Post on 03-Sep-2019
UTILITATEAUtilitateaeconomică
Utilitateindividuală,totalăşimarginalăLegeautilităţiidescrescânde
Utilitateacardinalăşiutilitateaordinală
Utilitateaeconomicădesemneazăcapacitateaunuibuneconomic(realăsaupresupusă)dea
satisfaceodorinţă(trebuinţă)umană.- aprecierea capacităţii de a satisface o trebuinţă- reflectarea importanţei pe care un individ o atribuieunui bun, unei anumite cantităţi dintr-un bun.- aprecierea utilităţii are un caracter preponderentsubiectiv, dar are la bază şi elemente obiective- perceperea acestor caracteristici obiective are însăun pronunţat caracter individual,
pentrucacevasăfieutilestenecesarcaelsăîndeplineascăanumitecondiţiişianume:- Existenţa (sau imaginarea) unei relaţii între
calităţile unui bun şi o anumită trebuinţă.- Cunoaşterea acestor proprietăţi utile (sau credinţaîn existenţa lor).- Capacitatea de punere în valoare, de folosire arespectivelor proprietăţi utile.
- apreciereautilităţiinuesteglobală- nuapreciemutilitateaîngeneralciutilitateafiecărei
unităţi(doze),adicăutilitateaindividuală:
☛ Utilitatea individuală este înţeleasă ca fiindsatisfacţia procurată de o singură unitate, de oanumită doză dintr-un bun într-o unitate de timp.
- Utilitateaindividuală(ui)estedescrescătoare,respectivutilitateafiecăreiunităţiadiţionaleestemai
micăcaaceleiprecedente:u1 >u2 >…>un
Descreşterea utilităţii individuale are legătură cuacea legitate a evoluţiei trebuinţelor, conform căreiaintensitatea de manifestare a unei nevoi scade pemăsură ce aceasta este satisfăcută continuu în modcorespunzător.
Utilitateatotală
•satisfacţia pe care o procură consumul maimultor doze (unităţi) sau a tuturor dozelor(cantităţilor) disponibile dintr-un anumit bun saudin mai multe bunuri într-o unitate de timp.
å= iT uU
åå=j i
ijT uU
Utilitateamarginală
•satisfacţia suplimentară, sporul de utilitate(totală), obţinut ca urmare a creşterii cantităţiiconsumate dintr-un anumit bun sau din maimulte bunuri .
•Se determină fie prin măsurarea modificării (sporului)utilităţii totale, fie prin însumarea utilităţilor individuale aleunităţilor adiţionale consumate:
Uma=UT (k)– UT (k-1)==uk
unde uk este utilitatea individuală a celei de a kunităţi (doze).
åå-
-1k
1
k
1ii uu
( )¢= TUUmaqUUma T
DD
=
Evoluţiautilităţiiindividuale,totaleşimarginale
UT
Cantităţi
Utilitate
0Uma
uf
qmax123
u2u1
u3
qs
.
.
.
Utilitateamarginalăfinală(limită)exprimăsatisfacţiaprocuratădeultimaunitate(doză)disponibilăsau
doritădintr-unbunoarecare.
•Evoluţia utilităţii (individuale, marginale şi finale) –în forma în care a fost prezentată în cele de mai sus– exprimă relaţiile care se stabilesc întretrebuinţele şi dorinţele indivizilor şi utilitateafiecărei unităţi (doze) consumată succesiv dintr-unbun economic şi dă conţinut legii utilităţiimarginale descrescătoare (sugerată, se pare,pentru prima dată de către Goessen) .
Măsurareacardinalăautilităţii - utilitateaestemăsuratădirectcuajutoruluneiunităţide
măsurăspeciale(unităţideutilitatesauutili)şiseexprimăprinnumere.
Măsurarea ordinală a utilităţii - utilitatea esteapreciată (şi nu măsurată numeric), iar rezultatulaprecierii o reprezintă o ordine, o suc-cesiune amărfurilor în funcţie de criteriul preferinţelor saual gusturilor.
Alegereaconsumatoruluiraţional:Utilitateacardinală
ui =maxsau
ui /pi =max
adică:UT(xi,xj)=maxim:
j
j
i
i
pUma
pUma
=
Alegereaconsumatoruluiraţional:Utilitateacardinală
Unit.(doza)
HranăA
HaineB
BăuturiC
IgienăD
LocuinţăE
1 50 41 32 23 142 40 31 21 11 03 30 22 13 04 20 12 (-3)5 10 06 (-2)
1A >1B >2A >1C >2B >3A >1D >…>5A50 > 41 > 40 > 32 > 31 > 30 > 23 >…>10
Alegereaconsumatoruluiraţional:Utilitateaordinală
Modelulcuprindeurmătoareleelementeprincipale:•axiomele teoriei ordinale de alegere;• relaţiile (funcţiile) de indiferenţă aleconsumatorului (izoutilitate);• rata marginală de substituire între bunuri;• limita (frontiera) bugetară şi•echilibrul consumatorului.
Axiomeleteorieiordinaledealegere:
•comparabilitatea (relaţia de ordine completă)•reflexivitate a•tranzitivitatea•nesaţierea (non-saturarea)•continuitatea (relaţia de indiferenţă)•convexitatea (semistrictă)
Funcţiiledeindiferenţăaleconsumatorului - mulţimeatuturorcombinaţiilorposibiledindiferitecantităţide
bunuri,corespunzătoarefiecăruinivelalutilităţiitotale.UT(i)=U(q1,q2,..,qn)
Pentrudouăbunuri(saucoşuridebunuri)estevorbadeofamiliedecurbedeindiferenţă:UT(i)=U(x,y)
Curbadeindiferenţăaconsumatorului(izoutilitate) - ansamblulcombinaţiilordintrediferitecantităţidindouăbunuri(saucoşuri)ceaducunanumitnivel(acelaşi)al
utilităţiitotale:UT =U(x,y)
Înfiecarepunctdepecurbadeindiferenţă(A,B,…)încarerealizeazădiferitecombinaţiiîntreoanumităcantitatedin
produsulXşioanumităcantitatedinprodusulY,consumatorulobţineacelaşiniveldeutilitate(satisfacţie)totală.Aceastaînseamnăcăsubiectuluiîiesteindiferentce
combinaţieesteprezentăîncoşulsăudeconsum.Fiecărui nivel posibil al utilităţii îi va corespunde o asemenearelaţie (funcţie) şi, deci, o curbă proprie de izoutilitate. Seformează, astfel, o familie de curbe de indiferenţă (sau o hartăa curbelor de indiferenţă). Pe măsură ce ne depărtăm deoriginea axelor, curbele reflectă nivele tot mai ridicate deutilitate, corespunzătoare unui consum tot mai mare debunuri.
Curbeledeindiferenţătipicesecaracterizeazăprinurmătoareletrăsături:
• fiecareînparteindicăunanumitniveldeutilitate• de-alunguluneiaşiaceleiaşicurbe,sporuldeutilitatetotalăestenul• suntcontinue:funcţiadeutilitateestedefinităcafiindcontinuă(permiteşipresupunevariaţiiinfinitezimale)• pantaesteîntotdeaunanegativă,datorităacţiuniilegiidescreşteriiutilităţiimarginale• curbeleaparţinânduneifamiliidecurbedeindiferenţănuseintersectează,deoarececuaceleaşicombinaţiinusepotobţinenivelediferitedeutilitatetotală• suntconvexe(înraportcuoriginea),datoritădescreşteriirateimarginaledesubstituireîntrebunuri.
Ratamarginalădesubstituţieîntrebunuri
• -cantitatea suplimentară care trebuie consumatădintr-un bun pentru a compensa reducerea cu ounitate (doză) a cantităţii consumate dintr-un alt bunastfel încât utilitatea totală să rămână aceiaşi.• Evident această cantitatea este determinată deraportul dintre utilităţile marginale a celor douăbunuri.
)()(yUmaxUma
xyRms =
DD
=
PrintrecereadinpunctulAînpunctulBalcurbeideindiferenţă,consumatorulrealizeazăosubstituireîntre
bunuri.DiminuareacantităţilorconsumatedinprodusulX(delax0 lax1),secerecompensatăprintr-ocreştereaa
cantităţilorconsumatedinY(delay0 lay1),dacăsedoreştemenţinereaniveluluidesatisfacţie,autilităţiitotale.Ceea ce s-a modificat este structura consumului şi nu
gradul de satisfacere.Pentru variaţii infinitezimale, Rms se identifică cu valoareatangentei la curba de indiferenţă în punctul B, respectiv cupanta tangentei (mB) în acel punct.
)()()(yUmaxUmam180tg
ACCB
xy
xxyyRms B01
01 =-=a-==DD
=--
=
Restricţia(constrângerea)debugetaconsumatorului-- mulţimea tuturor posibilităţilor de cumpărare a
diferite cantităţi din bunurile dorite în limita venituluidisponibil a consumatorului.Constrângerea bugetară în cazul a 2 bunuri (saucoşuri se exprimă sub forma dreptei bugetului.
Dreaptabugetuluiconsumatorului
• totalitatea combinaţiilor dintre cantităţile maximedin două bunuri (sau coşuri de bunuri) care pot fiachiziţionate cu suma de bani de care dispuneconsumatorul la un moment dat. Fiecărui nivel devenit îi va corespunde o asemenea dreaptă.•Aceastareprezintăînfaptfrontieraposibilităţilordecumpărare aconsumatoruluişiimplicitfrontieraposibilităţilorsaledeconsum.
Dreaptabugetuluiconsumatorului
• În orice punct de pe dreapta bugetului cheltuialatotală (efortul) este acelaşi, ceea ce diferă esterepartiţia între cele două bunuri, modul de cheltuirea venitului disponibil. În orice punct de pe dreaptade buget, venitul este cheltuit integral:
VT=pX*qX +pY*qY•Panta sau înclinaţia dreptei de buget estedeterminată de raportul dintre preţurile celor douămărfuri.