2.REMEMORĂRI ANATOMO-TOPOGRAFICE ALE REGIUNII VENTRALE A GÎTULUI

În regiunea ventrală a gîtului sunt localizate următoarele organe: traheea, esofagul, artera carotidă, trunchiul vagosimpatic, plexul nervos i vena jugulară. ș

Fig.1. Sec iunea transversală a gîtului la bovine. ț

Traheea (Trachea) este un conduct aerofor, flexibil și cartilaginos. Începe de la nivelul cartilajului cricoid al laringelui pentru a se termina la bifurcația traheală (Bifurcatio tracheae), dorsal de cord, în bronhiile principale stângă și dreaptă (Bronchus principalis sinister et dexter).

După topografie și traiect, traheea a fost divizată într-o porțiune cervicală și o porțiune toracică , fiind însoțită pe tot traiectul său de esofag. Porțiunea cervicală (Pars cervicalis) a traheei începe la nivelul cartilajului cricoid și se continuă pe axa sagitală a gâtului până la apertura cranială a toracelui. Este situată ventral de esofag, venind în raport dorso-bilateral cu arterele carotide comune, cordonul

vagosimpatic, bilateral cu venele jugulare externe, nervii laringieni recurenți, fiind însoțită pe acest traiect de către limfonodulii cervicali profunzi. Segmentul cervical este mai lung, fiind clinic accesibil (în caz de injecții intratraheale, traheotomie, etc.). Porțiunea toracică (Pars thoracica), mai scurtă, traversează mediastinul cranial și mijlociu, terminându-se la nivelul carenei traheale (Carina traheala). Pe traiectul său toracic vine în contact lateral stânga cu esofagul, dorsal cu mușchiul lungul gâtului, ventral cu arterele carotide comune, nervii vag și recurent. La tineret, ventral, vine în contact și cu timusul.

Baza anatomică a traheei sunt inelele cartilaginoase, în număr de 45-55 la bovine. Acestea mențin traheea în permanență deschisă. În secțiunea transversală, traheea are forma unui inel incomplet. Inelele traheale sunt unite printr-o membrană fibroelastică ce formează un ligament inelar (Lig. annularia). Mușchiul traheal (M. trachealis) este situat la nivelul extremităților dorsale ale inelelor traheale, fiind format din fibre musculare netede. Ligamentul are rolul de a preveni supradistensia lumenului traheei, iar fibrele musculare au rol de a regla calibrul traheei. Lumenul traheei este tapetat de mucoasă de tip respirator, de o culoare roz-gălbuie.

Inelele traheale sunt cu ușurință depistate la o palpație profundă a porțiunii superioare a gîtului. La bovine, traheea este lungă de 55-65 cm, având calibrul de 4 cm. Diametrul traheei la bovine este mai îngust în comparație cu cel al ecvinelor (5-6cm), și este comprimat lateral. Pe partea ventrală a traheei sunt două benzi musculare bine conturate, cea a mușchiului sternomandibular (care este mai voluminoasă) și cea sternotirohioidă (mai subțire). În regiunea primelor inele traheale se găsește glanda tiroidă.

Fig.2. Sec iunea transversală a gîtului la nivelul celei de-a cincea vertebre țcervicale, partea ventrală.

1-traheea; 2-esofagul; 3-artera carotidă comună dreaptă; 4-vena jugulară externă dreaptă; 5-vena jugulară internă dreaptă; 6-trunchiul vagosimpatic drept; 7-nervul laringian drept; 8-artera carotidă comună stîngă; 9-vena jugulară externă stîngă; 10-vena jugulară internă stîngă; 11-trunchiul vagosimpatic stîng; 12-nervul laringian recurent stîng; 13- mu chiul șsternohioidian i sternotiroidian; 14-mu chiul sternocefalic; 15-mu chiul ș ș șbrahiocefalic. ( Pavaux, 1983)

Vascularizarea traheei este asigurată de: arterele subclaviculare, trunchiul brahiocefalic, arterele carotide comune, arterele tiroidiene. Sângele este colectat de vene, care sunt satelite arterelor și care se drenează apoi prin venele jugulară și cavă cranială.

Inervația traheei este asigurată de ramurile motoare provenite din nervii vagi și de fibre senzitive din simpatic.

Planurile anatomice:

-Pielea, foarte mobilă;

-Țesutul conjunctiv subcutanat, redus;

-Mușchiul pielos;

-Planul muscular superficial, reprezentat de portiunea caudala a mușchilor sternomandibulari, precum și de mușchii sternotiroidieni și sternohioidieni;

-Fascia cervicală mijlocie ;

-Traheea;

-Planul muscular profund, reprezentat de mușchiul lung al gîtului și mușchiul scalen.

Locul de elecție pentru incizie este linia mediană a părții ventrale a gîtului, la nivelul joncțiunii dintre treimea proximală și mijlocie a acestuia sau aproximativ cu 3cm distal de cartilajul cricoid, în dreptul inelelor traheale 4-6. În cazul corpilor străini traheali, tumori, deschiderea se face unde sunt localizați aceștia.

Fig.3. Necropsia traheei

3.INDICA II ÎN TRAHEOTOMIE Ț

Traheotomia este deschiderea chirurgicală a canalului traheal cu scopul de a creea o cale artificială de patrundere a aerului în pulmon. După momentul în care se practică deschiderea și după durata menținerii orificiului artificial, traheotomia poate fi: provizorie și permanentă.

Indicații:

Edem glotic; Spasm laringian; Corpi străini în laringe și cavitățile nazale; Flegmon paralaringian; Fractura oaselor nazale; Faringita acută; Înțepături de insecte; În laringotomie sau trepanația cavității nazale; Paralizia laringelui; Fractura inelului traheal; Difteria sau necrobaciloza laringiană (fig.4) Actinomicoză în spațiul intermandibular; Stări comatoase; Edem laringian sau glotic; Stenoze.

Fig.4. Nectrobaciloză laringiană (1) i difteria laringiană (2)ș

4.CONTEN IA ANIMALULUIȚ

Prin contenţie se înţelege imobilizarea şi aşezarea animalului într-o anumită poziţie în vederea examinării sau efectuării unor intervenţii zootehnologice şi medicale.

În scop chirurgical prin contenţie trebuie să se realizeze următoarele obiective:

– asigurarea accesului la regiunea pe care trebuie să se opereze;

– crearea condiţiilor de siguranţă şi de securitate intraoperatorie,evitându-se mişcările spontane ale animalului;

– realizarea condiţiilor de protecţia muncii personalului muncitor şi evitarea accidentelor posibile generate de constrângerea şi de poziţia forţată la care este supus animalul.

Indiferent de procedeul sau metoda de contenţie, limitarea forţată a mişcărilor spontane şi punerea animalelor în poziţii nefiziologice sunt agresiuni faţă de care animalele manifestă reacţii de apărare, mai mult sau mai puţin violente, ce pot genera accidente şi complicaţii, uneori grave. De aceea, contenţia intră în factorii de risc operator, de care trebuie să se ţină cont în raport de particularităţile comportamentale ale fiecărei specii şi ale fiecărui individ.

Pentru prevenirea accidentelor este necesar să se respecte următoarele reguli generale:

- să se aleagă metoda de contenţie cea mai adecvată în raport de specie, de temperamentul animalului şi de scopul urmărit;

- să se instruiască în prealabil personalul, care va face contenţia, insistându-se pe respectarea şi aplicarea corectă a metodei de contenţie şi respectarea tuturor măsurilor de protecţia muncii;

- să verifice în prealabil materialele de contenţie sub aspectul cantităţii şi calităţii lor (rezistenţă, mod de confecţionare);

- în toate cazurile nu se admit improvizaţii, iar atunci când contenţia animalului vigil nu este realizabilă se va recurge obligator, dar diferenţiat, la tranchilizare, neuroplegie, neuroleptanalgezie sau la narcoză ;

- în toate cazurile se va evita trântirea şi contenţia în decubit pe terenuri dure şi murdare;

- este obligator să se respecte dieta alimentară de minim 12 ore atunci când se recurge la trântirea şi imobilizarea animalelor mari în poziţii decubitale.

Animalul este poziționat în decubit lateral cu gîtul maximal extins în travaliul Gherțen.

Pentru contenție este nevoie de patru odgoane.Două odgoane vor fi folosite pentru fixarea corpului animalului .Un capăt al odgoanelor va fi fixat la masă, iar capetele libere vor fi trase pe sub abdomenul și toracele animalului. Două odgoane sunt fixate pe membrele drepte anterior și posterior, apoi sunt trecute prin barele de metal ale travaliului și pe sub animal. Concomitent cu întoarcerea mesei, se va trage de capetele libere a odgoanelor, care mai apoi vor fi legate de barele metalice, iar cu cele de la membre vor fi legate ambele perechi de membre. Sub capul animalului se va pune o pernă de cauciuc, și va fi maximal extins de două ajutoare.

În cazul traheotomiei de urgență, intervenția se face în poziția în care se află animalul, iar câmpul operator nu se va tunde și nu se va aseptiza.

5.1. ASEPSIA. METODE DE PREGĂTIRE A REGIUNII OPERATORII.

Asepsia - latura profilactică a dezinfecției- de prevenire a contaminării plăgilor cu germeni patogeni, se realizează printr-un ansamblu de metode:

          - dezinfecția mâinilor chirurgului și protejarea cu mănuși sterile;

          - dezinfecția câmpului operator;

          - sterilizarea instrumentarului chirurgical și a materialului moale;

          - gesturi aseptice asupra plăgii post operatorii.

Pregătirea regiunii decurge în două etape:

- mecanică, regiunea destinată accesului operator se tunde și se rade, apoi se spală cu soluție de permanganat de K (0,3-2%- în amestec cu apă călduță) are rol de antiseptic, astringent, dezodorizant. Acțiunea antiseptică se datorează oxigenului degajat de acesta, aceasta durează atât timp cât se degajă oxigen.Oxigenul acționează în special asupra germenilor anaerobi, împiedicând dezvoltarea acestora. Se spală regiunea operatorie de la mijloc spre periferii pînă nu îndepărtăm de pe aceasta toate firele de păr rămase în urma tunderii și raderii. Spălăm și regiunea învecinată, pentru că întîmplător putem să ne atingem de ea și astfel să introducem infecție în plaga operatorie. Apoi uscăm regiunea cu ajutorul tampoanelor de vată.

- chimică, după asepsia mecanică, ștergem câmpul operator cu vată îmbibată cu alcool etilic apoi cu betadină 5%. Solutia de Betadine este un antiseptic cu spectru larg antimicrobian (bactericid, fungicid, virucid, protozoicid), recomandat pentru dezinfectia pielii si mucoaselor. Pentru dezinfecţia tegumentului se utilizează soluţia nediluată de betadină şi se lasă în contact până la uscare.

Prelucrarea cu alcool și betadină se va efectua înainte de anestezia locală, și încă o dată înainte de incizie.

5.2.ASEPSIA. PREGĂTIREA INSTRUMENTARULUI I A ȘSĂLII DE OPERA IE.Ț

Sala de operație se pregătește prin spălarea minuțioasă a podelei și a travaliului. De asemenea cu o oră înainte de operație este pornită lampa UV bactericidă pentru a purifica aerul. Sala de asemenea trebuie aerisiă.

Dezinfecția instrumentelor chirurgicale are ca scop:

- diminuează populația de microorganisme;

- previne uscarea produselor biologice;

- contribuie la protecția personalului care îl manipulează împotriva contaminării cu zooantroponoze.

Etapele sterilizării instrumentarului:

Curățare; Clătire; Dezinfecție; Clătire; Uscare; Lubrefiere; Verificarea integrității.

După fiecare utilizare instrumentarul chirurgical este spălat bine cu o perie și săpun sub jetul de apă. Aceasta asigură îndepărtarea murdăriei și a materiilor organice. Apoi este supus uscării pe un cearșaf. Înainte de intervenția chirurgicală intrumentarul se sterilizează prin fierbere în sterilizator, aproximativ 30 după ce a început să fiarbă. Instrumentarul trebuie sa fie în totalitate acoperit cu apă pentru a fi eficient. Toate aceste etape sunt efectuate de persoana responsabilă de instrumentar.

5.3. PREGĂTIREA CHIRURGULUI I AJUTOARELORȘ

În mod obligatoriu toate persoanele prezente în sala de operație trebuie să fie îmbrăcați în echipament de protecție: mănuși, halat, bonetă. Halatul și boneta trebuie în prealabil spălate și sterilizate mecanic cu fierul de călcat. Unghiile trebuie să fie tăiate scurt. Mâinile se spală minuțios cu apă caldă și săpun timp de 10 minute, apoi se șterg cu tampon îmbibat cu alcool 70% (degrasează) și betadină

5%, spațiile subunghiale sunt prelucrate adăugător cu betadină. Apoi se îmbracă manușile sterile.

Persoana care va avea grijă de instrumentar de asemenea va efectua aceleași etape de pregătire.

Reguli:

- Plimbarea şi intrarea fără voie este interzisă.

- In timpul operaţiilor se interzice plimbarea şi discuţiile,

- Se interzice apropierea de instrumentele sterile, în afară de chirurg şi

asistent.

- Fiecare student, în mod obligatoriu, trebuie să poarte permanent masca dar se va folosi de ea numai în cazuri excepţionale.

- Încălţămintea trebuie să fie îngrijită şi curată.