Cosaul

S-a fost pornit un vnt molaticS mite papura din balt,ntr-un oftat prelung i slnicGemea tulpina ei nalt.Cltorea de-atta vremeBolnavul vnt, mergea departe,i semna atta jaleDe-a lungul miritilor moarte.

Mureau ovezele pe dealuriSub rsuflarea de otrav,i se uscau n rdcinLivezi ntinse de otav.Alturi tremura porumbul,Cu trupul chinuit de sete,i se frngea trosnind n noapteCa o otire de schelete...

Mai sus, n deal, nspre dumbrav,n col, la marginea poienii,Era un car cu oitea-ntoars,i-n jug, alturi, boulenii:Srmane, blnde dobitoace!n cuttura lor amarSe rsfrngea ntreag jaleaAcestui trist amurg de var...

n faa lor sttea pe gnduriTovarul zdrobit de lupt,nfiorat de truda stearp,Un biet cosa cu faa supt.i cum edea btndu-i coasa,ntins pe zdrenuita zeche,Cu ochii stini, prea ranulUn mucenic de legea veche.

Eu m uitam, cu mil-n suflet,La mna lui de soare ars;Vedeam cum din apus o razPe frunte-ncet i se revars.i, cum treceam tcut n cale,Din glasul coasei chinuiteSe-nfiripa povestea mareA minilor nerspltite.

ipa pe urma mea oelul,Simeam cum blastm i plnge,i ceru-mbujorat departePrea tivit cu foc i snge.n sufletu-mi strivit de groazPgne patimi prind s fiarb:"Trudit, chinuit coas,Vei mai cosi tu numai iarb?..."