Arsenie Papacioc - un om paradisiac, un monah desvrit

Scris de George Popescu

Categoria printe: Mrturisitori

Categorie: Pr. Arsenie Papacioc

n vara anului 1942 am fost transferat la penitenciarul Vaslui mpreun cu ali tineri. Aici nu aveam regim de celul, cldirea fusese proiectat pentru o coal normal, care desfiinndu-se a fost transformat n nchisoare de ctre Carol al II-lea n 1938. Dormitoarele erau fostele sli de clas, cu paturi suprapuse de lemn, unde ncpeau 25-30 de persoane.

Aici se i lucra. Peste drum de nchisoare se afla aa-zisa Vale a Vaslueului. n aceast vale deschisesem noi un antier pentru fabricarea crmizilor, ce trebuiau folosite la ridicarea unui gard n jurul nchisorii, care s-l nlocuiasc pe cel de srm ghimpat. [...]

Pe acest antier ne petreceam toat ziua frmntnd pmntul i discutnd, apoi turnnd n tipare crmizi. Aici l-am cunoscut pe luminatul macedonean Anghel Papacioc, astzi duhovnicul mnstirii de maici de la Techirghiol, sub numele de monah Arsenie Papacioc. nceputul a fost aa:

ntr-o zi, n timp ce dnsul vorbea unor tineri, m-am apropiat i eu de el. La un moment dat a spus ceva care m-a determinat s intervin cu cuvintele de ntrire: i Nae Ionescu susinea acelai lucru. Acesta a fost nceputul apropierii mele de Anghel Papacioc, cruia-i datorez o mulime de lucruri privind experiena sufleteasc i cruia-i mulumesc i acum pentru rbdarea i nelegerea fa de slbiciunile mele. Am cunoscut zeci de preoi i de oameni de duh, dar despre nici unul nu pot spune ca despre dnsul: A fost i este un iluminat. Dnsul rmne un munte de nelepciune, rbdare, buntate, puritatea gndului i a inteniei, clarviziunii i smereniei, un adevrat model.

Cnd vorbea de sine vorbea cu lacrimi n ochi ca s nu cad n capcana mndriei i-a laudei de sine. Un om paradisiac, un monah desvrit.

Vasluiul a fost o mare coal de educaie, de unitate i entuziasm, mai ales datorit prezenei aici a bdiei Anghel Papacioc.

(George Popescu - Sub sabia Cavalerilor Apocalipsului, Editura Majadahonda, Bucureti, 1997, pp. 9-10)