Muma lui tefan cel Mare Dimitrie Bolintineanu

IPe o stnc neagr, ntr-un vechi castel,Unde cur-n poale un ru mititel,Plnge i suspin tnra domni,Dulce i suav ca o garofi;Cci n btlie soul ei doritA plecat cu oastea i n-a mai venit.Ochii si albatri ard n lcrimeleCum lucesc n rou dou viorele;Buclele-i de aur cad pe albu-i sn,Rozele i crinii pe fa-i se-ngn.ns doamna soacr lng ea vegheazi cu dulci cuvinte o mbrbteaz.

IIUn orologiu sun noaptea jumtate.n castel n poart oare cine bate?- "Eu sunt, bun maic, fiul tu dorit;Eu, i de la oaste m ntorc rnit.Soarta noastr fuse crud ast dat:Mica mea otire fuge sfrmat.Dar deschidei poarta... Turcii m-nconjor...Vntul sufl rece... Rnile m dor!"Tnra domni la fereastr sare.- "Ce faci tu, copil?" zice doamna mare.Apoi ea la poart atunci a ieiti-n tcerea nopii astfel i-a vorbit:- "Ce spui, tu, strine? tefan e departe;Braul su prin taberi mii de mori mparte.Eu sunt a sa mum; el e fiul meu;De eti tu acela, nu-i sunt mum eu!ns dac cerul, vrnd s-ngreuiezeAnii vieii mele i s m-ntristeze,Nobilul tu suflet astfel l-a schimbat;Dac tu eti tefan cu adevrat,Apoi tu aice fr biruinNu poi ca s intri cu a mea voin.Du-te la otire! Pentru ara mori!i-i va fi mormntul coronat cu flori!"

IIItefan se ntoarce i din cornu-i sun;Oastea lui zdrobit de prin vi adun.Lupta iar ncepe... Dumanii zdrobiiCad ca nite spice, de securi lovii.