41

Evul Mediu este perioada delimitatã, în general, de istorici, întresfârºitul Antichitãþii, marcat de cãderea Imperiului Roman de Apus(476), ºi începutul Renaºterii (secolele al XIV-lea sau al XV-lea, înfuncþie de contextul istoric ºi geografic). Una din datele generalacceptate care delimiteazã sfârºitul Evului Mediu este cãdereaImperiului Roman de Rãsãrit – cucerirea Constantinopolului de cãtreturci în anul 1453. Termenul de Ev Mediu (ev de mijloc) a fost creat deumaniºtii secolului al XV-lea, care vedeau în aceastã epocã o perioadãde tranziþie, dar ºi de decadenþã, de la înflorirea Antichitãþiigreco-latine pânã la ceea ce ei considerau a fi reînvierea acesteia, adicãRenaºterea. Umaniºtii caracterizau arta acestei perioade (pe care osocoteau barbarã, pentru cã era atât de îndepãrtatã de modelele antice)cu termenul, peiorativ la origine, de goticã (de la numele goþilor).Clasicismul francez ºi Iluminismul au avut aceeaºi perspectivãnegativã faþã de Evul Mediu, pe care însã romantismul l-a redescoperit,ajungând chiar sã-l idealizeze.

Date fiind marile diferenþe dintre popoarele lumii în ceea cepriveºte evoluþia culturii ºi a civilizaþiei, termenul de Ev Mediu estevalabil numai pentru occidentul Europei, iar conceptul de om medievalse referã la tipul uman dezvoltat în aceastã perioadã. În Evul Mediuîncep sã se formeze popoarele europene moderne, aflate într-un procesde confruntare politicã ºi religioasã, dar ºi de important dialog culturalcu civilizaþii din afara Europei, mai cu seamã cea islamicã.

Subdiviziunile cronologice ale Evului Mediu general acceptate sunt:Evul Mediu timpuriu (secolele al VI-lea-al X-lea), dezvoltat (secolele alXI-lea-al XIII-lea) ºi târziu (secolele al XIV-lea-al XV-lea).

Dupã distrugerea Romei de cãtre vizigoþii conduºi de Alaric, în410, climatul politic ºi social se altereazã în mod masiv ºi ireversibil ºiEuropa traverseazã câteva secole de relativã barbarie socialã ºi politicã.În absenþa forþei de coeziune reprezentate de Imperiul Roman caredominase cea mai mare parte a regiunii vreme de secole ºi traversatã detriburi barbare, Europa se fãrâmiþeazã în numeroase terito-rii, frecvent angajate în conflicte cu vecinii. În acestecondiþii, realizãrile Imperiului Roman, de la agriculturaeficientã, la formidabila infrastructurã, reprezentatã dereþele de drumuri ºi apeducte, sunt rapid abandonate. Odatãcu ele, decade puternic ºi viaþa culturalã ºi artisticã, înafara unei scurte perioade de relativã înflorire la curteaîmpãratului Carol cel Mare (aºa-numita „Renaºterecarolingianã”). Evul Mediu timpuriu se terminã însã înjurul anului 1000, dupã care urmeazã o perioadã de mareînflorire, mai cu seamã între secolele al XII-lea ºi al XIII-lea, marcatã de rafinament artistic ºi inovaþie politicã.Aceasta este perioada când oraºele încep sã se dezvolte,comerþul înfloreºte ºi apar noi categorii sociale; cum ar ficomercianþii.

Mãnãstirea în stil gotic de pe MunteleSaint-Michel

(secolele al XIII-lea-al XVI-lea)

Context istoric

Omul Evului Mediu

42

Evul Mediu este o perioadã profund religioasã. Influenþa BisericiiCatolice în Europa occidentalã ºi cantralã (de altfel singurul factor decoeziune socialã realã al perioadei) se face simiþitã la toate nivelele, de lapoliticã, la viaþa socialã ºi la manifestãri artistice. Dupã cum aratã istoriculfrancez Jacques Le Goff, omul teologiei medievale este conceput ca omizã în lupta dintre Bine ºi Rãu, dintre Dumnezeu ºi Satana. De aici, sedezvoltã douã viziuni asupra omului: omul cãlãtor, pe pãmânt ºi pe dru-mul mântuirii, pelerinul ºi cruciatul, ºi omul ca penitent, deci omul carepãtimeºte pentru pãcatele sale. Omul medieval este o unitate conflictualãîntre trup ºi suflet. Dar la acestea se adaugã spiritul ºi inima, ataºatã ideiide dragoste ºi opusã capului. În concepþia medievalã, corpul omenesc esteºi imaginea metaforicã a societãþii, capul reprezentându-l pe conducãtor(rege sau papã), iar picioarele, pe meºteºugari ºi þãrani.

Omul Evului Mediu trãieºte în fapt într-o lume cu nivele multipleºi interconectate în care dimensiunea spiritualã este în permanenþãprezentã în lumea materialã. „Citirea” acestui nivel metafizic, adeseadisimulat, este una dintre preocupãrile centrale ale culturii medievale,mai cu seamã a teologiei ºi filozofiei. Nu este astfel de mirare cã figurade stil favoritã a perioadei este alegoria: o naraþiune cu dublã cheie, încare sensul literal al acþiunii este dublat de un nivel secundar simbolic ºimult mai important. Din acest punct de vedere, se poate spune cã întreagalume medievalã este perceputã ca alegorie: acþiunile planului sensibil, alerealitãþii sunt în permanenþã „citite” ºi „decodificate” ca o reflexie aordinii divine. Teologia ºi filozofia rafineazã la maxim, în timpul EvuluiMediu dezvoltat, acest sistem alegoric, introducând patru nivele deinterpretare pentru textele biblice: literal sau istoric (elementelenaraþiunii, aºa cum sunt prezentate în text, fãrã nicio interpretare),tipologic sau alegoric (în care evenimentele din Vechiul Testament suntcitite ca o reflexie ºi anticipare ale celor din Noul Testament), moral sautropologic (în care naraþiunea este cititã pentru a identifica preceptemorale pentru conduita de zi cu zi) ºi anagogic (în care evenimentelenarate reflectã viitorul, mai cu seamã Judecata de Apoi). Sistemul acestase va dovedi deosebit de popular ºi va fi extins rapid dincolo de teologie:Dante însuºi îl va pune la baza Divinei Comedii ºi-l va comenta pe largîn Scrisoarea cãtre Can Grande della Scala.

Cele trei centre ale vieþii medievale sunt mãnãstirea, castelul ºi, maitârziu, oraºul. În mãnãstiri se creeazã o bogatã literaturã religioasã, sedecoreazã manuscrise cu miniaturi rafinate, se scriu tratate de teologie ºide filozofie, dar se pãstreazã ºi se copiazã de asemenea ºi texte antice. Totaici se dezvoltã ºi cel mai important curent filozofic al perioadei:scolastica. Bazatã în principal pe filozofia lui Aristotel (redescoperitã,dupã o perioadã de obscuritate, ºi prin intermediul filozofilor ºi savanþilorarabi), scolastica încearcã sã uneascã raþiunea ºi credinþa. Deºi acceptãexistenþa unor adevãruri revelate (accesibile doar prin intermediulcredinþei), scolastica recunoaºte ºi importanþa deosebitã a raþiunii umane,pe care o vede ca aptitudinea naturalã, înnãscutã prin care omulinterpreteazã lumea sensibilã. Exponentul cel mai de seamã al scolasticiiºi creatorul uneia din cele mai importante opere filozofice ale epocii estecãlugãrul dominican Toma d’Aquino (1225-1274), devenit ulterior sfântal bisericii catolice, autor al lucrãrii Summa theologica.

Catedrala din Ulm (clopotniþa)Înaltã de peste 160 m a fost cea

mai înaltã construcþie dinEuropa pânã în anul 1908

Can Grande della Scala(1291-1329), senior al Veronei,care l-a gãzduit pe Dante în Exil.

Gerburg(Domul din Naumburg)

Trãsãturi

43

În castele au luat naºtere trei forme esenþiale ale literaturiimedievale: poemele eroice (cântece de gestã), romanele cavalereºti ºipoezia trubadurilor. Poemele eroice sunt creaþii epice ample, în versuri,care slãvesc vitejia unor eroi excepþionali din vremurile rãzboinice, maicu seamã din perioada Evului Mediu timpuriu, îmbinând aspecteleistorice ºi legendare, precum în Cântecul Nibelungilor, Cântecul luiRoland sau Cântecul Cidului. Începând cu secolul al XII-lea, într-operioadã de rafinare a vieþii sociale, literatura se deschide spresentimente ºi forme de expresie mai variate ºi mai delicate în raport cucaracterul aproape exclusiv rãzboinic ºi forma sobrã, adesea rudi-mentarã, a poemelor eroice.

Apare astfel idealul cavaleresc (fãrã fricã ºi fãrã patã), ce secaracterizeazã prin vitejie, simþ al onoarei, urmãrirea unui scop nobil ºimãreþ, cultul unei doamne pentru care eroul trece prin cele mai greleîncercãri. În aceste romane, sentimentul pur ºi delicat al iubirii între-geºte personalitatea cavalerului. Asemenea caracteristici se întâlnesc,de exemplu, în romanele lui Chrétien de Troyes, Cavalerul Lancelot,Yvain sau Cavalerul cu leul, Perceval. Acestui ideal îi corespundcavalerii Mesei Rotunde, vasalii regelui Arthur (Lancelot, Perceval,Tristan ºi alþii), care înfruntã primejdii ºi trec prin întâmplãri fantasticespre a-ºi cuceri iubita sau spre a dobândi Graalul. Diferite atât deepopeea medievalã, cât ºi de romanul modern, romanele cavalereºtisunt ample povestiri în versuri. Ele au circulat, cu personaje ºi motiveasemãnãtoare, în Franþa, Anglia ºi Germania, fiind extraordinar depopulare, mai cu seamã cele ce aveau ca subiect aventurile RegeluiArthur ºi ale cavalerilor Mesei Rotunde. Mai târziu, odatã cu apariþiatiparului, prelucrãrile romanelor cavalereºti cunosc o deosebitã rãs-pândire ºi un mare succes de public. Ecouri ale lor întâlnim în opereliterare ca Divina comedie a lui Dante (unde, în episodul Francescãi daRimini, este amintit cavalerul Lancelot) sau Don Quijote de Cervantes(care le satirizeazã exagerãrile).

Iubirea curteneascã, manifestatã în romanele cavalereºti capãtãexpresie ºi în lirica trubadurilor. Trubadurii erau poeþi ºi cântãreþi, carecompuneau versurile în franceza meridionalã ºi le cântau cuacompaniament muzical la castelele regale ºi nobiliare. Ei puteau fiuneori cavaleri, nobili ºi chiar regi, spre deosebire de jongleri, careîndeplineau un rol asemãnãtor în mediile populare. Echivalentultrubadurului se numea în Franþa de nord, truver, iar în Germania,Minnesänger (germ. Minne – iubire; germ. Sänger – cântãreþ). Apãrutãîn sudul Franþei, în regiunea Provenþei, lirica trubadurilor se rãspân-deºte rapid în tot occidentul Europei. Principala temã a acestei lirici oconstituie dragostea, sub forma de adorare ºi de slujire a unei femeinobile, cu toatã ardoarea virtuþilor cavalereºti: statornicia, fidelitatea,cuviinþa, onoarea. În Italia, poezia ºcolii siciliene ºi cea a dulcelui stilnou (dolce stil nuovo), care l-a influenþat ºi pe Dante, prezintã carac-teristicile generale ale poeziei trubadurilor.

Genurile literare care se vor dezvolta în oraºe, în Evul Mediu târziu,sunt genul dramatic ºi genul alegorico-didactic. Rupând, în mare mãsu-rã, legãtura cu tradiþiile teatrului antic, Evul Mediu creeazã noi modalitãþiale textului ºi ale spectacolului dramatic. Acestea sunt teatrul misteriilor,cu caracter religios ºi cu subiecte predominant biblice, miracolele (cu su-biecte laice, deznodãmântul datorându-se intervenþiei divine) ºi farsele,comedii cu intrigã simplã, de inspiraþie popularã ºi cu caracter satiric. În

Graal sau Sfântul Graal –Pocalul în care Iosif din Arimateiaa strâns sângele lui Isus curs dinrana fãcutã de lancea ostaºuluiroman. În secolele al XII-lea ºi alXIII-lea, Graalul este un simbolspiritual, eroii romanelor cava-lereºti pornind în cãutarea sa, casimbol al cãutãrii perfecþiunii inte-rioare.

Împãrtãºania cavalerului(Catedrala din Reims)

Miniaturã dintr-un Evangheliarirlandez, secolul al VIII-lea,reprezentându-l pe Sfântul

Marcu înconjurat de simbolurilecelor patru evangheliºti

44

ceea ce priveºte genul alegorico-didactic, preferinþa literaturii medievalepentru simboluri ºi alegorii cu caracter moralizator s-a concretizat înfabliaux (un fel de snoave, conþinând o anumitã învãþãturã). O menþiuneaparte meritã cele douã naraþiuni alegorice de mari dimensiuni Romanullui Renart (care conþine diverse istorii cu caracter de fabulã undepersonajele sunt animale cu trãsãturi umane), precum ºi Romanultrandafirului (care unificã prin intermediul poveºtii Amantului care do-reºte sã obþinã Roza, adicã dragostea doamnei sale, multe dintre temeleliterare ºi filozofice legate de iubirea curteneascã).

Arta medievalã este dominatã de arhitectura goticã ºi miniaturã.Primei i se datoreazã, începând cu Evul Mediu dezvoltat, spectaculoaselecatederale care dominau multe dintre oraºele europene. De dimensiuniimense (construcþia lor întinzându-se uneori de-a lungul a câteva ge-neraþii), acestea sunt dominate de arcade ºi sunt frecvent decorate cusculpturi de un mare rafinament. Rolul miniaturii era sã ilustreze ma-nuscrise. Miniaturile medievale ating încetul cu încetul un extraordinarrafinament artistic, care combinã un anume hieratism (mai ales în repre-zentarea corpului uman) cu un deosebit simþ al culorii ºi compoziþiei.Abia cãtre sfârºitul Evului Mediu pictori ca Giotto descoperãperspectiva, marcând astfel începuturile Renaºterii.

Franþa• Chrétien de Troyes (cca 1135-cca 1190) –

poet francez, autor de romane cavalereºti, precumErec ºi Enide, Cavalerul Lancelot, Perceval.

• Marie de France (1154-1189) – poetãfrancezã autoarea unor lais-uri – mici poemenarative sau lirice în versuri.

• Christine de Pisan (cca 1365-cca 1430) –poetã francezã, autoare de liricã curteneascã.

• Charles d’Orléans (1394-1465) – prinþ ºi poetfrancez, autor de liricã curteneascã

Germania• Wolfram von Eschenbach (cca 1170-cca 1220)

– poet german, autor al romanului cavalerescParzival

• Walther von der Vogelweide (cca 1170-cca1230) – poet de limbã germanã, cel mai importantreprezentant al liricii germane medievale

Anglia• Geoffrey Chaucer (cca 1340-1400) – unul

dintre cei mai importanþi poeþi englezi, autor al unuiciclu de povestiri în versuri, intitulat Povestirile dinCanterbury

• Thomas Malory (1408-1471) – scriitorenglez, autor al unei importante sinteze în prozã anaraþiunilor arthuriene, Moartea lui Arthur

• Duns Scotus (cca. 1266-1308) – filozofscolastic

Italia• Giotto di Bondone (1266-1337) – pictor

italian, precursor al Renaºterii considerat a fiintrodus perspectiva în picturã

• Cimabue (Cenni di Pepo, zis) (înainte de1272-dupã 1301) – pictor italian, exponent al EvuluiMediu târziu

Lumea islamicã• Averroes (Abu al-Walid ibn Ruchd) (1126-

1198) – filozof arab, autor a numeroase comentariiale operei lui Aristotel ºi extraordinar de influentpentru dezvoltarea scolasticii. Dante îl pleaseazã înLimb, printre pãgânii virtuoºi.

• Avicenna (Ibn Sina) (980-1037) – savant,filozof ºi medic persan. Sistemul sãu medical, bazatpe medicina anticã greacã a lui Hippocrate ºi Galena fost extrem de influent în universitãþile europenedin secolul al XII-lea pânã în al XVII-lea. Filozofiasa a fost ºi ea apreciatã de scolastici.

Figuri importante ale Evului Mediu

Dansul Amantului (centru) cuFericirea (stânga) ºi Curtoazia

(dreapta)Ilustaþie la Romanul Trandafirului

45

Dante AlighieriDIVINA COMEDIE

PUNCTE DE REPER

Dante Alighieri (1265-1321), cel mai mare poet al Italieiºi una dintre gloriile literaturiiuniversale, s-a nãscut la Florenþa.Vasta culturã pe care a acu-mulat-o tânãrul Dante prin studii ºicãlãtorii este reflectatã în creaþiasa. La nouã ani s-a îndrãgostit deo fatã de vârsta lui, BeatricePortinari, pe care o va iubi înflã-cãrat ºi pur pânã la moartea tim-purie a acesteia ºi dincolo de ea,închinându-i creaþii precum Viaþanouã (culegere de sonete cu co-mentarii în prozã ale autoruluiînsuºi) sau, mai ales, Divinacomedie.

În timpul lui Dante, Florenþaera sfâºiatã de lupte interne întreguelfi, partizanii Papei, ºi ghibelini,partizanii Imperiului Romano-Ger-man. Preluând puterea, guelfii s-au împãrþit ºi ei în douã partide:negrii, care susþineau amesteculPapei în conducerea cetãþii, ºialbii, care apãrau independenþaFlorenþei. Dante fãcea parte dintrealbi ºi s-a numãrat în 1300 printreconducãtorii cetãþii (priori). Exilatîn 1302 de adversarii sãi, poetulºi-a petrecut tot restul vieþii de-

Structura Divinei comedii. Dante ºi-a intitulat capodoperaComedia. Divinã a fost numitã de Giovanni Boccaccio, unul dintreprimii ei comentatori.

Termenul comedia însemna, în Evul Mediu, o scriere cu unînceput trist, dar cu deznodãmânt fericit, spre deosebire de tragedie. Deasemenea, comedia desemna o creaþie în limba italianã, ºi nu în latinã,care era pe atunci limba învãþaþilor. Stilul unei comedii era astfelaccesibil unui public mult mai larg.

Divina comedie prezintã cãlãtoria lui Dante prin Infern, unde suntpedepsiþi pãcãtoºii dupã moarte, prin Purgatoriu, zona în care, potrivitcredinþei catolice, se purificã sufletele celor morþi în stare de har, darcare n-au atins încã perfecþiunea, ºi prin Paradis, tãrâmul spiritelorfericite ale virtuoºilor. Prin Infern ºi Purgatoriu, Dante este condus deumbra lui Vergiliu, poetul latin preþuit în Evul Mediu ºi care prezentaseºi el o cãlãtorie în Infern, cea a eroului Enea din epopeea Eneida. ÎnParadis, Dante este ghidat de sufletul Beatricei.

Simetria impresionantã este una dintre calitãþile Divinei comedii.Cele trei cantice (Infernul, Purgatoriul ºi Paradisul) au un numãraproape egal de versuri ºi fiecare este împãrþitã în 33 de cânturi, scriseîn terþine (strofe de câte trei versuri). Existenþa unui prim cânt, cucaracter de prolog, face ca numãrul total al cânturilor din Divinacomedie sã fie o sutã. Toate cele trei cantice sfârºesc cu cuvântul stele:ieºirãm iar cãtre lumini ºi stele (Infernul, XXXIV, 139), curat ºidornic de-a urca la stele (Purgatoriul, XXXIII, 145), iubirea ce roteºtesori ºi stele (Paradisul, XXXIII, 145)1.

Fiecare dintre cele trei tãrâmuri este constituit din zece pãrþi:câmpia întunecatã ºi cele nouã cercuri în care se chinuiesc pãcãtoºii (In-fernul), þãrmul mãrii, coasta muntelui, cele ºapte brâne ale acestuia ºigrãdina paradisului pãmântesc din vârful muntelui (Purgatoriul), celenouã ceruri mobile, concentrice, ºi Empireul, cerul fix (Paradisul).

Dominã deci numerele simbolice trei, nouã, numãrul zece(considerat în Evul Mediu ca simbol al perfecþiunii) ºi multiplii lor.

Sensurile poemului. Dante însuºi a stabilit cele patru sensuri încare poate fi interpretatã creaþia sa, sensuri pe care poetica medievalãle prelua din modul de lecturã a Bibliei:

• Sensul literal, aparent, conform cãruia Dante cãlãtoreºte într-osãptãmânã din anul 1300 prin cele trei tãrâmuri ale lumii de dincolo demoarte.

• Sensul alegoric se referã la purificarea sufletului poetului princoborârea în Infern, urcarea pe muntele Purgatoriului ºi atingerea celui

1 Cifra romanã reprezintã numãrul cântului, iar cifra arabã, numãrul versului.

46

parte de Florenþa, pe care o iubeacu patimã, ºi a pribegit prin maitoate þinuturile cu grai italienesc. Amurit la Ravenna, în 1321.

În afarã de Viaþa nouã ºi deDivina comedie, a mai scristratatele Ospãþul, Despre limbavulgarã (în apãrarea utilizãrii înscris a limbii populare, dialectultoscan) ºi Despre monarhie.

mai înalt cer al Paradisului. Alegoria apare din primul cânt al poemului,în care Dante, la mijlocul vieþii sale (la vârsta de 35 de ani), ieºinddintr-o pãdure întunecoasã (ce simbolizeazã o crizã moralã, o viaþãpãcãtoasã), este împiedicat sã ajungã la lumina care i se aratã pe creastaunui deal de trei fiare care îl ameninþã: o panterã, un leu ºi o lupoaicã,simbolizând lãcomia, respectiv violenþa ºi viclenia. Din acest impas îlsalveazã mai întâi un misterios ogar, apoi Vergiliu, simbol al raþiunii,mântuirea supremã realizându-se sub îndrumarea Beatricei, caresimbolizeazã iubirea purã ºi superioarã. Dante atrage atenþia în chiartextul poemului asupra sensului alegoric pe care acesta îl conþine: O,voi ce teferi v-aþi nãscut la minte,/ cãtaþi cu sârg ce tâlc ascund degloatã,/ sub tainic vãl, ciudatele-mi cuvinte. (Infernul, IX, 61-63)

• Sensul moral depãºeºte cazul particular al lui Dante ºi indicã olinie de conduitã pentru toþi oamenii, care se pot salva de o viaþãnedemnã prin raþiune ºi iubire.

• Sensul anagogic (suprasensul) se referã la condiþia umanitãþii pecale de a ieºi dintr-o epocã însângeratã de rãzboaie ºi umbritã dedezbinãri prin unirea în cadrul unui imperiu care ar reprezenta orestaurare a Imperiului Roman. În acest sens este ales ca ghid Vergiliu,poetul care îl cântase pe Enea, strãmoºul romanilor, ºi slãvise în per-soana lui August epoca de maximã înflorire a imperiului.

Divina comedie – sintezã medievalã ºi deschidere spreRenaºtere.

Opera lui Dante este consideratã cea mai grandioasã enciclopediepoeticã a Evului Mediu. Impresionanta culturã a autorului Divinei co-medii a sintetizat în acestã creaþie un tezaur de cunoºtinþe ale vremii dincele mai variate domenii: astronomia – deºi limitatã la concepþia luiPtolemeu, care punea Pãmântul în centrul universului – îi permite luiDante sã precizeze poziþia planetelor, determinând exact timpul cãlãto-riei sale; geografia (cunoscutã în bunã parte din cãlãtorii) îi oferã datereferitoare nu numai la Italia, pe care o cunoºtea temeinic în varietateaprovinciilor sale, ci ºi la alte þãri, în limitele lumii cunoscute de euro-penii acelei epoci dinaintea marilor descoperiri geografice. De aseme-nea, cunoºtinþele de istorie populeazã opera lui Dante cu numeroasepersonalitãþi ale Antichitãþii ºi ale Evului Mediu.

Ca o prefigurare a Renaºterii, omul apare plenar în personajelebine individualizate ºi fremãtând de viaþã ale Divinei comedii. Omul

dantesc este stãpânit de pasiuni care trec dincolo demoarte, dispreþuind-o ºi chiar negând-o; iubirea dintreFrancesca da Rimini ºi Paolo Malatesta, demnitateaumanã a lui Farinata degli Uberti, setea de cunoaºtere alui Ulise.

Un alt semn precursor al Renaºterii estepãtrunderea naturii în opera lui Dante, ca ºi în aceea acontemporanului sãu, pictorul Giotto. Peisajele cele maidiverse, vãzute în diferite anotimpuri, imaginile florilorºi ale animalelor îmbogãþesc Divina comedie.

Dante face legãtura dintre cultura medievalã ºi cearenascentistã ºi prin admiraþia pe care o aratã figurilor deseamã ale Antichitãþii greco-romane: poeþi (Vergiliu,

Canticã – parte componentãa unui poem epic de mari dimensi-uni, formatã din mai multe cânturi.

Mormintele de foc în care se chinuiesc ereticiiIlustraþie la Infernul de Sandro Botticelli

Ptolemeu (cca 100-cca 170),matematician geograf ºi astronomgrec.

47

Homer, Horaþiu, Ovidiu), filozofi (Platon, Aristotel),eroi (Hector, Enea) ºi conducãtori de popoare (Cezar),pe care îi pune alãturi de personajele biblice; peTraian, de exemplu, îl aºazã în Paradis pentru spiritulsãu de dreptate, popularizat de o legendã medievalã.

Infernul. Motivul cãlãtoriei în Infern a unui omcare, în viaþã fiind, strãbate lumea morþilor, are o în-delungatã tradiþie în mitologie ºi în literaturã. Înmiturile Greciei antice, cãlãtoresc în þinutul zeuluiHades personaje precum Hercule sau Orfeu. Înliteraturã, eroul homeric Odiseu (Ulise) ºi Enea, dinepopeea Eneida de Vergiliu, iau contact cu tãrâmulmorþilor. Tratarea acestui motiv de cãtre Dante exce-leazã prin bogãþia ºi varietatea imaginaþiei, prinimpresia puternicã pe care o lasã personajele ºi prinarta expresiei poetice.

În viziunea lui Dante, Infernul are forma unei pâlnii sãpate în pã-mânt ºi care se îngusteazã pe mãsurã ce cobori în ea. Pe pereþii ei suntterase în formã de amfiteatru, cercurile în care sunt pedepsiþi damnaþii,dupã gravitatea pãcatelor (de la cele uºoare la cele mai grele). În vesti-bulul Infernului se aflã ºovãielnicii, iar în primul cerc, Limbul, mariipoeþi ºi filozofi ai Antichitãþii, care nu aveau altã vinã decât aceea de anu fi cunoscut creºtinismul ºi nici altã pedeapsã decât imposibilitateade a-l contempla pe Dumnezeu. În cel de-al doilea cerc se aflã desfrâ-naþii, într-al treilea, lacomii, într-al patrulea, avarii ºi risipitorii, într-alcincilea, mânioºii, într-al ºaselea, ereticii, într-al ºaptelea, violenþii ºicãmãtarii. În vãile cercului al optulea se chinuiesc seducãtorii, clericiicorupþi, ghicitorii, delapidatorii, ipocriþii, hoþii, sfãtuitorii de rele, dez-binãtorii ºi falsificatorii, iar în cercul al nouãlea, cel mai adânc, trã-dãtorii.

Cei sortiþi Infernului sunt supuºi unor chinuri îngrozitoare: ereticiise zvârcolesc în morminte de foc, violenþii sunt scufundaþi într-un râude sânge clocotitor, ghicitorii ºi vrãjitorii au capul întors cu faþa sprespate, ipocriþii sunt îmbrãcaþi în mantale aurite pe dinafarã, dar umplutecu plumb pe dinãuntru, iar trãdãtorii stau într-un lac îngheþat.

În acest cadru fantastic apar personajeprezentate cu o mare artã de a fixa în câtevatrãsãturi, într-o atitudine, într-un gest, în câtevacuvinte, dimensiunile monumentale ale uneipersonalitãþi, evocând povestea unei vieþi. Acestepersonaje întruchipeazã figuri reprezentativepentru ultima perioadã a Evului Mediu.

Harta Infernului desenatã de pictorul renascentistBotticelli

Francesca da Rimini ºi Paolo MalatestaIlustraþie de William Blake

48

ÎNAINTE DE TEXT

1. Divina comedie este, fãrã comparaþii, cea mai mare operã deimaginaþie care a apãrut dupã poemele lui Homer. (T.B. Macaulay)

2. Comparã portretul lui Dante de Sandro Botticelli cu portretulliterar realizat de Giovanni Boccaccio:

A fost, aºadar, acest poet al nostru de staturã mijlocie, ºi, dupã ceajunsese la o vârstã maturã, mergea puþin încovoiat, ºi mersul lui erasolemn ºi liniºtit, totdeauna îmbrãcat în postavuri discrete ºi în acelehaine care erau potrivite cu maturitatea sa. Chipul lui era prelung ºinasul acvilin, iar ochii mai mult mari decât mici, fãlcile mari, iar buzaera împinsã deasupra celei de sus; ºi culoarea era brunã, iar [...]pãrul, negru ºi des, ºi totdeauna chipul îi era melancolic ºi gânditor...

(Giovanni Boccaccio, Viaþa lui Dante)

Cântul V

[Episodul Francesca da RiminiÎn al doilea cerc al Infernului, sufletele pãcãtoºilor din dragoste

sunt purtate fãrã odihnã de un vânt nãprasnic. Aici, Dante o întâlneºtepe Francesca da Rimini ºi îi cere sã-i spunã povestea ei ºi a lui PaoloMalatesta, care o însoþeºte fãrã sã vorbeascã. Astfel, poetul aflã cãFrancesca fusese mãritatã cu Gianciotto Malatesta, seniorul din Rimini,un om diform, fiind pãcãlitã cã soþul ei va fi Paolo, frumosul frate allui Gianciotto. Îndrãgostindu-se de Paolo, Francesca va fi ucisã deGianciotto împreunã cu iubitul ei.]

25 Simþeam acum vuind ca o pãdurescrâºnit ºi geamãt strânse dimpreunã,ce se roteau prin tainiþele sure,

28 pe unde-n veci nici soare nu-i, nici lunãºi-ntreg vãzduhu-ntãrâtat tresareºi muge surd ca marea pe furtunã.

31 Drãcescul iureº care-n veci nu moarepe morþi îi poartã-n voia lui, orbeºte,ºi crunt îi zbate-n apriga vâltoare.

34 Iar când vântoasa-i smulge ºi-o porneºte,þâºnesc strigãri ºi vaier lung pe valeºi blesteme spre cel ce zãmisleºte.

37 Vãzui atunci cã pe-astã cruntã calesunt osândiþi cei ce-au robit în gândputerea minþii poftelor carnale.

40 ªi cum pe-aripi se lasã rând pe rândfugind de toamnã pãsãri cãlãtoare,la fel ºi ei se lasã duºi de vânt,

Francesca da Rimini ºi PaoloMalatesta citeau împreunã, dinromanul despre Lancelot, paginaîn care se povesteºte cum acestvestit cavaler al romanelor Meseirotunde a fost cuprins de dragosteputernicã pentru regina Ginevra,soþia regelui Arthur. Fragmentul lacare Francesca face aluzie esteurmãtorul: Doamnã, spune Galle-hault, acuma se cuvine sã faceþiînceputul, sã-l sãrutaþi înainteamea, ca început de adevãratãiubire. Atunci se dau la o partesurâzând ºi se fac cã se sfãtuiesc:ºi regina vede cã el nu îndrãzneºteºi-l ia de bãrbie ºi-l sãrutã lung...

Thomas Babington Macaulay(1800-1859), istoric ºi om politicbritanic.

Portretul lui DanteSandro Botticelli

43 în sus, în jos, de-a valma, fãrã stare,ºi-n veci sunt puºi sã se-nfãºoare-n caier ºi-n veci sortiþi sã geamã ºi sã zboare.

46 ªi cum cocorii-ºi cântã jalea-n vaierºi stolul lor o dârã lungã-nscrie,la fel vãzui venind plângând prin aer

49 Un ºir prelung purtat de vijelieºi-am întrebat: „Maestre, cine-s oarecei osândiþi de noaptea plumburie ?” [...]

79 Abia-i împinse-n preajma noastrã vântulºi-am zis: „Grãiþi, de nu vã-mpinge zorul,o, inimi frânte, ºi vi-e dat cuvântul”,

82 Precum hulubii, când îi mânã dorulde cuibul dulce,-ntind aripi uºoareºi-aceeaºi vrere le grãbeºte zborul,

85 aºa ºi ei spre noi, din ceata-n careDidona stã, prin iureºu-nvrãjbit,atâta foc pusesem în strigare.

88 „O, suflet bun ºi nobil ce-ai trudits-ajungi aici, noi ce pãmântu-odatãcu-al nostru sânge-n lume-am înroºit,

91 De nu ne-ar fi vrãjmaº cerescul tatã,noi l-am ruga sã-þi deie moarte-uºoarã,cãci milã ai de soarta ce ni-e datã.

94 De vrei s-asculþi povestea noastrã amarãori sã ne-ntrebi, te-om asculta ºi-om spune,pânã ce vântul nu se-ndeamnã iarã.

97 Cetatea-n care m-am nãscut pe lumepe þãrm adastã unde Padul moarecu-ai sãi, ºi apa ºi-o revarsã-n spume.

100 Iubirea care-n cei aleºi tresareîl prinse-n mreji cu-a mea fãpturã, moartãîn chip ce ºi-azi, când mi-amintesc, mã doare.

103 Iubirea care pe iubiþi nu-i iartãde chipu-i drag, pe veci m-a-nlãnþuit,încât, cum vezi, nu-i chin sã ne despartã.

106 Iubirea aceeaºi moarte ne-a sortit:strãfund de iad pe ucigaº l-aºteaptã”.Astfel grãi. ªi cum ºedeam mâhnit

109 de-a lor osândã tãlmãcitã-n faptã,lãsai obrazu-n jos, cãtre pãmânt,pân’ce Virgil’ „Ce ai?” rosti în ºoaptã.

112 Târziu, când glasu-mi se rosti-n cuvânt:„o, câte vise ºi ce dor de viaþãi-a-mpins, grãii, pe-aceºtia spre mormânt!”

115 ªi-ntors spre ei: „Francesca, am spus, pe faþãmi-aºterne lacrimi dorul tãu ºi chinul;ci spune-mi tu, pe când eraþi în viaþã

118 ºi încã dulce vã era suspinul,cum de v-aþi prins în mreaja de ispiteºi dragostei i-aþi cunoscut veninul?”

49

Francesca da RiminiIlustraþie de Gustave Doré

85 Din ceata – Din grupul înfruntea cãruia se afla Didona, regi-na Cartaginei, care se sinucisesefiind pãrãsitã de iubitul ei Enea.Cei doi sunt eroi ai epopeii luiVergiliu, Eneida.

96 Pânã ce vântul – Pentrusatisfacerea dorinþei lui Dante,uraganul s-a oprit.

97 Cetatea – Ravenna.98 Pe þãrm – Pe þãrmul Mãrii

Adriatice în care se varsã fluviulPad, cu afluenþii sãi.

102 Aluzie la moarteaviolentã a celor douã personaje.

103 Iubirea care – Conformconcepþiei medievale asupradragostei, dupã care oricine esteiubit nu poate sã nu iubeascã larândul lui.

107 Strãfund de iad –Groapa (bolgia) trãdãtorilor, aflatãîn strãfundul Infernului ºi numitãCaina. Aici sunt pedepsiþi aceiacare ºi-au trãdat rudele. Numelebolgiei vine de la Cain, personajulbiblic, care l-a ucis pe fratele sãu,Abel.

50

121 „Nu-i chin mai mare-n vremi nenorocitedecât – rãspunse-n lacrimi ºi pãli –sã-þi aminteºti de clipe fericite.

124 ªi-o ºtie domnul tãu. Dar de mã-mbiisã-þi spun dorinþa cum ne-a-nvins treptat,suspin ºi grai rostind voi împleti.

127 Citeam odatã cum l-a subjugatpe cavalerul Lancelot iubirea;singuri eram ºi fãrã de pãcat.

130 Adesea-n tainã ne-am surprins privireaºi-acelaºi gând obrajii ne-a pãlit;ci-un singur vers ne-a biruit simþirea.

133 Când am citit cum zâmbetul râvniti-l sãruta pe gurã Lancelot,acesta ce mi-e-n veci nedespãrþit

136 mã sãrutã ºi-un freamãt era tot;de-atunci nicicând n-am mai citit naintecãci pentru noi fu cartea Galeot”.

139 ªi-n timp ce unul se rostea-n cuvinte,cellalt plângea astfel încât, dovadãcã-mi frânse mila, grai ºi simþãminte,

142 cãzui cum numai morþii pot sã cadã.

(traducere de Eta Boeriu)

124 Domnul tãu – Vergiliu,care-l pune pe Enea sã spunãDidonei, atunci când aceasta îlroagã sã-i povesteascã în-tâmplãrile sale dupã cãdereaTroiei: O, reginã, tu îmi porunceºtisã reînnoiesc durerea de nespus.

138 Galeot – Gallehault(Galeot) a fost acela care aîndemnat-o pe regina Ginevra sã-lsãrute pe Lancelot, tot aºa cumcartea ºi autorul ei au fost mij-locitori de iubire între ea ºi Paolo.

140 Cellalt – Paolo Malates-ta, martorul mut al dramaticei con-fesiuni.

142 Cãzui – Versul dantesca devenit celebru prin armonia lui:Caddi come corpo morto cade.

simþeam acum vuind ca o pãdure...1. Identificã, în text, comparaþiile care plasticizeazã

imaginea stolului de suflete ale pãcãtoºilor din dragoste,purtate de vânt.

2. Precizeazã dacã, în versurile 25-36, predominãimaginile vizuale sau auditive ºi explicã, în context, aceastãpredominare.

3. Indicã imaginea artisticã prin care Francesca îiprecizeazã lui Dante locul ei de provenienþã.

4. Rezumã împrejurãrile în care au murit Francesca ºiPaolo.

5. Dante stãpâneºte magistral arta concentrãrii ºi asugerãrii: Francesca nu-ºi evocã întreaga poveste, ci numaiepisodul de maximã intensitate în care cei doi au devenitconºtienþi de dragostea lor, iar fericirea iubirii împãrtãºiteeste atât de mare, încât nu poate fi exprimatã prin cuvinte,ci doar sugeratã. Exemplificã aceste afirmaþii cu versuri dinfragmentul reprodus mai sus.

EXPLORAREA TEXTULUI

Roza divinã, Empireul, înconjurat de ceteleîngerilor

Ilustraþie de Gustave Doré(figurile din prim-plan sunt Dante ºi Beatrice)

51

EVALUARE CURENTÃAPLICAÞII

1. Identificã, în versurile 25-49, comparaþiile ºi comentea-zã-le.

2. Explicã perifraza din versurile 38-39 cei ce-au robit îngând/ puterea minþii poftelor carnale.

3. Întrucât, în Infern, nu este permis sã se pronunþe numelelui Dumnezeu, Dante foloseºte diferite perifraze pentru a-Ldesemna. Indicã sintagma care se referã la El în intervalul dintreversurile 88-93.

4. Exprimã-þi opinia în legãturã cu afirmaþia lui Danteconform cãreia nu existã durere mai mare decât aceea provocatãde amintirea vremurilor fericite atunci când te apasã nenorocirea(Nu-i chin mai mare-n vremi nenorocite/ decât [...]/ sã-þi aminteºtide clipe fericite). Eºti de acord cu aceastã afirmaþie sau cu aceea afilozofului antic grec Epicur, dupã care amintirea trecutului fericitne consoleazã în nenorocire? Organizaþi, în clasã, o dezbatere peaceastã temã.

5. Elaboreazã un eseu de circa douã pagini în care sã prezinþiarta lui Dante în a evoca povestea de dragoste dintre Francesca ºiPaolo, prin referire la versurile 127-142.

În redactarea eseului vei avea în vedere urmãtoarele repere:- împrejurãrile în care s-a nãscut iubirea dintre cele douã

personaje;- rolul romanului cavaleresc în declanºarea primului gest de iubire

dintre cei doi;- modul în care Francesca se referã la Paolo;- raportul dintre naraþiunea Francescãi ºi atitudinea lui Dante faþã

de ea ºi de Paolo;- figurile de stil ºi procedeele care caracterizeazã arta lui

Dante.

6. Comparã versurile 25-51 din traducerea de mai susaparþinând Etei Boeriu cu traducerea mai veche a lui GeorgeCoºbuc, reprodusã în continuare. Urmãreºte, în aceastãcomparaþie, lexicul utilizat, topica, figurile de stil ºi versificaþia:

25 Acu’ncepui s-aud acele toate urlãri de-aici ºi-amar fui strãbãtutde multul plâns ce tristul neam îl scoate.

28 Era-ntr-un loc de-orice luminã mult,ce muge-aºa ca marea-ntãrâtatãcând largul ei de volburã-i bãtut.

31 Vârtej drãcesc ce nu mai stã vreodatã,ia morþi de-a valma-n furia lui cu sine,sã-i zguduie-nvârtindu-i ºi sã-i zbatã.

34 Iar când simt furia volburei ce vinecum plâng atunci, cum urlã toþi în vale,ºi-azvârl blestem puterilor divine!

Dante ºi Virgiliu discutã cu un mânios(Purgatoriul, Cântul XVI)

Ilustraþie de Gustave Doré

Dante ºi Virgiliu privind chinurile des-frânaþilor (Purgatoriul, Cântul XXV)

Ilustraþie de Gustave Doré

52

37 ªtiui cã ãstor chinuri infernalesupuºi sunt cei ce-având plãcerea þelfac mintea roabã poftelor carnale.

40 Cum grauri ia ºi-al toamnei vânt cu elpe mii de-aripi mulþimea lor zbãtutã,pe-aceºti miºei, cumplitul vânt astfel

43 ºi-n jos ºi-n sus ºi-aici ºi-acolo-i mutã,ºi nu mai pot sã spere-n veci încainu stare-n loc, ci caznã mai scãzutã! –

46 ªi cum îºi plâng cocorii tristul laicând fac pe drum coloane-ndelungate,aºa vedeam cã vin cu mare vai

49 ºi-aceste umbre de vârtej purtate;ºi-am zis: „Maestre, cine-au fost aceipe care-astfel ãst negru-amurg îi bate?”

DINCOLO DE TEXT

În împãrãþia morþilor, simþi pentru prima oarã viaþa lumiimoderne. [...] Fiecare dintre aceºtia [eroii lui Dante] se aflã într-ostare de extremã pasiune. Sentimentele, împinse pânã la culme,

idealizeazã ºi mãresc obiectele. Totul este colosal ºi totul este na-tural. Iar în mijloc se înalþã dominator Dante, cel mai infernal,nobil, crud, sarcastic, rãzbunãtor, feroce; cu înaltul sãu sentimentmoral, cu al sãu cult al mãreþiei ºi al ºtiinþei, chiar când acestease aflã vinovate, cu dispreþul sãu pentru tot ce este laº ºi josnic,sus, deasupra gloatei fãrã numãr; atât de ingenios în rãzbunãri,atât de elocvent în invective.

Figurile acestea mari, rigide ºi epice pe piedestalul lor, caniºte statui, îl aºteaptã pe artistul care sã le ia de mânã, sã learunce în vâltoarea vieþii ºi sã facã din ele fiinþe dramatice. Darartistul acesta nu a fost un italian: a fost Shakespeare.

(Francesco de Sanctis, Istoria literaturii italiene)

1. Ilustreazã sintagma extremã pasiune, referindu-te ladrama Francescãi ºi la atitudinea ei.

2. Indicã douã-trei creaþii din literatura românã sauuniversalã, în care comportamentul eroilor sã poatã fi calificatprin sintagma extremã pasiune.

3. Justificã-þi oral opþiunea pentru una dintre aceste creaþii,în faþa colegilor.

Dante, Virgiliu ºi trufaºii purtândpoveri enorme (Purgatoriul, Cântul XII)

Ilustraþie de Gustave Doré

53

François VillonBALADA DOAMNELOR DIN ALTE VREMURI

PUNCTE DE REPER

Balada lui Villon ilustreazã un motiv al literaturii universaledenumit ubi sunt (din enunþul în limba latinã Ubi sunt qui ante nosfuerunt?, în traducere: Unde sunt cei care au trãit înaintea noastrã?),variantã a motivului fortuna labilis (soarta schimbãtoare), meditaþiemelancolicã asupra caracterului efemer a tot ce este pãmântesc.

Ubi sunt era un topos frecvent al autorilor medievali care trãiaucu acuitate sentimentul tragic al trecerii iremediabile a timpului.

ÎNAINTE DE TEXT

Prezintã exemple de opere, din literatura românã ºi universalã, încare apare motivul fortuna labilis.

Pe ce meleaguri, unde mi-sromana Flora, cald încânt,Archipiada ºi Thaisce-s vere bune prin orând?Echò ducând orice cuvântspre larg, în zvoanã murmuratã,frumoasã coz? Dar unde suntzãpezile de altãdatã?

Unde-i mintoasa Heloïsde dragul cui, scopit ºi-nfrânt,Pierre Esbaillart, la Sainct-Denis,purtã monahicesc vestmânt?ªi unde-i doamna ce mormântfãcu din Sena-nvolburatãlui Buridan? Dar unde suntzãpezile de altãdatã?

ªi Doamna Blanche – un crin deschis – neîntrecutã-n caldu-i cânt,Lungana Berthe, Bietris, Allys,sau Harembourges în Mayne tronând?ªi Jehanne ce în Rouen s-a frântpe-un rug în flãcãri? Prea Curatã,unde-s acum?... Dar unde suntzãpezile de altãdatã?

François Villon (cca. 1431-dupã 1463), unul dintre cei maiimportanþi poeþi francezi din EvulMediu, a fost un student cu o viaþãagitatã, ameninþat chiar cu spân-zurãtoarea, dispãrut din Paris în1463 ºi mort la o datã ºi în îm-prejurãri necunoscute. Villon era unpseudonim, adevãratul sãu numefiind François de Montcorbier sauFrançois des Loges.

Villon frecventa lumea rãufã-cãtorilor, dar ºi rafinatele concur-suri de poezie de la castelul dinBlois al lui Charles d’Orléans, elînsuºi un mare poet.

Operele lui Villon, Micultestament, Marele testament ºibaladele ce le-au fost adãugate(Balada doamnelor din altevremuri, Balada domnilor dinalte vremuri, Balada împotrivaduºmanilor Franþei, Epitaf închip de baladã..., cunoscut subtitlul de Balada spânzuraþilor)oferã o imagine viu conturatã avieþii din Parisul celei de-a douajumãtãþi a secolului al XV-lea, cutipurile lui specifice. Dar principalavaloare a creaþiei lui Villon constãîn caracterul ei de autenticã ºi

Portretul lui FrançoisVillon, în ediþia princeps a

baladelor sale

54

Închinare: Pe unde-s, Doamne, ºi de când,nu cãuta! Cheia-i pãstratãîn versul meu; dar unde suntzãpezile de altãdatã?

(traducere de N. Chirica)

tulburãtoare confesiune a omuluimedieval, oscilând între o viaþã deplãceri ºi un ideal de înaltã spiri-tualitate, pe fundalul unui puternicsentiment al morþii.

Imperiul FloreiPicturã de Nicolas Poussin

(1594-1665)

DICÞIONAR

Topos – imagine stereotipã, cliºeu, loc comun, structurã invariabilãutilizatã intenþionat într-un text; el apare în diverse opere, pãstrândîntotdeauna aceeaºi semnificaþie ºi aceeaºi funcþie

Vere bune prin orând – vere primareFrumoasã coz – foarte frumoasãMonahicesc vestmânt – strai de cãlugãrFlora – Curtezanã care a lãsat moºtenire poporului roman mari bo-

gãþii ºi în cinstea cãreia au fost instituite sãrbãtorile numite Floralii.Acest nume a fost purtat ºi de o curtezanã menþionatã de poetul satiriclatin Juvenal.

Archipiada – Alcibiade, general atenian (cca 450-404 î.H.)Thaïs – curtezanã grecoaicã din Egipt (secolul IV), care s-a izolat de

lume dupã ce a fost convertitã la creºtinism de Sfântul PafnutieEchò – nimfã îndrãgostitã de Narcis; îndureratã de indiferenþa aces-

tuia, s-a transformat în stanã de piatrã, rãmânându-i vie numai voceaHeloïs – nobilã parizianã din secolul al XII-lea, nepoata canonicului

Fulbert, care, descoperind dragostea dintre ea ºi Esbaillart, a obligat-osã se cãlugãreascã. Fiind foarte inteligentã (mintoasa) ºi învãþatã, ea adevenit stareþã.

Pierre Esbaillart sau Abélard (1079-1142), poet, filozof ºi teolog fran-cez. S-a cãlugãrit dupã ce a fost pedepsit de canonicul Fulbert pentru cãse îndrãgostise de nepoata sa, Heloïs ºi se cãsãtorise în secret cu ea.

Jean Buridan (cca 1300-dupã 1358), filozof francez, care, conformunei legende, ar fi fost iubit ºi apoi ucis de Margareta de Bourbon, soþiaregelui Ludovic al X-lea

Blanche – probabil Blanche de Castilia, reginã a Franþei în secolul alXIII-lea, soþia lui Ludovic al VIII-lea ºi mamã a regelui Ludovic alIX-lea, cel Sfânt

Lungana Berthe – de fapt, Berthe cea cu Piciorul Mare, legendaramamã a lui Carol cel Mare

Jehanne – Jeanne d’Arc (1412-1431), eroinã, în Rãzboiul de O Sutãde Ani, a luptelor împotriva englezilor, care au luat-o prizonierã ºi,acuzând-o de erezie, au ars-o pe rug la Rouen

EXPLORAREA TEXTULUI

1. În accepþia medievalã, balada era o poezie cu formã fixã,compusã din trei strofe a câte opt versuri (octave) ºi un catren finalconceput ca o dedicaþie (Închinare). Fiecare dintre cele patru strofe se

55

încheia cu un refren. Precizeazã, sub forma unei comparaþii, accepþiamodernã a termenului baladã.

2. Explicã efectul artistic pe care îl creeazã enumerareapersonajelor feminine istorice ºi legendare, precum ºi frecvenþainterogaþiilor poetice.

3. Comenteazã sensul refrenului: Dar unde sunt/ zãpezile dealtãdatã?.

4. Forma originalã, în limba francezã, a acestui celebru refreneste: Mais où sont les neiges d’antan? Cuvântul antan are la originesintagma din limba latinã ante annum (anul dinainte, anul trecut). Înlimba românã existã urmãtorii termeni expresivi, de origine latinã, ar-haici, populari ºi regionali, care exprimã raporturile temporale cu anulprezent: estimp (reg.) – în acest an (din lat. istum tempus); an (pop.) –anul trecut, acum un an; (precedat de mai) acum câþiva ani (din lat.anno); anþãrþ (reg.) – acum doi ani (din lat. anno tertio). Scrie enunþuriîn care sã integrezi termenii estimp, an ºi anþãrt.

5. Villon evocã personaje din Antichitate ºi din Evul Mediu, unelefoarte apropiate în timp de el, aºa cum este Jeanne d’Arc. Tradiþiaanticã este însã pãstratã destul de aproximativ în Evul Mediu, încomparaþie cu precizia eruditã a umaniºtilor Renaºterii. Un exemplu înacest sens este personajul care apare în balada lui Villon sub numele deArchipiada, aºadar ca personaj feminin. În realitate este vorba de odeformare a numelui Alcibiade, general atenian, discipolul lui Socrate.Aceastã greºealã provine din ignoranþa unui copist sau a unuicomentator medieval al textelor antice.

Într-o scriere pierdutã, Aristotel spune, dupã relatarea luiBoethius [...]: „Dacã oamenii ar avea ochii lui Linceu ºi ar puteavedea printre ziduri, ei ar zãri ºi prin corpul minunat al lui Alcibiademãruntaiele dezgustãtoare.”

(Ernst Robert Curtius, Literatura europeanã ºi Evul Mediulatin)

Comentatorul medieval, neºtiind cine a fost Alcibiade, a consi-derat cã aceastã formulã nu se putea referi decât la o femeie frumoasã.

Motivul ubi sunt, variantã a motivului fortuna labilis, apare în poeziaromânã cultã încã de la începuturile ei. Astfel cronicarul Miron Costin(1633-1691) scrie poemul Viiaþa lumii, probabil sub influenþa studiilorumaniste de la colegiul din Bar (Polonia):

VIIAÞA LUMII

de Miron Costin(fragmente)

A lumii cânt cu jale cumplitã viiaþa,Cu griji ºi primejdii, cum ieste ºi aþaPrea subþire ºi-n scurtã vreme

trãitoareO, lume hicleanã, lume înºãlãtoare,Trec zilele ca umbra, ca umbra de

varã;Cele ce trec nu mai vin, nici sã-ntorc

iarã.

Trece veacul desfrânat, trec ani cu roatã,

Fug vremile ca umbra ºi nici o poartã A le opri nu poate. Trec toate prãvãliteLucrurile lumii ºi mai mult cumplite.ªi ca apa în cursul sãu cum nu sã

opreºte,Aºa cursul al lumii nu sã conteneºte.Fum ºi umbrã sunt toate, visuri ºi

pãrere.

Testamentul lui VillonManuscris din secolul al XV-lea

Ernst Robert Curtius(1886-1956), istoric ºi critic literargerman, autor al studiilor Balzac,Proust, Literatura europeanã ºiEvul Mediu latin.

Viiaþa lumii de Miron CostinManuscris din secolul al XVIII-lea

56

Ce nu petrece lumea ºi-n ce nu-icãdere ? [...]

Unde-s ai lumii împãraþi, unde iesteXerxes,

Alixandru Machidon, unde-i Artaxers,

Avgust, Pompei ºi Chesar? Ei au luatlume,

Pre toþi i-au stins cu vremea, ca preniºte spume.

EVALUARE CURENTÃAPLICAÞII

DINCOLO DE TEXT

1. Elaboreazã un eseu de douã-trei pagini în care sã urmãreºticirculaþia motivului ubi sunt (fortuna labilis) la François Villon ºiMiron Costin, pe baza textelor din manual.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere urmãtoarele repere:• semnificaþia motivului;• personajele prin care este ilustrat;• epocile diferite în care au fost scrise cele douã texte;• mijloacele artistice utilizate de fiecare poet.2. Traducãtorii în limba românã au dat diferite versiuni refrenului

baladei lui Villon. Comparã câteva dintre ele, arãtând pe care o preferiºi argumentându-þi preferinþa:

- Dar unde sunt/ zãpezile de altãdatã? (N. Chirica)- Dar unde-s marile ninsori? (Dan Botta)- Dar unde-i neaua de mai an? (Romulus Vulpescu)- Unde-i omãtul din alt an? (Ionela Manolescu)Încearcã sã dai o variantã proprie acestui refren. Comparã, de

asemenea, variantele de titlu date baladei de traducãtorii menþionaþi ºialege-o pe aceea care îþi place mai mult. Motiveazã-þi opþiunea.

- Balada doamnelor din alte vremuri (N. Chirica)- Balada doamnelor de altãdatã (Dan Botta)- Baladã a doamnelor din vremea de-odinioarã (Romulus

Vulpescu)- Balada doamnelor de pe timpuri (Ionela Manolescu)

François [Villon] e un mare poet.[...] Cel mai om dintre poeþi e pungaºuldin cartea de faþã, om pãtimaº, omaiurit, om hârþuit, bãtut, un lup de om.Funia spânzurãtorii a trecut de maimulte ori, gata sã-l înºfece, ºi de maimulte ori l-a izbit nodul ei peste buze.(Tudor Arghezi, Prefaþã la volumul deversuri de François Villon)

Pentru a înþelege mai bine apre-cierea lui Tudor Arghezi, ar fi util sãciteºti întregul volum de Balade al luiFrançois Villon.

Castelul Chinon, unde a poposit Jeanne d’Arc

57

STUDIU DE CAZ

Idealul cavaleresc în roman ºi în poezia trubadurilor

PREMISÃ. DEFINIREA PROBLEMEI

Înlocuind marile poeme epice (Cântecul Nibelungilor, Cântecullui Roland), romanul cavaleresc aduce, în secolul al XII-lea, o nouãscarã de valori ºi o nouã viziune asupra iubirii. Suprema valoare nu maiconstã în vitejia rãzboinicã ºi în fidelitatea vasalului faþã de nobilul sãusuzeran, ci în idealul cavalerului rãtãcitor, pedepsind nedreptatea ºiajutându-i pe cei nenorociþi, credincios lui Dumnezeu ºi unei doamnecãreia ºi-a dãruit iubirea ºi cãreia îi închinã toate victoriile sale.Cavalerul urmãreºte, în ciuda oricãror obstacole, perfecþionareaspiritualã, simbolizatã de Sfântul Graal.

În romanele cavalereºti, iubirea este adesea asociatã cu moartea,fiind prezentatã ca un destin inexorabil. ªi în poezia trubadurilor,dragostea este închinatã unei doamne idealizate (de obicei nenumitã,din discreþie, sau chiar necunoscutã), faþã de care îndrãgostitul secomportã ca un vasal faþã de suzeranul sãu, manifestând umilinþã,lealitate ºi obedienþã. Importantã, în lirica trubadurilor, nu esteîmplinirea dragostei, ci dorinþa, asociatã cu suferinþa provocatã deaºteptare, depãrtare ori de indiferenþa sau refuzul doamnei. Sentimentuleste contradictoriu, o dulce otravã, ca dulcea jale din poeziaeminescianã. Pentru trubaduri, ca ºi pentru eroii romanelor cavalereºti,dragostea devine o forþã moralã, un izvor, o sursã a virtuþilorcavalereºti; a vitejiei, a onoarei, a generozitãþii ºi a comportamentuluicurtenitor (Ovidiu Drimba, Istoria culturii ºi civilizaþiei).

Eseistul elveþian Denis de Rougemont (1906-1985) considerã cãfascinaþia exercitatã de romanul Tristan se naºte din asocierea dintredragoste ºi moarte, specificã romanului cavaleresc ºi poezieitrubadurilor.

Orfanul Tristan fusese trimis de unchiul sãu, regele Marc, sã i-oaducã de soþie din Irlanda pe frumoasa Isolda. Mama acesteia îipregãtise o bãuturã fermecatã, pe care s-o bea în noaptea nunþiiîmpreunã cu Marc, deoarece aceasta îi va lega pânã la moarte, cu odragoste mai presus de fire. Pe drum, din greºealã, Tristan ºi Isoldabeau împreunã din acest elixir ºi se îndrãgostesc unul de altul. Iubirealor înfruntã grele ºi numeroase obstacole, pânã când moartea îi va uni.

Despre trubadurul provensal Jaufre Rudel, prinþ de Blaye, secunoaºte numai legenda conform cãreia, îndrãgostindu-se de prinþesadin Tripoli fãrã sã o fi vãzut vreodatã, s-a fãcut cruciat numai spre aajunge la ea, dar s-a îmbolnãvit pe drum, murind în braþele prinþeseivenite sã-l vadã la hanul unde fusese dus. Poeziile sale sunt inspirate deiubirea de departe.

Herman ºi Regelindis(Domul din Naumburg)

58

DESCRIEREA ªI ANALIZA CAZULUI.IDENTIFICAREA SOLUÞIILOR

APLICAÞII

Iubirea ºi Occidentulde Denis de Rougemont

„Cinstite feþe, v-ar plãcea sã ascultaþi o poveste minunatã despreiubire ºi moarte?...”

Nimic pe lume nu ne-ar plãcea mai mult.Atât de mult, încât acest debut al versiunii lui Tristan de Bédier

[Joseph Bédier, istoric literar francez ºi editor al textelor mediavale]trebuie socotit drept modelul ideal de frazã începãtoare a romanului.Iatã trãsãtura caracteristicã a unei arte desãvârºite, care ne transpunechiar de la începutul poveºtii în starea de aºteptare pãtimaºã, din carese naºte iluzia romanescã. De unde vine acest farmec? ªi ce coardãsensibilã a sufletului nostru ºtie sã atingã acest artificiu de „retoricãprofundã”?

Faptul cã emoþiile cele mai profunde le trezeºte în noi tocmaiasocierea dintre iubire ºi moarte este o certitudine atestatã la primavedere de succesul extraordinar al romanului. [...]

Prin ce se deosebeºte romanul breton de poemul epic, pe care l-aînlocuit uimitor de repede, începând cu a doua jumãtate a secolului alXII-lea? Prin aceea cã acordã femeii rolul care îi revenea mai înaintesuzeranului. Cavalerul breton, ca ºi trubadurul meridional, serecunoaºte a fi vasalul unei anumite Doamne.

(traducere de Ioana Feodorov)

1. Care este, dupã Denis de Rougemont, explicaþia succesului decare se bucurã romanul Tristan?

2. Eºti de acord cã asocierea celor douã teme (iubirea ºi moartea)este definitorie pentru un roman? Argumenteazã-þi opinia, ilustrând cuexemple de romane din literatura românã ºi universalã.

3. Ce schimb de roluri s-a produs, în secolul al XII-lea, întrepoemul epic ºi romanul breton?

*Tristan nebun

[poem anonim]

Isolda vestea [morþii lui Tristan] când primiîndureratã, amuþi.Porni pe strãzi adânc mâhnitã,cu-mbrãcãmintea rãvãºitã;ajunge prima la palat.Nicicând bretonii n-au aflatfemeie-atâta de frumoasã.

59

ªi-ntreabã toþi, din casã-n casã:„De unde vine? Din ce port?”Isolda merge înspre mort,spre rãsãrit privind, ea spuneºi-nalþã-ncet o rugãciune:„Tristan, iubite, de eºti mort,eu viaþa în zadar mi-o port...De dragoste tu te-ai sfârºit,eu voi muri cã te-am iubitºi n-am putut la timp sã vindurerea mare sã-þi alin...Nu voi avea de-azi mângâiere,nici bucurie, nici plãcere...Tu ai murit de dorul meu,asemeni am sã fac ºi eu:E moartea singurul meu þel”.(traducere de Sorina Bercescu ºi Victor Bercescu)

APLICAÞII

1. Numeºte o tragedie de Shakespeare în care, ca ºi în romanul luiTristan, îndrãgostiþii sunt uniþi în moarte.

2. Ascultã o înregistrare a operei Tristan ºi Isolda de RichardWagner ºi urmãreºte transpunerea muzicalã a subiectului ºi a motivelorromanului cavaleresc.

Când ziua-i lungã-n mai, mã-mbatãtril dulce, rãsunând departe,dar cum îl las, mã ºi sãgeatãprin piept iubirea de departe:atunci, calc trist ºi fruntea-nclin,iar tril ºi flori de rosmarinîmi par mai reci ca o ninsoare.Prin Domnul sper s-ajung odatãsã-mi vãd iubirea de departe;dar pentr-un bine mi se-aratãtot douã rele, cã-i departe.Ah! dac-aº fi un pelerin,ca ei, în strai umil de inºi cu toiag, sã-i pot apareCe fericit i-aº cere-ndatãsãlaº, ca oaspe de departe;ºi-un timp, din mila ei curatã,aº fi cu ea, deºi-s departe;

taifasul dragostei divinl-ar ferici atunci deplinpe robul ei din depãrtare.

Trist mi-aº lãsa ºi, totodatã,senin iubirea de departe;dar nu ºtiu de-am s-o vãd vreodatã,cã prea ni-s þãrile departe;ºi-s munþi, ºi drumul nu-i puþin,ºi multe-apoi în loc mã þin...Dar facã Domnul cum îi pare!

Ferice n-oi fi niciodatãfãrã iubirea de departe,cãci nu-i femeie minunatãca ea, pe-aproape sau departe;de dragul ei, preamândrul crin,acolo, eu, la Sarazini,

*Iubirea de departe

de Jaufre Rudel

Sarazini – numeledat musulmanilor, în EvulMediu, de europenii occi-dentali

Tristan ºi IsoldaFrescã de August Spiess

60

mi-aº duce traiul în prinsoare.De-a zãmislit cerescul Tatãiubirea asta de departe,putinþã deie-mi ca-ntrupatãsã-mi vãd iubirea de departe:sã-mi parã, de-al ei farmec plin,cum cã iatac ºi crâng devinniºte palate sclipitoare.

Zic drept câþi zic cã viaþa toatãmi-o dau iubirii de departe,

cãci alt nimic nu mã desfatã,pe cât iubirea de departe;dar în zadar de dor suspin:un duh ursitu-m-a hain,iubind, sã n-aflu alinare.

În van mã zbucium ºi suspin;blestem pe duhul meu hain,cã nu-mi dã nicio alinare!

(traducere de Teodor Boºca)

APLICAÞII

CONCLUZII

VALORIFICAREA INFORMAÞIILOR.EVALUARE FINALÃ

1. Cum se raporteazã eul liric la frumuseþile naturii?2. Identificã versurile în care dragostea nefericitã apare ca destin,

ca ºi în legenda lui Tristan ºi Isolda.

• Romanul cavaleresc ºi lirica trubadurilor s-au afirmat amândouãîn secolul al XII-lea.

• Ambele specii literare au impus o nouã ierarhie valoricã ºi onouã perspectivã asupra iubirii.

• Doamna iubitã ia locul suzeranului: ei i se închinã îndrãgostitulcu tot ritualul iubirii curteneºti.

• În poezia trubadurilor, ca ºi în romanul cavaleresc, iubirea apareca dorinþã asociatã cu suferinþa ºi, adesea, cu moartea.

Organizaþi, în clasã, o dezbatere pe tema Aspiraþia spre ideal estesau nu superioarã împlinirii lui? Faceþi referire la romanul cavalerescºi la poezia trubadurilor. Împãrþiþi-vã pe grupe care sã argumentezediferitele puncte de vedere. Alegeþi un moderator care sã conducãdezbaterea ºi care sã tragã concluziile.

SUGESTII BIBLIOGRAFICE

• Robert Curtius, Literatura europeanã ºi Evul Mediu latin.Cartea studiazã literatura medievalã pe baza locurilor comune (topoi),figuri de stil ce reprezintã constante ale literaturii europene

• Georges Duby, Evul Mediu masculin. Lucrarea discutãmodelul literar al cavalerului rãtãcitor în raport cu situaþia istoricã ºisocialã a timpului.Catedrala din Chartres