Timpul de expunere în arta fotografică

Proiect realizat de: Voinescu Clarisa

Profesor coordontor:Radu Daniela

Ce reprezintă pentru voi termenul de fotografie?

V-ați gândit vreodată ce se ascunde în spatele acestui cuvânt?

Termenul de fotografie are o triplă semnificație în vorbirea curentă:

este o imagine obținută prin fotografiere sub acțiunea luminii;

este o ramură a artei grafice care folosește această tehnică.

literalmente se poate traduce prin a picta cu lumină

Diafragma  este un element care controlează cantitatea de lumină care intră în mediul optic, la fel ca irisul ochiului uman. 

Ea este compusă dintr-un set de lamele dispuse paralel cu lentilele obiectivului, în aşa fel încât ele formeză un orificiu al cărui diametru este variabil.

Deschiderea diafragmei (A – aperture) conduce la mărirea sau micșorarea orificiului permiţând astfel un control asupra cantităţii de lumină ce pătrunde prin obiectiv.

Diafragma se măsoară cu ajutorul unui număr, care este un raport între diametrul fizic al deschiderii și distanța focală, astfel încât, indiferent de obiectiv, o anume valoare a diafragmei înseamnă aceeaşi cantitate de lumină intrată în aparat.

Așadar, dacă avem o deschidere de 25 mm la o

distanță focală de 50 mm, valoarea diafragmei este de 1/2. În practică nu se mai specifică “diafragma unu pe doi”, ci se specifică doar numitorul, adică “diafragma doi”.

 

Valorile pe care le poate lua diafragma (f) sunt 1, 1.4, 2, 2.8, 4, 5.6, 8, 11, 16, 22, 32, 45, 64 fiecare valoare reprezentând jumătate din

cantitatea de lumină admisă de valoarea precedentă.

221

n

Timp lung de expunere

Timpul de expunere poate fi controlat cu ajutorul obturatorului.   Obturatorul este acel dispozitiv care, prin deschidere, permite pătrunderea luminii necesară pentru expunerea senzorului.

Obturatorul este constituit din două perdele, dispuse vertical sau orizontal, aşezate cap la cap. În repaus doar una dintre ele acoperă pelicula. În urma declanşării, ele se deplasează una în urma celeilalte, la foarte mică distanţă, descoperind astfel, în mod egal, senzorul.

Ca și in cazul diafragmei, controlul timpului de expunere se face în trepte, fiecare treaptă dublând sau înjumătățind timpul de expunere.

1/2000; 1/1000; 1/500; 1/250; 1/125; 1/60; 1/30; 1/15; 1/8; 1/4; 1/2; 1 etc. De exemplu un timp de expunere de 1/1000 lasă să treacă jumatate din lumina admisă într-un timp de 1/500. Timpii de expunere cei mai utilizați în fotografia curentă, care se face în general din mână și nu de pe trepied, sunt între 1/60s și 1/500s.

Timp scurt de expunere

Sensibilitatea senzorului determină cantitatea de lumină necesară pentru ca fotografia să fie corect expusă. O sensibilitate mică înseamnă că este nevoie de o cantitate mai mare de lumină, care poate fi compensată fie din diafragmă (se deschide mai mult diafragma), fie din timpul de expunere (se mărește timpul de expunere).

Sensibilitatea se măsoară în diferite unitați:

ISO/ASA: 50, 100, 200, 400, 800, 1600, 3200, 6400

Scara este aritmetică, sensibilitatea se dublează la fiecare treaptă, de exemplu 400 ISO este o sensibilitate de două ori mai mare decât 200 ISO, ceea ce duce la un necesar de lumină de două ori mai mic.

http://foto-tutoriale.ro/timp-de-expunere/setarile-aparatului/

Mai jos sunt prezentate paginile de unde am luat informații:

http://www.webdesignbox.ro/parametrii-unei-fotografii

http://www.fotodex.ro/index.php?p=caut http://georgestanciu.com/fotografie/senzor-de-

imagine/ http://www.nikonisti.ro/articole/tutorial-foto-sistemul-

de-focalizare-automata-de-la-nikon-partea-i/1026 http://www.nikonisti.ro/articole/tutorial-foto-sistemul-

de-focalizare-automata-de-la-nikon-partea-ii/1204

Bibliografie