Judeţul Cluj - pagini de...

Post on 31-Dec-2019

16 views 2 download

Transcript of Judeţul Cluj - pagini de...

Judeţul Cluj -pagini de istorie I O A N - A U R E L P O P

JUDEŢUL CLUJ de astăzi, situat în nord-vestul Transilvaniei istorice (voievodale), este o unitate adminis t ra t iv- ter i to-rială relativ recentă (creată în 1968), neavând, prin urmare ,

t radi ţ ia u n e i evolu ţ i i d i s t inc te de -a l u n g u l secolelor , î n limitele geografice actuale. Jude ţu l con temporan a fost p r e ­cedat de alte f o r m e de organizare adminis t ra t ivă , care n u s-au suprapus decât parţial cu te r i tor iu l său d e - a c u m . D e aceea, regiuni le istorice cu personal i ta te p ropr ie în cadrul judeţului sun t oraşul C lu j -Napoca , cu împre jur imi le , p r e ­cum şi zonele Turda, Gherla , Dej şi H u e d i n .

Viaţa oameni lor în aceste locuri este atestată din t impur i imemoria le . Există, în cadrul a peste 1.400 de m o n u m e n t e istorice şi si turi arheologice protejate, n u m e r o a s e măr tur i i care dovedesc acest lucru. Câteva dint re ele, p r e c u m une l ­tele de piatră de la C ă p u ş u M i c sau chiar de pe te r i to r iu l munic ipiului Clu j -Napoca , datează din epoca veche a pietrei (paleolitic), adică de peste o sută de mii de ani. D i n neolitic sau epoca nouă a pietrei (circa 7000-3700 înainte de Hris tos) provin descoperiri le din circa 60 de aşezări, în t re care G u r a Baciului (cu mater ia le apar ţ inând celui ma i vechi o r i z o n t neolitic de pe teritoriul Românie i ) , Chei le Turzii (cu obiecte care au dat n u m e l e une i cul tur i d in neol i t icul mij lociu) şi Iclod (unul d int re cele mai mari cimitire din neolit icul târ­ziu) . Epoca b r o n z u l u i (3700-1200 î .H. ) este r ep rezen ta tă pe teri toriul j ude ţu lu i cu descoperir i d in aproape 90 de lo­calităţi, încadrabile mai ales culturi i Sighişoara-Wietenberg. Cu trăsături aparte sunt mărtur i i le de la Copăceni .

D in pr ima epocă a fierului (Hallstatt) datează numeroase vestigii, p r in t re cele mai impor tan te n u m ă r â n d u - s e mari le aşezări fortificate de la Someşeni, H u e d i n s.a. După anul 1000, din marele grup etnic al tracilor, se individualizează treptat, spre nord , geţii şi dacii, d e n u m i ţ i de către mul ţ i specialişti daco-geţi , datori tă asemănări i d in t re trăsăturile lor ma te r i ­ale şi spir i tuale . î n Transilvania erau prezen ţ i dacii. Epoca dacică este b ine reprezentată pe teri toriul j ude ţu lu i , în toate etapele sale de dezvol tare . U r m e l e descoper i te cons tau în locuinţe cu inventar specific dacic, p redominând vasele orna­men ta l e de lut ars, cu b u t o n i sau cănile dacice, lucrate cu

mâna, precum şi vase mai mari şi unele foarte mari (chiupuri), lucrate la roata olarului . Aşezarea de pe malur i le S o m e ş u ­lui Mic , Clujul de astăzi, adică Napaca, pomeni t ă de geogra­ful P t o l e m e u (sec. II d u p ă Hr i s tos ) , a cunoscu t o mare în ­florire, fiind considerată unu l dintre „cele mai strălucite oraşe din Dacia". La Turda (Potaissa, Potavissa) este atestată, de aseme­nea, o aşezare dacică, altele mai mici fiind semnalate la Dezmir şi Cojocna. In a doua vârstă a fierului (Latène), alături de p o ­pulaţia dacică, cercetările arheologice au semnalat o prezenţă celtică pr in necropolele de la Apahida şi Dezmir , cu inven­tar specific: bră ţăr i de b r o n z , piese de h a r n a ş a m e n t , p r e ­c u m şi cu obiecte tipice ale dacilor. Faptul ilustrează proce­sul de conv i e ţu i r e a ce lor d o u ă popu la ţ i i , î nche ia t p r in asimilarea celţilor. Pe t e r i to r iu l j u d e ţ u l u i au fost făcute şi impor tan te descoperiri scitice.

Cucerirea Transilvaniei de către romani , ca u rmare a celui de-al doilea război daco - roman (105-106), a modificat c o m ­plet condiţiile de evoluţie a regiunii. Teritoriul j ude ţu lu i avea să facă par te după 106 din provincia romană Dacia. î n epo ­ca stăpânirii r omane , întreaga reg iune cunoaş te o remarca­bilă dezvoltare. Păt runderea civilizaţiei r omane nu se va l imi­ta la oraşele Napoca şi Potaissa şi nici doar la castre (cazărmi). Teritoriul rural este, la rândul său, presărat cu numeroase vil-lae msticae (un fel de conace- ferme) , c u m au fost cele de la Chin ten i , Ciumăfaia, Apahida sau Soporu de Câmpie . Piatra, folosită la construcţi i sau la dăltuirea m o n u m e n t e l o r , extrasa d in carierele de la Bachi , Suceagu, C h e i a şi Poden i , auru l spălat pe ma lu r i l e Ar i e şu lu i , sarea exploata tă de la O c n a Deju lu i , Sic şi Cojocna, p r e c u m şi numeroase le cariere de argilă conturează imaginea u n u i ţ inut bogat, care a pe rmis dezvoltarea rapidă a meşteşuguri lor , cu precădere în mari le centre u rbane . La Napoca şi Potaissa, oraşe dacice preluate de romani inclusiv cu n u m e l e şi ridicate la rang de municipia, apoi de coloniae, funcţionau ateliere de pietrari şi olari, ates­tate arheologic , care satisfăceau n u n u m a i nevoile in te rne , ci şi ale u n u i înt ins teri toriu din provincie.

Intre anii 107 şi 109, este construi t d r u m u l care lega valea Dunăr i i de la Orşova (Dierna) până la Za lău-Moigrad (Po-

ro l i s sum) , t recând p r in U lp i a Traiana (azi Sarmizegetusa) , A p u l u m (Alba Iulia), Potaissa §i Napoca. U n e l e u r m e ale sale se văd şi astăzi. Ulterior (123-124) are loc constituirea provin­ciei Dacia Porolissensis, prin desprinderea din Dacia Superior a pardi sep ten t r iona le a Transilvaniei . Ora şu l N a p o c a este ridicat la rangul de municipium, devenind reşedinţa noii p r o ­vincii. O diplomă militară de la împăratul Hadrian, din 2 iulie 133, descoper i t ă în ru ine l e cas t ru lu i r o m a n de la Gher l a , cupr inde pr ima men ţ iune a Daciei Porolissensis. Pent ru apă­rarea provinciei d inspre nord , romani i au construit , conform ob ice iu lu i , l imesu r i , adică va lur i de p ă m â n t . La 156-157 , are loc în tă r i rea l i m e s u l u i dacic de pe râul S o m e ş , expus atacurilor dacilor liberi. Tot d in raţ iuni de apărare, este insta­lată la Potaissa (167-169) Legiunea a V-a Macedonica , adusă d in Or i en t , p r in care se consol idau serios hotarele nord ice ale Daciei r o m a n e . Alte unităţi militare, formaţ iuni auxiliare de cavalerie sau pedes t r ime, erau cantonate în castrele de la Gherla , Căşeiu, Gilău şi Bologa.

In t impul domnie i lui C o m m o d u s (180-192), Napoca este ridicată la rangul de colonia, cel mai înalt rang pe care-1 putea avea o aşezare d in I m p e r i u l R o m a n şi care aducea cu sine pent ru locuitori u n statut egal cu al cetăţenilor Romei . Acelaşi lucru se în tâmplă cu Potaissa, ridicată la rangul de colonia în t impul domnie i lui Septimiu Sever (193-211). U r m a ş u l aces­tuia, împăra tu l Caracalla (211-217), face, la 213 , o vizită în Dacia, prilej cu care are loc refacerea castrului de la Căşeiu.

Cândva în t re 271 şi 274, poate pe parcursul mai m u l t o r ani, se p roduce retragerea armatei , administraţ iei r o m a n e şi a unei părţi a populaţiei din Dacia. î n decursul celor circa 170 de ani de s tăpân i re r o m a n ă , c u l t u r a mater ia lă şi apoi cea spirituală a numeroşi lor colonişti latinofoni, veniţi ex toto Orbe romano („din toată lumea romană" ) , s-au împlet i t cu m o d u l de viaţă al popula ţ ie i a u t o h t o n e , m u l t r eduse ca n u m ă r , şi s-au i m p u s în final, ceea ce a condus la romanizarea p ro fun­dă şi ireversibilă a provinciei. Impunerea limbii latine şi adop­tarea civilizaţiei r o m a n e cons t i tu ie , p r in consec in ţe le lor, fenomenele cele mai însemnate ale epocii r omane .

D u p ă retragerea aureliană din Dacia, şi pe teritoriul j ude ţu ­lui C lu j , la fel ca şi pe în t reg teri toriul fostei Dacii r o m a n e , îşi con t inuă viaţa o populaţ ie depl in romanizată, latinofonă, matr icea etnică a p o p o r u l u i r o m â n . La C lu j -Napoca , Tu r ­da, la De j , Gilău, Sic, u rme le arheologice indică cu claritate p rezen ţa au toh tonă în veacuri le IV-VI. Ce ramica descope­rită aici moşteneşte tehnica şi sistemul de ornamentaţie provin­cial-romane. Descoperirile arheologice de la Soporu de C â m ­pie (secolele III-LV) atestă pătrunderea dacilor liberi în nordu l Transilvaniei, iar obiectele cu caracter paleocreşt in (secolul IV) de la Potaissa, Napoca , Gher la s.a. atestă adoptarea creş­t i n i smu lu i de către populaţ ia daco - romană . D i n secolul al IV-lea, pe ter i tor iul nord ic al vechii stăpâniri r o m a n e sun t atestate grupur i ale populaţii lor migratoare. Astfel, la Apahida a fost descoperită o necropolă germanică (ostrogota sau gepidă) d in secolul al V-lea, conţ inând u n u l dintre cele mai i m p o r ­tante t ezaure vechi ge rmanice d in spaţiul eu ropean . U n u l

dintre conducătorii î nhumaţ i aici purta nume le de O m h a r u s . Descoperir i le arheologice de la Ţaga şi Soporu de C â m p i e , datând din secolele V-VI, pledează pent ru prezenţa populaţiei autohtone, în perioada care a urmat retragerii aureliene. Dintre migra tor i , şi pe ter i tor iul j u d e ţ u l u i C lu j , slavii au avut cea mai mare importanţă. Pătrunderea lor masivă în spaţiul intra­carpatic este atestată şi în zona Cluju lu i , pr in descoperir i le arheologice de la Someşeni (secolul VII).

Potrivit notarului anonim (al regelui Bela), autor al lucrării Gesta Hungarorum, în n o r d u l Transilvaniei se afla, în prea j ­ma anului 900, u n „ducat" româno-s lav i ndependen t (con­ducătoru lu i său îi este atribuit titlul de dominus), condus de românul Gelou {Gelou quidam Blachus). Cercetări recente arată că această formaţ iune politică ( t e rmenul de ducat este s ino­n i m cu cel de voievodat) cupr indea partea centrală a ac tu­alului j ude ţ Cluj şi partea estică a actualului j u d e ţ Sălaj. Cetatea de reşedin ţă a lui Ge lou se afla „lângă râul S o m e ş " - c u m spune cronica - , adică undeva pe valea Someşulu i Mic , poate în zona actualei localităţi Gilău sau chiar la N a p o c a (Cluj) . Pe la începutu l secolului al X-lea are loc supunerea ţării stă­pânite de Ge lou de către u n g rup maghiar condus , potrivit cronicii lui A n o n y m u s , de T u h u t u m , tatăl lui Horea . C u c e ­ritorii maghiari îşi stabilesc centrul politic în zona cuprinsă în t re Gi lău şi ru inele oraşului antic Napoca . In apropierea acestora din u r m ă au fost descoperi te două cimitire impor ­tante din epoca cuceririi maghiare. In secolele LX-X, este ates­tată ridicarea şi funcţionarea cetăţilor de pămân t şi l emn de la Cluj-Mănăştur, Dăbâca, Moldoveneşt i şi Cuzdrioara, deve­nite mai târziu, p r in cucerirea Transilvaniei de către Regatul Ungariei, centre ale comitatelor Cluj, Dăbâca, Turda şi Solnoc. Ducatul acesta al lui Gelou, locuit de români şi slavi, era orga­nizat mi l i tăreş te , deşi oşteni i erau îna rmaţ i doar cu arcuri şi săgeţi. Iscoadele u n g u r i l o r rapor tau conducă to r i l o r lor, îna in te de invazie, că locui tor i i e rau săraci, dar că ţara era bogată inclusiv în sare şi aur, care se găsea până şi în nisipul râurilor. N u m e l e arhaic de „Ţara Ultrasi lvana" (adică „ţara de peste pădure" ) , s i non im cu cel u l ter ior de Transilvania, a fost dat tocmai în această perioadă, când cetele lui T u h u t u m se aflau în zona prisăcilor de la Porţile Meseşu lu i , u r m â n d să treacă pădurea şi să ajungă la Ge lou . Cron ica mai relatează u n episod semnificativ, după înfrângerea şi pieirea lui Gelou: „văzând moar tea d o m n u l u i lor", locui tor i i r o m â n i şi slavi „şi-au dat dreapta de bunăvoie" cu inamicul şi l-au ales d o m n pe T u h u t u m . Ei şi-ar fi întărit cuvântul dat pr in j u r ă m â n t , în localitatea numi tă Escuku, azi Aşchileu (jud. Cluj) . Pr in acest act erau recunoscute dreptur i le şi privilegiile vechii populaţi i locale româno-s lave , cucerite şi supuse pe calea armelor.

Pr in anii 1002-1003, are loc înfrângerea conducă to ru lu i transilvănean Gyula al II-lea, u rmaşu l lui T u h u t u m , de către regele ungar Ştefan I. Transilvania, mai precis o parte s i tu­ată spre vest a v i i torului voievodat , este cupr insă formal în s is temul politic al Regatului Ungar . Cucer i rea efectivă, m i ­litară şi insti tuţională, a Transilvaniei are loc treptat, după a d o u a par te a secolu lu i al XI- lea . Ce l mai vechi d o c u m e n t

ungar cunoscu t privind istoria Transilvaniei (referitor la anul 1075) menţ ionează vama de sare de la Turda. In afara insti­tuţiilor politice şi social-economice implantate dinspre apus, ţara cunoaşte acum şi organizarea vieţii bisericeşti de rit latin ( n u m i t ă u l t e r i o r catol ică) . Po t r iv i t t radi ţ ie i , regele u n g a r Ladislau I (1077-1095) este fondatorul abaţiei bénédict ine de la Clu j -Mănăş tur , una dint re cele mai impor tan te instituţii ecleziastice ale Transilvaniei medievale. Mănăst i rea catolică pomeni tă s-a aflat secole la rând în dispută şi a avut mari con­flicte patr imoniale cu episcopia Transilvaniei. Această dioceză catolică, probabil cu antecedente bizant ine, s-a fondat t r ep ­tat pe parcursul secolelor XI-XIII şi n u a avut de la început , conform unor cercetări recente, reşedinţa la Alba Iulia. Primele sale centre itinerante s-au aflat tocmai în nordu l Transilvaniei, în r eg iunea C l u j - F l o r e ş t i - G i l ă u , u n d e se găseau, p â n ă în secolul al XIV-lea, şi cele mai impor tan te posesiuni ale epis­copiei. Poate n u este în tâmplă tor faptul că h r a m u l bisericii principale din Cluj era Sf Mihai l , ca şi al catedralei episco­pale din Alba Iulia.

Pe teri toriul preluat de la Gelou , viaţa a cont inua t în for­mele vechi mul tă v reme , mai ales că nou-veni ţ i i erau pu ţ in n u m e r o ş i şi n u aveau de oferit u n m o d e l de civilizaţie s u ­perioară. D e aceea, p r ime le fo rme de organizare a d m i n i s ­trat ivă i m p u s e de u n g u r i s u n t a tes ta te abia în secolu l al XII-lea, după consolidarea Regatului U n g a r şi după cucerirea efectivă a regiuni i . Astfel, d in 1164 datează p r ima m e n ţ i u ­ne d o c u m e n t a r ă a comi ta tu lu i Dăbâca, iar d in 1177, p r ima m e n ţ i u n e d o c u m e n t a r ă a c o m i t a t u l u i C l u j . In 1213, este pomen i t ă cetatea Clu j (castrimi Clus), probabi l cu u n vechi n u m e roman ic , derivat d in t e r m e n u l latin clausus (cu var i ­antele elusa ori chiar dus), î n s e m n â n d u n loc închis , s trâmt, situat în t re dealuri . N u m e l e va fi fost dat de vechea populaţ ie romanică şi românească. D e altminteri, este de notat că primele forme atestate în scris ale n u m e l o r Turzii şi Clu ju lu i , deşi redate în latina de cancelarie, sunt identice sau aproape ident i­ce cu formele fonetice româneşt i ale topon imelo r respective. La 1214, este men ţ iona t d o c u m e n t a r Dejul , capitală a c o m i ­tatului Solnocul In ter ior (viitorul j u d e ţ Someş) , cupr ins în mare parte în j u d e ţ u l Cluj de astăzi.

Viaţa l ocu i to r i l o r d i n aceste locur i a fost foarte ser ios tu lbura tă la 1241 , când s-a p r o d u s marea invazie tătară. In d r u m u l său către centrul Ungar ie i , armata mongo lă condusă de Kadan cucereşte, la 11 aprilie, cetatea de la Cluj-Mănăştur , masacrând populaţia refugiată acolo. In medie , între 10 şi 15% din populaţia regatului a pierit sau a fost luată în robie. Că lu ­gărul Roger ius , în lucrarea sa Carmen Miserabile (Cân tec de jale) , spune că „lângă o pădure era uri sat n u m i t pe l imba p o ­poru lu i Frata, iar aici, la pa t ru mi le de pădure , se ridica u n m u n t e de o înăl ţ ime minunată" , u n d e s-ar fi refugiat „o mare mu l ţ ime de bărbaţi şi femei". Se pare că este vorba despre sa­tul o m o n i m din j u d e ţ u l Cluj . D u p ă invazie, s-au luat impor ­tante m ă s u r i de apărare şi p r e v e n i r e , p r i n r id icarea u n o r fortificaţii solide, de piatră. In a doua j u m ă t a t e a secolului al XIII- lea, se p r o d u c e ridicarea p r imei incinte fortificate a

Clujului medieval, delimitând o suprafaţă de cea 7 ha, cunos ­cută mai târziu sub n u m e l e de Ovar („Oraşul vechi") . M u l t mai târziu, la 1405, p r i n t r - u n decre t al regelui S i g i s m u n d de L u x e m b u r g (1387-1437) , se ext inde incinta fortificată a oraşului , care, treptat, pe parcursul secolului al XV-lca, pr in in te rvenţ i i succesive, avea să de l imi teze o suprafaţă de 45 de hectare. Revenind la secolul al XIII-lea, n o t ă m că atunci este atestat p e n t r u p r ima oară comi ta tu l Turda (1256) - al cărui ter i tor iu se află în mare parte în j u d e ţ u l Cluj de astăzi - , ca şi oraşul Gherla (1291), cu numele dat de populaţia locală - „Gerla". La 1332, este aminti t pen t ru pr ima oară H u e d i n u l .

Având o evoluţie administrativă cu variaţii teritoriale, în funcţie de epocile pe care le traversează, societatea medievală a j u d e ţ u l u i Cluj s-a în temeia t pe vechile s t ructur i ale duca ­tului/voievodatului româno-slav, cărora li s-au asociat m o d e ­lele de civilizaţie de factură occidentală, in t roduse de regali­tatea maghiară: organizarea cetăţilor regale (care s-au suprapus mai vechi lor cetăţi), a comitatelor, mănăstir i lor catolice şi, în t imp, formele de organizare ale oraşelor Cluj , De j , Turda, ale cetă ţ i lor salifere şi m i n i e r e ( O c n a De ju lu i , Sic, C o j o c n a , Turda, Rimetea Tfascăului), u n d e trăiau şi lucrau î m p r e u n ă român i , maghiari , oaspeţi ge rmani şi alţii.

Prosperi tatea oraşelor Clu j , Turda şi De j , datorată m e ş ­teşuguri lor numeroase şi variate, negoţului local, care atrăgea o m u l ţ i m e de negustori şi meşteşugari la târguri şi iarmaroa­ce, se reflectă şi î n aspectul lor urbanistic: străzi şi uliţe radi-ar-concentr ice , clădiri publice (primării , şcoli, case ale b res ­lelor) , m o n u m e n t e gotice şi renascent is te (biserici, s tatui) . U n e l e se înconjoară, c u m s-a văzut , cu ziduri de adăpost şi apărare (Cluj) . In t imp ce lumea urbană şi cvasiurbană, mai ales în cen t re le oraşelor, era g e r m a n ă şi, parţ ial , maghia ră ( români i locuind statornic doar la periferiile şi în satele s u b ­urbane) , lumea rurală era de o mare concentrare românească, cu realităţi specifice unui feudalism local, cu rădăcini r o m a n o -b izan t ine şi inf luenţe b izant ino-s lave . M u l ţ i d in t r e vechi i şi mărun ţ i i conducător i locali şi posesori de sate şi părţi de sate - cnezii/juzii şi voievozii/ducii - ajung supuşi ai noi lor stăpâni nobili , privilegiaţi de regalitate.

La c u m p ă n a secolelor XII I şi XIV, creşte în impor t an ţ ă oraşul C l u j , cu o n u m e r o a s ă c o m p o n e n t ă etnică g e r m a n ă („oaspeţ i") . U n rol semnif icat iv îl j oacă şi Turda , u n d e se în t runeau , de regulă, congregaţiile (adunările) nobil iare ale Trans i lvanie i , p rez ida t e de vo ievod . U n m o m e n t decis iv din istoria Clujului este data de 19 august 1316, când aşezarea este ridicată de regele Carol Rober t de Anjou la statutul de „oraş regal" (civitas regia). N u peste m u l t t imp, la 1323, se des­chide monetar ia de la Clu j , ca u rmare a reformei m o n e t a r e efectuate de acelaşi rege Carol Robert . Pr ima m e n ţ i u n e refe­ritoare la construcţ ia de piatră a bisericii Sf Mihai l d in Clu j , finalizată în secolul al XV-lea, datează de la 1349. Const rucţ ia acestei biserici gotice, de tip hală, adevărată emb lemă a ora­şu lu i şi a Transi lvaniei , a necesi ta t dezvol ta rea aici a u n o r m e ş t e ş u g u r i artist ice, concen t ra rea u n o r artişti plastici d e mare valoare. Astfel, la 1373, sculptorii germani clujeni Mar t in

şi George , fiii lui Nicolaus , realizează, la comanda împăra ­tului Carol al IV-lea, statuia în b ronz a Sfântului G h e o r g h e , amplasată în piaţa d o m u l u i Sf. Vitus d in Praga. O copie târzie a sa se află astăzi în faţa fostei mănăst ir i franciscane (azi b i ­serica reformată) d in C l u j . Creaţ ia acestor artişti, în m a r e parte pierdută, depăşeşte prin valoare nivelul artei gotice c lu­j e n e şi transilvănene, fiind compatibilă şi comparabilă cu arta europeană a t impului . U n alt artist ge rman din Clu j , pictorul T h o m a s , real izează a l ta ru l - t r ip t ic al Răs t igni r i i , la 1427 , aflat azi la M u z e u l Arhiepiscopal d in Str igoniu (Esztergom, Ungar ia ) . Panour i le altarului cupr ind scene din ciclul Pati­mi lor Mântu i to ru lu i , pictate la u n nivel de vârf al artei m e ­dievale t ransi lvănene.

Teri toriul j u d e ţ u l u i Cluj a fost în secolele X V şi XVI şi scena u n o r mişcăr i sociale de amploa re . M a r e a răscoală a locuitorilor români şi maghiari din nordul Transilvaniei (Răs­coala de la Bobâlna) , d in anii 1437-1438, s-a desfăşurat, în cea mai mare par te a ei, pe teri toriul actualului j u d e ţ Clu j . Cele două impor tan te înţelegeri scrise d int re „comuni ta tea locuitori lor maghiari şi r omân i " şi nobili , încheiate la 1437, au fost confirmate sub aspect juridic, după obicei, la Conventul de la Cluj-Mănăştur , cel mai impor tan t loc de adeverire p e n ­t ru j umă ta t ea de nord a Transilvaniei. încercarea ţăranilor de a fi r ecunoscu ţ i d r ep t „cetăţeni" (regnicolari), c u m fuseseră în vechime, şi de a forma u n grup privilegiat (o stare, o c o m u ­nitate, adică o universitas), după modelul corporatist din epocă, îşi t rage or ig inea , după c u m s-a arătat recent , î n ep i sodu l j u r ă m â n t u l u i şi al „dării drepte i" de la Aşchileu, d in preaj­m a anului 900, când două comunităţ i egale şi libere s-au înţe­les în privinţa respectării d rep tur i lor lor. Faptele de la anul 900 şi de la 1437 s-au petrecut cam pe acelaşi teri toriu. U r ­măr i l e t u m u l t u l u i ţă rănesc n u au ocol i t nici o raşu l C l u j . Acesta, în 1438, ca u r m a r e a asocierii sale la Răscoala de la Bobâlna, îşi pierde o parte a privilegiilor orăşeneşti , pe care şi le va redobândi în t impul lui Iancu de H u n e d o a r a . Şi is­toria familiei H u n e d o r e ş t i l o r este p rofund legată de aceste locur i . La 23 sau 24 februarie 1443, se naşte la Clu j Mat ia Corv inu l , fiul lui loan de H u n e d o a r a şi al Elisabetei Szilâgyi, rege al Ungar ie i în t re 1458 şi 1490. Casa în care s-a p r o d u s e v e n i m e n t u l , cu o serie de t r ans fo rmăr i succesive, dar cu pecetea clară a t impuri lor Renaşterii, a supravieţuit până astăzi şi este numi tă Casa Matei. Ajuns rege al Ungariei , Matia C o r ­v inu l s-a îngrijit de oraşul natal, de populaţ ia lui, de ins t i ­tuţ i i le sale specifice. D u p ă moar t ea regelui Mat ia , l iniştea ţării, inclusiv a Transilvaniei, a fost tulburată de varii eveni ­m e n t e . In t re ele, la începutu l secolului al XVI-lea, se î n r e ­gistrează o n o u ă ridicare ţărănească de mare amploare , care a luat pe alocuri aspecte destul de grave. La 1514, ţăranii au fost chemaţ i la Buda pen t ru a se pregăti de cruciadă contra o t o ­manilor , dar, în u r m a u n o r evoluţii neaşteptate, războiul în numele crucii a devenit o revoltă socială, condusă de Gheorghe Doja, u n ţăran secui înnobi la t . S-a înregistrat a tunci par t i ­ciparea orăşenilor săraci din Cluj şi Dej la răscoală. Dar impl i ­carea oamen i lo r acestor locuri în răscoala de la 1514 n u se opreşte aici: o parte a oştirii ţărăneşti este învinsă de armatele

nobiliare chiar în apropierea Clujului, iar Laurenţiu Meszăros, u n u l d in t r e principali i conducă to r i ai revoltei , este tras în ţeapă chiar în piaţa centrală a oraşului .

Secolele alXV-lea şi al XVI-lea înregistrează şi impor tan te legături ale ţărilor r o m â n e extracarpatice cu Transilvania în general şi cu regiunea Clujului în special. Este vorba despre legături politice şi economice , dar şi spirituale. C u m se ştie, români i transilvani, după ce participaseră ca grup distinct la viaţa politică a Transilvaniei în secolele XIII-XIV, după 1366 sun t excluşi t reptat d in t re stări, adică d in t re grupur i le p r i ­vilegiate care exercitau puterea. Mot ivu l principal invocat a fost apartenenţa lor la ortodoxie, adică la o confesiune declarată „schismatică" şi asociată adesea cu erezia. Statul catolic ungar, luându-ş i în serios rolul de „regat apostolic" şi sarcina de a lupta cu toate mijloacele contra „păgânilor, ereticilor şi schis­maticilor", n u mai înţelegea să accepte oficial nici măcar în Transilvania u n grup etnic necatolic. Astfel, români i - popor cucerit şi supus cu armele, dar privit o v r e m e drep t egal cu stăpânii - au ajuns pe o treaptă inferioară. U n s e m n a fost desconsiderarea bisericii lor „schismatice", concret izată în interdicţi i legate de activitatea clerului , de funcţ ionarea ie­rarhiei, de construcţia noilor lăcaşuri de cult etc. Totuşi, n e o ­ficial, biserica răsăriteană a român i lo r t ransi lvăneni a c o n ­t inuat să funcţ ioneze , iar în regiunea Clu ju lu i s-au aflat şi une le centre super ioare ale acestei biserici, sprijinite de b i ­serica şi de mirenii din Moldova. Astfel, la 1488, este men ţ io ­nat arhiepiscopul o r todox Danii l d in Feleac, iar în 1498 este atestată mitropolia Feleacului. In a doua j u m ă t a t e a secolu­lui al XV-lea, probabil cu ajutor d in Moldova lui Ştefan cel M a r e , este cons t ru i tă biserica, deveni tă catedrală arh iepis ­copală şi mitropoli tană, din satul Feleac. In decembr ie 1497, v is t iernicul Isac al M o l d o v e i fereca p e n t r u mi t ropol ia d in Feleac u n evangheliar slavon, cu pisanie săpată în legătura de argint. C u m se ştie, Ştefan cel Mare a stăpânit în Transilvania, ca feude acordate de regele U n g a r i e i , d o m e n i i l e C i c e u şi Ceta tea de Baltă, cu circa 80 de sate. Ce l d intâ i d o m e n i u , cel mai înt ins, cupr indea m u l t e sate d in regiunea Clujului .

U n alt p r inc ipe m o l d o v e a n legat de Transilvania a fost Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare , care a p r imi t d in partea regelui loan Zâpolya , d r ep t m u l ţ u m i r e p e n t r u victoria de la Feldioara (1527) , cetatea U n g u r a ş (alături de R o d n a şi Bistriţa). Aceste danii se adăugau celor mai vechi, moşteni te , a n u m e Ciceu l şi Ceta tea de Baltă. Pen t ru b u n a organizare a vieţii bisericeşti, Petru Rareş îl aşază în vechea mănăst ire de la Vad, ctitorită de Ştefan cel Mare , pe episcopul Anastasie de la Putna , care avea să-şi extindă oblăduirea peste o mare parte a români lor Transilvaniei. î n oc tombr ie 1529, Anastasie sem­nează ca episcop de Vad, iar la 1531 este pomeni t într-o pisanie. In t impul păstoririi lui Anastasie, mănăst i rea de la Vad, care avea în stăpânire de la voievozii înaintaşi două sate şi o moară, mai pr imeş te patru sate de la Petru Rareş, care, la 1530, ct i­toreşte aici şi o nouă biserică.

D e s p r e ep iscopul Anastasie , care la 1536 se in t i tu la „al Feleacului", Grigore Ureche spune că la 1538 urzea să-1 prindă pe pr inc ipele Pe t ru Rareş - de t rona t şi refugiat la C i c e u -

şi să-1 predea în mâini le lui loan Zâpolya ori ale lui Ştefan Lăcustă (nou l d o m n ) . In c iuda acestei une l t i r i , ep i scopul Anastasie a reuşit să se men ţ ină în scaun până la 1546, când Pe t ru Ra re s 1-a t r im i s aici pe ep i scopu l Tarasie. In 1550, Iliaş Rareş scria bistriţenilor că va veni la Vad episcopul Gheor -ghe, ales şi hirotonisi t la Suceava. U r m e a z ă apoi la Vad epis­copul M a r c u (pomen i t la 1557). D u p ă pă t runderea Refor­mei şi pierderea de către domni i Moldovei a posesiunilor lor transilvănene (1561), ocrotirea bisericilor româneşti din Tran­silvania de către statul românesc est-carpatic a avut m u l t de suferit. O r i c u m , există destule mărturi i care arată că episcopii de la Vad veneau din Moldova, trimişi de principii moldoveni şi r ecomanda ţ i p r i n scrisori d o m n e ş t i către magis t ra tul să­sesc al Bistr i ţei . H i ro ton i s i r ea lor se făcea în chip canonic de către mitropoli ţ i i Moldove i de la Suceava, care aveau în acest sens î m p u t e r n i c i r e de la pa t r ia rh ia e c u m e n i c ă d in Constat i t inopol .

La 1537, mi t ropol i tu l Varlaam al Ţări i Româneş t i h i r o ­tonisea, ca u rmaş al lui Danii l al Feleacului, pe fratele aces­tuia, Pe t ru , d ă r u i n d u - i u n obiect de cul t pe care era c u s u t cu fir n u m e l e său şi al voievodulu i R a d u Paisie, cu „leatul" 7045 , de la Facerea L u m i i (1537, de la naş te rea lui H r i s -tos) . î n 1538, sub vlădica Pe t ru , era p r e o t la Feleac loan , care la 1550 stăpânea toată averea din acest sat fostă a epis­copulu i Dani i l (probabi l vându tă lui de vlădica Pe t ru ) . La 1572, Ştefan B â t h o r y îl r ecunoaş t e pe Ef t imie d rep t ep i s ­cop al român i lo r d in Transilvania şi Par t ium, însă cu d rep t de păstorire n u m a i asupra comitate lor Turda, Clu j , Dăbâca, Solnocul Inter ior şi, mai apoi, în Bihor. In anii 1573-1574, Eft imie va călători în Ţ a r a Românească şi M o l d o v a , u n d e principele Ion-Vodă îi încredinţa cârja de episcop al R o m a ­nu lu i (1574) . Păs tor i rea sa la R o m a n a d u r a t foarte p u ţ i n (datori tă m o r ţ i i lui Ion-Vodă) , iar la 11 iun ie 1574 rev ine în Transilvania şi primeşte scaunul de episcop al Vadului. Avea d rep t de câ rmu i r e în comi ta te le So lnocu l Inter ior , Clu j şi Turda, de care avea să se îngrijească până la moar te , petrecută în 1576. Scaunul vlădicesc este pre lua t apoi de m o l d o v e a ­nul Spiridon, cu păstorirea extinsă şi asupra comitatelor Crasna şi Solnocul de Mijloc. Devenit pentru câteva luni (1585) locţi­i tor de m i t r o p o l i t al Bă lg radu lu i (Alba Iu l ia ) , S p i r i d o n îl însărcina atunci pe popa G h e o r g h e d in Gheorghen i , deveni t protopop, să adune de la preoţi veniturile episcopale. La finele secolului al XVI- lea păstorea la Vad loan Ce rnea , „episcop o r todox al u n o r biserici româneş t i şi e g u m e n al mănăst i r i i Preacuratei Fecioare Mar ia de la Vad". El a fost u n co labo­rator al lui Miha i Viteazul în Transilvania.

La j umă ta t ea secolului al XVI-lea, Transilvania cunoaşte importante schimbări politice şi confesionale, în cadrul căro­ra Clu ju l (cu ter i tor iul d in j u r ) v a j u c a u n m a r e rol. D u p ă 1541, când Transilvania devine principat au tonom sub suzera­nitate turcească, principele îşi stabileşte reşedinţa la Alba Iulia, dar cel mai impor tan t oraş al principatului rămâne Clujul (cu circa 8-10.000 de locuitori) , u n d e s-au ţ inut peste 80 de diete (adunări ale ţării). Oraşu l suferind distrugeri la hotarul d in ­tre sec. al XVI-lea şi al XVII-lea, principele Gabriel Be th len

a sprijinit refacerea lui, as igurându-i noi avantaje. Dieta ca­re a pus bazele noii organizări politice şi administrative a Pr in­cipatului Transilvaniei s-a în t run i t în 1542 la Turda. D u p ă destrămarea Ungar ie i şi t ransformarea Transilvaniei în p r in ­cipat cvasi independent , noile credinţe născute pr in Reforma religioasă găsesc teren mai liber de manifestare. Saşii din Cluj şi d in vecinătate trec cu toţii la lu teranism, în rând cu întrea­ga lor naţ iune. Nobi l imea maghiară, după o scurtă experienţă luterană, devine p reponde ren t calvină, iar centrul noii con ­fesiuni este tot Clujul . D e aceea, calvinismul se mai cheamă şi „religia de Clu j " . Tot aici se organizează şi noua biserică — cea mai radicală d in t re toate bisericile pro tes tante - u n i ­tariană (anti tr initariană). Adepţ i i săi spun şi astăzi cu m â n ­drie că oraşul Cluj este centrul mondia l al acestei credinţe . Toate acestea au fost posibile pe cale relativ paşnică şi p e n ­t ru că, la 1543, Die ta de la Clu j , odată cu legiferarea d r e p ­tului său de a-1 alege pe principe, proclamă şi principiul liber­tăţii rel igioase în Transi lvania . N o i l e c r e d i n ţ e s-au p u t u t răspândi repede şi cu ajutorul t iparului , înfiinţat la Cluj în 1550 (după mai vechile t iparniţe de la Sibiu şi Braşov), pr in strădania sasului din Cisnădie Gâspâr Heltai , naturalizat c lu­j ean . El a sus ţ inut fervent calvinismul. In fruntea uni tar ia-n i smulu i s-a situat u n alt personaj clujean interesant, Francise David, născut şi el d in tată german şi trecut, de-a lungul vieţii, pr in patru confesiuni: catolicism, luteranism, Calvinism şi, în fine, uni tar ianism. Acelaşi dest in 1-a avut şi loan Sigismund, fiul lui loan Zâpolya şi al Isabelei, reinstalat ca pr inc ipe la 1556, la Cluj , cu ajutorul oştilor Moldovei şi Ţării Româneşti . Tot atunci, la 1 ianuarie 1557, se năştea la Cluj Ştefan Bocskai, pr incipe al Transilvaniei în t re 1604 şi 1606.

Frământările religioase, paşnice sau violente, unele cu cen­t rul la Cluj sau la Turda, au avut ca rezultat final legalizarea n o i l o r confes iun i p ro t e s t an te . In 1568, D ie t a de la T u r d a r ecunoaş t e un i t a r i an i smul şi i m p u n e s i s temul celor pa t ru religii „recepte": catolicism, lu teranism, Calvinism, un i ta r i ­an i sm . La scur t t i m p , s u n t opr i te to t de către Die tă or ice alte „inovaţii" religioase. In acest fel, confesiunea or todoxă a români lor rămâne una „tolerată", adică neoficială, „răbdată" în ţară „până va dura bunul -p lac al cetăţenilor şi principilor". S-a scris m u l t despre acest sistem al celor „trei na ţ iun i" re ­cunoscute (nobilimea maghiară, saşii, secuii) şi „patru religii", ca despre u n regim al „toleranţei", înţeleasă aproape d e m o ­crat ic. Această in t e rp re t a re este c o m p l e t e ronată , î n t rucâ t n u ţ ine seamă de realităţile epocii, situate încă departe , peste to t î n E u r o p a , de r e g i m u r i l e d e m o c r a t i c e . P r i n s i s t e m u l „ toleranţei" din secolul al XVI-lea din Transilvania, vechea elită catolică, adică nobil imea, saşii şi secuii, devenită aproape în totalitate protestantă, şi-a oficializat ea însăşi pen t ru sine noile confesiuni la care aderase. Prin acest sistem, majoritatea popula ţ ie i ţării, adică r o m â n i i o r todocş i , au rămas în c o n ­t inuare în afara puteri i , fiind doar „acceptaţi" ca pur tă tor i ai sarcinilor publice, iar confesiunea lor a continuat să fie socotită inferioară şi neoficială. In n ic iun oraş al Transilvaniei, prin u rmare nici în Cluj , Turda sau Dej , n u se putea imagina con­strucţia vreunei biserici ortodoxe „intra muros" , adică în oraşul

propriu-zis , apărat de ziduri. Mai mul t , fervoarea protestantă pr in care s-au impus şi oficializat noile confesiuni (prin anii 1550-1570) a d is t rus c o m p l e t ierarhia catolică, a confiscat toate bunur i l e funciare ale acestei biserici, a preluat lăcaşurile de cult, i-a alungat d m m u l t e locuri pe preoţii catolici, opriţi să mai oficieze etc. Asemenea episoade s-au în tâmplat şi în Clu j , Turda, Dej sau în alte locuri din regiune.

Abia ven i rea la c o n d u c e r e a Transi lvaniei a p r inc ip i lo r din familia catolică Bâthory a mai temperat zelul protestanţilor, fără ca situaţia de fond să mai poată fi schimbată. In cadrul celor trei mis iun i iezuite aduse în principat, pe fondul C o n ­trareformei, cea mai impor tantă a funcţionat la Clu j . Graţ ie ei, în 1579-1581, se întemeiază Colegiul Universitar sau U n i ­versitatea catolică din Clu j , cu trei facultăţi - teologică, fi­losofică şi jur idică - sub conducerea rectorului iezuit Antonio Possevino. C a toate universităţile eu ropene , şi aceasta acor­da, c o n f o r m s ta tu tu lu i , t i t luri le consacrate de baccalaureus, magister artium şi doctor.

î n t impul lui Mihai Viteazul (1599-1601), Clujul a avut p e n t r u scur t t i m p u n j u d e r o m â n , n u m i t de voievod, deşi patriciatul şi nobi l imea d in zonă n u s-au resemnat cu această situaţie. La 2 no iembr ie 1599, porţi le oraşului s-au deschis î n faţa banu lu i Mihalcea , veni t aici cu 1.000 de călăreţi. O dietă convocată iniţial la Cluj se mu tă la Alba Iulia, u n d e la 3 noiembrie nobilii depun ju rămân t de credinţă faţă de Mihai , ca locţiitor al împăra tului . Mihai Viteazul a scutit Clujul de dări băneşt i excepţ ionale . Dar în 1600 clujenii s-au asociat conjuraţ iei nobi l iare îndrepta te contra lui Miha i . Astfel, la o altă dietă, convocată la Sebeş, nobilii refuză să participe şi se a d u n ă la 1 s e p t e m b r i e 1600 la Turda. La 14 s ep t embr i e 1600, aga Lecca este silit să cedeze nobililor Gherla şi Chioarul. D u p ă înfrângerea de la Mirăslău, p e n t r u a fi lăsat să treacă spre Ţara Românească, Mihai depune j u r ă m â n t faţă de stările Transilvaniei (25 sep tembr ie 1600) şi îşi lasă garanţie fami­lia, care avea să fie închisă la Gilău. In t imp ce principele se afla la Praga, spre a-şi clarifica situaţia şi a cere ajutor împăratu­lui, căpitanul său Baba N o v a c a fost executat ( torturat , tras în ţeapă şi ars de v iu) în piaţa centrală a C lu ju lu i (la 5 fe­bruar ie 1601) de către nobilii dornici de răzbunare . C o r p u l său a fost apoi lăsat în ţeapă în afara zidurilor, lângă Bastionul Croi tor i lor , pradă corbilor. D u p ă victoria de la Gurus lău (3 august 1601), la 11 august , d o m n u l îşi face intrarea în Clu j , u n d e rămâne , în tabăra de pe malu l stâng al Someşulu i , t imp de cinci zile. Aici pr imeşte şi delegaţia boierilor care-1 a n u n ­ţă despre reaşezarea sa ca d o m n al Ţării Româneş t i . O p r i t de generalul Basta, Mihai n u se poate răzbuna pe clujeni şi pe nobili i care-1 uciseseră pe Baba N o v a c , dar p u n e o troiţă pe locul u n d e fusese expus c o r p u l acestuia , lângă B a s t i o n u l Croitori lor . In 17-18 august , Miha i Viteazul se afla pe c â m ­pu l de la Cr i s t i ş , lângă Turda , iar în z iua u r m ă t o a r e este ucis de oameni i lui G h e o r g h e Basta. „Şi căzu t rupul lui cel f rumos ca u n copaciu, pen t ru că n u ştiuse, nici se prileji sabia lui cea iute în m â n a lui cea vitează", spune cronica. C o r p u l i-a rămas pe „ C â m p u l Tordei", u n d e a fost îngropat apoi de

unii credincioşi, iar capul i-a fost dus de paharnicul Tur turea la mănăstirea Dealu, de lângă Târgovişte, ctitoria sa, unde odih­neşte şi azi. Pe locul morţ i i , lângă Turda, s-a ridicat apoi „o capelnă p e n t r u p o m e n i r e " , d i s t rusă încă d i n secolul al XVII-lea de oficialii locali. Miha i n u a u rmăr i t făurirea R o ­mânie i , dar a rămas ca s imbol naţ ional românesc pr in cali­tatea sa de luptător în numele Cruci i şi al civilizaţiei europene, pr in măsur i le luate în favoarea român i lo r d iscr iminaţ i d in Transilvania şi p r in reuni rea p e n t r u o clipă a celor trei ţări care în secolele X I X şi X X aveau să alcătuiască România. C u m s-a văzut , cariera sa a fost legată şi de regiunea Clujului .

In secolul al XVII-lea, Transilvania se afirmă pe plan politic in tern şi internaţ ional ca u n principat protestant , mai exact calvin, condus de principi calvini şi de o elită în mare parte de aceeaşi confes iune . U n u l d in t re cei mai impor tan ţ i ast­fel de pr inc ip i a fost Gabr ie l B e t h l e n (1613-1629) , ales la 22 o c t o m b r i e 1613 de către stările Transilvaniei , î n t r u n i t e în Die ta de la Clu j . Tot la C lu j , este re înnoi t î n 1622 trata­tul de prietenie şi alianţă între Gabriel Bethlen şi Radu M i h -nea, d o m n u l Ţăr i i Româneş t i . U n alt e v e n i m e n t pe t r ecu t în zonă în acelaşi secol a fost lupta de la Gilău-Floreşt i , d in 22 mai 1660. Turcii au învins a tunci oastea t ransi lvăneană condusă de principele G h e o r g h e Râkoczi al II-lea.

La sfârşitul sec. al XVII-lea, suzeranitatea turcească este înlocuită în Transilvania cu stăpânirea habsburgică, ce aduce după sine o serie de transformări. Satele jude ţu lu i trăiesc vre­m u r i de nelinişte, provocate de pă t runderea imperiali lor în Transilvania. In 1686, generalul Scherffenberg ocupă Clujul şi Dejul , provocând pagube şi suferinţe locuitorilor. D ip loma leopoldină d in 1691 consacră noua stăpânire în Transilvania, r ecunoscând vechile rânduie l i ale ţării, mai exact s i s temul celor „trei na ţ iuni şi patru religii", aşa c u m era el statuat în Approbatae Constitutiones (1653) şi Compilatele Constitiitiones (1669) . La Cluj se stabileşte o garn izoană austriacă, oraşul deven ind şi reşedinţa Gube rn iu lu i . C u alte cuvinte , Clujul era capitala politică a Transilvaniei, ca provincie a Imper iu lu i Habsburgic . Tendinţele centralizatoare, suprimarea u n o r pr i ­vilegii orăşeneşti prilejuiesc acţiuni de protest ale orăşenilor d in C l u j , Turda şi D e j , încadra te în marea mişcare de sub conducerea lui Francise Râkoczi al II-lea (1703-1711). Oraşele sunt supuse u n o r ocupaţii mili tare (în Cluj cons t ru indu-se o nouă fortificaţie pen t ru garnizoana austriacă), suferă incen­dii şi distrugeri , la care se asociază şi contr ibuţ i i apăsătoare. La toate acestea se adaugă o invazie a tătarilor în 1717, care ajung până la De j . Invazia tătară fusese precedată de o ep i ­d e m i e de c iumă , pe t recu tă în 1710. Satele j u d e ţ u l u i C lu j suferă o serie de pustiiri datorită u n o r incursiuni turceşti, răs­coalei curuţi lor, conflictelor sociale etc.

î ncepând cu al doilea decen iu al secolului al XVIII- lea, viaţa se stabilizează, n o u a stăpânire austriacă luând a n u m i t e măsuri pentru organizarea şi consolidarea regimului . La c u m ­păna secolelor XVII şi XVIII, este instalată la Gherla o impor ­tantă comuni ta te armeană, venită d in Moldova , formată d in negustori şi meşteşugari pricepuţi , care vor construi o i m p o -

zantă biserică în stil baroc. In u r m a acestei migraţii , la 1726, localitatea, cu u n f rumos castel de secol XVI (castelul M a r -t iuuzzi) , pr imeşte nume le de Armenopol i s şi intră într-o fază de dezvoltare accentuată. Statul austriac intervine din ce în ce mai des cu reglementăr i care privesc activitatea breslelor, operând „reparaţii", considerate de mul ţ i inegale şi n e d r e p ­te, ale sarcinilor publice. Politica economică a r e fo rmismu­lui se manifes tă î nc e pând cu epoca Măr ie i Terezia (1740-1780) şi cu deosebire în t impul lui Iosif al II-lea (1780-1790), când Clujul este inclus în comita tul cu acelaşi n u m e (1784), ce cupr indea şi o parte a fostelor comitate Clu j , Turda, p re ­c u m şi scaunul Arieş. î n 1786, Clujul devine cen t ru al d is­tr ictului , încorporând fostele comitate Cluj , Turda, Solnocul Inter ior şi Mij lociu. Intervenţia statului este tot mai accen­tuată în d o m e n i u l adminis trat iv , mai ales î n b u n a g o s p o ­dărire a oraşelor Clu j , Dej şi Turda. î n anii 1774-1785, are loc construi rea palatului Bânffy din Clu j , cel mai r eprezen­tativ edificiu baroc d in Transilvania, proiecta t şi r idicat de arhitectul J o h a n n E. B laumann .

Secolul al XVIII-lea a fost u n t imp al afirmării naţ iunilor moderne şi în Transilvania. Naţ iunea nobiliara maghiară - stare sau g rup privilegiat p roveni t d in Evul M e d i u - se lărgeşte, incluzând în rânduri le sale, treptat, şi pe ungur i i nenobi l i şi chiar pe secui. Aceştia continuă să se cheme naţiune, dar numai în sens politic, de grup privilegiat, fiindcă sub aspect etnic sunt tot mai mu l t atraşi de maghiar ime. Români i , două treimi din populaţia totală a Transilvaniei, lipsiţi de drepturi de concivi-litate, po rnesc o mişcare amplă de emanc ipa re naţ ională , desfăşurată pe mai mul te planuri . Ei speră să obţină dreptur i politice naţionale, adică egalitatea cu celelalte naţiuni ale ţării, fie pe cale religioasă (prin unirea cu biserica Romei , produsă la 1697-1701), fie pe cale politică paşnică (prin petiţiile adresate în chip repetat, în întreg secolul al XVIII-lea şi în pr ima parte a celui u rmă to r , cea mai i m p o r t a n t ă fiind Supplex Libellas Valachorum, adresată împăra tu lu i la 1791), fie pe cale socială (Răscoala lui Horea din 1784-1785), fie pe cale culturală (miş ­carea iluministă numi tă Şcoala Ardeleană).

Toate aceste procese istorice au reverberaţ i i în reg iunea Clujului . La 1784, locuitorii români din Munţ i i Apuseni por ­nesc răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan. Ea s-a extins plenar în satele comitatelor Cluj şi Turda, după cum a d e m o n ­strat în u r m ă cu decenii David Prodan în teza sa de doctorat susţinută la Cluj . D u p ă înfrângerea răscoalei, Horea este cap­turat la 27 decembrie, în pădurea Scoruşet din Munţ i i Gilăului.

Revocarea reformelor iozefine la moartea împăratului Iosif al II- lea (1790) şi rolul p r e p o n d e r e n t al nob i l imi i în viaţa politică de te rmină concentrarea la Cluj a instituţiile centrale ale pr inc ipa tu lu i , G u b e r n i u l şi Dieta . U r b e a capătă t repta t aspectul u n u i oraş nobiliar, devenind u n putern ic cent ru al nobi l imi i , de u n d e porneş te o mişcare opoziţ ionistă î m p o ­triva puteri i centrale, dar orientată şi împotriva revendicărilor româneşt i . Astfel, la Clu j , în 1791, Dieta nobiliară respinge m e m o r i u l politic al români lor inti tulat Supplex Libellas Vala­chorum, în care se cereau d rep tu r i polit ice p e n t r u na ţ iunea

româna . Supplexul, actul politic fundamental al naţ iunii r o ­m â n e , a în tâ ln i t ost i l i tatea solidară a pr ivi legiaţ i lor , care l-au socotit, pr in postulatele sale, u n mijloc de răsturnare a „consti tuţ iei" şi a s is temului politic al pr incipatului .

Secolul al XVIII-lea este marcat de tendinţa comunită ţ i lor r omâneş t i de a-şi ob ţ ine u n s ta tut î n oraşele j u d e ţ u l u i . La C l u j , Dej şi Turda se manifestă t end in ţe l e negus tor i lo r şi, în general, ale români lor de a-şi sublinia prezenţa , pr in e lu­darea legislaţiei medievale discr iminator i i şi pr in at ingerea u n u i grad mai ridicat de prosperitate. Fluxul români lor spre oraşe, în pofida îngrădirilor, l imitărilor şi hotărâri lor de a-i expulza , c u m s-a î n t â m p l a t la De j în 1742, 1791 şi 1793, este con t inuu . Aceasta cu atât mai m u l t cu cât zonele rurale din j u r u l oraşelor erau aproape peste tot p reponderen t r o m â ­neşti. Mărfuri le negustor i lor român i d in Cluj ajung cu t im­pul să concureze , pr in comer ţu l pe care-1 fac aceştia cu Ţara Românească, produsele meşteşugăreşti locale. N u m ă r u l oră­şenilor român i din Cluj ajunge în 1770 la 500 de persoane, ei p u t â n d u - ş i cons t ru i la 1797 o biserică o r todoxă , fireşte n u m a i în afara z idur i lor cetăţii, la marginea oraşului de -a -tunci . î n j u r de 1800, p r in t r -un subterfugiu, se construieşte o biserică greco-catolică, în imediata apropiere a pieţei centrale - biserica Bob (de la numele episcopului o m o n i m , loan Bob), în D e j , comuni ta tea românească, după insistenţele C o n s i s -t o r i u lu i de la Blaj pe lângă G u b e r n i u , r euşeş te r idicarea unei biserici greco-catolice în 1799, dovadă a afirmării e lemen­tului românesc în ţ inutur i le de la confluenţa Someşuri lor .

Secolul al XVIII-lea se încheie semnificativ, pr in afirmarea socială a românilor , eliberaţi formal d in iobăgie în u r m a Răs­coalei lui H o r e a , p r i n f o r m u l a r e a p r o g r a m u l u i pol i t ic de emancipare naţională, cupr ins în Supplex Libellas Valachorum din 1791 şi p r in renaşterea cul tura lă prilejuită de cu ren tu l i l umin i s t al Şcolii Arde lene , ai cărei r ep rezen tan ţ i au fost în parte elevi ai Liceului Academic din Cluj (Gheorghe Şincai, Petru Maior, Gheorghe Lazăr şi alţii). Ei au studiat în latineşte şi u n g u r e ş t e , v i sând o v r e m e în care u rmaş i i lor să poată studia şi în l imba română .

î n deceni i le p r emergă toa re Revoluţ ie i de la 1848-1849 se înregistrează o semnificativă evoluţ ie manufac tur ie ră în oraşele j u d e ţ u l u i , real izându-se paşi însemnaţ i spre o soci­etate de tip capitalist m o d e r n . î n toate oraşele j u d e ţ u l u i con ­t inuă p roduc ţ i a meşteşugărească de breaslă, paralel cu cea manufactur ieră . î n Clu j , de exemplu , se înregistrează în t re 1806 şi 1846 u n n u m ă r de 20 de în t repr inder i . Pe acest fun­dal, încep să apară anumi t e frământări sociale, sus ţ inute de unele idei socialiste, răspândite mai ales de s tudenţi i reveniţi d in apusul Europe i .

Revoluţia de la 1848-1849, p r in ideile sale de ord in social şi naţional, a ant renat şi populaţia j ude ţu lu i Cluj . In 28 m a r ­tie 1848 are loc la Cluj o adunare a fruntaşilor români , la care par t ic ipă l oan B u t e a n u , F lo r i an Micaş , I o n Suc iu şi Ios i f H o d o ş . In cadru l ei se redactează o pet i ţ ie care cup r indea revendicarea libertăţii, egalităţii şi dreptăţii naţionale. Tumultul social-politic a cuprins şi Dejul, Turda, H u e d i n u l , dar mai cu

seamă satele Maia, S u d u l de Jos, Dăbâca, Dragul, unde iobagii r o m â n i şi maghiar i refuză prestaţiile iobăgeşti, dez lăn ţu ind răscoale împotriva stăpânilor. Clasa nobiliară, în Dieta întrunită la C lu j , ignorând postulatele politice ale Adunăr i i de la Blaj, proclamă, împotr iva voinţei mari i majorităţi a populaţ iei , la sfârşitul lunii mai 1848, „unirea" Transilvaniei cu Ungar ia .

Ati tudinea nobi l imii şi politica ostilă a guvernu lu i revo­luţ ionar maghiar faţă de revendicările poli t ico-naţionale ale românilor, represiunea asupra satelor şi conducătorilor declan­şează ostilităţile mili tare. Pe teri toriul j u d e ţ u l u i Cluj au loc impor tante lupte, sub comanda lui Avram Iancu (cel care s tu­diase la Liceul Academic din Cluj) şi a celorlalţi t r ibuni , la Mărişel , Calatele, pe Arieş sau la Făntânele, u n d e se obţ ine una d in mari le victorii ţărăneşti . Clujul este mar to ru l stră­danii lor lui Nico lae Bălcescu de a-i solidariza pe român i şi ungur i , în încercarea de a înfrânge opoziţia conservatoare a conducător i lor maghiari . Au loc o serie de arestări ale revo­luţionarilor, ca Alecu Russo, încarcerat la Clu j , A. T. Laurian şi Nicolae Bălcescu, S imion Fodor, Alexandru Bătrâneanu, Vasile S imonis . Ul t imi i doi, consideraţi răzvrătitori, au fost executaţi la Someşeni . C u n o s c u t u l o m politic şi de cul tură sas, pastorul Stephan Ludwig Roth , a fost împuşca t la C lu j , pe C e t ă ţ u i e , de către n o b i l i m e , p e n t r u „vina" de a fi afir­ma t dreptul naţionalităţilor, inclusiv al români lor , la o dez ­vol tarea liberă şi i ndependen tă . I n t r - u n articol publ ica t î n 1842, pas torul sas St. L. R o t h scria: „ D o m n i i d in Die ta de la Cluj voiesc să vadă născută o l imbă de cancelarie, şi acum se bucu ră că copilul a fost adus pe l ume . A declara o l imbă d rep t l imbă oficială a ţării n u este nevoie. Căci noi avem o l imbă a ţării. N u este l imba germană , nici cea maghiară , ci este l imba română . Oricât n e - a m suci şi n e - a m învârti noi , na ţ iuni le reprezen ta te în Dietă , n u p u t e m sch imba n i m i c . Aceasta este realitatea". Acea Dietă de la Cluj , în care românii , deşi fo rmau d o u ă t re imi d in popula ţ ie , n u erau r e p r e z e n ­taţi, a decis in t roducerea treptată a limbii maghiare ca l imbă oficială a Transilvaniei, în locul latinei. In condiţi i le în care maghiari i reprezentau doar aproape u n sfert d in popula ţ ie , acest act a fost privit ca u n atentat la identitatea naţională a români lo r şi saşilor. C a u rmare , împăratul a respins pro iec­tul în forma dori tă de nobi l imea maghiară , dar în pract ică amen in ţa rea a rămas . D e aceea, în t i m p u l Revoluţ ie i de la 1848-1849, p rob lema oficializării l imbii r o m â n e , alături de magh ia ră şi ge rmană , a fost una esenţ ială p e n t r u r o m â n i . Clujul a rămas în v remea revoluţiei u n bast ion al nobi l imii conse rva toa re , care decisese î nco rpo ra rea Transi lvaniei la Unga r i a şi care voia menţ ine rea situaţiei de supune re a r o ­mânilor . In aceste condiţii , era de aşteptat ca revoluţia ungară şi nobi l imea ungară să intre în conflict cu revoluţia română .

Perioada care a u rma t revoluţiei a fost marcată de instau­rarea neoabsolu t i smului în Imper iu l Habsburg ic şi, implicit, în Transi lvania . A avut loc o excesivă cent ra l izare şi o r e ­organizare, instituţiile politico-administrative de la Cluj fiind mu ta t e la Sibiu. Reorganizări le succesive, adminis t ra t ive şi jud ic ia re , n u au rezolvat cererile români lor , p r in t re care şi

aceea d in 21 d e c e m b r i e 1850 ( fo rmula t e şi în p r o g r a m u l Revoluţiei de la 1848-1849), pen t ru înfiinţarea unei facultăţi filosofico-juridice româneşt i la Clu j . D u p ă reg imul neoab-solutist , u rmează federa l i smul istoric liberal (1860-1867) , prin care s-a reacordat au tonomia provinciilor imperiului . Pe fondul uşoarei liberalizări, încă din finalul epocii neoabso -lut is te , în 1860, trei consil ieri r o m â n i reuşesc să p ă t r u n d ă în administraţ ie , odată cu restabilirea Gubern iu lu i la Clu j .

Patentele urbariale din 1854, pr in desfiinţarea îngrădirilor feudale, eliberează forţa de m u n c ă necesară dezvoltării i ndus ­triale, fapt ce se repercutează asupra creşterii n u m ă r u l u i lo ­cui tor i lor în oraşele j u d e ţ u l u i . Dacă Cluju l în 1767 avea o populaţ ie de 12.603 locuitori , în 1857 n u m ă r u l acestora se ridica la 20.115. In perioada 1857-1890, populaţ ia oraşului a crescut cu peste 84%. Este semnificativă şi creşterea p o p u ­laţiei româneşt i , de la periferii mai ales, ea dub lându- se între 1857 şi 1869. Dejul , care n u m ă r a 1.498 de locuitori în 1869, în 1880 ajunge la 1.571, iar în 1890 la 1.791. Turda, care la 1869 n u m ă r a 1.728 de locuitori, în 1880 avea 1.849, iar în 1890 u n n u m ă r de 2.297 de o a m e n i . La Gher l a , în 1869, n u m ă r u l locuitorilor era de 1.502, în 1880 de 1.705 şi în 1890 de 1.979.

In rapor t cu sporul demograf ic este şi dezvol tarea eco ­nomică, stimulată şi de apariţia u n o r instituţii adiacente, ca­racteristice structurilor economice moderne . In 1851, se înfiin­ţează la Cluj Camera de C o m e r ţ . Tot în această perioadă apar şi pr imele s emne ale industr iei m o d e r n e de fabrică: o fabrică de t u t u n , una de spir t , no i t ipografi i , o fabrică de maş in i (1877), mor i şi alte în t repr inder i de alcool. Sporesc şi inst i ­tuţiile financiare, pr intre care se numără , începând din 1886, banca românească E c o n o m u l . La Gherla se const i tuie Casa de E c o n o m i i (1866) , Casa de Păs t rare de Ac ţ iun i (1888) , Concord ia , Inst i tut de Cred i t cu Acţionari R o m â n i (1910); la Dej iau fiinţă în 1890 Banca de Credi t şi Someşana, Institut de Cred i t şi Economi i SA, Banca Populară SA, cu acţionari r o m â n i , iar în 1918 Banca p e n t r u Agr icul tură , Indus t r ie şi C o m e r ţ SA, având acţionari români , maghiari , evrei şi fran­cezi, cu o filială la Gher la . Viaţa e c o n o m i c ă este s t imula tă şi de deschiderea căii ferate Te iuş -Clu j , în 1871. La 7 sep­tembr ie 1870, avusese loc inaugurarea gării d in Clu j , pe linia ferată Oradea - Cluj - Braşov, construi tă începând cu anul 1867 şi terminată la 1873. In anul 1900, n u m ă r u l în t repr in ­derilor mijlocii din j u d e ţ era de 27. iar în 1910 de 42. La Turda se dezvoltă fabrica de celuloză a fraţilor Scholler, la Gher la ia fiinţă fabrica de cărămidă şi materiale de construcţ i i (1904), la De j , o fabrică de ţigarete; la Clu j , o fabrică de t u tun , ate­lierele căilor ferate, o fabrică metalurgică, o fabrică de pielărie şi fabrici ale industriei a l imentare .

Clujul şi regiunea adiacentă aveau să găzduiască i m p o r ­tante inst i tuţ i i bisericeşti şi de cul tură . Dacă oraşul era u n centru impor tant al bisericilor protestante, el n u a reuşit până după Marea Un i r e , în ciuda eforturilor începute de episcopul şi mi t ropol i tu l Andrei Şaguna şi cont inuate de urmaşi i săi, să redevină u n cen t ru episcopal o r todox , c u m fusese în Evul M e d i u , prin episcopiile de la Feleac şi Vad. Pe de altă parte,

cealaltă biserică românească - cea greco-catolică - reuşeşte să aibă o importantă dioceză în zonă. Astfel, la 1853, pr in bula papală „Ad Apostol icam Sedem" , se înfiinţează Eparhia R o ­mână U n i t ă a Gher le i (devenită, în 1930, Episcopia R o m â n ă Un i t ă de Cluj -Gher la) . D u p ă 1861, foarte activă a fost şi în regiunea Clujului , a Turzii, Deju lu i , Gherle i şi H u e d i n u l u i Asociaţia Transilvană p e n t r u Literatura R o m â n ă şi C u l t u r a Poporului R o m â n (ASTRA), cu sediul central la Sibiu. In te ­lectualii maghiar i îşi înfiinţează la Clu j , în 1859, Societatea M u z e u l u i Ardelean, care îi grupa iniţial doar pe natural is tă din Transilvania.

în 1865, Dieta de la Cluj votează iarăşi unirea Transilvaniei cu Ungaria . Era preludiul desfiinţării complete a au tonomie i Transilvaniei, realizate în 1867, pr in încheierea pactului d u a ­list austro-ungar , în u r m a căruia se reia şi mai intens poli t i ­ca de maghiarizare. U n ins t rument în acest sens a fost şi noua universitate modernă , creată la Cluj în 1872, în care l imba de predare era exclusiv maghiara. Instaurarea dual i smului aus ­t ro-ungar a atras după sine afirmarea mai pregnantă a mişcării revendica t ive pol i t ice a r o m â n i l o r d in Transi lvania şi d in j ude ţu l Clu j , care cer recunoaşterea legală a naţ iuni i r o m â n e şi adoptarea l imbi i r o m â n e în toate actele oficiale, a lă tur i de cea maghiară. O prestigioasă activitate naţională desfăşoară Societatea Jun imi i Studioase din Clu j , la care participă mul ţ i d in t r e conducă to r i i r omân i lo r : Vasile Ladislau Pop , Iacob Bologa, Ilie Măcelar iu şi alţii.

Const i tu i rea Part idului Naţ iona l R o m â n ( P N R ) în 1881 la Sibiu, inclusiv ca u rmare şi a activităţii români lo r din zona C l u j u l u i - p r i n t r e care o a m e n i i poli t ici l o a n Ra ţ iu , I u l i u C o r o i a n u , P o m p i l i u P ipoş - , ma rchează u n pas s e m n i f i ­cativ în lupta p e n t r u emanc ipa rea naţ ională . î n 1890, d i n iniţiativa clujenilor, este convocată Confer in ţa P N R , în care u r m a să se discute proiectul Memorandului, elaborat de Iuliu Coro ianu . î n acelaşi an, o conferinţă extraordinară îl alege ca preşedinte al part idului pe dr. loan Raţiu, originar din Turda. La Cluj acţiona u n nuc leu de tineri şi de oamen i politici cu rol decisiv în mişcarea naţ ională . î n 1892, se publică în l i­mbile română, franceză, engleză, maghiară şi germană Replica tineretului român universitar d i n Transi lvania şi U n g a r i a la Răspunsul tineretului maghiar de la academiile Ungariei (dat u n u i m e m o r i u al s tudenţ i lor universitari român i din Bucureş t i ) . Acţiunea se bucură de o masivă participare a români lor de pe valea Someşului , care şi-au manifestat solidaritatea cu pr i le­j u l procesului in tentat lui Aurel C . Popovici , autorul p r in ­cipal al Replicii,

Redactarea şi îna in ta rea Memorandului cur ţ i i imper ia le de la Viena, în mai 1892, de către reprezentanţ i i r omân i lo r d i n Transi lvania şi U n g a r i a , inc lus iv a ce lor d in r eg iunea Cluju lu , , a reprezentat punc tu l cu lminan t al luptei naţionale a r o m â n i l o r t r ans i lvănen i d i n a d o u a par te a seco lu lu i al XTX-lea. Procesul memorandiş t i lor , judeca t în sala Redute i din Clu j , între 7 şi 25 mai 1894, a avut loc pe fundalul une i masive prezenţe româneş t i în oraş. loan Raţiu, preşedintele P N R , având sprijinul milioanelor de români din Transilvania,

a rosti t a tunci faimoasele cuvinte : „Ceea ce se discută aici, domni lo r , este însăşi existenţa poporu lu i r o m â n . Existenţa unu i popor însă n u se discută, ci se afirmă!" La începutul se­colului a lXX-lea şi în anii P r imulu i Război Mondia l (1914-1918), mişca rea de e m a n c i p a r e na ţ ională a r o m â n i l o r s-a intensif icat . D r a m a u n o r a d i n t r e soldaţ i i r o m â n i t r ans i l ­vani, obligaţi de „datoria" faţă de statul aust ro-ungar - un stat pe care nu-1 mai pu teau sluji şi respecta! - să lup te con t ra români lo r d in România , după intrarea acesteia în război (în vara a n u l u i 1916), a fost reflectată ar t is t ic de căt re Liviu Rebreanu, în r omanu l Pădurea spânzuraţilor.

Revolu ţ i a na ţ iona lă d i n t o a m n a a n u l u i 1918 se m a n i ­festă în zona Clu ju lu i în fo rme diferite, ca reacţie a p o p u ­laţiei împot r iva autor i tă ţ i lor dualis te , a pa t ron i lor şi a p r o ­pr ie tar i lor funciari . Mani fes tu l Moţilor, fraţilor, redactat de A m o s F râncu (avocatul lui loan Raţ iu în procesul m e m o ­randiştilor şi directorul băncii Economul ) , prin care se declară ne recunoaş te rea împăra tu lu i Caro l de H a b s b u r g , grăbeşte dec lanşarea revolu ţ ie i . La Clu j ia fiinţă Sena tu l N a ţ i o n a l R o m â n , care hotărăşte instituirea administraţiei româneş t i în jude ţe , români i organizându-şi , pe baza principiului au tode­terminări i , consilii şi gărzi naţionale. Acţiunea i n d e p e n d e n ­tă a lui A m o s F râncu , de la C l u j , a c o n t r i b u i t la succesu l mişcării de eliberare naţională, chiar dacă n u s-a coordona t de la început cu acţiunea generală românească.

Participarea masivă la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, d in 1 decembr ie 1918, a locuitori lor din j u d e ţ u l Clu j , p r e c u m şi votul celor 78 de delegaţi oficiali, cu credenţ ionale (certificate de garantare a calităţii lor), d in această parte a ţării ( reprezentanţ i ai A S T R E I , ai r eun iun i lo r de femei, ai soci­etăţilor de lectură, ai r eun iun i lo r de meseriaşi, ai bisericilor un i tă şi o r todoxă , ai Par t idu lu i Soc i a l -Democra t , ai Par t i ­dului Naţional Român, ai gărzilor naţionale etc.), au contr ibu­it la înfăptui rea idealului na ţ ional , un i rea Transilvaniei cu România .

In primii ani de după Marea Uni re , teritoriul judeţului Cluj intră într-o nouă etapă de dezvoltare economică, politică şi cul­turală, u rmare a noului cadru instituţional şi administrativ.

Dezvoltarea economică în general şi industrială în special a jude ţu lu i în perioada românească, de după 1918, este remar­cabilă. Apar întreprinderi noi: Industria Sârmei Câmpia Turzii (1920); Fabrica de C i m e n t Turda (1920); Fabrica de Bere din Turda, care în 1929 fuzionează cu cea d in C lu j ; Fabrica de Pielărie Fraţii R e n n e r & C O SA, Fabrica de Mobi l ă Tran­silvania, Fabrica de Lactate Familia, Fabrica de Porţelan Iris şi mul te altele în Cluj . La acestea se adaugă lărgirea pieţei ban­care, p recum şi transformările care au avut loc în mediul rural, în u rma reformei agrare din 1921. Toate acestea au fost însoţi­te de o evoluţie demografică mereu ascendentă.

Alături de rolul marcant în dezvoltarea economică a R o ­mâniei , Clujul devine în perioada dint re cele două războaie mondia le cel mai impor tan t centru spiritual al Transilvaniei, pr in instituţiile sale de cultură şi învăţământ . Problema orga­nizării învă ţământu lu i românesc după Marea U n i r e a con -

s t i tui t o p r eocupa re majoră a Cons i l iu lu i Di r igen t , cu se ­diul la Cluj (organul executiv central al Transilvaniei uni te , până la integrarea sa completă în Regatul României) . Cea mai mare realizare în această direcţie a const i tui t -o Universi ta tea d in Cluj sau Univers i ta tea Naţ ională a Daciei Superioare -p r ima inst i tuţ ie românească de învăţământ super ior de stat din Transilvania - , cu patru facultăţi: Medicină, Ştiinţe, D r e p t şi Litere. Deschiderea sa a avut loc la 3 no iembr ie 1919, iar festivităţile oficiale ale inaugurări i mari i instituţii româneş t i s-au p r o d u s în 1-2 februarie 1920, în prezenţa a n u m e r o ş i oaspeţi, în frunte cu suveranii ţării, regele Ferdinand I (1914-1927) şi regina Maria . In Cluj a funcţ ionat de asemenea o Academie de înalte Studii Comerc ia le , o Academie de Agri­cultură, o Academie de Muzică şi Artă Dramatică, u n Insti tut de Arte Frumoase. Facultăţile universităţii aveau institute bine organizate, care s-au impus în cultura românească pr in acti­vitatea lor de cercetare de înalt nivel, p r e c u m şi p r in pub l i ­caţiile de specialitate: Grădina Botanică (creaţia lui Alexandru Borza) , Ins t i tu tul de Speologie (unic în l ume , în temeia t de savantul Emi l Racoviţă), Inst i tutul de Studii Clasice (opera lui Vasile Bogrea , spri j ini t de Vasile Pârvan) , Ins t i tu tu l de Is tor ie N a ţ i o n a l ă ( c o n d u s de A l e x a n d r u Lapeda tu şi l o a n Lupaş), Ins t i tu tul de Istorie Universală (făurit de loan U r s u şi Cons tant in Marinescu) , Muzeu l Limbii R o m â n e (în frunte cu Sextil Puşcar iu) , Inst i tutul de Psihologie Experimentală , Compara ta şi Aplicată (creat de Florian Ştefănescu-Goangă) , M u z e u l Arheologic, M u z e u l Etnografic (cu pr ima secţie din ţară în aer liber, făurită de R o m u l u s Vuia), Biblioteca U n i ­versităţii etc.

Tabloul mar i lor instituţii cul turale a fost comple ta t p r in o rgan iza rea Tea t ru lu i N a ţ i o n a l şi a O p e r e i R o m â n e , care s-au bucura t de la î ncepu t de u n prest igiu deosebit . Aceste creaţii de valoare naţională şi europeană - cu precădere U n i ­versitatea, devenită „Regele Ferdinand" - au spulberat o serie de aserţiuni tendenţioase, conform cărora România şi românii n u ar fi avut capacităţile necesare de a organiza la s tandarde înalte de exigenţă activitatea culturală a Transilvaniei. D u p ă circa două decenii de la înfiinţare, universitatea, de exemplu , devenise una dint re cele mai prestigioase instituţii de învăţă­m â n t super ior d in Europa , căutată şi apreciată de mari pe r ­sonalităţi ale vieţii ştiinţifice şi culturale d in l u m e .

Al Doi lea Război M o n d i a l (1939-1945) a pus capăt, d in păcate, acestor remarcabile realizări. Partea de n o r d şi n o r d ­est a Transilvaniei, cu o majoritate etnică românească, a fost ocupată de t rupele Ungar ie i , în u r m a deciziei arbitrare, luate la 30 augus t 1940 şi cunoscu tă sub n u m e l e de Dic ta tu l de la Viena. Ocupaţia horthystă instaurată în nordul Transilvaniei a făcut n u m e r o a s e v ic t ime în t re român i i d in j u d e ţ u l C l u j . U n f e n o m e n dramat ic a fost refugiul: n u m a i d in oraşul şi j u d e ţ u l Cluj (căzut doar parţial sub ocupaţie horthystă , fără teritoriul fostului comitat Turda şi fără unele zone mon tane ) , în t re 5 sep tembr ie 1940 şi 31 decembr ie 1942, s-au refugiat în Român ia 49.946 de persoane. începând d in 11 septembrie 1940, la Cluj s-a instaurat adminis traţ ia mili tară hor thystă , care a adus cu sine organe de siguranţă, aparatul poli ţ ienesc

şi alte i..istante de opres iune naţionaliste, dictatoriale, şovine, pa rami l i t a r i care au săvârşit c r ime , devastări , mal t ra tăr i şi expulzări al t n m ? n i l o r . în 1944, circa 120.000 de evrei din Transilvania, de M o r d au fost deportaţ i de către ocupanţi i u n ­gari, fiind apoi exterminaţ i , în cea mai mare parte, în lagărele de la Auschwitz etc.

Pe plan cu l tura l , na ţ iona l şi confes ional , op r imarea s-a manifestat pr in desfiinţarea aproape totală a insti tuţi i lor de învăţământ româneşt i , pr in interzicerea tu tu ro r publicaţiilor, a societăţilor culturale. î n d o m e n i u l politic, au fost interzise toate part idele româneş t i , apl icându-se u n regim de arestări, expulzări , internări în lagăre. Univers i ta tea a t rebui t să plece în refugiu, nucleul său principal fiind mutat temporar la Sibiu.

E v e n i m e n t u l ho tă râ tor p e n t r u eliberarea părţii de n o r d a Transilvaniei şi reintegrarea ei în hotarele fireşti ale României 1-a const i tui t actul politic pr in care România a părăsit alianţa cu Ge rman ia şi s-a alăturat în război N a ţ i u n i l o r U n i t e (23 august 1944). Armatele sovietice şi armatele române au cuce­rit pas cu pas Transilvania, Clujul fiind eliberat l a l l o c t o m ­br ie 1944. La 25 o c t o m b r i e 1944, u l t ime le oraşe de pe v e ­chiul teritoriu al Românie i - Satu Mare şi Cărei - erau scoase de sub dominaţ ia fascistă. D u p ă câteva luni de ocupaţie m i ­litară sovietică stalinista, la 13 mar t ie 1945, p r i n t r - o e n t u ­ziastă a d u n a r e p o p u l a r ă î n t r u n i t ă la C l u j , se ins taurează administraţia românească şi în partea de nord a Transilvaniei. Se părea că lumea se în toarce la valorile democra t ice , b r u ­tal abolite de război şi de totalitarismul de tip militarist şi fas­cist. „Trupele sovietice el iberatoare" n u au mai plecat însă, în locu ind u n regim de domina ţ i e cu altul, mai drastic, mai d ramat ic şi mai înde lunga t , a d u c â n d cu ele, s u b p re tex tu l „democra ţ ie i p o p u l a r e " şi al „dictatur i i p ro le ta r ia tu lu i" , o ideologie egalitaristă comunis tă . Pr in aceasta, s-a lichidat în fapt d e m o c r a ţ i a , s-a desf i in ţa t ap roape total p rop r i e t a t ea privată, au fost exterminate , în mare parte fizic, elitele poli t i ­ce, militare, economico-socia le şi culturale ale Românie i .

N i c i j u d e ţ u l C lu j n u a p u t u t evita această t ra iec tor ie . Falsificarea alegerilor par lamentare de la 19 no iembr ie 1946 şi-a vădit şi aici u rmăr i le nefaste. Aşezările j u d e ţ u l u i au cu ­n o s c u t o dezvo l t a re e c o n o m i c ă şi cu l tu ra lă d e tip c o m u ­nist, cu o agricultură şi o industr ie în sis tem centralizat şi o activitate culturală şi educativă domina te de ideologia m a r -xist- leninistă, cu accente de na ţ iona l i sm c o m u n i s t , cu p r i ­vaţ iuni grave şi încălcări ale d rep tur i lo r o m u l u i (dureroase pen t ru întreaga popula ţ ie , dar pe rcepu te mai acut de către minori tăţ i ) , evidente cu precădere în ul t imii 10-15 ani ai dic­taturii lui Ceauşescu. La 1 octombrie 1948, autorităţile c o m u ­niste au interzis bruta l cultul greco-catolic, odată cu aceasta înce tându-ş i oficial activitatea şi Episcopia de Clu j -Gher la , reînfiinţată abia după 1990. In 1950, noile autorităţi au con­stituit, în cadrul noii împărţ ir i administrative a ţării, regiunea Cluj , cu o suprafaţă de 16.820 k m pătraţi, d in teritoriile totale sau parţ ia le ale fos te lor j u d e ţ e C l u j , Turda , S o m e ş , Sălaj, N ă s ă u d , Alba. Abia în 1968, p r in t r -o altă organizare a d m i ­nistrativă, se const i tuie j u d e ţ u l Clu j , cu teri toriul actual. In 1974, când s-au împl in i t 1.850 de ani de la atestarea d o c u -

meritară a m u n i c i p i u l u i N a p o c a (pe t recută sub î m p ă r a t u l r o m a n H a d r i a n u s ) , oraşul Clu j a p r imi t n u m e l e de C l u j -Napoca .

Evenimentele din decembrie 1989 au readus ţara pe făgaşul u n u i regim democrat ic , impus cu dificultate şi p r in t r -o m u l t prea îndelungată tranziţie. Totuşi, după aproape două decenii, p r i n aderarea la N A T O şi la U n i u n e a E u r o p e a n ă , există speranţe de dezvoltare a societăţii româneş t i pe fondul va lo­rilor civilizaţiei europene . Clujul este astăzi a doua metropolă a ţării, cu o activitate economico-bancară de mare amploare , cu instituţii culturale şi spirituale de p r im rang. N u m a i s tu­denţii sunt în n u m ă r de circa 100.000, dintre care cam j u m ă ­tate învaţă la Universi tatea „Babeş-Bolyai" (formată în 1959, prin unirea universităţilor „Victor Babeş" - cu limba de predare română - şi „Jânos Bolyai" - cu l imba de predare maghiară) , o un ive rs i t a t e e u r o p e a n ă m o d e l , cu trei linii de s t u d i u şi trei l imbi de ins t ru i re - r omână , maghiară şi ge rmană - şi

cu o dinamică fără precedent a relaţiilor internaţ ionale. C l u ­j u l este astăzi u n oraş românesc , cu o puternică tradiţie m u l -t icul turală , p lur iconfesională şi cu o evidentă vocaţie ecu­menică . In Cluj funcţionează pat ru facultăţi de teologie, de confes iun i şi l imbi diferi te , există cinci s caune biser iceşt i cu r ang episcopal sau supe r io r acestuia - o r t odox , g r e c o -catolic, calvin, l u t e ran şi un i t a r i an - , un ins t i tu t de s tudi i iudaice (al Universi tăţ i i „Babeş-Bolyai"), u n centru de studii transilvane (al Academiei Române) , u n teatru de stat maghiar şi o operă maghiară etc. Viaţa se desfăşoară în t r -un r i tm alert, po ten ţa t de mari investiţii s trăine (ca acelea de la J u c u ) , de mal lu r i , s tud iour i de radio şi te leviz iune , de cart iere rez i ­denţiale ce t ransformă satele în zone urbane, dar şi de p r o ­b l eme dificile ale vieţii cot idiene, de inflaţie, griji ale persoa­nelor de vârsta a treia etc. Toate acestea fac parte d in viaţă, iar viaţa pulsează cu putere în Cluj şi în regiunea adiacentă, baza­tă pe o tradiţie mul t imi lenară .

Monumente istorice din judeţul Cluj Drumul naţional Cluj-Dej

APAHIDA (reşedinţă de comună , atestată documen ta r la 1263) Bisericuţă din lemn d in secolul al XVIII-lea, restaurată.

SOMEŞENI (sat înglobat în munic ip iu l C lu j -Napoca ) Bisericu^i d in secolul al XIII-lea, con temporană cu bise­rica „Calvaria" d in Clu j -Mănăş tur .

RĂSCRUCI (sat în c o m u n a Bonţida, atestat la 1325) Castel nobiliar d in secolul al XTX-lea al familiei Bânffy.

BONŢH>A (reşedinţă de c o m u n ă , atestată la 1263) Castel nobiliar, în stil baroc , d in secolul al XVIII- lea, al familiei Bânffy.

ICLOD (reşedinţă de c o m u n ă , atestată la 1348) Muzeul de Etnoarheologie - găzduit în t r -un conac, a cărui construcţ ie îşi are începutu l în secolul al XV-lea - cu va­loroase colecţii de arheologie, istorie locală şi etnografie.

DĂBÂCA (reşedinţă de c o m u n ă , atestată la 1291) Cetate, situată în partea de vest a localităţii, pe terasa d in dreapta „Văii Lonei", probabil con t emporană cu vo ievo­da tu l lui G e l o u , fortificaţii le fiind r id ica te în secole le LX-XI. Pe suprafaţa de 600/200 m s-au descoper i t pa t ru faze de ziduri , trei cimitire vechi , parţial suprapuse , p r e ­c u m şi patru biserici folosind aceeaşi fundaţie din secolele XI-XIII . O astfel de cetate , b ine organizată, p r e s u p u n e şi o viaţă economică intensa, dovedită prin varietatea ma te ­r ialului arheologic descoper i t : p o d o a b e de argint şi ce ­ramică smăl ţui tă d in Imper iu l Bizant in , p in ten i de fier acoperiţi cu foiţă de aur, vârfuri de săgeţi, o gardă de sabie aduse din imper iu l lui Carol cel M a r e .

D u p ă înfrângerea lui Gelou, cetatea cunoaşte o perioadă de stagnare, dar apoi, d in a doua j u m ă t a t e a secolului al X-lea , no i i s tăpâni cons t ru i e sc alte fortificaţii . Cronica pictată de la Viena men ţ ionează că regele S o l o m o n al u n ­gurilor petrece în anul 1068 o săptămână la Dăbâca, aştep­tând să dea lupta cu pecenegii de la Chiraleş .

î n secolul al XIII-lea sunt ridicate ziduri noi , dar tătarii d is t rug probabil cetatea, al cărei rol economic , militar şi adminis trat iv începe să scadă.

GHERLA (oraş din 1510, men ţ iona t d o c u m e n t a r la 1291) Biserică armenească, ridicată de armeni i colonizaţi aici, în secolul al XVIII-lea, impună to r m o n u m e n t de artă, u n d e se găsesc trei evanghelii de mare valoare. Muzeul Municipal de Istorie, str. Avram Iancu, nr. 7

P a t r i m o n i u l muzea l , găzdui t de o v e c h e casă a r m e ­nească, c u p r i n d e u n bogat mater ia l arheologic , rezul ta t d in săpăturile efectuate în castrul r o m a n în care îşi avea sediul „Ala Secunda P a n n o n i o r u m " . Inscripţii , m o n e d e , a rme, ceramică ilustrează viaţa d in această parte a Daciei Porolissensis. M u z e u l deţ ine şi alte valoroase colecţii de etnografie, de istoria tehnici i etc.

NlCULA (sat în c o m u n a Fizeşu Gherl i i , atestat la 1326) Biserică din cărămidă şi piatră, fostă greco-catolică, con ­struită în t re anii 1875 şi 1879, în locul uneia mai vechi . M u z e u l bisericii are o colecţie valoroasă de cărţi vechi , icoane pe sticlă şi pe lemn, obiecte şi cărţi de cult. La bi­serica din Nicula se află icoana făcătoare de minun i a Maicii D o m n u l u i , pictată de preotul Luca din Iclod în anul 1681.

S ic (reşedinţă de c o m u n ă , atestată la 1291) Biserică reformată, si tuată în cen t ru l c o m u n e i , valoros m o n u m e n t de artă romanică finală şi de început al got icu-

18 loan-Aurel Pop

lui , înălţată la sfârşitul sec. al XIII- lea. Pic tur i le m u r a l e păstrate f ragmentar datează din secolul al XIV-lea.

NlMA (sat în c o m u n a M i n t i u Gherle i , atestat la 1225) Biserică reformată, construcţ ie apar ţ inând fazei t impur i i a goticului (secolul al XIII-lea), realizată din piatră ecarisată.

DEJ (munic ip iu d in 1968, oraş din 1668, atestat la 1261) D r u m roman, identificat sub „Dealul Rozelor", se r ami ­fică spre castrele de la Căşeiu şi Ilişiua. La O c n a Deju lu i se păstrează salinele exploatate în perioada romană . Biserica reformată, piaţa centrală a oraşului

Biserica a fost cons t ru i tă în t r e anii 1453 şi 1526, cu pereţii foarte înalţi, întăriţi cu contrafor tur i în t repte, în stilul got icului târziu. A suferit de-a lungu l v remi i mai m u l t e incendii , u l t imu l în 1642. D i n 1880 a fost î n c o n ­ju ra t ă de u n zid masiv de incintă , p roven i t d i n m a t e r i ­alul vechilor fortificaţii ale Dejului . Biserica românească, edificată în 1889, anu l în care s-a ridicat şi liceul românesc, azi Liceul „Andrei Şaguna". Muzeul Municipal de Istorie, piaţa Bobâlna, nr. 7

M u z e u l găzduieş te o colecţie arheologică valoroasă, compusă d in materiale descoperi te în localităţile r o m a n e d in zonă; u n m u z e u al sării; u n lapidariu; d o c u m e n t e şi măr tur i i ale participării localnicilor la răscoalele d in 1437 şi 1514 şi la Răscoala d in 1784 a lui Horea .

MĂNĂSTIREA (sat în c o m u n a Mica, atestat în 1308) Biserica ortodoxă d in centrul satului este u n edificiu de piatră cons t ru i t în secolul al XIII- lea, căruia i s-a adău ­gat u n turn-c lopotn i ţă din l e m n în secolul al XVIII-lea. Castelul nobiliar este una d in t r e cele mai reuş i te real i­zări artistice ale Renaşteri i t ransi lvănene, fiind cons t ru i t în secolul al XVI-lea.

CĂŞEIU (reşedinţă de c o m u n ă , atestată la 1261) Castrul roman se găseşte pe malul d rep t al Someşulu i , pe locul n u m i t de localnici „Cetate". Cast rul d in piatră este pătrat, cu laturile de 165 m, prevăzut cu puternice t u rnu r i trapezoidale de colţ. Castrul a fost ridicat în t impul împăra­tului Caracalla (211-217), probabil între anii 212 şi 217. Castrul a fost sediul Cohor te i I Britannica, adusă din Pan-non ia , p r e c u m şi al u n e i un i tă ţ i auxi l iare de cavalerie . Arheologi i au descoperi t aici statui, stele funerare, altare votive, peste 50 de inscripţii, păstrate în muzee le d in Cluj şi De j . In j u r u l castrului s-a dezvoltat o importantă aşezare civilă, n u m i t ă uicus Samus.

COPLEAN (sat în c o m u n a Căşeiu, atestat în 1348) Castelul d in cen t ru l satului , cons t ru i t în t re anii 1729 şi 1771, pe locul u n u i vechi conac, este o piesă originală şi unică a rococoulu i t ransi lvănean. î m p r e j m u i t de u n zid d r e p t u n g h i u l a r de incintă , cu u n mic bas t ion de formă

ro tundă în partea stângă a intrării şi cu valoroasele dăltuiri în piatră, care sunt opera sculptorului An ton Schuchbauer. Biserica romano-catolică

In apropierea castrului se află biserica romano-catolică, construi tă în anul 1540; aici se păstrează o bogată colecţie de veşmin te bisericeşti.

VĂD (reşedinţă de c o m u n ă , atestată la 1467) Biserica ortodoxă, ctitoria lui Ştefan cel Mare (1457-1504)

D u p ă victoria de la Baia (1467) asupra lui Matia C o r -v inu l , Ştefan cel M a r e a junge să s tăpânească C iceu l şi Cetatea de Baltă. Preocupat de buna organizare pol i t ico-militară şi spirituală a zonei, Ştefan construieşte, în a doua parte a domnie i , biserica de la Vad, în stilul arhi tectonic moldovenesc , îmbinat cu e lemente gotice. In pereţii bise­ricii se află încastrate pietre cu inscripţi i în l imba latină p roven ind d in castrul de la Căşeiu . Cons t ruc ţ i a iniţială, completată în t impul domnie i lui Petru Rareş (1527-1538; 1541-1546), suferă o refacere în secolul trecut, când i se adaugă clopotniţa. In t impul domnie i lui Ştefan cel M a r e , parohia Vad este ridicată la rangul de episcopie. Petru Rareş i-a donat două sate apropiate: Bogata de Sus şi Bogata de Jos . Impor t an ţ a acestui lăcaş religios scade t repta t d u p ă p ie rde rea d o m e n i i l o r t r ans i lvănene de către d o m n i i Moldovei ; totuşi cont inuă să consti tuie un pi lon al o r to ­doxiei şi al românismului pe această vale a Someşului. înce­pând din 1623, episcopia trece la Alba Iulia (Bălgrad). î n j u r u l bisericii s-a constatat că au existat clădiri de piatră, care au servit probabil reşedinţei episcopale.

BOBÂLNA ( reşed in ţă de c o m u n ă , atestată la 1332, n u m i t ă O l p r e t până în 1957) Pe dealul Bobâlna, în vara anului 1437, s-au adunat iobagii român i şi maghiar i , fo rmând o puternică tabără militară, pen t ru a se răscula împotr iva nobi l imii . în t r -o mare bătă­lie care a avut loc aici, răsculaţi i au d o b â n d i t o v ic tor ie cu impor tan te consecinţe sociale şi politice, imortalizată în m o n u m e n t u l r idicat aici în 1957, opera a rh i t ec tu lu i Virgil Salvanu şi a sculptorului Alexandru Kos.

CREMENEA (sat în c o m u n a Bobâlna, atestat la 1448) Bisericuţa din l e m n „Sfinţii Arhanghe l i " , cons t ru i t ă î n secolul al XVIII-lea şi refăcută în 1802, este declarată m o ­n u m e n t istoric. D e d imens iun i reduse , acest vechi lăcaş apare ca o minia tură , sub acoperişul de şindrilă ţuguiat , cu u n t u rn înalt şi ascuţit.

Drumul naţional Cluj-Turda

FELEACU (reşedinţă de c o m u n ă , atestată la 1366) Biserica lui Ştefan cel Mare, construi tă în stil gotic, ter­mina tă în anu l 1516, pe locul une i mănăs t i r i în care îşi

avea sediul episcopia ortodoxă. Feleacul este locul de baştină al profesorului universitar Ştefan Miele, soţul poetei Vero­nica Miele .

MOLDOVENEŞTI (reşedinţa de comună, atestată la 1075, numi tă anterior Varfalău)

Pe „Dealul Cetă ţ i i" se află ru ine le cetăţii feudale d in secolul alXI-lea, una dintre cele mai vechi aşezări fortificate feudale din Transilvania, părăsită după năvălirea tătarilor (1241). Iniţial cetatea a aparţinut populaţiei locale româneşti şi era întărită cu val de pământ şi cu şanţ, pen t ru ca apoi, în secolul alXII-lea, să devină cetate regală, dotată cu unele curtine cu ziduri de piatră, ale căror ruine se mai văd şi astăzi.

TURDA (munic ip iu din 1968, atestat la 1075) Castrul Legiunii a V-a Macedonica , d in secolul al II-lea d u p ă Hr i s to s , este s i tuat pe „Dealu l Cetă ţ i i " , în par tea de sud-vest a oraşului actual. Castrul măsura 575 m l u n ­gime şi 410 m lăţime, incluzând o suprafaţă de 26 ha, fiind înconjurat cu u n şanţ lat de 12 m şi adânc de 2,50 m . Pe latura de vest, poarta, flancată de două turnur i , avea în vârf u n bloc adăugat pen t ru cumpăni rea întregului arc, în care a fost săpată o s ta tuie înal tă de u n cot , care înfăţ işează fie chipul lui Jupi ter , fie pe cel al lui Mar t e , fie pe cel al Minervei. Acel chip cioplit ţine în dreapta u n scut ce ajunge până j o s , î n d r ep tu l pic ioarelor , iar pe el se vede capu l Gorgonei , acoperit cu şerpi. Poarta s-a prăbuşi t în 1657, iar statuia a dispărut . Cast rul a fost t ransformat în carie­ra oraşului , u n d e piatra se găsea gata fasonată. Biserica romano-catolică (piaţa Republicii)

A fost construită în anii 1498-1504, suferind modificări ulterioare. D i n clădirea iniţială s-au păstrat pereţii î n c o n ­ju ră to r i . In u r m a reparaţi i lor d in 1822, vechi le bol ţ i au fost înlocuite cu cele în stil baroc, care se păstrează şi astăzi. In această biserică s-au ţ inu t dietele Transilvaniei. Biserica reformată (Turda N o u ă )

Cons t ruc ţ ia a fost ridicată în anul 1504, conform in ­scripţiei de pe faţada de sud a corului . Const rucţ ia iniţială, în stil gotic, a suferit modificări în decursu l v remur i lo r , distrugeri şi refaceri ul terioare, în special în j u r u l anulu i 1800 , 'modi f i cându- i - se in t e r io ru l . î n j u r u l biserici i se găseşte o fortificaţie d e f o r m ă eliptică, c o n s t â n d d i n -t r -un zid înalt de 4-5 m . Biserica reformată (piaţa Republicii)

Construcţ ie gotică ridicată î n ju ru l anului 1400, în v re ­mea regelui Sigismund de Luxemburg . Turnul înalt de 60 m a fost construi t în 1904-1906, în locuindu-1 pe cel pră­buşit în 1865. Casa principilor (piaţa Republicii)

A fost ridicată în secolul al XV-lea şi a apar ţ inut fami­liei Bâthory. Clădi rea a găzdui t par t ic ipanţ i i la c o n g r e ­gaţiile şi apoi la dietele Transilvaniei . A fost refăcută în 1818, forma actuală provenind de pe u r m a reparaţiilor d in

1911. î n această clădire îşi are sediul M u z e u l de Istorie, care are în pa t r imoniul său antichităţi dacice şi valoroase exponate din perioada Daciei r omane . M o n u m e n t u l dr. loan Raţiu (piaţa Steluţei)

O p e r ă a sculptorului Corne l Medrea . Basorelieful de pe soclul statuii înfăţişează scene d in t impu l procesu lu i m e m o r a n d i s t (1894). Casa dr. Joan Raţiu (str. Dr. loan Raţiu), unde a trăit marele luptă tor pen t ru dreptur i le naţ ionale ale români lo r t r an ­silvăneni, dr. loan Raţiu, preşedintele Part idului Naţ ional R o m â n şi p romo to ru l Memorandului. M o n u m e n t u l ridicat pe c â m p u l de lângă Turda, u n d e a fost ucis la 19 august 1601 Miha i Viteazul. M o n u m e n t u l a fost înălţat la împlinirea a 375 de ani (în 1974) de la pr ima un i re a celor trei ţări r o m â n e şi a fost realizat de sculptorii Mar iu s B u t u n o i u şi Vasile Rus-Bat in .

Drumul naţional Cluj- G Hău -Negren i

GnĂU (reşedinţă de c o m u n ă , atestată la 1246) Castrul roman este situat în cent ru l c o m u n e i , în parcul castelului medieval . Cas t ru l măsoară 221 m l u n g i m e şi 137 m lăţ ime, a fost p revăzu t cu bas t ioane t rapezoidale la co l ţur i , iar por ţ i l e au fost f lancate cu câte d o u ă t u r ­nur i fiecare. î n castru a staţionat pe toată durata stăpânirii romane în Dacia „Ala Siliana", compusă din 500 de călăreţi. C u ocazia săpătur i lor a rheologice , s-a găsit u n bogat şi variat mater ia l a rheologic : d i p l o m e mi l i ta re , inscripţ i i , m o n e d e , p roduse de toreutica, ceramică etc., care se află în expoziţiile M u z e u l u i Naţ ional de Istorie a Transilvaniei d in Clu j -Napoca .

Castelul d in Gilău este situat în cent ru l c o m u n e i , în par­cul natura l Gilău. C o n s t r u i t în secolul al XV-lea, în stil renascent is t , castelul a fost reşedinţa lui G h e o r g h e Râ-kóczi I, iar mai târziu a fost oferit de Mar i a Terezia lui G h e o r g h e Bânffy, guverna to ru l Transilvaniei . Cas te lu l , s tăpâni t la sfârşitul secolului al XVI- lea de către M i h a i Viteazul, a fost reconstrui t la sfârşitul secolului alXLX-lea, păstrând e lemente le arhitecturale renascentiste.

LlTA (sat în c o m u n a Săvădisla, atestat la 1324, n u m i t an te ­rior Lita Română) Ruinele cetăţii Lita se înalţă pe dealul de deasupra văii Ierii. N u se c u n o a ş t e data la care a fost r idicată cetatea, dar documentele o menţionează prima dată în anul 1324, drept cetate regală în folosinţa voievozilor Transilvaniei. D o c u ­men te l e menţ ionează că regele Sig ismund, în anul 1405, a dăruit oraşului Cluj cele trei mor i care aparţineau cetăţii p e n t r u măr i r ea v e n i t u r i l o r necesare r idicăr i i z idu r i lo r de apărare ale oraşului. î n anul 1562, cu ocazia conflictelor in te rne , cetatea a fost supusă u n u i atac şi, la 12 februa-

rie, în m o m e n t u l intrării u n o r t rupe pe porţi le ei, maga­ziile cu praf de puşcă au explodat, a runcând-o în aer. După invazia tă tar i lor de la 1241 , se pare că a fost s t r ă m u t a t aici pen t ru câtva t imp cen t ru l comi ta tu lu i C lu j , până la refacerea oraşului .

DUMBRAVA (sat în c o m u n a Căpuşu Mare , atestat la 1288) Bisericuţă din lemn, m o n u m e n t de arhitectură românească.

MĂNĂSTIRENI (reşedinţă de comună , atestată la 1332) Biserica reformată din centrul comune i , iniţial mănăstire, este u n edificiu romanic zidit pe la mijlocul secolului al XIII- lea şi amplificat în secolul al XV-lea.

BOLOGA (sat în c o m u n a Poieni , atestat la 1319) Castrul roman se află pe malu l stâng al Cr işu lu i Repede , pe p la toul n u m i t Grădiş te , şi are o suprafaţă de 2,5 ha. Cas t ru l făcea parte d in s is temul de apărare a graniţei de nord-ves t a provinciei Dacia, situată pe culmile M u n ţ i l o r Meseşu lu i . Aici şi-au avut garnizoana două cohor t e au­xiliare. Cetatea medievală, situată pe înăl ţ imea de la conf luenţa C r i ş u l u i R e p e d e cu Sebeşul , este o impor t an t ă şi s e m ­nificativă construcţ ie cu rol militar d in Transilvania epocii medievale . Men ţ iona tă în d o c u m e n t e pen t ru p r ima dată în 1319, se pare totuşi că zidirea ei s-a făcut în secolul al XIII- lea. M e n i r e a principală a cetăţii a fost paza d r u m u ­

lui ce ducea spre partea centrală a Transilvaniei. Cetatea de la Bologa a fost folosită fără în t re rupere până în secolul al XVTII-lea şi, în chip firesc, a suferit numeroase t rans­formări şi adăugiri. Don jonu l , cu baza ro tundă , îşi găseşte analogie în cetatea Spis (Zips) , din Slovacia, înălţată în t re 1250 şi 1260. Ce ta t ea a fost la î n c e p u t în p rop r i e t a t ea regelui, iar din secolul al XIV-lea a intrat în posesia u n o r feudali, pr intre care se numără , pen t ru o v reme , şi Mircea cel Bătrân.

H U E D I N (oraş din 1961, oppidum d in 1437, atestat la 1332) Biserica reformată construi tă în secolul al XVI-lea are o arhi tectură masivă şi u n t u rn cu u n foişor de strajă, din l emn . M u z e u l Etnografic expune obiecte şi c o s t u m e popula re din Depres iunea H u e d i n u l u i şi M u n ţ i i Apuseni , creaţii popu la re valoroase care conservă e l emen te ale artei tra­diţ ionale.

ClUCEA (reşedinţă de c o m u n ă , atestată la 1384) Vechi sat românesc, situat la începutul defileului mun ţ i lo r Pădurea Craiului . Castelul lui Octav ian Goga (aflat î n t r - u n parc, u n d e se găseşte şi m o r m â n t u l poetului) este astăzi m u z e u m e m o ­rial, care are şi va lo roase colecţ i i de p ic tu ră , mobi l i e r , ceramică. In clădirea fostei mănăst ir i d in parcul castelu­lui se află amenajat un m u z e u etnografic.

Cluj-Napoca - obiective istorico-turistice Edificiu din piatră roman (str. Victor Deleu) cu numeroase încăperi , une le încălzite cu hypocaustum, care a cunoscu t patru faze de construcţie, corespunzătoare dezvoltării ora­şu lu i la r angu l de municipium şi apoi de colonia. Aici a fost de scope r i t u n t ezaur m o n e t a r de a rg in t (1 .268 de denar i ) , depozitat în t r -o oală de lut cu capac (sec. I î . H . - s e c . III d .H . ) .

Ruine de construcţii romane (piaţa Un i r i i ) care făceau par te d i n piaţa centra lă a oraşu lu i r o m a n N a p o c a (sec. II-III d .H. ) , peste care s-au aşezat construcţi i medievale, m o d e r n e şi con t emporane .

Fortificaţia şi biserica din Cluj-Mănăştur (Calvaria) Fortificaţia în formă elipsoidală, alcătuită d in t r -un p u ­

te rn ic val de p ă m â n t şi şanţ de apărare, datează d i n s e ­colul al K- lea şi făcea parte probabil din sistemul de apărare al v o i e v o d u l u i G e l o u . Că lugăr i i o r d i n u l u i b e n e d i c t i n , aşezaţi în incinta fortificată în veacul al XI- lea , de către regali tatea maghia ră , cons t ru i e sc biserica în stil r o m a ­nic, distrusă de marea invazie tătară d in anul 1241.

Biserica actuală, d in incinta de la Calvaria, a fost c o n ­struită aproximativ în t re anii 1470 şi 1508, în stil gotic. î n

secolele al XVI-lea şi alXVII-lea, biserica s-a îmbogăţ i t cu construcţi i m o n u m e n t a l e pe laturile de vest şi de nord ale incintei .

Bastionul Croitorilor face par te d i n s i s t emul de z idur i şi întăr i tur i ale oraşulu i ridicate în p r ima j u m ă t a t e a se­co lu lu i al XV-lea şi c o n t i n u a t e până în secolu l al XVII-lea, când fortificaţiile Clujului vor pr imi forma defi­nit ivă. Acest zid, p revăzu t cu bas t ion de apărare, a fost încredinţat spre pază şi în t re ţ inere breslei croitorilor, de la care şi-a preluat n u m e l e . In faţa t u rnu lu i a fost omorâ t , în 1601, generalul lui Miha i Viteazul, Baba Novac , a cărui statuie se află aici.

Biserica Sfântul Mihail, piaţa Un i r i i Cons t ruc ţ i a , începu tă pe la j u m ă t a t e a secolu lu i al

XTV-lea, a fost terminată abia peste u n veac. M o n u m e n t u l a avut de suferit în decursul t impului , fiind incendiat în anii 1489, 1655 şi 1697. Biserica este unu l dintre cele mai fru­moase m o n u m e n t e în stil gotic din Transilvania. Turnul , înalt de 80 m, a fost ridicat în stil neogot ic în anii 1836-1862. Se remarcă de asemenea vitraliile mul t icolore , p re ­c u m şi uşa sacristiei, sculptată în stilul Renaşteri i .

Biserica şi mănăstirea franciscanilor, piaţa M u z e u l u i Cons t ruc ţ ie gotică realizată în sec. al XV-lea de către

o rd inu l domin ican , cu sprij inul material al lui Iancu de H u n e d o a r a . Pre luarea mănăst i r i i în anul 1725 de către călugării franciscani a dus la schimbarea aspectului gotic al faţadei de vest şi al in te r ioru lu i bisericii î n t r -o formă specifică artei baroce.

Biserica reformată, str. Mihai l Kogălniceanu C o n s t r u c ţ i a biser ici i şi a mănăs t i r i i , î n stil got ic , a

început la î ndemnul şi cu ajutorul regelui Matia Corvinul , în a d o u a j u m ă t a t e a sec. al XV-lea , fiind des t ina tă minor i ţ i lor (franciscanilor). A m v o n u l , executat în 1646 în stilul Renaşterii , este opera renumi ţ i lo r sculptori t ran­silvăneni Benedict şi Elias Nicola i . încăperi le monas t ice adăposteau chilii , d o r m i t o a r e , săli de bibl iotecă, oficii. Pe lângă mănăstire funcţiona, începând d in anul 1581, u n colegiu cu grad universitar, u n d e se p resupune că a învăţat şi fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae Pătraşcu. A devenit apoi biserică reformată. î n secolul al XVIII-lea, mănăstirea este preluată d in nou , vremeln ic , de o rd inu l franciscan.

î n faţa bisericii se află statuia ecvestră Sfanţul Gheorghe omorând balaurul, copia târzie în b ronz a celei de la Praga, realizată în anul 1373, de către sculptorii ge rmani Mar t i n şi George din Clu j . Pr in execuţia artistică de o deosebită măiestrie, statuia rivalizează cu pr imele lucrări de scu lp­tură ecvestră ale Renaşteri i t impur i i .

Casa Matia Corvinul („Casa Matei"), str. Mate i Co rv in Clădirea, în care îşi are sediul Univers i ta tea de Artă

şi Des ign , iniţial u n han , este casa în care s-a născut , la 1443, regele M a t i a C o r v i n u l . C o n s t r u i t ă p robab i l la începutul secolului al XV-lea, a suferit transformări în vea­curile următoare . Inter iorul mai păstrează câteva cadre de uşi î n stil got ic , po r t a lu l de la in t ra re este în arc frânt , iar ferestrele cu cercevele d in piatră aparţ in sti lului R e ­naşterii.

Biserica piariştilor, str. Universi tăţ i i C o n s t r u i t ă în t r e anii 1718 şi 1724, este o c lădi re

in stil ba roc de d i m e n s i u n i cons ide rab i l e , p r i m a d i n Transilvania. Cons t ruc ţ ia a fost începută de către o rd inu l iezuit, î m p ă m â n t e n i n d la noi u n tip de arhi tectură n o u , specific baroc, cu o faţadă cu două t u rnu r i şi u n inter ior prevăzut cu capele, care va fi reluat, în veacul al XVIII-lea, de toate clădirile iezuite, dar şi de alte clădiri catolice, inclu­siv unele din ambianţa români lor uni ţ i cu Roma. î n 1776, la trei ani d u p ă desfi inţarea o r d i n u l u i iezuit , biserica a trecut în posesia piariştilor.

Biserica minoriţilor, bd. Eroi lor In 1724, minoriţ i i , reîntorşi la Cluj , achiziţionează casa

H e n t e r şi construiesc în locul ei o biserică, avându-1 ca arhitect pe J o h a n n E. Blaumann . Este o clădire cu o faţadă

perfect unitară şi cu u n inter ior bogat împodob i t cu ele­m e n t e decorative caracteristice stilului baroc. Azi este ca­tedrala greco-catolică a Episcopiei de Clu j -Gher la .

Biserica unitariană, bd. 21 D e c e m b r i e 1989 î n t r e 1792 şi 1796, uni tar ieni i îşi construiesc la Cluj

o clădire proprie , în stilul barocului târziu.

Biserica Sfinţii Petru şi Pavel, bd . 21 D e c e m b r i e 1989 Biserica a fost construită între anii 1848 şi 1850 în stil

neogotic , pe locul alteia mai vechi d in secolul al XV-lea, de la care se mai păstrează, s u b altar, o cr iptă gotică. î n faţa bisericii se află portalul Sfântului Mihail , adus aici în t impu l restaurării bisericii Sfântul Mihai l din anii 1957-1960. î n spatele altarului bisericii se înalţă statuia Măriei Protectoare, executată de sculptorul A n t o n Schuchbauer în anul 1744.

Biserica Sfânta Treime sau „Biserica Ortodoxă din Deal", str. Bisericii Or todoxe

Biserica or todoxă a fost construită - după c u m s-a pr i ­mi t pe rmis iunea în epocă - în afara z idur i lor de incintă ale oraşului , în cursul anilor 1795-1796. Este p r imu l ed i ­ficiu de cult al populaţiei româneşt i din Cluj , la ridicarea ei c o n t r i b u i n d cu ajutoare mater ia le , alături de român i i ortodocşi, şi negustorii aromâni sau greci din oraş, p r ecum şi negustorii din Braşov. La scurtă v reme după terminarea construcţiei, biserica a fost înzestrată cu iconostas, icoane şi tipărituri, devenind centrul spiritual al români lor or to­docşi clujeni.

Biserica Bob, str. Prahovei Biserica a fost construi tă în t re anii 1800 şi 1803 pr in

strădania şi ajutorul bănesc al episcopului r o m â n unit loan Bob de la Blaj. Structura bisericii se apropie destul de mu l t de cea a Bisericii Ortodoxe din Deal, cele două mici încăperi care flanchează azi t u r n u l fiind adăugate în 1906. Aici a avut loc căsătoria d in t r e prof. Ştefan M i e l e şi Veronica Miele .

Cetăţuia H a b s b u r g i i , d u p ă cuce r i r ea Trans i lvanie i (sfârşitul

secolului al XVII-lea), ridică în noua provincie câteva cetăţi în s is tem Vauban. Pe dealul Cetă ţu ia , în t re anii 1700 şi 1735, a fost cons t ru i tă o cetate de p ă m â n t cu bast ioane şi por ţ i de piatră în care erau încar t i rui te t rupe i m p e r i ­ale în t re ţ inute de populaţ ia locală.

Casa din piaţa Unirii , nr. 5 Construcţ ia datează din secolul al XV-lea, fiind forma­

tă iniţial d in parter şi etaj. î n secolul al XVI-lea suferă o serie de transformări, d in t re care se mai păstrează portalul de la intrare; în anul 1802, faţada a pr imi t forma actuală.

Casa din piaţa Unirii , nr. 15 C o n s t r u c ţ i a actuală este o creaţ ie a b a r o c u l u i de la

mijlocul secolului al XVIII-lea. Edificiul se numeş te „Casa parohiei romano-ca to l ice" şi păstrează d in m o n u m e n t u l ce apa r ţ ine pe r ioade i got ice , de la f inele veacu lu i al XV-lea, portarul cu baghete încrucişate, datat 1477. In faţa­da clădiri i se află încast ra tă o placă c o m e m o r a t i v ă care aminteş te de vizita la Cluj a împăra tu lu i Iosif al II-lea al Austriei , în 1773.

Casa din piaţa Unirii , nr. 31 Casa Wolphard-Kakas este u n u l d in t re cele mai fru­

moase edificii ale Cluju lu i d in epoca Renaşteri i . Parohul A d r i a n u s W o l p h a r d (vicar episcopal şi sfetnic la cu r t ea de la Buda, călătoreşte şi studiază în Italia) a fost u n mare admira tor al artei Renaşter i i i taliene, ale cărei mot ive le in t roduce în casa pe care şi-o construieşte la Cluj . In 1894 clădirea a fost parţial demola tă . Astăzi se mai păstrează, d in m o n u m e n t u l de odinioară, doar faţada parterului d in­spre cur te . S tema familiei Wolphard , p r e c u m şi o colecţie de piese arh i tec tonice d in vechea clădire se află în lapi­darmi M u z e u l u i Naţ iona l de Istorie a Transilvaniei.

Casa din str. Bolyai, nr. 2-4 In această casă s-a născu t , la 15 d e c e m b r i e 1802,

matematicianul Jânos Bolyai. Construcţ ia datează d in vea­cul al XV-lea, dar t ransformăr i le u l te r ioare i-au m o d i ­ficat aspectul, încât astăzi avem u n m o n u m e n t baroc d in secolu l al XVIII - lea , comple t a t cu u n etaj în secolul al XLX-lea.

Casa monetăriei, str. Emi le Zola, nr. 4 Cons t ruc ţ i a aparţ ine începu tu lu i de secol XVII . Aici

au func ţ iona t mone ta r i a şi Casa de S c h i m b a C lu ju lu i , măr tur ie fiind inscripţia de pe faţadă: „ D o m u s cementarla et auricusoria 1608".

Casa din str. Universităţii, nr. 7 Clădirea, construi tă în t re anii 1734 şi 1735, cu parter

şi două etaje, este cunoscută sub denumirea de „Convictus N o b i l i u m " . Aici a funcţionat Liceul Piariştilor, frecventat şi de t iner i i r o m â n i A v r a m Iancu , G e o r g e Bar i ţ iu , Alexandru Papiu Ilarian, fraţii Bu teanu , care au juca t u n rol î n semna t în t impu l Revoluţiei din 1848-1849.

Clădirea din str. Mihail Kogălniceanu, nr. 7 Clădirea , palatul familiei Teleki, a fost ridicată d u p ă

p l anu l lui Iosif Leder , î n t r e anii 1790 şi 1795, î n st i lul baroculu i târziu, combina t cu e lemente clasiciste.

Casa din str. Ion C. Brătianu, nr. 14 Edificiul, cunoscu t sub d e n u m i r e a de palatul T h o l d a -

lagi-Korda, a fost construi t în t re anii 1801 şi 1807, după proiectul arhi tectului Car lo Jus t i . M o n u m e n t u l este una

d in t re cele mai impor tan te exemple ale arhitecturi i c lu­j e n e din faza de trecere de la baroc spre clasicism.

Biserica evanghelică, bd. 21 Decembr ie 1989 Edificiul, construit între 1816 şi 1829, după planul arhi­

tectului Georg Winkler, îmbină e lemente ale stilului baroc cu cele neoclasice.

Biserica reformată, bd . 21 D e c e m b r i e 1989 O p e r a aceluiaşi arhi tect , G e o r g Winkler , a fost c o n ­

struită în t re 1821 şi 1859.

Colegiul Reformat, str. Miha i l Kogălniceanu, nr. 16 Clăd i rea , cons t ru i t ă î n 1801 , a adăpos t i t C o l e g i u l

Reformat (calvin). Const rucţ ia aparţine neoclasicismului, păstrându-se e lemente ale barocului , prin curtea cu foişor.

Liceul „Ştefan Bâthori", str. Miha i l Kogălniceanu, nr. 2 Edificiul, ridicat în t re 1817 şi 1821, în stil neoclasic,

a adăpostit Liceul Academic Piarist.

Clădirea din piaţa Avram Iancu, nr. 4 Această casă în stil sculptura l neoclasic are pe faţadă

trei casete dreptunghiulare deasupra ferestrelor, cu basore­liefuri care reprezintă trei personaje din mitologia antică greco- romană: Mercur , M e d u z a şi Pan.

Cazarma din piaţa Ştefan cel Mare C a z a r m a „Sfântul G h e o r g h e " , ridicată î n t r e 1834 şi

1837, se remarcă pr in simplitatea şi a rmonia faţadei.

Palatul Bânfîy, piaţa Un i r i i , nr. 30 Cel mai reprezentativ edificiu baroc transilvănean, r idi­

cat după p lanul a rh i tec tu lu i J o h a n n E. B l a u m a n n , în t re anii 1774 şi 1785.

Clădirea din piaţa Uniri i , nr. 10 Edificiul, c u n o s c u t sub n u m e l e de casa jós ika , are o

faţadă cu u n portic sobru, cu coloane dorice, dubla te de pilaştri care sus ţ in u n ba lcon forjat. La etajul I a f unc ­ţ ionat Caz inou l Maghia r d in C lu j , iar în t re anii 1880 şi 1902 Tabla Regească. Etajul al doilea a fost ridicat în 1828.

Clădirea din piaţa Unirii , nr. 11 Proprietatea contesei Otilia Wass, clădirea, care îmbină

e l emen te renascentis te , clasiciste şi rococo, a fost sediul Societăţii M u z e u l u i Ardelean.

Clădirea din piaţa Unirii , nr. 1 Edificiul primăriei vechi a fost ridicat în t re anii 1843

şi 1846 d u p ă p lanur i l e a rh i t ec tu lu i A n t o n Kagerbauer , cu o faţadă proiectată de loan B ö h m . Stilul arhi tectonic îmb ină două faze stilistice, cea neoclasică şi cea r o m a n ­tică, exprimată pr in forma faţadei, care imită Renaşterea

florentină. Pe par tea super ioară a faţadei se află vechea stemă a oraşului , încadrată în t r -o c u n u n ă de lauri.

Primăria municipiului, str. Moţi lor , nr. 3 î n această clădire a func ţ iona t prefec tura j u d e ţ u l u i .

Edificiul este proiectat de Ignaţiu Alpâr, cu o faţadă care interpretează formele baroculu i şi cu u n t u r n dezaxat şi cu u n bogat decor eclectic, dispus în c o r o n a m e n t în j u r u l deschiderilor.

Universitatea „Babeş-Bolyai", str. Mihai l Kogălniceanu,

nr. 1 Edificiu neorenascentis t , const ru i t în t re 1893 şi 1903,

după planurile arhi tectului Carol Meixner .

Palatul de Justiţie, calea Dorobanţ i lor , nr. 2, piaţa Ştefan cel Mare , nr. 1

Edificiu de colţ ridicat în anul 1902, prezintă u n b o ­gat d e c o r eclect ic , î m p o d o b i t cu f o r m e real izate d i n teracotă.

Teatrul Naţional, piaţa Avram Iancu C o n s t r u i t u l stil Seccesion, între 1904 şi 1906, de firma

austriacă Fellner şi He lmer .

Ansamblul de clădiri d in piaţa Avram Iancu, nr. 17 şi nr. 19

Cele d o u ă pala te , al Reg iona le i de Că i Fera te şi al F inanţe lor , au fost c o n s t r u i t e la sfârşi tul s eco lu lu i al XTX-lea. Faţadele sunt împodobi te cu ancadramente plas­tice din cărămidă aparentă.

Instituţia Prefectului Judeţului Cluj , bd. 21 D e c e m b r i e 1989, nr. 58

Edificiul ridicat în 1910 de József H u b e r t a fost p r ima clădire a Camere i de C o m e r ţ şi Indust r ie . Este o clădire de colţ, cu trei faţade, soclu mozaicat şi trei niveluri. Stilul arhi tectonic îmb ină e l e m e n t e de inspiraţ ie popula ră cu cele de factură gotică şi cu influenţe ale stilului Secession francez.

Liceul „Samuel Brassai" şi Liceul J o a n Sigismund", bd . 21 Decembr ie 1989, nr. 9

Construcţia, ridicată după planurile arhitectului Ludovic Pâkei, a fost inaugurată în 1901. Edificiu impozan t cu trei niveluri , este realizat după plastica neorenascent is tă , cu e lemente neoclasice.

Ansamblul de clădiri d in str. Napoca , nr. 1, str. Universităţii, nr. 1, str. Iuliu Maniu, nr. 1 şi 2

In suita edificii lor r id icate cu ocazia ample i ac ţ iun i de s i s temat izare a p ie ţe i U n i r i i la î n c e p u t u l s eco lu lu i X X se înscriu hotelul fost N e w York (fost Con t inen ta l ) , palatele Statusului Romano-Ca to l i c (str. Iuliu M a n i u , nr.

1 şi 2) şi c lădirea p r i m e i Societăţ i de As igura re (str. Universi tăţ i i , nr. 1).

Biblioteca Centrală Universitară, piaţa Lucian Blaga Cons t ru i tă în stil Secession vienez (1906-1908).

Ansamblul de clădiri din piaţa Mihai Viteazul, nr. 1, str. Horea, nr. 1 şi 2, str. Regele Ferdinand, nr. 37

Edificiile, ridicate la sfârşitul secolului al XTX-lea, care străjuiesc capetele podului de peste Someş, sunt cunoscute sub următoare le d e n u m i r i : palatul Babos (piaţa Miha i Vi ­teazul, nr. 1), palatul Széki (str. Regele Ferdinand, nr. 37), palatul Elian (str. Horea, nr. 2) şi palatul Berde (str. Horea , nr. 1). Arhi tec tura lor se caracterizează p r in t r -un amestec al formelor stilurilor baroc, renascentist şi gotic, ob ţ inân-du-se ansamblur i eclectice pitoreşti .

Clădirea din str. Horea, nr. 4 Palatul U r a n i a a fost r idicat în anu l 1910, d u p ă pla­

nur i le arhi tectului Kapeter. Clădire de colţ de mari p r o ­porţ i i , vădeşte influenţele Secessionului austriac.

Sinagoga neologă, str. Horea , nr. 21 Edificiu inaugura t la 4 s ep t embr i e 1887 şi cons t ru i t

d u p ă proiectul ing ineru lu i Isidor Hegner . î n stilul arhi­tectonic se întâlnesc e lemente tradiţionale şi de inspiraţie orientală.

Clădirea gării Gara oraşu lu i a fost inaugura tă în 1870. St i lul a rh i ­

tec tonic al clădirii (1902) este eclectic, cu u n decor d in cărămizi de diferite fo rme .

Catedrala ortodoxă d in piaţa Avram Iancu Catedrala ortodoxă mitropol i tană este construi tă după

p lanur i l e a rh i tec ţ i lor C o n s t a n t i n P o m p o n i u şi G e o r g e Cris t inel , în t re anii 1923 şi 1933. Este o construcţ ie care impres ionează pr in elansarea verticală, cu exteriorul rea­lizat d in piatră ecarisată şi sculptată, inspirată din formele vechi lor m o n u m e n t e româneş t i .

Muzeul de Istoria Farmaciei, str. Regele Ferdinand, nr. 1 M u z e u l este adăpostit într-o clădire m o n u m e n t istoric,

cunoscută sub n u m e l e de „casa H i n t z " , u n d e a funcţ io­nat p r i m a farmacie d i n C l u j . Edificiul , cons t ru i t în s e ­colul al XV-lea, a suferit t ransformăr i masive în a d o u a j u m ă t a t e a secolului al XVIII-lea, luând înfăţişarea u n u i m o n u m e n t caracteristic barocului, modificat şi el de pasajul pietonal d in colţul clădirii. Colecţ ia de istoria farmaciei cup r inde trei săli de expoziţ ie. U n a d in t re acestea a fost chiar oficina p r imei farmacii d in C l u j . Această sală d i s ­p u n e de o frescă originală, datând din a doua j u m ă t a t e a secolului al XVIII-lea. Cea de a doua sală este vechiul labo­ra to r al farmacie i , c o n s t r u i t p robab i l t o t în seco lu l al

loan-Aurel Pop

XVIII-lea, iar cea de a treia încăpere este depozitul de mate ­riale al farmaciei.

Colec ţ ia este alcătuită d in mob i l i e r vechi de fa rma­cie, vase pen t ru păstrarea medicamente lor , ins t rumenta r de farmacie, med icamen te ieşite d in uzul farmaceutic, ti­pă r i tu r i f a rmaceut ice vech i , s t andur i f a rmaceu t ice d in l emn, faianţă, porţelan, cositor şi sticlă fabricate în dife­rite centre d in Europa .

Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, str. Constant in Daicoviciu, nr. 2

M u z e u l Na ţ iona l de Istorie a Transilvaniei îşi are se ­diul în t r -o clădire m o n u m e n t de arhi tectură al secolului alXTX-lea, casa Pe t r ichevich-Horvâth , exemplu de adap­tare locală a l imbajului neoclasic la decoru l de pa lme te al frizei d in t re etaje şi la motivele florale şi geometr ice ale casetelor.

Actul de naştere al m u z e u l u i este actul de const i tuire al Societăţii M u z e u l u i Ardelean , la 23 n o i e m b r i e 1859. P a t r i m o n i u l de î n c e p u t al m u z e u l u i era cons t i t u i t d in colecţii de antichităţ i , numismat ică , botanică, zoologie , minera logie-geologie . Univers i ta tea clujeană m o d e r n ă , înfiinţată în 1872, a luat sub ocrotirea sa colecţiile muzeale, care s-au îmbogăţi t , pr in donaţi i şi achiziţii, cu obiecte de m a r e valoare is tor ico-arheologică şi artistică. Colecţ i i le a rheo log ice au fost păs t ra te şi expuse în ar ipa v e c h e a ac tuale i clădir i a m u z e u l u i . D u p ă 1 d e c e m b r i e 1918, colecţiile istorico-arheologice au trecut în grija Insti tutului

de Arheologie şi N u m i s m a t i c ă al Universi tăţ i i româneş t i d in Clu j . Oda tă cu crearea Ins t i tu tului de Studii Clasice, în 1929, în pa t r imoniu l său ajung toate colecţiile is torico-arheologice, îmbogăţite me reu cu valoroase materiale p r o ­venite din săpăturile de la Costeşti , Ulp ia Traiana etc., care sunt transferate în totalitate în actuala clădire. In anul 1937, m u z e u l este deschis publ icului , p rezentând una din cele mai mari şi bine organizate secţii de istorie antică din ţară, o valoroasă pinacotecă, o colecţie de ceramică medievală şi modernă , u n lapidariu medieval şi o colecţie etnografică.

Colecţii le actuale ale M u z e u l u i Na ţ iona l de Istorie a Transi lvaniei s u n t p r ezen t a t e în expozi ţ ia de bază care marchează evoluţia istorică de pe teri toriul Transilvaniei d i n pre is tor ie până la 1 D e c e m b r i e 1918, i lustrată p r in ob iec te p r o v e n i t e d i n descope r i r i a rheo log ie , colecţ i i medieva le şi m o d e r n e de ceramică , cos i tor ie , st iclărie, a rmamen t , d o c u m e n t e şi fotografii, cărţi şi ziare etc.

Lapidariul r o m a n adăposteşte piese epigrafice şi sculp­turale d in m a r m u r ă şi alte varietăţi de piatră, descoperite în provincia Dacia. Lapidariul medieval r euneş te în t r -o colecţie unitară şi reprezentativă o serie de creaţii ale pie­trarilor care, de-a lungul secolelor, au activat în atelierele centrului clujean.

Tezauru l m u z e u l u i p r ez in t ă p u b l i c u l u i pes te 4 .600 de piese din aur şi argint, idoli eneolitici, tezaure monetare d in argint şi aur, bi juteri i , medal i i şi decoraţ i i , p r e c u m şi obiecte de uz cotidian din metal preţios.

Monumente de artă plastică din municipiul Cluj-Napoca Statuia ecvestră a Sf. Gheorghe omorând balaurul ( scu lp­tor i fraţii M a r t i n şi G e o r g e , d i n C l u j ) ; statuia Sf. Maria Protectoare, ridicată în 1744 după o epidemie de ciumă (sculp­tor A n t o n Schuchbauer ) ; monumentu l lui Matia Corvinul, fiul lui Iancu de H u n e d o a r a şi al Elisabetei Szilâgyi, născut la C lu j , rege al Ungar ie i în t re 1458 şi 1490 (sculptor Jânos Fadrusz) ; obeliscul ridicat în amintirea vizitei la Cluj a împăra­tului Francise I şi a împărătesei Carolina în 1817, realizat î n 1831 de C. Antal , Samue l N a g y şi Jose f Klieber; statuia Lupa Capitolina cu Romulus şi Remus, s imbol al latinităţii, dăruită de R o m a munic ip iu lu i Cluj şi instalată iniţial (1921) în piaţa Un i r i i , se află astăzi pe bd. Eroi lor ; statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, d o m n al Ţări i Româneş t i (1593-1601), p r i m u l un i f ica tor la 1600 al p rov inc i i lo r r o m â n e ş t i , Ţ a r a Românească , Moldova şi Transilvania (sculptor Mar ius B u -t u n o i u ) ; statuia lui Baba N o v a c , căpi tan î n oastea vo i evo ­du lu i Miha i Viteazul, ucis la Clu j , pr in ardere în piaţa cen­trală, în 1601, din ord inul nobil imii maghiare (sculptor Virgil Fulicea); grupul statuar Horea, Cloşca şi Crişan - conducă ­tori i răscoalei ţărăneşti d in Transilvania de la 1784 ( scu lp ­tor Ion Vlasiu); monumentul Memorandiştilor, dedicat luptei na ţ i ona l e a r o m â n i l o r t r ans i lvănen i şi f run taş i lo r acestei mişcăr i , j u d e c a ţ i şi c o n d a m n a ţ i la C lu j în 1894 ( scu lp to r

E u g e n Paul) ; m o n u m e n t u l lui Avram Iancu (1824-1872) , conducătorul Revoluţiei R o m â n e din Transilvania de la 1848-1849 ( scu lp to r Ilie B e r i n d e i ) ; grupul statuar „Şcoala A r ­deleană", ridicat în cinstea a trei d in t re corifeii mişcării cu l -tural-naţionale de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XTX-lea - istoricii şi lingviştii i luminişt i Samuil M i c u (1745-1806) , G h e o r g h e Şmcai (1754-1816) şi Pet ru M a i o r (1761-1812) ( scu lp tor R o m u l u s Ladea) ; statuia lui Mihai E m i n e s c u ( 1850-1889) , cel ma i m a r e p o e t r o m â n (scu lp tor O v i d i u Mai t ec ) ; statuia lui Lucian Blaga ( 1895-1961), filosof, poe t şi d rama tu rg (sculptor R o m u l u s Ladea); monumentul „Glorie Ostaşului Român", închinat memor ie i celor care s-au jertf i t p e n t r u apărarea ţării, p e n t r u unitatea şi i n d e p e n d e n ţ a naţ ională ( sculp tor R a d u Aftene) ; m o n u ­mentul Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, închinat cu­rajului şi demnită ţ i i celor care s-au ridicat împotr iva dicta­turii ceauşiste, pen t ru libertate şi democra ţ ie (sculptor Aurel Terec); monumentul „Crucea de pe Cetăţuie", înălţat în s emn de glorie eroilor neamulu i , s imbol al statorniciei şi credinţei (autor arhitectul Virgil Salvanu).

In s e m n de pre ţu i re con t inuă , în locuri publ ice , în par­curi sau instituţii, sunt amplasate busturi le u n o r personalităţi ale istoriei şi culturi i d in ţara noastră:

Decebal, regele dac i lor (87 -106 d . H . ) ; N i c o l a u s Olahus (1493-1568), umanist român; Dimitrie Cantemir (1673-1723), pr incipe al M o l d o v e i (1710-1711) , căr turar encic lopedis t ; Horea, conducătorul Răscoalei ţărăneşti d in 1784-1785; loan Bob (1739-1830), episcop greco-catolic, ctitor al bisericii clu­jene care-i poartă n u m e l e ; Gheorghe Lazăr (1779-1823), i lu­minist; Nicolae Bălcescu (1819-1852), istoric şi o m politic, fruntaş al Revoluţiei Române de la 1848-1849; George Bariţiu (1812-1893), istoric, ziarist şi revoluţionar paşoptist; Alexandru loan Cuza (1820-1873), d o m n i t o r al Principatelor U n i t e şi pr imul d o m n i t o r al Românie i (1859-1866); Florian Porcius (1816-1906), botanis t ; George Coşbuc (1866-1918) , poet ; Ion Creangă (1839-1889), scriitor; Iacob Mureşianu (1857-1917), compozi tor ; I. L. Caragjale (1852-1912), cel mai mare dramaturg român; Octavian Goga (1881-1938), scriitor şi o m politic; Alexandru Vlahuţă (1858-1919), scriitor; Victor Babeş (1854-1926), med ic ; Jânos Bolyai (1802-1860) , m a t e m a t i ­cian; Emil Racoviţă (1868-1947) , b io log , fonda to ru l b i o -speologiei ; Sextil Puşcariu (1877-1-948), filolog şi i s tor ic literar; Liviu Rebreanu (1885-1944), scriitor; IonAgârbiceanu (1882-1963), scriitor; Onisifor Ghibu (1883-1972), pedagog, profesor; Alexandru Borza (1887-1971), botanist, fondatorul Grăd in i i Bo tan i ce ; Iul iu Haţ ieganu ( 1885-1959) , m e d i c ; Romulus Vuia (1887-1963) , e tnofolc lor is t , o rgan iza to ru l M u z e u l u i E tnogra f i c al Trans i lvanie i ; Alexandru Vaida-Voievod (1872-1950) , m e d i c şi o m poli t ic , p r i m - m i n i s t r u al R o m â n i e i ; Iacob Iacobovici (1879-1950) , m e d i c ; René Jannel (1879-1965), b iolog francez, profesor la universitatea clujeană; Constantin Daicoviciu (1898-1973) , istoric, r ec ­tor al Universităţi i d in Cluj şi director al M u z e u l u i Naţ iona l de Istorie a Transilvaniei; Alexandru Lapedatu (1876-1950), istoric; Antonin Ciolan (1883-1970), dirijor, p r imul director al Filarmonicii de Stat din C lu j ; David Prodan (1902-1992), istoric; N ico lae Stăncioiu (1939-1995) , m e d i c , fonda toru l Ins t i tu tu lu i I n imi i ; genera l Gheorghe Avramescu (1884-1945); general Nicolae Dăscălescu (1884-1969).

Bibliografie

Alicu, D., coord. Cluj-Napoca - Inima Transilvaniei. Cluj-Napoca: Ed. Studia. 1997.

Anton, A., I. Cosma, V Popa, Gh. Voişan. Clujul: ghid turistic al judeţului. Bucureşti: Ed. pentru Turism, 1973.

Atlasul localităţilor judeţului Cluj. S.I.: Suucart, 2003. Cluj. Judeţele patriei. Monografic. Bucureşti: Ed. Sport-Turism, 1980. Cluj. Oraşe ţi privelişti. Bucureşti: Ed. Meridiane, 1962. Clujul şi împrejurimile sa!e:'.\lic îndreptar turistic. Bucureşti: s.n., 1963. Clujul, piaţă culturală românească. Cluj: Ed. Ligii Culturale, Secţiunea Cluj,

1929. Crişan, I. H., M. Bârbulescu, E. Chirilă, V Vasiliev, I. Winkler. Repertoriul

arheologic al judeţulid Cluj, Cluj-Napoca: Bibliotheca Musei Napocensis, 1992.

Crişan, I. H., E Teodor, N. Edroiu. Itineratii arheologice transilvănene. Bucureşti: Ed. Sport-Turism, 1980.

Pascu, Şt., red. Istoria Clujului. Cluj: s.n., 1974. Pascu, Şt., I. Pataki, V Popa. Clujul. Cluj: s.n., 1957. Sălăgean, T., I. M. Danciu, coord. Cluj-Kolozsvăr-Klauscnburg: Album istoric.

Cluj-Napoca: Ed. Tribuna, 2007.