Post on 08-Aug-2015
description
SECURITATEA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
ÎN CONTEXTUL EUROPEAN ŞI EUROATLANTIC
Evenimentele din timpul celor două razboaie mondiale şi cele ce au urmat acestor
ciocniri armate au dat de gândit tuturor statelor să întocmeasca cele mai bune strategii de
securitate şi apărare naţională ceea ce însumează „ ansamblul de măsuri şi de activităţi
adoptate în scopul garantării suveranităţii naţionale, a independenţei şi unităţii statului,
a integrităţii teritoriale a ţării ”.1
Într-un astfel de context tensionat, securitatea fiecărei ţări, ca şi securitatea comunităţii
internaţionale în ansamblu, are un rol important atât în prevenirea şi contracararea
pericolelor generate de mediul internaţional, cât şi în garantarea stării de securitate
internă, în ansamblul său, a siguranţei personale şi securităţii comunităţilor. Într-o lume
complexă, plină de dinamism şi conflicte, o lume aflată în plin proces de globalizare, o
condiţie vitală a realizării progresului şi prosperităţii acesteia o constituie, înţelegerea
corecta a tendintelor majore de evoluţie a securităţii internaţionale şi a modului în care
fiecare ţară are şansa de a se afirma ca parte activă a globalizării.
Securitatea naţională doreşte asigurarea stării de normalitate democratică a unei
societăţi – cetăţenii, comunităţile şi statul - prin exercitarea deplină a drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti, asumarea conştientă a responsabilităţilor, dobândirea absolută a
capacităţii de decizie şi de acţiune a statului , afirmarea României ca membru activ al
comunităţii internaţionale prin acţiunile întreprinse. Într-un cuvânt, acest proces conduce
societatea la „cristalizarea necesităţii abordării concertate a problemelor dezvoltării
generale, în care sunt incluse şi cele ale securităţii şi stabilităţii, şi cele ale afirmării şi
consolidării democraţiei”.2
1 Legea nr. 45 din 1 iulie 1984- Legea apărării naţionale a Românei, cap.1, art. 1, Monitorul Oficial nr. 172 din iulie 19842 Societatea Academică din România, Politica externă, anul II, nr 2, Bucureşti, 29 ian. 1997
1
Strategia de securitate naţională este parte a securităţii europene şi euroatlantice şi
constituie un tot unitar bazat pe efort naţional, pe acţiune comună, cooperare şi
parteneriat.
Promovarea, protecţia şi apararea intereselor naţionale sunt posibile datorită asumării
responsabile a calităţii de membru al Alianţei Nord-Atlantice şi a participării la
construcţia europenă. Altfel spus, integrarea României în cadrul comunităţii euroatlantice
şi europene şi participarea intensă în procesul de globalizare garantează progresul,
prosperitatea, securitatea naţională.
România a fost primul stat, fost comunist, care a semnat Parteneriatul pentru Pace al
NATO din 26 ianuarie 1994 şi a luat parte la exerciţiile militate multinaţionale, unele
desfăşurate pe teriroriul său ori a trimis trupe de menţinere a păcii în regiuni fierbinţi ale
lumii, în cadrul unor acţiuni coordonate de ONU sau NATO.
Cu ocazia Summit-ului de la Praga, din 25 noiembrie 2002, NATO a făcut publică
decizia de invitare pentru negocieri de aderare la această organizaţie. Drept urmare a
acestei invitaţii, România, devine membru cu drepturi depline în data de 2 aprilie 2004,
drapelul ţării noastre fiind arborat în cartierul general din Bruxelles al celei mai puternice
alianţe a lumii, alături de cel al celorlaltor state membre. „În acest fel, remarcă istoricul
Horia C. Matei, izolarea ţării de lumea democratică impusă cu 60 de ani în urmă, la
sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, ia definitiv sfârşit. România îşi redobândeşte
acum plenar locul între statele lumii libere ”.3
Dobândirea calităţii de membru al NATO a adus României certitudini în domeniul
securităţii sale, garanţii reale de apărare, accesul la procesul de decizie privind securitatea
euroatlantică, dar şi obligaţii corespunzătoare.
3 Horia Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae, Ioana Vintilă-Rădulescu, Caterina Radu, Enciclopedia Europei, Editura Meronia, Bucureşti, 2005, pag. 284.
2
Pentru România acest fapt înseamnă asumarea unor responsabilităţi atât naţionale cât şi
faţă de noii parteneri realizate prin participarea intensă şi activă la eforturile
internaţionale de menţinere a păcii şi stabilităţii.
După 1989, România s-a aflat într-un moment istoric, în care s-au pus bazele pentru
dezvoltarea durabilă a ţării pe termen mediu şi lung, aderarea la Uniunea Europeană.
Alături de integrarea în NATO, acest fapt va constitui un catalizator al solidarităţii şi
convergenţei forţelor politice în promovarea interesului naţional, susţinut şi de sprijinul
constant şi puternic al opiniei publice pentru ambele obiective. Aparţinând aceluiaşi
spaţiului de cultura si civilizaţie european, România, împărtăşeşte aceleaşi valori comune:
democraţia, statul de drept, drepturile omului şi economia de piaţă, aceste valori
constituind, de fapt, fundamental politicii de integrare economică.
România a întreprins relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană încă din 1974, când a fost
inclusă în Sistemul Centralizat de Preferinţe al Comunităţii. În iulie 1995, România a
solicitat să devină membru al Uniunii Europene, demarând în anii următori începerea
negocierilor de aderare. În data de 17 decembrie 2004 comitetul de la Bruxelles confirmă
încheierea negocierilor de aderare a României la acest organism, urmând a fi semnat
Tratatul de Aderare ( Luxemburg – 25 aprilie 2005), iar la 1 ianuarie 2007 România să
devină membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.
Aderarea Romaniei la Uniunea Europeană însumeaza numeroase avantaje, precum
apartenenţa la una dintre cele mai importante comunităţi existente pe plan mondial,
protecţie din punct de vedere al securităţii, politic, economic, prosperităţii.
Abordarea pragmatică a intereselor naţionale ale României în condiţiile actuale şi de
perspectivă, conduce la necesitatea promovării lor în contextul unui mediu intenaţional
marcat profund de procesele globalizării şi a sporirii independenţei dintre state, societăţi
şi chiar culturi diferite. Globalizarea reprezintă principalul fenomen care influenţează
mediul de securitate contemporan. Tendinţele majore ce guvernează evoluţiile globale în
epoca postbipolară generează noi riscuri şi provocări la adresa valorilor şi intereselor
naţionale şi comune, creează îngrijorări justificate, dar oferă şi reale oportunităţi. În acest
3
mediu, niciun stat nu ar fi capabil să facă faţă pe cont propriu problemelor complexe
actuale.
În prezentul context, riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale a României
sunt percepute, în primul rând, din perspectiva posturii de ţară membră a Alianţei Nord-
Atlantice şi a Uniunii Europene. Neglijarea unor astfel de riscuri ar putea genera
vulnerabilităţi majore la adresa securităţii naţionale şi a capacităţii de acţiune pentru
îndeplinirea obligaţiilor internaţionale asumate.
Principalele riscuri şi ameninţări, de natură politică, economică, socială şi militară,
capabile să pună în pericol siguranţa cetăţeanului şi securitatea naţională a României,
valorile şi interesele sale ca stat membru al comunităţii europene şi euroatlantice sunt:
terorismul internaţional structurat în reţele transfrontaliere;
proliferarea armelor de distrugere în masă;
conflictele regionale;
criminalitatea transnaţională organizată;
guvernarea ineficientă.
Terorismul internaţional.
Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 asupra unor obiective-simbol ale civilizaţiei şi
puterii americane, ca şi acţiunile de aceeaşi natură ce le-au urmat în Europa şi în alte
regiuni ale lumii dovedesc faptul că terorismul, în general, şi terorismul internaţional
structurat în reţele transfrontaliere, în special, reprezintă cea mai gravă ameninţare la
adresa vieţii şi libertăţii oamenilor, a democraţiei şi altor valori fundamentale pe care se
întemeiază comunitatea democratică a statelor euroatlantice.
Reţelele teroriste internaţionale au dobândit cu timpul acces la tehnologia modernă şi se
pot folosi de transferuri bancare şi mijloace de comunicare rapide, de infrastructura şi
asistenţa oferite de organizaţii extremiste, de suportul criminalităţii transfrontaliere ori de
4
sprijinul regimurilor corupte sau incapabile să guverneze democratic, fiind gata să
recurgă la o violenţă nelimitată pentru a produce daune masive.
De aceea, cooperarea şi demararea acţiunilor comune a comunităţilor europene şi
euroalantice pot impiedica răspândirea reţelelor teroriste, sau chiar eliminarea lor de pe
scena mondială.
Proliferarea armelor de distrugere în masă.
Aceasta pare a fi cea mai mare ameninţare, deoarece evoluţiile înregistrate în ştiinţele
biologice pot conduce la sporirea potenţialul armelor biologice în anii care urmează
(atacurile cu materiale chimice şi radiologice).
Criminalitatea transnaţionala organizată.
Reprezintă o formă de infracţionalitate foarte gravă, care a dobândit capacitatea de a
influenţa politica statelor şi activitatea instituţiilor democratice. Ea constituie atât o
expresie a proliferării unor fenomene negative ce se amplifică în condiţiile globalizării,
cât şi o consecinţă directă a gestionării ineficiente a transformărilor politice, economice şi
sociale radicale care s-au produs în Europa după prăbuşirea regimurilor comuniste.
Pe fondul unei astfel de situaţii, spaţiul de interes strategic în care se află România s-a
transformat într-o veritabilă sursă, zonă de tranzit şi destinaţie a unor activităţi
infracţionale grave constând îndeosebi în: trafic ilegal de armament muniţii şi explozivi;
trafic de narcotice; migraţie ilegală şi trafic de fiinţe umane; trafic de produse
contrafăcute; activităţi de spălare a banilor; alte forme de criminalitate economico-
financiară.
Guvernarea ineficientă
„ Acest tip de guvernare reprezintă un efect al deficitului democratic şi al corupţiei
endemice instituţionale, ce se reflectă în manifestări de clientelism politic, ineficienţă a
5
administraţiei publice, tendinţe autoritariste şi lipsă de transparenţă şi responsabilitate
publică ce subminează încrederea cetăţenilor în instituţiile publice şi poate constitui o
ameninţare majoră la adresa securităţii statelor ”.4
Evenimentele produse în România în lunile mai-iulie 2012 au făcut ca ţara noastră să
intre într-o criză politică ceea ce duce la un impact negativ atât asupra securităţii
naţionale cât şi internationale, dar si în plan economic, social, juridic. Demiterea
preşedintelui Traian Băsescu şi realizarea unui referendum la foc automat sunt doua
subiecte dezbătute în întreaga lume.
Astfel, Comisia Europeană şi-a manisfestat îngrijorările faţă de situaţia politică a
României „ în special cu privire la acţiunile care par să reducă puterile efective ale
instituţiilor independente precum Curtea Constituţională. Statul de drept, controlul
democratic şi independenţa sistemului judiciar sunt pietre de temelie ale democraţiei
europene şi indispensabile pentru încrederea reciprocă în interiorul UE. Politica
guvernamentală şi acţiunea politică trebuie să respecte aceste principii şi valori”5 a
declarat preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso.
Un rol important în procesul de consolidare a stabilităţii şi securităţii noilor democraţii
din Europa centrală, de est şi de sud-est revine capacităţii statelor şi a societăţilor de a
promova o gestiune eficientă a intereselor publice, de a garanta exercitarea responsabilă
şi eficientă a puterii, în deplin acord cu principiile democraţiei şi cerinţele respectării
drepturilor omului. Toate aceste exigenţe se regăsesc în contextul unei bune guvernări.
Apariţia unor riscuri şi ameninţări internaţionale de factură nouă, evoluţia complexă a
mediului intern, precum şi modificarea substanţială a statutului de securitate al României
în plan internaţional impune o abordare nouă, într-o manieră integratoare, sistemică şi
comprehensivă a obiectivelor de securitate internă.
4 Traian Băsescu, România Europeană, România Euroatlantică: pentru o viaţă mai bună într-o ţară democratică, mai sigură şi mai prosperă, Bucureşti, 20075 Departamentul politic, Comisia Europeană este îngrijorată de situaţia din România. Barroso a vorbit la telefon cu Ponta, 06/07/2012, accesat la 15/07/2012, disponibil la http://www.gandul.info/news/comisia-europeana-este-ingrijorata-de-situatia-din-romania-barroso-a-vorbit-la-telefon-cu-ponta-9822944
6
Realizarea obiectivelor strategiei securităţii naţionale implică un efort major de
conştientizare a acestei răspunderi şi a nevoii de consolidare a bazei politice şi civice a
guvernării vizând construcţia democraţiei şi a prosperităţii ce dă măsura maturităţii
societăţii româneşti, iar apartenenţa ţării noastre la comunitatea euroatlantică reprezintă
principala garanţie de securitate.
7
BIBLIOGRAFIE:
1. Departamentul politic, Comisia Europeană este îngrijorată de situaţia din
România. Barroso a vorbit la telefon cu Ponta, 06/07/2012, accesat la
15/07/2012, disponibil la http://www.gandul.info/news/comisia-europeana-este-
ingrijorata-de-situatia-din-romania-barroso-a-vorbit-la-telefon-cu-ponta-9822944
2. Horia Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae, Ioana Vintilă-Rădulescu, Caterina Radu,
Enciclopedia Europei, Editura Meronia, Bucureşti, 2005, pag. 284.
3. Legea nr. 45 din 1 iulie 1984- Legea apărării naţionale a Românei, cap.1, art. 1,
Monitorul Oficial nr. 172 din iulie 1984
4. Societatea Academică din România, Politica externă, anul II, nr 2, Bucureşti, 29
ian. 1997
5. Traian Băsescu, România Europeană, România Euroatlantică: pentru o viaţă mai
bună într-o ţară democratică, mai sigură şi mai prosperă, Bucureşti, 2007
8