehedinţi; b. „Descriptio Moldaviae”, scrisă de Dimitrie Cantemir; c. „Elementul spaţial în descrierea geografică”, autor Vâlsan George.

B

254. Următoarele unităţi de relief sunt unităţi de orogen: a. Carpaţii şi Podişul Moldovei; b. Câmpia Romană şi Carpaţii; c. Subcarpaţii şi Podişul Mehedinţi.

C

255. În următoarele masive din Carpaţii Romaneşti se află relief glaciar: a. Făgăraş, Godeanu, Rodnei; b. Făgăraş, Ceahlău, Bucegi; c. Făgăraş, Bihor, Rodnei.

A

256. Circurile, morenele şi custurile din Făgăraş, Parâng şi Retezat sunt forme de C

27

relief: a. Eolian şi periglaciar; b. carstic; c. glaciar.

257. Care este unitatea montană desfăşurată în România de la graniţa cu Ucraina şi pană la Valea Prahovei şi care are o lăţime de peste 100 km:

a. Carpaţii Orientali; b. Carpaţii Occidentali; c. Carpaţii Meridionali.

A

258. Precizaţi numele lanţului carpatic care se desfăşoară intre Valea Prahovei şi culoarul depresionar Timis-Cerna:

a. Carpaţii Occidentali; b. Carpaţii Orientali; c. Carpaţii Meridionali.

C

259. Lanţul muntos care se desfăşoară de la Valea Barcăului (nord) la Valea Dunării (sud) poartă numele de:

a. Carpaţii Occidentali; b. Carpaţii Meridionali; c. Carpaţii Orientali.

A

260. Ce depresiune are peste 10% din suprafaţa României şi este încadrată în cea mai mare parte de Carpaţi (est, sud, nord şi parţial vest):

a. Depresiunea Braşov; b. Depresiunea colinară a Transilvaniei; c. Depresiunea Târnavelor.

B

261. In cadrul Carpaţilor Occidentali, la sud de râul Mureş, se desfăşoară: a. Munţii Banatului; b. Munţii Apuseni; c. Munţii Poiana Ruscă.

C

262. Care din următoarele masive aparţin grupei Munţilor Bucegi: a. Laota, Pădurea Craiului şi Bucegi; b. Laota, Piatra Craiului şi Bucegi; c. Bucegi, Laota şi Baiului.

B

263. Ce grupă montană din Carpaţii Meridionali se află intre Valea Prahovei (est) şi Valea Dâmboviţei (vest):

a. Bucegi; b. Făgăraş; c. Parâng.

A

264. Ce grupă montană din Carpaţii Meridionali se desfăşoară intre Valea Oltului (est) şi Valea Jiului (vest):

a. Făgăraş; b. Retezat; c. Parâng.

C

265. Ce grupă montană din Carpaţii Meridionali se află intre Valea Jiului (est) şi Culoarul Timis-Cerna (vest):

a. Retezat;

A

28

b. Parâng; c. Poiana Ruscă.

266. Următoarele sectoare de chei – Argeşului, Olteţului, Jaleşului sunt localizate în: a. Munţii Apuseni; b. Carpaţii Meridionali; c. Carpaţii Moldo-transilvani.

B

267. Depresiunea Braşov este o depresiune: a. intracolinară; b. submontană; c. intramontană.

C

268. Caracterul de ţară carpatică al României este justificat prin: a. prezenţa Carpaţilor pe teritoriul României; b. prezenţa a 54% din lanţul carpatic pe teritoriul României; c. extensiune şi poziţie teritorială.

B

269. Asemănările Carpaţilor cu Alpii sunt: a. condiţia de geosinclinal în Proterozoic; b. acţiunea orogenezei alpine; c. prezenţa formaţiunilor vulcanice şi a flişului paleogen.

B

270. Fragmentarea accentuată a spaţiului carpatic a fost determinată de: a. modelarea subaeriană; b. fazele orogenezei alpine, vulcanismul neogen; acţiunea reţelei hidrografice; c. glaciaţiunea carpatică.

B

271. În Carpaţi au fost identificate: a. toate fazele glaciare ale Pleistocenului; b. fazele glaciare: Gunz, Mindel, Riss şi Wurm; c. fazele glaciare Riss şi Wurm.

C

272. Vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa, poartă numele de:

a. Depresiunea Oaşului; b. Depresiunea Maramureşului; c. Depresiunea Lăpuşului.

C

273. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali cuprinde: a. Munţii Oaşului, Munţii Gutâi, Munţii Ţibleşului; b. Munţii Călimani, Munţii Gurghiu Munţii Harghita; c. Munţii Rodnei, Munţii Călimani, Munţii Maramureşului.

A

274. Grupa Maramureşului şi Bucovinei se caracterizează prin: a. omogenitate petrografică; b. omogenitate genetică; c. dublă zonalitate genetică.

C

275. Regiunea Maramureş Chioar este: a. omogenă din punct de vedere etnic; b. eterogenă din punct de vedere etnic, cuprinzând minoritatea ucraineana; c. eterogenă din punct de vedere etnic cuprinzând minoritari maghiari, ucraineni,

germani, evrei.

C

29

276. Regiunea Maramureş-Chioar se caracterizează din punct de vedere economic prin:

a. agricultura tradiţională, prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului, industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor şi dezvoltarea activităţilor turistice;

b. agricultura intensivă, prelucrarea industrială a lemnului şi dezvoltarea activităţilor turistice urbane;

c. industria extractivă şi de prelucrare a minereurilor de fier şi dezvoltarea activităţilor turistice.

A

277. Grupa Curburii cuprinde: a. Munţii Vrancei, munţii Buzăului (Penteleu, Siriu şi Podu Calului), Ciucaş, Baiului,

Bucegi; b. Munţii Ciucaş, munţii Baiului, grupa Bucegi; c. Munţii Curburii externe, munţii Perşani, munţii Baraolt, munţii Bodoc.

A

278. Ca fenomene climatice aparte pentru regiunea curburii se pot menționa: a. climatul montan cu temperaturi scăzute (0- 6° C) şi precipitaţii mai abundente

(800-1000 mm anual); b. austrul format primăvara; c. influenţa est-europeană a crivăţului iarna.

C

279. Peşterile de mare valoare turistică: Şura Mare, Cioclovina, Ponorici, Peştera de la Româneşti se află în:

a. Munţii Cernei; b. Munţii Ţarcu; c. Munţii Şureanu.

C

280. Caracteristic pentru Munţii Apuseni este: a. existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare,

platouri, culmi aplatizate, versanţi prelungi, creste ascuţite, masive izola; b. omogenitate de ordin peisagist; c. uniformitate petrografică, ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse

subsolice.

A

281. Complexul carstic Padiș - Cetăţile Ponorului este localizat în: a. Munţii Bihor; b. Masivul Gilău-Muntele Mare; c. Munţii Vlădeasa.

A

282. Caracteristicile Munţilor Metaliferi sunt: a. omogenitate petrografică; b. zăcămintele de aur (Brad, Roşia Montană, Baia de Arieş) şi de cupru (Roşia

Poieni); c. poziţia centrală în regiunea Munţilor Apuseni.

B

283. Centrele polarizatoare urbane din Munţii Apuseni se caracterizează prin: a. dimensiuni mari; b. funcţii turistice, miniere sau comerciale; c. poziţie centrală.

B

284. Caracteristicile modelului regional al Munţilor Apuseni sunt: a. existenţa subregiunilor, axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii; b. relaţie de subordonare între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe; c. existenţa unor centre de polarizare majore în interiorul regiunii.

A

30

285. Câmpia colinară a Transilvaniei (Câmpia Transilvaniei) este localizată, în cadrul Depresiunii colinare a Transilvaniei:

a. în centru, mărginită de culoarele Mureşului şi cele două Someşe; b. în sud, între Mureş şi Târnava Mare; c. în nord-vest, între Someş şi Jugul intracarpatic.

A

286. Transilvania nordică se caracterizează prin: a. relieful de domuri ce adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume,

de cute diapire şi prezenţa masivelor vulcanice; b. un relief monoton; c. prezenţa reliefului glaciar.

A

287. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din: a. reţeaua hidrografică de suprafaţă, colectată preponderent de Someş şi Mureş; b. lacuri de acumulare; c. ape minerale şi termale.

A

288. Populaţia regiunii Transilvania se caracterizează prin: a. omogenitate etnică şi culturală; b. amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate; c. densitate scăzută în culoarele văilor principale.

B

289. Dezvoltarea industrială a oraşelor din Transilvania a fost determinată de: a. existenţa resurselor de petrol şi gaze naturale asociate; b. valorificarea resurselor de sare, gaz metan şi minereuri feroase şi neferoase; c. poziţia periferică în spaţiul românesc.

B

290. Aspectele climatice definitorii pentru regiunea Transilvania sudică sunt: a. producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul

nordic al Făgăraşului; b. creşterea cantităţilor de precipitaţii i scăderea temperaturilor de la este spre

vest; c. inversiunile termice în depresiunea Făgăraş.

A

291. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din: a. gaz metan, sare, petrol; b. resurse variate dar în cantităţi modeste: petrol, cărbuni, roci de construcţie; c. resursele agricole, forestiere şi minereuri feroase.

B

292. Sistemul aşezărilor Transilvaniei Sudice este polarizat de: a. Braşov, Sfântu Gheorghe şi Sibiu; b. Braşov şi Sibiu; c. Braşov, Cluj Napoca şi Sibiu.

B

293. Climatic Depresiunea Transilvaniei se caracterizează prin: a. tipul de deal şi culoare cu condiţia de adăpost şi influenţe oceanice; b. tipul de deal cu influenţe climatice scandinavo-baltice; c. tipul de dealuri joase cu inversiuni termice.

A

294. În categoria lacurilor sărate antropice din Depresiunea Transilvaniei se înscriu: a. Lacul Fărăgău, Ocna Sibiului, Ocna Mureş, Turda; b. Ocna Sibiului, Ocna Mureş, Turda, Cojocna, Ocna Dej; c. Lacul Ursu, Lacu;l Aluniş, Lacurile de la Cojocna, Ocna Dej.

B

31

295. Din punct de vedere economic Transilvania sudică se caracterizează prin: a. dezvoltarea industriei extractive şi prelucrătoare; b. dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri, agricultura, industria şi turismul; c. dezvoltarea agriculturii şi turismului.

B

296. Subramurile tradiţionale ale agriculturii în Transilvania sudică sunt: a. creşterea ovinelor în depresiunile Sibiu, Făgăraş şi Braşov ; b. albinăritul în depresiunea Făgăraş; c. creşterea cabalinelor în depresiunile Făgăraş şi Braşov.

A

297. Factorii favorizanţi în dezvoltarea regiunii Oltenia de Nord sunt: a. poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional; b. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole); c. modelul de convieţuire interetnică moştenit.

B

298. Care grupare, dintre cele de mai jos cuprinde numai masive situate în grupa Bucegi:

a. Leaota, Bucegi, Codru Moma; b. Bucegi, Piatra Craiului, Leaota; c. Leaota, Locvei, Cozia.

B

299. Care corelaţie, din cele de mai jos, este corectă: a. Depresiunea Giurgeu – Carpaţii Moldo-transilvani; b. Depresiunea Dornelor - Grupa Sudică a Carpaţilor Orientali; c. Ţara Loviştei - depresiunea Făgăraş.

A

300. Care grupare, din cele de mai jos, cuprinde numai masive situate în Munţii Apuseni:

a. Locvei, Pădurea Craiului, Dognecei; b. Semenic, Meseş, Plopiş; c. Bihor, Metaliferi, Codru Moma.

C

301. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacurile: a. Călineşti Oaş, Firiza; b. Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră; c. Lala Mare, Lala Mică, Iezerul Pietrosu, Buhăescu.

C

302. Potenţialul hidroenergetic al Carpaţilor Occidentali este valorificat prin lacurile de acumulare. Care corelaţie, din cele de mai jos, este corectă?

a. Someşul Mic - Gilău, Valea Drăganului; b. Someşul Cald-Tarniţa, Fântânele-Beliş; c. Bârzava-Reşiţa.

B

303. Aşezările rurale specifice Munţilor Apuseni sunt: a. „crângurile”; b. sate mijlocii cu structură risipită; c. aşezările pastorale.

A

304. Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României, datorită:

a. delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării, respectiv de către Marea Neagră către est;

b. caracterului unitar al reliefului format din unităţi de podiş; c. include provincia istorică Dobrogea.

A

32

305. Cea mai veche unitate de relief din ţară, cu structurile litologice precambriene la zi, se numeşte:

a. Podişul Casimcei; b. Podişul Babadagului; c. Munţii Măcinului.

A

306. Râurile Teliţa, Taiţa, Slava, sunt: a. tributare Mării Negre; b. alimentate pluvio-nival; c. caracterizate de un regim de alimentare pluvial cu maxime de vară.

A

307. Dobrogea este caracterizată prin existenţa resurselor de: a. minereu de fier, cupru şi roci de construcţie; b. rezerve de petrol, minereuri complexe, fosfaţi; c. minereuri neferoase, cărbuni inferiori.

A

308. Din punct de vedere geo-demografic Dobrogea se caracterizează prin: a. Densităţi mari ale populaţiei ( peste 150 loc/kmp); b. omogenitate etnică; c. prezenţa minorităţilor turco-tătare, a bulgarilor şi ruşilor lipoveni.

C

309. În Dobrogea oraşele au o dispoziţie spaţială legată de: a. Lacul Sinoe; b. litoralul Mării Negre, Dunăre; c. Canalul Dunăre-Marea Neagră.

B

310. La baza delimitării regiunii Delta Dunării se află: a. specificitatea şi funcţiile peisajului; b. poziţia geografică; c. funcţia regiunii.

A

311. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri fluvio-maritime: a. Chilia, Stipoc, Caraiman; b. Letea, Caraorman, Sărăturile, Crasnicol; c. Chilia, Sfântu Gheorghe, Razim.

B

312. Caracteristica definitorie a climei Deltei Dunării este marea uniformitate. Aceasta se datorează:

a. eterogenităţii morfologice; b. desfăşurării extinse a teritoriului propriu şi; c. influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa.

A, C

313. Delta Dunării este caracterizată prin prezenţa următoarelor elemente hidrografice majore:

a. canalele navigabile; b. braţele Dunării; c. mlaştini, gârle.

B

314. Programele turistice montane se întocmesc: a. conform cererilor existente la un moment dat; b. conform cererilor înregistrate în trecut; c. conform prognozelor pentru tendinţele turismului în viitor.

A

33

315. Contractele se realizează cu prestatorii de servicii: a. din domeniul publicitar; b. tour-operatori; c. agenţii detailiste, revânzători.

C

316. Noile destinaţii turistice montane sunt incluse în oferte în funcţie de: a. existenţa ghizilor turistici vorbitori de limba română; b. preţurile reduse din extrasezon; c. solicitările turiştilor.

C

317. Cele mai importante elemente dintre cheltuielile obligatorii sunt: a. legate de transportul turiştilor; b. referitoare la familiile cu copii; c. legate de vize şi taxe de aeroport.

A

318. Serviciile incluse în programele turistice montane au o importanţă: a. redusă; b. nu au nici o relevanţă; c. majoră.

C

319. Competitivitatea destinaţiei turistice montane este dată de: a. calitatea serviciilor oferite; b. tour-operatori; c. continentul pe care se află.

A

320. Preţul final al programului turistic montan trebuie să fie: a. ajustat pentru profitul agenţiei turistice; b. cât mai mic posibil; c. realist şi corect.

C

321. Broşurile, pliantele şi prospectele turistice cu oferte de turism montan sunt: a. formele cele mai frecvente de concretizare ale unui program turistic montan; b. realizate în culori alb-negru; c. soluţii standardizate, consacrate la nivelul pieţei turistice.

A

322. Majoritatea hărţilor turistice montane sunt realizate astfel încât: a. să furnizeze toate informaţiile din domeniul publicitar; b. să furnizeze toate informaţiile despre obiectivele şi traseele turistice prezente; c. să furnizeze toate informaţiile despre agenţiile detailiste.

B

323. Cataloagele reprezintă unul dintre instrumentele tradiţionale utilizate: a. la vânzarea prin corespondenţă a echipamentelor sportive; b. pentru fidelizarea clienţilor şi creşterea vânzărilor organizaţiei; c. de agenţii detailiste.

B

324. Prin promovarea destinaţiilor montane se înţelege: a. atragerea într-o cât mai mare măsură a montaniarzilor; b. satisfacerea cerinţelor şi dorinţelor turistilor din munţi; c. totalitatea metodelor utilizate în orientarea turistică.

A

325. Campaniile având ca obiect promovarea produsului turistic montan urmăresc preponderent:

a. disponibilitatea diferitelor produse sau servicii; b. stimularea cererii pentru oferta organizaţiei turistice;

B

34

c. informarea consumatorilor.

326. Compararea urmăreşte promovarea produselor organizaţiei turistice prin: a. mesajul „produsul nostru este mai bun decât cele ale concurenţilor noştri”; b. interzicerea realizării unor comparaţii directe sau intenţionate; c. nivelului de notorietate al produselor.

A

327. Principalele modalităţi de promovare a voiajelor turistice montane de către agenţiile de turism sunt:

a. editarea de materiale publicitare referitoare la familiile cu copii; b. deplasarea în spaţiul montan; c. realizarea de companii publicitare.

A

328. Serviciile incluse în Broşura montană trebuie să: a. ofere informaţiile necesare pentru a-l determina pe client să achiziţioneze

vacanţa în spaţiul montan; b. nu au nici o relevanţă; c. localizeze obiectivele turistice montane.

A

329. Destinaţiile turistice montane noi se prezintă clienţilor: a. în funcţie de calitatea serviciilor oferite; b. selectiv în funcţie de preferinţe; c. prin promovare permanentă şi argumentată.

C

330. Prospectele montane reprezintă materiale publicitare grafice: a. ajustate pentru profitul agenţiei turistice; b. având un număr mare de pagini; c. ce conţin scurte informaţii utile privitor la un voiaj turistic montan, un obiectiv

turistic montan, un grup omogen de servicii turistice.

C

331. Pliantele destinaţiilor montane reprezintă tipărituri turistice cu tiraj: a. de masă; b. mic realizate în culori ţipătoare; c. la nivelul pieţei turistice din străinătate.

A

332. Prezentarea programele turistice montane organizate în funcţie de destinaţia solicitată de client urmăreşte:

a. evidenţierea diferenţelor dintre variantele posibile; b. posibilităţile sale materiale; c. să furnizeze toate informaţiile despre agenţiile detailiste.

B

333. În programele turistice montane se regăsesc trei argumente principale, referitoare la:

a. preţ, conţinutul voiajului, imaginea de marcă a producătorului de voiaje turistice; b. creşterea vânzărilor organizaţiei; c. transport, conţinutul voiajului, imaginea de marcă a producătorului de voiaje

turistice montane.

A

334. Pachetul de servicii turistice montane cuprind: a. ofertele existente la un moment dat; b. informaţii referitoare la transport, cazare; c. informaţii referitoare la transport, cazare, alimentaţie, agrement.

C

335. Produsul turistic montan se defineşte ca fiind capabil să satisfacă nevoile de C

35

turism ale unei persoane: a. între momentul achitării şi momentul plecării la destinaţia turistică montană; b. între momentul sosirii şi momentul plecării de la agenţia turistică; c. între momentul sosirii şi momentul plecării de la destinaţia turistică montană.

336. Produsul turistic montan este constituit: a. atât din bunuri materiale, cât şi din servicii; b. din bunuri materiale; c. din servicii.

A

337. Produsul hotelier montan poate fi descris ca un ansamblu complex care cuprinde:

a. construcţia şi amenajarea hotelului în spaţiul montan; b. serviciul furnizat turistului; c. hotelul şi serviciul furnizat clientului.

C

338. Serviciile publice din staţiunile montane se referă la asigurarea unor servicii indispensabile turiştilor, precum:

a. apă caldă, poştă, telefon, drumuri locale corespunzătoare; b. colectarea apelor uzate şi a reziduurilor; c. debarasarea de gunoaie.

A

339. Serviciile private din staţiunile montane se referă la: a. restaurante, baruri, cafenele, patiserii, magazine diverse, sucursale bancare,

taxiuri; b. tour-operatori; c. dame de companie.

A

340. Cheltuielile suplimentare ale serviciilor turistice montane externe: a. reflectă profitul agenţiei turistice; b. reprezintă bacşişul ospătarilor; c. se referă la taxele de aeroport.

C

341. Documentele de călătorie se întocmesc: a. la domiciliu clientului; b. la agenţia turistică din tară; c. în aeroport, la plecare.

B

342. Puterea de cumpărare a montaniandului: a. reflectă contul său bancar; b. se referă la câţi bani are în buzunar; c. reprezintă suma pe care este dispus să o cheltuiască pe produsul turistic

montan.

C

343. Tarifele transmise de departamentul de outgoing: a. se practică la vânzarea prin corespondenţă a cataloagelor turistice; b. sunt mai reduse pentru fidelizarea clienţilor vechi; c. stabilesc preţul final al serviciilor turistice.

C

344. Mediul înconjurător montan reprezintă: a. starea creată prin contribuţia factorilor naturali şi antropici; b. starea creată prin contribuţia factorilor naturali. c. starea creată prin contribuţia factorilor antropici.

A

36

345. Elementele componente ale unui ecosistem montan sunt: a. componente abiotice şi biotice; b. componente abiotice; c. componente biotice.

A

346. Politicile europene de mediu au fixat trei obiective prioritare ce vizează regiunile montane:

a. protecţia mediului; sănătatea umană; utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale;

b. poluarea mediului; sănătatea umană; utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale;

c. protecţia mediului; sănătatea umană; utilizarea prudentă şi raţională a resurselor turistice.

A

347. Problemele de mediu în staţiunile montane la ora actuală sunt: a. (1) poluarea aerului, (2) poluarea apei, (3) contaminarea solurilor, (4) poluarea

fonică, (5) vibraţii; b. (2) poluarea apei, (3) contaminarea solurilor, (4) poluarea fonică, (5) vibraţii, (6)

denivelarea solurilor; c. (1) poluarea aerului, (2) mirosuri neplăcute, (3) contaminarea solurilor, (4)

poluarea fonică, (5) vibraţii.

B

348. Din arderea combustibililor fosili la cabanele montane rezultă următorii poluanţi atmosferici semnificativi:

a. dioxid de sulf, oxizi de azot (NO şi NO2), funingine, monoxid de carbon, (COV), metale grele;

b. oxizi de azot (NO şi NO2), funingine, monoxid de carbon, (COV); c. funingine, monoxid de carbon, (COV), metale grele.

A

349. Sistemul naţional de protecţie a spaţiilor montane este constituit din: a. râuri, lacuri (naturale şi de acumulare), păduri, pajişti alpine; b. râuri, lacuri (naturale şi de acumulare); c. parcuri naţionale şi rezervaţii naturale.

C

350. Poluarea solului în regiunile montane se realizează în special cu: a. nitraţi; b. metale grele; c. produse petroliere.

A

351. Conceptul Capacitate de primire în mediul montan s-a introdus: a. pentru a se evita creşterea necontrolată a structurilor şi amenajărilor turistice

montane; b. la agenţiile turistice din SUA pentru Sierra Nevada; c. în aeroport, la sosire.

A

352. Turismul durabil montan reprezintă o abordare pozitivă din mai multe motive, printre care:

a. pledează pentru o viabilitate şi o calitate pe termen lung a resurselor naturale şi umane;

b. încearcă să determine diminuarea cheltuielilor turiştilor ceea ce asigura viabilitatea unei destinaţii turistice montane;

c. încearcă să reducă tensiunile create între turişti la munte.

A

353. Ecoturismul montan: a. turism practicat în spaţii antropice sau culturale modificate de om;

C

37

b. turism practicat în spaţii culturale tradiţionale; c. turism practicat în spaţii naturale sălbatice sau culturale tradiţionale puţin

modificate de om.

354. În timpul ascensiunilor montane, există o echilibrare între presiunea exterioară atmosferică şi cea din interiorul organismului. Odată cu creşterea altitudinii presiunea:

a. scade; b. creşte cu 1 bar la 100 m; c. rămâne constantă.

A

355. Pentru căţărarea pe stânca granitică se recomandă: a. bocancii cu talpă din cauciuc profilat; b. cizmele de cauciuc; c. adidaşi Puma.

A

356. Calcarele sunt netede şi alunecoase formând pereţi verticali şi creste semeţe. Spre deosebire de graniţe, părţile detaşate:

a. se desprind, fiind periculoase la căţărare; b. nu se desprind ci se păstrează ca muchii fine; c. se desprind iar uneori se păstrează ca muchii fine.

B

357. Căţărarea este avantajoasă pe calcarul: a. compact care oferă prize sigure; b. stratificat ce se prezintă în plăci subţiri, friabile; c. dolomitic, mai puţin neted, cu aderenţă mare, dar sfărâmicios.

A

358. Conglomeratele sunt alcătuite din prundişuri sau grohotişuri, legate printr-un ciment calcaros sau silicios, astfel prezintă posibilităţi:

a. reduse pentru prize; b. excelente pentru prize; c. periculoase pentru prize.

B

359. Rocile vulcanice sunt dure, grăunţoase, cu aderenţă pentru căţărare. Aceste roci sunt uneori sfărâmicioase, astfel trebuie evitate:

a. zonele friabile; b. zonele dure; c. zonele aderente.

A

360. Şisturile argiloase şi marnele care apar câteodată ca intercalaţii cu conglomerate sau gresii sunt roci puţin dure şi sfărâmicioase:

a. foarte bune pentru căţărători; b. favorabile căţărărilor; c. improprii căţărărilor.

C

361. Gresiile sunt alcătuite din bancuri cu duritate diferită formând un relief neomogen. Căţărarea pe gresii:

a. trebuie evitată, deaorece din rocă se pot detaşa plăci, făcând dificilă ascensiunea;

b. este excelentă deaorece din rocă nu se pot detaşa bucăţi; c. deaorece din rocă se pot detaşa plăci, ascensiunea este favorabilă.

A

362. Echipamentul obligatoriu pe munte cuprinde: a. pantofi, sacoşă, pelerină de ploaie, haine de munte, lanternă, busolă, sac de

dormit, izopren, briceag, trusă de scule, brichetă şi/sau chibrite, telefon mobil;

C

38

b. bocanci, rucsac, umbrelă, haine de promenadă, lanternă, busolă, sac de gunoi, izopren, briceag, trusă de machiaj, brichetă şi/sau chibrite, telefon mobil;

c. bocanci, rucsac, pelerină de ploaie, haine de munte, lanternă, busolă, sac de dormit, izopren, briceag, trusă de prim ajutor, brichetă şi/sau chibrite, telefon mobil.

363. Pentru a estima capacitatea biologică a individului la efort, este recomandată metoda Ruffier:

a. sub 0 – incompatibil cu efortul, 0-5 – adaptare slabă, 5-10 – adaptare bună, 10-15 – adaptare foarte bună, peste 15 – adaptare excepţională;

b. sub 0 – adaptare excepţională, 0-5 – adaptare foarte bună, 5-10 – adaptare bună, 10-15 – adaptare slabă, peste 15 – incompatibil cu efortul;

c. sub 0 – adaptare excepţională, 0-5 – adaptare bună, 5-10 – adaptare foarte slabă, 10-15 – adaptare slabă, peste 15 – adaptare foarte bună.

B

364. Codul internaţional de semnalizare în caz de pericol este: a. se lansează câte 6 semnale, din 10 în 10 secunde, timp de un minut; între

grupurile de 6-7 semnale se face o pauza de un minut. Pentru răspuns se utilizează 3 semnale pe minut, urmând un minut de pauză;

b. se lansează câte 4 semnale, din 10 în 10 secunde, timp de un minut; între grupurile de 6-7 semnale se face o pauza de un minut. Pentru răspuns se utilizează 6 semnale pe minut, urmând un minut de pauză;

c. se lansează câte 2 semnale, din 10 în 10 secunde, timp de un minut; între grupurile de 6-7 semnale se face o pauza de un minut. Pentru răspuns se utilizează 2 semnale pe minut, urmând un minut de pauză.

A

365. Împărţirea optimă a greutăţii la împachetarea rucsacului pentru ture lungi este: a. la baza rucsacului vom pune lucrurile uşoare (sac de dormit, salteaua

izolatoare), apoi vin lucrurile cu greutatea medie, iar în dreptul omoplaţilor se vor pune obiectele cele mai grele;

b. obiectele grele la baza rucsacului, restul pste; c. cele mai grele obiecte în buzunarele laterale şi în partea mediană a rucsacului.

A

366. Urcarea pe munte cu grupul se face în coloană: a. câte unul; cei mai puţin iniţiaţi vor fi încadraţi în coloană în faţa conducătorului

grupului; b. câte unul; cei mai puţin iniţiaţi vor fi încadraţi în coloană imediat după

conducătorul grupului; c. câte unul; cei mai puţin iniţiaţi vor fi încadraţi la coada coloanei.

B

367. În porţiunile de urcuş şi coborâş abrupt, unde turistul trebuie să se ajute şi de mâini, se va folosi regula:

a. de trei prize, trei puncte de sprijin; b. de trei simplă, două picioare şi un băţ; c. liftului de funie.

A

368. În timpul popasurilor, pentru relaxare optimă, se recomandă: a. culcarea pe burtă cu picioarele sprijinite pe rucsac, această poziţie asigurând o

bună relaxare a întregului organism şi mai ales a picioarelor; b. culcarea pe spate cu picioarele sprijinite pe rucsac, această poziţie asigură o

bună relaxare a întregului organism şi mai ales a picioarelor; c. culcarea pe partea stângă, a inimii, cu un picior sprijinit pe rucsac, această

poziţie asigură o bună relaxare a întregului organism şi mai ales refacerea pulsului.

A

369. Pe munte, se porneşte: B

39

a. în grup de minimum 2 persoane, dintre care cel puţin una să cunoască temeinic măsurile de prim ajutor;

b. în grup de minimum 3 persoane, dintre care cel puţin una să cunoască temeinic zona respectivă;

c. de unul singur, pentru o adevărată experienţă de aventură montană în zona respectivă.

370. Busola trebuie orientată cu acul în direcţia N – S. Pentru a vedea direcţia de mers harta trebuie orientată după:

a. indicaţiile busolei, după care se observă şi direcţia în care merge poteca; b. poziţia Soarelui, după care se observă şi direcţia în care merge poteca; c. direcţia Sud, după care se observă şi direcţia din care vine poteca.

A

371. Pe teren orientarea se poate face şi după semnele naturale: a. brazii şi molizii mari au răşina scursă pe coajă mai ales pe partea nordică b. brazii şi molizii mari au răşina scursă pe coajă mai ales pe partea sudică c. brazii şi molizii mari au răşina scursă pe coajă mai ales pe partea estică.

B

372. Ne putem orienta şi după stele. Prima stea din Carul Mic este Steaua Polară, care indică:

a. nordul; b. sudul; c. estul.

A

373. Ziua putem afla sudul cu ajutorul ceasului, cu cadran clasic, astfel: orientăm ceasul cu acul orar, care indică ora, spre direcţia soarelui. Bisectoarea unghiului dintre acest ac şi cifra 12 de pe cadran indică:

a. linia E – V; b. linia N – S; c. linia V – S.

B

374. Marcajele forestiere sunt utile pentru călătorul rătăcit. Litera H cu vopsea roşie reprezintă limita dintre două ocoale silvice. Se întâlneşte numai pe culme şi separă două bazine hidrografice alăturate. Astfel cu un minim de cunoştinţe despre zona pe care o străbatem, urmând semnul H vom şti că ne aflăm pe:

a. cumpăna apelor; b. traseul turistic de coborâre; c. traseul marcat de urcare.

A

375. Vremea la munte devine instabilă, dacă: a. vântul este slab, spre creastă, de la N, NV şi dispar norii haotici cu înălţimi

diferite; b. vântul se înteţeşte, spre creastă, de la N, NV şi apar nori haotici cu înălţimi

diferite; c. cântul pe creastă bate slab, de la S, SV.

B

376. Vremea la munte se ameliorează sau va fi bună, dacă: a. vântul este slab şi adie spre coama munţilor; b. vântul este puternic şi adie spre coama munţilor; c. vântul se intensifică treptat şi bate în special spre baza munţilor.

A

377. Masivul Ceahlău (1907 m) prezintă un relief pitoresc dezvoltat pe conglomerate, cu abrupturi, bârne, stânci cu forme bizare (Panaghia, Toaca, Căciula Dorobanţului), 19 poteci marcate cu marcaje bine întreţinute, domeniu pentru alpinism ( 12 trasee). Cabanele turistice sunt:

A

40

a. Dochia, Fântânele; b. Panaghia, Fântânele; c. Dochia, Dorobanţul.

378. Munţii Bucegi (2505 m) reprezintă unul din arealele cu cea mai intensă circulaţie turistică, cu staţiuni montane de acces precum Sinaia, Buşteni, Predeal, zeci de cabane de culme şi de vale, 4 telecabine, 2 telescaune, teleschiuri, numeroase pârtii de schi. Pe platou se găsesc forme de eroziune impresionante ca:

a. Moşneagul şi Baba; b. Sfinxul şi Babele; c. Kogaionul ciupercat.

B

379. Munţii Piatra Craiului (2238 m) se evidenţiază ca o creastă calcaroasă impunătoare şi prin numeroase şi variate forme carstice. Cabanele turistice de acces sunt:

a. Plaiul Foii, Gura Râului, Curmătura; b. Panaghia, Fântânele; c. Plaiul Ploii, Gura Sadului, Curmătura.

A

380. Munţii Făgăraş (2545 m), sunt cei mai înalţi din România, cu un peisaj alpin dominat de o creastă lungă de cca. 70 km, pe care sunt axate cele mai mari culmi ale ţării:

a. Moldoveanu şi Negoiu; b. Omu şi Vânatarea lui Buteanu; c. Bâlea şi Transfăgărăşanul.

A

381. Munţii Retezat (2509 m)sunt consideraţi a fi cei mai pitoreşti munţi din ţara noastră, cu un valoros potenţial turistic, incluzând pe cel mai întins şi pe cel mai adânc lac glaciar din ţară:

a. Bucura şi Capra; b. Bucura şi Zănoaga; c. Pietrele şi Genţiana.

B

382. Munţii Bihorului (1849 m) concentrează cele mai multe formaţiuni carstice, cum ar fi:

a. Cetăţile Ponorului şi Cheile Galbenei; b. Platoul Padiş cu gheţarul Scaraoţchi sau Scărăuţă; c. Cetăţile Ponorului şi Doisprezece Apostoli.

A

383. Pe vârful Everest (8849 m) există două momente optime pentru turismul montan, când vremea este favorabilă ascensiunilor:

a. mai şi octombrie; b. aprilie şi noiembrie; c. ianuarie şi februarie.

A

384. Cantitatea totală de apă existentă pe Terra în stare lichidă, solidă sau vapori, în oceane, mări, lacuri, râuri, ape subterane, gheţari şi în atmosferă totalizează aproximativ:

a. 9955 milioane km3 (considerată în stare lichidă); b. 1455 milioane km3 (considerată în stare lichidă); c. 55 milioane km3 (considerată în stare lichidă).

B

385. Ecuaţia bilanţului apei pentru un spaţiu dat şi un interval de timp determinat este:

I = E ± ΔW

B

41

unde: a. I reprezintă cantităţile de apă ieşite dintr-un spaţiu de control determinat; E

reprezintă cantităţile de apă intrate din acelaşi spaţiu într-un interval de timp determinat; ± ΔW semnifică variaţia rezervelor de apă din spaţiu în intervalul de timp;

b. I reprezintă cantităţile de apă intrate într-un spaţiu de control determinat; E reprezintă cantităţile de apă ieşite din acelaşi spaţiu într-un interval de timp determinat; ± ΔW semnifică variaţia rezervelor de apă din spaţiu în intervalul de timp;

c. I reprezintă cantităţile de apă intrate într-un spaţiu de control determinat; E reprezintă cantităţile de apă ieşite din acelaşi spaţiu într-un interval de timp determinat; ± ΔW semnifică variaţia rezervelor de gheata din spaţiu în intervalul de timp.

386. Pe suprafaţa uscatului se evaporă anual o cantitate de apă aproximativ egală cu:

a. cantitatea de precipitaţii căzută anual la suprafaţa lui, mai puţin cantitatea de apă transportată anual de râuri în Oceanul Planetar;

b. cantitatea de precipitaţii căzută anual la suprafaţa lui, plus cantitatea de apă transportată anual de râuri în Oceanul Planetar;

c. cantitatea de precipitaţii căzută anual pe suprafaţa lacurilor, mai puţin cantitatea de apă transportată anual de râuri în Oceanul Pacific.

A

387. Sistemul naţional de supraveghere a calităţii apelor cuprinde: a. râuri, lacuri (naturale şi de acumulare), ape marine litorale; b. râuri, lacuri (naturale şi de acumulare); c. râuri, lacuri (naturale şi de acumulare), ape marine litorale, ape subterane

freatice.

C

388. Etalonul al evaluării corecte a resurselor de apă existente într-un teritoriu îl constituie:

a. regimul natural al scurgerii; b. regimul modificat al scurgerii; c. regimul scurgerii solide.

A

389. Reconstituirea regimului natural al scurgerii apei în albiile râurilor se defineşte ca fiind operaţia de calcul prin care:

a. pornindu-se de la regimul de scurgere modificat înregistrat hidrometric, se elimină influenţele modificatoare, astfel ca rezultatele finale să reflecte situaţia scurgerii în ipoteza existenţei amenajărilor şi folosinţelor respective;

b. pornindu-se de la regimul de scurgere modificat înregistrat hidrometric, se elimină sau se corectează influenţele modificatoare, astfel ca rezultatele finale să reflecte situaţia scurgerii în ipoteza inexistenţei amenajărilor şi folosinţelor respective;

c. pornindu-se de la regimul de scurgere natural, se corectează influenţele modificatoare, astfel ca rezultatele finale să reflecte situaţia scurgerii în ipoteza inexistenţei amenajărilor şi folosinţelor respective.

B

390. Atunci când un râu este format prin confluenţa a două râuri de mărimi diferite, drept început al râului se consideră:

a. izvorul componentului mai mare, cu apă mai multă, acesta având – de regulă – şi lungimea cea mai mare, chiar dacă denumirea de după confluenţă e cea a componentului mai mic;

b. izvorul componentului mai mic, chiar dacă denumirea de după confluenţă e cea a componentului mai mare;

c. izvorul componentului mai mic, acesta având – de regulă – şi lungimea cea mai

A

42

mare.

391. Lungimea râurilor reprezintă distanţa dintre izvor şi gura de vărsare, străbătută în plan pe firul apei. Se determină după hărţi. Cu cât hărţile sunt la scară mai mare, cu atât determinarea lungimii râului e mai exactă. Pe o hartă cu scara 1:50.000, se măsoară de-a lungul unui râu 21, 8 cm, ceea ce înseamnă o lungime a râului în natură de:

a. 10, 9 km; b. 10, 8 km; c. 21, 8 km.

A

392. Coeficientul de sinuozitate ne arată gradul de şerpuire al unui râu sau sector de râu şi reprezintă raportul dintre:

a. lungimea reală a râului şi lungimea văii între izvor şi gura de vărsare a afluentului principal;

b. lungimea reală a sectorului şi lungimea văii între izvor şi capetele sectorului studiat;

c. lungimea reală a râului (sectorului) şi lungimea văii între izvor şi gura de vărsare sau capetele sectorului studiat.

C

393. Profilul longitudinal constituie reprezentarea grafică a variaţiei: a. lăţimii râului în funcţie de lungimea măsurată în plan pe firul apei, între vărsare şi

izvor; b. altitudinii punctelor râului în funcţie de lungimea măsurată în plan pe firul apei,

între vărsare şi izvor c. altitudinii punctelor râului în funcţie de lăţimea măsurată în plan pe firul apei.

B

394. Panta longitudinală medie (i) a unui sector de râu cuprins între două puncte A şi B, considerând A mai sus decât B, de altitudine hA şi hB situate la o distanţă în plan L se calculează cu formula:

a. i =(hA - hB )/ L, [m/km] sau [‰]; b. i =(hA + hB )/ L, [m/km] sau [‰]; c. i =(hA x hB )/ L, [m/km] sau [‰].

A

395. Panta unui râu se exprimă în m/km, de exemplu, pe un sector de 4, 2 km în plan, căderea este de 16, 2 m. Panta longitudinală medie a sectorului este de:

a. i = 16,2 / 2,4 = 6, 75 m/km; i = 16,2 / 4, 2 = 3,86 ‰; b. i = 16,2 / 4,2 = 3,86 m/km; i = 16,2 / 4,2 = 3,86‰; c. i = 16,2 / 4,2 = 3, 86 m/km; i = 16,2 / 2,4 = 6,75‰.

B

396. Densitatea reţelei hidrografice constituie o caracteristică importantă a reţelei hidrografice, care explică unele aspecte ale curgerii râurilor. Densitatea reţelei hidrografice se calculează:

a. raportând lungimea parţială a reţelei de pe un teritoriu la suprafaţa acestuia; b. raportând lungimea totală a reţelei de pe un teritoriu la forma acestuia; c. raportând lungimea totală a reţelei de pe un teritoriu la suprafaţa acestuia.

C

397. Văile s-au format prin acţiunea apei asupra scoarţei terestre, permiţând râurilor să circule în sensul unei pante continue. Partea din vale supusă acoperirii de către apele râurilor se numeşte:

a. albie; b. luncă majoră; c. traseu de vale.

A

398. Albia minoră este: a. partea acoperită când apele sunt mici şi mijlocii

A

43

b. partea din albie care e inundată când vin apele mari. c. partea din albie neacoperită de ape.

399. Albia majoră este: a. partea acoperită când apele sunt mici şi mijlocii; b. partea din albie care e inundată când vin apele mari; c. partea din albie acoperită permanent de ape.

B

400. Izotahele sunt izolinii ce unesc puncte cu: a. aceeaşi viteză a apei; b. aceeaşi cantitate de precipitaţii în 24 de ore; c. aceeaşi cotă altitudinală.

A

401. Corelația generală dintre nivel şi debit se numeşte: a. cheie limnimetrică şi este foarte utilizată în hidrometrie; b. cheie limnimatrică şi este foarte utilizată în hidrometrie; c. cheie lomnimetrică şi este foarte utilizată în hidrometrie.

A

402. Procesul prin care apa dintr-un bazin hidrografic se deplasează şi se concentrează spre locurile mai joase ale terenului într-o reţea de ape curgătoare (şiroaie, pâraie, râuri) se numeşte:

a. proces de formare a bazinului hidrografic; b. proces de formare a scurgerii apei; c. proces de formare a scurgerii de aluviuni.

B

403. Scurgerea se exprimă prin debit, folosind, de regulă, ca unitate de măsură: a. m2/s sau km2/an; b. m3/s sau km2/an; c. m3/s sau km3/an.

C

404. Debitul specific reprezintă cantitatea de apă care se scurge într-o unitate de timp pe o unitate de suprafaţă. El se notează cu q şi se exprimă, de regulă, în litri pe secundă pe kilometru pătrat:

a. q = Q · 1000 / F, (l/s·km2); b. q = Q · 10 / F, (l/s·km2); c. q = Q · 100 / F, (l/s·km2).

A

405. Volumul raportat la suprafaţă, conduce la grosimea stratului de apă, uniform distribuit pe bazin, care s-ar fi scurs în perioada considerată. Stratul scurs se notează cu h şi este egal cu:

a. volumul împărţit la grosime înmulţită cu o mie: h = W / F · 1000 [mm]; b. volumul împărţit la suprafaţa înmulţită cu o mie: h = W / F · 1000 [mm]; c. suprafaţa împărţită la volum înmulţită cu o mie: h = W / F · 1000 [mm].

B

406. Regimul scurgerii apei râurilor reprezintă: a. variaţia scurgerii apei în timp; b. volumul apei în râu; c. variaţia suprafeţei bazinale în timp.

A

407. Regularizarea cursului de apă reprezintă lucrări hidrotehnice efectuate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de scurgere pe anumite sectoare sau pe întreg cursul râului. Se referă la:

a. îmbunătăţirea capacităţii de transport prin îngustarea albiei şi eliminarea obstacolelor din ea sau rectificarea cursului de apă prin tăierea coturilor meandrelor şi îndreptarea cursului;

b. îmbunătăţirea capacităţii de transport prin lărgirea albiei şi eliminarea

B

44

obstacolelor din ea sau rectificarea cursului de apă prin tăierea coturilor meandrelor şi îndreptarea cursului;

c. îmbunătăţirea capacităţii de transport prin lărgirea albiei şi adăugarea obstacolelor sau rectificarea cursului de apă prin tăierea meandrelor.

408. Autoepurarea (autopurificarea) este capacitatea pe care o are apa naturală de a: a. neutraliza impurităţile ajunse în ea şi de a restabili echilibrul ecologic existent

anterior; b. neutraliza peturile ajunse în ea şi de a restabili echilibrul ecologic; c. neutraliza poluanţii ajunşi în ea şi de a accentua dezechilibrul ecologic existent

anterior.

A

409. Care este legătura dintre culoarea apei şi microorganismele din ea (plancton): a. o mare e cu atât mai albastră, cu cât e mai bogată în plancton şi devine de o

culoare verde-murdară acolo unde planctonul există în cantităţi imense, şi anume în mările reci;

b. o mare e cu atât mai albastră, cu cât e mai săracă în plancton şi devine de o culoare verde-murdară acolo unde planctonul există în cantităţi imense, şi anume în mările reci;

c. o mare e cu atât mai albastră, cu cât e mai săracă în plancton şi devine de o culoare verde-murdară acolo unde planctonul există în cantităţi foarte mici, şi anume în mările reci.

B

410. Mareele se manifestă prin creşterea şi scăderea nivelului mării în mod ritmic de două ori pe zi. Când apa creşte, are loc şi înaintarea lor peste ţărm, fenomenul fiind cunoscut sub denumirea de:

a. flux sau high tide; b. reflux sau low tid; c. flux reflux.

A

411. Delta, reprezintă un caz tipic de aluvionare fluvială care se produce la gurile de vărsare ale marilor fluvii încărcate cu o mare cantitate de aluviuni şi care debuşează în ape liniştite, de obicei saline (mări şi oceane) ce prezintă:

a. ape adânci, un şelf restrâns, unde mareele sunt de mare intensitate şi unde curenţii litorali, cu sensuri diferite, sunt puternic;

b. ape puţin adânci, un şelf extins, unde mareele sunt de mică intensitate şi unde curenţii litorali, cu sensuri diferite, sunt slab;

c. ape adânci, un şelf extins, unde mareele sunt de mică intensitate şi unde curenţii litorali, cu sensuri diferite, sunt puternici.

B

412. Estuarul, reprezintă o gură de vărsare a unui curs de apă important: a. care se colmatează spre aval şi în care penetrează amplu mareele; b. care nu se colmatează spre aval şi în care nu penetrează mareele; c. care nu se colmatează spre aval şi în care penetrează amplu mareele.

C

413. Metoda observaţiilor staţionare la posturile hidrometrice se referă la: a. observaţii şi măsurători efectuate la posturile hidrometrice, asupra variaţiilor de

nivel, a debitelor de apă, a debitelor de aluviuni, asupra temperaturii, transparenţei, culorii apei;

b. observaţii şi măsurători efectuate la posturile meteorologice, asupra temperaturii, transparenţei, culorii apei;

c. observaţii şi măsurători efectuate la posturile geometrice, asupra variaţiilor de nivel, a debitelor de apă, a debitelor de aluviuni, asupra temperaturii, transparenţei, culorii apei.

A

414. Lacurile glaciare, în România, au în general dimensiuni reduse, de la câteva sute de A

45

metri pătraţi până la cca: a. 9 ha (Lacul Bucura – Munţii Retezat) suprafaţă; b. 12 ha (Lacul Bâlea – Munţii Făgăraş) suprafaţă; c. 18 ha (Lacul Buhăiescu – Munţii Rodnei) suprafaţă.

415. Lacurile glaciare, în România, au în general adâncimi ce variază de la câţiva zeci de centimetri până la cca:

a. 49 de metri cât are lacul Zănoaga – Munţii Retezat; b. 30 de metri cât are lacul Zănoaga – Munţii Retezat; c. 50 de metri cât are lacul Capra – Munţii Făgăraş.

B

416. Singurul lac vulcanic, cantonat pe structuri vulcanice de la noi din ţară, este: a. Lacul Sfânta Ana; b. Lacul Capra; c. Lacul Vidraru.

A

417. Lacurile helioterme, în timpul verii, realizează o temperatură la suprafaţă de +20 ...+25oC, aproximativ apropiată de temperatura aerului, iar la o adâncime de 1, 50-2, 00 m se înregistrează temperaturi de:

a. +80...+90oC.; b. +60...+70oC; c. +30...+40oC.

B

418. Se deosebesc două categorii de ape subterane: a. cu nivel liber şi sub presiune; b. cu nivel liber şi subcutanat; c. cu talveg compus şi sub presiune.

A

419. Cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor de apă sunt acţiuni de interes general. Apele fac parte din:

a. domeniul privat al statului; b. domeniul public al statului; c. proprietatea privată sau publică a terenurilor învecinate.

B

420. Unul dintre obiectivele protecţiei apelor şi a ecosistemelor acvatice este: a. provocarea deteriorării tuturor corpurilor de ape de suprafaţă; b. protecţia, îmbunătăţirea şi refacerea tuturor corpurilor de apă de suprafaţă în

scopul atingerii stării bune a acestora până la data de 22 decembrie 2015; c. protecţia şi îmbunătăţirea tuturor corpurilor de apă artificiale în scopul realizării

unei stări chimice rele a acestora, până la data de 22 decembrie 2015.

B

421. Cadastrul apelor reprezintă: a. activitatea privind inventarierea, clasificarea, evidenţa şi sinteza datelor

referitoare la reţeaua hidrografică, resursele de apă, lucrările de gospodărire a apelor, precum şi la prelevările şi restituţiile de apă;

b. activitatea privind sinteza datelor referitoare la reţeaua meteorologică; c. activitatea privind inventarierea, clasificarea, evidenţa şi sinteza datelor

referitoare la soluri, resursele subsolului, lucrările de gospodărire terenurilor agricole, precum şi lucrările de gospodărire a apelor.

A

422. Debitul salubru este: a. debitul minim necesar într-o secţiune pe un curs de apă, pentru asigurarea

condiţiilor naturale de viaţă ale ecosistemelor acvatice existente; b. debitul minim necesar într-un lac, pentru asigurarea condiţiilor naturale de viaţă

ale ecosistemelor terestre adiacente;

A

46

c. debitul minim necesar într-o secţiune pe un curs de apă, pentru asigurarea condiţiilor de colectare a deşeurilor.

423. Poluarea apelor cu nitriţi, nitraţi – provine, mai ales din: a. agricultură, excesul de azot ducând la eutrofizarea şi contaminarea acviferelor; b. industrie; c. aviaţie.

A

424. Între factorii pieţei care influenţează, în principal, oferta de produse turistice se înscriu:

a. gradul de amenajare turistică a unui spaţiu geografic; b. nivelul veniturilor populaţiei; c. politica socială promovată pentru satisfacerea nevoilor de ordin turistic ale unei

categorii sociale.

A

425. Satisfacerea deplină a cererii turistice este posibilă prin: a. una sau multe prestaţii turistice ale unei singure firme de turism; b. intermediul unui pachet de bunuri materiale şi de prestaţii de servicii care rezultă

din combinarea ofertei unor firme cu profiluri diferite, considerate ca o entitate; c. calitatea serviciilor prestate de firma de turism situată într-o zonă sau regiune de

mare interes turistic.

B

426. Piaţa produsului turistic se află în raporturi de asociere cu pieţele celorlalte produse atunci când:

a. produsul turistic se adresează doar anumitor categorii de clienţi; b. nu determină modificări ale pieţei altor produse; c. modificările uneia determină modificări în aceeaşi direcţie a celorlalte pieţe.

C

427. Rolul coordonării produselor turistice tip entitate geografică este asumat de: a. majoritatea agenţiilor de turism private; b. guvernele diferitelor ţări receptoare de fluxuri turistice; c. oficiile naţionale de turism.

C

428. Diferenţierea prin produs se realizează prin: a. personalul implicat în activitatea de comercializare; b. serviciile asociate produsului; c. gradul în care se respectă specificitatea atribuită conceptului de produs.

C

429. Stabilirea condiţiilor în care un turist poate renunţa la un serviciu achiziţionat (o rezervare pentru un serviciu de transport sau de cazare, renunţarea la un sejur) sau renunţarea de către o agenţie de turism la un contract încheiat cu un ofertant şi precizarea cuantumului sumei la care a fost cumpărat produsul (serviciul) ce va returnată turistului (agenţiei în cazul anulării unui contract) se înscrie în procesul elaborării politicii de:

a. produs; b. preţ; c. promovare.

B

430. Fixarea preţului produselor (serviciilor) turistice în funcţie de costuri are în vedere:

a. evoluţia şi tendinţele cererii turistice; b. cheltuielile totale de prestaţii de servicii, de distribuţie şi recuperarea integra

costurilor prin reflectarea lor în preţul de vânzare a produselor (serviciilor); c. existenţa pe piaţă a produselor concurente.

B

47

431. Decizia de a practica preţuri diferenţiate se bazează, în principal, pe numeroasele elemente ce caracterizează oferta şi consumul turistic, între care:

a. existenţa unei structuri costuri-venituri relativ similare a ofertei diferitelor prestatori de servicii turistice;

b. atitudinea distribuitorilor faţă de o anumită ofertă turistică; c. caracterul sezonier al ofertei şi cererii turistice.

C

432. În etapa de maturitate din ciclul de viaţă al unui produs turistic: a. volumul vânzărilor înregistrează o evoluţie negativă; b. se constată o restrângere a segmentelor de piaţă care preferă produsul turistic; c. produsul este acceptat şi solicitat de cea mai mare parte a consumatorilor

potenţiali.

C

433. Campania de publicitate prin intermediul căreia organizaţia turistică urmăreşte preponderent informarea consumatorilor şi/sau a utilizatorilor despre produsele şi serviciile pe care le oferă acestora se încadrează în categoria:

a. publicităţii de condiţionare; b. publicităţii de marcă; c. publicităţii de produs.

C

434. Produsele turistice tip eveniment au drept caracteristici: a. un ciclu de viaţă relativ însemnat; b. absenţa oricărui risc pentru ofertant; c. un ciclu de viaţă foarte scăzut.

C

435. Trei tehnici specifice utilizării instrumentelor de relaţii publice sunt: a. difuzarea de ştiri, discursurile şi evenimentele speciale; b. merchandising-ul, cadourile promoţionale şi vânzările grupate; c. publicitatea comercială, publicitatea la locul vânzării şi publicitatea gratuită.

A

436. Una dintre formele cele mai vizibile ale activităţii de marketing direct a organizaţiei turistice, prin prisma frecvenţei de desfăşurare şi a bugetelor alocate, este reprezentată de campaniile de:

a. direct mail (mailing); b. publicitate în presă cu răspuns direct; c. publicitate TV cu răspuns direct.

A

437. Cea mai importantă componentă a micromediului întreprinderii de turism o constituie:

a. furnizorii de bunuri materiale, servicii şi forţă de muncă; b. prestatorii de servicii; c. clientela turistică.

C

438. Care din următorii indicatori caracterizează capacitatea efectivă a pieţei? a. volumul ofertei; b. volumul cererii; c. gradul de utilizare a capacităţii de cazare.

C

439. Prin natura sa complexă, produsul turistic prezintă o serie de particularităţi în raport cu bunurile materiale, între care:

a. produsul turistic se situează, de regulă, în imediata apropiere de piaţa cumpărătorilor;

b. toate componentele produsului turistic deţin acelaşi rol în decizia de achiziţionare a acestuia de către turistul potenţial;

c. majoritatea componentelor produsului turistic nu pot fi stocate pentru a fi

C

48

comercializate în sezoanele viitoare.

440. Întrucât abundenţa ofertei turistice în cursul anumitor sezoane calendaristice accentuează caracterul excedentar al anumitor produse şi servicii, între factorii cu rol important în decizia de cumpărare se înscrie:

a. absenţa ofertelor concurente; b. preţul la care este oferit produsul turistic; c. gusturile şi preferinţele turiştilor.

B

441. Care din următoarele alternative strategice nu corespund nivelului şi accesibilităţii preţurilor:

a. strategia preţului ridicat; b. strategia preţului scăzut; c. strategia preţului mediu.

C

442. Distribuţia exclusivă presupune: a. utilizarea reţelei de distribuţie a unui singur intermediar pe o anumită arie

geografică; b. utilizarea unui număr limitat de agenţi de distribuţie; c. utilizarea unui număr ridicat de agenţi de distribuţie dispersaţi pe o întinsă

geografică.

A

443. Caracterul nestocabil al marii majorităţi a componentelor produsului turistic imprimă ofertei turistice:

a. un caracter omogen; b. un caracter eterogen; c. un caracter rigid.

C

444. Etapa lansării unui nou produs turistic se caracterizează prin: a. eforturi de marketing importante pentru dezvoltarea cererii primare; b. obţinerea unor profituri importante în procesul de comercializare a noului produs; c. absenţa oricărui risc în procesul de comercializare a noului produs.

A

445. În prezent, varianta de implementare cea mai eficientă pentru distribuţia produselor şi/sau serviciilor turistice este reprezentată de:

a. sistemelor de rezervare telefonice; b. sistemelor de rezervare computerizate; c. sistemelor de rezervare online.

C

446. Campaniile de publicitate prin televiziune desfăşurate de către organizaţiile turistice sunt caracterizate printr-un cost relativ:

a. mai scăzut în raport cu costurile asociate utilizării presei şi radioului; b. similar în raport cu costurile asociate utilizării presei şi radioului; c. mai ridicat în raport cu costurile asociate utilizării presei şi radioului.

C

447. Unul dintre avantajele pe care le oferă organizaţiei turistice participarea la evenimente de marketing are în vedere:

a. posibilitatea de a vinde doar produse și servicii consacrate; b. oportunitatea limitată de a studia şi a evalua oferta concurenţi lor direcţi şi

indirecţi; c. posibilitatea de a veni în contact şi a interacţiona cu consumatorii şi utilizatorii.

C

448. Organizaţiile turistice care intenţionează să implementeze strategia de diversificare orizontală vor:

a. crea linii noi de produs sau serviciu fără a opera modificări la nivelul tehnologiilor

B

49

de furnizare sau de prestare folosite; b. oferi pe pieţele actuale produse sau servicii noi folosind tehnologii de furnizare

sau de prestare diferite de cele actuale; c. identifica noi segmente de consumatori sau utilizatori pentru a promova şi a vinde

acelaşi portofoliu de produse şi/sau servicii.

449. Care dintre factorii de mai jos influenţează cel mai mult modul de manifestare a purtătorilor cererii turistice?

a. nivelul preţurilor şi tarifelor practicate de întreprinderile ofertante de produse şi servicii turistice;

b. nivelul de dezvoltare a economiei; c. structura şi calitatea resurselor umane.

A

450. Printre instrumentele de relaţii publice pe care le poate folosi organizaţia turistică în campaniile sale de comunicare de marketing se numără:

a. difuzarea de ştiri şi discursurile; b. evenimentele de marketing şi forţele de vânzare; c. lobby-ul şi relaţiile cu mass media.

C

451. Faptul că turistul potenţial poate cumpăra anticipat, la domiciliul său, un voiaj forfetar, un loc de cazare, un titlu de transport etc., înseamnă că:

a. obţine prestarea însăşi a unor servicii turistice; b. obţine numai dreptul de a beneficia de prestaţiile turistice achiziţionate anticipat; c. are loc transferul produsului turistic de la ofertant la consumatorul potenţial.

B

452. Care dintre factorii de mai jos influenţează cel mai mult modul de manifestare a purtătorilor cererii turistice?:

a. nivelul preţurilor şi tarifelor practicate de întreprinderile ofertante de produse şi servicii turistice;

b. nivelul de dezvoltare a infrastructurii turistice; c. structura şi calitatea resurselor turistice.

A

453. Alegerea destinaţiei este determinată pentru călătoriile individuale în scop de afaceri de:

a. existenţa unor dotări tehnice pentru desfăşurarea întâlnirilor de afaceri; b. numărul, dimensiunile şi confortul camerelor de hotel; c. costul transportului.

A

454. Elasticitatea cererii turistice este determinată de: a. raporturile ce se formează între cererea, veniturile şi preţurile practicate de

ofertanţii de produse şi servicii turistice; b. existenţa unor condiţii climatice nefavorabile în zonele de destinaţie turistică; c. gradul ridicat de atractivitate al unei destinaţii turistice.

A

455. Piaţa produsului turistic se află în raporturi de concurenţă cu pieţele altor produse atunci când:

a. modificările uneia atrag modificări, în aceeaşi direcţie, ale celorlalte pieţe; b. modificarea pieţei unui produs nu influenţează piaţa altor produse; c. produsele (serviciile) unei întreprinderi se asociază cu oferta de servicii a altor

întreprinderi în satisfacerea aceloraşi nevoi de consum turistic.

C

456. Produsele turistice axate pe desfăşurarea unor evenimente (culturale, sportive, ştiinţifice etc.) se caracterizează:

a. printr-un ciclu de viaţă asemănător cu cel al produselor turistice tradiţionale; b. prin faptul că trec din stadiul de maturitate nu în cel al declinului ci la o nouă etapă

C

50

de creştere; c. se nasc foarte repede, sunt rapid adoptate, ating în scurt timp stadiul de

maturitate şi sunt urmate de un declin brusc.

457. Ca obiectiv al politicii de preţ, maximizarea cifrei de afaceri urmăreşte: a. obţinerea celui mai ridicat profit posibil; b. creșterea volumului vânzărilor; c. obţinerea unei cote de piaţă cât mai ridicate.

A

458. Între ofertele turistice a căror cerere este puţin sensibilă la modificările de preţ se înscrie:

a. ofertele turistice destinate persoanelor cu venituri reduse; b. produsele turistice tip sejur; c. oferta de produse şi servicii adresată oamenilor de afaceri.

C

459. Caracterul nestocabil al marii majorităţi a componentelor produsului turistic imprimă ofertei turistice:

a. un caracter elastic; b. un caracter eterogen; c. un caracter rigid.

C

460. Campania de publicitate prin intermediul căreia organizaţia turistică urmăreşte preponderent informarea consumatorilor şi/sau a utilizatorilor despre produsele şi serviciile pe care le oferă acestora se încadrează în categoria:

a. publicităţii de condiţionare; b. publicităţii de marcă; c. publicităţii de produs.

C

461. Principalele instrumente de comunicare folosite de către organizaţiile turistice în cadrul campaniilor de publicitate exterioară sunt:

a. afişele publicitare şi bannerele publicitare; b. anunţurile publicitare cu răspuns direct; c. broşurile, pliantele şi prospectele.

A

462. Editarea unei publicaţii proprii în format ziar, cu o apariţie periodică sau chiar cotidiană, reprezintă o soluţie publicitară specifică implementării unei campanii de:

a. publicitate cu răspuns direct; b. publicitate prin tipărituri; c. relaţii publice.

B

463. Jocurile-concurs sunt recomandate când obiectivul major al acestora vizează: a. Determinarea clienților potențialisă efectueze prima cumpărare; b. creşterea frecvenţei de cumpărare a produselor sau serviciilor turistice; c. fidelizarea clienţilor organizaţiei turistice.

C

464. Printre elementele de risc asociate utilizării reducerilor de preţuri şi/sau tarife ca instrumente de promovare a vânzărilor se numără:

a. creşterea nivelului de profitabilitate al activităţii organizaţiei turistice; b. generarea unor venituri mai mari într-un orizont de timp mai scurt; c. reacţiile nefavorabile, de natură psihologică ale consumatorilor organizaţiei.

C

465. Printre instrumentele de relaţii publice pe care le poate folosi organizaţia turistică în campaniile sale de comunicare de marketing se numără:

a. difuzarea de ştiri şi discursurile;

C

51

b. publicitatea şi promovarea vânzărilor; c. lobby-ul şi relaţiile cu mass media.

466. Piaţa produsului turistic se află în raporturi de concurenţă cu pieţele altor produse atunci când:

a. modificările uneia atrag modificări, în aceeaşi direcţie, ale celorlalte pieţe; b. produsele (serviciile) unei întreprinderi se asociază cu oferta de servicii a altor

întreprinderi în satisfacerea aceloraşi nevoi de consum turistic; c. modificarea pieţei unui produs influenţează direct piaţa altor produse.

B

467. Editarea unei publicaţii proprii în format ziar, cu o apariţie periodică sau chiar cotidiană, reprezintă o soluţie publicitară specifică implementării unei campanii de:

a. publicitate de produs; b. relaţii publice; c. publicitate prin tipărituri.

C

468. Printre elementele de risc asociate utilizării reducerilor de preţuri şi/sau tarife ca instrumente de promovare a vânzărilor se numără:

a. reacţiile nefavorabile, de natură psihologică ale consumatorilor organizaţiei; b. generarea unor venituri mai mari într-un orizont de timp mai scurt; c. creşterea nivelului de rentabilitate al activităţii organizaţiei turistice.

A

469. Pentru călătoriile individuale în scop de afaceri, alegerea destinaţiei este determinată de:

a. numărul, dimensiunile şi confortul camerelor de hotel; b. interesul oamenilor de afaceri şi existenţa serviciilor de transport, cazare şi

restaurant ; c. costul cazării.

B

470. Campaniile de publicitate prin televiziune desfăşurate de către organizaţiile turistice sunt caracterizate printr-un cost relativ:

a. mai scăzut în raport cu costurile asociate utilizării presei; b. similar în raport cu costurile asociate utilizării radioului; c. mai ridicat în raport cu costurile asociate utilizării presei şi radioului.

C

471. Întrucât abundenţa ofertei turistice în cursul anumitor sezoane calendaristice accentuează caracterul excedentar al anumitor produse şi servicii, între factorii cu rol important în decizia de cumpărare se înscrie:

a. preţul la care este oferit produsul turistic; b. costul transportului; c. lipsa de reacţie a turiştilor potenţiali la facilităţile oferite în procesul de cumpărare

şi de consum.

A

472. Strategia de diversificare a produsului turistic urmăreşte: a. flexibilitate în adaptarea cererii la cerinţele şi exigenţele turiştilor; b. desfăşurarea unei politici promoţionale de mare anvergură; c. nuanţarea modalităţilor de satisfacere a cerinţelor clientelei turistice.

C

473. Tehnici specifice utilizării instrumentelor de relaţii publice sunt: a. difuzarea de ştiri, discursurile şi evenimentele speciale; b. merchandising-ul, cadourile promoţionale şi vânzările grupate; c. discursurile şi evenimentele speciale.

A

474. Diferenţierea prin produs se realizează prin: A

52

a. gradul în care se respectă specificitatea atribuită conceptului de produs; b. caracteristicile distribuitorului; c. personalul implicat în activitatea de vânzare.

475. Fixarea preţului produselor (serviciilor) turistice în funcţie de costuri are în vedere:

a. cheltuielile totale de prestaţii de servicii, de distribuţie şi recuperarea integrală a costurilor prin reflectarea lor în preţul de vânzare a produselor (serviciilor);

b. tendinţele cererii turistice; c. existenţa pe piaţă a produselor diferenţiate.

A

476. În cadrul politicii de preţ, maximizarea cifrei de afaceri urmăreşte: a. obţinerea unei cote de piaţă cât mai ridicate; b. obţinerea celui mai ridicat profit posibil; c. obţinerea unei rentabilităţi maxime.

B

477. În funcţie de nivelul şi accesibilitatea preţurilor, pot fi formulate următoarele alternative strategice:

a. strategia preţului scăzut; b. strategia preţului ridicat; c. toate cele de mai sus.

C

478. Turismul de afaceri deţine în prezent: a. circa 25% din totalul călătoriilor internaţionale şi aproape 1/4 din totalul încasărilor

turistice; b. circa 20% din totalul călătoriilor internaţionale şi aproape 1/4 din totalul încasărilor

turistice; c. circa 20% din totalul călătoriilor internaţionale şi aproape 1/3 din totalul încasărilor

turistice.

B

479. Principalele componente ale ofertei turistice sunt: a. doar potenţialul turistic şi baza materială specifică; b. potenţialul turistic, baza materială specifică şi serviciile specifice; c. potenţialul turistic, baza materială specifică, forţa de muncă şi serviciile specifice.

B

480. Nu se înscriu între particularităţile ofertei turistice: a. complexitatea şi eterogenitatea; b. creşterea diversificată; c. elasticitatea.

C

481. Atracţiile turistice se împart în dispersate şi concentrate: a. după conţinutul lor; b. după gradul de polarizare; c. după valoare.

B

482. Componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale specifice este: a. reţeaua unităţilor de alimentaţie; b. reţeaua unităţilor de cazare; c. reţeaua de alimentare cu apă.

B

483. Din structura pe sexe a forţei de muncă în turism se observă o majoritate: a. feminină; b. masculină; c. pondere egală.

A

53

484. În stabilirea formelor de remunerare este necesară respectarea unor principii, concentrate pe două direcţi majore:

a. mărimea firmei şi studiile angajaţilor; b. echitatea şi studiile angajaţilor; c. performanţa şi echitatea.

C

485. După etapele principale de desfăşurare a călătoriei, serviciile turistice pot fi: a. nespecifice suplimentare; b. legate de organizarea voiajului şi determinate de sejur; c. ferme şi spontane.

A

486. Cheltuielile directe din cadrul costurilor de exploatare a companiilor aeriene deţin o pondere de:

a. ½ din total; b. ¼ din total; c. 1/5 din total.

A

487. Autocarele şi microbuzele: a. sunt utilizate, cu prioritate, în cadrul formelor organizate de turism, sunt destinate

transporturilor colective; b. nu se află în proprietatea şi/sau administrarea organizatorilor de turism (societăţi

de transport, agenţii de voiaj şi touroperatori, chiar întreprinderi hoteliere).; c. sunt folosite, de regulă, pentru călătoriile pe cont propriu.

A

488. Cazarea reprezintă: a. etapa anterioară transportului; b. etapa anterioară transportului şi întruneşte caracteristicile unei componente cu

existenţă de sine stătătoare; c. crearea condiţiilor şi confortului pentru odihna călătorului.

C

489. Departamentul cazare are trei activităţi principale: a. cazarea, recepţia şi gospodărirea spaţiilor de cazare; b. vânzarea, recepţia şi gospodărirea spaţiilor de cazare; c. alimentaţia, recepţia şi gospodărirea spaţiilor de cazare.

B

490. Care din factorii enumeraţi nu au influenţat evoluţiile din domeniul alimentaţiei: a. creşterea gradului de urbanizare; b. accentuarea mobilităţii populaţiei; c. modificări în structura turiştilor.

C

491. Nu constituie atribuţii ale şefului de sală: a. întocmeşte grafice pentru activitatea de curăţenie şi întreţinere, urmărind şi

verificând corecta realizare a acestora; b. organizează echipele de serviciu în salon, întocmind grafice de lucru pentru

ospătari şi ajutoarele acestora; c. prezintă listele de meniuri la masa consumatorilor, intervenind cu recomandările la

cererea acestora şi cu unele precizări privind tehnologia diferitelor sortimente de preparate sau durata pregătirii preparatelor.

C

492. Problematica organizării şi coordonării activităţilor turistice nu vizează: a. structurile organizatorice; b. cererea turistică; c. formelor de integrare.

B

493. Concentrarea/integrarea propriu-zisă se realizează în trei modalităţi: B

54

a. pe orizontală, pe verticală şi sub forma lanţului voluntar; b. pe orizontală (concretizată în formarea lanţurilor integrate), pe verticală şi sub

forma conglomeratelor; c. pe orizontală, pe verticală şi sub forma franșizei.

494. Turiştii psihocentrici sunt cei care: a. caută aventura; b. preferă vacanţele în staţiuni cunoscute; c. caută varietatea.

B

495. Piaţa turistică reprezintă: a. locul de confruntare a ofertei de produse şi servicii turistice cu cererea de consum

turistic, a realizării acestora prin intermediul actelor de vânzare-cumpărare; b. ansamblul agenţilor economici care comercializează servicii turistice; c. cota de piaţă a produsului turistic.

A

496. Consumul turistic nu este influenţat de: a. fenomenul de îmbătrânire a populaţiei; b. creşterea duratei timpului liber; c. factori globali.

C

497. În România cea mai mare pondere o deţin: a. vilele şi bungalow-urile; b. hotelurile şi motelurile; c. pensiunile.

B

498. Reţeaua unităţilor de alimentaţie specifică este dominată de: a. restaurante; b. bufeturi, baruri, pizzerii; c. cofetării şi patiserii.

A

499. În ceea ce priveşte structura pe vârstă, forţa de muncă în turism este relativ: a. tânără, aproximativ 45% din totalul angajaţilor având sub 35 de ani; b. de vârsta a treia; c. tânără, aproximativ 60% din totalul angajaţilor având sub 35 de ani.

A

500. În categoria serviciilor turistice complementare sunt incluse: a. organizarea şi realizarea transporturilor; b. serviciile de masă; c. serviciile financiare.

C

501. Nu intră în categoria serviciilor cu caracter special: a. servicii tradiţionale proprii turismului (ghid, animator); b. servicii generate de forme specifice de turism (organizarea de partide de

vânătoare, de festivaluri, târguri, expoziţii); c. organizarea de concursuri pe diferite teme sau de îndemânare, dans, frumuseţe,

orientare turistică.

C

502. Preţul călătoriei cu avionul depinde în primul rând de: a. costurile de exploatare ale companiilor aeriene; b. mărimea şi tipul navei; c. densitatea traficului şi nivelul concurenţei.

A

503. Autoturismele: a. sunt folosite, de regulă, pentru călătoriile pe cont propriu; b. se află în proprietatea şi/sau administrarea organizatorilor de turism (societăţi de

A

55

transport, agenţii de voiaj şi touroperatori, chiar întreprinderi hoteliere); c. sunt utilizate, cu prioritate, în cadrul formelor organizate de turism, sunt destinate

transporturilor colective.

504. Între eforturile industriei hoteliere de adaptare la nevoile turiştilor se înscriu: a. crearea de noi capacităţi de cazare şi modernizarea celor existente în scopul

îmbunătăţirii confortului; b. dependenţa de structurile materiale şi de personal; c. dependenţa de prestator, de structurile materiale şi de personal.

A

505. Sectorul informativ şi serviciile suplimentare (convierge): a. ţine evidenţa plăţilor care urmează să fie făcute de turişti; b. reprezintă elementul central al activităţii de recepţie; c. asigură acele servicii care nu presupun înregistrarea sau procedurile financiare.

C

506. Nu constituie modificări structurale în sectorul alimentaţiei: a. sporirea numărului de unităţi şi diversificarea tipologică a acestora; b. lărgirea gamei sortimentale oferite; c. modificări în structura obiceiurilor de consum.

C

507. Constituie atribuţii ale ospătarului: a. întocmeşte grafice pentru activitatea de curăţenie şi întreţinere, urmărind şi

verificând corecta realizare a acestora; b. organizează echipele de serviciu în salon, întocmind grafice de lucru pentru

ospătari şi ajutoarele acestora; c. prezintă listele de meniuri la masa consumatorilor, intervenind cu recomandările la

cererea acestora şi cu unele precizări privind tehnologia diferitelor sortimente de preparate sau durata pregătirii preparatelor.

C

508. Prin excursionist înţelegem: a. cel care petrece cel puţin o noapte în locul vizitat; b. vizitator de o zi; c. turist.

B

509. Funcţia de coordonare a întregului ansamblu de masuri de promovare a turismului se realizează prin intermediul:

a. organismelor naţionale de turism; b. organismelor internaţionale de turism; c. organismelor regionale de turism.

A

510. Efectul multiplicator al încasărilor realizate în industria turismului reflectă: a. incidenţele globale ale cheltuielilor turiştilor străini asupra unei economii naţionale; b. eficienţa dezvoltării turismului; c. efectele secundare ale investiţiilor în industria turismului.

A

511. Sistemul de indicatori ai circulaţiei turistice cuprinde: a. indicatori ai cererii reale şi potenţiale: numărul de turişti, numărul de zile-turist,

durata medie a sejurului; b. indicatori ai ofertei turistice: indicatorul structurii capacităţii hoteliere pe clase

calitative, număr de locuri de cazare; c. toate cele de mai sus.

C

512. Nivelul veniturilor populaţiei influenţează în principal: a. doar cererea turistică; b. doar oferta turistică;

A

56

c. ambele.

513. În privinţa dezvoltării unei palete de produse turistice noi se detaşează câteva orientări:

a. creşte interesul pentru vacanţele tematice b. creşterea ponderii vacanţelor la mare distanţă c. toate cele de mai sus.

C

514. Zona Valea Prahovei (jud. Prahova şi Braşov, geografic masivele Bucegi, Gârbova şi Bârsei) concentrează:

a. circa 10% din capacitatea de cazare şi 52% din instalaţiile de transport pe cablu; b. circa 7% din capacitatea de cazare şi 52% din instalaţiile de transport pe cablu; c. circa 7% din capacitatea de cazare şi 80% din instalaţiile de transport pe cablu.

B

515. Serviciile turistice se clasifică în ferme şi spontane după următorul criteriu: a. modalităţi de plată; b. etapele principale de desfăşurare a unei călătorii; c. forma de manifestare a cererii.

C

516. Care din următoarele afirmaţii este adevărată: ”Charterul own-use” este admis atunci când o persoană fizică sau juridică:

a. închiriază un avion pentru uz propriu; b. închiriază un avion pentru un alt grup; c. transportă exclusiv persoane.

A

517. Cursele regulate: a. operează pe rute fixe, bine definite, interne şi internaţionale, pentru fiecare dintre

ele existând licenţă de zbor garantat guvernamental; b. nu sunt solicitate de persoanele care se deplasează individual, pe cont propriu; c. operează doar pe rute internaţionale.

A

518. Deplasările cu autocarul: a. ocupă o pondere de 20-30% pe piaţa voiajelor, în continuă adaptare la cerere; b. ocupă o pondere de 20-25% pe piaţa voiajelor, în continuă adaptare la cerere; c. ocupă o pondere de 15-20% pe piaţa voiajelor, în continuă adaptare la cerere.

C

519. Media mondială a capacităţilor de primire a unui obiectiv turistic se situează în jurul cifrei de:

a. 100-200 locuri de cazare, ceea ce poate justifica o activitate rentabilă din punct de vedere economic;

b. 200-300 locuri de cazare, ceea ce poate justifica o activitate rentabilă din punct de vedere economic;

c. 300-500 locuri de cazare, ceea ce poate justifica o activitate rentabilă din punct de vedere economic.

A

520. Alimentaţia publică este un proces complex şi cuprinde: a. producţia şi servirea; b. producţia şi comercializarea ei; c. producţia, comercializarea şi servirea.

C

521. Cele mai mari investiţii turistice în România s-au realizat în următoarea zonă: a. Transilvania; b. litoralul; c. zona dealurilor şi podişurilor.

B

57

522. Nu se înscrie în cadrul grupurilor cu obiect limitat de activitate: a. lanţul voluntar; b. sistemul franchising (franşiza); c. lanţul integrat.

C

523. Formele turismului de afaceri se împart în: a. turism general de afaceri, turism de reuniuni, târguri şi expoziţii şi călătorii

stimulent; b. turism general de afaceri, turism de reuniuni, târguri şi expoziţii şi călătorii de

afaceri; c. turism general de afaceri, turism de reuniuni, târguri şi expoziţii şi simpozioane.

A

524. Numărul turiştilor (Nt) – este un indicator fizic, cantitativ şi poate lua forma: a. sosiri/plecări de turişti, pentru turismul internaţional şi se obţine din statisticile

înregistrărilor la frontieră; b. persoane cazate, utilizat atât pentru turismul intern cât şi pentru turismul

internaţional, dedus din statisticile mijloacelor de cazare (găzduire); c. ambele variante.

C

525. Consumul turistic: a. are o sferă de cuprindere mai mică decât cererea, deoarece şi în turism se poate vorbi

de autoconsum; b. este egal cu cererea; c. nu are legătură cu cererea turistică.

A

526. În cazul ţării noastre, parcul de mijloace de transport aflat în dotarea întreprinderilor turistice este:

a. ridicat; b. mediu; c. relativ modest.

C

527. Din punct de vedere al sectorului în care lucrează, persoanele ocupate în hotelărie reprezintă, la scară globală:

a. 60%; b. 40-50%; c. 30-40%.

B

528. În categoria factorilor direcţi care influenţează productivitatea muncii se includ: a. nivelul de pregătire a lucrătorilor, gradul de înzestrare tehnică; b. sezonalitatea, nivelul preţurilor şi tarifelor, structura turiştilor; c. gradul de înzestrare tehnică, structura turiştilor.

A

529. Serviciile de cazare fac parte din categoria serviciilor turistice: a. nespecifice de bază; b. specifice de bază; c. nespecifice suplimentare.

B

530. În cursele de transport aerian regulate există următoarele aranjamente turistice: a. part charter şi own-use; b. inclusive tour şi charter de grup; c. inclusive tour şi part charter.

C

531. Transporturile rutiere se află: a. pe locul întâi ca pondere în totalul mijloacelor de transport folosite în scopuri

turistice;

B

58

b. pe locul doi ca pondere în totalul mijloacelor de transport folosite în scopuri turistice;

c. la egalitate cu mijloacele de transport aeriene.

532. Aranjamentul FLY and DRIVE: a. constă în deplasarea cu avionul în formula IT sau charter şi închirierea de

automobil – rent a car; b. constă în deplasarea cu trenul împreună cu automobilul său; c. constă în deplasarea cu avionul în formula IT.

A

533. În cadrul activităţii de alimentaţie funcţia de nutriţie (hrană): a. deţine locul secundar cu aproape 40% din totalul cererilor; b. deţine locul principal, cu aproape 60% din totalul cererilor; c. deţine locul principal, cu aproape 50% din totalul cererilor.

B

534. Pragul de rentabilitate reprezintă: a. acel grad al utilizării capacităţii de producţie (cazare, secţia de producţie) la care

profitul este optim; b. acel grad al utilizării capacităţii de producţie (cazare, secţia de producţie) la care

profitul este minim; c. acel grad al utilizării capacităţii de producţie (cazare, secţia de producţie) la care

sunt recuperate în întregime costurile fără să se obţină profit.

C

535. Turismul se consideră a fi: a. creator şi utilizator de venit naţional b. creator de venit naţional; c. utilizator de venit naţional.

A

536. Studiile arată că un loc de muncă direct din turism poate crea: a. 2-4 locuri de muncă indirecte şi induse; b. 1-3 locuri de muncă indirecte şi induse; c. 3-5 locuri de muncă indirecte şi induse.

B

537. Concentrarea/integrarea propriu-zisă nu cuprinde: a. lanţul voluntar; b. conglomeratul; c. concentrarea orizontală (lanţul integrat).

C

538. Turismul rural: a. se referă la toate activităţile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp

determinate în mediu rural, mijlocul de găzduire putând fi atât gospodăria ţărănească – pensiune, fermă agroturistică – cât şi echipamente turistice de factură mai generală: hanuri, hoteluri rustice, popasuri;

b. presupune şederea în gospodăria ţărănească – pensiune, fermă – consumarea de produse agricole din gospodăria respectivă şi participarea, într-o măsură mai mare sau mai mică, la activităţile agricole respective;

c. se suprapune cu agroturismul.

A

539. Atracţiile turistice se împart în naturale şi antropice: a. după conţinutul lor; b. după gradul de polarizare; c. după răspândirea în teritoriu.

A

540. Atracţiile turistice se împart în nodale şi liniare: a. după răspândirea în teritoriu;

A

59

b. după valoare; c. după gradul de polarizare.

541. Stratul atmosferic în care se produc majoritatea fenomenelor meteorologice este:

a. stratosfera; b. troposfera; c. mezosfera.

B

542. Cea mai ridicată valoare a albedoului se înregistrează: a. pe nisip; b. la suprafaţa norilor Cumulonimbus; c. pe zăpada proaspătă.

C

543. Radiaţiile infraroşii au un puternic efect: a. caloric; b. chimic; c. fotochimic.

A

544. Cea mai scăzută valoare a albedo-ului corespunde: a. pajiştilor verzi; b. nisipurilor deşertice; c. zăpezii proaspete.

A

545. Cel mai important transfer de energie calorică, pe verticală, în troposferă, se realizează prin:

a. turbulenţă; b. convecţie; c. difuzie moleculară.

B

546. Valoarea amplitudinii termice determinată de o maximă de 22oC şi o minimă de -3oC este:

a. 25oC; b. 19oC; c. 12,5oC.

A

547. Termenul „taifun” este atribuit ciclonilor tropical din bazinul oceanului: a. Pacific de Vest; b. Pacific de Est; c. Atlanticului de Nord.

A

548. Conform rozei vânturilor, direcţia „V” corespunde, în grade, valorii de: a. 270o; b. 180o; c. 90o.

A

549. Temperatura la care trebuie să coboare un volum de aer pur pentru a deveni saturat în vapori de apă, în condiţiile unei presiuni atmosferice constante, se numeşte:

a. deficit de saturaţie; b. punct de rouă; c. tensiunea vaporilor.

B

550. Cele mai importante nuclee de condensare sunt reprezentate de: a. săruri marine; b. pulberi; c. picături de apă.

A

551. Norii din care cad precipitaţii sunt: a. Cirrus;

B

60

b. Nimbostratus; c. Cumulus humilis.

552. Norii care determină apariţia unui halou în jurul Soarelui sau a Lunii sunt:

a. Altostratus; b. Cirrostratus; c. Cumulonimbus.

B

553. Termenul „izonefă” desemnează o linie care uneşte puncte cu aceeaşi valoare a: a. cantităţii de precipitaţii; b. nebulozităţii; c. temperaturii.

B

554. Din categoria vânturilor catabatice face parte: a. Sirocco; b. Mistralul; c. Băltăreţul.

B

555. Vânt catabatic rece este: a. Harmattanul; b. Bora; c. Foehnul.

B

556. Când aerul cald alunecă descendent pe o suprafaţă frontală se formează: a. anafrontul; b. catafrontul; c. ocluzia.

B

557. Termenul „izohietă” desemnează o linie care uneşte puncte cu aceeaşi valoare a: a. cantităţii de precipitaţii; b. temperaturii; c. umezelii relative.

A

558. Cu ajutorul higrometrului se determină: a. temperatura minimă; b. umezeala relativă; c. presiunea atmosferică.

B

559. În cazul frontului cald, linia precipitaţiilor este poziţionată: a. înaintea frontului; b. în spatele frontului; c. coincide cu linia frontului.

A

560. Norii Cirrus uncinus prevestesc apropierea frontului: a. rece; b. cald; c. oclus rece

B

561. Norii Altocumulus întră, altimetric vorbind, în categoria: a. norilor mijlocii; b. norilor superiori; c. norilor inferiori.

A

562. Din categoria norilor de „vreme bună” fac parte: a. Cumulus humilis; b. Cumulonimbus; c. Nimbostratus.

A

563. Traiectorii ale ciclonilor tropicali nu se regăsesc pe ţărmurile: B

61

a. Americii de Nord; b. Americii de Sud; c. Asiei de Sud-Est.

564. Termenul „uragan”, desemnând un ciclon tropical, este utilizat:

a. în vestul Pacificului; b. în vestul Atlanticului de Nord; c. în estul Pacificului.

B

565. Frecvenţa cea mai ridicată a ciclonilor tropicali se înregistrează în: a. Africa; b. America de Nord; c. America de Sud.

B

566. În interiorul ciclonului tropical există un spaţiu senin, circular, numit: a. „inima” ciclonului; b. „ochiul” ciclonului; c. „centrul” ciclonului.

B

567. Anticiclonul Azorelor are origine: a. dinamică; b. termică; c. termo-dinamică.

A

568. Anticiclonul Mauritius este localizat în: a. Oceanul Atlantic ; b. Oceanul Pacific; c. Oceanul Indian.

C

569. Anticiclonul Hawai are origine: a. termică; b. dinamică; c. de flux diabatic.

B

570. Valori maxime ale radiaţiei totale anuale se înregistrează în: a. Kalahari; b. Amazonia; c. Ţara de Foc.

A

571. Valorile maxime ale bilanţului radiativ al suprafeţei terestre se înregistrează în: a. Golful Hudson; b. Marea Arabiei; c. Marea Chinei de Est.

B

572. Amplitudinea termică diurnă atinge valori minime în climatul: a. subtropical; b. tropical uscat; c. ecuatorial.

C

573. Amplitudinea termică anuală atinge valori maxime în climatul: a. ecuatorial; b. tropical uscat; c. temperat continental.

C

574. Radiaţia efectivă are valori maxime în: a. Munţii Alpi; b. Munţii Pirinei; c. Munţii Caucaz.

C

62

575. „Polul ploilor” pe Glob se află în localitatea (după cantitatea maximă absolută): a. Mawsymram; b. Cherrapunji; c. Katmandu.

B

576. Cel mai uscat deşert tropical al lumii este: a. Thar; b. Atacama; c. Sahara.

B

577. Alizeele sunt vânturi permanente ce bat: a. dinspre tropice spre Ecuator; b. dinspre Ecuator spre tropice; c. dinspre tropice spre cercurile polare.

A

578. În emisfera nordică se regăseşte anticiclonul de origine dinamică: a. Sfânta Elena; b. Azore; c. Insulei Paştelui.

B

579. Pentru clasificarea tornadelor în funcţie de intensitatea vortexului şi a daunelor provocate, se utilizează scara:

a. Fujita; b. VEI; c. Mercalii.

A

580. Curentul rece Humboldt afectează climatul ţărmurilor vestice ale: a. Americii de Sud; b. Australiei; c. Groenlandei.

A

581. Curentul cald Kuroshio influenţează climatul: a. Pacificului de nord-vest; b. Pacificului de sud-vest; c. Pacificului de nord-est.

A

582. Reprezintă un curent rece oceanic: a. Curentul Australiei de Est; b. Curentul Antilelor; c. Curentul Humboldt.

C

583. Curentul Falkland este localizat în largul coastelor estice ale: a. Americii de Sud; b. Africii; c. Australiei.

A

584. Temperatura minimă absolută a emisferei nordice s-a înregistrat în: a. Groenlanda; b. Siberia de Est; c. Polul Nord.

B

585. Cele mai accentuate anomalii termice pozitive se înregistrează în: a. Atlanticul de Nord; b. Atlanticul de Sud; c. Golful Alaska.

A

586. Temperatura minimă absolută de pe Glob s-a înregistrat în: a. Antarctica; b. Groenlanda;

A

63

c. Siberia de Est.

587. Climadiagramele Walter-Lieth redau valori ale: a. presiunii şi temperaturii; b. umezelii relative; c. temperaturii şi precipitaţiilor.

C

588. Temperaturile medii anuale din climatul ecuatorial oscilează între: a. 25-28oC; b. 28-32oC; c. 21-25oC.

A

589. Amplitudinea termică anuală din climatul ecuatorial se încadrează ecartului: a. 1-5oC; b. 5-10oC; c. 10-15oC.

A

590. Climat ecuatorial se regăseşte în: a. Mozambic; b. Gabon; c. Sudan.

B

591. Precipitaţiile medii anuale din climatul ecuatorial se încadrează valorilor: a. 3000 – 5000 mm; b. 1000 – 3000 mm; c. 5000 – 10000 mm.

B

592. Climatul ecuatorial lipseşte din: a. Asia; b. America de Sud; c. Australia.

C

593. Caracteristica principală a climatului musonic este: a. amplitudini termice diurne mari; b. alternanţa „sezon umed – sezon uscat”; c. existenţa alizeelor.

B

594. Climatul subecuatorial se regăseşte în: a. Libia; b. Venezuela; c. Noua Zeelandă.

B

595. Latitudinal, climatul subecuatorial se extinde, în medie, între: a. 5 – 12o lat N şi S; b. 5 – 30o lat N şi S; c. 10 – 20o lat N şi S.

A

596. Alizeele au un caracter: a. permanent; b. sezonier; c. temporar.

A

597. Cea mai amplă circulaţie musonică se înregistrează în: a. Asia de SE; b. Africa; c. America Centrală.

A

598. Musonul de iarnă din sud-estul Asiei determină cantităţi minime de precipitaţii în: a. Thar;

A

64

b. Assam; c. Deccan.

599. Delimitează cel puţin trei mase de aer:

a. frontul rece; b. frontul cald; c. frontul oclus.

C

600. Cele mai ridicate cantităţi de precipitaţii din Europa se înregistrează în: a. Munţii Dinarici; b. Alpii Scandinaviei; c. Munţii Alpi.

A

601. Cele mai scăzute cantităţi medii anuale de precipitaţii din climatul tropical continental s-au înregistrat în localitatea Iquique, aflată în statul:

a. Peru; b. Argentina; c. Chile.

C

602. Cantităţile medii anuale de precipitaţii din climatul tropical continental sunt cuprinse între:

a. 100-300 mm; b. 0-200 mm; c. 200-400 mm.

B

603. Temperatura medie a lunii celei mai reci, din „climatul mediteranean” – climatul subtropical al ţărmurilor apusene ale continentelor - este de:

a. 10-12oC; b. 5-7oC ; c. 3-5oC.

A

604. Climatul subantarctic oceanic se regăseşte în: a. Peninsula Alaska; b. Patagonia; c. Ţara de Foc.

C

605. Conform condiţiilor climatului subarctic oceanic, pe insulele şi pe ţărmurile continentelor se dezvoltă:

a. taigaua; b. tundra; c. stepa.

B

606. Cea mai mare amplitudine termică medie anuală de pe suprafaţa Terrei se înregistrează în:

a. Iakuţia; b. Antarctica; c. Insula Sahalin.

A

607. Temperatura minimă absolută de pe Terra a avut valoarea de: a. -90oC; b. -50oC; c. -70o.

A

608. Valoarea maximă a anomaliilor termice pozitive din emisfera nordică se înregistrează în:

a. Oceanul Indian; b. Oceanul Pacific; c. Oceanul Atlantic.

C

65

609. Valoarea minimă a anomaliilor termice negative din emisfera nordică se înregistrează în:

a. Peninsula Ciukotsk; b. Siberia de Nord-Est; c. Munţii Alta.

B

610. Izvoarele oligominerale termale sunt la? a. Geoagiu-Băi; b. Cacica; c. Luduş.

A

611. Helioterapia presupune? a. „baia de aer”; b. „baia de soare”; c. „baia de apă termală”.

B

612. Defineşte termenul homeotermie: a. terapie climatică; b. proprietatea organismului de a nu pierde şi de a nu acumula căldură; c. proprietatea organismului de a-şi menţine constant temperatura.

C

613. Stresul bioclimatic poate fi: a. stres cutanat, pulmonar; b. hipotonic, hipertonic; c. inconfort deshidratat, inconfort hidratant.

A

614. Staţiunea balneo-climaterică Slănic Moldova este localizată în: a. Carapaţii Meridionali; b. Carpaţii Occidentali; c. Carpaţii Orientali

C

615. Care din următoarele bioclimate este de tip solicitant, cu acţiune nestimulativă asupra organismului?

a. bioclimatul de litoral; b. bioclimatul de câmpie; c. bioclimatul de munte.

B

616. Vestigiile civilizaţiei greceşti se găsesc pe teritoriul ţării noastre la: a. Histria, Tomis, Calatis; b. Herculane, Turda, Alba Iulia; c. Adamclisi, Drobeta, Cluj Napoca.

A

617. În cadrul potenţialului turistic natural al Carpaţilor Orientali care dintre resurse predomină?

a. izvoare minerale; b. lacurile glaciare; c. domeniul schiabil.

A

618. Axa turistică Someșul Mic deţine următoarele centre turistice: a. Cluj Napoca, Gherla, Dej; b. Apahida, Huedin, Năsăud; c. Cluj Napoca, Bistrita Năsăud, Gherla.

A

619. „Căldările Zăbalei” sunt forme de relief dezvoltate pe: A

66

a. gresii; b. conglomerate; c. andezite.

620. Care sunt localităţile balneare din Ţara Lăpuşului? a. Dăneşti, Cărbunari, Stoiceni; b. Tg. Lăpuş, Cavnic, Dumbrava; c. Rogoz, Borcut, Răzoare.

A

621. În arealul „bioclimatului de câmpie” se încadrează staţiunea? a. Amara; b. Tinca; c. Mogoşa.

A

622. De unde se exploatează nămol terapeutic pentru staţiunea Vatra Dornei? a. Poiana Negri; b. Şaru Dornei; c. Neagra Şarului.

B

623. Pietrele Doamnei - sunt un obiectiv turistic în munţii: a. Ceahlău; b. Rarău; c. Căliman.

B

624. Care dintre următoarele sunt obiective turistice din munţii Ceahlău? a. Toaca, Panaghia, staţiunea şi mănăstirea Durău; b. Căciula Dorobanţului, Toaca, Cheile Bicazului, Izvorul Mureşului; c. Izvorul Mureşului, Dochia, Ţigăile, Lacul Roşu.

A

625. Cele mai pure emanaţii mofetice de la noi din ţară sunt la: a. Covasna; b. Harghita; c. Vatra Dornei.

A

626. Atractivitatea turistică a peisajului în munţii Ciucaş este dată de: a. relieful glaciar; b. relieful pe conglomerate; c. relieful carstic.

B

627. Din punct de vedere peisagistic munţii Postăvaru se impun prin: a. altitudini de peste 2000 m; b. varietatea reliefului carstic; c. acoperirea zonei cu arii protejate.

B

628. Localităţi turistice din depresiunea Braşov sunt: a. Covasna, Sf. Gheorghe; Tg. Secuiesc, b. Biborţeni, Bixad, Harghita; c. Miercurea Ciuc, Râşnov, Prejmer.

A

629. Formele reziduale periglaciare din Munţii Ciucaş, de tipul „babelor”, sunt constituite pe:

a. conglomerate; b. calcare; c. granite.

A

67

630. Manifestări etno-folclorice în aria Carpaţilor Meridionali sunt la: a. Rucăr - Bran, Haţeg, Mărginimea Sibiului; b. Sinaia, Hunedoara, Deva; c. Simeria, Călan, Petroşani.

A

631. Domeniul schiabil Straja se află în? a. Carpaţii Occidentali; b. Carpaţii Meridionali; c. Carpaţii Orientali.

B

632. ONT – primul organism de stat menit să coordoneze întreaga mișcare turistică s-a înființat în:

a. Februarie 1936; b. Martie 1963; c. Februarie 1945.

A

633. Care din următoarele cabane turistice deservesc masivul Piatra Craiului? a. Piatra Craiului, Moeciu, Poiana Ţapului; b. Zărneşti, Curmătura, Rucăr; c. Plaiu Foi, Curmătura, Gura Râului.

C

634. Care din următoarele circuri glaciare se constituie în pârtii naturale de schi în munţii Făgăraş?

a. Bâlea; b. Capra; c. Urlea.

A

635. Care din următoarele complexe glaciare fac parte din munţii Parâng? a. Mioarele Bucura, Capra; b. Zănoaga, Gâlcescu, Galbena; c. Câlcescu, Roşiile, Slăveiul.

A

636. Staţiunile Voineasa şi Vidra se află în munţii: a. Lotrului; b. Cindrel; c. Şureanu.

A

637. Monumente istorice sunt: a. Masa Tăcerii, Monumentul lui Ștefan cel Mare, Poarta Sărutului; b. Trofaeum Traiana, Monumentul de la Mărășești, Monumentul de la Moisei; c. Teiul lui Eminescu, Coloana Infinitului, statuia lui Matei Corvin.

B

638. Cheile Sohodol, Bistriţa Gorjană, Tismana se află în munţii: a. Vâlcan; b. Şureanu; c. Godeanu.

A

639. Uvala Bălileasa se află în platoul carstic: a. Ocoale-Scărişoara; b. Padiş; c. Poienii.

B

640. Rezervaţia ştiinţifică Domogled se află în munţii: B

68

a. Mehedinţi; b. Cernei; c. Ţarcu.

641. Care din următoarele lacuri antropice sunt utilizate şi pentru agrement în munţii Semenic?

a. Văliug, Trei Ape, Secu; b. Brebu, Caraşova, Bozovici; c. Semenic, Beuşniţa, Oraviţa.

A

642. Care din următoarele peşteri deţine titlul de cea mai frumoasă peşteră din România?

a. Dârnimii; b. Pojarul Poliţei; c. Piatra Altarului.

A

643. Unde întâlnim următoarele obiective turistice: Tabula Traiana, podul roman, figura sculptată în stâncă a lui Decebal?

a. Drobeta Turnu Severin; b. Orşova; c. Defileul Dunării.

C

644. Care sunt principalele trei elemente atractive ale potenţialului turistic în munţii Apuseni?

a. forme carstice, relief pe roci vulcanice, ape minerale; b. relief glaciar, ape termale, rezervaţii; c. relief eolian, mofete, relief fluviatil.

A

645. Gheţarul relict de la Scărişoara se află în munţii: a. Bihor; b. Trascău; c. Vlădeasa.

A

646. Centrele turistice Tg. Jiu, Râmnicu Vâlcea, Govora fac parte din: a. muscelele Argeşului; b. dealurile subcarpatice ale Gorjului şi Vâlcii; c. dealurile subcarpatice ale Prahovei.

B

647. Axa turistica Târnava Mica are ca şi principale centre turistice următoarele: a. Praid, Sovata, Târnava; b. Corund, Bezid, Orăştie; c. Praid, Târnava, Luduş.

A

648. Obiective turistice în Curtea de Argeş sunt: a. Fântâna lui Manole, turnul Chindia, casa Egumenească; b. Ruinele cetăţii, mănăstirea Curtea de Argeş, muzeul etnografic; c. Curtea Domnească, Biserica Episcopală, Biserica Domnească.

C

649. Monumente de arhitectură de tip ”culă”se găsesc la: a. Măldăreşti - Vâlcea; b. Câmpulung; c. Polovragi.

A

650. Cascadele Beuşniţei, formate pe depozite de travertin, se găsesc în: A

69

a. Munţii Aninei; b. Munţii Semenic; c. Munţii Almăjului.

651. Lacul Izvorul Muntelui se află în bazinul hidrografic al: a. Mureşului; b. Oltului; c. Bistriţie.

C

652. Care dintre următoarele centre turistice aparţin de dealurile subcarpatice Prahovene:

a. Doftana, Teleajen, Brebu; b. Slănic Prahova, Câmpina, Vălenii de Munte; c. Olari, Slănic Moldova, Vârfuri.

B

653. Vulcanii noroioşi aparţin de localitatea: a. Berca; b. Pâclele; c. Lopătari.

A

654. Muzeul chihlimbarului se află în localitatea: a. Colţi; b. Policiori; c. Andreiaş.

A

655. Care din următoarele localităţi aparţin de dealurile subcarpatice buzoiene? a. Lopătari, Berca; b. Pietroasa, Tohani; c. Sărata Monteoru, Fisici.

C

656. Fenomenul geologic „Dealul cu melci” se regăseşte în: a. Munţii Bihor; b. Munţii Metaliferi; c. Munţii Trascău.

B

657. Turismul uval se practică în zona Vrancei la: a. Odobeşti, Panciu, Râmnic; b. Panciu, Nistoreşti, Vidra; c. Vintiloasa, Podgoria, Odobeşti.

A

658. Turism etnografic se practică în regiunea Vrancea în satele: a. Costeşti, Panciu, Odobeşti; b. Nistoreşti, Vidra, Năruja; c. Soveja, Tulnici, Mera.

B

659. Obiective cultural-istorice de tip castel în dealurile Trotuş -Tazlău se află la: a. Doftana, Dărmăneşti; b. Negoieşti, Borzeşti; c. Bogdana, Caşin.

A

660. Staţiuni balneare locale în ţinutul Neamţului se află la: a. Târgu Neamţ, Roman; b. Bălţăteşti, Oglinzi; c. Vânători Neamţ, Raşca.

B

70

661. Unde se află complexul carstic cu lacul temporar Zăton? a. podişul Mehedinţi; b. podişul Getic; c. podişul Transilvaniei.

A

662. „Pietrele Doamnei” sunt localizate în: a. Munţii Giumalău; b. Munţii Bistriţie; c. Munţii Rarău.

C

663. Centre de creație artistică în Țara Maramureșului sunt: a. Hoteni, Bârsana, Dragomirești; b. Rozalvea, Neagra, Mara c. Corund, Vadu Izei, Sântimbru.

A

664. „Ochiul Beiului” reprezintă un: a. lac glaciar, b. izvor carstic; c. golf.

B

665. Muzeul satului Bucovinean este un obiectiv turistic din: a. Municipiul Suceava; b. Câmpia Moldovei; c. Depresiunea Rădăuţi.

A

666. Formele reziduale „Colţii Pelegii” se află în: a. Munţii Bucegi; b. Munţii Călimani; c. Munţii Retezat.

C

667. Centre turistice polarizatoare în câmpia Moldovei sunt la: a. Iaşi, Botoşani, Dorohoi; b. Dobrovăţ, Vaslui, Huşi; c. Cotnari, Hârlău, Jijia.

A

668. Vulcanii noroioşi din regiunea Transilvaniei de Sud se află la: a. Bucegi; b. Căliman; c. Semenic.

C

669. Primul rtansport pe scaun din România de tip telescaun s-a construit în masivul: a. Hoghiz, Făgăraş, Avrig; b. Breaza, Sâmbăta de Sus, Boiţa; c. Gârbova, Veneţia de Sus, Cuciulata.

A

670. Care dintre următoarele localităţi turistice sunt la contactul munţilor Perşani cu Făgăraş?

a. Comana, Mândra, Breaza; b. Sâmbăta, Victoria, Cârtişoara; c. Ungra, Apaşa, Sebeşul de Sus.

B

671. Care dintre următoarele localităţi turistice sunt pe axa văii Homoroade? a. Caţa, Veneţia de Jos, Drăguş;

A

71

b. Viştea de Sus, Mercheaşa, Sibiu; c. Homorod, Rupea, Jimbor.

672. Care dintre următoarele localităţi turistice sunt din Mărginimea Sibiului? a. Sibiu, Rupea, Râşnov; b. Cisnădie, Răşinari, Poplaca; c. Cisnădioara, Făgăraş, Gura Râului.

B

673. Cetăţi ţărăneşti şi biserici sec. XIII-XVIII în Mărginimea Sibiului sunt la: a. Ocna Sibiu, Agnita, Făgăraş; b. Şura Mare, Păltiniş, Slimnic; c. Meşendorf, Criţ, Viscri.

C

674. Localităţi turistice în segmentul vestic al axei turistice sud transilvane sunt la: a. Cristian, Miercurea Sibiului, Sebeş; b. Săcel, Sibiu, Agnita; c. Mediaş, Gârbova, Oaşa.

B

675. Turismul balnear în regiunea turistică sud-transilvană se practică la: a. Ocna Sibiu, Miercurea Sibiu, Rodbav; b. Sibiu, Mărginimea Sibiu, Tălmaciu; c. Avrig, Agnita, Şelimbăr.

A

676. Care din următoarele regiuni turistice mai este denumită şi mureşeană? a. regiunea turistică sud transilvană; b. regiunea turistică central transilvană; c. regiunea turistică nord transilvană.

B

677. Axa turistică Mureş cuprinde următoarele zone turistice: a. Reghin, Turda; b. Sovata, Fărăgău; c. Tîrgu-Mureş, Alba Iulia.

C

678. Atractivitatea turistică a reliefului vulcanic este dată de: a. Conuri, cratere; b. Relief ruiniform, coloane bazaltice; c. Speleoteme, caldere.

B

679. În care masiv relieful vulcanic este reprezentat de un aliniament de aparate

vulcanice, cu cratere bine conservate, unele transformate în caldere: a. Harghita; b. Călimani; c. Gurghiu.

A

680. Cea mai lungă peșteră din țară este: a. Topolnița; b. Peștera Vântului; c. Ciclovina.

B

681. Peștera aflată la cea mai mare altitudine, în România, este: a. Peștera Altarului; b. Peștera Bucșoru; c. Peștera Mezia.

B

682. Cheile săpate în andezite bazaltoide sunt: B

72

a. Cheile Tătarului, Cheile Runcului; b. Cheile Bicazului, Cheile Lucavei; c. Cheile Urșilor, Cheile Orzei.

683. Importante pentru turismului balnear sunt lacurile: a. Baia Baciului, Telega, Sărata-Buzău, Ocnele Mari; b. Bucura, Lia, Ana, Viorica, Florica; c. Mostiștea, Oltina, Gârlița, Vederoasa.

A

684. Obiective turistice aparținând Evului mediu sunt: a. Teregova (Banat), Tibiscu (Culoarul Timișului), Apulum; b. Biharia, Dăbâca (Podișul Someșan), Cetatea Colți (Hațeg); c. Sibiu, Ștei, Sărmașu, Bistrița.

B

685. Dintre obiectivele economice cu funcție turistică realizate în perioada modernă și contemporană se remarcă:

a. Porțile de Fier, Canalul Dunăre-Marea Neagră; b. Lacul Vidraru, Parcul Copou, Biblioteca Teleki; c. Muzeul Astra, Sibiu, Canalul Bega, Podul de la Drobeta.

A

686. Componentele biotice ale mediului sunt:

a. Apa, aer, relief b. Vegetație, faună c. Vegeție, faună, sol

C

687. Exemple de relații de tip intracomponental sunt:

a. abraziunea, exarația, meteorizația, prădătorismul, parazitismul b. heliofilia, hidrofilia, alterarea chimică a rocilor, exploatare, cultivare c. adaptare, valorificare, amenajare, relațiile sociale, relațiile politice

A

688. Relieful influențează funcționarea și structurarea mediului prin: a. altitudine, pantă, sol, orientare b. atitudine, pantă, orientare c. altitudine, coroziune, sol

B

689. În funcție de modul în care își pot sintetiza propria hrană, componenții biotici au fost categorisiți în:

a. producători (autotrofe), consumatori (heterotrofe) și descompunători (saprofite)

b. alge, plante, mamifere c. fitoplancton, zooplancton, necton

A

690. Impactul antropic în bazinul râului Athabaska, Canada constă în:

a. defrișări pentru industria lemnului b. densitate mare a așezărilor antropice c. exploatarea șisturilor bituminoase

C

691. Efectul defrișării pădurilor asupra solului este:

a. Creșterea instabilității versanților

b. Scăderea fertilității solului

c. Supraînălțarea patului albiei râurilor ca urmare a creșterii debitului solid

B

692. Vegetația zonei mediteraneene este compusă din următoarele specii:

a. Laur, mirt, măslin sălbatic, rozmarin

b. Cimbru, leandru, arnica frigida, măslin sălbatic,

c. Măslin sălbatic, Abanos, palisandru, mahon

A

73

693. Pasărea Mare a Paradisului, fluturii Morpho Didius, papagalul stacojiu și cimpanzeul au habitatul în mediul:

a. Ecuatorial

b. Mediteranean

c. temperat al pădurilor de foioase și conifere

A

694. Mediul subecuatorial este cunoscut la nivel regional, în America de Sud sub următoarele denumiri:

a. Llanos, Campos Cerrado

b. Maquis, garriga

c. Stepă, preerie

A

695. Wisteria Sinens reprezintă: a. O specie de lichean regăsită în mediul subpolar

b. O plantă cățărătoare regăsită în mediul temperat

c. O ciupercă toxică, viu colorată din mediul ecuatorial

B

696. Termenii de “preerie”, “pampas”, “stepă” caracterizează mediul:

a. Temperat

b. Subtropical

c. Deșertic

A

697. Mediile de viață de tip maquis, mattoral, frigana sunt subtipuri ale mediului:

a. Subtropical

b. Temperat

c. Deșertic

A

698. Terra Rossa reprezintă:

a. O ciupercă de culoare roșie întâlnită în pădurile tropical umede din Sri

Lanka

b. Un tip de sol, format pe roci calcaroase, întâlnit în zona mediteraneană

c. Un tip de relief caracterizat printr-o culoare roșie a rocilor brăzdate de

rigole, ravene și ogașe

B

699. Faptul că pe țărmul estic al Americii de Nord, pădurile de foioase înaintează până la o latitudine mare se datorează în special:

a. Influenței curentului cald al Golfului

b. Influenței curentului rece al Labradorului

c. Influenței curentului cald al Braziliei

A

700. În mediul polar se întâlnesc: a. Pinguini Imperiali, morse, balene orca

b. Pinguini Imperiali, pinguini de Galapagos, morse, foci

c. Pinguini Imperiali, pinguini regali, feneci, tuco-tuco

A

701. Dezvoltarea durabilă reprezintă un concept care pune accentul pe: a. Dezvoltarea economică bazată pe schimburi intercontinentale, în

special trans-Atlantice și trans-Pacifice

b. Dezvoltarea economică care vine în întâmpinarea nevoilor generației

prezente fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare de a-și

satisface propriile nevoi

c. Dezvoltarea economică actuală care încurajează achiziția constantă de

B

74

bunuri și în cantități din ce în ce mai mari

702. Termenul de trash-vortex face referire la: a. O concentrare a deșeurilor plastice în mediul oceanic

b. O concentrare a deșeurilor nucleare în mediul continental, peste

latitudini de 45⁰ lat N și S

c. O concentrare a deșeurilor aflate pe orbita Pământului ca urmare a

numeroaselor misiuni spațiale întreprinse până în prezent

A

703. Pădurile tropical umede din zona Indoneziei și Malaeziei sunt defrișate pentru: a. Culturi de palmier de ulei

b. Exploatări miniere de cupru pentru care cele două țări sunt în topul

exportatorilor mondiali

c. A pregăti terenul pentru culturile de ceai și orez

A

704. Plantele din mediul ecuatorial se adaptează condițiilor climatice prin: a. Sunt veșnic verzi, se stratifică pe verticală din cauza densității mari și

au rădăcinile adânc înfipte în sol

b. Rădăcini extinse la suprafața solului, stratificare pe verticală, și sunt

veșnic verzi

c. Își pierd frunzele în sezonul secetos, rădăcinile sunt adânc înfipte în

sol, densitate mare de plante în sezonul ploios

B

705. Cele mai mari structuri vii de pe Terra, vizibile chiar și din spațiu și care se bucură de cea mai mare densitate de viețuitoare sunt:

a. Pădurile din insula Socotra

b. Recifurile de corali

c. Insulele arhipelagului Aleutine

B

706. Salinitatea Oceanului Planetar variază în funcție de: a. Gradul de poluare, cutremure, activitatea solară

b. Temperatură și aportul continental de apă dulce

c. Numărul de organism vii, erupții vulcanice, formă

B

707. Maquisul este o asociație vegetală format din: a. Lavandă, cimbrișor, cactusi, cedrii de Liban

b. Laur, mirt, rozmarin, stejar de plută

c. Măslin sălbatic, abanos, bambus, acacia

B

708. Tipul principal de sol întâlnit în mediul taigalei este: a. Terra-rossa

b. Podzolul

c. Nu există sol din cauza temperaturilor scăzute

B

709. Polul Nordic al frigului (Oymyakon, Verhoiansk) se află în mediul:

a. Arctic b. De tundră și taiga c. Pădurilor de foioase

B

710. Mediul de tundră sau subpolar se prezintă ca o asociație de: a. Sequoia, stejari, tisă, pini

B

75

b. Mușchi, licheni, ierburi și arbuști pitici c. Pini de Alep, cedrii, brazi, frasini

711. Mediul tropical uscat este comun următoarelor arii:

a. Gobi, Sahara, Atacama, Simpson b. Deșertul Marelui Bazin, Mojave, Sonora, Sahara c. Namib, Sahara, Gibson, Simpson

C

712. Bora și mistralul sunt vânturi tipice mediului:

a. Ecuatorial b. Temperat c. Mediteranean

C

713. Ritmul de desășurare a fenomenelor geografice (vegetația veșnic verde, amplitudini termice minime, etc) în mediul ecuatorial este mai uniform datorită:

a. Curenților oceanici care staționează în aceasto zonă b. Impactului antropic care este minim în zona intertropicală c. Fluxului constant de radiație solară primit

C

714. Din punct de vedere latitudinal, de la sud la nord, tipurile de medii și asociații vegetale se organizează în:

a. Tundră, taiga, maquis b. Maquis, tundră, taiga c. Maquis, taiga, tundră

C

715. Un tip de sol cu fertilitate mare, întâlnit în mediul temperat este:

a. Permafrost b. Lateritic c. Cernoziom

C

716. Ursul Grizzly și ursul Kodiak își au habitatul în mediul:

a. Polar din Antarctica b. Temperat din America de Nord c. Subpolar din Siberia

B

717. Arțarul Japonez se întâlnește în mediul:

a. Pădurii de foioase din Japonia de Sud, Vestul Chinei și Coreea de Sud b. Pădurii de foioase din Japonia, China, Mongolia, Coreea c. Pădurii subtropicale din Japonia de Sud, Nordul Vietnamului si al

Cambodgiei

B

718. Patagonia este o regiune din America de Sud caracterizată printr-un mediu:

a. Tropical umed cu păduri luxuriante și densitate mare de specii b. Temperat deșertic, auster în care se regăsesc plante pitice, xerofite c. Arctic brăzdat de ghețari de calotă

B

719. Deșerturi din zona temperată sunt:

a. Gobi, Simpson, b. Namib, Sonora c. Takla Makan, Gobi

C

720. Altiplano reprezintă:

a. Un platou endoreic din America de Sud situat la o altitudine de peste 3700m caracterizat prin vânturi puternice, și prezența unor ierburi pitice xerofite

b. O regiune situată la o altitudine de 3500-4000m în Munții Himalaya caracterizată printr-o densitate mare de plante subtropicale

c. O regiune aflată la sud de Sahara caracterizată prin altitudini mai ridicate decât relieful înconjurător, vegetație rară, efemeră cu un ciclu vegetativ

A

76

scurt

721. În funcție de durata de manifestare impactele antropice se clasifică în:

a. Temporare și permanente b. Ireversibile și reversibile c. Directe și indirect

A

722. În funcție de scara teritorială a efectelor induse impactele antropice se clasifică în:

a. Locale și strategice b. Temporare și permanente c. Ireversibile și reversibile

A

723. Efectul defrișării pădurii asupra microclimatului local constă în:

a. Creșterea intensității vântului b. Inundații c. Crește instabilitatea versanților

A

724. Exemple de relații de tip intercomponental sunt:

a. Abraziunea, exarația, meteorizația, b. Heliofilia, hidrofilia, amenajarea spațiilor verzi c. Adaptare, relațiile sociale, relațiile politice

B

725. Mediile hidrice se delimitează la scară planetară în:

a. Mediul oceanic și mediul apelor continentale b. Mediul litoral, mediul batial, mediul pelagic c. Mediul apelor dulci de suprafață, mediul ghețarilor și mediul apelor

subterane

A

726. Prin ce participă relieful la structurarea şi funcţionarea mediului: a. altitudine, sol, vegetație b. altitudine, pantă, orientare c. altitudine, pantă, sol

B

727. Impacturile environmentale clasificate după intensitate sunt: a. temporar şi permanent; b. ridicat, mediu şi scăzut; c. cumulative, sinergice.

B

728. După forma de manifestare impacturile environmentale sunt: a. ireversibile şi reversibile; b. definitive şi negative; c. temporare şi permanente.

A

729. Impactul antropic asupra atmosferei se manifestă prin: a. modificarea compoziţiei aerului şi impurificarea atmosferei; b. afectarea unor procese şi fenomene atmosferice; c. modificarea compoziţiei aerului şi impurificarea atmosferei, afectarea unor

procese şi fenomene atmosferice sau elemente climatice.

C

730. Impactul antropic asupra hidrosferei se manifestă prin: a. perturbări temporo-spaţiale ale bugetului componentelor ciclului hidrologic,

modificarea procesului scurgerii şi a calităţii apei; b. modificări cantitative c. modificări structurale şi calitative.

A

77

731. Mediile geografice zonale se împart în: a. rece, caldă, subtropical; b. temperat şi rece; c. calde, temperate şi reci.

C

732. Mediile de viaţă din zona caldă sunt: a. Ecuatorial, subecuatorial, tropical temperat; b. ecuatorial, subecuatorial şi tropical; c. ecuatorial şi tropical.

B

733. Care este elementul climatic care diferenţiază mediile de viaţă din zona caldă? a. temperatura; b. umiditatea; c. presiunea.

B

734. Care este trăsătura de bază prin care se diferenţiază mediul de viaţă ecuatorial de cel subecuatorial?

a. alternanţa a două anotimpuri; b. temperatura; c. solul.

A

735. Care sunt deşerturile tropicale din America de Nord şi din Africa a. Atacama în America de Nord şi Victoria în Africa; b. Gibson în America de Nord şi Nefud în Africa; c. California în America de Nord, Sahara, Namib şi Calahari în Africa.

C

736. Subtipurile mediilor temperate sunt: a. mediile de viaţă a pădurilor, a stepelor şi preriilor şi a deşerturilor; b. mediile polare şi subpolare; c. mediile ecuatoriale şi subecuatoriale.

A

737. Deşerturile temperate din Asia şi America de Sud sunt: a. Takla Makan, Gobi şi Kâzâl Kum din Asia şi Patagonia din America de Sud; b. Nambib şi Nefud din Asia şi Californiei din America de Sud; c. Kalahari în Asia şi California în America de Sud.

A

738. Criteriile dezvoltării durabile sunt: a. eficienţă, echitate şi rezilienţa ecosistemului; b. eficienţă economică şi echitate; c. integritatea mediului şi echitate.

A

739. Modificările majore ale mediului sunt: a. deprecierea stratului de ozon; b. schimbări climatice; c. schimbări climatice, deprecierea stratului de ozon, modificări hidrice.

C

740. Fluctuaţiile climatice sunt determinate de cauze: a. naturale; b. antropice; c. naturale şi antropice.

C

741. Cauzele variabilităţii sistemului climatic sunt de natură: a. astronomică;

C

78

b. geografică; c. astronomică, telurică şi geografică.

742. Cauzele telurice ale variabilităţii sistemului climatic sunt: a. erupţiile vulcanice; b. căldura interna a Pământului; c. erupţiile vulcanice, cutremurele de pământ şi căldura internă a pământului.

C

743. Asupra căror geosfere are impact încălzirea globală? a. atmosferă şi hidrosferă; b. biosferă şi litosferă; c. atmosferă, hidrosferă, biosferă, sociosferă, litosferă şi pedosferă.

C

744. Fluctuaţiile climatice vor influenţa planificarea şi desfăşurarea activităţilor turistice prin:

a. modificările aduse mediului natural, patrimoniului cultural, infrastructurii, comunităţilor urbane şi rurale;

b. modificările sau chiar schimbarea habitatelor natural; c. modificările aduse mediului natural, patrimoniului cultural, infrastructurii,

comunităţilor urbane şi rurale, modificările sau chiar schimbarea habitatelor naturale, restrângerea sau dispariţia plajelor, diminuarea resurselor de apă şi a condiţiilor de apariţie şi păstrare a zăpezii.

C

745. Ariile protejate umede din zona costieră afectate de activităţile turistice sunt: a. deltele, pădurile de mangrove şi recifele de corali; b. deltele şi recifele de corali; c. deltele şi mangrovele.

A

746. Activităţile turistice cu impact asupra mediului natural sunt: a. vânatul, drumeţiile şi colectarea plantelor; b. sportul de iarnă şi transportul turiştilor; c. vânatul, drumeţiile, colectarea plantelor, sporturile de iarnă şi transporturile

turistice.

C

747. Consecinţele diminuării stratului de ozon sunt: a. perturbarea structurii termice a atmosferei, reducerea efectului de seră exercitat

de O3; b. reducerea efectului de seră exercitat de O3; c. perturbarea structurii termice a atmosferei, creşterea radiaţiei ultraviolete β la

nivelul suprafeţei topografice.

C

748. Tipurile de medii din regiunile deşertice diferenţiate în funcţie de rocă şi morfologie sunt:

a. mediile de hamadă, a ergurilor şi a văilor uscate; b. mediile pedimentelor, aglacisurilor şi a ergurilor; c. ambele variante.

A

749. Denumirile vegetaţiei specifice din mediile de viaţă subecuatoriale din Africa şi America de Sud sunt:

a. savană în Africa, campos şi llanos în America de Sud; b. păduri ecuatoriale în Africa şi llanos în America Sud; c. păduri galerii în Africa şi campos în America de Sud.

A

750. Modificările fundamentale aduse la nivelul solului sunt de natură: a. fizică şi chimică;

C

79

b. hidrică şi structurală; c. chimică, structurală, hidrică şi de destabilizare fizică.

751. Ecoturismul presupune practicarea activităților turistice într-un mediu: a. antropic; b. cu privelişti nealterate de poluare şi reconfortant; c. antropic şi natural.

B

752. Ecoturismul are ca scop pricipal: a. protejarea resurselor turistice; b. amenajarea resurselor turistice; c. protejarea şi amenajarea resurselor turistice.

A

753. Resursele ecoturismului sunt destinate: a. distrugerii; b. studierii, admiraţiei, recreării; c. ambele variante.

B

754. Ecoturismul este turismul practicat în spaţii: a. neatinse de intervenţia omului; b. total modificate de intervenţia omului; c. puţin modificate de către om.

C

755. Ecoturismul a apărut în Statele Unite ale Americii în anul: a. 1980; b. 1970; c. 1985.

A

756. Ecoturismul a apărut datorită creşterii cererii pentru un turism bazat pe: a. natura sălbatică; b. mediul ambiant; c. mediul antropic.

A

757. Teritoriile pe care se practică ecoturismul fac parte din: a. patrimoniul turistic al planetei; b. patrimoniului turistic al unei regiuni; c. patrimoniului turistic şi cultural protejat al fiecărei ţării.

C

758. Prin ecoturism se încearcă: a. minimalizarea efectelor negative asupra mediului; b. maximizarea efectelor negative asupra populaţiei locale; c. minimizarea efectelor negative asupra mediului şi populaţiei.

C

759. Ecoturismul contribuie la: a. gestionarea spaţiilor protejate; b. gestionarea spaţiilor geografice; c. înlocuirea activităţilor economice tradiţionale.

A

760. Forma de turism care prezintă cea mai strânsă legătură cu mediul natural şi cultural este:

a. turismul cultural; b. turismul rural; c. ecoturismul în Parcurile Naţionale.

C

80

761. Ecoturismul se practică mai intens în: a. Emisfera Sudică; b. Emisfera Nordică; c. atât în Emisfera Nordică cât şi în cea Sudică.

A

762. Statele din Emisfera Sudică: a. au un număr foarte redus de parcuri şi rezervaţii naturale; b. dispune de un număr mare de parcuri şi rezervaţii naturale; c. nu dispune de arii protejate.

B

763. Activităţile de primire, de cazare a turiştilor revin: a. locuitorilor din zonă; b. touroperatorilor şi locuitorilor din zonele de conflict; c. turiştilor.

A

764. Tendinţa în industria turismului este de: a. a prefera destinaţii de lux; b. întoarcere spre natură şi spre valorile culturale autentice; c. a se îndrepta spre nou şi modern.

B

765. Ecoturismul are la bază ideea de a petrece un sejur: a. într-un mediu natural şi antropic original; b. într-un mediu puternic antropizat; c. într-un mediu poluat.

A

766. Ideea de „turism durabil” a apărut la: a. Conferinţa de la Rio de Janeiro din anul 1992; b. Conferinţa din S.U.A. din anul 1980; c. Conferinţa din Mexic din anul 1994.

A

767. Turismul durabil are ca scop: a. ocrotirea obiectivelor turistice pentru perioade scurte de timp; b. ocrotirea naturii pentru generaţiile viitoare; c. ocrotirea ariilor antropice.

B

768. Cea mai valoroasă formă de manifestare a turismului durabil este: a. turismul rural; b. ecoturismul; c. agroturismul.

B

769. În vederea dezvoltării turismului durabil activităţile turistice: a. nu au voie să depăşească capacitatea de suport a mediului natural; b. au voie să depăşească capacitatea de suport a mediului natural; c. doar în unele cazuri pot depăşii capacitatea de suport a mediului natural.

A

770. În Europa, spaţiile rurale sunt: a. puternic antropizate; b. foarte puţin antropizate; c. deloc antropizate şi locuite.

A

771. Cererile axate pe principiile turismului durabil vizează: a. spaţiul Mării Mediterane; b. spaţiul Europei de Nord; c. spaţiul Europei Sudice.

A

81

772. Principiile ecoturismului se analizează pentru: a. unele tipuri de turism; b. un singur tip de turism; c. toate tipurile de turism.

C

773. Proiectele pilot pe problema legăturii dintre turism şi mediu au evidenţiat: a. asemănările dintre Nordul şi Sudul Europei; b. diferenţele dintre Nordul şi Sudul Europei; c. atât asemănările cât şi diferenţele dintre Nordul şi Sudul Europei.

B

774. Ecotrans a fost desemnată în: a. anul 1995 la Berlin; b. anul 1994 la Mexic; c. anul 1992 la Rio de Janeiro.

A

775. Ecoletter reprezintă: a. un buletin informativ; b. o reţea de experţi în turism durabil; c. un proiect pilot.

A

776. Cei care sunt capabili să evidenţieze criteriile de alegere a unei destinaţii sunt: a. localnicii şi turiştii sezonieri; b. tour-operatorii; c. locuitorii din zonă.

B

777. Mijlocul de transport folosit cu precădere în practicarea ecoturismului este: a. autoturismul şi trenul; b. trenul şi bicicleta; c. autoturismul şi bicicleta.

B

778. Structurile turistice rurale trebuie să fie: a. rustice, dar confortabile; b. moderne; c. puţin modificate.

A

779. Rolul formativ-educativ este deţinut (jucat) de către: a. vizitatori; b. gazde; c. tour-operatori.

B

780. În Ecoturism şi Turism Rural un rol important îl reprezintă: a. autenticitatea şi ospitalitatea localnicilor; b. Reclama, Publicitatea făcută locului respectiv; c. aşteptările specialiştilor.

A

781. Dezvoltarea ecoturismului vizează aspectele: a. economic, ecologic, cultural şi social; b. cultural şi social; c. cultural, social, şi economic.

A

782. Aspectul ecologic vizează: a. valorificarea resurselor; b. valorificarea elementelor de artă şi civilizaţie;

C

82

c. utilizarea raţională a tuturor resurselor.

783. Ecoturismul reprezintă: a. un suport al dezvoltării durabile; b. un program de dezvoltare a turismului; c. o formă de turism care vizează aspectul social.

A

784. Agenda 21 reprezintă: a. un proiect pilot; b. un program de dezvoltare a turismului; c. un buletin informativ.

B

785. Resursele valorificate în ecoturism aparţin: a. biosferei şi atmosferei; b. doar biosferei; c. atmosferei, hidrosferei, litosferei, biosferei şi omului.

C

786. Un fond de compensaţii pentru dezvoltarea arealelor ecoturistice a fost creat în: a. Polonia; b. Gabon; c. Vatican.

A

787. Dezvoltarea durabilă a turismului şi protecţia mediului le asigură localnicilor beneficii pe termen:

a. lung; b. mediu; c. scurt.

A

788. Amenajările turistice trebuie să constituie: a. o surpriză plăcută pentru vizitatori; b. un sentiment de emoţie; c. un sentiment negativ.

A

789. Zonele protejate prezintă: a. elemente naturale; b. situri şi peisaje mai deosebite; c. exclusiv ecosisteme naturale.

B

790. Ideea de a crea parcuri naţionale şi rezervaţii naturale s-a dezvoltat la începutul secolului:

a. al XIX-lea; b. al XVIII-lea; c. al XX-lea.

A

791. Primul parc naţional constituit în lume este: a. Tsavo; b. Khana; c. Yellowstone.

C

792. Primul parc naţional european a luat fiinţă în: a. Suedia; b. Marea Britanie; c. Franţa.

A

83

793. Cea mai bună perioadă pentru o vacanţă în pădurile tropicale umede din zona ecuatorială este:

a. intervalul mai-iunie; b. intervalul martie-iunie; c. intervalul iunie-august.

C

794. Ecoturismul pe continentul negru cunoaşte o dezvoltare de proporţii în special în arealele protejate din:

a. Africa de Vest; b. Africa de Est; c. Africa de Sud-Vest.

B

795. Pădurile tropicale umede din Africa prezintă: a. 2 - 4 straturi; b. 3 - 5 straturi; c. 4 - 6 straturi.

C

796. Parcul Naţional Kilimanjaro este situat în: a. Nord-Estul Tanzaniei; b. Nord-Vestul Tanzaniei; c. R. D. Congo.

A

797. Parcul Naţional al Prinţului Albert se numeşte: a. Parcul Naţional Kilimanjaro; b. Parcul Naţional Virunga; c. Parcul Naţional Kruger.

B

798. Orhideea Rafflesia Arnoldi – cea mai mare floare din lume – se întâlneşte în: a. Parcul Naţional Negara; b. Sumatera Selantan – Indonezia; c. Parcul Naţional Kinabalu.

B

799. Parcul Naţional Negara s-a numit în trecut: a. Parcul Naţional King George V; b. Parcul Naţional Albert; c. Parcul Naţional King George VI.

A

800. O plantă carnivoră gigantică, care poate reţine până la 2 litri de apă în cupele sale se întâlneşte în:

a. Parcul Naţional Morton; b. Parcul Naţional Kinabalu; c. Parcul Naţional Kakadu.

B

801. Parcul Naţional Kakadu a fost înfiinţat în anul: a. 1879; b. 1984; c. 1987.

A

802. Pe teritoriul Parcului Naţional Kakadu se întâlnesc cascadele: a. Jim Jim şi Gemenele; b. Thompson; c. Duruitoarea.

A

803. Parcul Naţional Kagera – Rwanda este situat în zona de: B

84

a. păduri tropicale umede; b. savană; c. păduri montane intertropicale.

804. Pe teritoriul Kenyei se află Parcul Naţional: a. Tsavo; b. Gemsbok; c. Matopo.

A

805. Cel mai mare parc al Republicii Sud – Africane este: a. Parcul Naţional Addo Elephant; b. Parcul Naţional Kruger; c. Parcul Naţional Etosha.

B

806. Resursele deşertului sunt cel mai bine exploatate de către statele: a. Egipt şi Tunisia; b. Ciad şi Libia; c. Niger şi Tunisia.

A

807. Vârful Everest este supranumit de către tibetani: a. Mama Universului; b. Zeiţa mamă a zăpezilor; c. Zeiţa gheţurilor.

B

808. Vremea este favorabilă ascensiunilor pe vârful Everest în lunile: a. mai, iunie, iulie; b. mai, octombrie; c. iunie, august, septembrie.

B

809. Cel mai înalt vârf al Terrei se numește și: a. Vârful Chomolugma; b. Vârful Sagarmatha; c. ambele variante.

C

810. Cel mai important vârf al Americii de Sud este: a. masivul andezitic Aconcagua; b. masivul bazaltic Aconcagua; c. masivul Anzi.

A

811. Mai mult de jumătate din ecoturişti optează pentru: a. sejururi cu durate lungi; b. sejururi cu durate scurte; c. sejururi cu durate medii.

A

812. Majoritatea masivelor înalte de pe Glob sunt protejate prin: a. amenajări turistice; b. amenajări de parcuri naţionale şi rezervaţii naturale; c. zone împrejmuite.

B

813. Printre cele mai cunoscute rezervaţii ale judeţului Sibiu se numără: a. Rezervaţia Lacul Iezer; b. Piatra Singuratică; c. Parcul Natural Cindrel.

C

85

814. Huda lui Papară este protejată ca: a. rezervaţie paleontologică; b. rezervaţie speologică; c. rezervaţie geologică.

B

815. Parcul Natural Piatra Craiului se află pe teritoriul judeţelor: a. Argeş, Prahova; b. Braşov, Prahova; c. Braşov, Argeş.

C

816. Delta Dunării a fost înscrisă pe Lista patrimoniului mondial în anul: a. 1991; b. 1990; c. 1998.

A

817. Parcul Naţional Rodna este desemnat de UNESCO ca fiind: a. rezervaţie a Biosferei; b. zonă umedă de importanţă internaţională; c. sit al Patrimoniului Natural Universal al planetei.

A

818. Cascada Vârciorog este o: a. rezervaţie geologică; b. rezervaţie peisagistică; c. rezervaţie complexă.

B

819. Odată cu creşterea altitudinii, presiunea atmosferică: a. creşte; b. scade; c. rămâne constantă.

B

820. Primul român care a escaladat masivul Kilimanjaro din Africa a fost: a. Emil Butnaru; b. Emil Racoviţă; c. David Neacşu.

C

821. Satul românesc poate fi considerat: a. componentă a mai multor tipuri de produse turistice; b. componentă a unui singur tip de produs turistic; c. nici o variantă adevărată.

A

822. Satul turistic oferă: a. un singur produs turistic; b. diverse produse turistice; c. o singură atracţie turistică.

B

823. Componentele de bază ale produsului turistic rural românesc sunt: a. activităţile sportive, căile de acces, cazarea; b. agrementul, balneoterapia, cazarea; c. cazarea, alimentaţia publică şi transportul.

A

824. Turismul rural românesc poate fi considerat: a. un tip de turism de lux; b. poarta de intrare în lumea tradiţiilor şi datinilor populare sau adevărată terapie

anti-stress;

B

86

c. o formă a turismului modern.

825. EUROGÎTES reprezintă: a. Program turistic european; b. Asociaţia pentru Dezvoltarea Turismului Rural; c. Asociaţia europeană de turism rural.

C

826. Societatea rurală românească este: a. confundată cu cea urbană din India; b. păstrătoare a unui bogat etnofolclor; c. în mod defectuos conservată.

B

827. Produsele turistice rurale sunt considerate inedite deoarece: a. nu evidenţiază deosebiri de raportare la spaţiu, timp şi mediu; b. nu evidenţiază deosebiri de organizare a activităţilor economice; c. evidenţiază deosebiri de organizare a societăţii.

C

828. Societatea rurală se caracterizează prin: a. acţiuni comunitare; b. acţiuni asociative; c. acţiuni comunitare şi asociative.

A

829. Locul de desfăşurare a activităţilor turistice în mediul rural este în mare parte în: a. spaţii închise neaerisite; b. aer liber; c. atât în spaţii închise cât şi în spaţii deschise.

B

830. Turismul rural este influenţat de: a. sezonalitate şi de lucrări agricole; b. este puţin influenţat de sezonalitate; c. doar de lucrările agricole.

A

831. Echipamentele şi clădirile din spaţiul rural în care se practică turismul în Transilvania sunt:

a. în general vechi; b. în general noi; c. o îmbinare între vechi şi nou.

C

832. Turismul rural, prin mediul în care se desfăşoară oferă: a. relaţii formale între gazde şi oaspeţi; b. o atmosferă stresantă, agitată; c. o atmosferă relaxantă, căldura gazdelor, linişte.

C

833. Turismul rural este o formă alternativă de turism care se desfăşoară în: a. zonele rurale; b. zonele urbane; c. zonele rurale şi urbane.

A

834. Agroturismul reprezintă: a. o formă distinctă de turism rural; b. o formă specifică de turism rural; c. o formă de turism de agrement.

B

835. Agroturismul este practicat de către: C

87

a. marii proprietari din zonele rurale; b. micii proprietari din zonele urbane; c. micii proprietari din zonele rurale.

836. Dezvoltarea turismului rural în România a început: a. cu anii ’60; b. cu anii ’20 – ’30; c. cu anii ’40.

B

837. Practicarea organizată a turismului rural în Româniaa început: a. după anul 1980; b. după anul 1989; c. după anul 2000.

B

838. Până în anul 1970, turismul rural era asociat: a. turismului verde; b. turismului ieftin; c. turismului de masă.

B

839. Mediul rural se caracterizează prin: a. aglomeraţie, stress, poluare; b. aer curat, linişte, calm, produse naturale; c. aer curat, aglomeraţie, crimă organizată.

B

840. Agroturismul se desfăşoară în: a. zone naturale modificate de om; b. zone naturale nemodificate de om; c. zone atropizate foarte slab.

A

841. Agroturismul utilizează pentru cazare şi servirea mesei: a. casele localnicilor; b. doar pensiunile turistice şi agroturistice; c. pensiunile turistice şi casele localnicilor.

A

842. Turismul rural poate constiui: a. un factor de stabilizare a populaţiei rurale; b. o modalitate de diminuare a activităţilor economice din mediul rural; c. o activitate neproductivă pentru mediul rural.

A

843. Dezvoltarea turismului rural contribuie la: a. creşterea veniturilor populaţiei urbane sărace; b. scăderea veniturilor populaţiei din mediul rural; c. creşterea veniturilor populaţiei din mediul rural.

C

844. Peisajul natural, specific Transilvaniei: a. oferă posibilităţi excelente de practicare a turismului rural; b. oferă posibilităţi reduse de practicare a turismului rural; c. nu oferă posibilitatea practicării turismului rural.

A

845. Practicarea turismului rural permite: a. vizitarea unor puncte de atracţie care sunt disponibile şi în zonele urbane; b. vizitarea unor puncte de atracţie care nu sunt disponibile în zonele urbane; c. vizitarea unor obiective disponibile atât în zonele rurale cât şi în cele urbane.

B

88

846. Agroturismul se desfăşoară cu precădere în: a. areale din spaţiul rural deloc antropizate; b. areale din spaţiul rural foarte puţin antropizat prin intermediul activităţilor

agricole; c. areale din spaţiul rural mai intens antropizat.

C

847. Pentru ţărani turistul trebuie să fie: a. un oaspete primit ca un prieten; b. un oaspete primit ca un client oarecare; c. un simplu oaspete.

A

848. În accepţiunea sociologică, turismul rural reprezintă: a. o activitate în care turiştii nu au legătură cu ţăranii; b. o activitate practicată în mediul rural în care turiştii descoperă ţăranul, folclorul

rural sau sărbătorile tradiţionale; c. o activitate în care turistul descoperă o atmosferă artificială.

B

849. Regiunile rurale tipice se caracterizează prin: a. gospodării de talie mare şi densităţi reduse ale populaţiei; b. suprafeţele agricole ocupă o suprafaţă mai mică decât suprafeţele construite; c. densităţi reduse ale populaţiei şi gospodării de talie mică.

C

850. Turismul curativ practicat în mediul rural este favorizat de: a. condiţiile climatice; b. existenţa unor vaste suprafeţe agricole; c. existenţa unor zone liniştite.

A

851. Judeţele cu cele mai bogate resurse pentru practicarea turismului curativ sunt: a. Covasna, Constanţa, Sibiu; b. Harghita, Covasna, Mureş; c. Braşov, Harghita, Constanţa.

B

852. Staţiunea Sovata este recunoscută pentru efectele benefice în tratamentul: a. afecţiunilor ginecologice; b. afecţiunilor digestive; c. afecţiunilor cardiovasculare.

A

853. În anul 2002 staţiunea Sovata a fost declarată: a. staţiune turistică de interes local; b. staţiune turistică de interes naţional; c. staţiune turistică de interes internaţional.

B

854. Staţiunea balneo-climaterică Bazna din judeţul Sibiu este recomandată pentru tratarea:

a. afecţiunilor sistemului nervos central; b. afecţiunilor reumatismale; c. afecţiunilor cardiovasculare şi ale sistemului nervos.

B

855. Ponderea mai ridicată în practicarea turismului cultural în zonele rurale se remarcă la categoria de:

a. turişti vârstnici; b. turişti tineri; c. ambele categorii.

B

89

856. Cea mai frecventă formă de turism rural este: a. turismul curativ; b. turismul de agrement; c. turismul cultural.

C

857. Sate cu renumite biserici fortificate se întâlnesc cu precădere în: a. Sudul Transilvaniei; b. Subcarpaţi; c. Moldova.

A

858. În satele turistice de creaţie artistică şi artizanală se practică: a. turismul de circulaţie; b. turismul şcolar; c. turismul de aventură.

A

859. Diversitatea etnică din judeţele Transilvaniei a determinat: a. diversitate culturală cu potenţial scăzut de atracţie turistic; b. diversitate culturală cu potenţial ridicat de atracţie turistică; c. lipsa atracţiilor turistice.

B

860. În Tîrgu-Mureş, Alba Iulia, Braşov, Sibiu, Mediaş, cele mai importante atracţii culturale sunt:

a. muzeele de etnografie în aer liber; b. bisericile fortificate; c. cetăţile medievale.

C

861. Turismul de agrement ca formă a turismului rural este practicat sub formă: a. Organizată şi planificată; b. neorganizată; c. organizată şi neorganizată.

B

862. În satele turistice pomiviticole turismul rural se poate practica: a. pe toată durata anului; b. doar în perioada recoltării; c. în nici una din situaţiile de mai sus.

A

863. Spaţiul rural reprezintă un important mediu pentru: a. desfăşurarea doar a unor activităţi sportive b. desfăşurarea diferitelor activităţi sportive c. practicarea unor noi sporturi.

B

864. Dotările de agrement general se pot realiza de către: a. asociaţia turistică locală; b. asociaţia turistică regională; c. doar de agenţii economici.

A

865. Activităţile turistice cu un caracter general rural sunt: a. festivaluri culturale, schi fond, fotografierea; b. cicloturism, activităţi artizanale; c. alpinismul, echitaţia, rafting-ul.

C

866. În dezvoltarea turismului rural, turismul religios poate avea: a. un impact pozitiv şi unul negativ prin conturarea unor destinaţii certe; b. un impact pozitiv prin conturarea unor destinaţii certe;

B

90

c. un impact negativ prin conturarea unor destinaţii certe.

867. Ţara Moţilor este renumită pentru: a. prelucrarea blănurilor de animale; b. prelucrarea lemnului; c. prelucrarea metalelor.

B

868. Prin legea de amenajare a teritoriului naţional din anul 2000, casele de lemn din secolul al XIX-lea din Ţara Moţilor au fost declarate:

a. rezervaţie de arhitectură; b. zonă cu elemente etnografice arhaice; c. monumente de arhitectură populară de interes naţional.

C

869. Zonele cele mai dezvoltate din punct de vedere agroturistic sunt: a. Valea Hârtibaciului, Zona Mureşului superior; b. Valea Arieşului (Ţara Moţilor), Zona Bran, Moeciu, Zetea; c. Ţara Bârsei, Zona Mărginimii Sibiului.

B

870. Cea mai importantă zonă agroturistică din judeţul Braşov este: a. Zona Bran; b. Zona Viscri; c. Zona Vama Buzăului.

A

871. Satul cu cel mai mare muzeu cu icoane pe sticlă din lume se află în judeţul Sibiu la:

a. Sălişte; b. Răşinari; c. Sibiel.

C

872. Cea mai simplă cale de a obţine finanţare europeană pentru spaţiul rural o reprezintă:

a. măsura 313 și submăsura 6.2.; b. măsura 312; c. măsura 112.

A

873. Unul din obiectivele generale ale Măsurii 313 a fost: a. dezvoltarea activităţilor turistice în zonele rurale; b. creşterea valorii adăugate în activităţi de turism; c. creşterea numărului de turişti şi a duratei vizitelor.

A

874. Unul dintre obiectivele specifice ale Măsurii 313 l-a reprezentat: a. dezvoltarea sistemelor de informare şi promovare turistică; b. îmbunătăţirea structurilor de primire turistică la scară mică; c. crearea şi menţinerea locurilor de muncă prin activităţi de turism.

C

875. Prin Măsura 313 s-au realizat şi: a. investiţii în infrastructura de primire turistică; b. investiţii în sistemele de informare; c. investiţii în orice domeniu.

A

876. Prin turism rural: a. se generează o soluţie alternativă pentru agricultura de subsidenţă; b. nu se realizează dezvoltarea durabilă; c. nu se generează soluţii alternative pentru agricultura de subsidenţă.

A

91

877. Turismul rural, mai mult decât alte tipuri de turism, este orientat spre: a. conservare controlată; b. dezvoltare; c. auto-conservare.

C

878. Un rol important în dezvoltarea turismului rural european l-a jucat înfiinţarea în anul 1990 a:

a. AIMVER; b. EUROTER; c. EUROGÎTES.

C

879. Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii 313 a prezentat: a. un material de informare tehnică a beneficiarilor FEADR; b. reguli pentru pregătirea, întocmirea şi depunerea proiectului de investiţii; c. doar o listă cu tipurile de investiţii pentru care se acordă fonduri nerambursabile.

A

880. În categoria beneficiarilor eligibili pentru sprijinul acordat prin Măsura 313 sunt incluşi:

a. persoanele fizice şi ONG-urile; b. micro-întreprinderi, persoane fizice, comunele şi ONG-urile; c. doar persoanele fizice.

B

881. Valoarea minimă eligibilă a unui proiect a fost de: a. 5000 de Euro; b. 15000 de Euro; c. 10000 de Euro.

A

882. În satele turistice etnofolclorice se pot organiza: a. concerte în aer liber; b. expoziţii artizanale şi muzee etnografice în aer liber; c. nici una din variante nu este validă.

B

883. Turismul de agrement este practicat sub formă: a. organizată; b. neorganizată; c. ambele forme.

B

884. Portul popular din Mocănime este: a. îmbinare de alb cu negru; b. integral alb; c. integral negru.

B

885. Cele mai vechi din punct de vedere etnografic din judeţul Alba sunt considerate: a. satele Mocănimii Ampoiului; b. satele Buciumăniei Munţilor Apuseni; c. satele din vecinătatea Roşiei Montane.

A

886. Mocănimea Munţilor Apuseni cuprinde cu predilecţie: a. satele din vecinătatea Abrudului; b. satele din sud-estul Munţilor Apuseni şi din bazinul mijlociu al Ampoiului şi al

Arieşului; c. satele din vecinătatea Roşiei Montane.

B

92

887. Liderii turismului rural european sunt: a. Austria, Franţa, Germania; b. Bulgaria, Germania, Franţa; c. România, Franţa, Spania.

A

888. În anul 2012 a primit premiul EUROPA NOSTRA AWARD D-na Paraschiva Kovacs din:

a. Satu Mare; b. Porususeni; c. Rimetea.

A

889. Specifică zonei Secuimii este arta monumentală a: a. pietrei; b. lemnului; c. lutului.

B

890. Geografia turismului studiază raporturile dintre: a. fenomenul turistic, mediul geografic şi mediul social; b. mediul social, economic şi politic; c. fenomenul turistic, mediul economic şi mediul geografic.

A

891. Principalele entităţi ale turismului sunt: a. fluxul turistic, resursele climatice, baza naturală; b. resursele atractive, infrastructura, fluxul turistic; c. infrastructura, circulaţia turistică, resursele economice.

B

892. Prin consumul produsului turistic se realizează: a. cheltuieli şi venituri; b. cheltuieli; c. venituri.

C

893. La constituirea fondului turistic o contribuţie importantă o au: a. factorii sociali; b. factorii economici, sociali şi naturali; c. factorii naturali.

C

894. Termenul de „turist” a fost utilizat pentru prima oară în: a. 1811; b. 1950; c. 1800.

C

895. Prima definiţie a „turistului” s-a dat în anul: a. 1876; b. 1800, iunie; c. 1811, decembrie.

A

896. Primele resurse puse în valoare din punct de vedere turistic au fost cele: a. marine (litorale); b. montane; c. balneare.

B

897. Turismul montan, sportiv, cultural şi comercial fac parte din categoria tipurilor de turism:

a. structurale;

A

93

b. staţionare fixe; c. dinamice.

898. În cadrul turismului de recreere şi agrement predomină: a. turismul de durată lungă; b. turismul de durată medie sau lungă; c. turismul de durată scurtă sau de durată medie.

C

899. Scopul principal al turismului de recreere este: a. drumeţia; b. schimbarea peisajului; c. vizitarea obiectivelor turistice.

B

900. Cel mai vechi tip de turism este considerat: a. turismul balnear; b. turismul cultural; c. turismul social.

A

901. Turismul balneoclimateric este condiţionat de prezenţa unor: a. factori naturali de cură; b. componente ale cadrului natural; c. elemente de origine antropică.

A

902. Turismul intern este practicat de către: a. turişti din Ungaria; b. turişti autohtoni; c. turişti străini şi români.

B

903. În funcţie de modalitatea de organizare există: a. turism intern şi internaţional; b. organizat şi neorganizat; c. continuu şi sezonier.

B

904. După durata sejurului există următoarele categorii de turism: a. Sezonier, alternativ; b. de scurtă şi lungă durată; c. de lungă durată, de durată medie şi de scurtă durată.

C

905. Turismul continuu sau permanent este practicat în staţiunile: a. litorale; b. balneare; c. montane.

B

906. Rețelele de comunicaţie au funcţia de: a. a transporta turiştii şi bunurile necesare satisfacerii trebuinţelor turiştilor; b. a orienta şi canaliza fluxurile turistice; c. a valorifica potenţialul turistic.

A

907. Cele mai folosite mijloace de transport sunt cele: a. rutiere şi pe cablu; b. feroviare şi rutiere; c. feroviare, rutiere şi aeriene.

B

908. Jumătate din domeniul schiabil românesc se află situat în judeţele: C

94

a. Braşov, Sibiu; b. Braşov, Prahova, Covasna; c. Braşov, Prahova, Dâmboviţa.

909. Pârtiile din România sunt amenajate pentru: a. schi alpin; b. schi nordic; c. schi alpin şi schi nordic.

A

910. Practicarea turismului de drumeţie presupune existenţa: a. potecilor turistice marcate; b. unui sistem de poteci turistice marcate şi bază de cazare; c. bazei de cazare.

B

911. Turismul de escaladă se poate practica în: a. Bucegi, Rarău, Hăşmaş; b. Piatra Craiului, Poiana Ruscă; c. Bucegi, Piatra Craiului, Dealurile Reghinului.

A

912. Pe teritoriul României sunt concentrate: a. 1/3 din resursele balneare europene; b. ½ din resursele balneare europene; c. ¾ din resursele balneare europene.

A

913. Sunt cunoscute pe piaţa turistică internaţională următoarele staţiuni balneoclimaterice:

a. Vatra Dornei, Neptun, Sinaia; b. Buziaş, Călimăneşti-Căciulata, Covasna; c. Băile Herculane, Băile Felix, Covasna.

C

914. Turismul urban se axează pe: a. un număr mare de elemente de patrimoniu natural în proximitate; b. centre istorice vechi; c. servicii turistice de lux.

B

915. Cazarea turiştilor străini în locuinţe particulare a fost interzisă prin decretul din: a. 1974; b. 1972; c. 1994.

A

916. Intensitatea turismului de week-end este direct proporţională cu: a. numărul populaţiei; b. mărimea centrelor urbane, existenţa şi capacitatea de polarizare a zonelor de

agrement şi recreere existente; c. facilităţile de transport şi posibilităţile de valorificare a cadrului natural.

B

917. În zona climei ecuatoriale: a. nu se poate practica turismul; b. se practică în parcuri naţionale din Africa, Asia şi America de Sud; c. se practică doar în Africa.

B

918. Deşertul Ténéré reprezintă una din cele mai frumoase regiuni turistice din: a. Ciad; b. Libia; c. Niger.

C

95

919. Regiunile turistice din zona climei tropicală umedă-uscată oferă condiţii favorabile turismului în sezonul:

a. uscat; b. umed, ploios; c. în ambele sezoane.

A

920. Prezintă condiţii favorabile turismului următoarele tipuri de climate: a. ecuatorială, subecuatorială, rece polară; b. subtropical umedă, mediteraneană, temperat continentală uscată; c. rece polară şi subpolară, continental umedă şi mediteraneană.

B

921. În Antarctica: a. se practică turismul; b. nu se practică turismul; c. doar în anumite perioade.

A

922. Cele mai bune condiţii de dezvoltare a turismului „lacustru” le oferă: a. spaţiile lacustre restrânse; b. spaţiile lacustre vaste; c. atât spaţiile lacustre vaste cât şi cele restrânse.

B

923. Regiunile turistice caracteristice din zona climei deşerturilor reci (climatul deşertic al coastelor de Vest) sunt:

a. Deşertul Atacama, Deşertul Namib; b. Deşertul Sahara, Deşertul Namib; c. Deşertul Atacama, Gobi.

A

924. Deşerturile coastelor de Vest sunt: a. cele mai calde; b. calde; c. răcoroase.

C

925. Clima subtropicală umedă: a. favorizează mult turismul exotic; b. nu favorizează turismul; c. favorizează turismul doar într-o anumită perioadă şi doar anumite forme de

turism.

A

926. Clima mediteraneană: a. nu este favorabilă practicării turismului; b. este favorabilă practicării turismului doar în sezonul cald; c. oferă condiţii adecvate pentru turism în tot timpul anului.

B

927. Lacurile româneşti se inserează mai mult într-un spaţiu turistic: a. de câmpie; b. montan înalt; c. montan sau deluros.

C

928. Cele mai cunoscute locaţii de practicare a canoeing-ului sunt: a. Lacul Snagov, Delta Dunării, cursul Mureşului; b. Lacul Bâlea, Cursul Someşului; c. Lacul Roşu, cursul Oltului, Delta Dunării.

A

96

929. Unul dintre cele mai favorabile râuri din ţara noastră pentru practicarea rafting-ului este:

a. Crişul Pietros; b. Bistriţa Aurie; c. Crişul Repede.

B

930. Obiectivele turistice importante pentru alpiniştii practicanți sunt: a. câmpiile; b. platourile muntoase; c. vârfurile şi crestele montane.

C

931. Cascada Victoria din Zimbabwe a fost descoperită în anul 1855 de către: a. David Livingstone; b. Paul Kruger; c. Alvar Nunez Cabeza de Vaca.

A

932. Dimineaţa, la răsăritul soarelui se formează un triplu curcubeu la cascada: a. Angel; b. Victoria; c. Niagara.

B

933. Cea mai mare moschee din India situată în New Delhi este: a. Moscheea Jama Masjid; b. Moscheea Kalean; c. Moscheea Ali Baba.

A

934. Complexul arhitectural format din 26 de piramide numit Valea piramidelor din Tucume se află în:

a. Egipt; b. India; c. Peru.

C

935. Cea mai mare piramidă din America de Sud este: a. Huaca Larga; b. The Great Pyramid; c. The High Temple.

A

936. Cel mai mare lac navigabil este: a. Erie; b. Titicaca; c. Ontario.

B

937. Machu Picchu reprezintă: a. o rezervaţie naturală; b. un lac; c. o rezervaţie antropică.

A

938. Este considerat „Oraşul Izvoarelor Eterne”: a. Las Vegas; b. Cuernavaca; c. Guadalajara.

B

939. „Ţara Moţilor” este regiunea de referinţă a prelucrării tradiţionale a: a. metalelor, argilei;

B

97

b. lemnului; c. pietrei.

940. Cea mai impunătoare construcţie gotică din România este: a. Biserica Sf. Mihail din Cluj Napoca; b. Biserica Evanghelică Sf. Margareta din Sibiu; c. Biserica Neagră din Braşov.

C

941. Edificiile religioase reprezentative pentru cultura islamică sunt: a. mănăstirile; b. sinagogile; c. moscheele.

C

942. Domul din York pare o copie fidelă a catedralei: a. Westminster din Londra; b. Notre Dame din Paris c. Koln din Germania.

B

943. Este numit „Oraşul Alb” oraşul: a. Merida; b. Monterrey; c. Călăraşi.

A

944. Oraşul Mombasa din Kenya face parte din cadrul unităţii turistice: a. Rift Valley; b. a munţilor vulcanici; c. litorale.

C

945. Hydrospeed-ul este un sport extrem practicat pe: a. râurile repezi de munte; b. pe râurile pe care se formează valuri mareice; c. sectoarele de chei ale râurilor.

A

946. Pescuitul este o activitate desfăşurată în cadrul tipului de turism: a. litoral; b. de recreere şi agrement; c. urban sau rural.

B

947. Un important obiectiv turistic al staţiunii balneare şi climaterice Băile Tuşnad îl reprezintă:

a. Lacul Roşu; b. Lacul Izvorul Muntelui; c. Lacul Sf. Ana.

C

948. Este considerat „perla” Carpaţilor Orientali lacul: a. Sf. Ana; b. Roşu; c. Zânelor.

B

949. Turismul montan climateric este: a. un turism de agrement; b. un turism sportiv şi de agrement; c. un turism de sejur pentru recreere, odihnă şi agrement.

C

98

950. În partea sudică a Podişului Transilvaniei se conservă componente ale civilizaţiei şi culturii de origine:

a. Secuiască şi ţigănească; b. săsească; c. germană şi maghiară.

B

951. Insula Madagascar se încadrează în regiunile turistice din zona: a. climei litorală cu alizee; b. climei ecuatoriale; c. climei tropicală umedă uscată.

A

952. Clima temperat continentală umedă: a. oferă condiţii favorabile turismului; b. nu oferă condiţii favorabile turismului; c. oferă condiţii favorabile turismului doar în anumite luni ale anului.

A

953. Insula Grand Canaria se impune printr-un: a. relief carstic; b. relief vulcanic; c. relief deşertic.

B

954. Arhipelagul Canare, compus din 11 insule reprezintă o puternică bază turistică a:

a. Spaniei; b. Portugaliei; c. Greciei.

A

955. Cel mai vizitat templu hindus din India este: a. Laxami Naravan; b. Kalkaji Temple; c. Teli Ka Mandir.

A

956. Din punct de vedere climatic, cea mai bună perioadă de vizitare a locaţiei Machu Picchu este:

a. din aprilie până în noiembrie; b. din noiembrie până în martie; c. din aprilie până în octombrie.

A

957. Porţile sculptate cu motive florale, solare sau în spirală sunt caracteristice: a. Transilvaniei; b. Maramureşului; c. Munţilor Apuseni.

B

958. Un motiv de interes pentru călătorii din regiunile temperate sau calde ale globului în zonele polare reprezintă:

a. pueblo-ul indienilor; b. hacienda; c. iglu-ul eschimoşilor.

C

959. Sunt considerate edificii istorice următoarele: a. castrele, cetăţile, castelele; b. fortificaţiile, mănăstirile, bisericile; c. forturile, castelele, sinagogile.

A

99

960. În creşterea producţiei energetice în întreaga lume şi consolidarea sistemelor energetice proprii ale unor zone sau ţări sunt marcate restricţii:

a. geopolitice, sociale, ecologice; b. demografică, economică şi politică; c. ecologică, socială, culturală.

A

961. În categoria resurselor energetice sunt cuprinse: a. lemnul, combustibilii fosili;combustibilii nucleari;surse de energie regenerabilă; b. combustibilii fosili, biomasa, solul; c. materialele reciclabile, combustibilii fosili.

A

962. Factorii ce condiţionează nivelul industrializării într-un spaţiu geografic sunt: a. posibilitatea de asigurare a materiei prime şi energiei, accesul la tehnologie; b. gradul de pregătire a populaţiei active ocupate; c. politica a fiecărui stat.

A

963. Rocile sedimentare combustibile de natură organică care s-au format în principal în urmă cu 360 milioane ani la sfârşitul Paleozoicului poartă numele de

a. şisturi bituminoase; b. cărbuni; c. petrol.

B

964. În funcţie de gradul de carbonificare se deosebesc: a. cărbuni superiori, cărbuni inferiori; b. cărbuni energetici, cărbuni superiori, cărbuni inferiori; c. cărbuni energetici, cărbuni inferiori.

A

A

965. Cărbunii superiori sunt: a. cărbune brun, lignit; b. antracit, huilă; c. cărbune brun, lignit, turbă.

B

966. Valoarea unui zăcământ de cărbune este dată de: a. cantitatea de cărbune, forţa de muncă necesară exploatării; b. tipul de cărbune, adâncimea la care se află stratul de cărbune, grosimea

straturilor de cărbune; c. tehnologia de exploatare, forţa de muncă implicată.

B

967. Producţia mondială de cărbune a avut un sens ascendent după 1950 datorită: a. identificării unor noi tipuri de cărbune b. utilizării lignitului, care a început să fie folosit ca materie primă în industria

chimică. c. descoperirii unor noi zăcăminte.

B

968. În zona europeană a Rusiei se exploatează cărbune în: a. Bazinul Peciora, Bazinul Moscovei, Zona Munţilor Ural; b. Novokuzneţk, Taimîr, Tunguska; c. Kansk-Acinsk, Cernogorsk.

A

969. Cel mai mare producător european de cărbune este: a. Rusia; b. Cehia; c. Germania.

C

100

970. Principalele bazine carbonifere din Germania sunt: a. Silezia inferioară, Bazinul Lubin; b. Silezia Superioară, bazinul Donbas; c. Ruhr, Sarr, Aachen.

C

971. Subramurile geografiei economice sunt: a. geografia resurselor, agriculturii, serviciilor; b. geografia industriei, agriculturii, istorică; c. geografia agriculturii, resurselor, culturală.

A

972. Principalele bazine carbonifere din spațiul Volga-Ural sunt: a. Glasgow, Edinburg; Northumberland; b. bazinul Scoţiei; Yorkshire – Nottingham; Lancashire; Ţara Galilor (Wales); c. Celabinsk, Moscova, Pecoira.

C

973. Caracteristicile resurselor carbonifere din SUA sunt: a. rezervele mari la categoriile de cărbune superior, răspândite eterogen; b. rezerve foarte mari la cărbunii inferiori în complexul carbonifer appalachian; c. Rezervele sunt foarte mari la toate categoriile de cărbune dar sunt răspândite

inegal.

C

974. Caracteristicile complexului carbonifer appalachian sunt: a. se realizează 50% din producţia de cărbuni energetici din SUA.; b. se exploatează, la zi, cărbuni superiori; c. amplasat pe bordura vestică a munţilor cu acelaşi nume.

B

975. Rezervele de huilă ale României, estimate la cca. 2 mld. tone, sunt localizate preponderent in:

a. Bazinul Banatului; b. Subcarpaţii Getici; c. Bazinul Petroșani.

C

976. Cea mai mare parte a rezervelor de cărbuni din România este reprezentată de: a. huilă; b. lignit; c. antracit.

B

977. Cel mai important bazin huilifer din România este: a. Rovinari; b. Petrosani; c. Berbesti-Alunu.

A

978. Amestecul natural lichid, uleios şi inflamabil de hidrocarburi solide şi gazoase dezvoltate în hidrocarburi lichide asociate în proporţii diverse poartă numele de:

a. petrol; b. gaze naturale; c. şisturi bituminoase.

A

979. Rezervele ipotetice de petrol sunt: a. zăcăminte cunoscute, accesibile sub raportul poziţiei geografice, al adâncimii

straturilor, al calităţii petrolului, tehnologiilor de foraj şi extracţiei actuale; b. zăcăminte cunoscute, delimitate dar care nu prezintă date concludente asupra

calităţii petrolului la care se adaugă elemente referitoare la accesibilitate şi posibilitatea de exploatare;

C

101

c. rezultate din evaluarea relativă sub raport calitativ, ca şi a poziţiei geografice pe baza principiilor generale ale amplasării lor.

980. Particularităţile rezervelor de petrol în Orientul Mijlociu sunt: a. frecvenţa mare a zăcămintelor foarte bogate, uşor de extras şi prelucrat; b. zăcăminte numeroase, greu de exploatat datorită adâncimii mari a petrolului; c. frecvenţa mare a zăcămintelor cu rezerve aproape epuizate.

A

981. Continentul cu cele mai mari rezerve de petrol din lume (70,1% din total rezerve) ocupând în acelaşi timp şi primul loc în producţia mondială este:

a. America de Nord; b. Europa; c. Asia.

C

982. O mare parte din rezervele mondiale de petrol sunt concentrate în: a. Orientul Mijlociu şi Apropiat; b. America de Nord; c. Europa de vest inclusiv platforma continentală a Mării Nordului.

A

983. Zonele de exploatare a petrolului în America de Nord sunt: a. provincia Alberta, Columbia Britanică, delta fluviului Mackenzie; b. regiunea Golfului Mexic, Middlecontinent, Sudul Marilor Lacuri, Alaska; c. delta fluviului Mississippii, submarin în apropierea litoralului statului Texas.

B

984. Cele mai importante rezerve de petrol în America Latină sunt cantonate în: a. Venezuela; b. Argentina; c. Columbia şi Brazilia.

A

985. Cele mai importante regiuni petrolifere din spaţiul ex sovietic sunt: a. Siberia de Vest, zona Volga-Ural, Caucazul de Nord; b. zona Volga-Ural, Caucazul de Nord; c. Republica Belarus (Mozîr), Ucraina (Poltava) şi bazinul Peciora.

A

986. Pe locul I în Europa de Vest, la producţia de petrol, se situează: a. Germania cu exploatări în Marea Norvegiei şi Marea Baren; b. Marea Britanie, exploatările în Marea Nordului; c. Norvegia cu exploatările în Marea Nordului iar mai recent în Marea Norvegiei şi

Marea Barents.

C

987. Principalele centre de exploatare a petrolului în România sunt localizate în: a. Platforma ContinentalăaMării Negre; b. Depresiunea colinară a Transilvaniei; c. Podişul şi Subcarpaţii Getici.

C

988. Cea mai mare parte din totalul mondial al rezervelor de gaze naturale o deţine a. America de Nord; b. Europa inclusiv Rusia; c. Asia de Sud-Est.

B

989. Principalele centre de exploatare a gazului metan în România sunt localizate în: a. Podişul Transilvaniei; b. Subcarpaţii Moldovei; c. Podişul Getic.

A

102

990. Energia electrică are un rol de prim ordin în economia mondială, rol conferit de mai multe caracteristici:

a. convertibilitatea sa în alte forme de energie primară; b. posibilitatea de transport la distanţe fără pierderi; c. caracter poluant.

A

991. Prima centrală hidroelectrică a fost construită la: a. Lancey, Franţa; b. Rance, Franţa; c. Landerello, Italia.

A

992. Termocentralele au următoarele avantaje: a. utilizează combustibili fosili; b. investiţii medii, constanţă de funcţionarea; c. îmbogăţesc compoziţia aerului cu CO2.

B

993. Criteriile de amplasare a termocentralelor sunt: a. investiţii medii, constanţă de funcţionarea; b. apropierea resurselor, centrele urbane mari; c. existenţa resurselor minerale, resursă umană calificată.

B

994. Dezavantajele construirii termocentralelor sunt: a. costul construcţiei ridicat, mari transformări în peisajul geografic; b. poluarea atmosferei şi modificarea peisajului; c. modificarea peisajelor.

B

995. În România, energia geotermică este utilizată preponderent in: a. Subcarpaţii Getici; b. Câmpia Romană; c. Câmpia de Vest.

C

996. Cea mai mare termocentrală din România, cu o putere instalată de peste 2500 MW este:

a. Rogojelu; b. Isalniţa; c. Turceni.

C

997. Cea mai mare hidrocentrală de pe râurile interioare din România, cu o putere instalată de 550 MW este:

a. Lotru-Ciunget; b. Vidraru; c. Stejaru-Bicaz.

A

998. Râul din România cu cele mai multe hidrocentrale este: a. Oltul; b. Argeşul; c. Someşul.

A

999. Agricultura diverselor zone este particularizată în funcţie de: a. formele de relief, condiţiile geologice; b. condiţiile pedoclimatice şi de cele social economice; c. caracteristicile geodemografice ale populaţiei.

B

103

1000. Caracteristicile agriculturii zonei calde sunt: a. fertilitatea ridicată a solurilor, producţii semnificative; b. fertilitatea redusă şi fragilitatea solurilor, nivelul redus al înzestrării tehnice; c. practicarea unei agriculturi performante.

B

1001. Cele mai grave efecte asupra biodiversităţii datorită presiunii exercitate asupra ecosistemelor le are:

a. agricultura itinerantă, caracterizată prin inexistenţa unui teren agricol fix; b. agricultura zonei temperate; c. agricultura bazată pe irigaţii.

A

1002. Agricultura bazată pe irigaţii este extinsă pe spaţii foarte largi în: a. Ţările Orientului Apropiat; b. Asia tropicală musonică; c. Nordul Americii Latine.

B

1003. Agricultura de plantaţie deţine cele mai mari suprafeţe în: a. Brazilia; b. India; c. Nigeria.

B

1004. Caracteristicile agriculturii mediteraneene sunt: a. se practică în zona sudică a Europei, productivitate redusă; b. se practică în zona sudică a Europei, productivitate ridicată; c. se practică în regiunea mediteraneeană, angrenează forţă de muncă

numeroasă.

B

1005. Agricultura mediteraneană în sistem extensiv este caracteristică în: a. regiunile litorale ale Spaniei, Italiei şi Greciei; b. regiunile interioare ale Spaniei, Italia centrală şi sudică şi în Grecia; c. regiunea litorală şi bazinele marilor râuri.

B

1006. Agricultura zonelor temperate în sistem extensiv este caracteristică pentru: a. Câmpia Padului în Italia, America de Nord; b. zona Aquitaine din Franţa; c. China, Rusia, România, Ungaria.

C

1007. Regiunile agricole sunt caracterizate de: a. tipul de cultură, organizarea terenurilor agricole, creşterea animalelor, b. infrastructură tehnică specifică; c. mod specific de utilizare a terenurilor.

A

1008. Regiunea agricolă aridă permite practicarea agriculturii a. în sistem intensiv; b. în sistem extensiv; c. numai în perimetre irigate.

C

1009. Culturile agricole specifice regiunii agricole aride sunt: a. orez, porumb; b. cafea, trestie de zahăr; c. mei, orz, bumbac.

C

1010. Regiunea agricolă subtropicală cuprinde două subregiuni: a. mediteraneană şi musonică;

A

104

b. submediteraneană şi mediteraneană; c. submediteraneeană şi subtropicală propriu-zisă.

1011. Regiunea agricolă subtropicală mediteraneană se caracterizează prin culturi de: a. citrice, măslin şi viță-de-vie; b. cafea, trestie de zahăr; c. orez, bumbac, trestie de zahăr.

A

1012. Regiunea agricolă subtropicală musonică se caracterizează prin culturi de: a. orez, mei, leguminoase, tutun, bumbac; b. viţă de vie, citrice, măslin; c. cafea, trestie de zahăr.

A

1013. În regiunea agricolă cerealieră a zonelor temperate sunt caracteristice: a. cultura orezului, bumbacului şi creşterea animalelor în sistem extensiv; b. culturi de cereale, plante de nutreţ, păşunile naturale şi creşterea animalelor; c. subtipurile de agricultură itinerantă şi sedentară.

B

1014. Cel mai extins ansamblu agricol irigat din lume se află în: a. Asia de vest ex-sovietică; b. republicile: Kazahstan, Uzbechistan, Turkmenistan, Tadjikistan şi Kurgîstan; c. Orientul Apropiat.

B

1015. Sistemul extensiv, în agricultura mediteraneană, cuprinde următoarele subsisteme:

a. policultural, horticol, policultural mediteranean; b. policulturale, horticol, productivist; c. monocultural, horticol, mixt.

A

1016. Sistemul agricol în care în care pe aceeaşi parcelă se cultivă mai multe plante inegale ca talie (pomi fructiferi, viţă-de-vie, cereale, legume etc.) poartă numele de:

a. sistem productivist; b. policultural; c. sistem horticol.

B

1017. Avantajele căilor rutiere sunt: a. siguranţa, preţul; b. grad de poluare redus, infrastructura necostisitoare; c. repartiţia echilibrată, penetrabilitatea.

C

1018. Densitatea căilor rutiere depinde de: a. posibilităţile financiare, condiţiile fizico-geografice; b. numărul de locuitori; c. densitatea aşezărilor urbane.

A

1019. Reţeaua rutieră europeană se caracterizează prin: a. diversitate; b. omogenitate; c. penetrabilitate.

B

1020. Primele trei ţări, în ordinea lungimii reţelei de autostrăzi sunt: a. SUA, Canada, Franţa; b. SUA, Italia, Marea Britanie;

A

105

c. SUA, Arabia Saudită, Germania.

1021. Continentul asiatic are concentrate cele mai multe autostrăzi în: a. China, Coreea de Sud; b. Japonia, Arabia Saudită, Kuwait; c. China, Japonia.

B

1022. Avantajele căilor ferate sunt: a. gestiune integrată a reţelei, siguranţă, capacitate mare, economie de spaţiu,

randament ridicat; b. grad de poluare redus, accesibilitate; c. penetrabilitate, costuri reduse raportate la cantitatea de marfă transportată.

A

1023. Prima cale ferată a fost construită în: a. Anglia în 1825; b. Germania în 1825; c. Rusia în 1824.

A

1024. Asia concentrează peste 200.000 km de cale ferata cu ponderea cea mai semnificativă în:

a. Japonia, Coreea de Nord, China; b. Ţările Orientului Mijlociu, China; c. India, China şi Japonia.

C

1025. În funcţie de particularităţile fizico-geografice căile ferate pot fi: a. de suprafaţă, subterane, suspendate; b. magistrale, căi ferate principale, căi ferate secundare; c. căi ferate de importanţă internaţională, naţională, regională.

A

1026. România este traversată de următoarele drumuri europene: a. E20, E50, E60; b. E70, E15, E35, E75; c. E81, E70, E85.

C

1027. Prima cale ferată construită în România a fost: a. Oravița-Baziaș; b. Constanța-București; c. Iași-București.

A

1028. Primele trei ţări europene, în ordinea lungimii reţelei de autostrăzi sunt: a. Franţa, Italia, Marea Britanie; b. Italia, Marea Britanie, Franţa; c. Germania, Franţa, Spania.

A