Tricofiţia inflamatorie: etiologie, clinică, diagnostic de laborator, tratament şi profilaxie

– agent etiologic: aparţine genului Trichophyton, specii zoofile sau geofile – simptome: – pustule înconjurate de un discret eritem (proces inflamator), care progresează în profunzimea foliculului şi formează un nodul inflamator dur, relativ dureros.

– nodulii inflamatori confluează, cu timpul şi rezultă o formaţiune cu diametrul de câţiva cm, rotundă sau ovalară, congestivă, proeminentă şi cu suprafaţa acoperită de pustule foliculare – la început formaţiunea este dură, relativ dureroasă, dar în evoluţie se produce ramolirea (abcedare) – firele de păr parazitate, cad (firele de păr care nu au rădăcina complet distrusă pot fi epilate cu uşurinţă, fără durere) – poate fi o formaţiune rotundă, rezultată prin confluare = kerion celsi (supuraţie profundă) sau pot fi diseminate = sicozis – vindecarea este cu alopecie cicatricială definitivă

– localizare: pe scalp numai la copil, până la pubertate; după pubertate contaminarea la adult apare pe alte zone păroase (la bărbaţi: barba şi mustaţa); – alte atingeri: sprâncenele, genele, pielea glabră atât la copil cât şi la adult (herpes circinat subinflamator) – manifestări alergice: tricofitide – evoluţie: se vindecă spontan la pubertate, cu alopecie cicatricială definitivă – diagnostic micologic: – microscopie optică: artrospori ectothrix

– examen cu lampa Wood: negativ – cultura pe mediul Sabouraud precizează specia

Tratament:1. General:

– griseofulvină – antibiotice antimicrobiene – corticoterapie

2. Local:

– epilaţie manuală, spălare cu apă şi săpun – comprese cu soluţii Lugol 1‰ – badijonare cu alcool iodat 1%, unguent benzosalicilic

Profilaxie: izolarea bolnavului în spital, dezinfecţia obiectelor de uz personal, controlul contacţilor din anturaj, familie, colectivitate, tratamentul surselor de infecţie animală şi evitarea contactului cu acestea.