Păsări pe cale de dispariție

Post on 19-Jul-2015

145 views 4 download

Transcript of Păsări pe cale de dispariție

Parcul Natural Comana, înfiinţat prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din decembrie 2004, este situat în zona de sud a României, la distanţă aproximativ egală între Bucureşti şi Giurgiu.

O rezervaţie unică in Europa, care include zeci de specii de plante şi animale protejate de legile internaţionale, este considerată a doua deltă a României.

Principalele cauze ale dispariţiei speciilor sunt: distrugerea habitatelor, exploatarea comercială (colectarea de plante, vânatul iraţional şi braconajul), poluarea.

Protecţia si conservarea speciilor de păsări care trăiesc în mod natural în sălbăticie pe teritoriul european al statelor membre este asigurată de prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor salbatice, prevederi ce au fost deja transpuse şi în legislatia noastră internă privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

Balta Comana, a treia zonă umedă a României, după Balta Mică a Brăilei şi Delta Dunării, şi a doua ca biodiversitate, după Delta Dunării, găzduieşte 141 specii de păsări, din care 71 protejate internaţional, prevăzute în anexele Convenţiei de la Berna, iar 15 în Directiva Păsări a Consiliului Europei, nr.79/409.

Deşi este o pasăre mare, cel mai adesea este invizibilă în "lanul" de stuf în care trăieşte. Uneori poate fi observat în zbor, ori un cap ieşind din stuful mic sau din papură.

Stârcul roşu (Ardea purpurea)

Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus)

Denumirea de „cormoran” provine din limba latină

„corvus marinus“ (în traducere „Corb de mare”). Îşi face

cuibul pe locul ales de mascul în colonii pe sol, în copaci sau pe stânci. Cuibul este contruit

din pietriş, crengi sau guano de ambii parteneri. Femela

depune numai o dată pe an 3 – 4 ouă care vor fi apărate cu

dârzenie de părinţi. Un cormoran atinge în medie o

vârstă între 10 şi 15 ani, speciile mari pot atinge 30 de

ani.

Egreta mare(Ardea alba)

Specie protejată, în prezent fiind împuţinată datorită vânării în trecut

pentru penele ei ornamentale dar şi în

urma modificărilor habituale făcute de către

om. Cuibăreşte prin

întinderile de stuf, în locuri mai puţin expuse inundaţiilor, ferite de zgomot şi de acţiunea

umană. Toamna se retrage pentru iernare

înspre Marea Mediterană, unele

exemplare rămânând în zona apelor neîngheţate

în regiunea estică a Deltei Dunării, în iernile

blânde.

O întâlnim pe Dunăre, în bălţi O întâlnim pe Dunăre, în bălţi cu pâlcuri de copaci, zonecu pâlcuri de copaci, zone

mlăştinoase, sau pe maluri de mlăştinoase, sau pe maluri de râuri şi lacuri, precum şi în râuri şi lacuri, precum şi în DeltaDelta Dunării. Cuibăreşte în Dunării. Cuibăreşte în colonii mixte, prin stuf sau colonii mixte, prin stuf sau sălcii. Cele 3,sălcii. Cele 3, până la 6 ouă până la 6 ouă

sunt clocite 21-22 de zile. Puii sunt clocite 21-22 de zile. Puii stau în cuib o lună.stau în cuib o lună.

Egreta se hrăneşte cu peşti, Egreta se hrăneşte cu peşti, lipitori, viermi, insecte, lipitori, viermi, insecte,

moluşte.moluşte.Sensibilă la frig, rămâne la noi Sensibilă la frig, rămâne la noi vara, dar există exemplare cevara, dar există exemplare ce

pot fi zărite şi iarna. Îşi pot fi zărite şi iarna. Îşi capturează prada stând la pândă capturează prada stând la pândă

sausaupăşind tiptil prin apa mică. Este păşind tiptil prin apa mică. Este

ocrotită de lege.ocrotită de lege.

Egreta micăEgreta mică(Egretta garzetta)(Egretta garzetta)

Lopătarul (Platalea leucorodia)

Este o pasăre de talie Este o pasăre de talie maremare,, atingând înălţimea atingând înălţimea de 80 de cm. de 80 de cm. CCuibăreşte în uibăreşte în regiuni de baltăregiuni de baltă, smârcuri, smârcuri, , lunci umedelunci umede. T. Trăieşte în răieşte în

coloniicolonii şi este şi este pasăre pasăre migratoaremigratoare

Hrana: insecte acvatice, Hrana: insecte acvatice, raci, moluşte şi peştiraci, moluşte şi peştiDurata vieţii: cea mai Durata vieţii: cea mai

vârstnică pasăre cunoscută a vârstnică pasăre cunoscută a trăit 28 de ani şi 2 lunitrăit 28 de ani şi 2 luni..

SSe adaptează foarte uşor: e adaptează foarte uşor: este capabil să stea pe un este capabil să stea pe un

picior ca barza, în arbori ca picior ca barza, în arbori ca sfârcul cenuşiu şi poate să sfârcul cenuşiu şi poate să

înoate ca pelicanulînoate ca pelicanul.

Preferă apele puţin adânci, cu multă

vegetaţie. Îşi face cuib plutitor, din plante acvatice.Femela de corcodel

mare depune 3-4 ouă albe pe care părinţii le clocesc pe rând timp

de 25-28 zile.Foarte “vorbăreţ” în

timpul împerecherii şi destul de tăcut în rest. Vocea sa sună uneori ca un lătrat “rec-rec-

rec” urmat de un cârâit foarte puternic.

Corcodelul mare (Podiceps cristatus)

Ciocântorsul (Recurvirostra avosetta)

Prin silueta lor amintesc de berze

reduse la scară. Îşi duc viaţa mai ales la malul

apelor, de unde îşi capturează hrana. Se remarcă prin ciocul

curbat în sus, iar când se hrăneşte parcă ar

cosi prin apa mică. Puii se nasc cu ciocul drept

şi doar odată cu creşterea lor îşi capătă forma caracteristică.

Cioc-întors este specialist în utilizarea apei, părăsind o baltă doar după ce aceasta a

secat.

Nu poate fi confundată cu nici o altă pasăre: are

picioare lungi şi un cioc roşu, penele

corpului sunt albe, iar remigele negre.

Se hrăneşte exclusiv cu

animale.Vârsta berzelor

poate să ajungă în captivitate şi la 30

de ani.Este una dintre puţinele păsări

mute.

Barza albă(Ciconia ciconia)

Prin stufăriş, numeroase exemplare de piţigoi de stuf (Panurus biarmicus) sunt auzite/văzute. În imagine, un juvenil.

Chirigita cu obraji albi (Chlidonias hybridus) poate fi văzută pescuind (în imagine un juvenil) alături de pescăruşi râzători (Larus ridibundus).

… lăstuni de mal (Riparia riparia) vânează insecte invizibile pentru noi.

Şi, pentru final, o adevărată bijuterie - pescăruşul albastru (Alcedo atthis).

Fluierarul de zăvoi (Tringa ochropus)

Aduce cu un stârc, dar e mai scurt în gît,

cu pliscul lung, subţire. Poposeşte pe

la noi primăvara, când e întâlnit pe

marginea lacurilor. Mănâncă larve şi viermi din mâlul

apelor.

Vânturel roşu (Falco tinnunculus)

Vânturelul roşu este cea mai răspândită specie de şoim de

talie mică. Datorită capacităţii de adaptare, s-a

urbanizat. Foloseşte cuiburile ciorilor şi coţofenelor: fie le ocupă pe cele părăsite, fie alungă locatarii. Mănâncă

rozătoare, insecte şi reptile. Are un stil de vânătoare

caracteristic, zboară în loc deasupra prăzii şi încearcă să

o prindă pe pământ Majoritatea migrează spre

sud, iar iarna rămân mai ales masculii. Este o specie

ocrotită prin lege.

Vânturelul de seară (Falco vespertinus)

Masculul are penajul gri ca ardezia, cu

„pantaloni“ şi subcodale roşu-ruginii, iar femela este cafenie pe piept, gri pe spate şi cu „mustăţi evidente. Atât masculul, cât şi

femela au picioarele şi ceara de la baza

ciocului colorate roşu-portocaliu. Fiind activ până târziu în amurg, vânturelul şi-a câştigat şi numele de şoimuleţ-

de-seară.

Şoimul dunărean (Falco cherrug)

Se hrăneşte în principal cu popândăi, dar şi cu păsări. Adultul poate fi, de obicei,

identificat prin culoarea părţii superioare a corpului

aproape ca cea a vânturelului roşu femelă, capul/creştetul de culoare deschisă, „mustaţa“ slab

marcată, rectricele mediane nedungate. Nu-şi face cuib de sine stătător, ci le ocupă în mod abuziv de la corbi.

Statutul şoimului dunărean a fost schimbat în 2004 din

„Aproape Ameninţat” în „Periclitat”.

Gaia brună(milvus migrans)

Are o preferinţă deosebită pentru

vecinătatea zonelor umede, unde prinde peşti, dar si pentru

regiuni urbane, unde se hrăneşte cu resturi şi

hoituri. Adesea se strâng la un loc în număr mare.

Se recunoaşte după coada mai scurtă şi puţin scobită. Penaj

maro închis, inclusiv pe partea superioară a

cozii. Uneori cuibăreşte în colonii. Zgomotoasă în timpul cuibăritului:

“piii-i-i-i-i” (alert), “pirrr-pirrr” (lent si

tremurat).

Zborul, cântecul şi frumusetea păsărilor sunt surse de inspiraţie şi bucurie pentru fiecare om;

Aproape 12% din cele peste 10000 de specii de păsări din lume sunt în pericol să dispară în următorul secol; supravieţuirea lor depinde de sprijinul acordat de către toţi oamenii planetei măsurilor de conservare şi de protejare ale acestora;

Păstrarea bogăţiei de specii din natură, a biodiversităţii, presupune ocrotirea efectivă a anumitor specii, fapt care se poate realiza numai în contextul general al conservării mediului înconjurător.