ŞI ANIMALELE AU MEMORIE !

Post on 06-Jan-2016

50 views 4 download

description

ŞI ANIMALELE AU MEMORIE !. Unele animale au capacitatea de a-şi aminti incidente,locuri sau consecinţe ! Acest fapt le conferă un mare avantaj !. Atâta timp cât o vietate poate să înveţe din amintiri şi să-şi adapteze comportamentul în funcţie de consecinţele unei experienţe anterioare, - PowerPoint PPT Presentation

Transcript of ŞI ANIMALELE AU MEMORIE !

Unele animale au capacitatea de a-şi aminti incidente,locuri sau

consecinţe !

Acest fapt le conferă un mare avantaj !

Atâta timp cât o vietate poate să înveţe din amintiri şi să-şi adapteze comportamentul în funcţie de consecinţele unei experienţe

anterioare,

BENEFICIILE SUNT URIAŞE !

Cele mai bătrâne femele elefant au un rol important în supravieţuirea familiei lor,datorită memoriei lor

remarcabile !

Experienţa acumulată de-a lungul vieţii o ajută să-şi îndrume familia spre sursele de apă sezoniere şi s-o îndepărteze de

cele periculoase.

Dacă este secetă,matroana îşi poate aduce aminte de

o albie de râu îndepărtată,unde apa

poate fi extrasă cu trompele de sub mâlul

uscat.

Elefanţii adulţi au nevoie în medie de 70-90 de litri de apă zilnic,aşa încât capacitatea de memorare a locaţiei

surselor de apă este vitală !

Femela matroană îşi aminteşte de un loc,unde,după o ploaie torenţială izolată,va creşte iarbă bogată şi va duce

familia într-acolo până la o distanţă de 30 km,urmând repere cunoscute.

Atât elefanţii africani,cât şi cei asiatici folosesc aceleaşi trasee înspre şi dinspre sursele de apă şi hrană ,bătând

aceleaşi itinerarii de generaţii !

Sunt ,,drumurile elefanţilor’’ !

Macacii japonezi învaţă unul de la altul şi inventează comportamente folositoare.

Iată un experiment care evidenţiază creativitatea acestor maimuţe de pe insula

Koshima.

Se iau nişte cartofi şi se acoperă cu nisip .Care credeţi că va fi atitudinea macacilor ?

La început maimuţele i-au mâncat,cu toate că erau plini de nisip.Deodată, o femelă tânară a dus cartoful la

marginea apei, la băgat în apă cu o mână şi,cu cealaltă,l-a curăţat de nisip şi noroi.

Desigur,acum cartoful avea un gust mult mai bun !

Ce au făcut ceilalţi membrii ai grupului ?

După câteva luni toţi membrii grupului au învăţat să spele cartofii.

Singurii care nu au adoptat noul comportament au fost macacii bătrâni,prea conservatori pentru a accepta inovaţia.

Ca să menţină pacea în cadrul grupului,maimuţele Rhesus de rang inferior din Asia, trebuie să facă

pe...proastele !Aparent ele învaţă mai greu anumite sarcini din grup.

Un studiu realizat a evidenţiat faptul că maimuţele de rang inferior sunt numai rezervate,pentru a acorda

prioritate celor dominante.

Dacă toţi membrii grupei primesc aceeaşi sarcină,maimuţele dominante par să rezolve mai repede

problema.

Dacă maimuţele subordonate ale grupului îndeplinesc singure aceeaşi sarcină,ele se achită mai bine de ea decât

superioarele lor.

Prezenţa maimuţelor de rang superior nu

afectează capacitatea de a învăţa a

subordonatelor,dar le inhibă.

Din acest motiv,pentru a nu fi agresate,maimuţele subordonate preferă să

facă pe ...

PROASTELE !

Încă din perioada alăptării,focile femele de pe insulele Pribilof din Alaska sunt nevoite să-şi părăsească puii

câteva zile,ieşind în larg ca să caute peşte.

Când se întorc,îşi folosesc văzul,mirosul şi anumite repere sonore pentru a-şi găsi puii printre sutele de exemplare din colonie.

Recunoaşterea vociii se menţine mult timp după ce puii au crescut.

S-au găsit chiar mame şi pui care şi-au recunoscut vocile după ce nu s-au văzut timp de 4 ani !

În fiecare toamnă,gaiţa Clark,ce trăieşte în munţii din vestul SUA şi sud-vestul Canadei,îngroapă în pământ

seminţe de con de pin sau alune în cantităţi...apreciabile!

33.000 !

După câteva luni,când pădurile sunt cuprinse

de iarna aspră,gaiţa intră în cămările ascunse pe care le-a săpat şi care

conţin fiecare doar câte patru – cinci seminţe.

Primăvara,puii vor beneficia şi ei de această hrană,ca supliment nutritiv la meniul lor proaspăt.

Un record absolut la numărul de seminţe depozitate de o păsăre

individuală într-o zi

Îl deţine

PIŢIGOIUL DE STUF !El adună peste 1000

seminţe zilnic !

Piţigoii memorează diverse repere ( copaci,bolovani,buşteni căzuţi) pentru a-şi recupera

comoara ascunsă,chiar când pământul este acoperit cu zăpadă.

Unii dintre ei,mai isteţi,îşi pun propriile marcaje în apropierea proviziilor,ca de exemplu pietricele.

Se întâmplă,uneori,să uite de anumite cămări...

Nici o grijă,seminţele îngropate germinează şi dau

vlăstare,care furnizează hrană generaţiei următoare !

Memorând fiecare milimetru pătrat din teritoriul său,chiţoranul elefant african,se poate refugia în timp

record atunci când este în primejdie.

Îndepărtând crengile,frunzele şi alte obstacole de pe

poteci,prin lovituri laterale cu picioarele,chiţoranul străbate în lung şi în lat teritoriul său

zilnic.

Scopul este acela de a-şi împrospăta harta mentală a zonei pe care o controlează !

Cu această ocazie,chiţoranul menţine şi curăţenia locului.

Harta sa mentală este mult mai mare decât ruta parcursă de el dimineaţa,dar dacă este necesar,chiţoranul se abate

de la cărarea cea mai familiară şi o ia pe o scurtătură

MEMORATĂ ANTERIOR !

Ştiaţi că unele caracatiţe îşi pot aminti evenimente timp de câteva săptămâni şi rezolvă problemele pe cale

intuitivă ?

Caracatiţa poate învăţa să deosebească obiecte între ele,folosind receptorii tactili din ventuze pentru a distinge

nu doar o suprafaţă aspră şi una netedă,ci şi între suprafeţe cu grade diverse de asprime.

O caracatiţă ţinută în laborator a învăţat singură să scoată dopul

unei sticle pentru a ajunge la crevetele dinăuntru !

Un cap imens care adăposteşte unul

dintre cele mai inteligente creiere

din ocean !

Au fost şi caracatiţe care au aşteptat noaptea pentru a ataca peştii din recipientele

alăturate,întorcându-se dimineaţa în acvariile lor !

Viespea de nisip femelă îşi găseşte drumul înapoi spre cuib cu ajutorul reperelor locale( o turlă de biserică,un vârf

de munte sau chiar nişte pietricele de pe jos).

Înainte de a porni în căutarea omizilor suculente,viespea execută câteva zboruri scurte în jurul cuibului,memorând

poziţia beţelor şi a pietrelor faţă de gura de intrare.

Viespea se foloseşte ca reper şi de poziţia soarelui,ea putând să detecteze lumina polarizată :foloseşte soarele

drept busolă !

Chiar dacă se întoarce mai târziu,când soarele s-a deplasat faţă de momentul când l-a luat ca reper,viespea

nu este dezorientată.

,,Ceasul’’anterior o ajută să compenseze

deplasarea !

Folosind mai întâi reperele îndepărtate,apoi pe cele mai mici,viespea navigheză înapoi,spre

micul ei cuib,fără să şovăie sau să se rătăcească.

Proiect realizat de

Prof.drd.

Stupineanu Valentina