Singurtatea

Adorm adanc Bucegii, i Noaptea-i netezete,Pe tmplele lor arse, cu minile-amndou.Sclipesc pe fruni golae, ce somnul umezete,Broboane mari de rou.

Doar vile-aburite huiesc fr-ncetarei darele de cea, ca nite serpi, la poaleSe duc pe nesimite i curg n deprtareCu apele la vale.

Atunci Singurtatea se scoal-ngndurati umbl, vistoare, pe streini de-nlime.St ceasuri neclintit, de-o stnc rzimat,i cat-n adncime.

D drumul unei pietre i-ascult, -ncremenit,Cum bubuie-n adncuri pn nu se mai aude,Cu faa-n sus pe urm se-ntinde, aiurit,n ierburile ude.

Se uit lung la stele cum ard nlucitoare ...Ascult-n fund moliftii vibrnd ca nite clape.Pe ceruri trece luna, plutind strlucitoare,Cu lebda pe ape.

Aa i duce veghea pe culme sus, deteapt,i de urt tot timpul ea singur i ine ...Din cnd n cnd tresare i ade ... parc-ateaptDar, nimenea nu vine!