n pdure

ntr-o zi cu soareIonel a pornit spre ogoare.I s-a prut lui Ionel cnd pea printre spiceC mergea printre bice.

Dup ce a-ndurat attea zgrieturiIonel a ajuns n faa unei pduri.i i-a zis cnd a intrat n ea: Bi, ce frumoas-i natura!Iar dup: Oare cum e s bei coniacLa umbra unei imensiti de copac?

Mai ncolo vzu izvornd n abundenUn ru care parc i provoca somnolen.Sau poate i era lui Ionel somnDe la atta drum obositor?

Mai pe sear Se ntoarse de-afar.