Post on 24-Jul-2015
REFERAT GEOINFORMATICA
Cadastrul în Argentina
Student : Ghiurca Georgiana
Grupa : 1441
1
1. INTRODUCERE
America Latină este o regiune de contraste puternice în vederea utilizării
terenurilor afectata de Amazon, pădurea ecuatorială şi zonele de creştere a defrişărilor;
mari regiuni nelocuite şi concentraţiile urbane enorm de mari. Aceste contraste derivă
din politicile terenurilor stabilite prin interese puternice, ce se perpetuează din cauza
datelor învechite şi distorsionate.
Primul sistem informatizat de înregistrare a parcelelor în America Latină a fost
înfiinţat în 1824 de către Comisia topografica din provincia Buenos Aires în Republica
Argentina. Oficiilor teritoriale de cadastru în întreaga regiune gestionează sistemele
publice de teren care înregistrează hărţi şi date despre parcelele pe care sunt
percepute impozitele şi drepturile sunt acordate proprietarilor sau ocupanţilor de
terenuri.
Înregistrările imobiliare din Argentina au început în secolul al XIX-lea. În 1824 în
provincia Buenos Aires este elaborata harta topografică a provinciei, şi este organizata
o hartă cadastrală şi registrele alfanumerice ale imobilelor. În ţara este instituit un
cadastru cu efecte civile, de înfiinţare a procedurii de anchetă şi de delimitare.
Din motive istorice Republica Argentina are un regim juridic al imobilului moştenit de la
legislaţia spaniola. Unele cadastre provinciale au fost organizate, atunci când nu era
Cod Civil.
Codul civil s-a aprobat in 1871.Nu a fost introdus registrul de publicitate.
Autorul Codul Civil face menţiune la dificultăţile de executare în ţară a unui
cadastru parcelar care permite individualizarea imobilelor, aceasta fiind cauza pentru
care nu s-a introdus registrul de publicitate printre aranjamentele Codului.
În 1881 în Buenos Aires şi in alte provincii s-a organizat Registrul Terenurilor
(Agricol). Legile care le-a instituit au impus cerinţa de înregistrare pentru transmiterea
drepturilor reale, la efectele opoziţiei către terţi, cerinţa nu a fost prevăzută în Codul
civil.
2
În mod logic această a dat naştere la conflicte ordinii constituţionale, în măsura
în care nu sunt de acord cu dispoziţiile Codului, dar în practică a continuat înregistrarea
titlurilor, prin urmare, până la aprobarea legii 17.711/68 a fost înregistrat un procent
important al imobilelor din ţară.
De atunci s-au făcut mai multe încercări de a reforma Codului civil, încercându-
se depăşirea deficienţelor sistemului, cu privire la constituirea şi publicitate a
drepturilor reale. Existenţa cadastrului teritorial era indispensabilă, şi în acele vremuri
foarte puţine provincii au început procesul de executare a cadastrului.
Situaţia a legislaţiei cu registre goale se prelungeşte până în 1968, atunci când
este modificat Codul civil şi se instituie o forma de înregistrare cu titluri de achiziţie sau
transmitere de drepturilor reale asupra imobilelor, la efectele opoziţia faţă de terţi.
S-a introdus publicitate de tip registru în sistemul juridic Argentinean, a fost
necesară organizarea registrului cadastral. Astfel, în anul 1968 a fost aprobată în Legea
nr 17.801 din Registru Agricol (Land Registry), care stabileşte regimul care va rămâne
sub incidenţa cărţilor funciare din ţară, şi introduce sistemul de înregistrare în folio real,
care este în prezent nerezolvat (restant) în toate provinciile.
2. LEGISLAŢIA CADASTRALA
Sta la loc de cinste ca element indispensabil la completarea publicităţii statului,
care a prescris Legea 17.801, în 1973 se aproba (adopta) Legea Naţională de Cadastru
N ° 20.440, care a fost încorporată în Codul Civil.
Printre modalităţile principale, această lege încorporată în regimul juridic
Argentinean de publicitate a stării imobilelor. Reglementează starea de împărţire a
imobilelor şi determinarea acestora, înregistrarea cadastrală, şi stabileşte obligaţia de
notări, judecători şi alte autorităţi să aibă în vedere şi să se refere la documentele care
autorizează, certificarea cadastrală.
Dar această lege, care stabileşte reguli cadastrale de procedură uniformă pentru
toată ţara, a avut foarte puţini ani în vigoare, din1980 a rămas întreruptă de valabilitatea
articolelor sale 5-57 inclusiv.
De atunci, instituţiile implicate în subiectele cadastrale, au elaborat proiecte
diferite de drept,dar fără ca legea naţională de cadastru să existe.
3
Referindu-se la Legea 20.440 sunt în vigoare primele patru articole, care reflectă
conceptele de bază ale normelor cadastrale, în baza cărora vor opera cadastrele de
provinciale. Primul articol stabileşte Cadastrele Teritoriale în provincii "va aduna,
înregistra şi pentru informaţiile legate de imobile cu următoarele scopuri":
a) pentru a determina locaţia corectă, limite, dimensiunile, suprafaţa si limitele
imobilelor, cu referire la titlurile juridice sau a posesiei exercitate;
b) pentru a stabili starea parcelară a imobilului şi de a gestiona dezvoltarea acesteia;
c) să cunoască bogăţia teritorială şi distribuţia sa;
d) de a elabora date statistice economice şi a bazei de impozitare pentru legislaţia şi
acţiunea de planificare a autorităţilor publice locale şi naţionale ".
Aceste patru articole prevăd(conţin) esenţa cadastrului, date de identificare şi
ordonare a parcelei. Legile provinciale au autonomie deplină în materie de cadastru.
Datorită faptului că puterea de poliţist cadastral este o atribuţie a provinciilor şi nu a fost
delegat(împuternicit) la naţiune, procedurile sunt de jurisdicţie locală. În consecinţă,
legile provinciale au efect asupra proprietăţii şi competenţă în jurisdicţiile sale
respective.
Cadastrele de Provincie îndeplinesc funcţii în principal fiscale, dar de asemenea
îndeplinesc, importante funcţii de completare la Registrul Agricol (Registru Land) la
respectiva jurisdicţiei printr-un comun element parcela, de informare existenţa reală,
prin caracteristica fizică, locaţie, posesia de stat, de fiecare dată când cartea funciară
trebuie să se înregistreze documentele care conţin acte juridice cu transcendenţă reală.
Nu sunt egale Cadastrele Provinciale, fiecare are propriile sale aspecte, funcţiile
şi structura funcţională speciale, dar cu toate punctele forte şi punctele slabe, sprijină
sistemul de înregistrare a imobilului şi a tranzacţiilor funciare speciale.
În ultimul deceniu, cele mai multe provincii au fost în procesul de punere în
aplicare de dezvoltare a unor programe cadastrale şi de tip registru, cu agenţii de
asistenţă financiară, cum ar fi Banca Mondială şi Inter - American Banca de Dezvoltare,
pentru a schimba structura organizatorică a unor cadastrele provinciale, actualizare şi
informatizarea de informaţii cadastrale, punerea în aplicare a unui sistem de informaţii
teritorială, dezvoltarea de standarde geodezice pentru georeferenciere corespunzătoare
, măsurători pentru producerea cartografie cadastrală, măsurători pentru cadastru rural
4
şi urban, informatizarea de Registru Agricol (Land Registry), crearea de baze integrate
de date, etc
3. REGISTRELE CADASTRALE
Cadastrul teritorial poate fi considerat ca o instituţie care stabileşte existenţa
parcelei, în care se înregistrează grafic şi analitic datele parcelelor.
Unitatea de înregistrare cadastrală, este parcela definită ca un element important
în extinderea teritorială continuă, pe care este exercitat un drept de proprietate sau de
posesie. Parcela trebuie să fie definită şi reprezentată într-un document cartografic
înregistrat în Cadastrul teritorial.
Datorită faptului că legile provinciale au autonomie deplină în materie de
cadastru, cadastre teritoriale sunt diferite în mai multe provincii argentiniene. Un
element esenţial al înregistrării cadastrale este harta cadastrală, acest lucru constituie
un element de bază până la susţinerea de înregistrare imobiliară (real - estate).
Clasificarea registrelor cadastrale
Toate parcelele din jurisdicţia dată, sunt înregistrate în două moduri în cadastrul
teritorial.
Una dintre ele în formă grafică pe o hartă, în care pot fi vizualizate direct parcela
reprezentată; şi cealaltă în formă analitică, informaţiile despre fiecare parcelă în parte,
sunt încorporate în registre (catastif), diferite de cele grafice, în care pot fi stabilite
(redobândite, recuperate) informaţii în mai multe şi în diferite moduri.
Acest două tipuri de înregistrări, sunt numite harta cadastrală şi cadastru
alfanumeric de înregistrare, şi care conţin:
1. Hartă cadastrală, conţine descrierea geometrică a parcelelor la diferite scări, care
depind de densitatea cu privire la conţinutul pe hartă, în acest fel sunt reprezentate
rezultatele tuturor anchetelor legate de parcele. În unele provincii parcelele sunt
reprezentate în harta cadastrală de o descriere matematică, în mod normal, bazat pe un
sistem de coordonate. Cadastrale care conţin datele grafice ale parcelelor, răspunsul la
diferitele caracteristici constructive şi de conţinut în funcţie de provincii. De asemenea,
acestea pot fi computerizate.
2. Registrele cadastrale (Record cadastral) alfanumerice, numite uneori registre
5
analitice (record analitic) sau fişiere cadastrale, conţin informaţii textuale legate de
parcele, cum ar fi anchete liniare, de suprafaţă, formă, utilizarea terenurilor,
îmbunătăţiri, numele de proprietate sau să deţină şi datele de identitate, datele din titlu
de proprietate şi de înregistrare în Registrul Agricol(Land Registry), cum ar fi data şi
numărul actului, numărul de notar, de domeniu sau folio real, etc, care în mod normal
este adnotat în forme, special concepute în fiecare dintre cadastrele teritoriale.
Informaţiile grafice conţin o mare relevanţă în plus pentru a defini forma, poziţia
şi dimensiunile parcelelor şi până la evaluarea (expertiză) şi publicitatea lor, ele sunt
legate de datele analitice, în general prin codul de identificare a parcelelor.
Unele provincii din ţară, încearcă să realizeze hărţi cadastrale computerizate, în
timp ce altele sunt în proces de integrare grafică, alfanumerică şi bază de date
cadastrală, într-un sistem statal de informaţii teritoriale, formate din unele baze de date
care se referă în special la cartea funciară.
Harta Cadastrală
Probabil prima hartă cadastrală existente în ţară, ar fi putut fi Cartografia
provinciei Buenos Aires, publicată de către Departamentul Topografic al provinciei în
1864.
Acesta a fost numită Registrul Grafic (Graphic Record), în care au fost stabilite
proprietăţile existente în mediul rural în limitata zonei de frontieră autohtonă(indigenă).
Până la aprobarea (introducerea) primei legi de Parcelare Cadastrală a ţării în
1935, au existat câteva hărţi cadastrale. Această lege a decis formarea cadastrului
parcelar în provincia Buenos Aires.
Celelalte provincii nu au dezvoltat harta cadastrală în acelaşi fel ca Buenos
Aires, dar au avut unele tipuri de cartografiere care a servit la scopul cadastral.
Numai după deceniu din ani 60’ în unele provincii, au început proiectele cadastrale cu
tendinţa de-a realiza hărţi cadastrale cuprinzătoare a tuturor teritoriilor provinciale.
În prezent, există încă diferitele provincii care nu au dezvoltat înregistrări grafice
în ansamblul jurisdicţiilor sale, deşi au fost preocupări pentru consolidarea Cadastrului
Provincial, astfel încât să reprezinte toate parcelele respective în hărţile cadastrale.
În general, se vorbeşte despre harta cadastrală ca un element unic, dar scopul
6
său fiind de a reprezenta grafic pentru toate parcelele, termenul de harta cadastrală
este folosită ca o expresie a întregului. Harta cadastrală este împărţită în mod normal în
frunze, şi în generalitatea cazurilor, aceasta dă (lasă) răspunsul la o relaţie ierarhică.
Diviziunea în frunze este o consecinţă logică a necesităţii de a descrie grafic toate
parcele şi atribuţiile de jurisdicţie, în cadrul acestora există oraşe, centre populate în
zonele rurale, case la ţară şi ferme destinate dezvoltării agricole, cele la care
parcelele au dimensiuni diferite, că acestea pot varia de la câţiva metri pătraţi până la
mii de hectare.
De exemplu, cele mai mici parcele din zonele urbane au nevoie de scări mari,
astfel încât acestea s-a poată fi descrise în mod grafic, nu este posibil să se reprezinte
tot oraşul într-o singură frunză, dar harta cadastrală neapărat trebuie să fie împărţită
pentru a face posibilă reprezentarea grafică a fiecărei parcele.
Aceasta implică faptul că acestea sunt împărţite progresiv în diferite niveluri de
detaliu, continuând de obicei, divizia de politic. Acest lucru a fost modalitatea utilizată de
către provinciile care se bazează pe propriile harţi cadastrale, care sunt divizate
succesiv în departamente, districte, şi secţiuni cadastrale. Astfel încât diferite provincii
ale ţării (aşezate, întinse) amplasate pe o cantitate variabilă de frunze din harta
cadastrală.
Toate parcelele ar trebui să fie reprezentate grafic în registre cadastrale.
Deasupra planului de secţiune cadastral, acesta ar trebui să aprecieze grafic forma şi
studiu liniar al parcelelor, precum şi respectul său pentru amplasarea sa de frontieră şi
a accidentelor topografice şi naturale existente.
Acest lucru ne indică importanţa faptului că harta cadastrală reprezintă diverse
elemente, în plus faţă de parcele, la o scară care permite ca toate elementele si detaliile
să fie vizibile în mod clar, din moment ce se reprezentând sunt fapte teritoriale cu
caracter juridic. Fiecare frunză a hărţii cadastrale este o expresie grafică al situaţiei
juridice parcelară a zonei pe care o reprezintă.
Confecţionarea de frunze şi hărţii cadastrale, se efectuează în conformitate cu
regulamentul provincial. De asemenea, pot fi găsite în cadrul unei variaţii aceeaşi
competenţă, din cauza că fiecare zonă are propriile caracteristici. Ceea ce este
important este faptul că fiecare frunză furnizează toate informaţiile posibile într-o scară
7
adecvată, cu o claritate corespunzătoare în lectură.
Ca o regulă pentru fiecare frunză în care este împărţită şi înregistrată grafic,
constituie o secţiune pe plan cadastral, care reprezintă o anumită zonă în funcţie de
parcelările existente într-o scară care să permită să individualizeze parcelele
înregistrate şi pentru a vizualiza dimensiunea şi forma.
Acesta a fost adoptată de proiecţia Gauss - Krügger pentru adoptarea
cadastrului şi a cartografiei, ceea ce a făcut posibilă legătura cu harta cadastrală şi
cartografia generală a ţării.
Unele provincii au elaborat hărţi cadastrale ale zonelor reduse, în general urban,
sau suburban şi de centrele populate, fără sprijinul unui sistem de coordonate, sau au
adoptat cartografia elaborată de către alte instituţii cu alte scopuri decât cadastrului
teritorial, cum ar fi cartografierea zonelor de irigare, la efectele bazei pe un element
cartografic, care permite să individualizeze parcelele.
În alte provincii hărţile cadastrale sunt originare din sondajul precedent de pe
teritoriu printr-un cadastru cu caracter integral. Această sarcină implică, în principal
studiul tuturor parcelelor şi a aspectelor sale fizice, juridice şi economice, stabilirea de
puncte de suport pentru anchetele ulterioare cadastrale, precum şi executarea harţilor
cadastrale in jurisdicţii diferite provinciale, precum şi împărţirea acesteia în frunze, astfel
încât toate parcelele sunt reprezentate cu precizie şi claritate în fiecare frunză a hărţii
cadastrale. Unele provincii care au dezvoltat harta cadastrală în baza unui sondaj
integrant al teritoriului şi recensământului de parcele prin acte de studiu teritoriale
efectuate de companiile contractate de către organizaţia de cadastru.
Hartă cadastrală provenită de la aceste acte sunt perfecţionate cu înregistrarea
actelor de parcelare, studiu practicat pe teren de către topografi.
În apendice sunt prezentate două frunze de planuri cadastrale secţiune, la primul
îi corespunde o zonă urbană şi al doilea pentru o zonă rurală.
8
Planul cadastral urban
Planul cadastral rural
4. ACTE DE ANCHETA TERITORIALE SI PARCELARE
În Argentina se pot distinge două tipuri de cadastre, iar legile cadastrale se
definesc ca fiind acte de anchetă teritoriale şi acte de parcelare a anchetei. Anchetele
cadastrale sunt realizate cu un anumit scop, în principal pentru a stabili limitele
parcelelor, a zonelor de domeniul public şi de jurisdicţii politice, de asemenea, ele pot fi
executate pentru a stabili limita dintre zonele de destinaţie diferite.
9
Scopul principal al sondajului cadastral este de a determina pentru fiecare
parcelă sau locaţie, localitate, oraş şi ţară, extinderea limitelor sale de suprafaţă, a
registrelor într-o hartă cadastrală, în care de asemenea vor fi afişate toate modificările
ulterioare care apar în parcelele originale de împărţire sau de unificare.
Actele de studiu teritoriale au fost definite prin Legea Naţională de Cadastru N °
20.440, ca fiind acele acte care au ca scop de a recunoaşte, de a determina şi de a
supraveghea spaţiul teritorial şi caracteristica sa.
Aceeaşi lege naţională stabileşte că sunt acte de parcelare de tip sondaj, acele
acte ale anchetei teritoriale practicate în scopul de a constitui starea de parcelare a unui
imobil,de a-l modifica sau de a-i verifica existenţa.
Aceeaşi lege a stabilit că elementul esenţial al parcelei îl constituie starea de
parcelare a unui imobil, şi prezintă o diferenţiere între actele de studiu teritoriale şi
actele de studiu parcelare, dar în acelaşi timp, include acte de parcelare în cadrul
actelor teritoriale.
Elementele esenţiale ale parcelei sunt:
a) localizarea imobiliară şi adiacentă acesteia.
b) limitele imobiliare în relaţie cu titlu legal sau posesiei exercitate.
c) sondaj liniar de unghi şi de suprafaţă a parcelei.
Ele constituie starea de parcelare a unui imobil.
Actele de anchetă teritorială, în general, sunt asociate în cadastru cu un set de
parcele, cu scopul de a le încorpora în harta cadastrală şi de înregistrare.
Studiul actelor de parcelare implică o anumită operaţiune, care să se
concentreze pentru a determina în principal condiţiile geometrice şi juridice, iar în unele
jurisdicţii condiţiile economice a unei anumite parcele. Prin aceste acte sunt determinate
cu precizie limitele parcelei respective, sondaje liniare, unghiuri le şi suprafaţă, şi sunt
reprezentate într-un document cartografic, în vederea înregistrării sale cadastrale.
În ambele cazuri, individualizarea parcelelor se realizează prin intermediul
operaţiunilor cu caracter geodezic, topografic, juridic şi cartografic, într-un mod general,
în actele de anchetă teritoriale, şi în special în acte de anchetă parcelare.
Legea Naţională de Cadastru N ° 20.440, de asemenea, a stabilit că, actele
teritoriale de sondaj care urmăresc să constituie sau să modifice starea de parcelare a
10
unei parcele se va face prin sondaj, cu citare învecinate şi documentele sale esenţiale
vor fi,survey'plan şi raportul.
În consecinţă, starea de parcelare a unui imobil este constituită atunci când un
inspector inginer determină prin sondaj elementele esenţiale ale parcelei respective.
Constituirea actului de parcelare, nu este un indicator al parcelei respective care
dobândit actul de parcelare, pentru că achiziţionarea actului parcelarea se realizează
prin act de
înscriere, prin care cadastrul teritorial include imobilul în evidenţele sale. Modificarea
actului de parcelare, se face pentru a schimba starea de parcelare a unui imobil, deja
dobândit prin înscriere, de exemplu, în cazul în care este practicată partiţia unui colet,
sau unirea a două sau mai multe parcele care aparţin acelaşi titular.
Verificarea actului de parcelare încearcă să dovedească existenţa actului de
parcelare a unui imobil, determinat de anchetă şi înregistrate în Cadastrul teritorial.
Acte de parcelare de tip sondaj sunt conduse în diferitele provincii după legi proprii
dictate de cadastrele provinciale, pentru executarea, delimitarea şi înregistrarea
planurilor sondajului.
Ca o regulă, documentul esenţial al actelor de parcelare de tip sondaj destinat să
constituie şi să modifice starea de parcelare este planul sondajului.
4.1. Aplicarea teritorială a Drepturilor
Codul civil recunoaşte următoarele drepturi reale: 1) domeniul şi condominiu, 2)
uzufruct, 3)o sală de utilizare; 4) servituţi activ, 5), dreptul de a ipotecare; 6) dreptul
gajului, 7) antichresis, 8), suprafaţa de pădure.
Iniţial, au fost şapte drepturilor reale, dreptul la suprafaţa de pădure este creat
prin lege în anul 2001 şi mai există unele provincii care nu au experimentat acest tip de
înregistrări speciale.
O proporţie mai mare a planurilor sondajului care sunt prezentate la înregistrare,
o face cea a domeniul şi condominiu.
În plus faţă de drepturile reale, sunt prezentate, de asemenea, planurile
sondajului de regimul de proprietate orizontale, care au ca rezultate împărţirea unei
clădiri. Acest regim special combină într-un singur drept de proprietate exclusiv, unele
11
părţi ale clădirii, şi proprietatea comună asupra lor, care sunt accesorii ale clădirii.
Exercitarea acestui regim este reglementat de Banca Naţională şi Legea nr 13.512 şi
Regulamentul de administrare, elaborate pentru fiecare tip de construcţie.
Regimului proprietăţii orizontale, de asemenea, este angajat pentru înregistrarea
de cazuri speciale, cum ar fi parcurile industriale, cimitire, parcuri, cluburi de câmp,
cartiere, etc.
Planurile sondajului sunt elaborate exclusiv de ingineri topografi. Aceste planuri
vizează diferite obiecte; ele pot fi executate pe domeniul imobiliar din domeniul privat
sau al statului. Printre obiectele de activitate mai frecvente sunt găsite planurile
menţionate pentru parcelarea-sondaj, subdiviziune, unificarea, divizia condominiu,
subdiviziune de orizontală regimului proprietăţii, subdiviziune pentru anexare,
prescrierea de domeniu şi pentru expropriere.
În toate cazurile, inginerul inspector determină care va fi starea de parcelare a
imobilului, iar apoi prin înregistrarea cadastrală, se dobândeşte actul de parcelare
desemnat printr-un act "de înscriere".
Înscrierea constă în atribuirea unui număr de identificare pentru fiecare parcelă.
5. RELAŢIA DINTRE CADASTRU Teritorial Şi REGISTRUL AGRICOL
Registrul Agricol şi cadastrul teritorial sunt două instituţii independente,
organizate de fiecare stat provincial. Acestea contribuie la exercitarea drepturilor reale
asupra bunurilor imobile, în modul stabilit de legea respectivă.
Cadastrul teritorial organizează evidenţele cadastrale luând ca bază parcela,
definită ca o unitate teritorială, delimitată de limitele de extindere pe care se aplică
acelaşi drept.
În schimb Cartea funciară este organizată în funcţie de tehnica de "Folio real", de
aplicarea obligatorie în toate provinciile.
Dintre aceste două instituţii există o corelaţie necesară care se manifestă în mod
diferit în funcţie de diferitele provincii, dar există un element comun, parcela, care este
elementul material de bază sau obiectul de drept reale, şi este în plus, unitatea de
înregistrare în ambele instituţii.
Ambele instituţii îndeplinesc acelaşi obiectiv, care este, acela de a înregistra
12
aspectele parcelei, motiv pentru care trebuie să fie strâns legate. Cadastrul teritorial
este cel care furnizează elementul material, parcela şi caracteristicile sale fizice şi
economice, precum şi posesia de stat, în timp ce registrul funciar oferă statului de drept.
Registrul informează Cadastrul teritorial cu privire la drepturile reale care ar
putea fi invocate cu privire la existenţa parcelelor care rezultă din documentele
înregistrate în cadastrul teritorial.
Există o legătură între aceste două organizaţii, constituite pe principiul de
specialitate, o determinare a parcelei. Această legătură oferă o siguranţa juridică,
pentru cumpărătorul care este asigurat nu numai de protecţie juridică, dar, de
asemenea, că ceea ce dobândeşte, există şi este real.
Înregistrarea proprietăţii imobiliare în cartea funciară se efectuează în funcţie de
conţinutul titlului de proprietate, care este, înregistrarea statului de drept, cu referire la
starea de parcelare imobiliară înregistrată în Cadastrul teritorial.
În cartea funciară, deschiderea unui folio real se efectuează numai cu informaţiile
înscrise în folio cadastrale a parcelei respective.
CONCLUZIE
Pe parcursul a zeci de ani guvernele provinciale au investit nu numai bani, ci şi
eforturi în scopul de a obţine o dezvoltare completă a cadastrelor teritoriale, care nu
este încă finalizată. Astfel, guvernele provinciale ar trebui să fie încurajate să facă
demersuri în această direcţie.
Majoritatea sistemelor cadastrale latino-americane înregistrează trei tipuri de
date după modelul economic tradiţional - fizic-juridic: valoarea economică, locaţia şi
forma parcelei, raportul juridic dintre proprietate şi proprietarul sau ocupant. Cu toate
acestea există un interes crescut pentru utilizarea sistemelor de informare multiple. În
procesul de tranziţie, unii administratori au decis să pună în aplicare noi aplicaţii
cadastrale bazate pe tehnologii noi, dar acest lucru nu a adus rezultatul scontat.
Această incorporare de noi tehnologii trebuie să fie însoţită de modificările necesare în
cadrul procedurilor şi a legislaţiei prin instruirea profesională a angajaţilor publici.
13