Lucrare de curs Tema:Momente de cotitură în

cel de-al Doilea Război Mondial.

A elaborat:Olteanu Dumitrița

Cuprins:Introducere generală;Bătălia de la MoscovaBătălia de la StalingradBătălia de la KurskConcluzie generală;Bibliografie.

Introducere generalăAl Doilea Război Mondial a fost un conflict

generalizat armat,la mijlocul secolului al XX-lea,care a mistuit cea mai mare parte a globului,fiind consderat cel mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii.

Mersul războiului a fost influențat în mare parte de 3 momente de cotitură:

• Bătălia de la Moscova(2 octombrie 1941-7 ianuarie 1942);

• Bătălia de la Stalingrad(21 august 1942-2 februarie 1943);

• Bătălia de la Kursk(4 iulie 1943-20iulie/23 august 1943);

I. Bătălia de la Moscova

(2 octombrie 1941-7 ianuarie 1942)

Se referă la apărarea capitalei sovietice,Moscova și la contraofensiva ulterioară a armatei Roșii,pe frontul de răsărit al celui de-al Doilea Război Mondial

Introducere

• Operațiunea Woltan.Planul inițial de invazie bazat pe tacticile războiului fulger, care purta

numele de cod Operrațiunea Barbarossa, prevedea cucerirea Moscovei într-o perioadă de 3 – 4 luni. După declanșarea atacului, în ciuda unor înaintări importante, Wehrmachtul a trebuit să înceteze ritmul avansării datorită rezistenței sovietice, de exemplu din timpul bătăliei de la Smolensk– iulie - septembrie 1941, care a întârziat atacul asupra capitalei sovietice cu aproximativ 2 luni. După cucerirea Smolenskului, Wehrmachtul a trebuit să-și consolideze pozițiile în încercuirile de la Leningrad și Kiev, aceste acțiuni întârziind și mai mult atacul împotriva Moscovei. Puterile Axei au reluat atacul împotriva Moscovei pe 30 septembrie 1941, cu operațiunea cu numele de cod Taifun, care avea ca obiectiv cucerirea Moscovei până la începutul iernii.

Contextul general• Operațiunea Barbarossa-bazată pe folosirea tacticii

războiului fulger;-Pe 22 iunie 1941,trupele germane,române și

germane au invadat Uniunea Sovietică declanșînd Operațiunea Barbarossa.În timp ce Grupul de

Armate Nord a înaintat Către Leningrad,Grupul de Armate Sud a preluat controlul Ucrainei,iar Grupul de Armate Centru

avea ca obiectiv Moscova.

• Cucerirea Smolenskului- “cheia” Moscovei;

-În august 1941,forțele germane au capturat Smolenskul,ceea ce le-a deschis calea către podului terestru către Moscova.Defensiva disperată din zona Smolenskului a oprit înaintarea germană timp de două luni(pîna pe 10 septembrie).Ceea ce a rupt ritmul războiului fulger și a forța Grupul Armate Centru să-și folosească majoritatea rezervelor.

• Cucerirea Kievului încetinește și amînă ofensiva directă spre Moscova

-Hitler considera ca Germania are mai mare nevoie de alimentele și mineralele Ucrainei.Astfel dă ordin Wehermacht-ului să cucerească întîi Donbassul și apoi să reia atacul spre Moscova. Armata de tancuri condusă de Guderian e transferată să sprijine forțele lui Gerd von Rundstend.Aceasta a dus la victora incontestabilă a naziștilor în Bătălia de la Kiev.În pofida victoriei,ritmurile războiului fulger este și mai mult agravat.

• Operațiunea Taifun-Pe 2 octombrie 1941,Grupul de Armate

Centru (Fedor von Bock),a lansat ofensiva finală a Moscovei. Hitler încă mai crezînd în capacitatea Wehermachtului de a termina războiul mai înainte de venirea iernii,și de a încheia victorioasă lupta prin cucerirea capitalei sovietice.

Frontul de răsărit pe vremea bătăliei pentru Moscova:

• Înaintarea inițială a Wehrmachtului – până pe 9 iulie 1941• Continuarea înaintării germane - până pe 1 septembrie 1941• Încercuirea și bătălia de la Kiev - până pe 9 septembrie 1941• Înaintarea finală germană - până pe 5 decembrie 1941

Înaintarea inițială germană

(30 septembrie-10 octombrie)• Forțele destinate operațiunii

Taifun.-Cea mai bună soluție era atacul direct asupra

Moscovei.De aceea,orașul era obiectivul principal al forței numeroase și bine echipate a Grupului de Armate Centru.Includeau trei armate,susținute de 3 grupuri de blindate și două flote aeriene a Luftwaffe.În total peste o mie de oameni.

• Planul inițial al Wehermachtului.-Planul prevedea o dublă învăluire a

Frontului Sovietic Vestic și Frontul Sovietic de Rezervă,aflate în regiunea Viazma.A doua mișcare trebuia să fie o simplă învăluire pe flancul Briansk,cucerind orașul cu același nume.Din acel punct,planul presupunea o altă învăluire spre nordul și sudul Moscovei, pentru încercuirea orașului.

• Trupele sovietice.-Trupelor Wehrmachtului li se opuneau 3

fronturi sovietice formate din armate epuizate.Forțele totalizau 1,250,000 de oameni cu 1000 tancuri, 7,600 de tunuri și peste 650 de avioane.

Aceste armate însă erau prost distribuite în teren ,plasate doar pe o linie defensivă.Acest eveniment este și responsabil pentru succesele inițiale ale germanilor.S-a hotărît crearea a două centuri în jurul orașului:Rjev-Viazma-Briansk și Mojaisk.

• Lupta contra cronometru-Noile devizii sovietice care trebuiau să respingă

trupele germane ce deja au au străpuns primele linii aveau să fie gata în cîteva luni.Astfel bătălia devine una conta cronometru.

• Joncțiunea de la Viazma.-Pe 10 octombrie 1941,în uriașa pungă din vest

au fost încercuite 4 armate sovietice.Care nu s-au predat imediat,ci au declanșat atacuri furibunde. Aceasta i-a forțat pe germani să încadreze înca 28 de divizii.Rezistența de la Viazma a oferit Înaltului Comandament Sovietic un răstimp suficient pentru aducerea de întăriri pentru cele 4 armate care apăreau capitala

• Superioritatea toncurilor sovietice asupra celor germane.

-Pe 7 octombrie,ofensiva germană se împotmolise, datorită condițiilor climatice nefavorabile.Aceasta a dus la imobilitatea blindatelor germane.Astfel în ambruscada sovietică a fost nimicita divizia 4-Panzer.Guderian a descoperit ca tancurile sovietice T-34 rezistă cu succes proiectilelor germane,ceea ce a determinat și avantajul sovietic.

• Reacțiile lui Stalin-De îndată ce și-a dat seama de

dimensiunile amenințării capitalei,Stalin a ordonat pe 13 octombrie,evacuarea structurilor de conducere a Partidului Comunist,a Marelui Stat Major,și a altor birouri guvernamentale.Stalin însă a rămas în capitală,calmînd astfel temerile civililor.

Ofensiva germană din timpul Operaţiunii Taifun.

Linia defensivă Mojaisk (13- 30 octombrie)

Începând cu ziua de 13 octombrie 1941, Wehrmacht a atins linia defensivă Mojaisk, o centură dublă de fortificații, construită în grabă, care proteja Moscova dinspre vest și se întindea de la Kalinin până laVolokolamsk și Kaluga.Moscova a fost transformată într-o fortăreață iar fabricile în complexe militare.Bombardamentele aeriene au provocat distrugeri limitate datorita apărării antiaeriene puternice.Încercînd să cucerească Tula,ultimul punct în fața Moscovei,germanii nu reușesc și se opresc aici pină pe 29 octombrie.

Wehrmachtul în fața porților Moscovei (1

noiembrie - 5 decembrie)• Pregătirile:”Când s-au ciocnit titanii”;-Ambele părți erau deja epuizate.Hitler acceptase

ideea de luptă lungă iar Stalin pentru a ridica moralul soldaților ordonă organizarea paradei militare de pe 7 noiembrie în Piața Roșie.

Wehrmachtul avea încă o superioritate fața de sovietici.Moscova era apărata de 3 centuri ,500,000 oameni,890 tancuri și 1000 avioane contra celor 943 000 oameni,1500 tancuri și 1000 de avioane germane.

• Înaintarea trupelor germane-Pe 15 noiembrie 1941,pămîntul a înghețat,ceea ce a permis

înaintarea germanilor.Pentru a cuceri Moscova,trupele Panzer au fost divizate în doua: prima trebuia să atace și să încercuiască capitala în Nord iar cea de-a doua să cucerească Tula.Atacul german a rupt frontul în două,după care au urmat lupte crîncene.La nord-vest de Moscova trupele germane ajung la Krasnaia Poliana,de unde puteau vedea unele cladiri a Moscovei în binoclu.Germanii însă au fost respinși pe 5 decembrie ,sovieticii securizînd calea spre Moscova.Astfel sovieticii au evitat catastrofa care parea la început inevitabilă.

Parada militară din Piaţa Roşie de pe 7 noiembrie 1941,

ținută cu ocazia celebrării Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, nu a fost contramandată în ciuda prezenței trupelor germane la porțile Moscovei.

Afiş sovietic de propagandă care proclama:

"Vom apăra Moscova!"

Ofensiva sovietică

Contraofensiva de iarnă sovietică, 5 decembrie 1941 - 7 mai 1942

Soldaţii sovietici înechipament de iarnă, sprijiniţi de tancuri, în timpul contraatacului din decembrie 1941.

Urmări

Apărarea cu succes a Moscovei avea să devină un simbol al rezistenței sovietice împotriva forțelor invadatoare ale Axei. Pentru comemorarea bătăliei, orașul Moscova a primit titlul de "Oraș Erou"

în 1965, la a 20-a aniversare a Zilei Victoriei. Medalia "Apărarea Moscovei" a fost creată în 1944 și a fost conferită soldaților, civililor

și partizanilor care au luat parte la apărarea capitalei.

Medalia "Apărarea Moscovei" a capitaleicreată în 1944 pentru soldaţii şi civilii care s-au distins în lupta de apărare sovietice.

Pierderi

Pierderile sovietice au fost estimate la 500.000 – 1.000.000 de oameni

Pierderile germane la 300.000 – 450.000 de oameni;

Anexă Bătălia de la Moscova

Parte a luptelor de pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial

Informații generale

Perioadă 2 octombrie 1941 - 7 ianuarie 1942

Loc Regiunea orașului Moscova, URSS

Rezultat Victorie strategică sovietică

Combatanți  Germania Nazistă   Uniunea Sovietică

Conducători

  Fedor von Bock, Heinz Guderian

  Gheorghi Jukov, Alexandr Vasilevski

Efective

pe 1 octombrie:1.250.000 soldați,1.000 tancuri,7.600 tunuri,677 avioane

pe 1 octombrie:1.000.000 soldați,1.700 tancuri,14.000 tunuri,950 avioane

Pierderi

248.000 – 400.000 650.000 – 1.280.000

Concluzie• Bătălia de la Moscova este considerată de obicei una dintre cele mai

importante bătălii dintre Puterile Axei și cele ale URSS-ului, în primul rând datorită faptului că Armata Roșie a fost capabilă să respingă cea mai serioasă încercare de cucerire a capitalei sovietice. Bătălia a fost una dintre cele mai mari de-a lungul întregului război, cu peste un milion de victime. De asemenea, bătălia a marcat un punct de cotitură în desfășurarea războiului, fiind prima oară din 1939, când Germania Nazistă își începuse campania de cuceriri, când Wehrmachtul a fost nevoit să retragă în mod semnificativ. Forțele germane se mai retrăseseră temporar în timpul Ofensivelor sovietice de la Elnia din septembrie 1941 și de la Rostov (care a provocat demiterea de la comandă a lui von Rundstedt), dar aceste retrageri au fost minore în comparație cu cea de la Moscova.

II.Bătălia de la Stalingrad

(21 august 1942– 2 februarie 1943)• Introducere:Reprezintă un punct de cotitură

important în desfășurarea războiului și este considerată cea lai sîngeroasă și mai mare bătălie din istoria omenirii.Mătălia a fost marcată de brutalitatea și de lipsa de grijă pentru populația civilă.

Operațiunea Blau(Albastru): Avansarea germană din 7 mai 1942 până în 18 noiembrie 1942

• Pentru înfăptuirea acestei operațiuni a fost aleasă Grupul de Armate Sud,avînd sarcina să străpungă frontul sovietic,cucerind Stalingradul.Grupul de Armate Sud a fost divizate în două ramuri.Grupul de Armate Sud(A) în frunte cu E. von Manstein și E. von Kleist,trebuia să continue atacul spre sud,iar cel în frunte cu F.Paulus și H.Hoth. Trebuia să atace spre est.

• Orașul a atras trupele germane datorită faptului că era un important centru industrial,o cale de transport vitală, și nu în ultimul rînd purta numele conducătorului sovietic,astfel avînd importanță ideologică și de propagandă.

• Atacul începe pe 28 iunie 1942.Ofensiva germană începe cu succes.Trupele sovietice s-au retras spre est.Pe 5 iulie 1942,naziștii cuceresc Voronejul.La sfîrșitul lui iulie,soveticii sunt nevoiți să se retragă pe rîul Don.

Soldaţi români în zonaDon/Stalingrad

Soldaţi români şi prizonieri ruşi

în zona Don/Stalingrad

Luptele din oraș

• Până la sfârșîtul lui august, Grupul de Armate Sud (B) au atins aliniamentul râului Volga la nord de Stalingrad;

-Pîna pe 1 septembrie,sovieticii își aprovizionau cu greu trupele,traversînd rîul Volga.După bombardamentul de pe 23 august,orașul este incendiat.

• Luptele în oraș devin nemiloase și disperate.-Stalin a dat ordin că cine se retrage să fie împușcați. Sovieticii

trimeteau regulat întăriri,iar speranța de viață era de cîteva ore.Luptele pentru Kurganul Mamaev,devine una sîngeroasă.Aici au murit 10 000 de militari într-o zi.Ruinele îi avantajau pe sovietici, care duceau lupta folosid lunetiști.

Germani pe străzile

Stalingradului

Lupte de stradă în Stalingrad

Contraofensiva sovietică

• Operațiunea cu numele de cod Uranus și cea cu numele cod Marte;

• Prima ofensiva sovietică-19noiembrie 1942;• A doua ofensiva sovietică-20 noiembrie 1942;• Aprovizionarea aeriană a trupelor germane;• Operațiunea Saturn(ianuarie)-înfrîngerea

trupelor italiene și eliberarea Rostovului;

Contraatacul sovietic de la Stalingrad

Sfârșitul bătăliei

• Germanii din încercuire au fost siliți să se retragă din suburbii în centrul orașului Stalingrad;

• Hitler l-a înaintat în grad pe Paulus, făcându-l Generalfeldmarschall pe 30 ianuarie 1943.

Urmări

• A durat 199 de zile. Pierderile în rândurile militarilor Axei au fost de circa 850.000 de oameni. Printre aceștia, 400.000 de germani, 200.000 de mii de români, 130.000 de italieni și 120.000 de unguri;

• Mai mult de 40.000 de civili sovietici au murit în oraș și în suburbii. Numărul de civili uciși în zonele din raionul înconjurător nu a putut fi estimat.

Mareșalul Paulus (la mijloc) împreună cu

Statul său Major, prizonieri de război

Complexul memorial de pe Kurganul Mamaev,

dominat de statuia Mamei Rusia

Concluzie

Bătălia de la Stalingrad a fost una din cele mai mari bătălii a celui de-al Doilea Război Mondial,iar unii istorici o consideră decisivă în cîștigarea războiului,devenind un moment de cotitură decisiv în soarta țărilor beligerante.

Anexă Bătălia de la StalingradParte a celui de al Doilea Război Mondial, Frontul de răsărit Informații generale

Perioadă 21 august 1942 – 2 februarie 1943Loc Stalingrad, Uniunea SovieticăRezultat Victorie decisivă sovietică Combatanți

Germania Nazistă România Italia Ungaria Croația

Uniunea Sovietică

Conducători Friedrich Paulus Erich von Manstein Hermann Hoth Petre Dumitrescu Constantin Constantinescu Italo Garibaldi Gusztav Jany Viktor Pavičić

Vasili CiuikovAlexandr VasilevskiGheorghi JukovSemion TimoșenkoConstantin RokossovskiRodion MalinovskiAndrei Eremenko

Efective~ 1.500.000 ~ 1.700.000

Pierderi~750.000 morți sau răniți91.000 capturați

643.000 militari~40.000 civili

III.Bătălia de la Kursk

(4 iulie 1943 – 20 iulie/23 august 1943)

A fost ultima acțiune ofensivă de tip blitzkrieg de pe frontului de răsărit al celui de-al doilea război mondial.

Introducere• Deși germanii concepuseră inițial o lovitură ofensivă, apărarea

bine organizată a sovieticilor nu numai că a stopat cu succes acțiunea germană, dar le-a permis să contraatace, după încheierea cu succes a fazei defensive, în două operațiuni consecutive:Operațiunea Kutuzov și Operațiunea Polkovodeț Rumianțev.

• Bătătlia de la Kursk a demonstrat că frontul de răsărit a fost caracterizat de cea mai mare concentrare de trupe din timpurile moderne. Defensiva sovietică a fost atât de bine gândită, încât atunci când Armata Roșie a trecut la faza de contraatac, ea a fost capabilă să dezvolte ofensive pe patru axe separate de înaintare, evitând capcana întinderii prea mari a contraatacului.

Contextul general

• În 1917, germanii construiseră faimoasa linie Hindenburg pe frontul de vest, scurtând lungimea frontului defensiv și crescând în același timp desitatea apărătorilor și puterea lor de reacție,ei se hotărăsc să repete această experiență.Aveau de gînd să se retragă pe aceasta linie provocînd pierderi sovieticilor.

a) Planurile germane

• Von Manstein făcea presiuni pentru o nouă ofensivă bazată pe aceleași linii de succes pe care pe care le urmărise la Harkov, când el a reușit să stopeze atacul mult prea extins al sovieticilor.Atacul Kurskului (W.Model –sud și Hoth,Menstein-nord);

• Hitler, spre deosebire de alte ocazii, a dat Cartierului General German controlul aproape total asupra activității de planificare a bătăliei;

• Operațiunea Zitadelle, încălca principiul luării prin supriză a inamicului

Frontul de răsărit în timpul bătăliei de la KurskZonele portocalii reprezintă zonele de distrugere ale străpungerii iniţiale sovietice care s-a încheiat cu a treia bătălie de la Harkov. Zonele gri reprezintă înaintarea germană de la Kursk.

b)Planurile sovietice

• Amânările succesive ale atacului german au oferit sovieticilor răgazul necesar să se pregătească din ce în ce mai bine, în patru luni ,Armata Roșie transformând punga într-una din cele mai puternic fortificate regiuni din istorie;

• Pregătirea genistică a câmpului de luptă a fost extrem de minuțioasă

• Bătălia de la Kursk este importantă pentru că a demonstrat că STAVKA ajunsese să lucreze mai eficient decât Oberkommando des Heeres, în principal datorită faptului că Stalin înțelesese în sfârșit că trebuie să se bazeze exclusiv pe inițiativele ofițerilor săi superiori și pe sursele credibile de informații, în vreme ce Hitler își ignora sistematic anturajul generalilor experimentați.

Spre vest! - poster de propagandă sovietică din anii războiului.

Operațiunea Zitadelle

a) Acțiuni preliminare: Una dintre cele mai mari concentrări de forțe

germane din toate timpurile; Forțele aeriene sovietice au reușit să depășească

numeric Luftwaffe și în scurtă vreme au recuperat diferența tehnologică prin construirea unei serii de aparate de atac la sol capabile să distrugă orice tip de blindat german, așa cum era temutul Iliușin Il-2 Șturmovik.

1 iulie, s-a dat ordinul de atac pentru patru zile mai târziu

Luptele preliminare au început pe 4 iulie 1943 în sudul regiunii

b) Bătălia principală

• 1. Flancul de nord-Bătălia a început cu adevărat pe 5 iulie 1943;-Atacând pe un front de 45 km lățime, germanii s-au trezit

prinși în capcana unor câmpuri minate;-Mai mulți factori poate să explice lipsa de progrese ale

atacului Armatei a 9-a, dintre care excelenta pregătire a apărării de către sovietici și concentrarea unor forțe germane insuficient de puternice s-au dovedit a fi cele mai importante;

- Germanii au eșuat în încercarea lor de străpungere a liniile defensive sovietice dincolo de așa-numita zonă tactică.

2.Flancul sudic

-În sud, Frontul Voronej s-a descurcat mai puțin bine decât camarazii lor din nord;

-Forțele germane au progresat neîncetat împotriva apărătorilor sovietci, dar, ca și în nord, lățime frontului de atac și adâncimea de penetrare au avut tendința să scadă continuu pe durata întregului atac;

-Câmpurile minate și tirul artileriei au fost și în sud elementele de bază ale sovieticilor pentru întârzierea atacului german și pentru producerea de mari pierderi inamicului;

-

Bătălia de laKursk

3.Prohorovca

• În dimineață zilei de 12 iulie, II.SS-Panzerkorps a înaintat spre Prohorovka în același timp cu atacurile lansate de Armata a 5-a de tancuri de Gardă, parte a unei contraofensive multifront programate de planificatorii sovietici pentru a contracara atacurile germane;

• Bătălia poate fi descrisă ca o pierdere tactică foarte mare pentru sovietici, dar, în același timp, o remiză operațională;

• În timpul luptelor, unitățile germane au fost constrânse de sovietici să atace pe fronturi din ce în ce mai restrâns;

• În timp ce pe flancul nordic luptele încetaseră pe 10 iulie, pe flancul sudic situația era încă nedecisă, chiar și după 12 iulie;

• Rezervele Armatei Roșii care așteptau să intre în luptă erau mai numeroase decât unitățile germane disponibile pentru sprijinirea atacului.

Monumentul de pe câmpulProhorovka

Debarcarea aliată în Sicilia

• Invazia aliată din Sicilia l-ar fi determinat pe Hitler să anuleze Zitadell;

• Ofensiva germană dăduse deja greș și orice încercare ulterioară de străpungere a frontului sovietic nu putea decât să aducă noi eșecuri și pierderi mai mari;

• Sovieticii își lansaseră propria contraofensivă în sectorul de nord al frontului.

Contraofensiva sovietică

• Operațiunea Kutuzov, ofensiva sovietică de la Oriol, a schimbat decisiv situația de pe fron;

• În sud, Armata Roșie avea nevoie de mai mult timp pentru regrupare după pierderile din iulie și nu au putut să-și lanseze contraofensiva decât pe 3 august, când a fost declanșată Operațiunea Polkovodeț Rumianțev.

• Pe 11 august, Armata Roșie a ajuns în fața Harkovului, un oraș pe care Hitler jurase să-l apere cu orice preț.

Sfîrșitul Bătăliei• Generalfeldmarschallul von Manstein credea că, la sfârșitul bătăliei

de la Kursk, rezultatele sunt amestecate, existând și anumite câștiguri de partea germanilor, operațiunea germană reușind „cel puțin să distrugă parțial unitățile mobile ale rezervelor operaționale ale inamicului”. Totuși, în ciuda pierderilor suferite de sovietici în fazele defensive ale bătăliei, Armata Roșie a trecut în două săptămâni la faza ofensivă, împingându-i pe germani spre vest pe râul Nipru și mai departe în Ucraina, ceea ce a demonstrat că, per total, campania a fost un dezastru pentru germani.

• Până pe 22 august, ambele tabere au fost afectate de o uriașă epuizare și bătălia de la Kursk a luat sfârșit.

Catedrală de pe câmpul de la Prohorovka care comemorează victoria sovietică din bătălia de la Kursk.

Urmări• Pierderi germane:istoriografia militară germană:

50.000 morți, răniți și prizonieri300 tancuri200 avioaneistoriografia militară sovietică:500.000 morți, răniți și prizonieri900 tancuri200 avioane

• Pierderi sovietice:istoriografia militară germană:

180.000 morți, răniți și prizonieri1.600 tancuri1.000 avioane ,istoriografia militară sovietică:607.737 morți, răniți și prizonieri1.500 tancuri1.000 avioane

Concluzii• Bătălia de la Kursk a fost un succes decisiv sovietic. Pentru prima

oară, o ofensivă majoră germană fusese oprită mai înainte de a reuși să spargă liniile sovietice. Germanii, în ciuda faptului că au folosit tancuri superioare din punct de vedere tehnologic, nu au reușit pur și simplu să străpungă liniile sovietice organizate pe mai multe inelele în adâncime. Germanii au fost surprinși de rezervele sovietice operaționale disponibile pentru această luptă. Eșecul german a luat pe toată lumea prin surprindere și a schimbat definitiv caractrerul operațiunilor pe frontul de răsărit. Victoria a fost foarte costisitoare pentru sovietici. Deși Armata Roșie a reușit să-i împiedice pe germani să-și atingă obiectivele stabilite, a pierdut numeroși soldați și materiale militare în timpul luptelor.

• După bătălia de la Kursk, frontul de est și-a schimbat aspectul. Inițiativa strategică a trecut definitiv de partea sovietică, germanii petrecând restul războiului reacționând la ofensivele Armatei Roșii;

• Hitler își pierde încrederea în ofițerii săi militari,pe cînd Stalin le ofera ofițerilor mai multă libertate;

• Rezultatul previzibil al acestor atitudini diferite a fost, în cazul germanilor, un șir neîntrerupt de înfrângeri, Hitler implicându-se tot mai mult în luarea deciziilor pentru desfășurarea operațiunilor zilnice tactice, iar, în cazul Armatei Roșii, care câștigase o tot mai mare libertate de decizie, a dus la un șir tot mai bine articulat și mai de succes de operațiuni militare ofensive.

Concluzie generală

• Bătălia de la Moscova a fost prima bătălie cînd Armata Roșie reușește semnificativ să oprească și să-i oblige pe germani sa renunțe la războiul fulger și cînd trupele naziste sunt nevoite să se retragă semnificativ dupa începerea ofensivei generale.Bătalia de la Stalingrad nu doar ca a favorizat eliberarea teritoriilor sovietice ocupate dar și la contraatacul reușit al sovieticilor.Bătălia de la Kursk a avut ca efect încheierea ofensivei naziste și începerea unei contraofensive sovietice reușite.Toate aceste trei bătălii au influențat direct mersul războiului.

Bibliografie generală

• Jukov, G. K. (1971).Memoriile Mareșalului Jukov;• Erickson, John; David Dilks, (1994). Barbarossa: The Axis

and the Allies;• www.istoria.md;• David Glantz și Jonathan M. House, The Battle of Kursk;• Erich von Manstein, Verlorene Siege, Germania, 1955.;• G. F. Krivoșeev Россия и СССР в воинах XX века: потери

вооружениx сил (Rusia și URSS în războaiele secolului XX: piederile forțelor armate), Voenizdat, 2001