Requiem-ul de Antonin Dvok este una dintre cele mai intelectuale i profunde lucrri ale compozitorului. Este lipsit de orice form de ostentaie superficial, patos sau melancolie, fiind marcat de un sentiment de durere curajoas, fr nuane sumbre sau tragice. Compozitorul nu plaseaz viaa de dup moarte mai sus existenei sale pe pmnt, ci este recunosctor pentru toate darurile pe care le-a primit de la Dumnezeu. Contemplarea morii nu evoc team, dar exprim durere de a fi nevoit s spun rmas bun celor apropiai, naturii i muzicii.Dvok a mprit textul liturgic n dou seciuni principale. Prima, o imagine a Judecii de Apoi, este format din opt pri, iar cea de a doua din cinci, aducnd o atmosfer de consolare i de conciliere. Dezvoltarea materialului tematic este mprit n mod egal de ctre orchestr, cor i soliti. Structura complex a acestei lucrri este cimentat de patru note muzicale fundamentale (fa sol bemol - mi - fa), care se regsesc ca un fir rou prin ntregul Requiem. Progresia acestui melancolic motiv muzical i ambiguitatea ritmic apeleaz sugestiv la raiune n cutarea pentru rspunsuri la problemele legate de via i de moarte. Imaginaia compozitorului pare s nu aib limite: el include un semn de ntrebare muzical n partitur de aproape 200 de ori, n nenumrate variante, fr nici un sentiment de monotonie. Interesant de remarcat, Dvok a folosit acest motiv muzical pentru prima dat cu doi ani n urm n ciclul Cntece de dragoste unde, la sfritul piesei Aici, n pdure lng pru, prin cuvintele Cnd val de via m transport pe mine departe de lume?, se pare c le-a corelat cu noiunea de moarte.Se spune c Dvok a cugetat pentru o lung perioad de timp dac va termina lucrarea n minor sau major. Soluia la care a ajuns n cele din urm ar putea fi vzut ca un compromis: dup ce solitii i corul cnt cu intensitate spre nuana de piano cuvintele Et lux perpetua Luceat EIS, terminnd n cheia Si bemol major (cathartic i ceremonial), un scurt postludiu orchestral ncheie lucrarea prin motivul muzical de baz n si bemol minor. Muzicologul Jarmil Burghauser consider c acesta este un caz de simbolism n mod deliberat, fiind expresia cea mai profund de geniu a lui Dvok, att ca muzician ct i ca individ: efemerul dispare, mpreun cu moartea. (Felician Roca)