De profundis

Plâng apele în noaptea astaŞi, într-un vaier îndelung,Oftări mi-ating în zbor fereasta,Şi-n zbor la patul meu ajung.

O groază sufletu-mi supuneŞi-n aşternut eu mă cufundCând stihuri de îngropăciuneVin din prăpăstii fără fund.

Plânsori şi gemăte şi şoapteDe-a lungul apelor s-aştern,Şi-n pacea miezului de noaptePar smulse dintr-un plâns etern.

Pesemne-acu-i grozava clipăCând moartea s-a pornit la drum,Şi bate tainic din aripăDeasupra mărilor acum.

Toţi robii zăvorâţi sub apăÎşi simt stăpâna şi tresar,Ei sparg a valurilor groapăŞi plâng cu plânsul lor amar.

Împins de-o nepătrunsă legeSe cere lutul în pământ:Sărmane suflete pribegeÎşi cer o cruce şi-un mormânt...