00. introducere in contabilitate mkt ifr (original grigorescu)

INTRODUCERE ÎN CONTABILTIATE1

SUPORT DE CURS IDD

1 Suportul a fost elaborat pe baza materialelor Bazele contabilităţii şi Bazele contabilităţii – aplicaţii şi studii de caz,

coordonatori: Caraiani, C. şi Dumitrana, M., autori: Lungu, C., Guşe, R., Calu, D., Olimid, L., Răileanu, S.,

Dascălu, C., Ştefănescu, A., Dumitru, M., Jianu, I., Jinga, G., Editura, Universitară, Bucureşti, 2011.

2

INTRODUCERE ÎN CONTABILTIATE

Introducere:

Acest curs se adresează studenţilor de la Facultatea Marketing, forma de învăţământ ID, fiind

inclus în planul de învăţământ în anul I, semestrul I.

Obiectivul acestui curs constă în: prezentarea principiilor de bază ale teoriei şi practicii de

contabilitate, în vederea formării aptitudinilor de comunicare în limbaj contabil.

Competenţele dobândite după parcurgerea şi asimilarea acestui curs sunt:

Posibilitatea utilizării teoriei contabile pentru recunoaşterea şi contabilizarea

principalelor tranzacţii şi evenimente;

Pregătirea, analiza şi interpretarea situaţiilor financiare.

Structura cursului:

Cursul Introducere în contabilitate este structurat pe trei unităţi de învăţare (capitole), fiecare

din acestea cuprinzând câte o lucrare de verificare pe care o vei transmite tutorelui alocat fiecărui

student.

Evaluarea cunoştinţelor se va realiza sub două forme:

evaluare continuă, pe baza lucrărilor de verificare regăsite la sfârşitul fiecărei unităţi

de învăţare ;

evaluare în cadrul examenului scris din sesiune.

Criteriile de evaluare constau în:

1. Punctajul obţinut la cele trei lucrări de verificare menţionate;

2. Gradul de implicare în discuţiile tematice organizate prin opţiunea “Forum” a

platformei electronice;

3. Punctajul obţinut la examenul scris.

Ponderile asociate fiecărui criteriu precizat sunt următoarele:

criteriul 1(C1) – 2 puncte obţinute ca urmare a rezolvării şi transmiterii tutorelui a

celor trei lucrări de verificare (total C1= 2 puncte);

criteriul 2 (C2) – 1 punct pentru grad de implicare de 100%;

criteriul 3 (C3) – 7 puncte pentru examenul scris.

3

Cuprinsul cursului:

Unitatea de învăţare 1

1. Contabilitatea disciplină informaţională: Rapoartele financiare şi comunicarea

informaţiilor contabile

1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1

1.2. Contabilitatea ca sistem informaţional

1.2.1. Forme de organizare a entităţilor

1.2.2. Utilizatorii informaţiei contabile

1.2.3. Profesia contabilă şi reglementarea contabilă.

1.3. Situaţiile/rapoartele financiare şi comunicarea informaţiilor contabile

1.3.1. Bilanţul/Situaţia poziţiei financiare

1.3.2. Contul de profit şi pierdere/Situaţia rezultatului global

1.3.3. Alte rapoarte financiare

1.3.4. Principii contabile

1.3.5. Documentele contabile

1.3.6. Evaluarea în contabilitate

1.4. Teste de evaluare

1.5. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

1.6. Bibliografia unităţii de învăţare 1

1.7. Lucrarea de verificare nr. 1


2. Sistemul de contabilitate în partidă dublă 2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2

2.2. Definiţia, forma şi structura contului

2.3. Planul de conturi

2.4. Tipurile şi regulile de funcţionare a conturilor

2.5. Analiza contabilă a tranzacţiilor şi evenimentelor

2.6. Stornarea





3. Recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor şi evenimentelor de bază


3.2. Conturile şi analiza contabilă privind imobilizările

3.3. Conturile şi analiza contabilă privind stocurile

3.4. Conturile şi analiza contabilă privind creanţele

3.5. Conturile şi analiza contabilă privind trezoreria

3.6. Conturile şi analiza contabilă privind datoriile,

3.7. Conturile şi analiza contabilă privind capitalurile proprii,

3.8. Conturile şi analiza contabilă privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele





4

Conţinutul cursului:


1. Contabilitatea disciplină informaţională: Rapoartele financiare şi comunicarea

informaţiilor contabile


După studiul acestei unităţi de învăţare veţi dobândi cunoştinţe despre:

Rolul contabilităţii şi informaţiile furnizate mediului economic;

Tipurile de entităţi economice

Situaţiile financiare întocmite de o întreprindere şi componenţa acestora;

Documentele ce stau la baza înregistrărilor contabile;

Principiile contabile;

Modificările ce survin în contabilitate pe parcursul activităţii unei întreprinderi

1.2. Contabilitatea ca sistem informaţional

Contabilitatea este o disciplină cu rol informaţional. Aceasta studiază efectele tranzacţiilor

economice şi ale altor evenimente asupra situaţiei economice şi financiare, precum şi asupra

performanţei unei entităţi contabile, în scopul informării utilizatorilor interni şi externi. Aceste

informaţii formează baza pentru evaluarea organizaţiei de către un ansamblu de utilizatori din

interiorul şi din exteriorul unei organizaţii. Dintre diferitele tipuri de organizaţii (întreprinderi

comerciale, fundaţii şi asociaţii non-profit, diferite instituţii publice etc.), acest curs este destinat

întreprinderilor al căror scop este obţinerea profitului.

1.2.1. Forme de organizare a entităţilor

Cursul de faţă reprezintă o introducere în contabilitatea societăţilor comerciale, reglementate de

Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

Societatea în nume colectiv (SNC) are drept caracteristică obligaţia solidară (în egală măsură) şi

nemărginită (cu întreaga avere) a asociaţilor pentru operaţiunile desfăşurate în numele societăţii.

Hotărârea judecătorească obţinută împotriva societăţii este opozabilă fiecărui asociat.

Societatea în comandită simplă are două tipuri de asociaţi: comanditaţi şi comanditari. Faţă de

asociaţii comanditari, asociaţii comanditaţi au în plus dreptul de administrare a societăţii. Din

punct de vedere al obligaţiei pentru operaţiunile societăţii, comanditaţii răspund solidar şi

nemărginit, în timp ce riscul comanditarilor se limitează la capitalul subscris. Comanditarul are

dreptul de a cere o copie a bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere, precum şi dreptul

de a cerceta autenticitatea acestora pe baza documentelor justificative.

Societatea în comandită pe acţiuni păstrează caracteristicile societăţii în comandită simplă, cu

menţiunea divizării capitalului social în acţiuni. Administratorii pot fi revocaţi de către Adunarea

Generală a Asociaţilor, iar un asociat ales administrator devine automat asociat comanditat.

Societatea cu răspundere limitată (SRL) are drept principală caracteristică limitarea răspunderii

acţionarilor pentru obligaţiile societăţii la capitalul social subscris de fiecare acţionar. Capitalul

este împărţit în părţi sociale care sunt liber transferabile numai între asociaţi. Transmiterea către

persoane din afara societăţii trebuie aprobată de asociaţii care reprezintă cel puţin trei pătrimi din

capitalul social.

Societatea pe acţiuni (SA) păstrează limitarea răspunderii la capitalul subscris de fiecare

acţionar. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative sau la purtător se transmite liber,

fără consimţământul celorlalţi acţionari.

1.2.2. Utilizatorii informaţiei contabile

Contabilitatea caută să satisfacă nevoia informaţională a unei largi categorii de utilizatori,

interesaţi de situaţia financiară a unei afaceri. Principalii utilizatori sunt:

Investitorii: interesaţi de informaţii ce vizează:

5

Rezultatul întreprinderii

Dividendele distribuite

Riscul tranzacţiilor derulate.

Băncile şi creditorii financiari: interesaţi de capacitatea întreprinderii de a rambursa

creditele acordate şi dobânzile aferente acestora la termenele prestabilite.

Salariaţii: interesaţi de politica salarială a firmei comparativ cu politica de dividend. De

asemenea sunt interesaţi de profitabilitatea întreprinderii şi de continuitatea activităţii

acesteia.

Statul: Guvernul şi instituţiile sale sunt interesate de situaţia financiară pentru stabilirea

nivelului impozitelor şi taxelor cât şi pentru efectuarea controlului asupra activităţii

financiare a întreprinderii. + stabilirea şi acordarea de subvenţii.

Furnizori şi creditori comerciali: interesaţi în vederea onorării datoriilor firmei faţă de

aceştia.

Clienţii: sunt interesaţi de continuitatea activităţii întreprinderii în ipoteza în care societatea

respectivă este singurul partener comercial.

Publicul: interesat de contribuţia firmei la dezvoltarea locală (dacă a făcut donaţii, emisiune

de obligaţiuni) şi de eventualitatea creării unor noi locuri de muncă.

1.2.3. Profesia contabilă şi reglementarea contabilă

Profesia contabilă este compusă din:

CECCAR - Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România

CAFR – Camera Auditorilor Financiari din România

Reglementarea contabilă: În prezent, reglementările referitoare la întocmirea şi prezentarea

situaţiilor financiare pentru întreprinderile din România sunt prezentate prin OMFP

3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

1.3. Situaţiile/rapoartele financiare şi comunicarea informaţiilor contabile

Au rolul de a prezenta o imagine asupra activităţii întreprinderii la sfârşitul exerciţiului financiar

contabil (în România acesta este echivalent cu anul calendaristic). Acestea sunt:

Bilanţul / Situaţia poziţiei financiare

Contul de profit şi pierdere / Situaţia rezultatului global

Situaţia fluxurilor de numerar

Situaţia modificărilor capitalurilor proprii

Politici contabile şi note explicative

1.3.1. Bilanţul / Situaţia poziţiei financiare

Definiţie

În cadrul reglementărilor contabile din ţara noastră (Ordinul 3055/2009 pentru aprobarea

reglementărilor contabile conforme cu directivele europene) bilanţul este definit astfel:

documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu

ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.

Bilanţul prezintă situaţia financiară a unei întreprinderi la un momet dat. Exerciţiul financiar

începe la 01 ianuarie (cu excepţia primului an de activitate când începe la data înfiinţării entităţii)

şi se încheie la 31 decembrie.

Elemente componente

În cadrul reglementărilor contabile în vigoare în România, este prevăzută următoarea structură a

activului bilanţier, elementele fiind prezentate în ordinea crescătoare a gradului de lichiditate:

(A) active imobilizate, (B) active circulante, (C) cheltuieli în avans.

Gradul de lichiditate, indică capacitatea unui activ de a se transforma în bani.

6

A. ACTIVELE IMOBILIZATE reprezintă bunurile şi valorile cu o durată de folosinţă

îndelungată (mai mare de un an) în activitatea întreprinderii şi care nu se consumă la prima

utilizare. Activele imobilizate cuprind trei grupe: (I) imobilizări necorporale, (II) imobilizări

corporale şi (III) imobilizări financiare.

I. Imobilizările necorporale (numite şi active intangibile sau active nemateriale) sunt active

care se prezintă sub forma unor bunuri fără materialitate.

În structura imobilizărilor necorporale sunt incluse:

(1) cheltuieli de constituire

(2) cheltuieli de dezvoltare

(3) concesiuni, brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare şi alte imobilizări

necorporale

(4) fondul comercial

(5) avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie.

II. Imobilizările corporale (numite active fixe sau active tangibile) se prezintă sub forma unor

bunuri cu conţinut material (corporal). Valoarea amortizabilă este alocată sistematic pe durata de

viaţă utilă a activului corporal, prin alegerea unei metode de amortizare care să reflecte ritmul în

care beneficiile economice sunt consumate de către întreprindere (metoda lineară, metoda

degresivă, metoda unităţilor de producţie). În structura imobilizărilor corporale se includ:

(1) terenuri şi construcţii

(2) instalaţii tehnice şi maşini

(3) alte instalaţii, utilaje şi mobilier

(4) avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.

III. Imobilizările financiare (numite şi investiţii financiare pe termen lung) reprezintă valorile

financiare investite de întreprindere pe termen lung, sub formă de titluri şi creanţe financiare, în

scopul obţinerii de venituri financiare sub forma dividendelor sau dobânzilor, prin creşterea

valorii capitalizate sau prin realizarea de beneficii din comercializarea acestor investiţii.

Dobânzile, redevenţele, dividendele şi chiriile ataşate unei imobilizări financiare sunt

considerate, de regulă, venituri, constituind performanţa investiţiei. În structura lor sunt cuprinse:

(1) titluri de participare şi interese de participare

(2) alte titluri imobilizate

(3) creanţe imobilizate

B. ACTIVELE CIRCULANTE reprezintă bunurile şi valorile care se utilizează pe o perioadă

scurtă în activitatea întreprinderii şi, în general, participă la un singur circuit economic,

modificându-şi în permanenţă forma. Reglementările contabile în vigoare definesc activul

circulant ca o resursă care (1) se aşteaptă să fie realizată sau este deţinută pentru consum sau

vânzare, în cursul normal al ciclului de exploatare; sau (2) este deţinut, în principal, în scopul

comercializării sau pe termen scurt şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data

bilanţului; sau (3) reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este

restricţionată. În structura activelor circulante se includ (I) stocuri, (II) creanţe, (III) investiţii

financiare pe termen scurt şi (IV) casa şi conturi la bănci.

I. Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul întreprinderii deţinute fie

pentru a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie, fie pentru a

fi consumate la prima lor utilizare.

Reglementările din Standardele Internaţionale de Contabilitate definesc stocurile astfel: Activele

(1) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii; (2) în curs de

producţie în vederea vânzării în condiţiile prezentate la (1); sau (3) sub formă de materii prime,

materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru

prestarea de servicii.

În sfera stocurilor se includ:

(1) materii prime şi materiale consumabile

(2) producţia în curs de execuţie

(3) produse finite şi mărfuri

7

(4) avansuri pentru cumpărări de stocuri

II. Creanţele (numite şi valori în curs de decontare) reprezintă valorile avansate temporar de

întreprindere terţilor (persoane fizice sau juridice) pentru care urmează să primească un

echivalent (o sumă de bani sau un serviciu). Persoanele fizice şi juridice care au beneficiat de o

valoare avansată urmând să dea echivalentul corespunzător sunt denumite generic debitori.

Debitorii întreprinderii sub forma creanţelor din vânzări de bunuri şi prestări de servicii proprii

activităţii de exploatare a întreprinderii sunt delimitaţi prin structura de clienţi şi conturi

asimilate.

În structura creanţelor se includ:

(1) creanţe comerciale (clienţii, efectele de primit)

(2) creanţe în cadrul grupului

(3) creanţe din interese de participare

(4) alte creanţe

(5) creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat.

III. Investiţiile financiare pe termen scurt (numite şi titluri de plasament sau valori de

trezorerie) reprezintă valorile financiare investite de întreprindere în vederea realizării unui

câştig pe termen scurt. În structura investiţiilor financiare pe termen scurt se includ

(1) acţiuni proprii

(2) alte investiţii financiare.

IV. Casa şi conturile la bănci sunt reprezentate de valorile care îmbracă efectiv forma de bani,

fiind separate disponibilităţile în devize de cele în lei.

În structura disponibilităţilor se includ:

(1) conturi la bănci

(2) casa

(3) acreditive

(4) avansurile de trezorerie

C. CHELTUIELILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu

financiar numai a cheltuielilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ cheltuielile

înregistrate în avans.

Normele contabile româneşti prevăd următoarea structură a surselor de finanţare delimitată în

patru categorii, în ordinea crescătoare a gradului de exigibilitate a acestora: (A) capital şi

rezerve B) provizioane (C) datorii şi (D) venituri în avans.

A. CAPITALUL ŞI REZERVELE (numit şi capital propriu) reprezintă sursele de finanţare

stabile de care dispune o întreprindere. Alături de creditele pe termen lung, capitalurile proprii

fac parte din categoria capitalurilor permanente. În structura capitalului propriu se cuprind: (I)

capital, (II) prime de capital, (III) rezerve din reevaluare, (IV) rezerve, (V) rezultatul reportat,

(VI) rezultatul exerciţiului.

I. Capitalul este reprezentat de aportul în bani sau bani şi natură al proprietarilor. Capitalul se

diferenţiază în capitalul subscris nevărsat şi capitalul subscris vărsat.

Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care proprietarii s-au angajat să-l pună

la dispoziţia întreprinderii.

Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost, fizic, depusă

de către proprietari la dispoziţia întreprinderii.

Capitalul se constituie la înfiinţarea întreprinderii, se modifică pe parcursul desfăşurării

activităţii, prin creşteri sau micşorări de capital şi se lichidează o dată cu desfiinţarea

întreprinderii. Valoarea iniţială a acţiunilor poartă numele de valoare nominală.

II. Primele de capital reprezintă surse generate de operaţii de creştere a capitalului prin noi

emisiuni de acţiuni, fuziune sau aport în natură. Primele de emisiune şi de aport în natură se

creează ca diferenţă între preţul de emisiune al noilor acţiuni (mai mare) şi valoarea nominală a

acţiunilor (mai mică). Noile acţiuni emise trebuie să aibă aceeaşi valoare nominală, pentru a

conferi acţionarilor aceleaşi drepturi.

8

III. Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile de valoare create prin reevaluarea activelor

imobilizate, ca diferenţă dintre valoarea (mai mare) rezultată în urma acestei operaţiuni şi

valoarea înregistrată în contabilitate a elementelor de activ (mai mică). IV. Rezervele sunt surse

constituite anual din profitul întreprinderii, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de

statutele societăţilor comerciale sau conform deciziei adunării generale a acţionarilor sau

asociaţilor. În structura lor se includ: rezerve legale, rezerve statutare, rezerve pentru acţiuni

proprii şi alte rezerve.

V. Rezultatul reportat reprezintă rezultatul financiar sau partea din rezultat a cărei afectare

financiară a fost amânată de adunarea generală a acţionarilor. Rezultatul reportat poate fi pozitiv,

cazul beneficiilor nerepartizate, sau negativ, adică pierderi constatate la închiderea exerciţiilor

anterioare, neacoperite încă din punct de vedere financiar.

VI. Rezultatul exerciţiului poate fi favorabil, caz în care reprezintă un profit şi o sursă proprie

de finanţare până în momentul repartizării lui pe destinaţiile legale sau statutare sau poate fi

nefavorabil, caz în care reprezintă o pierdere ce trebuie acoperită. În această ultimă situaţie,

rezultatul este prezentat în bilanţ cu semnul minus, micşorând capitalul propriu.

B. PROVIZIOANELE reprezintă datorii ale întreprinderii care sunt constituite, de regulă, la

sfârşitul exerciţiului. Reglementările legale le definesc ca fiind datorii cu exigibilitate sau valoare

incertă. Recunoaşterea provizioanelor se face numai în momentul în care: (1) o întreprindere are

o obligaţie curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment anterior; (2) este probabil ca o

ieşire de resurse care să afecteze beneficiile economice să fie necesară pentru a stinge obligaţia

respectivă şi (3) poate fi realizată o bună estimare a valorii obligaţiei.

C. DATORIILE (numite şi capital străin) sunt sursele de finanţare externe puse la dispoziţia

întreprinderii, fie de bănci sau alte instituţii financiare, fie de furnizori, fie de terţi pentru care

întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Reglementările introduse

prin Programul de Dezvoltare a Contabilităţii din România clasifică datoriile în datorii curente şi

datorii pe termen lung. O datorie curentă este o obligaţie (1) ce se aşteaptă să fie achitată în

cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau (2) este exigibilă în termen de 12

luni de la data bilanţului. Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

În structura datoriilor se includ:

(1) împrumuturi şi datorii asimilate (împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, credite

bancare)

(2) datorii comerciale (furnizări, efecte de plătit)

(3) datorii în cadrul grupului

(4) datorii din interese de participare

(5) alte datorii: datoriile fiscale, salariale, sociale ale întreprinderii faţă de bugetul statului

(impozite şi taxe), faţă de personalul angajat (salariile şi alte drepturi asimilate), faţă de

asigurările sociale (contribuţia la asigurările sociale), faţă de asociaţi (capital de

rambursat, dividende de plată), faţă de creditori diverşi etc.

D. VENITURILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu

financiar numai a veniturilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ subvenţii pentru

investiţii şi venituri înregistrate în avans.

Subvenţiile pentru investiţii sunt surse de finanţare alocate de la bugetul de stat sau din alte

surse nerambursabile, de care beneficiază o întreprindere, destinate achiziţionării sau producerii

de echipamente sau alte bunuri de natura imobilizărilor, unor activităţi pe termen lung sau pentru

acoperirea unor cheltuieli de natura investiţiilor.

Veniturile înregistrate în avans sunt sumele încasate în cursul exerciţiului, în contul unor

servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi recunoscute ca venituri (de

exemplu, chirii, abonamente încasate în avans).

Modele de bilanţ

Există două modele :

Modelul cont (orizontal), bazat pe egalitatea:

9

Activ = Capitaluri proprii + Datorii, sau ACTIV = PASIV

Modelul listă (vertical), bazat pe egalitatea:

Activ – Datorii= Capitaluri proprii.

Modelul cont are următorul format de prezentare:

BILANŢ întocmit la 31 decembrie ……………

ACTIVE CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII

A. ACTIVE IMOBILIZATE

Imobilizări necorporale

Imobilizări corporale

Imobilizări financiare

B. ACTIVE CIRCULANTE

Stocuri

Creanţe

Investiţii financiare pe termen scurt

Casa şi conturile la bănci

C. CHELTUIELI ÎN AVANS

A. CAPITAL PROPRIU, din care:

Capital social

Prime de capital

Rezerve

Rezultat

B. PROVIZIOANE

C. DATORII

D. VENITURI ÎN AVANS

TOTAL ACTIV (A+B+C) TOTAL CAPITAL ŞI DATORII (A+B+C+D)

Modelul listă are următorul format de prezentare:

BILANŢ

întocmit la 31 decembrie …………… ELEMENTE






Stocuri

Creanţe




D. DATORII PE TERMEN SCURT

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I)

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E)

G. DATORII PE TERMEN LUNG

H. PROVIZIOANE

I. VENITURI ÎN AVANS

J. CAPITAL PROPRIU, din care:

Capital social

Prime de capital

Rezerve

Rezultat reportat

Rezultat curent

Repartizarea rezultatului

Elementele rectificative şi impactul acestora asupra bilanţului

Sunt elemente care au rolul de a oferi informaţii suplimentare despre un element de activ, capital

propriu sau datorii. Astfel, prin adăugarea sau scăderea elementului respectiv la / dîn valoarea

elementului bilanţier se obţine o valoare « reală » la momentul prezentării informaţiilor. Astfel

de elemente sunt:

Amortizarea

Ajustările pentru depreciere

Adaosul comercial

Repartizarea profitului

Primele privind rambursarea obligaţiunilor

10

1.3.2. Contul de profit şi pierdere / Situaţia rezultatului global

În cadrul contului de profit şi pierdere se oferă o detaliere a rezultatului exerciţiului, element

prezentat în capitalurile proprii din bilanţ. Structurile contului de profit şi pierdere sunt veniturile

şi cheltuielile.

Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exerciţiului

contabil sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se

concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale

acţionarilor.

Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exerciţiului

contabil sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se

concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea

acestora către acţionari.

Veniturile şi cheltuielile exerciţiului sunt structurate în două mari categorii care rezultă din

activitatea curentă (ordinară, obişnuită) a întreprinderii – şi elementele extraordinare. Elementele

activităţii ordinare, sunt împărţite, la rândul lor în cheltuieli şi venituri din exploatare, respectiv,

cheltuieli şi venituri financiare.

Veniturile din exploatare provin din activităţi întreprinse în vederea derulării obiectului de

activitate.

Exemple: Venituri din vânzări de mărfuri, venituri din chirii, venituri din vânzarea produselor

finite, Venituri din cedarea activelor.

În cadrul veniturilor de exploatare, un indicator foarte important este cifra de afaceri. Aceasta

cuprinde sumele rezultate din livrările de bunuri, executările de lucrări şi prestările de servicii şi

alte venituri din exploatare, mai puţin reducerile comerciale acordate clienţilor.

Cheltuielile de exploatare sunt clasificate după natura lor.

Exemple: Cheltuieli cu energia şi apa, cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu salariile,

cheltuieli cu amortizarea, etc.

Veniturile şi cheltuielile financiare provin din activitatea cu caracter financiar a întreprinderii.

Exemple: Venituri din dobânzi, venituri din diferenţe de curs valutar, cheltuieli cu dobânzile,

cheltuieli din diferenţe de curs valutar, etc.

Elementele extraordinare sunt acele cheltuieli şi venituri ce survin din tranzacţii care sunt în

mod clar distincte de activităţile curente (ordinare) ale unei întreprinderi şi, de aceea, nu se

prevede să reapară în mod frecvent sau cu regularitate.

Exemple: Cheltuieli cu calamităţile naturale (cutremure, inundaţii), venituri din exproprieri, etc.

Contul de profit şi pierdere Cifra de afaceri

Alte venituri din exploatare

Total venituri din exploatare

Cheltuieli cu materiile prime şi consumabilele

Cheltuieli cu salariile

Cheltuieli cu amortizarea activelor imobilizate

Alte cheltuieli din exploatare

Total cheltuieli din exploatare

A. Rezultatul din exploatare

Venituri financiare

Cheltuieli financiare

B. Rezultatul financiar

I. Rezultatul din activitatea ordinară

Venituri extraordinare

Cheltuieli extraordinare

II. Rezultatul din activitatea extraordinară

Rezultatul exerciţiului (I+II)

Cheltuieli cu impozitul pe profit

Rezultatul net al exerciţiului

11

1.3.3. Alte rapoarte financiare

Acestea sunt:

Situaţia fluxurilor de numerar

Rolul Situaţiei fluxurilor de numerar este de a raporta fluxurile de numerar din perioada

respectivă, clasificate pe activităţi de exploatare, investiţie şi finanţare.

Activităţile de exploatare înglobează principalele activităţi producătoare de venit ale

întreprinderilor, precum şi alte activităţi ce nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare.

Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi înstrăinarea de active pe termen lung.

Activităţile de finanţare sunt activităţi ce constau în schimbări ale dimensiunii şi componenţei

capitalului propriu şi datoriilor unei întreprinderi.

Situaţia modificărilor capitalurilor proprii

În cadrul acestei situaţii financiare sunt prezentate următoarele informaţii:

profitul net sau pierderea netă a perioadei;

fiecare element de venit sau cheltuială, câştig sau pierdere care este recunoscut direct în

capitalul propriu, precum şi totalul acestor elemente;

veniturile şi cheltuielile totale ale perioadei, calculate ca sumă a primelor două elemente

anterior prezentate, arătându-se separat sumele totale atribuibile acţionarilor majoritari şi

celor minoritari;

efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecţia erorilor contabile.

Politici contabile şi note explicative

Este o secţiune a situaţiilor financiare, în cadrul cărora sunt prezentate, cifric sau descriptiv,

informaţii despre diverse componente prezentate în cadrul celorlalte situaţii financiare:

Modificări bilanţiere

Orice tranzacţie contabilă are drept efect modificarea a cel puţin două elemente. Acestea pot fi

active, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli sau venituri.

Dacă elementele sunt de active, capitaluri proprii sau datorii, efectul modificării lor se vede în

mod direct în bilanţ, orice combinaţie de modificări bazate pe creşteri sau diminuări în ceea ce

priveşte cele trei categorii de elemente fiind posibilă, cu condiţia ca egalitatea Activ =

Capitaluri proprii + Datorii să se menţină constantă. Aceste modificări sunt numite în

continuare modificări ce afectează doar elementele bilanţiere (modificări ce se regăsesc direct la

nivelul elementelor de active datorii sau capitaluri proprii).

Dacă unul din cele două elemente implicate într-o tranzacţia economică este element de

cheltuială sau venit, atunci modificările aferente elementului respectiv de cheltuială sau venit se

reflectă în mod indirect în bilanţ (efectul direct al elementului respectiv este remarcat la nivelul

contului de profit şi pierdere) prin efectul pe care îl generează la nivelul rezultatului exerciţiului.

Astfel, apariţia (creşterea) unei cheltuieli generează o diminuare a rezultatului exerciţiului şi

implicit o diminuare a capitalurilor proprii, iar apariţia (creşterea) unui venit generează o

majorare a rezultatului exerciţiului şi implicit o majorare a capitalurilor proprii. Aceste

modificări sunt numite în continuare modificări ce afectează atât bilanţul cât şi contul de profit

şi pierdere.

Valoarea la care se realizează egalitatea bilanţieră în urma unei modificări poate fi constantă

(modificarea este doar de structură, la nivelul uneia din părţile egalităţii) sau se poate realiza la

un nivel mai mare sau mai mic decât cel al egalităţii anterioare.

1. Modificări ce afectează doar elementele bilanţiere (modificări ce se regăsesc direct la

nivelul elementelor de active, datorii sau capitaluri proprii)

1. Modificări numai în activ:

A + x - x = Cp + D

Exemplu: Se depune numerarul din casieria întreprinderii în sumă de 6.000 lei în contul de

disponibilităţi din bancă.

Analiza. Această tranzacţie determină modificări, după cum observaţi, în disponibilul de la bancă

(creşte cu suma de 6.000 lei) şi în numerarul din casă (scade cu suma de 6.000 lei). Ambele

12

elemente sunt de activ. Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat modificărilor determinate

de tranzacţia 1.

A + x - x = C + D

50.000 Ai + 6.000 Conturi la bănci

- 6.000 Casa

= 50.000 Ci+Di

50.000 A1 50.000 C1 +D1 =

2. Modificări numai în capitalul propriu:

A = (Cp + x - x) + D

3. Modificări numai în datorii;

A = Cp + ( D + x – x)

4. Modificări în capitalul propriu, în sensul creşterii şi în datorii, în sensul micşorării:

A = (Cp + x) + (D – x)

5. Modificări în capitalul propriu, în sensul micşorării şi în datorii, în sensul creşterii:

A = ( Cp – x ) + ( D + x)

6. Modificări în activ şi în capitalul propriu, în sensul creşterii:

A + x = ( Cp + x ) + D

7. Modificări în activ şi în datorii, în sensul creşterii:

A + x = Cp + (D + x)

8. Modificări în activ şi în capitalul propriu, în sensul micşorării:

A – x = ( Cp – x ) + D

9. Modificări în activ şi în datorii, în sensul micşorării:

A – x = Cp + (D – x)

2. Modificări ce afectează atât bilanţul cât şi contul de profit şi pierdere

Exemplu: Se consumă materii prime în valoare de 2.000 lei în secţia de producţie.

Analiza. Valoarea materiilor prime consumate constituie o cheltuială pentru entitate, deoarece

reprezintă o diminuare a beneficiilor economice sub forma reducerii valorii unui activ (stocul de

materii prime). Aceasta determină o scădere a capitalurilor proprii (rezultatul exerciţiului) ca

urmare a consumului de materii prime în activitatea de producţie şi nu prin distribuirea acestora

către proprietarii de capital. Astfel, tranzacţia determină modificări în structura şi volumul

ambelor părţi ale bilanţului: o modificare directă în activ, la elementul Materii prime (care

scade cu 2.000 lei) şi o modificare indirectă în capitalurile proprii, la elementul Rezultatul

exerciţiului (care scade cu 2.000 lei, ca urmare a creşterii Cheltuielilor cu materiile prime cu

2.000 lei).

Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 10. A - x = C - x+D

43.000 A9 - 2.000 Materii prime

= 43.000(C9+D9) - 2.000 Rezultatul exerciţiului

41.000 A10 41.000 (C10+D10) =

1.3.4. Principii contabile

În România reglementările contabile conţin un set de principii corelate cu cerinţele normelor

contabile europene şi internaţionale. Prezentăm în continuare aceste principii.

Contabilitatea de angajamente

13

Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile

contabile generale, conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale

altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe

măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în

contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.

Exemplu. O societate primeşte factura telefonică în valoare de 1.000 lei la data de 1.03.200N.

Plata facturii are loc la data de 10.04.200N. Conform conceptului contabilităţii de angajamente,

cheltuiala cu serviciile de telefonie se recunoaşte în contabilitate la data de 1.03.200N, odată cu

creşterea valorii datoriei faţă de furnizori. Astfel, recunoaşterea cheltuielii nu se corelează cu

plata serviciilor consumate, realizată la data de 10.04.200N.

Principiul continuităţii activităţii Acesta presupune că întreprinderea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor

previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a

acesteia. În contabilitate, se pleacă de la prezumţia că viaţa unei entităţi este infinită, cu excepţia

cazului în care există motive serioase care să dovedească încetarea activităţii în viitorul

previzibil. Dacă întreprinderea ar fi în această din urmă situaţie, toate resursele sale (de exemplu:

clădiri, utilaje, stocuri de materii prime, produse etc.) ar fi măsurate la valoarea care s-ar putea

obţine prin vânzarea lor impusă de imposibilitatea continuării activităţii.

Principiul permanenţei metodelor

Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea

în contabilitate şi prezentarea elementelor situaţiilor financiare, asigurând comparabilitatea în

timp a informaţiilor contabile. Dacă însă activitatea economică justifică necesitatea unei alte

metode, fie pentru că s-a schimbat contextul economic, fie pentru că alegerea iniţială a metodei

s-a făcut în mod eronat, sau pentru că o reglementare contabilă impune o astfel de modificare,

societatea are posibilitatea schimbării acelei metode.

Principiul prudenţei

Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei, ce presupune

că nu este permisă supraevaluarea activelor şi veniturilor şi nu este permisă subevaluarea

cheltuielilor şi datoriilor.

Principiul independenţei exerciţiului

Conform acestui principiu, pentru întocmirea situaţiilor financiare se iau în considerare toate

veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără

a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv (capitaluri proprii şi datorii)

În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat

valoarea aferentă fiecărui element individual de activ, de capitaluri proprii şi de datorii.

Principiul intangibilităţii

Principiul cere ca valorile şi structura bilanţului de deschidere ale unui exerciţiu să corespundă

cu cele din bilanţul de închidere al exerciţiului precedent. Altfel spus, chiar dacă ulterior

întocmirii situaţiilor financiare pentru perioada încheiată, apar modificări care ar trebui să

afecteze elementele din acea perioadă, societatea nu poate face corecţii ale valorilor în situaţia

iniţială a perioadei curente, dacă acele corecţii nu se regăsesc în situaţiile financiare deja

întocmite. Ele vor fi considerate erori, iar pentru a prezenta o imagine corectă a societăţii, vor fi

corectate conform unor tratamente precizate în standardele contabile.

Principiul necompensării

Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce

reprezintă datorii/capitaluri, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepţia compensărilor

admise de Standardele Internaţionale de Raportare Financiară. Altfel spus, societatea trebuie să

prezinte informaţii detaliate despre toate activele şi datoriile societăţii şi despre toate cheltuielile

şi veniturile, fără a le anula (compensa) unele prin altele.

Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului

14

Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a

evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.

Principiul pragului de semnificaţie

Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor

financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare

trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.

1.3.5. Documentele contabile

În raport de modul de întocmire şi de rolul lor în cadrul sistemului informaţional-decizional,

documentele contabile pot fi:

documente de bază (justificative);

registre de contabilitate;

documente de sinteză şi raportare (situaţii financiare).

Pentru exemplificare, prezentăm unele din documentele justificative utilizate în mod frecvent

în activitatea unei societăţi.

Factura este documentul pe baza căruia se realizează decontarea produselor şi mărfurilor livrate,

lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Este folosit ca document de înregistrare în

contabilitatea furnizorului şi cumpărătorului. Se întocmeşte în trei (3) exemplare în momentul

livrării bunurilor sau prestării serviciilor pe baza avizului de însoţire, a dispoziţiei de livrare sau

a altor documente care atestă executarea lucrărilor.

Avizul de însoţire a mărfii serveşte ca document pentru eliberarea din magazie a bunurilor

materiale destinate vânzării, trimise spre prelucrare către terţi, în custodie sau păstrare, pentru

scăderea din gestiunea furnizorului, pentru întocmirea facturii, ca document de însoţire în timpul

transportului sau ca document de recepţie la cumpărător când nu s-a primit factura. Atunci când

factura nu se poate întocmi în momentul livrării datorită unor condiţii obiective, produsele sunt

livrate însoţite pe timpul transportului de avizul de însoţire.

Nota de recepţie şi constatare de diferenţe (nota de intrare recepţie) serveşte ca document

pentru recepţia bunurilor achiziţionate, pentru încărcarea în gestiune şi ca document justificativ

de înregistrare în contabilitate. Se întocmeşte de regulă în două exemplare, unul rămâne la

gestiune/magazie pentru încărcarea în gestiune a bunurilor iar celălalt ajunge la compartimentul

contabilitate şi este ataşat documentelor de livrare (factura şi/sau avizul de însoţire a mărfii).

Chitanţa serveşte ca document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria

unităţii şi pentru înregistrarea în Registrul de casă şi în contabilitate. Se întocmeşte în două (2)

exemplare cu ocazia încasării în numerar a sumelor de primit de la terţi. Un exemplar circulă la

plătitor iar celălalt rămâne în carnet.

Ordinul de plată este instrumentul pe care emitentul (plătitorul) îl depune la banca la care are

deschis cont, dându-i dispoziţie acesteia să plătească unui furnizor sau unui alt creditor o sumă

de bani prin transfer bancar. Se întocmeşte în trei exemplare care se vizează de către bancă, unul

circulă la beneficiar, unul la plătitor iar unul rămâne la bancă.

Extrasul de cont este documentul care atestă tranzacţiile cu disponibilităţi. Extrasul de cont,

fiind emis de bancă, reprezintă punctul de vedere al acesteia. Astfel, în extrasul de cont o sumă

în dreptul căreia este scris debit va reprezenta o plată efectuată de întreprindere, iar o sumă în

dreptul poziţiei credit va reprezenta o intrare de disponibilităţi în contul întreprinderii. Bonul de

consum serveşte ca document de eliberare din magazie pentru consum a materiilor prime şi

materialelor şi de scădere din gestiune a acestora. Se întocmeşte în două exemplare de către

compartimentul care eliberează stocurile spre consum. Un exemplar rămâne la magazia care a

dat în consum materialele iar al doilea ajunge la compartimentul contabilitate pentru

înregistrarea costurilor.

Nota de contabilitate serveşte ca document justificativ de înregistrare în contabilitate pentru

operaţiile care nu au la bază documente justificative. Se întocmeşte într-un exemplar de către

compartimentul financiar-contabil. Modelul documentului se prezintă astfel:

15

1.3.6. Evaluarea în contabilitate

Evaluarea este procesul prin care se determină valorile la care structurile situaţiilor financiare

vor fi recunoscute în momentul înregistrării tranzacţiilor şi evenimentelor generate de activitatea

societăţii şi în momentul întocmirii situaţiilor financiare.

Caracteristicile procesului de evaluare sunt:

Bazele de evaluare (atributele evaluării); şi

Momentele evaluării.

Normalizarea contabilă defineşte un cumul de baze de evaluare generice. Acestea includ:

Costul istoric:

Reprezintă costul cunoscut în contabilitate în momentul intrării bunului:

cost de achiziţie (preţ de cumpărare + ch. accesorii + ch. de transport + ch. de punere în

funcţiune – reduceri comerciale obţinute)

cost de producţie (costuri directe + cheltuieli indirecte proporţional determinate)

valoare de utilitate pentru bunuri intrate ca donaţii.

Costul curent:

Este privit din perspectiva unui cumpărător potenţial şi reprezintă valoarea ce poate fi atribuită

bunului dacă acesta ar urma să fie achiziţionat în momentul respectiv.

Valoarea de decontare a unei obligaţiuni (valoarea realizabilă netă)

Este privită din perspectiva vânzătorului potenţial. „Cât obţine pentru bunul respectiv în ipoteza

vânzării acestuia”.

Valoarea actualizată a fluxurilor de numerar.

Reprezintă pentru un activ viitoarele intrări de numerar generate de deţinerea bunului.

Bază de evaluare cea mai frecvent adoptată de întreprinderi în elaborarea situaţiilor financiare

este costul istoric. Acesta este de obicei combinat cu alte baze de evaluare.

În raport de natura elementelor situaţiilor financiare, de sensul mişcărilor intervenite în averea

societăţii şi de momentul în care este necesară efectuarea evaluării se delimitează următoarele

reguli şi forme de evaluare:

evaluare la intrare;

evaluare ulterioară:

evaluare la inventar;

evaluare la bilanţ; şi

evaluarea la ieşire.

Evaluarea la intrare se întemeiază pe costul istoric calculat pe baza documentelor justificative.

Costul istoric are statutul de valoare la prima înregistrare sau valoare contabilă de intrare.

Evaluarea la inventar se întemeiază pe valoarea actuală, care primeşte statutul de valoare de

inventar şi se determină în momentul inventarierii elementelor (de obicei la sfârşitul exerciţiului

financiar, înainte de întocmirea situaţiilor financiare). Valoarea actuală este stabilită în funcţie

de utilitatea bunului în economia întreprinderii şi de preţul pieţei. Pentru estimarea unei

asemenea valori se utilizează referinţele şi tehnicile cele mai adecvate, cum sunt: preţurile de

piaţă, baremele, mercurialele, indicii specifici de preţuri.

Evaluarea la bilanţ implică compararea a două valori şi reţinerea acelei valori care nu conduce

la un rezultat supraevaluat. Aceste două valori sunt:

valoarea contabilă – valoarea înregistrată în contabilitate pe baza documentelor

justificative; şi

valoarea stabilită la inventar.

În situaţiile financiare se reţine:

pentru active – valoarea cea mai mică;

pentru datorii – valoarea cea mai mare.

Evaluarea la ieşire. La data ieşirii din evidenţa contabilă (pentru active este vorba de momentul

vânzării, consumului sau decontării, iar pentru datorii de momentul decontării), elementele

situaţiilor financiare se evaluează la valoarea de intrare.

16

1.4. Teste de evaluare:

Testul 1

Dispunem de următoarele informaţii privind averea societăţii comerciale ALFA: ELEMENTE VALORI (lei)

Amortizarea clădirilor 250.000

Amortizarea mijloacelor de transport 20.000

Autoturism Dacia 120.000

Avansuri acordate furnizorilor de servicii 30.000

Avansuri primite de la clienţi 45.000

Brevete, licenţe, mărci 85.000

Cacao 70.000

Capital social 600.000

Abonamente de plată înregistrate în avans 150.000

Cheltuieli de înregistrare şi înmatriculare 15.000

Clădiri 650.000

Clienţi 145.000

Contribuţia la asigurările sociale 40.000

Creditori diverşi 55.000

Cutii pentru ambalat bomboane 20.000

Disponibil în cont la bancă 175.000

Echipamente de lucru (halate) 75.000

Fond comercial 150.000

Furnizori 80.000

Impozite şi taxe datorate 140.000

Împrumuturi acordate altor societăţi 60.000

Împrumuturi pe termen lung contractate de la bănci, din care 25.000

rambursabile în anul următor

525.000

Linguriţe 30.000

Numerar în casierie 20.000

Prăjituri 120.000

Prime de capital 30.000

Provizioane pentru litigii 125.000

Rezerva legală 80.000

Rezultat (profit) 120.000

Repartizarea profitului 100.000

Salarii datorate 300.000

Terenuri 400.000

Titluri de plasament 40.000

Chirii de încasat înregistrate în avans 100.000

Zahăr 55.000

Întocmiţi bilanţul tip cont şi bilanţul tip listă.

Testul 2

Se dau următoarele elemente ale societăţii comerciale ALFA: ELEMENTE VALORI (lei)

Cheltuieli cu amortizarea echipamentelor 24.000

Cheltuieli cu despăgubiri, amenzi şi penalităţi 15.000

Cheltuieli cu impozitul pe profit 76.000

Cheltuieli cu materiile prime 350.000

Cheltuieli cu salariile 220.000

Cheltuieli privind cedarea activelor imobilizate 180.000

Cheltuieli privind diferenţele de curs valutar 25.000

Cheltuieli privind dobânzile 87.500

Cheltuieli privind mărfurile 80.000

Subvenţii pentru investiţii virate la venituri 25.000

Venituri din cedarea activelor imobilizate 20.000

Venituri din diferenţe de curs valutar 30.000

Venituri din exproprierea unui teren în scop de utilitate publică 130.000

17

Venituri din interese legate de participare 27.000

Venituri din sconturi obţinute 50.000

Venituri din prestări de servicii 100.000

Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 170.000

Venituri din vânzarea mărfurilor 110.000

Venituri din vânzarea produselor finite 500.000

Întocmiţi contul de profit şi pierdere.

Testul 3:

Identificaţi modificările contabile ce afectează bilanţul şi analizaţi situaţiile următoare:

a) Pe baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor (AGA) o parte din rezervele constituite, în

valoare de 3.000 lei, se utilizează pentru mărirea capitalului social.

b) Întreprinderea refinanţează un credit bancar, acesta devenind din credit bancar pe termen

scurt, credit bancar pe termen lung, în valoare de 1.000 lei.

c) Societatea ALFA transformă datorii în valoare de 2.000 lei în capital social, prin emisiunea de

acţiuni pe care le oferă furnizorilor.

d) La solicitarea unor acţionari se aprobă de către AGA capitalul de restituit acestora în valoare

de 5.000 lei.

Testul 4:

Alegeţi varianta corectă şi justificaţi răspunsul ales.

1. La sfârşitul exerciţiului 200N, preţurile curente ale produselor aflate în depozitul societăţii

comerciale ALFA SA sunt superioare costului de achiziţie al acestora. În urma studiilor de piaţă

efectuate, se constată că motivul este cererea în creştere pe pieţele internaţionale. Directorul

societăţii propune creşterea valorii stocurilor. Soluţia contabilă adecvată se bazează pe aplicarea

unuia din următoarele principii contabile:

a) principiul permanenţei metodelor;

b) principiul costului istoric;

c) principiul prudenţei;

d) principiul necompensării;

e) principiul independenţei exerciţiilor.

În calitatea dumneavoastră de contabil, identificaţi principiul contabil ce justifică soluţia aleasă.

Precizaţi această soluţie.

2. La sfârşitul exerciţiului 200N, contabilul societăţii ALFA SA constată că nu a primit factura

telefonică pentru luna decembrie. Acesta se gândeşte că poate să contabilizeze datoria simultan

cu achitarea acesteia, în luna ianuarie, datorită incertitudinii asupra sumei de plată. În calitate de

contabil, dumneavoastră îi sugeraţi o altă soluţie. Argumentul opţiunii dumneavoastră este unul

din următoarele principii contabile:

a) principiul permanenţei metodelor;

b) principiul continuităţii activităţii;

c) principiul prudenţei;

d) principiul intangibilităţii;

e) principiul independenţei exerciţiilor.

Identificaţi principiul contabil ce acţionează în această situaţie şi prezentaţi soluţia adecvată.


Testul 1:

Bilanţul tip cont: ACTIVE CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII


Imobilizări necorporale 1.210.000

250.0002

A. CAPITAL PROPRIU:

Capital social 730.000

600.000

2 Compus din: 85.000 + 15.000 + 150.000

18




Stocuri

Creanţe

Investiţii financiare pe termen

scurt



900.0003

60.000

780.000

370.0004

175.0005

40.000

195.0006

150.000

Prime de capital

Rezerve

Rezultat

B. PROVIZIOANE

C. DATORII

D. VENITURI ÎN AVANS

30.000

80.000

20.0007

125.000

1.185.0008

100.000

TOTAL ACTIV (A+B+C) 2.050.000 TOTAL CAPITAL ŞI DATORII (A+B+C+D) 2.140.000

Bilanţul tip listă: ELEMENTE SUME






Stocuri

Creanţe




D. DATORII PE TERMEN SCURT

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I)

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E)

G. DATORII PE TERMEN LUNG

H. PROVIZIOANE

I. VENITURI ÎN AVANS

J. CAPITAL PROPRIU, din care:

Capital social

Prime de capital

Rezerve

Rezultat curent

Repartizarea rezultatului

1.210.000

250.000

900.000

60.000

780.000

370.000

175.000

40.000

195.000

150.000

685.0009

145.000

1.355.000

500.00010

125.000

100.000

730.000

600.000

30.000

80.000

120.000

(100.000)11

Testul 2:

Contul de profit şi pierdere Elemente Sume

Cifra de afaceri 710.00012

Alte venituri din exploatare 215.00013

Total venituri din exploatare 925.000

Cheltuieli cu materiile prime şi consumabilele 350.000

Cheltuieli cu salariile 220.000

Cheltuieli cu amortizarea activelor imobilizate 24.000

Alte cheltuieli din exploatare 275.00014

Total cheltuieli din exploatare 869.000

A. Rezultatul din exploatare 56.000

3 Compus din:120.000 + 650.000 + -250.000-20.000+400.000

4 Compus din: 70.000 + 20.000 + 30.000 + 120.000 + 55.000+75.000+30.000

5 Compus din: 30.000 + 145.000

6 Compus din: 175.000 + 20.000

7 Compus din: 120.000 – 100.000

8 Compus din: 450.000 + 40.000 + 55.000 + 80.000 + 140.000 + 525.000 + 300.000

9 Compus din: 450.000 + 40.000 + 55.000 + 80.000 + 140.000 + 25.000 + 300.000

10 Determinat ca diferenţă între 525.000 şi 25.000.

11 Sumele trecute între paranteze în cadrul unei situaţii financiare se scad.

12 Compus din: 100.000 + 110.000 + 500.000

13 Compus din: 25.000 + 20.000 + 170.000

14 Compus din: 15.000 + 180.000 + 80.000

19

Venituri financiare 107.00015

Cheltuieli financiare 112.50016

B. Rezultatul financiar (5.500)

I. Rezultatul din activitatea ordinară 50.500

Venituri extraordinare 130.000

Cheltuieli extraordinare 0

II. Rezultatul din activitatea extraordinară 130.000

Rezultatul exerciţiului (I+II) 180.500

Cheltuieli cu impozitul pe profit 76.000

Rezultatul net al exerciţiului 104.500

Testul 3:

a) Modificări numai în capitalul propriu:

A = (Cp + x - x) + D

Analiza. Această tranzacţie determină modificări, după cum observaţi, în capitalul social (creşte

cu suma de 3.000 lei) şi în rezerve (scad cu suma de 3.000 lei). Ambele elemente sunt cuprinse

în capitalul propriu. Unul creşte (Capital social), altul scade (Rezerve). Introducem datele în

tipul de ecuaţie adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 2.

A = C + x - x + D

50.000 = 50.000 + 3.000

Capital social

- 3.000

Rezerve

50.000 A2 50.000 (C2 + D2) =

b) Modificări numai în datorii;

A = Cp + ( D + x – x)

Analiza. Această tranzacţie determină modificări în datoriile întreprinderii faţă de bancă pe

termen lung (cresc cu 1.000 lei) şi la nivelul celor pe termen scurt (scad cu 1.000 lei). Elementul

Credite bancare pe termen scurt şi elementul Credite bancare pe termen lung sunt de datorii.

Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 3. A = C + D

+ x - x

50.000 A2

= 50.000

+ 1.000 credite

bancare pe termen scurt

- 1.000 credite

bancare pe termen lung

c) Modificări în capitalul propriu, în sensul creşterii şi în datorii, în sensul micşorării:

A = (Cp + x) + (D – x)

Analiza. Această tranzacţie determină modificări, după cum observaţi, în capitalul social

(creşte cu suma de 2.000 lei, ca urmare a emisiunii de noi acţiuni) şi în datoriile faţă de furnizori

(scad cu 2.000 lei). Ambele elemente sunt parte a capitalurilor, unul fiind capital propriu, iar

celălalt datorie. Unul creşte (Capital social), altul scade (Furnizori). Introducem datele în tipul

de ecuaţie adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 4. A = C +

x +

D -

- x

50.000 A3

= 50.000 + 2.000 Capital social

- 2.000

Furnizori

50.000 A4 50.000 (C4 + D4) =

d) Modificări în capitalul propriu, în sensul micşorării şi în datorii, în sensul creşterii:

15

Compus din: 30.000 + 27.000 + 50.000 16

Compus din: 25.000 + 87.500

20

A = ( Cp – x ) + ( D + x)

Analiza. Retragerea capitalului social de către acţionari determină creşterea datoriei

întreprinderii faţă de acţionari (Alte datorii/acţionari cresc cu 5.000 lei) concomitent cu

diminuarea capitalului social (Capitalul social scade cu 5.000 lei). Introducem datele în tipul de

ecuaţie adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 5. A = C -

x +

D +

- x

50.000 A4

= 50.000 - 5.000 Capital social

+ 5.000 Alte datorii/ acţionari

50.000 A5 50.000 (C5 + D5)

Testul 4

1. Răspuns corect: c. Potrivit principiului prudenţei, care nu permite supraevaluarea

activelor, stocurile trebuiesc păstrate la valoarea lor iniţială.

2. Răspuns corect: e. Potrivit principiului independenţei exerciţiilor soluţia contabilă

adecvată este contabilizarea

1.6. Bibliografia unităţii de învăţare 1 Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) - Bazele contabilităţii, Ed. Universitară, Bucureşti

Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) - Bazele contabilităţii. Aplicaţii şi studii de caz, Ed. Universitară,

Bucureşti

Dumitrana, M., Vulpoi, M. şi Nichita, M. (2007) – Principles of Accounting, Ed. Universităţii Româno-

Britanice, Bucureşti

Grigorescu, Ş. (2007), Bazele contabilităţii bugetare, Ed. Infomega, Bucureşti

Manea, C. L., Nichita, M., Curpăn, A., Rapcencu, C. (2008), Basics of Accounting – Solve and learn – Case

studies, Ed. ASE, Bucureşti

Ponorîcă, A., Popa, A., Stănilă, O. (2006), Practice Guide of Basic, Financial and Management Accounting, Ed.

CECCAR, Bucureşti

Ristea, M., Dumitru, C. (2005), Bazele contabilităţii, Ed. Universitară, Bucureşti

Călin, O., Ristea, M. (200N) – Bazele contabilităţii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti


1. Definiţi imobilizările. Prezentaţi structura grupei bilanţiere Active circulante.

2. Prezentaţi tipul de modificare bilanţieră pe care îl generează următoarea tranzacţie: se achită

datoria faţă de furnizori în valoare de 600 lei în numerar.

3. Exemplificaţi o tranzacţie care generează următorul efect asupra bilanţului: A + X = C + (D

+ x)

4. Calculaţi rezultatul, valoarea elementului Clienţi şi întocmiţi bilanţul cunoscând următoarele

elemente:

Capital social 5.850 lei; Credite bancare 625 lei; Materii prime 1.500 lei; Capital social 325

lei; Clienţi 1.175 lei; Profit 1.325 lei; Clădiri 7.000 lei; Mărfuri 1.300 lei; Venituri din chirii

1.225 lei; Furnizori 4.500 lei; Materiale consumabile 250 lei; Cheltuieli cu mărfurile 350 lei;

Imobilizări financiare 525 lei; Imobilizări necorporale 1.375 lei; Cheltuieli cu salariile 200

lei; Clienţi ? lei; Venituri din vânzarea mărfurilor 1.525 lei; Rezerve 400 lei.

21


2. Sistemul de contabilitate în partidă dublă



Sistemul de codificare contabilă;

Sistemul de înregistrare în contabilitate;

Modul în care sunt analizate tranzacţiile şi evenimentele.

2.2. Definiţia, forma şi structura contului

Contul. Rolul, forma şi structura

În contabilitate, pentru a înregistra, calcula şi controla existentul şi modificările în sens contrar

(creşteri, micşorări) ale fiecărui element bilanţier, pe o anumită perioadă de timp, vom folosi

instrumentul (model, procedeu) denumit cont. Fiecărui element de active, datorii, capitaluri

proprii, cheltuieli şi venituri îi este ataşat un cont.

Structura contului

În structura contului sunt cuprinse următoarele elemente:

1. Titlul (denumirea) şi simbolul contului;

2. Debitul şi creditul;

3. Explicaţia tranzacţiilor înregistrate în cont;

4. Rulajul (mişcarea) contului;

5. Total sume debitoare şi creditoare ale contului;

6. Soldul contului.

Cea mai simplă formă de reprezentare a contului este cea sub forma literei „T”

Exemplu: 531 Casa

(Creşteri) (Micşorări)

Sold iniţial 0

2.000 750

500 350

750 250

250 650

3.500 2.000

1.500 Sold final

1. Titlul contului exprimă conţinutul economic al elementului bilanţier (bun economic, sursă de

finanţare, proces economic sau rezultat financiar) a cărui evidenţă se ţine cu ajutorul contului

respectiv. În general, denumirea unui cont reflectă obiectul înregistrat în contul respectiv.

2. Partea stângă a oricărui cont este denumită debit iar partea dreaptă este denumită credit.

Sumele trecute în partea stângă sunt debitoare, iar cele din partea dreaptă creditoare. A debita

un cont înseamnă a înregistra o sumă în partea stângă a contului, iar a credita un cont

înseamnă a înregistra o sumă în partea dreaptă.

3. Explicaţia descriptivă a tranzacţiilor şi evenimentelor înregistrate în cont constă în

prezentarea naturii operaţiei, a persoanelor juridice sau fizice implicate, a datei operaţiei, a

documentului justificativ utilizat etc., iar explicaţia contabilă constă în indicarea sub formă

de simbol cifric a contului sau conturilor corespondente.

4. Mişcarea sau sumele înregistrate succesiv într-o perioadă de gestiune în debitul sau creditul

unui cont ca urmare a creşterilor şi micşorărilor determinate de tranzacţii (evenimente)

reprezintă rulajul contului. Acesta este de două feluri: rulaj debitor şi rulaj creditor. Rulajul

debitor reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în debitul unui cont într-o perioadă de

gestiune. Rulajul creditor reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în creditul unui cont

într-o perioadă de gestiune. Le abreviem de regulă cu RD şi respectiv RC.

22

5. Totalul sumelor unui cont este de două feluri: total sume debitoare şi total sume creditoare.

Prin adunarea rulajelor debitoare sau creditoare cu sumele care exprimă, în partea de debit

sau de credit, soldul iniţial reflectat de cont la începutul perioadei de gestiune, se obţine total

sume debitoare şi total sume creditoare ale contului respectiv. Le abreviem de regulă cu

TSD şi respectiv TSC.

6. Existentul valoric stabilit la un moment dat la elementul pentru care s-a deschis contul

reprezintă soldul contului. Se stabileşte ca diferenţă între total sume debitoare şi total sume

creditoare. În funcţie de mărimea sumelor, soldul poate fi debitor, sold creditor sau sold

balansat (cont soldat). Astfel, dacă totalul sumelor debitoare din cont este mai mare decât

totalul sumelor creditoare, contul are sold debitor, iar dacă totalul sumelor creditoare este

mai mare decât totalul sumelor debitoare, contul are sold creditor. Le abreviem de regulă cu

SD şi respectiv SC.

Relaţiile de calcul pentru sold sunt :

1. TSD – TSC = SD, când TSD > TSC

2. TSC – TSD = SC, când TSC > TSD

3. TSD – TSC = 0, când TSD = TSC

Soldurile se stabilesc de regulă, la sfârşitul perioadei de gestiune, reprezentând solduri finale

care, la începutul perioadei următoare de gestiune apar ca solduri iniţiale (Si).

2.3. Planul de conturi

Planul de conturi general este un tablou al întregului sistem de conturi, în cadrul căruia fiecare

cont este delimitat printr-o denumire şi simbol cifric fiind încadrat într-o clasă şi grupă. Astfel se

asigură uniformitate şi unitate de conţinut, funcţie, denumire şi simbolizare a conturilor (de

exemplu, planul de conturi). În simbolizarea conturilor se aplică sistemul zecimal. În planul de

conturi general se cuprind 9 clase de conturi:

Clasa 1 - Conturi de capitaluri

Clasa 2 - Conturi de imobilizări

Clasa 3 - Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie

Clasa 4 - Conturi de terţi

Clasa 5 - Conturi de trezorerie

Clasa 6 - Conturi de cheltuieli

Clasa 7 - Conturi de venituri

Clasa 8 - Conturi speciale

Clasa 9 - Conturi de gestiune

2.4. Tipurile şi regulile de funcţionare a conturilor

Regulile de funcţionare a conturilor au drept scop să stabilească partea contului (debit sau credit)

în care urmează să se înregistreze soldul iniţial existent în fiecare cont la deschiderea acestuia,

modificările (creşteri sau micşorări) valorii elementului la care se referă contul, determinate de

tranzacţiile, evenimentele, operaţiile economice şi soldul final al conturilor existent la închiderea

acestora. Acestea au ca punct de plecare bilanţul cu structurile sale (active, capitaluri şi datorii).

Se porneşte de la dubla reprezentare (activele în partea stângă a egalităţii, iar capitalurile proprii

şi datoriile în partea dreaptă a egalităţii).

1. Toate conturile de activ încep a funcţiona prin a se debita şi se debitează cu soldul

iniţial; toate conturile de capitaluri încep a funcţiona prin a se credita şi se creditează cu

soldul iniţial.

2. Toate conturile de activ se debitează cu creşterile (intrările) elementelor de activ; toate

conturile de capitaluri se creditează cu creşterile (intrările) elementelor de capitaluri.

3. Toate conturile de activ se creditează cu micşorările (ieşirile) elementelor de activ; toate

conturile de capitaluri se debitează cu micşorările elementelor de capitaluri.

23

4. Toate conturile de activ au întotdeauna sold final debitor sau zero, iar toate conturile de

capitaluri au întotdeauna sold final creditor sau zero.

Aceste reguli de functionare sunt ilustrate mai jos.

D Conturi de activ C D Conturi de capitaluri C

SI

+

-

-

SI

+

SFD SFC

Nota 1: În cazul în care elementele influenţează în mod indirect bilanţul (cazul cheltuielilor şi

veniturilor) efectul modificărilor produse de acestea este analizat prin prisma modificărilor

survenite asupra rezultatului exerciţiului, element component al capitalurilor proprii.

Nota 2: În cazul în care un element este rectificativ, acesta va fi analizat din prisma efectului pe

care îl produce asupra totalului bilanţier.

Nota 3: Există anumite conturi numite bifuncţionale, adică în anumite situaţii reflectă un

element de activ, iar în altele un element de capitaluri sau datorii.

2.5. Analiza contabilă a tranzacţiilor şi evenimentelor

Fiecare tranzacţie consemnată într-un document, înainte de înregistrarea ei în contabilitate,

trebuie să fie supusă analizei contabile în vederea determinării efectului dual asupra conturilor.

Această analiză are drept rezultat stabilirea conturilor ce sunt afectate de tranzacţii şi în ce mod.

De asemenea, acest rezultat trebuie să respecte cele două ecuaţii fundamentale:

Activ = Capital propriu + Datorii

Debit = Credit

Realizarea analizei contabile presupune parcurgerea, în general, a următoarelor etape:

Determinarea naturii operaţiei, adică stabilirea conţinutului tranzacţiei ce trebuie

înregistrată în contabilitate.

Modificarea elementelor bilanţiere, stabilirea modificărilor care se produc în structura

elementelor bilanţiere, conţinutul şi sensul modificărilor. După cum ştiţi, tipurile de

modificări bilanţiere sunt:

A + x – x = C + D; A = (C + x – x) + D; A = C + (D + x – x);

A = (C + x) + (D – x); A = (C – x) + (D + x); A + x = (C + x) + D;

A + x = C + (D + x); A – x = (C – x) + D; A – x = C + (D – x).

Identificarea conturilor corespondente, adică stabilirea conturilor corespondente în care

urmează să se înregistreze tranzacţia, baza elementelor bilanţiere modificate.

Debit sau credit, adică determinarea, pe baza regulilor de funcţionare a conturilor, a părţii

din fiecare cont (debit sau credit) în care urmează să se înregistreze tranzacţia.

Formula contabilă, respectiv întocmirea, pe baza analizei contabile efectuate, a formulei

(egalităţii) contabile.

Rezultă că scopul final al analizei contabile îl constituie întocmirea formulei contabile, pe

baza căreia se înregistrează tranzacţiile în contabilitate.

Formula contabilă exprimă, sub formă grafică, modificările pe care le determină fiecare

tranzacţie pe baza dublei înregistrări, sub formă de egalitate valorică.

Structura formulei contabile se reflectă prin:

Conturile corespondente;

Semnul „=”;

Semnul „%”, utilizat în înţelesul de „următoarele”, atunci când în formula contabilă intră în

corespondenţă mai mult de două conturi;

Sumele.

În formula contabilă, contul (conturile) care se debitează se aşează în stânga semnului egalităţii,

deoarece debitul este partea stângă a unui cont, iar contul (conturile) care se creditează se aşează

în partea dreaptă a semnului egalităţii, deoarece creditul este partea dreaptă a unui cont. Prin

24

ataşarea explicaţiei descriptive a operaţiunilor în cauză la elementele formulei contabile rezultă

noţiunea de articol contabil.

În funcţie de numărul conturilor corespondente care compun formula contabilă, putem avea:

o formule contabile simple; şi

o formule contabile compuse.

1. Formule contabile simple: tranzacţia generează modificări numai la două elemente

bilanţiere, un cont care se debitează şi un cont care se creditează. Modelul este de forma:

Cont debitor = Cont creditor Suma

Exemplu: Se constituie o întreprindere cu un capital de 1.000 lei; un număr de cinci persoane

subscriu să cumpere cele 500 de acţiuni emise, în valoare nominală de 2 lei/acţiune.

Pentru a înregistra tranzacţia efectuăm analiza contabilă astfel:

Natura operaţiei. Subscrierea capitalului social pentru înfiinţarea întreprinderii.

Modificările bilanţiere. Recunoaştem o creştere a dreptului de creanţă a întreprinderii

asupra acţionarilor, element de activ şi, simultan, o creştere (constituire) a capitalului social,

element de capitaluri proprii. Dacă aţi urmărit totul până acum, veţi observa că tranzacţia

supusă analizei se încadrează în modificarea bilanţieră de tipul:

A + x = ( C + x ) + D

1.000 Acţionari

1.000 Capital

Conturi corespondente. Pentru elementele bilanţiere modificate sunt destinate conturile:

456 Decontări cu asociaţii privind capitalul şi 1011 Capital subscris nevărsat.

Debit sau credit. Acum cunoaşteţi regulile de funcţionare ale conturilor, nu ne rămâne

decât să le aplicăm:

456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, cont bifuncţional, cu funcţia contabilă de

activ, având de înregistrat o creştere, se debitează;

1011 Capital subscris nevărsat, cont de capitaluri proprii, având de înregistrat o creştere, se

creditează.

Formula contabilă. Să ne reamintim elementele structurale şi nu ne rămâne decât să

întocmim formula contabilă:

456

Decontări cu asociaţii privind capitalul

= 1011

Capital subscris nevărsat

1.000 lei

Această tranzacţie generează modificări în cele două elemente reflectate prin intermediul T-

urilor astfel:

D

456 Decontări cu asociaţii

privind capitalul C

D

1011 Capital

subscris nevărsat C

1/101 1.000 1/456 1.000

O altă modalitate de deducere a formulei contabile fără a mai urma, în mod expres, etapele

generale ale analizei contabile este următoarea:

Cunoaşterea încadrării corecte a elementelor în structurile de activ (A) şi capitaluri (C+D),

respectiv, în conturile prevăzute în planul de conturi general. S-au prezentat în acest capitol

puncte de sprijin în vederea sporirii accesibilităţii la planul de conturi;

Cunoaşterea regulilor de funcţionare a conturilor.

Pentru a susţine această variantă, reluăm tranzacţia 1 şi stabilim formula contabilă astfel:

subscrierea capitalului social

456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, se constituie creanţa întreprinderii fată de

acţionari, A+ Debit

1011 Capital subscris nevărsat, constituirea capitalului subscris nevărsat, C+ Credit

456


= 1011

Capital subscris nevărsat

1.000 lei

25

2. Formule contabile compuse: tranzacţia generează modificări la mai mult de două elemente

bilanţiere, astfel:

Două sau mai multe conturi care se debitează şi un cont care se creditează. Modelul este de

forma:

%

Conturi debitoare

= Cont creditor Suma

Exemplu: Întreprinderea se aprovizionează cu materii prime şi mărfuri în valoare de 500 lei,

respectiv 800 lei, conform facturii furnizorului.

Analiza. În mod evident, creşte valoarea stocurilor de materii prime şi de mărfuri în întreprindere

(A+) şi, în acelaşi timp, cresc datoriile întreprinderii faţă de furnizor (D+). Stabilirea formulei

contabile pentru înregistrarea în contabilitate a tranzacţiei, implică:

aprovizionarea cu materii prime şi mărfuri

301 Materii prime, A+ Debit

371 Mărfuri, A+ Debit

401 Furnizori, D+ Credit

% = 401 Furnizori 1.300

301 Materii prime 500

371 Mărfuri 800

D 301 Materii prime C D 401 Furnizori C

3/401 500 3/301 1.300

371

D 371 Mărfuri C

3/401 800

Un cont se debitează şi două sau mai multe conturi se creditează. Modelul este de forma:

Cont debitor = %

Conturi creditoare

Suma

Exemplu: La sfârşitul perioadei de gestiune (lunii), întreprinderea a realizat încasări în numerar

în sumă de 400 lei din servicii prestate terţilor şi 700 lei din vânzări de mărfuri.

Analiza. Cum plata s-a efectuat pe loc, creşte disponibilul în numerar (A+) şi, în acelaşi timp, se

obţin venituri din prestarea de servicii şi din vânzarea mărfurilor (C+).

încasări în numerar

531 Casa, A+ Debit

704 Venituri din lucrări executate şi servicii prestate, C+ Credit

707 Venituri din vânzarea mărfurilor, C+ Credit

Stabilim formula contabilă pentru înregistrarea în contabilitate a tranzacţiei

531 Casa = % 1.100

704 Venituri din lucrări executate şi servicii prestate 700

707 Venituri din vânzarea mărfurilor 400

D 531 Casa C

D

704 Venituri din lucrări executate şi

servicii prestate C

4/704 1.100

707

4/531 700

D 707 Venit din vânzarea mărfurilor C

4/531 400

2.6. Stornarea

Un mod specific contabilităţii de corectare a erorilor intervenite la înregistrarea tranzacţiilor în

conturi este reprezentat de operaţiile de stornare. Astfel, formulele contabile de stornare (de

corectare) pot fi:

1. formule contabile de stornare în negru,

2. formule contabile de stornare în roşu.

26

1. Formulele contabile de stornare în negru constau în anularea înregistrării efectuate anterior

greşit, prin inversarea conturilor corespondente din formula contabilă respectivă şi apoi

întocmirea şi înregistrarea formulei contabile corecte.

Exemplu:

Întreprinderea se aprovizionează cu mărfuri în valoare de 1.000 lei de la furnizori.

Presupunem ca analiza contabila a tranzacţiei a fost efectuată astfel (în mod eronat):

Achiziţie mărfuri de la furnizori

345 Produse finite, creste valoarea produselor finite, A + D

401 Furnizori, scade datoria faţă de furnizori, CP - C

345 Produse finite = 401 Furnizori 500 lei GRESIT!!!

Pentru a anula formula contabila înregistrată eronat prin stornare în negru, inversăm conturile

corespondente din formula de mai sus:

401 Furnizori = 345 Produse finite 500 lei

Înregistram formula contabilă corectă.

Achiziţie mărfuri de la furnizori

371 Mărfuri, creşte stocul de mărfuri , A + D

401 Furnizori, creşte datoria faţă de furnizori, CP - D

371 Mărfuri = 401 Furnizori 500 lei

2. Formulele contabile de stornare în roşu constau în anularea unei formule contabile

efectuate anterior greşit prin întocmirea şi înregistrarea unei noi formule contabile similară

cu cea eronată, însă cu sumele înscrise în roşu (sau în negru, dar încadrată în chenar).

Înscrierea unei sume în roşu are semnificaţia în contabilitate a unor valori cu semnul “–”,

având ca efect anularea sumei înscrisă anterior în mod eronat.

Exemplu:

Întreprinderea încasează suma de 2.000 lei în numerar, de la un client.

Presupunem ca analiza contabila a acestei tranzacţii a fost efectuata, în mod eronat, astfel:

Încasare numerar de la clienţi

4111 Clienţi, scade creanţa faţă de clienţi, A - C

401 Furnizori, scade datoria faţă de furnizori, CP - D

401 Furnizori = 4111 Clienţi 2.000 lei GRESIT!!!

Pentru a anula formula contabila greşită prin stornare în roşu, întocmim aceeaşi formulă

contabilă, dar cu suma încadrată în chenar:

401 Furnizori = 4111 Clienţi 2.000 lei

Înregistrăm formula contabila corectă.

Încasare numerar de la clienţi.

4111 Clienţi, scade creanţa faţă de clienţi, A - C

531 Casa, creşte disponibilul din casierie, A + D

531 Casa = 4111 Clienţi 2.000 lei

27

Întocmim în continuare Cartea Mare (T-urile) conturilor utilizate, pentru a urmări modul în care

Tranzacţia eronată a fost corectată prin stornare în roşu.


Test 1

Răspundeţi la următoarele întrebări:

1. Care sunt regulile de funcţionare a conturilor pentru active, datorii şi capitaluri proprii?

2. De ce regulile de funcţionare a conturilor sunt identice pentru datorii şi capitaluri proprii?

3. Care sunt etapele analizei contabile a unei tranzacţii?

4. Ce reprezintă stornare şi de câte feluri este aceasta?

Test 2

Efectuaţi analiza contabilă şi scrieţi formula contabilă pentru următoarea tranzacţie:

Acţionarii depun suma de 1.000 lei în contul de la bancă al întreprinderii, reprezentând

contravaloarea acţiunilor primite de la societate.


Test 1

Răspunsuri:

1. Regulile de funcţionare: D Conturi de activ C D Conturi de capitaluri C

SI

+

-

-

SI

+

SFD SFC

2. Deoarece conturile de capitaluri proprii şi datorii se află în aceeaşi parte, în cadrul dublei

reprezentări.

3. Realizarea analizei contabile presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. Determinarea naturii operaţiei: se referă la stabilirea conţinutului tranzacţiei care este

supusă analizei;

2. Stabilirea modificărilor care se produc în structura elementelor bilanţiere, a conţinutului

şi sensului modificării;

3. Identificarea conturilor corespondente: se referă la stabilirea conturilor corespondente, în

care trebuie să se înregistreze Tranzacţia, aşa cum sunt ele prezentate în Planul de

conturi;

4. Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor, pentru a se stabili partea din fiecare cont

(debit sau credit) în care urmează să se înregistreze Tranzacţia;

5. Stabilirea formulei contabile.

4. Stornarea reprezintă un mod specific de corectare a erorilor intervenite în contabilitatea

curentă, respectiv la înregistrarea tranzacţiilor în conturi. Formulele contabile de stornare pot fi

formule de stornare în roşu sau formule de stornare în negru.

Stornarea în negru constă în anularea înregistrării greşite prin inversarea conturilor

corespondente din formula contabila greşită şi, apoi, înregistrarea formulei contabile corecte.

Stornarea în roşu constă în anularea formulei contabile greşite prin înregistrarea unei formule

contabile similare cu cea greşită, însa cu sumele înscrise în roşu sau în chenar (în contabilitate,

înscrierea unei sume în roşu are semnificaţia unei valori cu semnul “-”).

28

Test 2

Această tranzacţie reprezintă micşorarea creanţelor întreprinderii asupra acţionarilor (A-) şi, în

acelaşi timp, creşterea disponibilului întreprinderii păstrat în contul de la bancă (A+).

Stabilim formula contabilă pentru tranzacţia de mai sus:

vărsarea capitalului subscris

456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A- Credit

512 Conturi curente la bănci, A+ Debit

512

Conturi curente la bănci

= 456


1.000 lei

Reflectarea informaţiilor în conturi se face astfel:

D 456 Decontări cu asociaţii

privind capitalul C

D

512 Conturi curente

la bănci C

1/101 1.000 2/512 1.000 1/456 1.000


Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) - Bazele contabilităţii. Aplicaţii şi studii de caz, Ed. Universitară,

Bucureşti




Manea, C. L., Nichita, M., Curpăn, A., Rapcencu, C. (2008), Basics of Accounting – Solve and learn – Case

studies, Ed. ASE, Bucureşti

Ponorîcă, A., Popa, A., Stănilă, O. (2006), Practice Guide of Basic, Financial and Management Accounting, Ed.

CECCAR, Bucureşti



29


3. Recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor şi evenimentelor de bază



Modul de funcţionare al conturilor de active, datorii şi capitaluri proprii

Modul de funcţionare al conturilor de cheltuieli şi venituri

Contabilizarea tranzacţiilor economice

3.2. Conturile şi analiza contabilă privind imobilizările

Clasa 2 Conturi de imobilizări cuprinde: conturile de imobilizări corporale, necorporale şi

financiare, conturile de amortizări privind imobilizările şi conturile de ajustări pentru deprecierea

imobilizărilor.

Imobilizările se evaluează în următoarele momente ale activităţii întreprinderii: la intrare - cu

ocazia primei recunoaşteri în contabilitate (la cost de achiziţie, dacă provin din tranzacţii de

cumpărare, la cost de producţie dacă provin din producţia proprie sau la valoarea justă, dacă

provin din aporturile acţionarilor sau au fost obţinute cu titlu gratuit), la inventariere (la

valoarea de inventar), la data închiderii exerciţiului financiar – pentru a stabili valoarea lor

bilanţieră prin aplicarea principiului prudenţei şi la ieşire – la data încetării recunoaşterii în

contabilitate (la valoarea de intrare sau o altă valoare care a substituit-o).

Este permisă reevaluarea periodică a activelor imobilizate, pentru ca acestea să fie evidenţiate

în contabilitate la valori cât mai apropiate de valorile lor reale. Operaţia de reevaluare are drept

efect majorarea sau reducerea valorii activelor şi înregistrarea plusurilor sau a minusurilor de

valoare din reevaluare cu ajutorul conturilor de capitaluri proprii (rezerve din reevaluare),

cheltuieli sau venituri, după caz.

3.2.1. Conturile de active imobilizate

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de active imobilizate înregistrează

existenţa şi mişcarea bunurilor nemateriale, materiale sau de natură financiară deţinute de

întreprindere şi care produc beneficii economice pe o durată mai mare de 12 luni sau pe o durată

care depăşeşte durata unui ciclu de exploatare. Din punct de vedere al funcţiei contabile,

conturile de imobilizări sunt conturi de activ. Debitul lor reflectă soldul iniţial (valoarea

imobilizărilor deţinute la începutul exerciţiului) şi intrările sau creşterile apărute ca urmare a

tranzacţiilor de achiziţie, producţie proprie, aport la capitalul social, donaţie sau reevaluare.

Creditul reflecta ieşirile sau micşorările, apărute ca urmare a tranzacţiilor de vânzare, casare sau

scoatere din funcţiune, reevaluare. Soldul final este debitor sau zero şi reflectă valoarea

imobilizărilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.

3.2.2. Conturile de amortizări privind imobilizările

În timp, activele imobilizate se uzează; uzura lor poate interveni ca urmare a factorilor de mediu,

a utilizării în activitatea de producţie (uzura fizică), dar şi ca urmare a progresului tehnic (uzura

morală). Expresia acestei uzuri în contabilitate este amortizarea, care delimitează de fapt un

consum parţial al valorii imobilizării identificat pe o perioada specifică – este deci şi o cheltuială.

Amortizarea caracterizează numai imobilizările necorporale şi corporale cu o durata de viaţă

limitată.

Pentru calculul amortizării se pot utiliza mai multe metode, al căror scop este de a determina

valoarea amortizării care trebuie recunoscută în contabilitate în fiecare perioadă. Odată aleasă, o

metodă de amortizare trebuie aplicată consecvent de la o perioada la alta. Reglementările

contabile actuale recunosc trei metode de calcul al amortizării şi anume: metoda liniară, metoda

degresivă şi metoda accelerată.

30

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de amortizări reflectă o parte din costul

imobilizărilor transferat asupra rezultatului procesului productiv (asupra produselor obţinute),

corespunzător uzurii fizice sau morale a imobilizării respective. în contabilitate, rolul

amortizărilor este unul rectificativ: ele diminuează valoarea imobilizărilor deţinute de

întreprindere, la întocmirea bilanţului. Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de

amortizări sunt conturi cu rol rectificativ de activ. Creditul lor reflectă soldul iniţial (valoarea la

începutul exerciţiului a amortizării aferente imobilizărilor deţinute de întreprindere) şi creşterile

sub forma amortizării înregistrate în cursul exerciţiului. Debitul reflectă micşorările de valoare,

sub forma amortizării aferente imobilizărilor care sunt cedate, casate sau scoase din uz. Soldul

final este creditor şi reflectă valoarea amortizărilor aferente imobilizărilor deţinute de

întreprindere la sfârşitul exerciţiului.

3.2.3. Conturile de ajustări pentru deprecierea imobilizărilor

Valoarea imobilizărilor poate să scadă în timp şi ca urmare a variaţiei preţurilor de piaţă. Acest

minus de valoare se constată la sfârşitul anului, cu ocazia inventarierii şi se recunoaşte în

contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere.

Din punct de vedere al conţinutului economic, ajustările pentru deprecierea imobilizărilor

reflectă acele reduceri de valoare cu caracter reversibil aferente imobilizărilor, determinate de

cele mai multe ori de variaţia preturilor de piaţă pentru respectiva categorie de active. În

contabilitate, rolul lor este rectificativ: ele diminuează valoarea bilanţieră a imobilizărilor. Pentru

imobilizările care nu se amortizează, ajustările pentru depreciere reprezintă singura categorie de

deprecieri recunoscută în contabilitate. Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de

ajustări pentru deprecierea imobilizărilor sunt conturi cu rol rectificativ de activ. Creditul lor

reflectă soldul iniţial al ajustărilor pentru depreciere aferente imobilizărilor deţinute de

întreprindere şi creşterile de valoare sub forma ajustărilor recunoscute cu ocazia inventarierii.

Debitul reflectă reducerile de valoare sub forma ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor care

au fost anulate, în cazul în care valoarea de inventar s-a majorat sau imobilizarea aferentă a fost

cedată, casată sau scoasă din uz. Soldul final este creditor şi reflectă valoarea ajustărilor pentru

depreciere aferente imobilizărilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.

3.2.4. Exemple de tranzacţii privind activele imobilizate, amortizările şi ajustările pentru

depreciere

Tranzacţia 1. Se achiziţionează un program informatic la cost de achiziţie de 9.000 lei.

Soluţie. Tranzacţia va determina creşterea valorii imobilizărilor necorporale şi a datoriei faţă de

furnizor. Contul de datorii folosit ori de cate ori întreprinderea achiziţionează imobilizări

corporale sau necorporale este 404 Furnizori de imobilizări. Valoarea datoriei faţă de furnizori

cuprinde costul de achiziţie. Forma sintetică a analizei contabile este prezentată în continuare.

208 Alte imobilizări necorporale, creste valoarea imobilizărilor necorporale, A + Debit

404 Furnizori de imobilizări, creste datoria faţă de furnizorii de imobilizări, D + Credit

208 Alte imobilizări

necorporale

= 404 Furnizori de imobilizări 9.000 lei

Tranzacţia 2. Se obţine din producţie proprie mobilier de birou al cărui cost de producţie este de

35.000 lei.

Soluţie. Tranzacţia implică o majorare a valorii imobilizărilor corporale, ca urmare a activităţii

proprii a entităţii, pentru care nu sunt datorate echivalente valorice terţilor şi care nici nu provine

din aportul acţionarilor. De aceea, creşterea valorii activului trebuie recunoscută în contabilitate

sub forma unui venit. Pentru producţia acestei imobilizări, întreprinderea a efectuat o serie de

cheltuieli în valoare totală de 35.000 lei, care la sfârşitul perioadei sunt preluate de contul de

profit şi pierdere (deoarece conturile de cheltuieli sunt conturi temporare). Deoarece aceste

cheltuieli nu sunt de fapt pierderi, ci au fost efectuate pentru producţia piesei de mobilier, prin

31

recunoaşterea unui venit de valoare egală cu a cheltuielilor impactul acestei activităţi asupra

contului de profit şi pierdere este nul.

214 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie, creşte valoarea imobilizărilor

corporale, A + Debit

722 Venituri din producţia de imobilizări corporale, creşte valoarea veniturilor, V + (sau C +)

Credit

214 Mobilier, aparatură birotică,

echipamente de protecţie

= 722 Venituri din producţia de

imobilizări corporale

35.000 lei

Tranzacţia 3. La data de 31.12 se înregistrează amortizarea în valoare de 1.000 lei aferentă

mobilierului de birou.

Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii amortizării aferente utilajelor şi a valorii

cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor corporale, înregistrate în debitul contului 6811

Cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor (pentru creşterea valorii cheltuielii, care determină

reducerea capitalurilor proprii prin intermediul rezultatului exerciţiului) şi în creditul contului

2814 Amortizarea mobilierului, aparaturii birotice (pentru creşterea valorii amortizării, care va

determina reducerea valorii bilanţiere a elementului de activ Mobilier). Forma sintetică a analizei

contabile, pe care o puteţi deduce din cele de mai sus, este prezentată în continuare.

6811 Cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor, cresc cheltuielile, Ch + (sau C-) Debit

2814 Amortizarea mobilierului, aparaturii birotice, creşte valoarea amortizării, A- Credit

Tranzacţia 4. Se casează un utilaj, complet amortizat, costul de achiziţie de 3.500 lei.

Soluţie. Tranzacţia determină micşorarea valorii utilajelor întreprinderii (A-) şi, concomitent,

diminuarea amortizării corespunzătoare imobilizării casate (A+). Contul 281 Amortizări privind

imobilizările corporale se debitează cu micşorarea amortizării şi 2131 Echipamente tehnologice

se creditează cu costul utilajului scos din funcţiune. Formula contabilă este:

281 Amortizări privind

imobilizările corporale

= 2131 Echipamente tehnologice 3.500 lei

Tranzacţia 5. Se vinde un autoturism incomplet amortizat la preţul de 7.000 lei. Costul de

achiziţie este de 9.000 lei, iar amortizarea înregistrată până în momentul vânzării este de 4.000

lei.

Soluţie. Tranzacţia de vânzare determină două înregistrări în contabilitate:

5.1 Vânzarea propriu-zisă. Tranzacţia determină creşterea creanţei întreprinderii asupra

debitorului la preţul de vânzare (A+), concomitent cu evidenţierea venitului din vânzarea

autoturismului (C+). Conturile utilizate sunt: 461 Debitori diverşi, cont de activ care se debitează

cu creşterea creanţei faţă de cumpărător şi 7583 Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţiuni

de capital, cont de capitaluri proprii care se creditează cu creşterea veniturilor din vânzare.

Formula contabilă este:

461 Debitori diverşi = 7583 Venituri din vânzarea activelor şi alte

operaţii de capital

7.000 lei

5.2 Descărcarea din gestiune. Scoaterea din evidenţă a autoturismului determină diminuarea

valorii de intrare a mijloacelor de transport (A-), înregistrată în creditul contului 2133 Mijloace

de transport în echivalenţă cu micşorarea amortizării (A+) în debitul contului 281 Amortizări

privind imobilizările corporale (A -) şi recunoaşterea sub forma unei cheltuieli a costului

neamortizat (C-) prin debitarea contului 6583 Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de

capital. Formula contabilă este:

% = 2133 Mijloace de transport 9.000 lei

281 Amortizări privind imobilizările

corporale

4.000 lei

6583 Cheltuieli privind activele cedate

şi alte operaţii de capital

5.000 lei

32

Tranzacţia 6. Se înregistrează la data de 31.12 o ajustare pentru deprecierea programului

informatic, a cărui valoare de piaţă a scăzut cu 1.000 lei.

Soluţie. Tranzacţia determină o creştere a cheltuielilor cu ajustările pentru depreciere (Ch+ sau

C-), care se înregistrează în debitul contului 6813 Cheltuieli de exploatare privind ajustările

pentru depreciere şi, simultan, o creştere a ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor (A-),

reflectată în creditul contului 2808 Amortizările privind deprecierea altor imobilizări

necorporale. Formula contabilă este:

6813 Cheltuieli de exploatare privind

ajustările pentru depreciere

= 2808 Amortizările privind deprecierea altor

imobilizări necorporale

1.000 lei

Notă. Pentru rezolvarea corectă a tranzacţiilor este important, în primul rând, să deducem dacă

tranzacţia determină creşterea sau reducerea valorii unui activ imobilizat, direct sau indirect, prin

intermediul elementelor de amortizări, respectiv ajustări pentru depreciere. Pasul următor este

stabilirea corespondenţei între elementul de imobilizări aferent modificării identificate şi un alt

element al situaţiilor financiare, cu respectarea regulilor privind modificările bilanţiere pe care le

cunoaştem de la Unitatea de învăţare nr. 2. Astfel, o serie de corespondenţe sunt frecvent

întâlnite, unele dintre acestea fiind deja exemplificate în cele de mai sus, iar celelalte fiind utile

pentru rezolvarea testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare ce urmează.

În cazul tranzacţiilor de achiziţie a imobilizărilor, creşterea valorii imobilizărilor are drept

corespondent creşterea datoriei faţă de furnizor. Pentru evidenţierea datoriei faţă de vânzător

se foloseşte contul 404 Furnizori de imobilizări.

În cazul tranzacţiilor de vânzare a imobilizărilor, creşterea creanţei faţă de cumpărător are

drept corespondent recunoaşterea unui venit. Pentru evidenţierea creanţei faţă de cumpărător,

se foloseşte contul 461 Debitori diverşi.

Atunci când se parcurge etapa de descărcare din gestiune a imobilizărilor, fie datorită casării,

fie datorită vânzării, trebuie să ne amintim să anulăm valoarea amortizării aferente

imobilizării vândute (dacă este cazul), valoarea neamortizată urmând a fi evidenţiată ca o

cheltuială.

În cazul tranzacţiilor de recunoaştere a amortizărilor sau a ajustărilor pentru depreciere,

creşterea valorii acestor elemente rectificative reprezintă un indiciu privind reducerea valorii

unui activ. Prin urmare, în corespondenţă cu conturile de amortizări sau ajustări pentru

depreciere se folosesc conturile de cheltuieli.

În cazul tranzacţiilor de anulare sau reducere a ajustărilor pentru depreciere, se folosesc

conturile de venituri.

În cazul tranzacţiilor de reevaluare, creşterea sau reducerea valorii activelor au drept

corespondent modificări ale capitalurilor proprii, recunoscute în contul 105 Rezerve din

reevaluare sau în conturi de cheltuieli sau venituri, în conformitate cu reglementările legale.

În cazul tranzacţiilor de primire/rambursare a aportului de la/către acţionari,

creşterea/reducerea valorii activelor (imobilizări, dar şi stocuri, disponibilităţi băneşti etc.)

are drept corespondent un element de creanţe/datorii care reflectă relaţia cu acţionarii,

respectiv contul de 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul.

3.3. Conturile şi analiza contabilă privind stocurile

Clasa 3 Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie cuprinde conturile de stocuri de

materii prime şi materiale, producţie în curs de execuţie, produse, stocuri aflate la terţi, animale,

mărfuri , ambalaje, conturile de ajustări pentru deprecierea stocurilor şi conturile de diferenţe de

preţ aferente diverselor categorii de stocuri.

Evaluarea stocurilor se face conform regulilor prezentate anterior. Particularităţi prezintă

evaluarea la ieşire, care se face la valoarea de intrare, determinată prin metoda identificării

specifice (dacă se poate stabili cu exactitate care a fost costul stocului) sau printr-o metodă

convenţională. Metodele convenţionale se folosesc dacă nu se poate determina cu exactitate

costul stocului: de exemplu, în cazul în care aprovizionarea cu materii prime s-a făcut în mai

33

multe etape în cursul lunii, la preţuri diferite şi stocurile au fost depozitate într-un singur

recipient, separarea loturilor nu se poate realiza şi nu se poate spune cu precizie cărui lot i-a

aparţinut un anumit stoc consumat. Din această categorie de metode fac parte: metoda FIFO

(ultimul intrat, primul ieşit); metoda CMP (cost mediu ponderat); metoda LIFO (ultimul intrat,

primul ieşit).

3.3.1. Conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de stocuri reflecta existentul şi mişcările

stocurilor deţinute de întreprindere în vederea vânzării sau utilizării în activitatea proprie. Din

punct de vedere al funcţiei contabile, sunt conturi de activ. Debitul acestor conturi reflectă soldul

iniţial (valoarea stocurilor deţinute de întreprindere la începutul exerciţiului) şi intrările de

stocuri rezultate în urma tranzacţiilor de achiziţie, producţie proprie, aport la capitalul social,

donaţie, plus cantitativ constatat la inventariere. Creditul reflectă ieşirile rezultate în urma

tranzacţiilor de consum, vânzare, minus cantitativ constatat la inventariere. Soldul final este

debitor sau zero şi reflectă valoarea stocurilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.

3.3.2. Conturile de diferenţe de preţ aferente stocurilor

Din punct de vedere al conţinutului economic, aceste conturi reflectă valoarea diferenţelor de

preţ dintre costul efectiv/real/consemnat în documente (de achiziţie sau de producţie) al

stocurilor şi costul standard/prestabilit al acestora, în cazul în care în contabilitatea curentă

stocurile nu sunt evidenţiate la cost efectiv, ci la cost standard. Diferenţele de preţ pot fi

favorabile, atunci când costul efectiv este mai mic decât costul standard (s-a realizat o economie

de resurse faţă de preţul prestabilit) sau nefavorabile, atunci când costul efectiv este mai mare

decât costul standard.

3.3.3. Conturile de ajustări pentru deprecierea stocurilor

Din punct de vedere al conţinutului economic, aceste conturi reflectă diferenţa dintre costul

stocurilor, mai mare, şi valoarea lor de inventar (valoare realizabilă netă), mai mică. Se constată

cu ocazia inventarierii stocurilor şi au un rol rectificativ, deoarece diminuează valoarea bilanţieră

a stocurilor, astfel încât prezentarea în bilanţ să se facă la valoarea cea mai mica dintre cost şi

valoarea de inventar. Din punct de vedere al funcţiei contabile, sunt conturi rectificative de activ.

Se creditează cu stocul iniţial (valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor deţinute de

întreprindere la începutul exerciţiului) şi cu intrările sau majorările: valoarea ajustărilor

constituite la inventariere, daca valoarea de inventar este mai mică decât costul stocurilor. Se

debitează cu ieşirile sau micşorările: valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor anulate sau

reluate, aferente stocurilor vândute, consumate sau a căror valoare de inventar a înregistrat o

creştere faţă de perioada precedentă. Soldul final este creditor sau zero şi reflectă valoarea

ajustărilor pentru depreciere aferente stocurilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.

3.3.4. Exemple de tranzacţii privind stocurile

Tranzacţia 1. Societatea ALFA achiziţionează materii prime în valoare de 250 lei de la furnizori.

Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii stocului de materii prime (A+) înregistrată în

debitul contului 301 Materii prime şi, simultan, se recunoaşte o datorie faţă de furnizor (D+)

reflectată în creditul contului 401 Furnizori. Formula contabilă este:

301 Materii prime = 401 Furnizori 250 lei

Tranzacţia 2. Se eliberează pentru consum tehnologic materii prime în valoare de 140 lei.

Soluţie. Eliberarea din depozit a stocurilor pentru consum determină micşorarea valorii stocului

de materii prime (A-) înregistrată în creditul contului 301 Materii prime şi concomitent,

consumul materiilor prime reprezintă momentul recunoaşterii cheltuielii de exploatare (C-) în

debitul contului 601 Cheltuieli cu materii prime. Formula contabilă este:

601 Cheltuieli cu materii prime = 301 Materii prime 140 lei

34

Tranzacţia 3. Societatea ALFA vinde mărfuri clienţilor la preţul de 5.700 lei, costul de achiziţie

2.500 lei.

Soluţie. Aşa cum am observat la tranzacţia precedentă privind cedarea imobilizărilor, tranzacţia

de vânzare determină două înregistrări în contabilitate:

3.1 Vânzarea propriu-zisă. Tranzacţia determină creşterea valorii creanţelor întreprinderii faţă de

clienţi (A+) înregistrată în debitul contului 411 Clienţi şi, concomitent, recunoaşterea veniturilor

din vânzarea mărfurilor (C+), reflectată în creditul contului 707 Venituri din vânzarea mărfurilor.


411 Clienţi = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 5.700 lei

3.2 Descărcarea din gestiune. Scoaterea din evidenţă a mărfurilor determină o scădere a valorii

stocului de mărfuri (A-) înregistrată în creditul contului 371 Mărfuri şi, concomitent, o creştere a

cheltuielilor la nivelul costului de achiziţie al mărfurilor vândute (C-), care se înregistrează în

debitul contului 607 Cheltuieli privind mărfurile. Formula contabilă este următoarea:

607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 2.500 lei

Tranzacţia 4. Societatea ALFA obţine din procesul de fabricaţie produse finite în valoare de 900

lei, pe care le transferă în depozit pentru a fi preluate în gestiune.

Soluţie. Obţinerea produselor finite determină creşterea valorii stocului de produse finite (A+),

care se înregistrează în debitul contului 345 Produse finite şi, concomitent, o creştere a

veniturilor din producţia proprie (C+) prin creditarea contului 711 Venituri aferente costurilor

stocurilor de produse. Formula contabilă este:

345 Produse finite = 711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 900 lei

Tranzacţia 5. Societatea ALFA vinde produse finite clienţilor la preţul de 1.200 lei, costul de

producţie 700 lei.

Soluţie. Tranzacţia de vânzare determină două înregistrări în contabilitate:

5.1 Vânzarea propriu-zisă. Tranzacţia determină creşterea valorii creanţelor întreprinderii faţă de

clienţi (A+), care se înregistrează în debitul contului 411 Clienţi şi, concomitent, recunoaşterea

veniturilor din vânzarea produselor finite (C+), reflectată în creditul contului 701 Venituri din

vânzarea produselor finite Formula contabilă este:

411 Clienţi = 701 Venituri din vânzarea produselor finite 1.200 lei

5.2 Descărcarea din gestiune. Scoaterea din evidenţă a produselor finite determină o micşorare a

valorii stocului de produse finite (A-), care se înregistrează în creditul contului 345 Produse

finite şi, concomitent, o micşorare a veniturilor din producţia proprie aferente producţiei vândute

(C-) prin debitarea contului 711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse. Formula

contabilă este:

711 Venituri aferente costurilor stocurilor de producţie = 345 Produse finite 700 lei

Notă. În analiza tranzacţiilor privind stocurile, o serie de corespondenţe sunt frecvent întâlnite şi

au fost exemplificate sau urmează a fi folosite la rezolvarea testelor de autoevaluare şi a

lucrărilor de verificare. Astfel:

În cazul tranzacţiilor de achiziţie, creşterea valorii stocurilor are drept corespondent creşterea

datoriei faţă de furnizor. Pentru evidenţierea datoriei faţă de vânzător se foloseşte contul 401

Furnizori.

În cazul tranzacţiilor de vânzare a stocurilor, în etapa de vânzare propriu-zisă, creşterea

creanţei faţă de cumpărător are drept corespondent recunoaşterea unui venit. Pentru

evidenţierea creanţei faţă de cumpărător, se foloseşte contul 411 Clienţi.

Atunci când se parcurge etapa de descărcare din gestiune a stocurilor, fie datorită consumului,

fie datorită vânzării sau minusurilor cantitative constatate la inventar, reducerea valorii

stocurilor este recunoscută în corespondenţă cu creşterea valorii unei cheltuieli. Excepţie de

la această regulă fac ieşirile de stocuri provenite din producţie proprie, pentru care reducerea

35

valorii activului are drept corespondent reducerea veniturilor, prin intermediul contului 711

Venituri aferente costului stocurilor de produse.

În cazul tranzacţiilor de recunoaştere, reducere sau anulare a ajustărilor pentru deprecierea

stocurilor, se folosesc drept corespondent conturile de cheltuieli şi venituri, conform

regulilor amintite anterior la conturile de imobilizări.

3.4. Conturile şi analiza contabilă privind creanţele

În vederea realizării obiectului de activitate, întreprinderea intră în relaţii cu mediul economico-

social. Astfel, pentru a-şi asigura veniturile ce conduc la obţinerea unui profit, ea vinde produsul

activităţii sale (bunuri, servicii) în cadrul procesului de desfacere, proces în urma căruia rezultă

creanţele.

Creanţele pe termen scurt reprezintă active curente ale întreprinderii rezultate în urma

tranzacţiilor cu persoane juridice sau fizice, relaţii în urma cărora întreprinderea a livrat un bun, a

prestat un serviciu sau a executat o lucrare şi pentru care trebuie să primească un echivalent

valoric sau o contraprestaţie, într-o perioadă de timp de până la un an. Creanţele sunt recunoscute

doar atunci când întreprinderea devine parte a unui contract şi, ca urmare, are dreptul legal de a

primi numerar sau echivalente de numerar.

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de creanţe furnizează informaţii privind

existenţa şi mişcarea valorilor în curs de decontare ale întreprinderii faţă de terţi (creanţe

comerciale, creanţe în cadrul grupului, creanţe salariale, creanţe sociale, creanţe fiscale şi creanţe

diverse). Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de creanţe sunt conturi de activ. Ele

se debitează cu constituirea creanţelor, ca urmare a tranzacţiilor cum ar fi vânzări de bunuri,

executări de lucrări, prestări de servicii; acordarea de avansuri furnizorilor de bunuri, lucrări sau

servicii; acordarea de avansuri salariaţilor; evidenţierea drepturilor întreprinderii faţă de bugetul

de stat, a drepturilor asupra acţionarilor din subscrierea capitalului social, a drepturilor faţă de

terţe persoane fizice sau juridice care au adus pagube întreprinderii etc. Se creditează cu

decontarea creanţelor prin încasarea contravalorii bunurilor, lucrărilor sau serviciilor vândute;

diminuarea creanţei faţă de personal prin reţinerile din salarii; anularea creanţei faţă de furnizori

prin apariţia datoriei etc. Soldul final este debitor şi reflectă creanţele întreprinderii faţă de terţi la un moment dat.

Notă. Un caz particular privind creanţele fiscale este reprezentat de taxa pe valoare adăugată

aferentă tranzacţiilor de cumpărare. Pentru o înţelegere completă a problematicii privind TVA,

ea va fi abordată în cadrul unei secţiuni distincte din cadrul acestei unităţi de învăţare, atât pentru

situaţia în care TVA reprezintă o creanţă, cât şi pentru situaţia în care reprezintă o datorie.

Exemple de tranzacţii privind creanţele

Tranzacţia 1. Societatea comercială AB S.A. vinde produse finite la preţ de vânzare de 10.000

lei. Costul de producţie al produselor livrate a fost de 7.000 lei. Ulterior, AB S.A. încasează

contravaloarea produselor livrate prin contul de la bancă.

Soluţie. Tranzacţia complexă descrisă mai sus presupune parcurgerea mai multor etape:

1.1. Vânzarea produselor finite (este o tranzacţie cunoscută, exemplificată la secţiunea Stocuri)

1.2. Descărcarea gestiunii (este o tranzacţie cunoscută, exemplificată la secţiunea Stocuri)

1.3. Încasarea creanţei faţă de clienţi, recunoscută la etapa 1.1. Tranzacţia de încasare a creanţei

determină creşterea disponibilului din contul de la bancă (A+), care se înregistrează în debitul

contului 512 Conturi curente la bănci şi, concomitent, o micşorare a creanţei faţă de clienţi (A-),

reflectată în creditul contului 411 Clienţi.

512 Conturi curente la bănci = 411 Clienţi 10.000 lei

36

Tranzacţia 2. Societatea ALFA înregistrează pe baza facturii emise chiria diverselor locaţii date

spre folosinţă terţilor, în valoare de 2.500 lei.

Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii creanţelor întreprinderii faţă de clienţi (A+)

înregistrată în debitul contului 411 Clienţi şi, concomitent, recunoaşterea veniturilor din chirii

(C+) reflectată în creditul contului 706 Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii.


411 Clienţi = 706 Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii 2.500 lei

Tranzacţia 3. În cursul lunii s-au acordat avansuri salariaţilor în sumă de 15.000 lei, din

numerarul existent în casieria întreprinderii.

Soluţie. Acordarea avansului determină o scădere a numerarului (A-), reflectată în creditul

contului 531 Casa şi, în acelaşi timp, o creştere a creanţei întreprinderii faţă de salariaţi (A+),

care se înregistrează în debitul contului. 425 Avansuri acordate salariaţilor. Formula contabilă

este:

425 Avansuri acordate personalului = 531 Casa 15.000 lei

Remarcă. Uneori, întreprinderile acordă salariile şi alte drepturi cuvenite personalului în două

tranşe. Astfel, chenzina I acordată în a treia decadă a lunii curente se plăteşte salariaţilor ca o

sumă fixă care reprezintă aproximativ 40% din salariu. Această sumă reprezintă un avans

acordat salariaţilor din datoria pe care urmează să o constituie întreprinderea la sfârşitul lunii

faţă de angajaţi pentru serviciile prestate. Din punct de vedere al întreprinderii, acest avans

reprezintă o creanţă, deoarece suma a fost transferată salariaţilor înainte ca ei să îşi îndeplinească

obligaţia asumată prin contractul de muncă, şi anume aceea de a presta servicii angajatorului pe

parcursul întregului interval de o lună.

Tranzacţia 4. La înfiinţarea societăţii BETA, capitalul subscris de către acţionari este de 4.000

lei, reprezentat de 100 de acţiuni a 40 lei/acţiune valoare nominală. Din cele 100 de acţiuni

subscrise, 50 sunt acţiuni pentru aport în natură şi 50 sunt acţiuni pentru aport în numerar.

Soluţie. Subscrierea capitalului determină o creştere a creanţei întreprinderii asupra acţionarilor

(A+), reflectată în debitul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul şi, totodată, o

creştere a capitalului subscris dar nevărsat (C+), care se înregistrează în creditul contului 1011

Capital subscris nevărsat.

Formula contabilă este următoarea:

456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat 4.000 lei

Tranzacţia 5. Acţionarii depun capitalul subscris în numerar direct în contul de disponibil de la

bancă.

Soluţie. Depunerea capitalul subscris în numerar determină creşterea disponibilului în contul de

la bancă (A+) şi scăderea dreptului de creanţă a întreprinderii asupra acţionarilor (A-).

Creşterea de activ se înregistrează în debitul contului 512 Conturi curente la bănci, iar scăderea

de activ se înregistrează în creditul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul.

512 Conturi curente la bănci = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 2.000 lei

3.5. Conturile şi analiza contabilă privind trezoreria

Trezoreria unei întreprinderi însumează resursele lichide compuse din: numerar în casierie,

disponibil în conturile bancare (conturi curente, acreditive), viramente interne, investiţii

financiare pe termen scurt şi alte valori de trezorerie. Dintre aceste elemente, majoritatea au făcut

obiectul Unităţii de învăţare nr. 1, fiind componente ale elementului bilanţier de active

circulante Casa şi conturile la bănci. Viramentele interne reprezintă transferurile

disponibilităţilor între conturile de trezorerie.

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de trezorerie furnizează informaţii

privind existenţa şi mişcarea numerarului sau echivalentelor de numerar (investiţii financiare pe

termen scurt, conturi la bănci, casa, acreditive, viramente interne). Din punct de vedere al

37

funcţiei contabile, conturile de trezorerie sunt conturi de activ. Se debitează cu intrările de

numerar sau echivalente de numerar din achiziţii de acţiuni, obligaţiuni; încasări de creanţe de la

clienţi sau debitori diverşi; aport în numerar; depuneri de numerar aflat în casieria întreprinderii;

primirea unui credit bancar etc. Se creditează cu valoarea ieşirilor de numerar sau echivalente de

numerar prin vânzare de acţiuni, obligaţiuni; plăţi faţă de furnizori, creditori diverşi, bugetul

statului; transferuri de numerar; rambursări de împrumuturi etc. Soldul final este în mod curent

debitor şi reflectă numerarul sau echivalente de numerar existente în cadrul întreprinderii la un

moment dat.

Remarcă. Din punct de vedere al funcţiei contabile, contul 512 Conturi curente la bănci este

bifuncţional, ceea ce înseamnă că poate avea şi sold final creditor. Această situaţie indică faptul

că banca a efectuat plăţi în numele şi pentru societatea titulară a contului bancar respectiv, peste

limita de sumă existentă în contul de disponibilităţi al întreprinderii respective, pe baza unui

acord stabilit între cele două părţi privind limita de creditare. Soldul creditor poate persista o

perioadă scurtă de timp şi doar în limita unui anumit plafon.

Exemple de tranzacţii privind trezoreria

Cele mai frecvente tranzacţii care afectează conturile de trezorerie sunt tranzacţiile de încasări şi

plăţi, prin casierie sau prin conturile bancare. Dintre acestea, tranzacţii privind încasarea şi plata

prin casierie şi prin conturile bancare au fost deja exemplificate în cadrul secţiunii referitoare la

conturile de creanţe.

În continuare, vom rezolva împreună tranzacţii care nu au fost exemplificate prin secţiunile

anterioare.

Tranzacţia 1. Se achiziţionează de la furnizori materii prime în valoare de 10.000 lei, cheltuielile

de transport fiind de 1.000 lei. Se achită furnizorii din disponibilul de la bancă.

Soluţie. Tranzacţia complexă descrisă mai sus presupune parcurgerea mai multor etape,

corespunzătoare circuitului documentelor.

1.1. Achiziţia materiilor prime (este o tranzacţie cunoscută, exemplificată la secţiunea Stocuri)

1.2. Plata furnizorului prin contul bancar. Tranzacţia de plată a datoriei determină scăderea

disponibilului din contul de la bancă (A-), care se înregistrează în creditul contului 512 Conturi

curente la bănci şi, concomitent, o micşorare a datoriei faţă de furnizări (D-), reflectată în debitul

contului 401 Furnizori.

401 Furnizori = 512 Conturi curente la bănci 10.000 lei

Tranzacţia 2. Societatea ALFA achiziţionează de pe piaţa de capital 100 de acţiuni la preţul de

cumpărare de 10 lei/acţiune, cu plată directă din contul de disponibil de la bancă.

Soluţie. Cumpărarea de acţiuni determină o creştere a valorii acţiunilor (A+), care se

înregistrează în debitul contului 501 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate şi, concomitent, o

diminuare a disponibilităţilor băneşti din contul de la bancă (A-) reflectată în creditul contului

512 Conturi curente la bănci. Formula contabilă este următoarea:

501 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate = 512 Conturi curente la bănci 1.000 lei

Tranzacţia 3. Societatea ALFA primeşte un împrumut bancar în valoare de 300 lei pe o perioadă

de 10 luni.

Soluţie. Tranzacţia de încasare a împrumutului determină creşterea disponibilităţilor băneşti

(A+), care se înregistrează în debitul contului 512 Conturi curente la bănci şi, concomitent, o

creştere a datoriilor pe termen scurt faţă de bancă (D+), reflectată în creditul contului 519 Credite

bancare pe termen scurt. Formula contabilă este următoarea:

Tranzacţia 4. Se ridică din contul de disponibil de la bancă suma de 300 lei care este depusă în

casieria unităţii.

512 Conturi curente la bănci = 519 Credite bancare pe termen scurt 300 lei

38

Soluţie. Tranzacţia de transfer al numerarului determină modificarea celor două elemente de

disponibilităţi, respectiv contul curent şi casa. Datorită faptului că cele două elemente nu se

modifică simultan, existând o perioadă de timp în care disponibilităţile băneşti se află în tranzit

între cele două posturi de trezorerie (fapt reflectat şi prin circuitul documentelor contabile ce

atestă tranzacţia), pentru a evidenţia acest decalaj se vor realiza două înregistrări în contabilitate,

prin utilizarea elementului de trezorerie Viramente interne.

4.1 Ridicarea numerarului din cont. Ridicarea numerarului din contul de la bancă determină

micşorarea disponibilului din bancă (A-) şi transferarea sumei în alt element de trezorerie (A+).

Conturile utilizate sunt 512 Conturi curente la bănci, care se creditează cu diminuarea de

disponibil şi 581 Viramente interne, care se debitează cu creşterea sumei transferate interimar.


581 Viramente interne = 512 Conturi curente la bănci 300 lei

4.2 Depunerea numerarului în casierie. Depunerea numerarului în casieria întreprinderii

determină transferarea sumei din contul de trezorerie interimar (A-) şi creşterea numerarului

(A+). Conturile utilizate sunt: 581 Viramente interne care se creditează cu micşorarea sumei

transferate şi 531 Casa care se debitează cu creşterea de numerar. Formula contabilă este

următoarea:

531 Casa = 581 Viramente interne 300 lei

Notă. Evidenţierea numerarului aflat în tranzit între casierie şi conturile bancare se face tot cu

ajutorul contului 581 Viramente interne, într-o succesiune de două înregistrări contabile, după

modelul Tranzacţiei 4.

Tranzacţia 5. Se acordă unui salariat un avans de trezorerie în numerar, în valoare de 1.000 lei,

în vederea achitării unor datorii ale întreprinderii.

Soluţie. Tranzacţia determină reducerea disponibilităţilor din casieria întreprinderii (A-), care se

înregistrează în creditul contului 531 Casa şi, simultan, creşterea disponibilităţilor aflate la

dispoziţia salariatului (A+), care se înregistrează în debitul contului 542 Avansuri de trezorerie.


542 Avansuri de trezorerie = 531 Casa 1.000 lei

Tranzacţia 6. Salariatul rambursează suma de 300 lei, rămasă neutilizată, din avansul de 1.000

lei. Valoarea datoriilor faţă de furnizori achitate de salariat este de 700 lei.

Soluţie. Tranzacţia determină reducerea disponibilităţilor aflate la dispoziţia salariatului (A-) cu

suma de 1.000 lei, înregistrată în creditul contului 542 Avansuri de trezorerie şi, simultan,

reducerea datoriei faţă de furnizori (D-) cu suma de 700 lei, reflectată în debitul contului 401

Furnizori, precum şi creşterea disponibilităţilor aflate în casieria întreprinderii (A+) cu suma de

300 lei, reflectată în debitul contului 531 Casa. Formula contabilă este următoarea:

% = 542 Avansuri de trezorerie 1.000 lei

401 Furnizori 700 lei

531 Casa 300 lei

3.6. Conturile şi analiza contabilă privind datoriile

Astfel, pentru a-şi asigura existentul de bunuri economice de natura activelor imobilizate,

activelor circulante sau altor bunuri necesare desfăşurării propriei activităţi (procesul de

aprovizionare), întreprinderea cumpără bunuri economice de diverse forme de la alte persoane

juridice şi fizice, bunuri pentru care îşi creează datorii. Datoriile rezultă şi din alte obligaţii, cum

ar fi cele contractuale şi legale, pe care entitatea şi le asumă pe parcursul desfăşurării activităţii

sale.

Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale întreprinderii ce decurg din evenimente trecute şi prin

decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice.

În această categorie sun incluse datoriile curente, care (1) se aşteaptă să fie achitate în cursul

normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau (2) sunt exigibile în termen de 12 luni de la

39

data bilanţului, precum şi datoriile pe termen lung. Termenul de datorii acoperă şi provizioanele,

cunoscute şi sub denumirea de datorii incerte. Stingerea datoriilor recunoscute se poate realiza

sub formă de: plată în numerar, transfer de alte active, prestarea de servicii, înlocuirea acelei

obligaţii cu alta, conversia obligaţiei în capital propriu etc.

Evaluarea datoriilor se face în corelaţie cu evaluarea activelor‚ cheltuielilor, veniturilor şi se

bazează pe valoarea istorică rezultată din contractul care atestă crearea datoriilor.

Datoriile pe termen scurt provin din tranzacţiile cu persoane fizice sau juridice (cumpărarea de

bunuri, lucrări sau servicii, utilizarea forţei de muncă, plata impozitelor şi taxelor etc.), în care

întreprinderea trebuie să efectueze o plată sau o contraprestaţie într-o perioadă de timp de până la

un an. Datoriile pe termen scurt trebuie recunoscute doar atunci când întreprinderea devine parte

a unui contract şi, ca urmare, are obligaţia legală de a plăti.

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de datorii prezintă informaţii privind

existentul şi mişcarea obligaţiilor întreprinderii faţă de terţi (datorii comerciale, datorii în cadrul

grupului, datorii salariale, sociale, fiscale, alte datorii, împrumuturi şi datorii asimilate) pentru

care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Din punct de vedere al

funcţiei contabile, sunt conturi de datorii. Se creditează cu constituirea datoriilor din: achiziţii de

bunuri, lucrări sau servicii; avansul acordat de clienţi; drepturile cuvenite salariaţilor conform

contractelor; drepturile cuvenite acţionarilor pentru rambursări de capital social; drepturi sociale

şi fiscale; contractarea de împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, a creditelor bancare pe

termen lung şi a altor datorii asimilate; constituirea şi majorarea provizioanelor etc. Se debitează

la decontarea datoriilor, prin plata contravalorii bunurilor, lucrărilor sau serviciilor achiziţionate;

diminuarea datoriilor salariale cu reţinerile din salarii pentru: avansurile acordate, impozitul pe

salarii, asigurări sociale, fondul de şomaj, fondul de sănătate, alte reţineri de forma ratelor,

chiriilor; plata salariilor, datoriilor sociale şi fiscale; rambursarea împrumuturilor şi a altor datorii

asimilate; micşorarea sau anularea provizioanelor etc. Soldul final este creditor şi reflectă

datoriile întreprinderii faţă de terţi existente la un moment dat.

Exemple de tranzacţii privind datoriile

Cele mai frecvente tranzacţii realizate de o entitate şi care generează datorii sunt cele cu natură

comercială, respectiv cele rezultate în urma procesului de aprovizionare. Tranzacţiile privind

recunoaşterea datoriilor generate de aprovizionarea cu bunuri au fost deja exemplificate în cadrul

secţiunilor referitoare la imobilizări şi stocuri. Tranzacţiile privind achitarea datoriilor

comerciale au fost exemplificate în cadrul secţiunii referitoare la trezorerie. Vom urmări în

continuare tranzacţiile privind aprovizionarea cu servicii, precum şi pe cele care se referă la

datoriile fiscale, salariale sau de altă natură decât cea comercială.

Tranzacţia 1. Societatea ALFA înregistrează pe baza facturii de energie primite de la furnizori

consumul lunar în valoare de 1.500 lei.

Soluţie. Tranzacţia determină creşterea datoriei faţă de furnizori (D+), reflectată în creditul

contului 401 Furnizori şi, concomitent, se recunosc cheltuielile privind energia (C-), care se

înregistrează în debitul contului 605 Cheltuieli privind energia şi apa. Formula contabilă este:

605 Cheltuieli privind energia şi apa = 401 Furnizori 1.500 lei

Tranzacţia 2. La sfârşitul perioadei de gestiune s-au calculat şi s-au înregistrat datoriile totale

faţă de salariaţi în sumă totală de 60.000 lei.

Soluţie. Înregistrarea datoriilor faţă de salariaţi determină recunoaşterea cheltuielilor cu salariile

personalului (C-), care se înregistrează în debitul contului 641 Cheltuieli cu salariile personalului

şi, concomitent, o creştere a datoriei salariale (D+) reflectată în creditul contului 421 Personal –

salarii datorate. Formula contabilă este:

641 Cheltuieli cu salariile personalului = 421 Personal-salarii datorate 60.000 lei

40

Tranzacţia 3. Se înregistrează reţinerile din salarii, astfel: 4.000 lei asigurări sociale, 15.000 lei

avans şi 6.000 lei impozit pe salarii.

Soluţie. Înregistrarea reţinerilor din salarii determină micşorarea datoriilor salariale ale

întreprinderii faţă de personal (D-), înregistrată în debitul contului 421 Personal-salarii datorate

şi, concomitent: creşterea datoriilor privind asigurări sociale (D+), reflectată în creditul contului

4312 Contribuţia personalului la asigurările sociale, creşterea datoriilor privind impozitul pe

salarii (D+), reflectată în creditul contului 444 Impozitul pe venituri de natura salariilor şi

micşorarea creanţei asupra personalului privind avansul acordat (A-) înregistrată în creditul

contului 425 Avansuri acordate personalului.

421 Personal-salarii

datorate

= % 25.000 lei

4312 Contribuţia personalului pentru

asigurări sociale 4.000 lei

444 Impozitul pe venituri de natura

salariilor 6.000 lei

425 Avansuri acordate

personalului 15.000 lei

Tranzacţia 4. Se achită prin casierie salariile datorate personalului, în valoare de 35.000 lei

(60.000 lei salarii brute calculate şi înregistrate la sfârşitul lunii minus 25.000 lei reţineri din

salarii).

Soluţie. Plata către salariaţi determină micşorarea numerarului din casieria întreprinderii (A-),

înregistrată în creditul contului 531 Casa şi, concomitent, o scădere a datoriei faţă de salariaţi

pentru restul de plată datorat după efectuarea reţinerilor din salarii (D-), înregistrată în debitul

contului 421 Personal-salarii datorate. Formula contabilă este:

421 Personal-salarii datorate = 531 Casa 35.000 lei

Tranzacţia 5. Se înregistrează datoriile sociale ale societăţii ALFA astfel: 15.000 lei contribuţia

la asigurările sociale, 3.500 lei contribuţia la asigurările sociale de sănătate şi 1.500 lei

contribuţia la fondul de şomaj.

Soluţie. Înregistrarea contribuţiilor angajatorului privind asigurările şi protecţia socială

determină recunoaşterea cheltuielilor de exploatare (C-), reflectată în debitul contului 645

Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială şi, concomitent, în echivalenţă, o creştere a

datoriile sociale (D+), înregistrată în creditul conturilor 4311 Contribuţia unităţii la asigurările

sociale, 4313 Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate şi 4371 Contribuţia

unităţii la fondul de şomaj. Formula contabilă este:

645 Cheltuieli privind asigurările

şi protecţia socială

= % 20.000 lei

4311 Contribuţia unităţii

la asigurările sociale

15.000 lei

4313 Contribuţia angajatorului

pentru asigurările sociale

de sănătate

3.500 lei

4371 Contribuţia unităţii

la fondul de şomaj

1.500 lei

Notă. Asemănător tranzacţiilor 3 şi 5 se înregistrează contribuţiile de orice natură aferente

salariilor, datorate de întreprindere sau de salariat bugetului de stat. Mecanismul exemplificat în

tranzacţia 5 este aplicabil oricăror datorii fiscale ale unei întreprinderi, aşa cum arată şi tranzacţia

următoare.

Tranzacţia 6. Se înregistrează impozitul pe profit datorat bugetului de stat, în sumă de 700 lei.

41

Soluţie. Înregistrarea impozitului pe profit determină recunoaşterea cheltuielilor întreprinderii cu

impozitul pe profit (C-), reflectată în debitul contului 691 Cheltuieli cu impozitul pe profit şi,

concomitent, o creştere a datoriilor fiscale (D+), reflectată în creditul contului 441 Impozitul pe

profit. Formula contabilă este:

691 Cheltuieli cu impozitul pe profit = 441 Impozitul pe profit 700 lei

Tranzacţia 7. Societatea ALFA înregistrează încasarea în contul de la bancă a unui credit bancar

pe termen lung în valoare de 10.000 lei.

Soluţie. Tranzacţia determină apariţia unei datorii faţă de bancă, reprezentată de creditul bancar

pe termen lung (D+), reflectată în creditul contului 162 Credite bancare pe termen lung şi,

concomitent, o creştere a disponibilului din contul de la bancă (A+), care se înregistrează în

debitul contului 512 Conturi curente la bănci. Formula contabilă este:

512 Conturi curente la bănci = 162 Credite bancare pe termen lung 10.000 lei

Taxa pe valoarea adăugată (TVA)

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, ataşat consumului, suportat de consumatorul

final şi bazat pe criteriul deductibilităţii. Taxa pe valoarea adăugată este aferentă transferului de

proprietate asupra bunurilor, prestărilor de servicii şi executărilor de lucrări. Din punct de vedere

contabil, TVA nu afectează cheltuielile sau veniturile întreprinderilor, astfel este neutră în ceea

ce priveşte rezultatul. Prin excepţie, se recunoaşte o cheltuială când TVA nu este deductibilă

conform reglementărilor fiscale în vigoare.

Întreprinderile sunt obligate la plata TVA pentru achiziţiile efectuate şi conform reglementărilor

naţionale solicită TVA clienţilor prin documentele fiscale.

Consumatorul final este persoana care suportă acest impozit, conform legii. Cum se explică acest

lucru?

Un comerciant cumpără bunuri, lucrări sau servicii de la furnizori, contabilizând separat costul

bunului achiziţionat de taxa pe valoarea adăugată. TVA aferentă acestei tranzacţii de cumpărare

poartă numele de TVA deductibilă şi reprezintă o creanţă fiscală a comerciantului, deoarece

acesta va solicita la sfârşitul perioadei statului deducerea (rambursarea) TVA suportată la

cumpărare, nefiind consumator final.

La rândul său, comerciantul revinde bunurile unui client, înregistrând separat preţul de vânzare

de TVA aferentă lucrărilor sau serviciilor înscrise în documentele fiscale. TVA aferentă

tranzacţiei de vânzare poartă denumirea de TVA colectată şi reprezintă o datorie fiscală,

deoarece comerciantul a făcut doar oficiul de a colecta TVA de la consumatorul final, urmând să

plătească această sumă bugetului de stat, în calitate de colector al tuturor impozitelor.

Diferenţa între taxa primită de la client (TVA colectată) şi taxa plătită furnizorilor (TVA

deductibilă) este plătită de comerciant statului în cazul în care datoria fiscală privind TVA

colectată este mai mare este primită de la stat în situaţia inversă, când creanţa fiscală privind

TVA deductibilă este mai mare. Cu alte cuvinte, se realizează o singură decontare cu bugetul de

stat, egală ca valoare cu diferenţa între TVA deductibilă şi cea colectată. Sensul decontării este

dat de suma cea mai mare dintre cele două tipuri de TVA recunoscute în cursul lunii.

Conturile de TVA deductibilă şi colectată se închid la sfârşitul lunii prin compensare, diferenţa

fiind transmisă într-un cont de datorii fiscale (TVA de plată) sau de creanţe fiscale (TVA de

recuperat), după caz. Tranzacţia prin care se închid cele două conturi şi se evidenţiază sensul

decontării de efectuat cu bugetul de stat poartă denumirea de regularizarea TVA.

Tranzacţiile de vânzare şi cumpărare înregistrate anterior nu au folosit informaţia privind TVA.

În continuare, prezentăm forma completă a acestui tip de tranzacţii.

Tranzacţia 8. Se achiziţionează de la furnizori mărfuri în valoare de 7.000 lei, cheltuielile de

transport 700 lei, TVA 24%.

Soluţie. Tranzacţia de achiziţionare a mărfurilor determină creşterea valorii stocului de mărfuri

(A+), înregistrată în debitul contului 371 Mărfuri, constituirea creanţei fiscale (A+), reflectată în

42

debitul contului 4426 TVA deductibilă şi, concomitent, în echivalenţă, se recunoaşte o datorie

faţă de furnizori (D+), care se înregistrează în creditul contului 401 Furnizori. Formula contabilă

este:

% = 401 Furnizori 9.548 lei

371 Mărfuri 7.700 lei

4426 TVA deductibilă 1.848 lei

Tranzacţia 9. Societatea ALFA înregistrează factura de energie de la furnizori în valoare de

1.500 lei, TVA 24%.

Soluţie: Tranzacţia determină creşterea datoriei faţă de furnizori (D+), reflectată în creditul

contului 401 Furnizori şi, concomitent, se recunosc cheltuielile privind energia (C-), care se

înregistrează în debitul contului 605 Cheltuieli privind energia şi apa şi creanţa fiscală (A+), care

se înregistrează în debitul contului 4426 TVA deductibilă. Formula contabilă este:

% = 401 Furnizori 1.860 lei

605 Cheltuieli privind energia şi apa 1.500 lei

4426 TVA deductibilă 360 lei

Tranzacţia 10. Se vând mărfuri clienţilor pe bază de factură în valoare de 15.700 lei, TVA 24%.

Soluţie. Tranzacţia de vânzare determină o recunoaştere a veniturilor din vânzarea de mărfuri

(C+), care se înregistrează în creditul contului 707 Venituri din vânzarea mărfurilor, constituirea

datoriei fiscale (D+) înregistrată în creditul contului 4427 TVA colectată şi, concomitent, în

echivalenţă, creşterea creanţei întreprinderii asupra clienţilor (A+), reflectată în debitul contului

411 Clienţi. Formula contabilă este:

411 Clienţi = % 19.468 lei

707 Venituri din vânzarea mărfurilor 15.700 lei

4427 TVA colectată 3.768 lei

Tranzacţia 11. La societatea ALFA, TVA colectată este de 3.768 lei, iar TVA deductibilă este de

2.208 lei. Se regularizează TVA.

Soluţie. Pentru suma de 2.208 lei, TVA deductibilă şi colectată se compensează, nefiind necesară

decontarea. Se va deconta diferenţa de 3.768 – 2.208 lei, care reprezintă datoria fiscală rămasă

necompensată.

Astfel, în urma tranzacţiei de regularizare a TVA, se înregistrează o reducere a TVA deductibilă

(A -, Credit, contul 4426) şi a TVA colectată (D-, Debit, 4427), precum şi o creştere a datoriei

fiscale privind TVA (D+, Credit) în contul 4423 TVA de plată. Procedura de închidere în acest

caz, când taxa colectată este mai mare decât taxa deductibilă, este:

4427 TVA colectată = % 3.768 lei

4426 TVA deductibilă 2.208 lei

4423 TVA de plată 1.560 lei

Din modelul de mai jos reiese că cele două conturi de TVA deductibilă şi colectată au sold zero

la sfârşitul lunii, iar diferenţa a fost transferată în contul 4423 TVA de plată.

D TVA deductibilă C D TVA colectată C

3/401 1.848

4/401 360

RD 2.208

TSD 2.208

6/4427 2.208

RC 2.208

TSC 2.208

6/4426 2.208

6/4423 1.560

5/411 3.768

43

D TVA de plată C

RD 3.768

TSD 3.768

RC 3.768

TSC 3.768

RD 0

TSD 0

SFC 1.560

6/4427 1.560

RC 1.560

TSC 1.560

Remarcă. În cazul în care TVA deductibilă este 1.784 lei, iar TVA colectată este 1.500 lei,

procedura de închidere este:

% = 4426 TVA deductibilă 1.784 lei

4427 TVA colectată 1.500 lei

4424 TVA de recuperat 284 lei

3.7. Conturile şi analiza contabilă privind capitalurile proprii

Vom urmări în continuare conţinutul economic, funcţia contabila a conturilor de capitaluri şi

principalele tipuri de tranzacţii care impun utilizarea acestor conturi.

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de capitaluri proprii furnizează

informaţii privind existenţa şi mişcarea surselor proprii de finanţare (capital social, prime de

capital, rezerve din reevaluare, rezerve, rezultatul reportat şi rezultatul exerciţiului), informaţii

necesare cunoaşterii situaţiei nete a entităţilor economice. Funcţia contabilă a conturilor de

capitaluri proprii este de capitaluri proprii (C). Se creditează cu constituirea capitaluri proprii

prin: capitalul subscris de asociaţi/acţionari; profitul realizat destinat creşterii capitalului;

transformări interne ale unor elemente de capitaluri proprii; şi din alte surse. Se debitează cu

micşorarea capitalurilor proprii prin: retragerea capitalului social de către asociaţi/acţionari;

acoperirea pierderilor din capitalurile proprii; transformări interne ale unor elemente de capitaluri

proprii; şi alte micşorări. Soldul final este creditor şi reflectă sursele proprii de finanţare

existente în cadrul întreprinderii la un moment dat.

Excepţie de la această regulă fac conturile de rezultate (Rezultatul exerciţiului şi Rezultatul

reportat) care sunt bifuncţionale, precum şi contul Repartizarea profitului, care are rol

rectificativ.

Exemple de tranzacţii privind capitalurile

Tranzacţia 1. Se constituie S.C. ALFA S.A. cu un capital social de 200.000 lei, împărţit în 200

acţiuni; 6 persoane subscriu să cumpere aceste acţiuni la valoarea nominală de 1.000 lei/acţiune.

Acţionarii aduc un aport în natură, sub forma unui teren în valoare de 120.000 lei, şi un aport în

numerar, în valoare de 80.000 lei.

Soluţie. Constituirea unei societăţi comerciale presupune parcurgerea a trei etape:

Etapa 1. Se înregistrează capitalul subscris de către acţionari: 200.000 acţiuni x 1.000 lei/acţiune

valoare nominală. în această etapă, subscrierea de capital de către acţionari determină creşterea

dreptului de creanţă a întreprinderii asupra acţionarilor (A+), evidenţiată în contul 456 Decontări

cu asociaţii privind capitalul şi creşterea capitalului subscris, dar nevărsat (C+), evidenţiată în

contul 1011 Capital subscris nevărsat. Formula contabilă este următoarea:

456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat 200.000 lei

Etapa 2. Se înregistrează depunerea aporturilor subscrise, în natură şi în numerar. În această

etapă, depunerea aporturilor subscrise de acţionari va determina creşterea valorii elementelor de

activ corespunzătoare bunurilor primite (A+), care se înregistrează în debitul conturilor 211

Terenuri şi 512 Conturi curente la bănci, precum şi reducerea creanţei faţă de acţionari (A-),

înregistrată în creditul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul. Formula contabilă

este următoarea:

% = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 200.000 lei

44

211 Terenuri 120.000 lei

512 Conturi curente la bănci 80.000 lei

Etapa 3. Se înregistrează transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat.

Ca urmare, scade valoarea capitalului subscris nevărsat (C-), înregistrată în debitul contului 1011

Capital subscris nevărsat şi creşte valoarea capitalului subscris vărsat (C+), înregistrată în

creditul contului 1012 Capital subscris vărsat. Formula contabilă este următoarea:

1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat 200.000.000 lei

Tranzacţia 2. La solicitarea unor acţionari, AGA aproba restituirea către aceştia a capitalului

social subscris şi vărsat, în valoare de 60.000.000 lei, în numerar.

Soluţie. Restituirea către acţionarii care se retrag din societate a aportului subscris şi vărsat

presupune parcurgerea a două etape.

Etapa 1. Se înregistrează retragerea acţionarului sau diminuarea capitalului social cu valoarea

nominală a acţiunilor pe care le-a subscris acţionarul respectiv. Astfel, în debitul contului 1012

Capital subscris vărsat se înregistrează scăderea valorii capitalului subscris vărsat (C-), iar în

creditul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul se înregistrează creşterea datoriei

faţă de acţionari (C+). Formula contabilă este următoarea:

1012 Capital subscris vărsat = 456 Decontări cu asociaţii privind

capitalul

60.000 lei

Etapa 2. Se înregistrează plata către acţionari a sumelor reprezentând valoarea aportului retras.

Această tranzacţie reprezintă plata unei datorii, pentru care există un model la secţiunile

precedente.

Tranzacţia 3. După doi ani de la constituire, societatea ALFA, cu un capital social format din

200 acţiuni cu valoarea nominală de 1.000 lei/acţiune decide să îşi majoreze capitalul social cu

20.000 lei, pentru care emite 20 acţiuni cu valoarea nominală de 1.000 lei/acţiune. Acţiunile sunt

vândute la valoarea lor reală de 1.300 lei/acţiune.

Etapa 1. Se înregistrează subscrierea acţiunilor nou emise cu valoarea de emisiune (1.300 x 20)

> valoarea nominală (1.000 x 20). Din relaţia de calcul a valorii capitalului social, rezultă că

valoarea primei de emisiune este de 300 x 20 = 6.000 lei. Subscrierea unor acţiuni noi cu primă

de emisiune determină creşterea dreptului de creanţă asupra acţionarilor (A+), care se

înregistrează în debitul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul şi, concomitent, o

creştere a capitalului social (C+) cu valoarea nominală a acţiunilor, reflectată în creditul contului

1011 Capital subscris nevărsat şi o creştere a primelor de emisiune (C+) cu diferenţa dintre

valoarea de emisiune şi cea nominală a acţiunilor, reflectată în creditul contului 1041 Prime de

emisiune. Formula contabilă este:

456 Decontări cu asociaţii privind capitalul % 26.000 lei

1011 Capital subscris nevărsat 20.000 lei

1041 Prime de emisiune 6.000 lei

Etapa 2. Se înregistrează încasarea contravalorii acţiunilor nou emise, de 1.300 lei/acţiune x 20

acţiuni = 26.000 lei prin contul la bancă (vezi pentru analiză tranzacţia 1).

512 Conturi curente la bănci = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 26.000 lei

Etapa 3. Se înregistrează transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat, cu

valoarea nominală a acţiunilor emise: 1.000 lei/acţiune x 20 acţiuni – 20.000 lei (vezi pentru

analiză tranzacţia 1).

1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat 20.000 lei

Tranzacţia 6. Se înregistrează utilizarea primelor de emisiune astfel: 2.000 lei pentru majorarea

capitalului şi 3.000 lei pentru majorarea rezervelor.

Soluţie. Încorporarea primelor de emisiune în capital şi rezerve determină micşorarea valorii

primelor de emisiune (C-), care se înregistrează în debitul contului 1041 Prime de emisiune şi,

concomitent, o creştere a capitalului social (C+), reflectată în creditul contului 1012 Capital

45

subscris vărsat şi o creştere a rezervelor (C+), reflectată în creditul contului 106 Rezerve.


1041 Prime de emisiune = %

1012 Capital subscris vărsat

106 Rezerve

5.000 lei

2.000 lei

3.000 lei

Tranzacţia 7. S.C. ALFA constată ca terenul în valoare de 120.000 lei are o valoare justă de

150.000 lei şi decide reevaluarea acestuia.

Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii terenului cu 30.000 lei (A+), care se înregistrează

în debitul contului 211 Terenuri precum şi recunoaşterea acestui plus de valoare ca rezervă din

reevaluare (C+), în creditul contului 105 Rezerve din reevaluare. Formula contabilă este:

211 Terenuri = 105 Rezerve din reevaluare 120.000 lei

3.8. Conturile şi analiza contabilă privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele

Am constatat pe parcursul secţiunilor anterioare că există anumite tranzacţii care generează

apariţia de cheltuieli şi/sau venituri. În cadrul acestei secţiuni vom realiza o sistematizare a

acestora. Pentru o a avea o perspectivă complexă asupra cheltuielilor şi veniturilor este necesar

să ne reamintim următoarele informaţii:

Definiţiile cheltuielilor şi veniturilor, ce au fost prezentate în Unitatea de învăţare nr. 1,

secţiunea Contul de profit şi pierdere;

Gruparea cheltuielilor şi veniturilor pe trei activităţi: exploatare, financiare şi extraordinare,

descrisă în cadrul aceleiaşi unităţi de învăţare.

3.8.1. Conturile de cheltuieli

În momentul în care este recunoscută în contabilitate o cheltuială, cauza apariţiei acesteia o

reprezintă fie diminuarea unui activ, fie apariţia unei noi datorii. Reciproca însă nu este

valabilă, adică nu orice diminuare de activ implică recunoaşterea simultană a unei cheltuieli,

după cum nici orice majorare a datoriilor nu generează în mod automat o cheltuială.

Cheltuielile sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor sintetice din Clasa 6 Cheltuieli.

Funcţia contabilă a conturilor de cheltuieli este asociată în mod indirect capitalurilor proprii.

Astfel, apariţia unei cheltuieli este reflectată în contabilitate ca o diminuare de capitaluri proprii

(C-), dat fiind faptul că efectul produs este acela de diminuare a rezultatului exerciţiului şi, în

mod implicit, a capitalurilor proprii. Se debitează cu valoarea recunoscută în contabilitate ca

urmare a diminuării unui activ sau apariţiei unei datorii. Se creditează cu valoarea cheltuielilor

transferate în contul de profit şi pierdere, la sfârşitul fiecărei perioade (luni), în vederea

determinării rezultatului exerciţiului. La sfârşitul lunii, conturile de cheltuieli nu prezintă sold.

Recunoaşterea unei cheltuieli ca urmare a diminuării unui activ

Am amintit anterior că există tranzacţii în cadrul cărora diminuarea unui activ poate avea drept

consecinţă apariţia unei cheltuieli. În funcţie de cauza care a dus la apariţia cheltuielii respective

(activitatea de exploatare, financiară sau extraordinară) cheltuiala se va încadra în una din aceste

trei categorii. În acest sens distingem:

Cheltuieli de exploatare generate de diminuarea unui activ, ca de exemplu micşorarea unui

stoc sau a unui activ imobilizat, ca urmare a ieşirii acestuia prin consum sau vânzare. În

această categorie putem sesiza existenţa a două situaţii: diminuarea activului este

recunoscută în mod direct (prin tranzacţii cunoscute, ca de exemplu consum de materii

prime, descărcarea gestiunii în cazul bunurilor vândute) sau diminuarea activului este

recunoscută în mod indirect, prin intermediul elementelor rectificative: amortizări sau

ajustări pentru depreciere (prin tranzacţii cunoscute, ca de exemplu înregistrarea

amortizărilor sau a ajustărilor pentru depreciere).

46

Cheltuieli financiare generate de diminuarea unui activ, ca de exemplu pierderile din

diferenţe de curs valutar constatate la decontarea unei creanţe sau datorii în valută sau la

regularizarea lunară a sumelor în valută;

Cheltuieli extraordinare generate de diminuarea unui activ, ca de exemplu deteriorarea unei

clădiri ca urmare a unui cutremur, compromiterea unei recolte agricole ca urmare a unei

inundaţii etc.

Tranzacţia 1. Pornind de la situaţia explicată anterior, se înregistrează în contabilitate plata

sumei de 10 lei, generată de creşterea cursului valutar.

Soluţie. Plata suplimentară a sumei de 10 lei, reprezentând diferenţa nefavorabilă de curs valutar,

determină o diminuare a disponibilităţilor în valută (A-), înregistrată în creditul contului 5124

Conturi la bănci în valută şi, concomitent, recunoaşterea cheltuielii financiare (C-) în debitul

contului 665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar. Formula contabilă este:

665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar = 5124 Conturi la bănci în valută 10 lei

Tranzacţia 2. Ca urmare a ruperii unui dig, depozitul unei societăţi comerciale este inundat, iar

mărfurile aflate în interiorul acestuia, în valoare de 1.000 lei, sunt distruse integral.

Soluţie. Distrugerea mărfurilor ca urmare a unei inundaţii determină o diminuare a stocului de

mărfuri (A-), înregistrată în creditul contului 371 Mărfuri şi, concomitent, recunoaşterea unei

cheltuieli extraordinare (C-) în debitul contului 671 Cheltuieli privind calamităţile şi alte

evenimente extraordinare. Formula contabilă este:

671 Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare = 371 Mărfuri 1.000 lei

Recunoaşterea unei cheltuieli ca urmare a apariţiei unei datorii

Recunoaşterea unei cheltuieli ca urmare a apariţiei unei noi datorii este generată de cele mai

multe ori de operaţiuni de exploatare, respectiv financiare.

Cheltuielile de exploatare generate de apariţia unei noi datorii cuprind, în principal,

cheltuielile generate de următoarele tipuri de datorii: (1) datorii generate de servicii şi/sau

utilităţi primite de la terţi (ex. energie, apă, servicii poştale, servicii de telecomunicaţii) sau

salariaţi; (2) datorii generate de obligaţii legale (impozite, taxe şi contribuţii directei); (3)

datorii generate de obligaţii contractuale (înregistrarea chiriei, înregistrarea unei asigurări);

(4) datorii probabile (înregistrarea unui provizion); (5) datorii ce sunt recunoscute ca urmare

a aplicării unor principii contabile.

Cheltuielile financiare generate de apariţia unei noi datorii includ cheltuielile generate, de

regulă, de recunoaşterea unei obligaţii contractuale (înregistrarea unei dobânzi aferente unui

împrumut contractat) sau de aplicarea unor principii contabile (recunoaşterea diferenţelor de

curs valutar ca urmare a principiului independenţei exerciţiilor).

Tranzacţia 3. Societatea ALFA are ca obiect de activitate producerea de televizoare. Acestea au

o perioadă de garanţie de 3 ani. Pe baza experienţei anterioare, s-a constatat că valoarea

defecţiunilor intervenite în perioada de garanţie, pentru fiecare lot de televizoare distribuite într-

un an este, în medie, de 2.000 lei.

Soluţie. Tranzacţia determină apariţia unei datorii probabile generate de defecţiunile potenţiale

ce vor trebui remediate în perioada de garanţie (D+), reflectată în creditul contului 1512

Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor şi, concomitent, se recunosc cheltuielile de

exploatare corespunzătoare (C-), care se înregistrează în debitul contului 6812 Cheltuieli de

exploatare privind provizioanele. Formula contabilă este:

6812 Cheltuieli de exploatare privind

provizioanele

= 1512 Provizioane pentru garanţii

acordate clienţilor

2.000 lei

47

Tranzacţia 4. Societatea ALFA înregistrează dobânda de 12% anual, aferentă unui credit bancar

de 10.000 lei, contractat la 1 decembrie 200N, pe o perioada de 5 ani. Dobânda aferentă lunii

decembrie: 10.000 lei x 12% x 1 lună/12 luni = 100 lei.

Soluţie. Tranzacţia determină apariţia unei datorii faţă de bancă, reprezentată de dobânda

aferentă creditului bancar pe termen lung (D+), reflectată în creditul contului 1682 Dobînzi

aferente creditelor bancare pe termen lung şi, concomitent, se recunoaşte apariţia unei cheltuieli

financiare (C-), care se înregistrează în debitul contului 666 Cheltuieli cu dobânzile. Formula

contabilă este:

666 Cheltuieli cu dobânzile = 1682 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung 100 lei

3.8.2. Conturile de venituri

În momentul în care este recunoscut în contabilitate un venit, cauza apariţiei acestuia o reprezintă

fie apariţia unui activ, fie diminuarea unei datorii. Raţionamentul invers nu este valabil, adică

nu orice apariţie a unui activ implică recunoaşterea simultană a unui venit, după cum nici orice

diminuare a unei datorii nu generează în mod automat apariţia unui venit.

Veniturile sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor sintetice din Clasa 7 Venituri.

Funcţia contabilă a conturilor de venituri este asociată funcţiei capitalurilor proprii, prin efectul

pe care îl produce în mod indirect apariţia unui venit la nivelul acestora. Astfel, apariţia unui

venit este reflectată în contabilitate ca o majorare de capitaluri proprii (C+), dat fiind faptul că

efectul produs este acela de creştere a rezultatului exerciţiului şi, în mod implicit, a capitalurilor

proprii. Se creditează cu valoarea recunoscută în contabilitate ca urmare a creşterii unui activ;

sau diminuării unei datorii. Se debitează cu valoarea veniturilor transferate în contul de profit şi

pierdere, la sfârşitul fiecărei perioade (luni), în vederea determinări rezultatului exerciţiului. La

sfârşitul lunii, conturile de venituri nu prezintă sold.

Recunoaşterea unui venit ca urmare a apariţiei unui activ

În cazul recunoaşterii unui venit ca urmare a apariţiei unui activ, distingem:

Veniturile din exploatare generate de apariţia unui activ sunt rezultate din tranzacţii

cunoscute, cum ar fi: vânzarea (livrarea) unui bun; prestarea unui serviciu; obţinerea din

producţie proprie/în regie proprie a unui bun (produs finit, clădire etc.)

Veniturile financiare generate de apariţia unui activ includ, în principal: dobânda

disponibilităţilor păstrate în contul bancar; câştigurile ce pot surveni în situaţia în care o

întreprindere derulează tranzacţii cu parteneri comerciali din alte ţări şi deţin creanţe sau

datorii în valută.

Veniturile extraordinare generate de apariţia unui activ includ situaţiile în care statul acordă

o subvenţie pentru evenimente extraordinare, spre exemplu, pentru a atenua efectele unei

calamităţi naturale.

Tranzacţia 5. La sfârşitul lunii în curs, se calculează şi înregistrează în contabilitate dobânda

aferentă disponibilităţilor păstrate în contul bancar, în valoare de 20 lei.

Soluţie. Operaţia determină o creştere a disponibilităţilor bancare (A+) care se înregistrează în

debitul contului 5121 Conturi la bănci în lei şi, simultan, creşterea veniturilor din dobânzi (C+)

care se înregistrează în creditul contului 766 Venituri din dobânzi. Formula contabilă este:

5121 Conturi la bănci în lei = 766 Venituri din dobânzi 20 lei

Tranzacţia 6. La data de 31 decembrie a anului precedent societatea avea o creanţă faţă de un

client în valoare de 100 Euro. La data contractării acesteia cursul valutar leu/euro era de 3,7

lei/euro, iar la data de 31 decembrie de 3,8 lei/euro.

Soluţie. Operaţia determină o creştere a creanţelor faţă de clienţi (A+) care se înregistrează în

debitul contului 4111 Clienţi şi, simultan, creşterea veniturilor din diferenţe de curs valutar (C+)

care se înregistrează în creditul contului 765 Venituri din diferenţe de curs valutar. Formula

contabilă este:

48

4111 Clienţi = 765 Venituri din diferenţe de curs valutar 10 lei

Tranzacţia 7. Societatea ALFA SA primeşte o subvenţie de 2.000 lei pentru refacerea unei

exploatări agricole afectată de inundaţii ca urmare a ruperii unui dig.

Soluţie. Primirea unei subvenţii pentru refacerea unei exploatări agricole determină o majorare la

nivelul disponibilităţilor (A+), înregistrată în debitul contului 5121 Conturi la bănci în lei şi,

concomitent, recunoaşterea unui venit extraordinar (C+) în creditul contului 771 Venituri din

subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele similare. Formula contabilă este:

5121 Conturi la bănci în lei = 771 Venituri din subvenţii pentru evenimente

extraordinare şi altele similare

2.000 lei

Recunoaşterea unui venit ca urmare a diminuării unei datorii

Recunoaşterea unui venit ca urmare a diminuării unei datorii este un caz întâlnit mai rar şi este

generată de cele mai multe ori de operaţiuni de exploatare. În consecinţă, vom prezenta doar

următoarea situaţie: anularea (diminuarea) unei datorii probabile, de exemplu anularea

(diminuarea) unui provizion.

Tranzacţia 8. SC ALFA SA câştigă procesul intentat de un partener pentru care constituise la

sfârşitul anului precedent un provizion pentru litigii în valoare de 4.000 lei.

Soluţie. Câştigarea procesului determină anularea provizionului pentru litigii constituit (D-), care

se înregistrează în debitul contului 1511 Provizioane pentru litigii şi, concomitent, o creştere a

veniturilor din provizioane (C+) prin creditarea contului 7812 Venituri din provizioane. Formula

contabilă este:

1511 Provizioane pentru litigii = 7812 Venituri din provizioane 4.000 lei

3.8.3. Determinarea rezultatului exerciţiului

Determinarea rezultatului exerciţiului ce este prezentat în cadrul situaţiilor financiare implică

parcurgerea următoarelor etape:

Determinarea rezultatului contabil. La sfârşitul fiecărei luni are loc determinarea

rezultatului contabil, ca diferenţă între venituri şi cheltuieli. Dat fiind faptul că veniturile

şi cheltuielile sunt contabilizate pe parcursul fiecărei perioade în mod distinct, pentru

determinarea rezultatului este necesar transferul acestora într-un singur cont, 121 Profit şi

pierdere, la nivelul căruia se determină rezultatul exerciţiului. Astfel, cheltuielile, care pe

parcursul perioadei au fost înregistrate în debit, sunt transferate tot în partea de debit a

contului 121 Profit şi pierdere, iar veniturile, care pe parcursul perioadei au fost

înregistrate în credit, sunt transferate tot în partea de credit a contului 121 Profit şi

pierdere. Aceste două operaţiuni poartă denumirea de închiderea conturilor de cheltuieli,

respectiv închiderea conturilor de venituri.

Determinarea rezultatului fiscal. Pentru determinarea rezultatului impozabil (fiscal), la

sfârşitul exerciţiului se recurge la corectarea rezultatului (soldul contului 121 Profit şi

pierdere) cu o serie de elemente deductibile (care diminuează baza impozabilă),

respective nedeductibile (care sunt reintegrate în bază de impozitare), astfel:

Rezultatul

fiscal =

Rezultatul exerciţiului

înainte de impozitare +

Cheltuieli

nedeductibil

e

-

Deduceri

fiscale

Potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, cota impozitului pe profit este de 16%. Impozitul pe

profit se calculează lunar, cumulat de la începutul anului, dar se achită trimestrial.

Dintre cheltuielile pentru care nu se admite deducerea, sau este admisă doar parţial, în

funcţie de anumiţi algoritmi prezentaţi în cadrul legislaţiei în vigoare, amintim: impozitul

pe profit datorat; amenzile şi penalităţile datorate statului; sumele utilizate pentru

constituirea, majorarea rezervelor şi provizioanelor peste limitele legale. Din categoria

deducerilor fiscale, amintim doar veniturile din dividende încasate de la o persoană

juridică română sau străină şi veniturile corespondente unor cheltuieli nedeductibile.

49

Determinarea rezultatului exerciţiului (rezultatului net contabil). Rezultatul net

contabil (rezultatul exerciţiului) se calculează scăzând din rezultatul contabil înainte de

impozitare cheltuiala cu impozitul pe profit, astfel:

Rezultatul net al

exerciţiului =

Rezultatul înainte de

impozitare -

Cheltuiala cu impozitul

pe profit

Exemplu. Prezentăm, pe baza tranzacţiilor înregistrate în cadrul acestui capitol, închiderea

conturilor de cheltuieli şi venituri:

Închiderea conturilor de cheltuieli:

121 Profit şi

pierdere

= %

665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar

671 Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente

extraordinare

6812 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele

666 Cheltuieli privind dobânzile

3.110 lei

10 lei

1.000 lei

2.000 lei

100 lei

Închiderea conturilor de venituri:

%

766 Venituri din dobânzi

765 Venituri din diferenţe de curs valutar

771 Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele

similare

7812 Venituri din provizioane

= 121 Profit şi

pierdere

6.030 lei

20 lei

10 lei

2.000 lei

4.000 lei

În urma efectuării acestor operaţii, contul de profit şi pierderi reflectă în credit suma veniturilor

exerciţiului, iar în debit suma cheltuielilor. Soldul intermediar debitor sau creditor al contului

121 Profit şi pierdere reprezintă rezultatul exerciţiului înainte de impozitare (rezultatul contabil).

Reluând datele exemplului de mai sus, avem următoarea situaţie:

Rezultat contabil = 6.030 lei – 3.110 lei = 2.920 lei

+ Cheltuieli nedeductibile:

cheltuieli cu provizioanele 2.000 lei

- Deduceri fiscale

venituri din provizioane (4.000) lei

= Rezultat fiscal 920 lei

Continuând exemplul prezentat anterior, rezultatul net contabil (ce figurează în bilanţ) se

determină astfel:

Cheltuiala cu impozitul pe profit = 16 % x 920 lei = 147,2 lei

Rezultatul net al exerciţiului = 2.920 lei – 147,2 lei = 2.772,8 lei

Din punct de vedere al formalizării contabile, înregistrarea prin care rezultatul din contul 121

este afectat prin transferul impozitului pe profit este următoarea:

121 Profit şi pierdere = 691 Cheltuieli cu impozitul pe profit 147,2 lei

Rezultatul net al exerciţiului poate fi profit sau pierdere. Profitul realizat, ce figurează ca sold

creditor în contul 121 Profit şi pierdere, respectiv pierderea înregistrată, ce se regăseşte sub

formă de sold debitor al aceluiaşi cont sunt repartizate sau reportate, după caz.


Testul 1

A. La S.C. ALFA S.A., la data de 01.12.200N, soldurile conturilor se prezintă astfel:

1011 Capital subscris nevărsat 10.000 lei

1012 Capital subscris vărsat 20.000 lei

50

104 Prime de capital 30.000 lei

106 Rezerve 5.000 lei

117 Rezultat reportat 10.000 lei

161 Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 65.000 lei

5121 Conturi la bănci în lei 130.000 lei

456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 10.000 lei

(sold debitor)

În cursul lunii decembrie au loc următoarele tranzacţii:

01.12.200N Se încasează suma de 10.000 lei în numerar, reprezentând tranşa a doua a aportului

în numerar de la acţionari;

05.12.200N Se contractează un credit bancar pe termen lung, în valoare de 150.000 lei;

07.12.200N Se încorporează în capitalul social prime de capital în valoare de 1.000 lei şi

rezerve în valoare de 2.000 lei;

08.12.200N Se emit 1.000 acţiuni: valoare nominală 1 leu/acţiune, preţ de emisiune 1,2

lei/acţiune şi se vând acţionarilor; încasarea se realizează prin contul curent la

banca;

09.12.200N Se rambursează prin contul curent la bancă împrumutul din emisiunea de

obligaţiuni în valoare de 65.000 lei;

10.12.200N Se rambursează prin contul curent la bancă prima rată a creditului în valoare de

5.000 lei;

15.12.200N AGA aprobă retragerea din societate a unui acţionar, posesor a 500 acţiuni; aportul

iniţial i se rambursează acestuia prin contul la bancă;

22.12.200N AGA aprobă acoperirea unei pierderi reportate în valoare de 9.000 lei din capitalul

social; restul pierderii se acoperă din rezerve.

Cerinţe. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor şi stabiliţi cu ajutorul conturilor valoarea

capitalurilor proprii ale societăţii ALFA la 31.12.200N.

B. La ce valoare se găsesc acţiunile/părţile sociale în capitalul social?

C. Indicaţi modul de calcul al capitalului social când se emit noi acţiuni. Cum se calculează

valoarea primele de capital?

D. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a operaţiei de transformare a capitalului

din categoria 1011 Capital subscris nevărsat în categoria 1012 Capital subscris vărsat?

a. Decontări cu asociaţii privind capitalul = Conturi la bănci în lei 100 lei

b. Decontări cu asociaţii privind capitalul = Casa în lei 100 lei

c. Capital subscris nevărsat = Decontări cu asociaţii privind capitalul 100 lei

d. Capital subscris vărsat = Capital subscris nevărsat 100 lei

e. Capital subscris nevărsat = Capital subscris vărsat 100 lei

Testul 2

A. La S.C. BETA S.A., la data de 1.11.200N, situaţia în conturi se prezintă astfel:

1012 Capital subscris vărsat 50.000 lei

2111 Terenuri 10.000 lei

212 Construcţii 100.000 lei

208 Alte imobilizări necorporale (programe informatice) 17.000 lei

261 Titluri de participare 22.000 lei

2812 Amortizarea construcţiilor 80.000 lei

2808 Amortizarea altor imobilizări necorporale 7.000 lei

2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor 2.000 lei

În cursul lunii noiembrie au loc următoarele tranzacţii:

08.11.200N Se emit 1.000 acţiuni cu valoarea nominală 100 lei/acţiune pentru a remunera un

aport în natură al unui acţionar, constând într-un autoturism în valoare de 120.000

lei;

05.11.200N Se achiziţionează 200 acţiuni ca titluri de participare, la preţul de 2 lei/acţiune;

51

07.11.200N Se achiziţionează mobilier de birou la preţul de 30.000 lei, TVA 24%;

09.11.200N Se achiziţionează un echipament tehnologic la preţ de cumpărare 200.000 lei, TVA

24%;

În cursul lunii decembrie, la societatea BETA au loc următoarele tranzacţii:

08.12.200N Se vinde autoturismul primit de la acţionar la preţ de vânzare de 125.000 lei, TVA

24%;

31.12.200N Se anulează ajustarea pentru deprecierea terenului, în valoare de 2.000 lei;

31.12.200N Se înregistrează o ajustare pentru deprecierea clădirii, în valoare de 6.000 lei;

31.12.200N Se înregistrează amortizarea echipamentelor tehnologice: regimul de amortizare

ales este cel liniar, pe o durata de viaţă utilă de 5 ani.

31.12.200N Se înregistrează amortizarea aferenta imobilizărilor deţinute, astfel: amortizarea

construcţiilor, 1.000 lei, amortizarea programelor informatice, 500 lei;

31.12.200N Se închid conturile de venituri şi cheltuieli;

31.12.200N Se înregistrează regularizarea TVA.

Cerinţe. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor şi stabiliţi cu ajutorul conturilor valoarea brută

şi valoarea bilanţieră a imobilizărilor societăţii ALFA la 31.12.200N.

B. Analizaţi semnificaţia informaţiilor :

a. rulajul debitor al contului 211 Terenuri;

b. soldul final al contului 2133 Mijloace de transport;

c. rulajul creditor al contului 2812 Amortizarea construcţiilor;

d. rulajul creditor al contului 2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor.

Testul 3

A. Societatea comerciala X S.A. prezintă la data de 1.05.200N următoarele solduri iniţiale pentru

conturile de stocuri: 301 Materii prime – 200.000 lei, 371 Mărfuri – 30.000 lei, 345 Produse

finite – 800.000 lei.

În cursul lunii mai au loc următoarele tranzacţii:

10.05.2003 se achiziţionează mărfuri la preţ de cumpărare 100.000 lei şi materii prime la preţ

de cumpărare 8.000 lei, TVA 24%, de la acelaşi furnizor, pe bază de factura;

12.05.2003 se consumă întregul stoc disponibil de materii prime în procesul de producţie;

13.05.2003 se obţin produse reziduale la cost de producţie 50.000 lei.

15.03.2003 se vând mărfuri la preţ de vânzare de 200.000 lei, TVA 24%. Costul de achiziţie al

mărfuri lor vândute este de 80.000 lei;

15.05.2003 se obţin produse finite la cost de producţie de 300.000 lei.

Cerinţe. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor de mai sus şi întocmiţi fişele de cont la

sfârşitul lunii mai pentru conturile de stocuri.

B. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a tranzacţiei de descărcare din gestiune a

mărfurilor în valoare de 100 lei constatate lipsă la inventar?

a. Mărfuri = Alte cheltuieli din exploatare 100 lei

b. Cheltuieli cu ajustările pentru deprecierea activelor circulante = Ajustări pentru

deprecierea mărfurilor 100 lei

c. Cheltuieli privind mărfurile = Mărfuri 100 lei

d. Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare = Mărfuri 100 lei

e. Mărfuri = Cheltuieli cu mărfurile 100 lei

C. Societatea X S.A. prezintă la începutul lunii martie 200N următoarele solduri iniţiale pentru

conturile de stocuri: 371 Mărfuri – 180.000 lei, 345 Produse finite – 260.000 lei, 302 Materiale

consumabile 10.000 lei. În cursul lunii martie au loc următoarele tranzacţii:

1.03.200N societatea achiziţionează de la furnizori materiale consumabile (hârtie de scris)

la preţ de cumpărare 100.000 lei, TVA 24%;

2.03.200N se vând mărfuri la preţ de vânzare 200.000 lei, TVA 24%. Costul de achiziţie al

mărfurilor vândute este de 160.000 lei;

4.03.200N se vând produse finite la preţ de vânzare 300.000 lei, TVA 24%. Costul de

52

producţie al produselor finite vândute este de 120.000 lei;

28.03.200N se primeşte factura de energie electrică în valoare totală de 124.000 lei, din care

TVA 24%;

30.03.200N se achită prin contul curent la bancă factura de energie electrică şi contravaloarea

materialelor consumabile cumpărate;

30.03.200N se înregistrează regularizarea TVA.


sfârşitul lunii martie pentru conturile de stocuri şi de TVA.

Testul 4

A. Societatea X prezintă la 1.02.200N următoarea situaţie a conturilor de creanţe şi datorii pe

termen scurt (lei): Furnizori – 20.000, Personal-salarii datorate – 23.000, TVA de plată –

160.000, Contribuţia angajatorului la asigurările sociale – 80.000, Contribuţia unităţii la fondul

de şomaj – 60.000, Contribuţia angajatului la fondul de şomaj – 30.000. În luna februarie au loc

următoarele tranzacţii:

12.02.200N se achită TVA de plată aferentă lunii precedente din disponibilul în contul la

bancă;

13.02.200N se achită în numerar salariile datorate personalului;

24.02.200N se acordă salariaţilor un avans chenzinal în valoare de 6.000 lei, în numerar;

28.02.200N se înregistrează pe baza statului de salarii salariile datorate personalului angajat în

valoare de 30.000 lei;

28.02.200N se înregistrează reţinerile din salarii: CAS 300 lei, contribuţia la fondul de şomaj

500 lei, impozit pe salarii 1.000 lei şi avansuri 6.000 lei;

28.02.200N se înregistrează contribuţia unităţii la asigurările sociale în valoare de 600 lei şi la

fondul de şomaj în valoare de 380 lei

28.02.200N se achită datoriile fiscale şi sociale aferente lunii precedente din disponibilul în

contul la bancă.


sfârşitul lunii februarie 200N pentru conturile din clasa 4 - Terţi.

B. Ce reprezintă rulajul creditor al contului 4426 TVA de plată?

C. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a tranzacţiei de reţinere a avansului în

valoare de 100 lei plătit salariaţilor la sfârşitul lunii curente?

a. Avansuri acordate personalului = Casa în lei 100 lei

b. Avansuri acordate personalului = Cheltuieli cu salariile 100 lei

c. Salarii datorate personalului = Cheltuieli cu salariile 100 lei

d. Salarii datorate personalului = Avansuri acordate personalului 100 lei

e. Salarii de plătit = Conturi curente la bănci 100 lei

Testul 5

A. Societatea comercială X prezintă la data de 1.03.200N următoarele solduri iniţiale ale

conturilor de trezorerie: 5121 – 20.000 lei, 5191 – 6.000 lei, 501 – 1.000 lei, 5311 – 60.000 lei,

5124 – 42.000 lei (1.000 Euro x 4,2 lei/Euro).

În luna martie au loc următoarele tranzacţii:

1.03.200N se contractează un credit bancar pe termen scurt în valoare de 15.000 lei;

5.03.200N se înregistrează şi se achită dobânda aferentă creditelor bancare pe termen scurt în

valoare de 1.000 lei;

7.03.200N se rambursează suma de 6.000 lei reprezentând rata scadentă a unui credit bancar

pe termen scurt;

12.03.200N se încasează suma de 6.000 Euro de la un client; cursul valutar este de 4,25

lei/Euro; la data evidenţierii creanţei, cursul valutar era de 3,8 lei/Euro;

16.03.200N se achiziţionează acţiuni în scop speculativ la preţul de 3.000 lei, cu plata

imediată din contul curent la bancă;

53

28.03.200N se vând acţiunile deţinute la preţul de 12.000 lei, cu încasarea imediată prin

contul curent la bancă.

30.03.200N se ridică din contul curent la bancă suma de 1.000 lei şi se depune în casierie, în

scopul achitării datoriilor faţă de furnizori.


sfârşitul lunii martie 200N pentru conturile din Clasa 5 - Trezorerie.

B. Care dintre următoarele elemente nu reprezintă o componentă a trezoreriei:

a. conturi la bănci;

b. investiţii financiare pe termen scurt;

c. casa;

d. titluri de participare;

e. acreditive.

C. Cum se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti între conturile bancare şi casierie?

3.10. Răspunsuri şi comentarii la testele de evaluare

Notă. Răspunsurile la testele de autoevaluare ataşate acestei unităţi de învăţare sunt prezentate

folosind forma sintetică a analizei contabile, în următoarea succesiune de etape: identificarea

modificărilor bilanţiere, identificarea contului corespondent fiecărei modificări, aplicarea

regulilor de funcţionare a conturilor.

Testul 1

A. Analiza contabilă a tranzacţiilor

01.12.200N Încasare aport în numerar

Etapa 1 – încasarea aportului de la acţionari, în numerar

scade creanţa faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A – Credit

creşte valoarea disponibilului din casierie, 5311 Casa în lei, A + Debit

5311 = 456 10.000 lei

Etapa 2 – transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat

scade valoarea capitalului subscris nevărsat, 1011 Capital subscris nevărsat, C – Debit

creste valoarea capitalului subscris vărsat, 1012 Capital subscris vărsat, C + Credit

1011 = 1012 10.000 lei

05.12.200N Contractare credit bancar pe termen lung

creşte valoarea datoriilor pe termen lung, 1621 Credite bancare pe termen lung, D +

Credit

creşte valoarea disponibilului din contul bancar, 5121 Conturi la bănci în lei, A + Debit

5121 = 1621 150.000 lei

07.12.200N Încorporare prime şi rezerve în capitalul social

creşte valoarea capitalului social, 1012 Capital subscris vărsat, C + Credit

scade valoarea primelor de capital, 104 Prime de capital, C – Debit

scade valoarea rezervelor, 106 Rezerve, C – Debit

% = 1012 3.000.lei

106 2.000.lei

104 1.000.lei

08.12.200N Emisiune acţiuni, cu încasare în numerar, la preţ de emisiune > valoarea

nominală

Etapa 1 – emisiunea acţiunilor

creşte valoarea capitalului social, 1011 Capital subscris nevărsat, C + Credit

creşte valoarea creanţei faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A +

Debit

creşte valoarea primelor de capital, 104 Prime de capital, C + Credit

54

456 = % 1.200 lei

1011 1.000 lei

104 200 lei

Etapa 2 – vânzarea acţiunilor (încasarea preţului de emisiune)

scade creanţa faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A – Credit

creşte valoarea disponibilului din contul bancar, 5121 Conturi la bănci în lei, A + Debit

5121 = 456 1.200 lei

Etapa 3 – transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat (numai pentru

valoarea nominală a acţiunilor)

scade valoarea capitalului subscris nevărsat, 1011 Capital subscris nevărsat, C – Debit

creşte valoarea capitalului subscris vărsat, 1012 Capital subscris vărsat, C + Credit

1011 = 1012 1.000 lei

09.12.200N Rambursare împrumut din emisiunea de obligaţiuni

scade datoria pe termen lung, 161 Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, D – Debit

scade valoarea disponibilului din contul bancar, 5121 Conturi la bănci în lei, A – Credit

161 = 5121 65.000 lei

10.12.200N Rambursare credit bancar pe termen lung

scade datoria pe termen lung, 1621 Credite bancare pe termen lung, D – Debit

scade valoarea disponibilului din contul la bancă, 5121 Conturi la bănci în lei, A – Credit

1621 = 5121 5.000 lei

15.12.200N Retragere acţionar şi rambursare aport prin contul bancar

Etapa 1 – reducerea capitalului social

scade valoarea capitalului social, 1012 Capital subscris vărsat, C – Debit

creşte datoria faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, D + Credit

1012 = 456 500 lei (valoarea nominală x nr. acţiuni

rambursate)

Etapa 2 – plata sumelor datorate acţionarului

scade datoria faţă de acţionar, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, D – Debit


456 = 5121 500 lei

22.12.200N Acoperire pierdere reportată din rezerve şi capital social

scade valoarea pierderii reportate, 117 Rezultat reportat (cont bifuncţional), A – Credit

scade valoarea capitalului social, 1012 Capital subscris vărsat, C – Debit

scade valoarea rezervelor, 106 Rezerve, C – Debit

% = 117 10.000 lei

1012 9.000 lei

106 1.000 lei

Remarcă. Valoarea bilanţieră a capitalurilor proprii la sfârşitul perioadei se calculează însumând

soldurile finale ale conturilor de capitaluri proprii care rezultă din rezolvarea de mai sus.

B. Acţiunile sunt evaluate la valoarea nominală.

C. Capitalul social este evaluat pe baza formulei de calcul: număr acţiuni aflate în circulaţie x

valoarea nominală a unei acţiuni. Primele de capital se calculează ca diferenţă între valoarea de

emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor emise în scopul majorării capitalului social.

D. Răspuns corect: e

Testul 2


08.11.200N Aport în natură

creşte valoarea imobilizărilor corporale, 2133 Mijloace de transport, A + Debit

creşte valoarea capitalului social, 1012 Capital subscris vărsat, C + Credit

creşte valoarea primelor de capital, 104 Prime de capital, C + Credit

55

2133 = % 120.000 lei

1012 100.000 lei

104 20.000 lei

05.11.200N Achiziţie titluri de participare

creşte valoarea imobilizărilor financiare, 261 Titluri de participare, A + Debit

creşte valoarea datoriilor, 404 Furnizori de imobilizări, D + Credit

261 = 404 400 lei

07.11.200N Achiziţie mobilier de birou

creşte valoarea imobilizărilor corporale, 214 Mobilier, aparatura birotică etc., A + Debit

creşte valoarea creanţei fiscale, 4426 TVA deductibilă, A + Debit

creşte valoarea datoriei faţă de furnizorii de imobilizări, 404 Furnizori de imobilizări, D +

Credit

% = 404 37.200 lei

214 30.000 lei

4426 7.200 lei

09.11.200N Achiziţie echipament tehnologic

creşte valoarea imobilizărilor corporale, 2131 Echipamente tehnologice, A + Debit

creşte valoarea creanţei fiscale, 4426 TVA deductibilă, A + Debit

creşte valoarea datoriei faţă de furnizori, 404 Furnizori de imobilizări, D + Credit

% = 404 248.000 lei

2131 200.000 lei

4426 48.000 lei

08.12.200N Vânzare autoturism neamortizat

Etapa 1 – vânzarea propriu – zisă

creşte creanţa faţă de debitorii diverşi, 461 Debitori diverşi, A + Debit

creşte valoarea veniturilor din exploatare, 7583 Venituri din cedarea activelor şi alte

operaţii de capital, C + (V+) Credit

creşte valoarea datoriei fiscale privind TVA, 4427 TVA colectată, D + Credit

461 = % 155.000 lei

7583 125.000 lei

4427 30.000 lei

Etapa 2 – descărcarea din gestiune (cazul unei imobilizări neamortizate)

scade valoarea imobilizărilor corporale, 2133 Mijloace de transport, A – Credit

creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6583 Cheltuieli cu cedarea activelor şi alte

operaţii de capital, C – (Ch +) Debit

6583 = 2133 120.000 lei

31.12.200N Anularea ajustării pentru deprecierea terenului

scade valoarea ajustărilor pentru depreciere, 2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor,

A + Debit

creşte valoarea veniturilor din exploatare, 7813 Venituri din ajustări pentru deprecierea

imobilizărilor, C+ (V +) Credit

2911 = 7813 2.000 lei

31.12.200N Înregistrare ajustare pentru deprecierea clădirii

creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6813 Cheltuieli de exploatare cu ajustările

pentru deprecierea imobilizărilor, C – (Ch +) Debit

creşte valoarea ajustărilor pentru depreciere, 2912 Ajustări pentru deprecierea

construcţiilor, A – Credit

6813 = 2912 6.000 lei

31.12.200N Înregistrarea amortizării echipamentelor

creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6811 Cheltuieli de exploatare privind

amortizarea imobilizărilor, C – (Ch +) Debit

56

creşte valoarea amortizărilor, 2813 Amortizarea echipamentelor, instalaţiilor etc., A –

Credit

6811 = 2813 3.333 lei (200.000 lei : 5 ani = 40.000 lei/an;

40.000 lei/an : 12 luni = 3.333 lei/lună)

31.12.200N Înregistrarea amortizării pentru construcţii şi programe informatice

creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6811 Cheltuieli de exploatare privind

amortizarea imobilizărilor, C – (Ch +) Debit

creşte valoarea amortizărilor, 2812Amortizarea construcţiilor, A – Credit

creşte valoarea amortizărilor, 2808 Amortizarea altor imobilizări necorporale, A – Credit

6811 = % 1.500 lei

2812 1.000 lei

2808 500 lei

31.12.200N Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli

Închiderea conturilor de cheltuieli:

scade valoarea cheltuielilor prin transfer asupra rezultatului, C + (Ch –) Credit

scade valoarea rezultatului exerciţiului prin preluarea cheltuielilor, 121 Profit şi pierdere,

C – Debit

121 = % 130.833 lei

6583 120.000 lei

6813 6.000 lei

6811 4.833 lei

Închiderea conturilor de venituri:

scade valoarea veniturilor prin transfer asupra rezultatului, C – (V –) Debit

creşte valoarea rezultatului exerciţiului prin preluarea veniturilor, 121 Profit şi pierdere,

C + Credit

% = 121 127.000 lei

7583 125.000 lei

7813 2.000 lei

31.12.200N Se înregistrează regularizarea TVA

TVA deductibilă înregistrată în cursul lunii decembrie = 0 (creanţă fiscală)

TVA colectată înregistrată în cursul lunii decembrie = 30.000 lei (datorie fiscală)

La sfârşitul lunii, întreprinderea are o datorie fiscală privind TVA: TVA de plată

scade datoria fiscală înregistrată în contul temporar 4427 TVA colectată, D – Debit

creşte datoria fiscală înregistrată în contul permanent 4423 TVA de plată, D + Credit

4427 = 4423 30.000 lei

Remarcă. Valoarea brută a activelor imobilizate se calculează însumând soldurile finale ale

conturilor de imobilizări rezultate în urma rezolvărilor de mai sus. Valoarea bilanţieră a activelor

imobilizate se calculează prin deducerea din valoarea brută a deprecierilor de valoare, sub forma

soldurilor creditoare ale conturilor de amortizări şi ajustări pentru depreciere.

B. Semnificaţia este:

a. Rulaj debitor 2111 Terenuri: creşterile de valoare ale terenurilor înregistrate în cursul

perioadei, în urma tranzacţiilor de achiziţie, aport la capitalul social, donaţie, reevaluare

etc.

b. Sold final debitor 2133 Mijloace de transport: valoarea brută a mijloacelor de transport

deţinute de o entitate la sfârşitul perioadei.

c. Rulaj creditor 2812 Amortizarea construcţiilor: creşterile de valoare aferente amortizării

construcţiilor în cursul perioadei, ca urmare a tranzacţiilor de înregistrare a amortizării

construcţiilor sau de majorare în cazul reevaluării unor clădiri prin metoda valorii brute.

d. Rulaj creditor 2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor: creşterile de valoare aferente

ajustărilor pentru deprecierea terenurilor în cursul perioadei, ca urmare a constatării

acestor deprecieri la sfârşitul perioadei.

57

Testul 3


10.05.200N Achiziţie mărfuri şi materii prime

creşte valoarea stocurilor de mărfuri, 371 Mărfuri , A + Debit

creşte valoarea stocurilor de materii prime, 301 Materii prime, A + Debit

creşte creanţa fiscală privind TVA, 4426 TVA deductibilă, A + Debit

creşte valoarea datoriei faţă de furnizori, 401 Furnizori, D + Credit

% = 401 133.920 lei

371 100.000 lei

301 8.000 lei

4426 25.920 lei (108.000 x 24%)

12.05.200N Consum materii prime

creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 601 Cheltuieli cu materiile prime, C – (Ch +)

Debit

scade valoarea stocului de materii prime, 301 Materii prime, A – Credit

601 = 301 208.000 lei

(valoarea stocului de materii prime la un moment dat se determina calculând soldul

intermediar al contului 301 Materii prime: 200.000 stoc iniţial + 8.000 cumpărări)

13.05.200N Obţinere produse reziduale

creşte valoarea produselor reziduale, 346 Produse reziduale, A + Debit

creşte valoarea veniturilor din exploatare, 711 Venituri aferente costului stocurilor de

produse, C + (V+) Credit

346 = 711 50.000 lei

15.03.200N Vânzare mărfuri

Etapa 1 – vânzarea propriu – zisă, la preţ de vânzare 200.000 lei

creşte valoarea creanţei faţă de clienţi, 4111 Clienţi, A + Debit

creşte valoarea veniturilor din exploatare, 707 Venituri din vânzarea mărfuri lor, C +

(V+) Credit


4111 = % 248.000 lei

707 200.000 lei

4427 48.000 lei

Etapa 2 – descărcarea din gestiune a mărfurilor vândute, la cost de achiziţie de 80.000 lei

scade valoarea stocului de mărfuri , 371 Mărfuri , A – Credit

creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 607 Cheltuieli privind mărfuri le, C – (Ch +)

Debit

607 = 371 80.000 lei

15.05.200N Obţinere produse finite

creşte valoarea stocului de produse finite, 345 Produse finite, A + Debit

creşte valoarea veniturilor din exploatare, 711 Venituri aferente costului stocurilor de

produse, C+ (V +) Credit

345 = 711 300.000 lei

Remarcă. Tranzacţia care a avut loc la data de 15.03 nu va fi luată în considerare la întocmirea

situaţiei în conturi pentru luna mai.

B. Răspuns corect: c

C. Analiza contabilă a tranzacţiilor

1.03.200N Achiziţie materiale consumabile

creşte valoarea materialelor consumabile, 302 Materiale consumabile, A + Debit

creşte valoarea datoriei faţă de furnizori, 401 Furnizori, D + Credit

creşte valoarea creanţei fiscale privind TVA, 4426 TVA deductibilă, A + Debit

% = 401 124.000 lei

58

302 100.000 lei

4426 24.000 lei

2.03.200N Vânzare mărfuri



creşte valoarea veniturilor din exploatare, 707 Venituri din vânzarea mărfurilor, C + (V+)

Credit


4111 = % 248.000 lei

707 200.000 lei

4427 48.000 lei

Etapa 2 – descărcarea din gestiune a mărfuri lor vândute

scade valoarea stocului de mărfuri , 371 Mărfuri , A – Credit

creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 607 Cheltuieli privind mărfuri le, C – (Ch+)

Debit

607 = 371 160.000 lei

4.03.200N Vânzare produse finite



creşte valoarea veniturilor din exploatare, 701 Venituri din vânzarea produselor finite, C

+ (V+) Credit


4111 = % 372.000 lei

701 300.000 lei

4427 72.000 lei

Etapa 2 – descărcarea din gestiune a produselor finite vândute

scade valoarea stocului de produse finite, 345 Produse finite, A – Credit

scade valoarea veniturilor din exploatare, 711 Venituri aferente costului stocurilor de

produse, C– (V–) Debit

711 = 345 120.000 lei

28.03.200N Înregistrare factură (consum) energie electrică

creşte valoarea datoriilor comerciale, 401 Furnizori, D + C

creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 605 Cheltuieli cu energia şi apa, C – (Ch+)

Debit

creşte valoarea creanţei fiscale privind TVA, 4426 TVA deductibilă, A + Debit

% = 401 124.000 lei

605 100.000 lei

4426 24.000 lei

30.03.200N Plată furnizori


scade valoarea datoriei faţă de furnizori, 401 Furnizori, D – Debit

401 = 5121 248.000 lei (124.000 + 124.000)

30.03.200N Regularizarea TVA

TVA deductibilă înregistrată în cursul lunii = 48.000 lei (creanţa fiscală)

TVA colectată înregistrată în cursul lunii = 120.000 lei (datorie fiscală)

La sfârşitul lunii, societatea are o datorie fiscală de 120.000 – 48.000 = 72.000 lei

scade creanţa fiscală înregistrată în contul temporar 4426 TVA deductibilă, A – Credit

scade datoria fiscală înregistrată în contul temporar 4427 TVA colectată, D – Debit

creşte datoria fiscală înregistrată în contul permanent 4423 TVA de plată, D + Credit

4427 = % 120.000 lei

4426 48.000 lei

59

4423 72.000 lei

Testul 4


12.02.200N Plata TVA

scade valoarea datoriei fiscale, 4423 TVA de plata, D – Debit


4423 = 5121 160.000 lei (vezi soldul iniţial)

13.02.200N Plata salariilor

scade datoria faţă de salariaţi, 421 Personal – salarii datorate, D – Debit

scade valoarea disponibilului în casierie, 5311 Casa în lei, A – Credit

421 = 5311 23.000 lei

24.02.200N Plată avans la salarii

scade valoarea disponibilului în casierie, 5311 Casa în lei, A – Credit

creşte valoarea creanţei faţă de salariaţi, 425 Avansuri acordate personalului, A + Debit

425 = 5311 6.000 lei

28.02.200N Înregistrarea datoriilor privind salariile lunii curente

creşte valoarea datoriei faţă de salariaţi, 421 Personal – salarii datorate, D + Credit

creşte valoarea cheltuielilor cu salariile, 641 Cheltuieli cu salariile personalului, C –

(Ch+) Debit

641 = 421 30.000 lei

28.02.200N Înregistrarea reţinerilor din salarii: CAS, şomaj, impozit, avansuri

scade valoarea datoriei faţă de salariaţi, 421 Personal – salarii datorate, D – Debit

creşte valoarea datoriei privind contribuţia personalului la asigurările sociale, 4312 D +

Credit

creşte datoria privind contribuţia personalului la fondul de şomaj, 4372 D + Credit

creşte datoria privind impozitul pe salarii, 444 Impozit pe salarii, D + Credit

scade creanţa faţă de salariaţi, 425 Avansuri acordate personalului, A – Credit

421 = % 7.800 lei

4312 300 lei

4372 500 lei

444 1.000 lei

425 6.000 lei

28.02.200N Înregistrarea contribuţiilor angajatorului: asigurări sociale şi şomaj

creşte valoarea cheltuielilor din exploatare, 645 C – (Ch+) Debit

creşte valoarea datoriei privind contribuţia unităţii la asigurările sociale, 4311 D + Credit

creşte datoria privind contribuţia unităţii la fondul de şomaj, 4371 D + Credit

645 = % 980 lei

4311 600 lei

4371 380 lei

28.02.200N Plata datoriilor fiscale şi sociale aferente lunii precedente

scade valoarea disponibilului din contul la banca, 5121 Conturi la bănci în lei, A – Credit

scade datoria privind contribuţia unităţii la asigurările sociale, 4311, D – Debit

scade datoria privind contribuţia unităţii la fondul de şomaj, 4371, D – Debit

scade datoria privind contribuţia personalului la fondul de şomaj, 4372, D – Debit

% = 5121 170.000 lei

4311 80.000 lei

4371 60.000 lei

4372 30.000 lei

60

B. Rulajul creditor al contului 4426 TVA deductibilă reprezintă reducerea de valoare a TVA aferentă

tranzacţiilor de cumpărare din cursul lunii, înregistrată la sfârşitul lunii prin operaţia de regularizare a

TVA; fie prin compensarea TVA colectată, fie prin transfer în contul de TVA de recuperat.

C. Răspuns corect: c

Testul 5


1.03.200N Contractare credit bancar pe termen scurt

creşte valoarea datoriilor faţă de bancă, 519 Credite bancare pe termen scurt, D + Credit

creşte valoarea disponibilului din contul la bancă, 5121 Conturi la bănci în lei, A + Debit

5121 = 519 15.000 lei

5.03.200N Înregistrarea şi plata dobânzii aferente creditului bancar pe termen scurt

Etapa 1 – înregistrarea dobânzii datorate:

creşte valoarea datoriilor pe termen scurt, 5198 Dobânzi aferente creditelor bancare pe

termen scurt, D + Credit

creşte valoarea cheltuielilor financiare, 666 Cheltuieli privind dobânzile, C – (Ch+) Debit

666 = 5198 1.000 lei

Etapa 2 – plata dobânzii:


scade valoarea datoriilor pe termen scurt, 5198 Dobânzi aferente creditelor bancare pe

termen scurt, D – Debit

5198 = 5121 1.000 lei

sau (direct)


creşte valoarea cheltuielilor financiare, 666 Cheltuieli privind dobânzile, C- (Ch+) Debit

666 = 5121 1.000 lei

7.03.200N Rambursare credit bancar pe termen scurt


scade valoarea datoriei pe termen scurt, 519 Credite bancare pe termen scurt, D – Debit

519 = 5121 6.000 lei

12.03.200N Încasare creanţă în valută

creşte valoarea disponibilului în contul la bancă, 5124 Conturi la bănci în valută, A +

Debit (cu suma de 600 EURO transformată în lei la cursul zilei = 6.000 x 4,25 = 25.500

lei)

scade valoarea creanţei faţă de clienţi, 4111 Clienţi, A – Credit (cu valoarea înregistrată

în contul 411 Clienţi, de 6.000 EURO, la cursul din ziua înregistrării creanţei: 6.000 x 3,8

= 22.800 lei)

creşte valoarea veniturilor financiare, 765 Venituri din diferenţe de curs valutar, C + (V+)

Credit (cu diferenţa favorabilă de curs valutar: 6.000 x 0,45 = 2.700 lei)

5124 = % 25.500 lei

4111 22.800 lei

765 2.700 lei

16.03.200N Achiziţie titluri de plasament

creşte valoarea investiţiilor financiare pe termen scurt, 501 Acţiuni deţinute la entităţi

afiliate, A + Debit


501 = 5121 3.000 lei

sau, dacă plata nu se efectuează imediat:

Etapa 1 – achiziţia acţiunilor

creşte valoarea investiţiilor financiare pe termen scurt, 501 Acţiuni deţinute la entităţi

afiliate, A + Debit

61

creşte valoarea datoriilor, 462 Creditori diverşi, D + Credit

503 = 462 3.000 lei

Etapa 2 – plata datoriei


scade valoarea datoriei, 462 Creditori diverşi, D – Debit

462 = 5121 3.000 lei

28.03.200N Vânzare investiţii financiare pe termen scurt (titluri de plasament), la un preţ

superior costului de achiziţie.

scade valoarea acţiunilor, 503 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate, A – Credit (cu costul

de achiziţie de 2.000 lei = sold iniţial 1.000 + cumpărări 1.000)

creşte valoarea disponibilului din contul la bancă, 5121 Conturi la bănci în lei, A + Debit

(cu preţul de vânzare de 12.000 lei)

creşte valoarea veniturilor financiare, 7642 Câştiguri din cedarea investiţiilor financiare

pe termen scurt, C+ (V+) Credit

5121 = % 12.000 lei

501 4.000 lei (sold iniţial 1.000 + achiziţii 3.000)

7642 8.000 lei

Remarcă. Prin excepţie, în cazul vânzării de investiţii financiare pe termen scurt, nu se parcurg

două etape în înregistrare (vânzarea la preţ de vânzare şi descărcarea din gestiune la cost), ci una

singură: diferenţa dintre preţul de vânzare şi cost este înregistrată, după caz, ca venit financiar

sau cheltuială financiară.

30.03.200N Ridicare numerar din casierie şi depunere în contul bancar

Etapa 1 – ridicarea numerarului din contul la bancă


creşte valoarea numerarului aflat în tranzit între două elemente de trezorerie, 581

Viramente interne, A + Debit

581 = 5121 1.000 lei

Etapa 2 – depunerea numerarului în casierie

scade valoarea numerarului aflat în tranzit între două elemente de trezorerie, 581

Viramente interne, A – Credit

creşte valoarea disponibilului din casierie, 5311 Casa în lei, A + Debit

5311 = 581 1.000.000 lei

Remarcă. Contul 581 se foloseşte şi în cazul depunerii numerarului din casierie la bancă, pe

perioada transferului de sume între casierie şi contul bancar.

B. Răspuns corect: d

C. Transferul de sume între cele două elemente de trezorerie se înregistrează în două etape,

corespunzătoare ridicării şi respectiv depunerii numerarului, folosind contul 581 Viramente

interne pentru a evidenţia disponibilităţile aflate în tranzit între contul bancar şi casierie.


Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) - Bazele contabilităţii. Aplicaţii şi studii de caz, Ed.

Universitară, Bucureşti




Manea, C. L., Nichita, M., Curpăn, A., Rapcencu, C. (2008), Basics of Accounting – Solve and learn –

Case studies, Ed. ASE, Bucureşti

Ponorîcă, A., Popa, A., Stănilă, O. (2006), Practice Guide of Basic, Financial and Management Accounting,

Ed. CECCAR, Bucureşti




62

1. Prezentaţi şi exemplificaţi funcţia economică şi funcţia contabilă a conturilor de stocuri.

2. Care este semnificaţia rulajului creditor al contului 1011 Capital subscris nevărsat?

3. Societatea comercială ALFA S.A. prezintă următoarea situaţie la data de 01.01.2008 (lei):

Capital social 20.000 Furnizori 16.000

Conturi curente la bănci 5.000 Materii prime 3.000

Construcţii 30.000 Rezerve 2.000

În cursul lunii ianuarie au loc următoarele tranzacţii:

05.01 Se încorporează rezerve în valoare de 1.000 lei în capitalul social.

08.01 Se achiziţionează mărfuri la preţul de cumpărare de 4.000 lei.

12.01 Se achită prin contul bancar o datorie faţă de furnizori în valoare de 2.000 lei.

Cerinţe:

a. analiza contabilă a tranzacţiilor şi stabilirea formulei contabile;

b. înregistrarea sistematică a tranzacţiilor în conturi.

iDiferenţa dintre impozitele, taxele şi contribuţiile directe şi cele indirecte este aceea că cele directe reprezintă cheltuieli ale

întreprinderii, iar cele indirecte sunt suportate de populaţie (spre exemplu sub forma plăţii unei sume mai mari pentru un produs

sau serviciu, sumă ce include şi TVA).

00. introducere in contabilitate mkt ifr (original grigorescu)

Documents

Transcript of 00. introducere in contabilitate mkt ifr (original grigorescu)