DisciplinA: RELIGIE

Propunător: Roatiș Florica

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,GEORGE COȘBUC” MEDIEȘU AURIT

JUDEȚUL SATU MARE

Materiale necesare : Biblia

Descrierea activităţii:

Profesorul începe prin a-şi spune numele şi, cu Biblia în mână, spune un alt cuvânt (nume de materii și obiecte folosite în cultul ortodox, nume de creaturi ale lui Dumnezeu, nume de personaje biblice, nume de sfinți, etc.), care încep cu acelaşi sunet.

Reguli: şcolarul din dreapta profesorului preia Biblia, îşi spune numele şi găseşte un cuvânt - nume – care să înceapă cu acelaşi sunet. Apoi, predă Biblia următorului şcolar. În acest fel, Biblia trece pe la toţi elevii motivându-i să participe activ la joc. În funcţie de timp, Biblia mai poate trece, încă o dată, pe la toţi copiii.

În cazul în care elevul nu poate găsi cu ușurință un cuvânt este ajutat de profesor. Acesta îi adresează o întrebare la care elevul va răspunde printr-un cuvânt care începe cu sunetul cerut. De exemplu: Cine îi oferă copilașului, la botez, hăinuțe noi? Elevul va răspunde: Nașii!

De exemplu: Florica, Filofteia, Maria, mărul, Liviu, lumânarea, Ioan, inele, Ana, altarul, Petru, prescura, Andrei, anaforă, Bogdan, Biblia, Elena, Eva, Ștefan, șarpe, Constantin, crucea, Aura, Adam, Petru, potirul, Cristina, clopotul, Petruța, preotul, Ilie, icoana, Sorin, sfeșnicul, Mihai, Maica Sfântă, Vasile, vinul, Samuel, stelele,

Anamaria, apa, Nicolae, nașii, Bogdana, biserica, …

Descrierea activităţii:

Un elev va veni în fața clasei. Profesorul va prinde cu ajutorul unei agrafe, pe spatele elevului, o ilustrată sau un jeton, pe care se află chipul unui personaj biblic, slujitor al lui Dumnezeu, prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor, un obiect bisericesc... Pentru a afla ,,cine este”, colegii de clasă, încearcă să-i ofere acestuia cât mai multe indicii, care să-l ajute să descopere personajul sau obiectul.

Profesorul va ajuta elevii clasei care încearcă să dea indiciile. Elevul va spune în șoaptă indiciul, la urechea profesorului, apoi cu voce tare.

Jocul este mai interesant şi mai eficient, dacă discuţia este astfel purtată, încât să nu ducă prea repede la identificarea personajului, obiectului…

Exemplu de indicii pentru:

Îngerii Ți-au cântat primul colind.

La nașterea Ta s-a arătat pe cer o stea luminoasă.

Această stea i-a călăuzit pe magi până la peștera în care te-ai născut.

Mama ta este Fecioara Maria.

Iisus Hristos

Dumnezeu te-a dat în dar copiilor.

În timpul nopții ne păzești.

În timpul zilei ne ocrotești.

Copii vorbesc cu tine prin rugăciune.

Ei te întreabă, zicând: ,,Cum aș face drăgălaș/Să fiu și eu….?”

Iar tu ne spui: ,,Să fii bun și ascultător/Și-mi poți fi frățior!”

Îngerul

Oamenii te ascultă, te iubesc și te respectă.

Ai veșminte speciale.

Îi înveți pe oameni despre Dumnezeu.

Slujești în Casa lui Dumnezeu.

Preotul

Ești frumoasă.

Ești o mamă bună.

Ești o mamă iubitoare.

Ai umblat din poartă-n poartă.

Ai fost în Viflaim.

Te-ai bucurat când ai născut un Fiu.

Te-ai întristat când ai aflat că cineva vrea să-L ucidă.

L-ai apărat împreună cu un bătrân.

Pe Fiul tău Îl cheamă Iisus.

Fecioara Maria

Ești din lemn.

Ești din metal.

Ești din piatră.

Te afli în Biserică.

Te-am văzut pe deal!

Te văd la răspântii de drum!

Ești cinstită de oameni.

Te văd și pe turla Bisericii!

Sfânta Cruce

Ești o carte.

Ești o carte deosebită!

Te am în biblioteca mea.

Bunica mi-a spus că ești cea mai frumoasă carte.

Cine te citește Îl poate cunoaște pe Dumnezeu.

Pe coperta ta este o cruce.

Biblia

Durata: 10 minute

Descrierea activităţii:

Profesorul va rosti un cuvânt. Va cere elevilor să adauge alt cuvânt, astfel încât să alcătuiască o propoziţie. Mai departe, folosind îndemnul: „Mai spune ceva!”, se adaugă un nou cuvânt, dezvoltând propoziţia anterioară. Jocul continuă până când elevii nu mai au ce adăuga pentru completarea propoziţiei.

Exemplu: Dumnezeu

Elevul: Dumnezeu iubește.

Profesorul: Mai spune ceva!

Elevul: Dumnezeu iubește lumea.

Profesorul: Mai spune ceva!

Elevul: Dumnezeu iubește lumea văzută.

Profesorul: Mai spune ceva!

Elevul: Dumnezeu iubește lumea văzută și nevăzută.

Exemplu: Îngerii

Îngerii ne ocrotesc.

Îngerii buni ne ocrotesc.

Îngerii buni ne ocrotesc și ne păzesc.

Îngerii buni ne ocrotesc și ne păzesc de rău.

Îngerii buni ne ocrotesc și ne păzesc de rău oriunde.

Îngerii buni ne ocrotesc și ne păzesc de rău oriunde și oricând.

Exemplu: Părinții

Părinții muncesc.

Părinții muncesc mult.

Părinții muncesc mult pentru copii.

Părinții muncesc mult pentru copii lor.

Exemplu: Preotul

Preotul slujește.

Preotul slujește lui Dumnezeu.

Preotul slujește lui Dumnezeu și oamenilor.

Preotul slujește lui Dumnezeu și oamenilor credincioși.

Exemplu: Preotul

Preotul se roagă.

Preotul se roagă în biserică.

Preotul se roagă în biserică lui Dumnezeu.

Preotul se roagă în biserică lui Dumnezeu pentru credincioși.

Exemplu: Biblia

Biblia este o carte.

Biblia este o carte sfântă.

Biblia este o carte sfântă și frumoasă.

JOC DE PERSPICACITATE

,,Sfinții - prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor”

Durata: 15 minute

Descrierea activităţii:

Elevii sunt împărțiți pe grupe de câte 4-5 (în funcție de numărul de elevi din clasă). Se distribuie fiecărei grupe câte un formular cu nouă dreptunghiuri, numerotate de la 1 la 9.

Prin sală se așează jetoane cu imagini care sunt numerotate pe verso (de la 1 la 9). Ele se așează de către profesor, pe pervazul geamului, pe dulap, prinse pe pereți, pe perdele, etc., la locuri vizibile.

Fiecare echipă își alege câte un lider, care are ca sarcină să lipească pe formular jetoanele găsite de coechipieri, la numărul indicat. Elevii se deplasează prin sala de clasă, caută jetoanele ascunse, le aduc liderului, iar acesta le lipește pe formular. Apoi, fiecare membru trebuie să coloreze cel puțin o

imagine. Când echipa finalizează tabloul ,,Sfinții - prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor” , devine câștigătoare.

Regulile jocului:

- jocul se desfăşoară în echipe; - dacă un copil aduce un jeton care deja este lipit, are sarcina să-l ducă

la locul în care l-a găsit, altfel echipa sa va fi penalizată cu câte un punct pentru fiecare jeton în plus, găsit pe bancă, iar punctul se adaugă echipelor care are acel jeton lipsă;

- după ce una dintre echipe a finalizat fișa de lucru, nimeni nu mai are voie să lucreze.

Grupa care completează prima formularul, câștigă 9 puncte (câte un punct pentru fiecare jeton). Celorlalte echipe li se acordă atâtea puncte câte jetoane au reușit să găsească. Apoi vor fi ajutați și ceilalți să-și completeze formularul.

Sugestii de dezvoltare a complexității

1

2

5

6

Jocul se poate complica, cerându-le elevilor să recunoască fiecare imagine corespunzătoare numărului, apoi să spună ceva despre sfântul redat în imagine. Se acordă câte un punct pentru fiecare identificare

EXEMPLU:

Jetoanele

34

7 9

8

1 2 3

4 5 6

7 8 9

Durata: 10 minute

Descrierea activităţii:

La acest joc, copiii se așează în cerc, iar cel care începe jocul sună cu un clopoțel, apoi, rostește o silabă care începe un cuvânt oarecare. Elevul din dreapta sa primește clopoțelul și continuă cuvântul. Clopoțelul va suna când se începe un cuvânt nou.

De exemplu: Sfinţii Apostoli - modele de credinţă

AN – DREI PE – TRU I – OAN IA – COB TO – MA MA – TEI

BAR – TO – LO – MEU IU – DA MA –TI – A FI – LIP SI – MON IA –

COV IU – DA.

Elevii pot fi ajutați de către profesor. Se vor adresa întrebări în cazul în care elevul se gândește prea mult. De exemplu: Cine L-a vândut pe Domnul Iisus Hristos? Cine a adus Evanghelia pe teritoriul patriei noastre? Care dintre apostoli este fratele lui Andrei?...

TRAISTA CU POVEȘTI

Profesorul va avea pe umeri o traistă în care are bilețele cu titluri de povești. Elevul care este sărbătorit în ziua în care are ora de Religie, sau cel înscris în catalog la poziția care indică data nașterii, va extrage un bilețel din traistă. Profesorul va citi povestea înscrisă pe bilețel.

Durata: 5-10 minute

RĂSPLATAÎntr-un sat, era un om vestit pentru hărnicia sa. Dar, pe cât de muncitor era

omul, pe atât de leneş era fiul său. Toată ziua ar fi stat degeaba şi tot nu s-ar fi plictisit. Numai că, într-o după-amiază, se duse la tatăl său şi îi zise :

- Tată, am văzut pe uliţă nişte băieţi încălţaţi cu ghete noi, foarte frumoase. Aş vrea şi eu aşa ghete.

- Măi băiete, i-a răspuns omul, dacă ai muncii şi tu cât de puţin, ţi-aş da banii de ghete, dar aşa, pe degeaba, zi şi tu, e drept? N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat supărat. Tare şi-ar fi dorit aşa ghete, aşa că a doua zi iar s-a dus să-i ceară bani tatălui său. Dar şi de data aceasta părintele l-a refuzat.

Când a venit şi a treia zi, să-i ceară banii, ţăranul zise :- Uite, măi băiete, văd că nu mai scap de tine! Eu am treabă aici, în grădină.

Dar, în pod, e o grămadă de grâu, ce trebuie vânturat, că altfel se umezeşte şi se strică. Pune mâna pe lopată, vântură tu grâul şi pe urmă vino aici şi-ţi dau bani să-ţi cumperi ghete.

N-a mai putut băiatul de bucurie. S-a urcat repede în podul casei, dar nu prea îl trăgea inima la muncă. Aşa că s-a culcat pe un braţ de fân, a tras un pui de somn, după care a alegat în curte, strigând:

- Gata tătucă, am vânturat tot grâul. Acum îmi dai banii?- Nu ! a răspuns omul categoric. Ţi-am spus să vânturi grâul, nu să pierzi

vremea. Treci în pod şi fă ce ţi-am spus!

A plecat iar băiatul, dar nu putea înţelege de unde ştia tata că el nu vânturase grâul. Probabil că l-a surprins dormind şi nu l-a trezit, că altfel nu se poate... aşa că, după ce s-a urcat iarăşi în podul casei, s-a pus la pândă în loc să aibă grijă de grâu. A stat el preţ de jumătate de ceas, cu ochii aţintiți spre tatăl său, care muncea de zor în curte, şi, socotind el că-i de ajuns, se duse iarăşi în grădină.

- Tată, am terminat toată treaba, n-a rămas bob de grâu neîntors. Acum îmi dai banii?

- Măi băiete, după ce că eşti leneş, mai eşti şi un mare mincinos. Nu ţi-e ruşine? Să şti că, dacă nici de data asta nu te duci în pod şi nu faci ce ţi-am spus, nu mai vezi nici o gheată. Ai înţeles?

Când a văzut băiatul că altfel nu se mai poate, s-a urcat în pod, a pus mâna pe lopată şi a început să vânture grâul. Dar, cum a băgat lopata în grămadă, a găsit ascunsă în grâu o pereche de ghete nou-nouţe, exact aşa cum îşi dorea el.

De bucurat, s-a bucurat, cum era şi de aşteptat, dar, în acelaşi timp, îi crăpa obrazul de ruşine pentru minciunile sale de mai-nainte. Fără să-l mai pună nimeni, a vânturat tot grâul, după care s-a dus şi în grădină să îşi ajute tatăl. Acum simţea, într-adevăr, că merită ghetele, dar, mai mult decât atât, simţea cât de bine este să fii alături de părinţii tăi şi să îi ajuţi.

CEI TREI FLUTURI

Au fost odată trei fluturi:unul alb, unul roșu și unul galben.Ei se jucau la soare și zburau veseli din floare în floare. Și nu oboseau deloc, așa le plăcea jocul. Deodată însă veni ploaia. Ei voiră să zboare acasă, da casa lor era departe, departe. Ce să facă acum bieții fluturași? Zburară repede la o floricea, la laleaua cea galbenă și-I ziseră:

,,Dragă lalea deschide-ne floarea ta, să ne ascundem în ea, că ne omoară ploaia”.

Laleaua privi pe rând la cei trei fluturași și apoi răspunse:,,Celui galben și celui roșu le voi deschide, căci ei seamănă la culoare cu

mine. Dar pe cel alb nu-l primesc, pentru că el nu seamănă cu mine”.,,Își mulțumesc de așa primire. Dar așa nu voim noi să intrăm la tine, dacă

nu-l primelti și pe fratele nostrum cel alb. Rămâi sănătoasă”, ziseră cei doi fluturi.Ploaia se făcea tot mai mare. Fluturii zburară la crinul cel alb și le

ziseră:,,Dragă crinule, deschide-ne floarea ta, ca să ne adăpostim în ea de ploaie”.

Pe cel alb îl primesc cu bucurie, că e alb la culoare ca și mine, dar pe ceilalți nu vă primesc”, răspunse crinul.

Dacă nu-i primești și pe frații mei, atunci nu vin nici eu la tine.

Mai bines ă fim udați cu toții, decât să ne părăsim unul pe altul”, zise fluturașul cel alb.

Astfel, fluturașii zburară mai departe.Soarele, care era ascuns în dosul norilor, văzu bunătatea celor tri fluturași și

se bucură că țineau atât de mult unul la altul. De aceia, el ieși dintre nori și alungă ploaia.

Peste puțin, aripile fluturilor se uscară, iar trupșorul lor se încălzi. Cei trei fluturi zburară acasă și se culcară fericiți.

Copiii” …Nu uitați, că nici un lucru nu-I e mai plăcut lui Dumnezeu, ca iubirea dintre frați.

ASINUL CU TREI STĂPÂNI

Un țăran bătrân, care era aproape să moară, chemă lângă patul său pe cei trei fii, ce avea, și le zice:

,,Dragii tati, eu mor! Altă avuție nu vă pot lăsa decât asinul, care-l știți că-l am. Vi-l las vouă, dat vă sfătuiesc să-l țineți bine, să-l îngrijiți, să-l hrăniți și să-l adăpați la timp. Să vă slujiți de el pe rând, câte o zi fiecare!” După aceste vorbe, muri bătrânul.

Feciorul cel mare, după înmormântarea tatălui său, luă asinul, îi puse desagii în spate și porni la târg, strigând:

,,Hi la deal! Hi la vale!Că n-am fân să-ți dau pe cale!Mâne-I frate-meu stăpân,Ți-o da el ovăs și fân!”bietul asin imblă toată ziua cu țăranul prin târg. Când se întoarse seara acasă,

în loc să-I dea ceva de mâncare, îl trimise la fratele cel mijlociu. Acesta, dis de dimineață, îl înhămă la plug și în loc de mâncare, îi croia mereu pe spinare, strigând:

,,Mâncarea te-a îngreuiat,Asine încăpățânat!Mișcă căci acum sfințeșteSoarele, și n-am sfârșit.Mâne-I frate-meu stăpân,Ți-o da el ovăs și fân!”

Cum vedeți, două zile trecură, fără să mănânce asinul ceva. A treia zi îl luă fratele cel mai mic, care era tot așa fără milă ca și ceilalți doi. Cum îl luă, îl pune la plug și după ce ară o bucată, încălecă pe el și merse în satul vecin, după oarecari treburi. Asinul flămând mergea prea încet. Omul acesta începu să-l bată cu biciul, până ce-I făcu trupul numai vânătăi. El zicea:

Frații te-au ținut prea bine,Cu mâncare mai ales;Eu n-am să-ți dau așa des,Ci mai bine acea parăPentru mine-o voi păstra!”Memorocitul asin a căzut atunci de foame și de oboseală și a murit. Acum

împartă-I pielea frații cei deștepți.

Animalele ne ajută la muncă. De aceea se cade ca să le îngrijim. Numai cine are suflet rău nu îngtijește animalele. Noi să fim buni și miloși cu ele!

Bunicul și nepotul de Frații Grimm

A fost odată un bătrân împovărat de ani. Și de bătrân ce era, privirea i se tulburase, auzul îi slăbise și-i tremurau genunchii la orice mișcare. Când ședea la masă să mănânce, abia mai putea să țină lingura în mână: vărsa ciorba pe masă, iar uneori îi scăpau chiar bucăturile din gură.

Și văzând până unde ajunsese bătrânul cu nevolnicia, fiul și noră-sa se umplură de scârbă. Nu-i mai așezară să mănânce cu ei la masă, ci-l puseră într-un colț, lângă vatră.  Și din ziua aceea îi dădeau mâncarea într-o strachină de lut, și nici măcar atât cât să se sature. Bătrânul căta cu jind la masa încărcată cu bucate, și ochii lui lăcrimau de amărăciune.  Într-o zi, strachina de lut îi scăpă din mâinile cuprinse de tremur; căzu pe jos și se făcu cioburi. Când văzu asta, nora apucă să-l certe de zor, dar bătrânul se închisese în amărăciunea lui și nu scotea o vorbă. Din când în când, numai, scăpa

câte-un oftat adânc.   ,,Asta e prea de tot!" își spuseră în sinea lor bărbatul și nevasta. Și-i cumpărară din târg o strachină de lemn, pe câteva părăluțe. Bietul bătrân trebui să mănânce de aici înainte doar din strachina de lemn.  Și iată că odată, înspre seară, cum ședeau cu toții în odaie, nepoțelul, să tot fi avut gâgâlicea de copil vreo patru anișori, începu a-și face de joacă cu niște scândurele. - Ce faci tu acolo? îl întrebă taică-său.  - Fac și eu o covățică, îi răspunse copilașul, din care să mănânce tata și mama, când n-or mai fi în putere, ca bunicul!  Amândoi cătară mult timp unul la altul și de amar și de rusine îi podidi plânsul. Îl poftiră de îndată pe bătrân să se așeze la masa lor și, din ziua aceea, mâncară iarăși cu toții împreună. Și din când în când se mai întâmpla ca bătrânul să verse din mâncare, acum însă nu-l mai lua nimeni la rost... 

Joc de rol

1. POEZIA: ,,Iepurașul Botișor”

Profesorul: Povestitorul

Băieții: Vânătorul

Fetițele: Iepurașul

Apoi, se schimbă rolurile astfel încât fiecare elev să joace rolul de: povestitor,

vânător și iepuraș.

Povestitorul:

Iepurașul Botișor

A pornit încetișor,

Prin poieni și prin ponoare

Culegând floare cu floare.

Vânătorul:

Ce tot cauți printre flori?

Iepurașul:

Culeg probe de culori.

Vânătorul:

Și ce vrei să faci cu ele?

Iepurașul:

În ulcele fac vopsele.

Vânătorul:

Și la ce îți folosesc?

Iepurașul:

Ouă roșii să vopsesc.

Povestitorul:

Ca în datini din străbuni,

Pentru toți copii buni,

Să știe satul, orașul:

De Paști vine?....IEPURAȘUL!

2. POEZIA: ,,Copilul și îngerașii”

Băieții: Copilul

Fetițele: Îngerașii

Apoi, se schimbă rolurile astfel încât fiecare elev să joace rolul de: copil și îngerași.

Copilul:

Unde stați voi îngerași?

Și ce faceți drăgălași?

Îngerașii:

Lângă Tatăl nostru stăm:

Îi cântăm și ne-nchinăm.

Copilul:

Cum aș face drăgălaș

Să fiu și eu îngeraș?

Îngerașii:

Să fii bun, ș-ascultător!

Și ne poți fi frățior!

POEZIA: ,,Tatăl ceresc al tuturor”

Elevii

Profesorul

Apoi, se schimbă rolurile astfel încât fiecare elev să joace și rolul de: profesor.

Elevii:

Cine florile-nflorește

Și grădina o rodește?

Cine codrii înverzește

Și pe păsări le hrănește?

Cine-i tată la orfani?

Cine ajută pe sărmani?

Profesorul:

Este Dumnezeu Preasfântul,

Cel ce a făcut pământul,

Soare cald, lună și stele

Și mi-a dat zilele mele.

În veci fie preamărit

Cel ce toate le-a zidit!

3. Copilul și mama

Copilul:

Mamă!

Povestitorul:

Întreabă copilul:

Copilul:

Mamă este Dumnezeu?

Mie mi s-a spus că este

Dar eu vreau cuvântul tău!

Povestitorul:

Ochii mamei rourează,

Lacrima din ei îi pică:

Mama:

Este dragul mamei, este!...

Povestitorul:

Mai mult n-a putut să zică.

Copilul:

Și eu am crezut că este,

Dar acum cred și mai mult,

Chiar de îmi spuneai că nu e

Nu puteam să nu te-ascult!

Povestitorul:

Drept aceea mame bune

Grijă aveți ce-i de vorbit,

Căci cuvântul vostru-n inimi

Prea adânc va fi sădit!

Succes!