Post on 11-Dec-2014
description
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Studiu privind relatia dintre randamentul scolar si tulburarile de
limbaj la deficientul mintal
INTRODUCERE
“Limba este întâiul mare poem al unui popor”
Lucian Blaga
Limbajul uman - care, în lumina ştiinţei contemporane devine cel mai important
mijloc de relaţie între conştiinţă şi realitatea obiectivă, instrument al cunoaşterii, al creaţiilor
valorilor cultural-morale şi al transformării naturii- constituie unul dintre cele mai complexe
fenomene psihosociale. El reprezintă actul fundamental de legitimare a omului şi de situare a
sa pe scara evoluţiei şi progresului materiei vii. Limbajul se realizează prin coordonarea
unitară a unui complex de sisteme aferente şi eferente. Transpus în termenii teoriei
informaţiei, limbajul este rezultatul activităţii unor organe de coordonare, care recepţionează
din exteriorul organismului o serie de semnale linguale, le descifrează conţinutul semantic şi,
pe baza acestora, elaborează semnale verbale, inteligibile.
Limbajul este mai mult decât un simplu mijloc de transmisie, ele este şi un tip aparte
de conduită a individului, şi anume, de conduită verbală, ce implică activităţi diverse
(vorbire, ascultare, schimb de idei, reţinerea mesajelor sonore, reproducerea sau traducerea
lor).
Studiul limbajului presupune investigarea unor probleme cum ar fi: perceperea
limbajului, înţelegerea discursului, memorizarea frazelor şi a textelor, achiziţia şi producerea
limbajului.
Însuşirea limbajului este o activitate care presupune un efort îndelungat din partea
individului. Aceasta, pentru că tehnica de recepţionare (limbajul impresiv) şi de exprimare
(limbajul expresiv) a comunicării este una din priceperile omeneşti cele mai complicate,
pentru însuşirea căreia este nevoie, de multe ori, de un şir întreg de ani. Ţinându-se seama de
dificultatea coordonării mişcărilor foarte fine ale aparatului fonoarticulator, un anumit
Pagina 1 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
procent al semenilor noştri nu reuşesc să stăpânească tehnica vorbirii, şi de aceea prezintă
tulburări de limbaj.
Tulburările de limbaj se diferenţiază de particularităţile vorbirii individuale, acestea
din urmă reprezintă variaţii în limitele normalului. Astfel, unii oameni vorbesc nuanţat,
expresiv, clar, cu sunetele bine conturate, în vreme ce alţii, dimpotrivă, au o vorbire mai puţin
inteligibilă, obositoare, stridentă sau prea şoptită, cu sunete insuficient sau mai puţin
conturate. Toate acestea nu sunt decât manifestări individuale ale limbajului în limitele
normalului.
Tulburările de limbaj se diferenţiază de aceste variaţii individuale şi de
particularităţile psihofiziologice de vărstă, câteva dintre caracteristicile distinctive ale
acestora fiind : neconcordanţa dintre modul de vorbire şi vârsta vorbitorului, caracterul
staţionar al tulburărilor de limbaj, susceptibilitatea mărită la complicaţii neuro-psihice,
necesitatea aplicării unui tratament logopedic.
Astăzi, când şcolarizarea începe, de regulă, la vârsta de 6 ani, consolidarea vorbirii
corecte, la o vârstă cât mai timpurie, trebuie să devină una din preocupările majore ale
învăţământului preşcolar.
Prevenirea şi înlăturarea tulburărilor de limbaj constituie o problemă complexă a cărei
rezolvare trebuie să-i intereseze deopotrivă atât pe specialişti cât şi pe toţi cei chemaţi să
contribuie la desăvârşirea educaţiei vorbirii copiilor.
Dreptul la educaţie şi învăţământ, ca drept fundamental consemnat şi legiferat prin
“Declaraţia drepturilor deficienţilor mintali” şi prin “ Convenţia cu privire la drepturile
copilului”, adoptată de Adunarea Generală O.N.U.(20 noiembrie 1989 – art. 23 ) presupune
în cazul persoanelor cu handicap fizic, senzorial, mintal, comportamental sau social, temporar
sau permanent, asigurarea reală a egalităţii în pregătirea şi dezvoltarea personalităţii prin
educaţie şi socializare.
Egalizarea şanselor se referă, în principal, la tratamentul educaţional diferenţiat, în
funcţie de specificul handicapului, lucru realizabil prin integrarea persoanelor handicapate în
instituţii şcolare speciale, ale căror planuri şi programe de învăţământ sunt elaborate în
funcţie de tipul de handicap.
În prezent, instruirea, educarea şi pregătirea pentru muncă a copiilor handicapaţi, deci
sistemul educaţiei speciale, constituie parte integrantă a sistemului general de educaţie şi
învăţământ şi se realizează în unităţi şcolare speciale .
Învăţământul special este un învăţământ deschis care permite atât “intrări”- de la
nivelul învăţământului general, cât şi “ieşiri”, dacă constatăm că un copil face progrese care
Pagina 2 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
permit formularea unei speranţe de a reveni şi a face faţă cerinţelor în clasele cu elevi
normali.
Şcoala specială (ajutătoare) constituie cadrul specializat pentru instruirea, educarea şi
orientarea socio - profesională a copiilor handicapaţi mintal – recuperabili .
Pornind de la ideea integrării în viaţa activă a copiilor şi tinerilor handicapaţi mintal,
învăţământul special îşi propune ca obiective: valorificarea maximă a potenţelor biologice şi
psihice ale copiilor debili mintali, stimularea şi corelarea dezvoltării lor fizice şi intelectuale,
pregătirea acestora pentru integrarea socio - profesională “).
Realizarea obiectivelor enunţate este posibilă prin urmărirea a două categorii de
sarcini care se completează reciproc:
a) - sarcini comune cu cele ale învăţământului de masă, îndreptate spre dezvoltarea
multilaterală a copiilor, înarmarea lor cu un sistem minim de cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi necesare adaptării;
b) - sarcini specifice învăţământului special, vizând diminuarea insuficienţelor
activităţii cognitive şi a altor insuficienţe asociate la debilul mintal.
Acţiunea de recuperare nu se încheie decât în momentul în care rezultatele obţinute în
procesul de integrare socio – profesionala de către indivizii handicapaţi mintal nu atestă
calitatea şi eficienţa muncii noastre . Ne întrebăm, însă, ce se întâmpla cu copii şi tinerii
handicapaţi mintal, în condiţiile actuale din ţara noastră, când economia de piaţă va spori
mereu exigenţele faţă de randamentul individului în producţie. Oare această reţea de instituţii
specializate şi măsurile întreprinse până acum vor mai fi eficiente sub aspectul recuperării
propriu-zise a handicapaţilor, care vor întâmpina în viitor dificultăţi din ce în ce mai multe în
procesul de adaptare profesională şi integrare socială ?
Pentru a-i pregăti mai bine pentru acest proces, în noua etapă, “ se impun măsuri
operative de ameliorare a structurii şi conţinutului educaţiei lor speciale, cât şi o temeinică
regândire a modalităţilor de orientare şi de pregătire pentru muncă, precum şi de protecţie
socială” .)
În acest context învăţământul special pentru handicapaţii mintal din ţara noastră,
având un profund umanism, cunoaşte un suflu nou, revitalizându-se în esenţa sa .
În consecinţă, procesul recuperativ – conpensator desfăşurat asupra copilului
handicapat mintal, trebuie să fie o acţiune unitară, complexă, calificată şi permanentă.
De aceea, reuşita influenţei educative asupra handicapului trebuie să fie cât mai
complexă şi cât mai durabilă, implicând întreaga personalitate a educatului, în diferite
ipostaze ale activităţilor procesului de învăţământ şi de corectare psiho - fizică.
Pagina 3 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Cel care decide să se dedice muncii de recuperare şi redare a societăţii a acestor elevi,
obligatoriu trebuie să probeze “eros paidikos”, ceea ce implică devotament în munca de
învăţare şi educare, acestea conducând spre maturitate, cu certe rezultate la fiinţele umane
handicapate.
Un alt aspect necesar unui adevărat educator este acela de a rămâne mereu tânăr în
suflet şi în acţiunile sale realizate cu elevii. Implicarea educatorului în activităţile elevilor
reprezintă secretul reuşitei certe în procesul de formare şi consolidare a personalităţii
elevului.
Întregul proces de învăţământ din şcoala ajutătoare are o funcţie terapeutică, care
potenţează capacitatea metodelor şi procedeelor pedagogice de a realiza, într-o situaţie
patologică, efecte terapeutice, de a reechilibra, restructura şi readapta elevul handicapat
mintal pe tot parcursul activităţii şcolare.
Printre terapiile utilizate în şcoala ajutătoare se numără şi terapia logopedică . Astfel,
este cunoscut faptul că toate fenomenele din organismul uman sunt dirijate de
compartimentul cel mai înalt al sistemului nervos central – “vorbirea fiind cea mai
caracteristică dintre toate mişcările ce le face omul “), el fiind singura vietate care se
manifestă prin intermediul vorbirii. La rândul său, Pierre Janet spunea că “omul este un
animal vorbăreţ, care îşi rosteşte actele şi-i acţionează vorbele”. Prin urmare, studierea
vorbirii, corectarea ei atunci când este cazul, reprezintă o sarcină plină de răspundere, având
menirea să vină în ajutorul tuturor celor care vorbesc defectuos, nefiind în stare să-şi îmbrace
gândurile în haina unei vorbiri corecte, armonioase, şi care, din această cauză, sunt îngrădiţi
în activitatea lor productiva, şi, în consecinţă, ocupa un loc izolat in colectivitatea umana.
Fiecare logoped care este suficient de generos şi dornic să vină în ajutorul copiilor
care prezintă tulburări de limbaj, are menirea, metamorfozându-se într-un adevărat
Pigmalion, de a face din aceştia lucrători de valoare şi de a-i scoate din starea lor de izolare.
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII ASUPRA TULBURĂRILOR DE LIMBAJ
LA DEFICIENTUL MINTAL
A. CONSIDERAŢII ASUPRA TULBURĂRILOR DE LIMBAJ
CAUZELE TULBURĂRILOR DE LIMBAJ
Pagina 4 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Mulţi dintre factorii care acţionează asupra fiinţei umane sunt nocivi, influenţând
negativ dezvoltarea acesteia. Organismul uman dispune însă, de o anumită rezistenţă faţă de
aceşti factori, care pot influenţa limbajul, deteriorându-l .
S-a constatat că, de multe ori la baza tulburărilor de limbaj se află un complex de
cauze, ce apar prin acţiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării
fătului, în timpul naşterii sau după naştere.
Dintre cauzele care pot acţiona în timpul sarcinii amintim: diferite intoxicaţii şi
infecţii, boli infecţioase ale gravidei, incompatibilitatea factorului R.H., carenţe nutritive,
traumatisme mecanice, care lezează fizic organismul fătului, traumatismele psihice suferite
de gravidă, începând cu neacceptarea psihică a sarcinii şi sfârşind cu trăirea unor stresuri,
frământări interioare, spaime care îşi pun amprenta asupra dezvoltării normale a fătului şi
altele.
Din categoria cauzelor care acţionează în timpul naşterii menţionăm: naşterile grele şi
prelungite care duc la leziuni ale sistemului nervos central, asfixiile, ce pot determina
hemoragii la nivelul scoarţei cerebrale, diferite traume fizice şi altele.
În sfârşit, a treia categorie o constituie cauzele care acţionează după naştere şi care
alcătuiesc grupa cea mai mare . Ele pot fi împărţite în patru categorii:
a) Cauze organice – care pot fi de natură centrală sau periferică. Este vorba despre
diferite traumatisme mecanice care influenţează negativ dezvoltarea sistemului nervos central
sau afectează nemijlocit auzul şi organele fonoarticulatorii . În cazul unor leziuni la nivelul
sistemului nervos central se pot produce, printre alte tulburări, handicapuri de limbaj ce au o
mare varietate . Cu cât zona lezată este mai întinsă, sau mai profundă, cu atât tulburările sunt
mai complexe, deoarece sunt atinşi mai mulţi centri corticali responsabili pentru diferite
funcţii psihice. De exemplu, lezarea timpanului împiedică recepţia corectă a limbajului şi
emiterea normală a vorbirii, iar anomaliile dento–maxilo–faciale nu permit o participare
sincronizată a tuturor elementelor implicate în procesul vorbirii. O asemenea situaţie se
produce şi în prognatism şi progenie, ca şi în macroglosie şi microglosie .
O anumită frecvenţă au infecţiile şi intoxicaţiile cu substanţe chimice,
medicamentoase, cu alcool, care pot afecta organic sau funcţional mecanismele
neurofiziologice ale limbajului şi unele boli ale copilăriei, cum ar fi : meningitele, encefalita,
scarlatina, rujeola, pojarul, etc. pot determina handicapuri ale limbajului, atât la nivelul
central, cât şi periferic .
b) Cauze funcţionale. Ca urmare a acestor categorii de cauze se vor produce tulburări
ale limbajului care privesc atât sfera senzorială (receptoarele) cât şi cea motorie (efectoare).
Pagina 5 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Cauzele funcţionale pot afecta oricare din componentele pronunţării: expiraţie, fonaţie,
articulaţie. Astfel apar dereglări ale proceselor de excitaţie şi inhibiţie, de nutriţie la nivelul
cortexului, insuficienţe funcţionale ale sistemului nervos central, insuficienţe ale auzului
fonematic, care toate sunt dificil de evidenţiat, dar au implicaţii nemijlocite asupra evoluţiei
limbajului.
c) Cauze psiho-neurologice. Acestea influenţează mai ales pe acei subiecţi care,
congenital, au o construcţie anatomo-fiziologică cu implicaţii patologice. Asemenea cauze se
întâlnesc mai ales la copii deficienţi mintali, la alienaţii mintal, la cei cu tulburări de memorie
şi de atenţie, la cei cu tulburări ale reprezentărilor optice şi acustice. Din această categorie fac
parte şi subiecţii care manifestă neîncredere exagerată în posibilităţile proprii, timiditate
excesivă, ca şi supraaprecierea propriei persoane sau înfăptuirea, ce marchează negativ
structura limbajului şi a personalităţii în general.
d) Cauze psihosociale. Deşi în literatura de specialitate se insistă mai puţin asupra lor,
acestea nu sunt lipsite de importanţă. La o analiză mai atentă s-a constatat că ele au frecvenţă
relativ mare, iar efectele lor negative impietează nu numai asupra dezvoltări limbajului ci şi
asupra întregii vieţi psihice a omului. Din această categorie fac parte unele metode greşite în
educaţie, slaba dezvoltare a vorbiri în ontogeneza timpurie, încurajarea copilului mic în
folosirea unei vorbiri incorecte pentru amuzamentul adulţilor, toate conducând la formarea
obişnuinţei deficitare, imitarea unor metode cu o vorbire incorectă în perioada constituirii
limbajului, trăirea unor stării conflictuale, stresante, suprasolicitările care favorizează
oboseala excesivă (exemplu – fenomenele de bilingvism apărute prin obligarea copilului să
înveţe o limbă străină înainte de a-şi forma deprinderile necesare în limba maternă ) etc.
Cunoaşterea cauzelor care provoaca tulburările de limbaj este importantă pentru
diagnosticarea corectă şi alegerea metodelor, procedeelor adecvate în terapia corectiv-
recuperatorie.
2. FRECVENŢA TULBURĂRILOR DE LIMBAJ ŞI IMPORTANŢA CORECTĂRII
LOR
Deşi frecvenţa tulburărilor de limbaj constituie unul din factorii de bază în aprecierea
importanţei logopediei, până în prezent nu există nicăieri date statistice cu valoare generală
privind întreaga populaţie, cât şi anumite pături ale sale.
Pagina 6 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
“Elaborarea unei asemenea statistici este frânată de dificultăţile pricinuite de lipsa
unor criterii unanim acceptate şi clasificarea tulburărilor de limbaj şi de prezenţa lor relativ
mică în masa populaţiei, ceea ce pentru concludenţa datelor presupune să se cerceteze
colectivităţi foarte mari” ) Statisticile existente oferă date contradictorii, pentru că unele au în
vedere tulburările scrisului, în timp ce altele se limitează doar la tulburările de vorbire. În
unele cercetări se includ şi formele uşoare ale unor tulburări de vorbire, mici devieri de la
vorbirea obişnuită, care se pot interpreta însă şi ca variaţii în cadrul vorbirii normale. În
această privinţă, în logopedie nu există criterii pentru o delimitare precisă.
Procentajele copiilor cu tulburări de limbaj diferă de la o ţară la alta, de la un
cercetător la altul.
La noi în ţară, Emilia Boscaiu constată, în 1961, un procentaj de 14,35% la un număr
de 850 copii preşcolari examinaţi şi 9,52% la un număr de 3.065 elevi examinaţi (procentajul
scăzând progresiv de la 13,6% în clasa I, la 7,04% în clasa a IV-a).
C. Păunescu, în 1966, arată că tulburările de limbaj în rândul copiilor se cifrează la
18-20% în clasele mici, iar în 1984 constată că, în rândul copiilor preşcolari şi al şcolarilor
mici, procentajul handicapaţilor variază între 17-28%.
În 1985 , Emilia şi Nicolae Jurcău au realizat, o investigare privitoare la frecvenţa
tulburărilor de limbaj.
Ei au elaborat un chestionar logopedic, ce a fost distribuit unui număr de 1.201 cadre
didactice (577 educatoare şi 624 învăţători) din zece judeţe. Numărul copiilor cu care lucrau
în acel an cadre didactice investigate era de 32.922 (17.195 copii de vârsta preşcolară şi
15.727 copii de vârstă şcolară mică). Datele statistice obtinute în cadrul acestei investigaţii au
fost de 13,65% la copiii preşcolari din cele zece judeţe, iar la elevii şcolari, clasele I-IV,
tulburările de limbaj au fost prezente în procent de 8,32%.
Chestionarul a fost alcătuit de aşa manieră, încât cadrele didactice investigate să
înţeleagă clar că tulburările de limbaj nu se restrâng la tulburările de vorbire, ci că acestea au
o sferă mai largă, incluzând şi tulburările de scriere, cele de ritm şi influenţă etc.
O caracteristică generală a statisticilor existente este aceea că ele au evidenţiat
frecvenţa ridicată a tulburărilor de vorbire la vârste mici şi scăderea numărului de astfel de
cazuri la vârstele mari. Acest fapt se explică prin dezvoltarea şi maturizarea aparatului
fonoarticulator pe de o parte, iar pe de altă parte influenţele educative directe şi indirecte
contribuie la dezvoltarea vorbirii corecte.
Pagina 7 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
La deficienţii de intelect frecvenţa tulburărilor de limbaj este mult mai ridicată decât
la copilul normal “… există aici o legitate: cu cât gradul deficienţei mintale este mai mare cu
atât şi frecvenţa tulburărilor de limbaj este mai mică”.)
O altă caracteristică a tulburărilor de limbaj la copiii deficienţi mintal constă într-o
persistenţă mai mare şi o rezistenţă specifică la acţiunea de corectare.
Proporţia statistică a tulburărilor de limbaj la copiii deficienţi mintal este de 66% în
clasa I şi 41% la cei din clasa a III-a.
Ponderea cea mai mare în rândul tulburărilor de vorbire o au dislalia, moghilalia
(omiterea) şi paralalia (înlocuirea ) sunetelor: 93,7% la copii de vârstă preşcolară cu tulburări
de limbaj şi 89% la şcolarii mici de aceeaşi categorie.
Toate aceste procente, cu toate neajunsurile lor, pun în evidenţă necesitatea corectării
tulburărilor de limbaj, nu numai pentru uşurarea comunicării şi a integrării în procesul
instructiv-educativ, dar şi pentru faptul că tulburările de limbaj, în funcţie de gravitatea lor,
provoacă o serie de modificări negative la nivelul personalităţii şi comportamentului
logopaţilor. Într-o serie de cercetări se menţionează faptul că elevii cu tulburări de limbaj au
un randament şcolar redus datorită posibilităţilor scăzute de integrare în activitate şi refuzul
de a participa la actul comunicativ.
Dacă tulburările scris-cititului se fac mai puţin simţite în comunicare, tulburările
vorbirii deranjează mai mult şi în general, acestea le determină adeseori pe primele. Prin
urmare, “se impune corectarea vorbirii orale îndată ce apar primele semne ale tulburării ei.
Şcoala, familia, societatea sunt interesate deopotrivă în corectarea tulburărilor de limbaj, ceea
ce deschide perspectiva dezvoltării armonioase a individului”. )
3.- RELAŢIA DINTRE DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ ŞI LIMBAJ LA
COPILUL DEFICIENT MINTAL
Din vechimea istoriei umane, limbajul articulat a devenit un instrument al progresului
pentru că este singurul sistem de transmitere a unei informaţii esenţiale, rezultate din
cunoaştere şi activitate.
Rubinstein, în lucrarea sa “Existenţa şi conştiinţa ” arată că, atunci când gândirea
omului cercetătoare şi iscoditoare s-a întors spre sine, ce s-a oprit în faţa miracolului
limbajului mitizându-l. Prin el li se descopereau înţelesuri, sensuri, semnificaţii ascunse
cunoaşterii nemijlocite.
Pagina 8 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Nu numai în dezvoltarea istorică a omului, ci şi în dezvoltarea ontogenetică a
psihicului uman, rolul limbajului este considerabil.
Genetic, orice copil posedă de la naştere potenţialitatea de a vorbi, dar singură,
această potenţialitate, nu este suficientă pentru dezvoltarea reală a limbajului. Pentru ca un
copil să înveţe să vorbească, este necesar să fie expus în permanenţă unor stimulări provenite
din ambianţa socială.
Delgado spunea că, “creierul unui copil nu inventează limbajul, nici nu alege ce limbă
să înveţe… Aceasta depinde în întregime din informaţia furnizată de lumea exterioară ”)
Din momentul în care copilul începe să-şi însuşească limbajul, structurile verbale îşi
pun amprenta pe dezvoltarea tuturor celorlalte procese psihice.
S-a pus problema dacă stabilirea apariţiei şi dezvoltării limbajului la copil poate oferi
date suficiente pentru aprecierea nivelului lor intelectual. Cercetările efectuate în acest sens
au pus în evidenţă complexitatea relaţiilor dintre cei doi termeni. În ce ar consta relaţia dintre
nivelul intelectual şi limbaj la copiii deficienţi mintal?
În urma unor cercetări mai vechi s-a relevat faptul că apariţia
întârziată a limbajului reprezintă un indiciu al dezvoltării anormale a copilului.
Această concluzie are acoperire numai parţial, întrucât s-a dovedit faptul că deficienţa
mintală nu implică în mod obligatoriu deficienţe de limbaj, deşi cea mai frecventă cauză a
apariţiei întârziate a limbajului, precum şi tulburările de limbaj care apar, o constituie
deficienţa intelectuală.
Studiile ce s-au efectuat în ceea ce priveşte procesele cognitive la deficientul mintal,
au pus în evidenţă doi factori:
nivelul de maturizare a funcţiilor neuronale;
experienţele de învăţare ale copilului.
La deficientul mintal există suspiciunea unor leziuni sau disfuncţii ale creierului, iar
experienţa copilului este limitată, săracă. Limitele privesc toate nivelurile cunoaşterii, dar
apar mai evidente la nivelul proceselor superioare: gândirea , considerată ca “stat major” al
intelectualului (întrucât orientează, conduce şi valorifică toate celelalte funcţii psihice) şi
limbajul.
Capacitatea copilului deficient mintal de a gândi este “cea mai relevantă în stabilirea
nivelului intelectual, precum şi a posibilităţilor de a efectua anumite activităţii.”)
Mai mult decât atât, deficienţa intelectuală s-a constatat în toate operaţiile gândirii
îndeosebi în ceea ce priveşte generalizarea, abstractizarea, înţelegerea sensurilor cuvintelor şi
rezolvarea de probleme. “Ordonările, ierarhizările, stabilirea asemănărilor şi deosebirilor, a
Pagina 9 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
raporturilor cauzale şi sesizarea esenţialului se fac la un nivel inferior, sau se introduc criterii
care demonstrează puerilismul gândirii”.)
La intrarea în şcoală, copilul handicapat mintal prezintă o experienţă verbal limitată,
ceea ce face dificil procesul de însuşire a cunoştinţelor şi învăţarea citit-scrisului. Deşi în
cazurile de handicapat uşor el are posibilitatea să înţeleagă vorbirea celor din jur şi reuşeşte
să se facă înţeles prin cuvinte şi propoziţii scurte, au o alcătuire simplificată din punct de
vedere gramatical, întâmpină totuşi dificultăţi pregnante în ceea ce priveşte folosirea funcţiei
semiotice a cuvintelor şi în exprimarea diferenţelor şi nuanţelor foarte numeroase ce există în
limbaj. Nivelul scăzut al proceselor intelective, inerţia psihică, slaba mobilitate şi vocabularul
sărac sunt factorii principali care-şi pun amprenta pe înţelegerea vorbirii.
Sub aspectul cantităţii şi calităţii, limbajul deficientului mintal este net inferior faţă de
normal, întrucât deşi există un flux de informaţie, acesta nu reuşeşte să fie preluat de
blocurile gândirii, datorită inerţiei, rigidităţii şi concretenţei ce există la nivelul acestuia. Pe
lângă faptul că limbajul apare mai târziu, el are şi o evoluţie mult mai lentă decât la normal.
De asemenea este prezentă întârzierea şi în ceea ce priveşte laturile: fonetica, lexicala,
semantica şi gramaticala, la care se adaugă marea frecvenţă a tulburărilor de limbaj.
Vorbirea întârziată şi adesea defectuoasă (datorită unor particularităţi ale aparatului
fonator, ale analizatorului verbomotor şi analizatorului auditiv) caracterul situativ al
limbajului, utilizarea izolată a cuvintelor, neînţelegerea sau slaba înţelegere a celor din jur,
sunt parametrii după care se apreciază nivelul dezvoltării psihice reflectând, totodată nivelul
ideaţiei deficientului mintal. Formele sau tipurile de comunicare pe care le foloseşte subiectul
se corelează nemijlocit cu comportamentele specifice şi cu mobilitatea caracteristică
personalităţii acestuia. Fenomenele de infantilism sunt efecte şi ale imaturităţii verbale, ce
reproduc planurile neevoluate ale intelectului.
Dependenţa înţelegerii lingvistice a cuvântului de nivelul operaţiilor mintale, de
dificultăţile abstractizării şi generalizării nu-i conferă copilului posibilitatea de a se desprinde
de semnificaţia obiectuală a cuvântului pentru a exprima relaţii cauzale şi categoriale definirii
esenţei elementelor vehiculate. În şcoală, însă, copilul debil mintal învaţă să facă eforturi şi să
asimileze cunoştinţele în mod organizat, să conştientizeze existenţele impuse de procesul
instructiv-educativi, să devină mai organizat în acţiuni şi gândire şi în general să-şi
disciplineze întreaga activitate psihică. Atunci când stimularea limbajului se adaugă
acţiunilor ştiinţifice procesului instructiv-educativ, se pot obţine progrese însemnate la
majoritatea copiilor în dezvoltarea proceselor cognitive şi în formarea unor trăsături de
personalitate care uşurează integrarea lor în colectivitate. Totuşi, cu toate eforturile depuse, se
Pagina 10 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
menţin o serie de caracteristici specifice limbajului involuntar, în care nota dominantă este
aceea a comunicării incoerente şi a progresului lent pe linia funcţiei semiotice a vorbirii.
De remarcat este faptul că, în cazul acestor copii deficienţi mintal, limbajul se supune
mai uşor influenţelor pozitive, în raport cu celelalte funcţii psihice şi ca atare este necesar ca
prin intermediul acestuia să se organizeze întreaga activitate compensatorie şi
recuperatorie”.)
La ei, decalajul dintre dezvoltarea limbajului şi celelalte funcţii psihice este foarte
evidentă datorită faptului că posibilităţile de înţelegere şi ideaţie rămân limitate, în timp ce
capacitatea de exprimare înregistrează progrese interesante, deficienţii mintal putând să-şi
însuşească unele formule stereotipe pe care să le utilizeze în conversaţii simple. Regulile
gramaticale sunt utilizate defectuos, ceea ce determină o scădere a clarităţii comunicării, la
care se adaugă şi frecventele tulburări ale pronunţiei, vocii, ritmului vorbirii etc. Imaturitatea
vorbirii fiind principala şi cea mai stabilă caracteristică a copilului deficient mintal, se
accentuează în raport cu gravitatea deficienţei mintale, “putând ajunge până la marcarea
exclusivă a infantilismului, caracteristic copiilor din ontogeneza timpurie”)
Diferenţele dintre vorbirea copilului debil mintal şi cea a normalului se accentuează şi
datorită fenomenelor de perseverare caracteristice structurilor mentale neevoluate ale
primului. Aceste fenomene (de perseverare) se extind de la nivelul cuvintelor şi propoziţiilor
“dând o notă dezagreabilă vorbirii, iar comunicarea devine tot mai confuză”-.) Caracteristic
copilului debil mintal este şi faptul că el întâmpină dificultăţi în înţelegerea subcontextului în
care se desfăşoară conduita verbală, ca şi în plasarea comunicării într-un context organizat.
Astfel, cele 3 straturi contextuale, şi anume: contextul total, contextul explicat şi contextul
verbal nu sunt organizate în comunicarea deficientului mintal şi nici nu apar bine delimitate,
pentru că transportul şi asimilarea informaţiei se realizează incomplet sau neorganizat într-un
sistem mental unitar al cunoştinţelor.
Conduita verbală a acestor copii este dominată şi de caracteristicile emoţional-afective
care nu întotdeauna întregesc conţinutul semnatic ci dimpotrivă estompează cogniţia.
“Conduita verbală nu rămâne aceeaşi, ea se modifică în raport cu evoluţia psihică a
individului, cu nivelul dezvoltării cultural-educative, cu particularităţile vârstei tipul de
motivaţie şi încărcătura afectivă”). Conduita verbală şi gradul de dezvoltare intelectuală se
intercondiţionează reflectând gradul de normalitate sau dereglări posibile ale limbajului. De
vreme ce vorbirea are aspecte intelectuale pur lingvistice, precum şi aspecte fonatorii,
auditive şi articulatorii este firesc să ne aşteptăm ca o deficienţă să fie însoţită de aceea a
vorbirii. Inteligenţa ca atribut al organizării mintale, cât şi comportamentală este tributară
Pagina 11 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
diverselor procese psihice ca: înţelegerea, memoria, imaginaţia, raţionamentul şi mai ales
cuvântul.
Copilul cu debilitate mintală are posibilităţi reduse de concentrare, nu-şi poate
organiza ideile logic, operând fragmentar şi discontinuu, utilizând un vocabular sărac în idei,
cu elemente intuitive imprecise, alteori eronate, iar transportul de informaţii se face incomplet
în ambele planuri, ale recepţiei şi ale emisiei.
“Structura limbajului se caracterizează prin imobilitate, rigiditate, atât pe linia
exprimării, articulării şi succesiunii cuvintelor în propoziţii şi face, cât şi din punct de vedere
semantic şi de structură a ideilor a ordinii şi succesiunii lor”. )
Deşi vocabularul debilului mintal se îmbogăţeşte mai uşor şi mai rapid în primele
clase, cunoaşte mai târziu, în clasele mari o perioadă de stagnare, de “îngheţare”, rămânând
rigid lipsit de supleţe intelectuală, concret şi sărac.
Încetineala evoluţiei intelectuale marchează mai bine decalajul între nivelul
intelectual (E.M.) şi vârsta reală (E.C.) şi se reflectă în conduita verbală, uneori printr-un
infantilism al vorbirii până la vârsta înaintată, incoerentă, stereotipie.
Deficienţa intelectuală îngreunează învăţarea limbajului, manifestarea unei conduite
verbale adecvate, datorată nu numai slabei stăpâniri a mijloacelor lingvistice dar şi al
realizării deficitare a autocontrolului în învăţarea verbală. Copilul debil mintal posedă
formulări verbale stereotipe în vederea unei conversaţii simple, ce exprimă trebuinţele, şi
relaţiile în familie, şcoală, societate. Accentuarea handicapului prin intermediul limbajului
tulburat duce la deteriorarea funcţiilor de cunoaştere, rigiditate psihomotorie, imaturizare
afectivă, şi nu atât din cauza debilităţi mintale, cât mai cu seamă lipsei de înţelegere şi
comunicare prin limbaj.
La debilul “armonic” singura manifestare dominantă este deficienţa mintală la cel
“dizarmonic” deficienţa mintală este asociată cu multiple forme de instabilitate psihică,
reacţii paradoxale, pe lângă care se adaugă tulburări de limbaj, complicate, rezistente la
tratamentul logopedic, cu dese “recăderi” sau treceri de la o formă la alta.
La şcolarii mici se remarcă dislaliile, dislexiile, bâlbâiala, disgrafia, iar la şcolarii mari
dislaliile scad, menţinându-se disgrafiile şi dislexiile.
Învăţarea citit-scrisului lărgeşte, oarecum, orizontul cunoştinţelor, copilului şi
contribuie la disciplinarea gândirii sale. La rândul ei, experienţa cognitivă poate devenii
factor dinamizator în organizarea planurilor verbale şi a înţelegeri discursive. Constatăm
astfel, că gândirea copilului se dezvoltă în dependenţa de limbaj, care are o importanţă foarte
mare pentru dezvoltarea intelectuală, rolul cuvântului fiind acela de formare şi structurare a
Pagina 12 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
intelectualului, chiar dacă această dezvoltare este discontinuă, cu multe elemente de stagnare
şi chiar perioade de regres. Cu toate acestea, prin includerea copiilor la activităţi şcolare prin
modalităţi specifice şi prin valorificarea raportului învăţare-dezvoltare, aceste perioade pot fi
recuperate chiar dacă numai parţial.
B.INFLUENTA FACTORILOR FAMILIALI SI SCOLARI ASUPRA
RANDAMENTULUI SCOLAR
Este cunoscut faptul ca atitudinea parintilor, ca dealtfel si reactia mediului social fata
de copiii cu tulburari de limbaj influenteaza in mare masura performantele scolare ale acestor
copii.
Studiind atitudinea adoptata de parinti fata de copilul deficient,M. Chiva arata ca ea
depinde de mai mulţi factori:
gradul deficientului sau al anomaliei pe care o prezintă;
factorii afectivi, sociali si culturali ai anturajului care conditioneaza modul in care
mama traieste aceasta realitate;
nivelul de aspiraţie familiala si valorizarea potentialitatilor intelectuale;
masura in care copilul nu a corespuns asteptarilor paterne in sensul unei realizări
sociale sau intelectuale.
Unii din parinti vad numai aspectul de infirmitate si in consecinţa ei alinta copilul in
mod excesiv.Sunt unii parinti care izolează copilul si se izolează si pe ei.Copilul deficient are
nevoie de societatea normalilor deoarece trebuie s-o cunoasca de mic.
Separarea copilului duce la o separare a parintilor, fapt care prejudiciază de multe ori
climatul familiei.
B.1 Psihoterapia familiei copilului deficient
Se pot stabili câteva principii călăuzitoare pe care toţi cei care sunt implicaţi in
procesul terapeutic trebuie sa si le insuseasca pentru reglarea comuna a relaţiilor cu familia.
Procesul de reeducare trebuie sa inceapa cat mai devreme si in mod necesar in
familie.Logopedul, pe langa indicatiile generale trebuie sa indice in fiecare caz in parte
exercitiile ce trebuie facute si sa demonstreze cum sa procedeze in diferite situatii pentru
obtinerea unei vorbiri inteligibile.
Psihologul sa indice modele de reactii ale parintilor la diferitele comportamente ale
copiilor deficienti pentru a obtine rezultate adaptative.
Pagina 13 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Este contraindicata goana de la un medic la altul .In plus, se va explica familiei cum
copilul deficient are nevoie de afectiunea parintilor si, in special a mamei pentru
imbunatatirea rezultatelor scolare insa trebuie evitate „rasfatul” si „infantilizarea”.
Unitatea de vederi si de conceptie a parintilor cu echipa de reeducare si ulterior cu
scoala, este absolut necesara pentru obtinerea unor rezultate importante.
Parintilor trebuie sa li se indice permanent o serie de scopuri precise,
operationale,concrete, care sa urmareasca aspectele practice, sa le vectorizeze munca cu
copilul si sa poata fi atinse.
Se recomanda ca pana la 7-8 ani copilul sa fie crescut si educat in mediul familial.
Ca principiu general se indica o atitudine de intelegere si bunavointa fata de familie
pentru a nu se crea culpabilitati si dezechilibre familiale care dauneaza mult copilului.
Plecand de la lucrarile lui Hawkins (1966), Bernal (1969) si Kane (1976) s-a subliniat
permanent faptul ca parintii pot fi vectori principali ai terapiei logopedice.
Un program de formare a parintilor cu copii deficienti va include urmatoarele etape:
Prima intrevedere.Evaluarea preliminara pentru a stabili problemele familiei .Copilul
este supus unui examen clinic si psihologic general iar parintilor li se aplica un test proiectiv
(Luscher) pentru aprecierea structurii personalitatii si un chestionar pentru a masura
satisfactia conjugala (Locke-Wallace Maritol Adjestament Inventory).1,2
Stabilirea unei linii de referinta inaintea inceperii tratamentului pentru a masura
frecventa si intensitatea comportamentelor jenante, semnalate la prima intrevedere.
Dupa ce terapeutul are suficiente date asupra comportamentelor care pun probleme, el
incepe tratamentul care se deruleaza in etape sistematice:
Conceptele invatarii sociale. Se dezvolta la parinti intelegerea si insusirea acestor
concepte:aprobarea (intarirea pozitiva), dezinteresul (extinctia) si atentia negativa.
Formarea discriminarii comportamentelor pentru a invata sa deosebeasca
comportamentele copiilor si sa raspunda la acestea intr-un mod adecvat.
Stabilirea unui program concret:: terapeutul impreuna cu parintii stabilesc un inventar
de comportamente frecvent intalnite in relatiile pe care copilul le stabileste in relatiile sale cu
familia si pentru fiecare, comportamentul de reactie al parintilor. Familia va fi permanent
consiliata de specialist.
1 Luscher, Max-Four Color Person, Pocket books, 1980,2 Locke, J.H.,Wallace, K.M. Short marital –Adjustement and prediction tests: Mariage and family living,1959, pag 49
Pagina 14 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Etapa post cura se initiaza cu scopul de mentinere a achizitiilor terapeutice, precum si
de urmarire prin bilanturi sistematice repetate (follow-up).3
B 2.Copilul cu tulburari de limbaj si scoala
Orice tulburare în sfera limbajului atrage modificări în dezvoltarea celorlalte funcţii şi
procese psihice, alterând întreaga personalitate a elevului.
Orice cadru didactic trebuie şi poate interveni în cadrul procesului instructiv-
educativ, pentru prevenirea şi/sau corectarea tulburărilor de limbaj constatate la elevii săi,
folosind mijloace şi metode cât mai variate.
Reuşita şcolară sau succesul se manifestă prin îndeplinirea obiectivelor impuse de
programa şcolară, corespunzătoare vârstei, la un randament superior, deci este o expresie a
concordanţei dintre posibilităţile, capacităţile şi interesele elevului, pe de o parte şi exigenţele
şcolii, pe de altă parte.
Copiii cu intelect normal, ca urmare a conştientizării, trăiesc dramatic manifestările
tulburărilor de limbaj, ceea ce le alterează şi mai mult conduita verbală. Subliniind
consecinţele tulburărilor de limbaj, C. Păunescu evidenţiază caracterul lor multiplu, atât la
nivelul şcolii, manifestate prin întârziere şcolară, dezinteres şcolar, apatie, dezinteres pentru
lectură, instabilitate şcolară, cât şi la nivel familial, prin atitudinea supraprotectoare a familiei
sau prin reacţii de opunere, de respingere.
Din literatura de specialitate, educatoarele şi învăţătorii au posibilitatea de a alege o
multitudine de exerciţii pentru corectarea tulburărilor de pronunţie, oferind fiecărui copil
posibilitatea de a exersa actul vorbirii în clasă sau acasă.
Exerciţiile sunt de gimnastică generală, jocuri de mişcare însoţite de vorbire, exerciţii
de gimnastică pentru membre, trunchi, pentru mobilitatea feţei, a maxilarelor şi a buzelor, ş.a.
Pentru educarea auzului fonematic, educatoarele şi mai apoi învăţătorii (în special în
perioada preabecedară şi abecedară) folosesc: exerciţii de imitare a sunetelor din natură, de
pronunţare a unor serii de silabe opuse, din cuvinte paronime, de diferenţiere a consoanelor
surde de cele sonore, de diferenţiere a sunetelor cu punct de articulare apropiat, de
transformare a cuvintelor prin înlocuiri de sunete sau silabe.
După exerciţiile de articulare, se urmăreşte pronunţarea sunetelor în silabe şi cuvinte.
Următoarea etapă o reprezintă introducerea cuvintelor în propoziţii, urmărindu-se
conştientizarea şi automatizarea lor în vorbire, folosind exerciţii de memorizare a unor
versuri specifice pentru anumite sunete, povestiri, repovestiri, discuţii după planşe.
3 Arcan, P.,Ciumageanu,D.-Copilul deficient mintal, Ed.Facla,Timisoara,1980, pag 327
Pagina 15 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
La clasa I, învăţătorii păstrează jocul didactic ca modalitate de dezvoltare a capacităţii
de exprimare orală, folosind adesea:
jocuri pentru activizarea, îmbogăţirea şi diversificarea vocabularului elevilor : "Cine
spune mai multe cuvinte despre...", "Povestiţi ceva despre", "A venit toamna", "La librărie",
"Cu ce călătorim", "Spune unde stă", "Ghici ce e", "Ce s-a schimbat", prin care se urmăreşte
crearea unei atmosfere permisive, posibilitatea de a forma deprinderi de comportare
civilizată, formularea de propoziţii corecte prin exersarea continuă a actului vorbirii.
jocuri pentru însuşirea structurii gramaticale a limbii : "Baba-oarba", "A(al) cui este",
"Eu spun una, tu spui multe", "Ce face sau ce fac?", "Cum este", "Ce ştii despre mine", prin
care se urmăreşte articularea corectă a substantivelor, formarea capacităţii de analiză şi
asociere, formarea pluralului, utilizarea corectă a pronumelui personal,acordul S-P, acordul
substantiv-adjectiv.
jocuri pentru dezvoltarea exprimării orale : "Cine spune mai multe propoziţii", "Mai
spune ceva", "Spune o poveste despre...", prin care se urmăreşte îmbogăţirea vocabularului,
iar copiii cu exprimare defectuoasă sunt ajutaţi să formuleze propoziţii corecte şi clare.
memorizarea versurilor şi dezlegarea ghicitorilor, completarea unor rebusuri, etc.
Intrarea copilului în lumea şcolii aduce cu sine o problematică specifică. Însuşirea
citit-scrisului se face prin metoda fonetică, analitico-sintetică, prin activităţi diferenţiate
pentru fiecare elev, în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale.
Scrisul este o activitate complexă, de aceea metodele şi procedeele de însuşire corectă
trebuie să fie diversificate, folosind în acelaşi timp metode kinestezice, fonomimice, de
percepţie vizuală, lingvistice, etc.
O mare parte din greutăţile întâmpinate la clasa I se datorează imaturităţii şcolare.
Deşi la această vârstă vorbirea este mult mai corectă, dispărând dislalia fiziologică, totuşi
limbajul imaturilor şcolar păstrează o serie de particularităţi: relatarea evenimentelor
povestirilor, a impresiilor personale este adesea incorectă, fiind necesară susţinerea prin
întrebări, unii mai prezintă încă tulburări de pronunţie, precum şi unele tulburări de ritm şi
fluenţă.
Din punct de vedere psihopedagogic multe din greşelile scris-cititului la şcolarul mic
se produc în limitele nomalului, în cadrul şcolarizării. Dacă ele se prelungesc şi în clasele
următoare sunt considerate dislexii-disgrafii.
Printre dificultăţile cele mai frecvente întâlnite la vârsta şcolară mică se pot aminti:
dificultăţi în realizarea grafică a literelor; dificultăţi în corelarea complexului sonor cu
simbolul grafic; omisiuni de litere, elemente grafice, silabe, finale de cuvânt, diftongi şi chiar
Pagina 16 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
cuvinte; substituiri de litere, silabe, cuvinte; adăugiri de litere, silabe, cuvinte; inversiuni de
litere, silabe, cuvinte; contopiri şi comprimări de cuvinte; nerespectarea regulilor gramaticale.
Învăţătorul trebuie să intervină prin: exerciţii de legare a sunetelor de reprezentările
lor grafice, de diferenţiere a sunetelor şi literelor asemănătoare acustico-optic, de analiză
fonetică a cuvintelor, de scriere corectă a diftongilor, exerciţii cu grupuri de consoane,
exerciţii pentru scrierea corectă a grupurilor ce-ci, ge-gi, che-chi, ghe-ghi.
După ce elevii scriu corect cuvintele se trece la scrierea în propoziţii, urmărindu-se
apoi automatizarea achiziţiilor. În lucrările destinate dislexiei-disgrafiei, E. Verza propune o
gamă variată de exerciţii de copiere, transcriere, dictare, compunere, autodictare - ca
modalitate eficientă de realizare a autocontrolului.
Optimizarea activităţilor instructiv-educative se referă la alegerea variantei celei mai
bune pentru a obţine cu resurse minime o eficienţă maximă. Tratarea individualizată a
elevului îi uşurează acestuia realizarea unor sarcini şcolare independent de colegii lui, ajutat
mai mult sau mai puţin de învăţător. Reuşita în rezolvarea acestor sarcini are efect benefic
asupra personalităţii elevului, prin creşterea încrederii în forţele proprii, prin decondiţionarea
sa faţă de actul învăţării.
Învăţătorul poate optimiza activităţile instructiv-educative prin:
folosirea formelor de activitate frontală, pe grupe şi individuală;
depistarea precoce a greşelilor şi a dificultăţilor tipice ale elevilor la nivel individual;
realizarea abordării individualizate a elevilor;
folosirea fişelor de lucru cu conţinut unic, dar cu sarcini de lucru individualizate, a
fişelor de muncă independentă, a fişelor pentru fixarea şi consolidarea cunoştinţelor, a fişelor
de recuperare, a fişelor ca temă pentru acasă, a fişelor pentru verificarea cunoştinţelor;
mărirea, varierea procedeelor de fixare, aplicare a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor;
realizarea concretă, pe obiective, a tratării diferenţiate;
rezolvarea reală a activizării elevilor, pe tot parcursul lecţiei;
lărgirea posibilităţilor de tratare diferenţiată a elevilor, atât în cadrul lecţiei, cât şi prin
sarcini suplimentare pentru munca independentă, în afara clasei.
Pentru orice dascăl este o datorie sacra să-i înveţe pe elevi să se exprime corect.
C. EFECTELE NEGATIVE ALE TULBURĂRILOR DE LIMBAJ ÎN
CEEA CE PRIVEŞTE COMPORTAMENTUL VERBAL ŞI
Pagina 17 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
PSIHO-AFECTIV
Multă vreme, pentru tulburările de comportament sunt incriminaţi factorii socio-
economici şi cei familiali care, deşi importanţi, nu sunt şi suficienţi, pentru explicarea acestor
tulburări, ignorându-se faptul că, pot exista şi alţi factori specifici generatori de tensiuni şi
frământări interioare, cât şi a manifestărilor exterioare.
Printre aceşti factori specifici se numără tulburările de limbaj.
Mulţi specialişti, printre care M.E. Hvattev, S. Borel-Maisonny; C. Luanay, E. G.
Arnold; M. Seeman; M. Critchly, au scos în evidenţă importanţa cunoaşterii handicapurilor
de limbaj pentru înţelegerea şi explicarea comportamentului deteriorat.
Ei au arătat că, oricât de neînsemnate ar fi handicapurile de limbaj, ele îşi pun
amprenta asupra comportamentului şi din aceste motive activitatea cu logopaţii trebuie să
urmărească, atât dezvoltarea vorbirii, cât şi a întregii personalităţi.
Astfel, s-a statornicit concepţia cu privire la aşa-numita terapie complexă în
activitatea logopedică ce vizează stimularea şi dezvoltarea întregii vieţi psihice.
În momentul în care una din funcţiile esenţiale ale limbajului, şi anume, cea reglatorie
este deteriorată, se produc perturbări în organizarea şi sistematizarea activităţii psihice ceea
ce determină o permanentă stare de încordare şi o scădere a încrederii în propriile posibilităţi.
Pe de altă parte, handicapurile de limbaj creează reticenţe exagerate în relaţionarea cu
cei din jur şi o slabă integrare în colectiv.
Atunci când tulburările de limbaj apar pe fondul deficienţei mintale, dezordinile
comportamentale devin tot mai persistente.
Este adevărat că pentru copiii care prezintă deficienţe de intelect, tulburările de limbaj
nefiind decât parţial conştientizate, nu provoacă neapărat tulburări comportamentale.
Acest fapt este valabil doar pentru cei la care deficienţa intelectuală este profundă. În
schimb, handicapurile de limbaj la copiii cu intelect de limită şi în cazurile de debilitate
mintală uşoară, pot constitui factori traumatizanţi în plan comportamental.
Astfel, în funcţie de gravitatea logopatiei, aceşti copii pot adopta un comportament
negativist, devin încăpăţânaţi, vagabondează, au o atitudine defavorabilă activităţii şcolare.
Dislaliile şi bâlbâiala, frecvente la aceşti copii, constituie factori stresanţi, nesiguranţa
accentuând dificultatea de adaptare şcolară şi socială, creând dezechilibru între organism şi
mediul social.
Teama de exprimare verbală devine permanentă, determinând neîncrederea în
educatori, logoped, colegi.
Pagina 18 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Reţinerea în a da răspunsuri la lecţie, agitaţia permanentă, instabilitatea motorie,
neatenţia la explicaţii, pe fondul debilităţi mintale, agravează tulburările, atât în plan verbal,
cât şi comportamental.
La copiii cu dislexo-disgrafie, tulburările de comportament se manifestă prin refuzul
de a scrie şi citi, ei devenind negativişti, cu atitudine indolentă faţă de activităţile şcolare.
Faptul de a fi pus să citească în faţa colectivului de elevi şi neputinţa de a citi corect,
cursiv, atrage ironia celorlalţi copii, ceea ce determină accentuarea sensibilităţii afective şi
refuzul de a răspunde la lecţii de teama să nu greşească.
Conflictele şi frământările interioare influenţează negativ randamentul şcolar, atât prin
manifestările menţionate, cât şi prin faptul că oboseala psihică se instalează foarte repede.
Copilul nu mai întrevede posibilitatea unei recuperări, reacţionează ca urmare a acestor stări
prin “demisie” în faţa sarcinilor şcolare.
Deseori elevii ne istorisesc greutăţile întâmpinate în şcoala generală, când nu “nu-mi
plăcea să stau pe la ore”, sau să meargă la şcoală. Devine clară evitarea unor activităţi ce le-ar
fi pus în evidenţă şi mai mult handicapul.
Trăirile şi frământările interioare influenţează negativ, atât formarea caracterului, cât
şi dezvoltarea psihică în ansamblul ei, apărând frecvente oscilaţii şi contradicţii în adoptarea
modalităţilor de acţiune mintală şi practică. Mai mult decât atât, la copiii deficienţi mintali
tulburările de limbaj determină regresia psihică şi comportamentală, ca urmare a deficitului
funcţiilor de cunoaştere şi exprimare, a imaturităţii afective, a creşterii sugestibilităţii,
impulsivităţii şi rigidităţii psihomotorii. Aceasta şi pentru faptul că deficitul de intelect face
dificilă aprecierea corectă şi adecvată a situaţiilor de viaţă ce presupun adaptarea
comportamentală prin anticiparea acţiunii, a riscurilor şi împrejurărilor favorabile în care se
află subiectul la un moment dat.
De aici rezultă că trăsăturile de personalitate ale acestor copii au grad ridicat de
fragilitate şi instabilitate, astfel încât relaţia dintre caracteristicile stabile şi cele instabile,
conturează o personalitate dizarmonică şi imatură.
“Ori, tocmai relaţia dintre caracteristicile stabile şi cele instabile denotă un anumit tip
de personalitate şi, în raport de dominarea uneia sau alteia, se conturează o personalitate
puternică, bine structurată, ori dimpotrivă, o personalitate fragila, lipsită de rezistenţă” )
Interrelaţiile existente între limbaj şi comportament sunt incontestabile, întrucât odată
cu conturarea personalităţi copilului apare un comportament verbal, încărcat de semnificaţii,
conduita verbală purtând pecetea unor manifestări specifice fiecărui individ în parte, a felului
cum sunt trăite, asimilate şi reflectate influenţele mediului.
Pagina 19 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Prin intermediul limbajului se exprimă cel mai adecvat stările aptitudinale şi anume
aptitudinea faţă de sine, faţă de alţii şi faţă de activitate.
Astfel, conduita verbală defineşte omul ca persoană, cu toate atributele sale.
Dereglările limbajului influenţează negativ mecanismele operative în plan ideal şi
acţional, ceea ce determină o dezorganizare la nivelul întregii personalităţi.
Odată cu ameliorarea tulburărilor de limbaj, se obţin progrese importante în această
direcţie, care sunt cu atât mai mari cu cât logopedul, ca şi ceilalţi factori ai educaţiei, sunt mai
implicaţi în corectarea şi dezvoltarea limbajului.
Pe baza analizelor de caz, a datelor anamnezei şi observării directe a subiecţilor s-a
conturat un tablou simptomatologic al principalelor categorii specifice comportamentului
aberant în handicapurile de limbaj:
- instabilitate afectivă;
stări depresive sau impulsive;
indiferenţa faţă de activitatea şcolară;
indiferenţa faţă de activitatea colectivului;
nesociabilitatea şi slaba integrare în colectiv;
tendinţa de evadare;
hipersensibilitatea şi agresivitatea;
deteriorarea relaţiilor cu cei din jur.
Înlăturarea unor asemenea comportamente, cât şi dezvoltarea personalităţii
armonioase, s-a putut realiza concomitent cu activitatea logopedică de corectare a limbajului
care exercită o influenţă pozitivă indirectă asupra comportamentului şi prin utilizarea
psihoterapiei destinate acţiunii nemijlocite şi de înlăturare a manifestărilor aberante.
Logopaţii care reuşesc să înţeleagă caracterul tranzitoriu al handicapurilor de limbaj
fac eforturi susţinute în activităţile educative, ceea ce duce la rezultate încurajatoare pe linia
corectării limbajului, cât şi pe direcţia înlăturării tulburărilor de comportament.
Ca atare odată cu unele progrese obţinute în corectarea handicapurilor de limbaj, se
manifestă o ameliorare evidentă a comportamentului.
Tot în această perioadă s-au îmbunătăţit relaţiile dintre handicapaţi şi colegi, deşi
integrarea în colectiv s-a realizat mai greu şi numai după ce subiecţii s-au convins de
aptitudinea înţelegătoare a colegilor faţă de ei.
Chiar şi după această etapă erau atenţi la toate manifestările colectivului şi
neîncrezători în cele mai neînsemnate reacţii.Preferau o participare tacită şi se antrenau în
acele acţiuni care solicitau cât mai puţin vorbirea.
Pagina 20 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
De subliniat rămâne faptul că, orice eşec înregistrat pe linia terapiei logopedice, oricât
de neînsemnat, îl poate transforma pe subiect în negativist şi recalcitrant faţă de activitatea
terapeutică.
Acolo unde s-a obţinut sprijinul familiei şi al şcolii, prin manifestarea înţelegerii şi
tactului faţă de logopat, rezultatele pozitive s-au făcut repede simţite.
Îmbinarea acţiunii logopedice cu cea psihologică a facilitat formarea automatismelor
de limbaj corect şi dezvoltarea comportamentelor integrative şi adecvate sarcinilor pe care le
desfăşoară subiecţii.
În felul acesta s-au atenuat complexul de inferioritate, ajungând ca odată cu corectarea
handicapului de limbaj să dispară.
Această metodologie a permis reliefarea valorii tehnicilor logopedice şi a
instrumentelor de psihoterapie, pe de o parte, iar pe de alta, eficacitatea acţiunii combinate a
procedeelor pedagogice şi psihologice în educarea handicapaţilor.
Pentru exemplificare voi prezenta 2 studii de caz:
G.M.P. – în vârstă de 10,5 ani, sex masculin, elev în clasa a III–a Şcolii Speciale
„Constantin Paunescu”, Iasi.
Face parte dintr-o familie alcătuită din 6 persoane: părinţii şi 4 copii, (este al 3-lea
copil).
A fost născut la termen, având o dezvoltare somato-psihică în limitele normale, până
la 6 luni, când a suferit un traumatism cranian, prin cădere, ceea ce a influenţat dezvoltarea
somato-psihică ulterioară a copilului.
Astfel, a mers la 2 ani şi a vorbit la 4 ½ ani, prezentând şi tulburări de vedere. Amânat
1 an de la şcoală, a fost înscris la clasa I a Şcolii de masă în anul şcolar 2000/2001 . A repetat
clasa I de 2 ori, după care, examinat de Comisia de Diagnostic şi Triere, i s-a pus diagnosticul
de Oligofrenie gradul I prin factori postnatali, fiind orientat către Şcoala Specială în anul
2002.
În urma examinărilor medico-psiho-pedagogice, s-au constatat următoarele aspecte:
Q.I. –corespunde deficitului mintal mediu inferior;
Capacităţile de observare, intuiţie, discriminare vizuală sunt reduse;
Memoria este mecanică (reţine timp îndelungat poezii, dar nu se înţelege conţinutul);
Înţelegerea este greoaie, limitată la aspectele concrete ale obiectelor, fenomenelor şi
situaţiilor de viaţă;
Gândirea este concret intuitivă, copilul neputând sesiza legăturile generale, esenţiale
dintre obiectele şi fenomenele realităţii;
Pagina 21 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Vocabularul este sărac, iar exprimarea este greoaie;
În ce priveşte vorbirea prezintă deficienţe de pronunţie, respectiv sigmatism şi
parasigmatism.
Tulburările de pronunţie sunt însoţite de dislexie, copilul neputând realiza sinteza
literelor în cuvinte .
Activitatea grafică este perturbată de omisiuni, inversări de litere şi silabe, fuziuni de
cuvinte.
Disgrafia se manifestă şi prin neregularitatea desenului, literelor şi dispunerea lor
anarhică în pagină.
Rezultatele la învăţătură sunt slabe şi datorită unei percepţii difuze, superficiale a
materiei de învăţat.
Sub aspectul comportamental, copilul posedă deprinderi de conduită civilizată, în
schimb are o mare labilitate în manifestări.
Este uşor influenţabil, credul. În colectivitate este retras, puţin comunicativ. Este
hipersensibil, interiorizat, nesigur, anxios.
Instbilitatea afectivă se manifestă şi prin treceri rapide de la o stare la alta, devenind
încăpăţânat şi închis în sine.
Este inconsecvent, abulic, renunţând uşor la activitate la cel mai mic obstacol.
S-au constatat dificultăţi accentuate de adaptare şi tulburări emoţionale ce agravează
deficitul intelectual.
Fiind un caz deosebit, faţă de marea majoritate a elevilor, i s-a acordat o atenţie
deosebită în cadrul activităţilor de terapie corectiv-recuperatorie adecvată particularităţilor
sale psihice.
În cadrul terapiei logopedice s-a început cu activităţi de psihoterapie. Discuţiile libere
desfăşurată într-o atmosferă calmă, apropiată, jocurile, desenul realizate pe un fond muzical
liniştitor, a avut ca efect după mai multe şedinţe, obţinerea cooperării copilului, acesta
începând să participe mai activ şi încet-încet să se acomodeze activităţilor în comun.
Atenuarea dificultăţilor întâmpinate de copil pe multiple planuri ale dezvoltării
psihice care s-au observat ulterior, s-a datorat şi conlucrării dintre logoped şi învăţător, care s-
au informat reciproc în privinţa evoluţiei acestuia, precum şi punerea de acord, în ceea ce
priveşte metodele folosite în activităţile educativ-recuperatorii.
Progresele înregistrate, deşi mai lente dau posibilitatea formulării unui prognostic
pozitiv, atât pe linia achiziţiilor cognitive, cât şi în ceea ce priveşte integrarea în colectiv
H.C.M. – în vârstă de 11,2 ani, sex masculin, elev în clasa a III-a a Şcolii speciale.
Pagina 22 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Face parte dintr-o familie organizată, alcătuită din 4 persoane: părinţii şi 2 copii (este
primul copil).
A fost născut la termen cu forceps, având o evoluţie psihomotrică deficitară –
hipotrofie staturo-ponderală, crize comitiale. A mers după 1 an şi 6 luni şi a vorbit în jurul
vârstei de 2 ani.
Înscris în clasa I a Şcolii de masă în anul şcolar 2001/2002 a înregistrat eşecuri la
învăţătură prezentând şi tulburări de comportament, fapt pentru care a fost îndrumat spre
Comisia de Diagnostic pentru examinare.
În urma examinării medico-psihice s-a stabilit diagnosticul de Oligofrenie gradul I
prin factorii perinatali şi orientat către şcoala ajutătoare. Q.I. corespunde deficitului mintal
lejer spre mediu.
La început a fost serioase probleme de integrare, copilul având crize de violenţă,
lovindu-şi colegii, precum şi tendinţa de a părăsi şcoala, ceea ce a impus o supraveghere
foarte atentă.
Luat în evidenţa cabinetului medical din şcoală, i s-a administrat un tratament cu
fenobarbital, avându-se în vedere crizele comitiale pe care le are, din păcate, la intervale
inegale.
La început examinarea a fost dificilă din cauza lipsei de cooperare a copilului. Pe
parcurs, pe măsură ce s-a observat o oarecare integrare în colectiv şi a fost posibilă
examinarea, s-a remarcat faptul că acest copil nu are tulburări de pronunţare, în schimb ,
prezintă dificultăţi în activitatea grafo-lexică, pe de o parte datorită deficienţelor de auz
fonematic, iar pe de altă parte neînsuşirii literelor.
Capacitatea de analiză fonografică este foarte slabă, apar frecvente confuzii, optico-
acustice. O adevărată problemă o constituie instabilitatea psiho-motrică şi iritabilitatea
crescută care influenţează negativ atenţia, memoria, concentrarea la lecţii.
Necesitatea intervenţiei logopedice a fost clară, dar pentru a putea fi şi eficientă, s-a
început cu psihoterapia .
Îmbucurător a fost faptul că am observat o plăcere evidentă de desena şi a colora.
Încurajându-l în acest sens, activitatea s-a dovedit benefică pentru evoluţia ulterioară
instructiv-educativă .
Deşi dificultăţile pe care le are acest copil le întâmpina, datorită mai ales tulburărilor
de comportament, s-a conturat, totuşi, speranţa de recuperare, în primul rând în plan afectiv-
comportamental.
Pagina 23 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pentru aceasta, împreună cu învăţătoarea clasei şi educatorul de după-amiază am
stabilit să ne informăm reciproc în legătură cu orice mic progres, precum şi în abordarea unor
metode şi mijloace de educare şi instruire comune.
D. INFLUENŢA TULBURĂRILOR DE LIMBAJ ASUPRA
RANDAMENTULUI ŞCOLAR
1.Randament, eficienţă, succes / insucces şcolar
Abordarea procesului de învăţământ prin prisma eficienţei sale se impune astăzi cu tot
mai multă insistenţă.
Proiectarea educaţională include ca secvenţă intrinsecă şi înregistrarea rezultatelor
obţinute.
Acestea se obiectivează în comportamentul verbal şi nonverbal al elevilor şi îmbracă
forma randamentului şcolar sau performanţelor şcolare.
Măsurarea performanţelor şi exprimarea lor cantitativă, oferă posibilitatea evaluării
acestui proces.
Categoria de eficienţă exprimă nivelul de concordanţă dintre cerinţele sociale şi
“produsul” procesului de învăţământ, materializat în elaborarea structurii interne a
personalităţii umane.
Eficienţa poate fi evaluată în interiorul sistemului de învăţământ, prin analiza
rezultatelor materializate în “produsul” unor cicluri (module), ale acestuia şi în afara
sistemului de învăţământ, prin analiza “produsului” final, respectiv a modului în care
absolvenţii se integrează în viaţa socială.
Pe plan psihologic, eficienţa constă în depăşirea şi rezolvarea contradicţiilor interne
dintre solicitările obiective, impuse din exterior şi starea de dezvoltare psihică la care a ajuns
elevul. Din această perspectivă ea îmbracă forma succesului sau insuccesului şcolar.
Dacă eficienţa procesului de învăţământ presupune raportarea randamentului sau
performanţelor şcolare la solicitările obiective succesul / insuccesul şcolar presupune
raportarea concomitentă, atât la exigenţele extreme cât şi la posibilităţile interne ale elevului.
În consecinţă, calitatea acestor performanţe, măsurate şi evaluate cu ajutorul
diferitelor instrumente docimologice, constituie criteriul de apreciere a eficienţei procesului
de învăţământ şi cadrul de referinţă pentru analiza succesului / insuccesului şcolar.
Pagina 24 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Aceleaşi performanţe, desemnând un anumit grad de eficienţă, vor avea semnificaţii
psihopedagogice diferite din punct de vedere al reuşitei şcolare.
Nuanţarea este impusă de diferenţele care există între ele în ceea ce priveşte
posibilităţile lor interne de a răspunde la solicitările externe, succesul / insuccesul şcolar
presupunând cu necesitate raportarea performanţelor la aceste posibilităţi.
Din această cauză, aprecierea stării de succes sau insucces nu se poate face luând în
considerare criteriul eficienţei, exprimat în notele şcolare ale elevilor.
Succesul / insuccesul şcolar îmbracă forme concrete de manifestare, diferite de la o
situaţie la alta sau de la un nivel la altul.
Criteriul eficienţei, urmează să fie întregit cu manifestările psihopedagogice pe care le
implică asemenea stări .
Personalitatea elevului conferă specificitate manifestărilor de succes sau insucces în
activitatea de învăţare.
Recunoscând aceste diferenţe individuale, generate de condiţii interne, realitatea
şcolară oferă posibilitatea delimitării unor tipologii de manifestare. Astfel, în ceea ce priveşte
insuccesul şcolar în literatura de specialitate se face distincţia dintre insuccesul generalizat şi
cel particular.
În primul caz este vorba de elevi care întâmpină dificultăţi de adaptare la viaţa şcolară
în ansamblu, care nu fac faţă baremurilor minime la majoritatea obiectelor de învăţământ.În
ceea de-a doua categorie sunt incluşi elevi care întâmpină greutăţi la unele obiecte de
învăţământ sau pentru o anumită perioadă de timp.
Pe de altă parte, insuccesul şcolar este un fenomen dinamic, evoluţia lui parcurgând
mai multe faze, de intensitate variabilă şi cu manifestări specifice.
De aceea se pot delimita două faze, una iniţială, ce îmbracă forma rămânerii în urmă
la învăţătură şi alta finală de insucces evident, relativ stabil, fapt consemnat prin corigenţă şi
repetenţie, pe când rămânerea în urmă la învăţătură este o fază premergătoare, cu manifestări
oscilante care prevestesc eşecul.
Caracterul oscilant al acestei faze constă în evoluţia contradictorie pe care o cunoaşte,
aceasta încheindu-se cu o stare de succes sau insucces şcolar. Rămânerea în urmă la
învăţătură este deci, o fază de insucces latent şi temporar.
“Surprinsă în stadiile sale incipiente, când se produc primele neajunsuri în munca
şcolară a elevului, când este numai un moment al evoluţiei situaţiei sale şcolare, rămânerea în
urmă la învăţătură poate fi “dirijată” printr-o intervenţie pedagogică adecvată spre învingerea
greutăţilor şi asigurarea reuşitei la învăţătură”.
Pagina 25 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Societatea contemporană cu toate fenomenele şi manifestările ei, multe dintre ele
inedite, amplifică şi intensifică “solicitările obiective” ce se exercită asupra copilului prin
intermediul educaţiei. În acest context, problema succesului şi insuccesului şcolar se impune
cu tot mai multă acuitate.
Întrebarea de ce unii elevi reuşesc să facă faţă acestei solicitări iar alţii nu, polarizează
tot mai mult preocupările psihopedagogice contemporane. Nu întâmplător lucrările referitoare
la condiţiile reuşitei şi eşecului la învăţătură s-au înmulţit. Datele statistice consemnează
creşterea numărului copiilor cu tendinţe de rămânere în urmă la învăţătură.
Aceasta înseamnă că insuccesul şcolar a încetat să fie un fenomen periferic, aria şi
formele sale de manifestare extinzându-se tot mai mult. Care-i sunt cauzele şi mai ales cum
poate fi preîntâmpinat, sunt două întrebări corelative asupra cărora mi-am îndreptat atenţia.
2. Influenţa tulburărilor de limbaj asupra rezultatelor
obţinute de elevi la limba română
Abordând problema corelaţiei dintre tulburările de limbaj şi rezultatele obţinute de
elevi la limba română, cercetarea pe care am întreprins-o s-a orientat către această disciplină
prioritară în cadrul tuturor celorlalte discipline de în învăţământ.
Motivaţia a constat în faptul că limba română reprezintă mijlocul principal de
comunicare între oameni.
Prin mijlocirea acestei funcţii fundamentale care este comunicarea, limbajul devine
instrument al gândirii al acţiunilor interiorizate, însuşirea şi dezvoltarea lui ocupând un loc
privilegiat în procesul instructiv-educativ.
Pe de altă parte limba română şi logopedia au foarte multe elemente comune,
amândouă urmărind însuşirea exprimării corecte, orale, şi scrise a elevilor, formarea
priceperilor şi deprinderilor de a-şi ordona logic ideile, de a le dezvolta şi de a crea după
posibilităţile fiecăruia, constituind astfel un sprijin valoros în înţelegerea şi aplicarea
cunoştinţelor dobândite la celelalte discipline de învăţământ. Mai mult decât atât,
preocuparea pentru formarea şi dezvoltarea mecanismelor comunicării prin limbaj, abilitarea
acestor copii pentru identificarea şi folosirea corectă a diverselor mesaje orale şi scrise, cu
alte cuvinte învăţarea structurilor fonem-grafice complexe, cu încărcături semantice şi
formale, diferite, au un rol important în a-i face apţi pentru a trăi în societate şi de a exercita o
profesie.
Pagina 26 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Ideea de la care am pornit cu cercetarea de faţă se desprinde din experienţa practicată
în legătură cu dificultăţile pe care le întâmpină la învăţătură, elevi cu tulburări de limbaj, dat
fiind faptul că la aceşti copii este perturbată funcţia de comunicare.
Deşi s-a susţinut ideea că rezultatele şcolare oglindesc starea dezvoltării intelectuale,
am constatat că, această opinie are o valabilitate parţială. Aşa de exemplu, greşelile de scris
reflectă în primul rând, nu starea de dezvoltare intelectuală, ci lipsa capacităţii de a diferenţia
şi pronunţa diferite sunete.
Tulburările de pronunţie îngreunează procesul de recepţie datorită dezorganizării
formei cuvintelor care, în acest fel îşi pierd sensul şi deci, nefiind înţelese, nu sunt reţinute.
De exemplu, am constatat că unul dintre efectele negative ale acestui fapt rezidă în
incapacitatea sau slaba capacitate de memorare a poeziilor şi ghicitorilor din manual.
Dificultăţile de exprimare nu mai pot oferi suportul necesar în construirea
propoziţiilor, în comunicarea orală şi scrisă, în curând, aceşti copii nu dispun de posibilitatea
de a elabora mesaje verbale şi prin urmare, nu reuşesc să le structureze logic.
De asemenea, ei nu reuşesc să cunoască şi să folosească corect normele limbii literare:
de ortoepie, ortografie, vocabular şi gramatică. O consecinţă nu lipsită de importanţă a
influenţelor negative pe care le au tulburările de pronunţie rezidă în faptul că unii dintre
aceşti copii evită comunicarea, acest fapt având efecte asupra activităţii de învăţare şi
integrare .
Alături de deficienţele de pronunţie cu care sunt deseori legate, tulburările grafo-
lexice exercită o influenţă negativă foarte mare asupra activităţii de învăţare, îngreunând
procesul de recepţie şi emisie a mesajelor.
Perturbarea însuşirii acestor instrumente esenţiale ale activităţii intelectuale are efecte
negative şi asupra modelării personalităţii copiilor. Este de înţeles importanţa ce se acordă
însuşirii scris-cititului, dacă ne gândim la consecinţele grave ce le pot avea tulburările lor
asupra situaţiei şcolare, precum şi a reuşitei în genere.
Copii cu tulburări dislexo-grafice au o capacitate foarte scăzută de a citi şi scrie
corect, făcând dese confuzii şi repetări între fonemele şi grafemele asemănătoare sub aspect
acustic şi optic.
Prezente frecvent sunt şi omisiunile, inversiunile şi adăugările de foneme şi grafeme,
silabe, cuvinte şi chiar propoziţii.
Greutatea de a combina cuvintele în unităţi mai mari de limbaj duce la tulburări ale
lizibilităţii şi ale laturii semantice.
Pagina 27 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Datorită dificultăţilor de analiză conştientă a efementelor fonetice ale vorbirii şi ale
putinţei de a-şi reprezintă formele componente abstracte ce compun cuvintele, aceşti copii au
greutăţi evidente în înţelegerea celor citite şi în transpunerea corectă a ideilor în scris, ceea ce
stânjeneşte comunicarea, întârziind dezvoltarea percepţiei şi a capacităţii de observare
intenţionată şi în acelaşi timp, afectând dezvoltarea memoriei şi a gândirii verbal-logice, fapt
ce se află la baza dificultăţilor întâmpinate în procesul de cunoaştere şi la sărăcia experienţei
lor sociale.
Elevii cu tulburări dislexo-grafice din clasa a III-a nu şi-au însuşit în totalitate
alfabetul pe care să-l folosească în activităţile de citire şi scriere, punându-I în dificultatea de
a desfăşura activităţi mai complete, cum ar fi : citirea cursivă, expresivă, conştientă a unui
text, răspunsul la întrebări legate de aceasta, predarea conţinutului acestuia, copierea,
dictarea, compunerea.
În efortul pe care-l depun pentru a citii şi a scrie elevii cu tulburări de citire şi scriere,
nu reţin conţinutul de idei, în vederea adâncirii înţelegerii şi a valorificării caracterului
educativ al textului.
Trebuie menţionat faptul că dificultăţile întâmpinate de unii dintre aceşti copii, nu se
datorează numai deficienţei mintale, deşi aceasta are partea ei de contribuţie, ci faptul că se
constată o anumită rămânere în urmă în ceea ce priveşte asimilarea cunoştinţelor datorate
tulburărilor pe care le prezintă.
Astfel, ei nu reuşesc să ţină pasul cu colegii lor care nu prezintă astfel de handicapuri
întrucât se exprimă mai greu, înţeleg cu dificultate, nu au un vocabular corespunzător, cu alte
cuvinte, nu posedă acele abilităţi pe care să se sprijine activitatea de cunoaştere şi asimilare a
cunoştinţelor care nu se fac numai prin acţiuni nemijlocite şi observare directă, ci şi prin
legătura cărţilor.
Numai că aceşti copii nu au deprinderea de a citii în gând, (limbajul nefiind
interiorizat), astfel că ei nu pot răspunde la întrebările care li se pun în legătură cu cele citite,
sau să redea conţinutul textului într-o succesiune logică.
Elevii cu tulburări de limbaj nu se pot descurca singuri în activităţile de muncă
independente, sprijinul învăţătorului fiind absolut necesar.
În sprijinul celor afirmate, cred că un exemplu concret ar putea fi edificator. Pentru
acesta voi prezenta constatările făcute în cadrul unei activităţi de muncă independentă la
limba română la clasa III-a .
Pagina 28 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
O primă cerinţă a acestei activităţi a constat în copierea unui fragment din lecţia “Cum
te îmbraci iarna?” , iar a doua cerinţă constă în completarea unor propoziţii simple cu cuvinte
care arată acţiunii, puse în paranteză.
Zidarii …………….
Pasărea ……………
Clopoţelul………….(zboară, zidesc, toarce, scrie, sună).
Elevul ………………
Bunica ………………
Ce s-a constatat ?
În primul rând, elevii cu dificultăţi de limbaj au solicitat repetarea instructajului,
apelând mereu la sprijinul învăţătorului, în realizarea sarcini, simţind, totodată, nevoia de a fi
aprobaţi în ceea ce fac.
Cu toate acestea, nu au reuşit în totalitate să folosească ajutorul acordat, ceea ce s-a
observat în urma examinării lucrărilor.
Astfel, unii dintre elevi au completat propoziţiile cu cuvintele din paranteză în ordinea
în care au fost date, nefiind selectate corect, astfel ca propoziţiile să capete un sens logic.
Prin urmare, dacă au făcut greşeli în formularea propoziţiilor, cu toate că au fost
îndrumaţi într-o anumită măsură, ne putem da seama cum s-ar descurca în situaţia când nu
mai sunt dirijaţi.
Un alt aspect care s-a observat este faptul că nu sunt suficient de atenţi, întrucât chiar
şi la copiere fac greşeli.
Astfel, pe lângă faptul că nu respectă aşezarea corectă în pagină, grafia este inestetică,
lipsită de lizibilitate, apar multe omisiuni, substituiri, invenţiuni şi comprimări de cuvinte .
De asemenea, nu despart corect cuvintele în silabe, impietând ortoepia care are implicaţi în
procesul de însuşire al ortografiei şi punctuaţiei.
Răspunzătoare pentru această stare de lucruri este şi memoria motrică, în strânsă
legătură cu ceea vizuală care, fiind deficitare, împiedică procesul de fixare a deprinderilor
motrice reflexe implicate în actul grafic.
Problema este că, la copiii cu tulburări de limbaj oboseala se instalează uşor, scade
interesul faţă de activitate, ceea ce determină acumularea de lacune în raport cu exigenţele
şcolare.
Mai mult decât atât, aceşti copii înregistrează modificări comportamentale,
instalându-se o stare permanentă, fie de agitaţie, nervozitate, iritabilitate, fie o stare de
deprimare, de scădere a voinţei, dezorientare, dezinteres care dezorganizează activitatea de
Pagina 29 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
învăţare. În condiţiile unui sistem nervos fragil sau în lipsa suportului afectiv, trăirile
interioare devin deosebit de complexe, punându-şi amprenta pe întregul comportament ca şi
pe tulburarea unor funcţii psihice, printre care şi cee a scris-cititului.
În felul acesta, cedarea în faţa dificultăţilor nu poate decât să influenţeze negativ
randamentul şcolar.
CAPITOLUL II -
METODOLOGIA, OBIECTIVELE ŞI IPOTEZELE LUCRĂRII
MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI ŞI OBIECTIVELE URMĂRITE
Aşa cum am mai arătat, este binecunoscut rolul extraordinar pe care îl are limbajul în
evoluţia şi dezvoltarea psihică a fiinţei umane, astfel ca, orice dereglare la nivelul acestuia,
determină dereglări la nivelul diferitelor funcţii şi procese psihologice, îndeosebi la nivelul
proceselor de cunoaştere. Am constatat , în activitatea cu elevii debili mintal că, una dintre
cauzele eşecului şcolar al acestor copii în constituie tulburările de limbaj.
Problema influenţei tulburărilor de limbaj asupra randamentului şcolar, ca şi asupra
evoluţiei afectiv-comportamentale a debililor mintali este o preocupare mai veche.
Într-adevăr unii dintre aceşti copii obţin rezultate slabe la mai toate disciplinele din
învăţământul special, îndeosebi la limba română şi matematică, şi într-adevăr una dintre
cauzele importante ale acestei stări de fapt o constituie tulburările de limbaj.
Precedentul fiind creat, mi-am continuat activitatea de cercetare, centrându-mi atenţia
asupra randamentului şcolar în general, (la limba română în special), cât şi în planul afectiv-
comportamental al copiilor debili mintali.
Lucrarea de faţă, respectiv “Relaţia dintre tulburările de limbaj şi randamentul şcolar”
are drept scop evidenţierea relaţiei dintre limbaj şi intelect: măsura în care tulburările de
limbaj influenţează activitatea de învăţare, ca şi consecinţele pe care le au rezultatele scăzute,
eşecurile acestei activităţi asupra comportamentului şi activităţii, şi implicit asupra adaptării
şcolare şi sociale.
Constatările la care am ajuns mi-au fost utile în alegerea metodelor, procedeelor şi
mijloacelor adecvate activităţilor corectiv-recuperatorii.
Logopedul, ca orice lucrător ce se dăruie muncii sale, trebuie să fie permanent un
căutător de mai bine.Ceea ce a reuşit să facă nu trebuie să reprezinte pentru el decât un
Pagina 30 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
modest pas înainte, spre mai eficient. Informaţia la zi în specialitate trebuie să fie deviza, ceea
ce înseamnă implicit, permanenta împrospătare a instrumentelor cu care lucrează.
Ipotezele cercetării:
Dacă limbajul are un rol deosebit in dezvoltarea psihică, atunci structurile
personalităţii deficienţilor mintal sunt mai puţin evoluate şi mai puţin eficiente, mai ales cele
ale intelectului, aspect evidenţiat in rezultatele şcolare slabe.
Dacă la copiii cu handicap mintal frecvanţa şi amplitudinea tulburărilor de limbaj este
mare, atunci rezultatele şcolare mai slabe sunt determinate şi de aceste disfuncţii prin
scăderea capacităţii lor de reprezentare şi conceptualizare .
METODICA CERCETĂRII
În faza preexperimentală a cercetării au fost depistaţi elevii cu tulburări de vorbire din
clasa a III-a.
Pentru precizarea diagnosticului logopedic, aceşti elevi au fost supuşi unei examinări
mai detaliate individuale. Pentru diagnostic am utilizat metodele uzuale, ca de exemplu,
denumirea unor obiecte, conversaţia, naraţia, citirea unui text necunoscut şi reproducerea
celor citite etc.
Pentru fiecare elev cu deficienţe de vorbire, am întocmit o fişă logopedică, care, în
afară de datele personale şi diagnosticul logopedic, cuprinde şi notele şcolare obţinute la
limba română, precum şi unele observaţii asupra acţiunii şi conduitei elevului.
În întocmirea fişelor am făcut apel la ajutorul învăţătoarei.
Pentru a obţine date cât mai valabile, în legătură cu gradul de dezvoltare a limbajului
la elevii cu tulburări de limbaj, în comparaţie cu cei fără tulburări de limbaj am aplicat
următoarele probe:
DESCRIEREA PROBELOR APLICATE:
Probe pentru cunoaşterea nivelului de dezvoltare a limbajului
Denumirea şi descrierea imaginilor.
Se prezintă elevilor un număr de 40 de imagini.
Li se cere să le denumească şi apoi spună câte ceva despre fiecare imagine
identificată.
Pagina 31 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Răspunsurile se notează cu câte un punct pentru fiecare răspuns corect. De asemenea,
se notează tot ce spune copilul, pentru a putea face analiza calitativă a celor două serii de
răspunsuri.
Recunoaşterea şi reproducerea unor însuşiri contrarii după imagini şi obiecte.
S-au prezentat copiilor un număr de imagini şi obiecte (10), cu proprietăţi
contradictorii şi anume:
Imaginea unei ciuperci mari şi a uneia mici;
O peniţă nouă şi una veche;
O bucată de fier tare şi o bucată de cauciuc moale;
Imaginea unui bloc înalt şi o casă scundă;
O bucată de hârtie netedă şi un glaşpapir zgrunţuros;
Imaginea unui bătrân şi a unui tânăr;
O bucată de stofă călcată şi una mototolită;
Imaginea unui copil vesel şi a unui copil trist;
Desenul unei linii drepte şi a uneia curbe;
Două cutii de aceeaşi mărime şi aceeaşi formă, dar una este goală, iar cealaltă este
plină;
Imaginile şi obiectele se prezintă succesiv, în ordinea dată, cu următoarele precizări
verbale: “Aceasta este o ciupercă mare ”, - i se arată imaginea – “iar aceasta este …” copilul
trebuie să spună adjectivul contrariu.
La fel se procedează şi cu celelalte imagini şi obiecte, consemnându-se numărul de
răspunsuri corecte. Se reia proba, dar în sens invers (adică se prezintă întâi imaginea ciupercii
mici şi apoi cea a ciupercii mari) şi aşa mai departe.
Din nou se consemnează răspunsurile exacte, se adună rezultatele la cele două serii de
răspunsuri şi se face media.
Denumirea a 10 culori.
S-au prezentat următoarele culori: roşu, verde, negru, roz, alb, violet, gri, galben,
maron, albastru.
S-a cerut copiilor să le denumească, notându-se cu un punct fiecare răspuns corect.
(Anexa 1).
Repetare de numere.
Testul are următoarele serii de numere:
Seria I = 2 – 4
Seria a II-a = 5- 6 – 3
Pagina 32 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Seria a III-a = 4 – 7 – 3 – 2
Seria a IV-a = 8 – 4 – 6 – 5 – 9
Seria a V-a = 6 – 9 – 2 – 3 – 4 – 8
Se va anunţa copilul că i se vor spune nişte numere, pe care el va trebui să le repete.
Dacă copilul nu înţelege, se repetă seria de numere, dar nu se mai notează.
Dacă nu poate repeta decât prima serie, primeşte două puncte: pentru seria a II-a – 3
puncte; seria a III-a – 4 puncte; seria a IV-a – 5 puncte şi seria a V-a – 6 puncte.
Se consemnează coeficientul ultimei serii reproduse corect.
Contrarii, fără obiecte sau imagini.
Se expun 8 termeni, iar copilul va spune termenul opus;
cald … frig (rece);
uscat … ud (umed);
frumos … urât;
neascultător … ascultător (cuminte);
curat … murdar;
mare … mic;
uşor … greu;
vesel … trist (indispus, nefericit).
Se notează cu câte un punct fiecare răspuns corect.
Cunoaşterea sensului verbelor.
Testul are două serii de câte 6 verbe.
Seria I: a tuşi, a frecţiona, a coase, a arunca, a spăla, a respira.
Se mimează tusea, iar elevul spune ce facem şi aşa mai departe.
Seria a II-a; se cere elevului să imite prin acţiune sensului verbelor: a scrie, a se
apleca, a se balansa, a se ridica, a sări, a împinge (ceva).
Se mimează scrierea cerând elevului să facă la fel, apoi să spună ce face.
Se notează răspunsurile corecte cu câte 1 punct fiecare.
Proba de generalizare.
Se prezintă elevilor trei serii de imagini, reprezentând:
A – fructe;
B – păsări;
C – îmbrăcăminte.
Pagina 33 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
În fiecare set există o imagine ce nu se încadrează în grupa respectivă şi pe care elevul
trebuie s-o depisteze: (A – o floare; B – un iepure; C - ochelari).
Se cere elevilor să spună cu un cuvânt ce reprezintă fiecare serie de imagini.
Răspunsurile se notează ad-literam pentru a permite analiza calitativă a acestora
(Anexa 2).
Completarea lacunelor dintr–un text.
Este o probă scrisă, constând dintr-un nr. de 9 propoziţii şi fraze, cu legătură între ele.
Din aceasta lipseşte câte un cuvânt, pe care ei vor trebui să-l descopere din şirul de cuvinte
dat în paranteză.
S-a făcut frumos, cerul este ….
Soarele este foarte …..
Ioana şi Maria se plimbă pe câmp. Ele adună ….
Ele sunt foarte mulţumite auzind cântecele frumoase ale micilor ……
Deodată cerul se întunecă, se acoperă de …..
Fetiţele se grăbesc să se întoarcă ……..
Înainte de a ajunge acasă, a început o mare ……
Fetiţele se sperie de zgomotul ……..
9 . Ele roagă să fie adăpostite într-o casă, deoarece plouă puternic şi nu au …….., iar
hainele lor erau complet …….
(fierbinte, albastru, păsărele, flori, nori, furtuna, acasă, tunetului, umbrelă, ude.)
La sfârşit se consemnează numărul de răspunsuri corecte.
După aplicarea celor 8 probe, se adună rezultatele tuturor acestora.
4.DESCRIEREA LOTULUI DE SUBIECŢI
Pentru cercetare, am selecţionat un nr. de 22 de elevi ai Şcolii Speciale „C.Paunescu”,
Iasi.11 dintre ei au constituit grupa experimentală, iar ceilalţi 11 grupa de control.
In alcătuirea acestor 2 grupe au avut în vedere următorii factori:
a) nivelul dezvoltării mintale;
b) gradul de instrucţie şcolară;
a) vârsta;
b) sexul;
c) prezenţa tulburărilor de limbaj;
Pagina 34 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
În funcţie de aceşti factori, am căutat ca, între cele 2 grupe să nu existe diferenţe,
decât sub aspectul prezenţei sau absenţei tulburărilor de limbaj.
Astfel, prin aplicarea testelor de inteligenţă neverbală Goodenough şi Dearborn şi
corelarea rezultatelor obţinute, am căutat să elimin diferenţele prea mari în ceea ce priveşte
nivelul dezvoltări mintale din momentul iniţial al cercetării.
Coeficienţii de inteligenţă obţinuţi corespund debilităţii mintale uşoare şi medii la toţi
elevii.
În ceea ce priveşte gradul de instrucţie şcolară, toţi elevii aparţin claselor a III –a ,
instruiţi şi educaţi în Şcoala Specială „C.Paunescu, deci cunosc acelaşi tratament educaţional.
Vârsta cronologică variază între 8 şi 11 ani, iar în privinţa sexului, toţi sunt băieţi.
Diferenţa dintre cele 2 grupe, după cum am mai menţionat constă în aceea că, 11 elevi
din cei 22 au tulburări de limbaj, iar ceilalţi 11 nu prezintă tulburări propriu-zise de limbaj,
nivelul dezvoltării acestuia corespunde nivelului dezvoltării lor mintale.
STUDIU DE CAZ I
I. DATE DE IDENTIFICARE A COPILULUI:
NUME M.
PRENUME P.
DATA NAŞTERII 16.12.1995
LOCUL NAŞTERII IAŞI
RANGUL NAŞTERII 1
COD NUMERIC PERSONAL 1951216226764
RELIGIE greco-catolică
NAŢIONALITATE română
ETNIE română
INSTITUŢIA DE OCROTIRE centru de plasament “C.A. Rosetti”
II. DESCRIEREA COPILULUI:
II.1. Descrierea fizică: copilul a fost născut normal (prin cezariană, la termenul de
şapte luni, şi a avut o greutate la naştere de 2800 g.
Din punct de vedere fizic, a mers la 2 anisi a vorbit la 4 1\2 ani.
Nu prezintă semne particulare.
Pagina 35 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
II.2. Istoricul dezvoltării:
A. Aspecte legate de mediul în care a fost crescut şi stimulat copilul:
M.P. a fost crescut în familie până în 1998, astfel că, creşterea îngrijirea şi stimularea
copilului s-au făcut într-un mediu familial normal. La 6 luni a suferit un traumatism cranian
prin cadere.
B. Aspecte legate de ataşament
M.P. este ataşat de ambii părinţi cu care este în relaţii apropiate. Pe perioada
internării în centrul de plasament a colaborat cu asistenţii sociali şi cu profesorii din şcoala de
masă însă au fost situaţii conflictuale cu unii colegi pe care le-a rezolvat fără să ceară ajutorul
cuiva. Uneori, se inhibă însă dacă este stimulat, cooperează.
II.3. Aspecte ale dezvoltării psiho-motorii:
Deficit mintal mediu spre inferior.
Personalitate echilibrată; temperament sangvinic;
Dezvoltare socio-afectivă: cooperant, sociabil; rareori apar blocaje inhibitive.
Autonomie personală şi socială bine dezvoltată.
Ritm de lucru lent
Dezvoltare cognitivă şi a limbajului: dislalie (sigmatism si paraprotacism); disgrafie-
dislexie.
Dezvoltare psiho-motorie: uşoară instabilitate psiho-motorie
Concluzii. Recomandari:
Terapie comportamentală;
Terapie logopedica;
Psihoterapie de suport;
Sprijin familial adecvat;
Stimulare permanentă în actul învăţării.
III. STAREA DE SĂNĂTATE:
Antecedente familiale patologice: cei doi părinţi neagă existenţa în familie a unor boli
cronice sau unor boli infecto-contagioase.
Antecedente personale patologice: exceptând deficienţa mintală uşoară, copilul a
prezentat şi bolile copilăriei.
Vaccinări: până în prezent, copilul a fost vaccinat: BCG, AP, DTP, ARR, RDT, IDR.
Pagina 36 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Alte analize importante: copilul a fost evaluat medical prin intermediul analizelor:
HIV – (negativ), hemoglobina 13,4 g %, exudat nazo-farigian – absenţi streptococ B –
hemolitic, RMF – 2765, coproculturi şi uroculturi periodice.
Examen somatic general:
Tulburări de statică şi motricitate – uşoară instabilitate psiho-motorie;
Tulburări ale organelor de simţ – tulburari de vedere;
Stare de nutriţie – anorexie.
IV. EDUCAŢIA:
M.P. are vârsta de 10,3 ani şi a fost înscris la şcoala specială “C. Păunescu”.
La testele Goodenough si Dearborn obtine coeficienti care il incadreaza in limitele
deficitului mintal mediu spre inferior.
V. ISTORIC AL INSTITUŢIONALIZĂRII COPILULUI:
1. De unde vine copilul la prima admitere într-o unitate de ocrotire?
Copilul a fost crescut în familie până în 15.02.2002.
2. Cine a solicitat instituţionalizarea copilului?
Părinţii.
3. Ce încercări de prevenire a instituţionalizării au fost interprinse în acel moment?
Nu s-a putut preveni instituţionalizarea datorită lipsei condiţiilor de creştere şi
educarea copilului în familie.
4. Succesiunea unităţilor prin care a trecut copilul:
INSTITUŢIA DE OCROTIRE DATA INTERNĂRII MOTIVAŢIE
PERIOADA
C. P. “C.A. Rosetti” 15.02.2002 lipsa resurselor
4 luni
Şcoala specială “C. Păunescu” 08.09.1998 nevoi speciale
4 ani
5. De către cine a fost vizitat copilul:
NUME PRENUME GRAD DE RUDENIE NR. VIZITELOR
MV mama săptămânal
MC tata bilunar
MB frate 8 ori
MN bunica maternă 11 ori
Pagina 37 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
VI. PLASAMENTE ALE COPILULUI EFECTUATE PÂNĂ ÎN PREZENT
Copilul nu a fost plasat în familii de asistenţi maternali, în familia lărgită sau în
familii foster-care deoarece durata internării în centrul de plasament a fost scurtă iar familia a
ţinut legătura cu copilul.
X. DATE DESPRE FAMILIA COPILULUI:
1. Identitatea părinţilor:
MAMA TATA
NUME. PRENUME M..A. P.C
DATA NAŞTERII 21.07.1964 22.02.1962
EDUCAŢIE 10 clase 10 clase
STATUT MARITAL căsătorită căsătorit
OCUPAŢIA şomeră muncitor
(Moldomec S.A.)
DOMICILIUL str. Vasile Lupu, nr. 152, bl. J1, sc. A, et. 4, ap.
4, Iaşi
RELIGIE greco-catolică greco-catolică
NAŢIONALITATE română română
ETNIE română română
2. Identitatea fraţilor:
M.C n. 16.12.1995 (soră geamănă)
M.C n. 20.03.1997
M.JC n. 29.08.1998
3. Date despre familia lărgită:
bunicii materni – MA, 72 ani, com. Ciorteşti, IS
MN, 70 ani, com. Ciorteşti, IS
bunicii paterni – SI, decedat, 1998
SV, 73 ani, com. Pocreaca, IS
4. Istoricul social al copilului şi al familiei:
Pagina 38 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
copilul provine dintr-o familie legal constituită în 1983. Din căsătoria lui M.V cu M.C
au rezultat doI gemeni (dintre care unul este MP) şi doi băieţi.
MP a urmat până în 2003, cursurile şcolii generale “Ionel Teodoreanu” iar în clasa a
II-a a prezentat un eşec şcolar datorită ritmului de lucru lent şi a unor stări de inhibiţie.
Pe 8.09.2003 se eliberează Certificatul de Expertiză şi orientare şcolară şi
profesională în care M.P. este îndreptat spre învăţământul special. Astfel urmează la şcoala
specială “C. Păunescu” clasele II-III.
Extras din certificatul de expertiză şi orientare şcolară din 25.06.2003
Tipul: deficienţă mintală intelectuală
Gradul: intelect de limită /dislalie (sigmatism si paraprotacism) disgrafie-dislexie\
personalitate echilibrată, cooperantă / blocaje inhibitive / inteligenţă practică şi socială în
limite normale / autonomie personală şi socială.
Recomandări curriculare:
- plan de învăţământ şi programe şcolare specifice şcolii profesionale, clasa de ucenici
(integrare individuală, anul I).
Recomandări privind reabilitarea:
Terapie comportamentală
Terapie logopedica
Psihoterapie de suport
Evolutia copilului pe parcursul terapiei logopedice
Progresele au fost bune:copilul a raspuns pozitiv eforturilor logopedului si s-a adaptat
ritmului de lucru .Rezultatele sunt bune in sensul ca M.P. a inregistrat o evolutie in ceea ce
priveste scrisul si cititul.prezinta inca dificultati in pronuntia sunetului „s” .
Toate aceste progrese s-au reflectat in rezultatele scolare , elevul promovand anul
scolar cu medii superioare comparativ anilor precedenti. Succesul acestor prime rezultate a
constituit inceputul vindecarii si integrarii in colectivul clasei. Legatura cu copilul este in
continuare pastrata prin sedintele de logopedie si se urmareste evolutia limbajului si
comportamentului in cadrul scolii si familie.
De la inceput s-a observat o rapida si dinamica integrare in activitate, dar cu
alternarea perioadelor de buna performanta si de insucces total. In general evolutia a fost
lenta, cu un ritm oscilant.
Pagina 39 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
A continuat sa se mentina mult timp o excitabilitate crescuta. O dat produs, focarul de
excitatie persista mult. S-a mentinut mult timp si incapacitatea copilulu de a asculta, de a fi
atent la ce auzea si de a diferentia complexele sonore.
Efectuarea exercitiilor de gimnastica ale aparatului articulator a necesiatat o perioada
indelungata. Mult timp M.P. n-a putut sufla pe gura, fluiera, umfla obrajii, balonul, scuipa
datorita inertiei buzei superioare, a obrajilor. Limba n-a putut face contactul cu bolta palatina,
astfel ca elementele de articulatie defectuoase au persistat. S-a mentinut o perioada
indelungata o inconstanta si nestatornicie a perceptiilor acustice care se inrautateau in caz de
boala, situatii tensionate, de abatere a atentiei auditive active.
Unele sunete au fost pronuntate corect, dar cu articulatie necorespunzatoare. Nu s-a
insistat insa asupra realizarii punctelor corecte, deoarece starea aparatului articulator nu-i
permite aceasta. Astfel pentru „r”, limba nu vibra in atingerea sa cu partea anterioara aa
palatului, ci punctul de articulare s-a mentinut peste buza superioara. Sunetul „l” a fost
articulat mult timp difuz spre „n” lucru ce i-a produs copilului greutati deosebite la
memorarea si folosirea literei”l”.
In pronuntarea consoanelor explozive „s” „z” „t”, a suieratoarelor „s” „j”, a
intampinat dificultati deosebite datorita lipsei presiunii subglotice si inertiei limbii. Sunetele
„p”, „b”„d” au fost inlocuite cu un suflu nazal.
Asamblarea sunetelor in silabe, dar mai ales a silabelor in cuvinte a fost dificila,
pierzand deseori sunete si mai ales silabe, in special pe cele finale inversand si denaturand
silabele si cuvintele. Pe masura imbogatirii vocabularului, multe cuvinte au fost pronuntate
tot mai corect si folosite mai des. Treptat vorbirea a devenit mai coerenta, dar s-a mentinut
agramata. In general vorbirea reflectata era mult mai corecta decat cea independenta,
persistand un foarte slab control auditiv.
In privinta insusirii scris cititului desenarea literelor a fost realizata cu usurinta,
rapiditate in executare, dar le-a memorat foarte greu dupa multe exercitii stabilind cu foarte
multa greutate legatura dintre fonem si grafem. A intampinat greutati si la legarea sunetelor
in silabe si a silabelor in cuvinte. Dupa aceea a reusit sa realizeze o analiza si sinteza a
sunetelor (orala) la nivelul silabei, a cuvintelor a trecut la scrierea lor. Preocupat de prima
litera o uita pe urmatoarea, uita silabele denaturand si schimband cuvantul.
O evolutie mai rapida a inregistrat-o citirea, performantele in viteza si corectitudine
intrecandu-le cu mult pe cele din scriere.
Progrese evidente s-au observat si in realizarea operatiilor de calcul aritmetic. Dupa
un an de terapie logopedica, an in care posibilitatile articulatorii, de pronuntare a cuvintelor,
Pagina 40 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
de formulare a propozitiilor au crescut simtitor M.P. a trecut in clasa a doua continuand si
terapia logopedica.
Si in acest an preocuparile au fost indreptate tot in directia realizarii pronuntiei
corecte, dezvoltarii limbajului oral si scris, deoarece persistau inca imperfectiuni in
articularea limbajului oral si scris, o vorbire agramaticala cu lipsa in special a flexiunilor,
verbe si substantive, un vocabular sarac, limitat la cuvintele ce semnalau necesitati imediate.
In scriere continuau sa apara greutati datorita tulburarilor auzului fonematic si
dificultatilor in realizarea analizei si sintezei fonetice si verbale. Astfel apareau pierderi a
silabelor, finalurilor cuvintelor, omiterea literelor, o serie de constructii gramaticale eronate.
Avand deja unele cunostiinte in directia scris-cititului si socotitului, copilul s-a
incadrat bine la inceput, a capatat incredere si siguranta, invatatoarea se declara multumita,
nedumeriri avand insa cu particularitatile limbajului lui. I s-a explicat starea copilului si a fost
sfatuita sa actioneze cu calm si rabdare pentru a nu duce la aparitia altor tulburari psihice.
Totusi, M.P. in scurt timp a devenit tinta ironiilor colegilor, ceea ce l-a demoralizat, i-
a provocat crize de plans si refuzul de a merge la scoala. Au fost necesare o serie de alte
discutii cu invatatoarea, colegii, cu el pentru inlaturarea factorilor traumatizanti si
reechilibrarea afectiva, care s-a obtinut relativ usor.
Aspectul cel mai deficitar ramanand tot la nivelul limbajului oral si la transcrierea
acestuia, accentul s-a pus in continuare pe corectarea si dezvoltarea lui.
A fost folosita mult timp vorbirea pe baza de intrebari, urmarindu-se prin aceasta
realizarea unei participari active si constiente, dezvoltarea in continuare a auzului fonematic
cat si al limbajului si gandirii. Prin intermediul intrebarilor s-a urmarit totodata realizarea
usurintei de a vorbi si gandi. In acest scop s-a urmarit, pe langa formarea priceperii de a
raspunde corect si formarea priceperii de a pune intrebari.
S-a insistat mult asupra expunerilor libere, a povestirilor stiind ca povestirile maresc
atentia, sporesc dorinta de a intelege si totodata efortul depus pentru aceasta, obisnuindu-l pe
copil cu prelucrarea pe plan mintal a unor intamplari variate si neasteptate.
Paralel cu aceasta s-au continuat exercitiile pentru invatarea scris-cititului, unde se
intalneau aceleasi greutati din limbajul oral, datorate in primul rand tulburarilor de organizare
temporala, care nu permiteau respectarea corecta a succesiunii sunetelor, silabelor, cuvintelor
in propozitii, tulburari accentuate si de instabilitatea atentiei si memoriei auditive.
STUDIU DE CAZ II
Pagina 41 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
I. DATE DE IDENTIFICARE A COPILULUI
NUME M
PRENUME B.S.
DATA NAŞTERII 4.09.1995
LOCUL NAŞTERII IAŞI
RANGUL NAŞTERII 2
COD NUMERIC PERSONAL 19509094226774
RELIGIE ortodoxă
NAŢIONALITATE română
ETNIE română
INSTITUŢIA DE OCROTIRE Centrul de plasament “C.A.
Rosetti”
II. DESCRIEREA COPILULUI:
II.1. Istoricul dezvoltării:
A. Aspecte legate de mediul în care a fost crescut şi stimulat copilul:
Copilul a fost crescut de părinţii naturali însă aceştia nu au locuit mereu împreună,
creând o stare de insecuritate pentru minor.
B. Aspecte legate de ataşament:
BMS a dezvoltat un ataşament de tip nesigur faţă de ambii părinţi datorită deselor
schimbări intervenite. Are rezerve în a se impune în grup şi prezintă o oarecare dependenţă
faţă de asistenţii sociali din centru, apelând deseori la aceştia pentru a fi înţeles şi încurajat. În
relaţiile cu colegii de clasă şi centrul de plasament este timid.
II. 2. Aspecte ale dezvoltării psiho-motorii:
Deficienţa mintală uşoară, Q = 65
Carenţe mari educative şi socio-afective;
Tulburări de limbaj: dislalie (de evoluţie), polimorfă;
Memorie – capacitate redusă de stocare şi reţinerea informaţiilor.
Atenţie: instabilă.
Întârziere medie în dezvoltarea psiho-motorie.
Nivelul cunoştinţelor generale: foarte scăzut pe fondul deficitului intelectual uşor –
mediu şi a nestimulării.
Imaturitate socio-afectivă.
Concluzii. Recomandări:
Pagina 42 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Terapie logopedică;
Program de recuperare individualizat;
Psihoterapie de suport.
III. STAREA DE SĂNĂTATE
Antecedente familiale patologice
- Una din mătuşile materne suferă de hepatită cronică;
Antecedente personale patologice:
De la naştere până în prezent, copilul a prezentat rujeolă, gripă şi o operaţie de
extirpare a amigdalelor.
Vaccinări: până în prezent, copilul a fost vaccinat BCG, T. COQ, HEP. B, VVR, IDR.
Alte analize importante: minorul a fost evaluat medical prin intermediul analizelor:
hemoglobina 13,5 %, HIV – (negativ), examen RF, exudat nazo-faringian, coproculturi şi
uroculturi periodice.
Examen somatic general:
- tulburări de statică şi motricitate: instabilitate motorie;
- tulburări ale organelor de simţ: nu prezintă;
- stare de nutriţie: bună.
IV. EDUCAŢIA
Copilul, în vârstă de 10,1 ani, a urmat grădiniţa specială din cadrul şcolii “C.
Păunescu” în anul 1999-2001 datorită constatării deficienţei mintale uşoare din Certificatul
de Expertiză şi orientare şcolară şi profesională din 13.09.2000. În anul şcolar 2002-2003a
urmat clasa I la şcoala specială “C. Păunescu” conform planului de învăţământ şi programelor
şcolare specifice şcolii speciale pentru deficienţi mintal. V. ISTORIC AL
INSTITUŢIONALIZĂRII COPILULUI
1. De unde vine copilul la prima admitere într-o unitate de ocrotire?
Până la data de 12.02.2002 copilul a fost crescut în familie însă a avut statut de intern
parţial (centru de zi) în perioada 28.11.2000 – 12.02.2002.
2. Cine a solicitat instituţionalizarea copilului?
Părinţii.
3. Ce încercări de prevenire a instituţionalizării au fost interprinse în acel moment?
Nu s-a putut preveni instituţionalizarea datorită lipsei resurselor şi alternativelor.
Pagina 43 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
4. Succesiunea unităţilor prin care a trecut copilul:
INSTITUŢIA DE OCROTIRE DATA INTERNĂRII MOTIVAŢIE
PERIOADA
C.P. “C.A. Rosetti”- centrul de zi 28.11.2004 lipsa condiţiilor
15 luni
C.P. “C.A. Rosetti” – intern 12.02.2006 lipsa condiţiilor 7
luni
Grădiniţa specială 13.09.2001 pregătire şcolară 1
an
Şcoala specială “C. Păunescu” 13.07.2006 nevoi speciale 1
an
5. De către cine a fost vizitat copilul?
NUME PRENUME GRAD DE RUDENIE NR. VIZITELOR
B.M. mamă 14 ori
B.F. tata 10 ori
VI. PLASAMENTE ALE COPILULUI EFECTUATE PÂNĂ ÎN PREZENT
Copilul nu a fost plasat în familii de asistenţi maternali, în familia lărgită sau în
familii foste – care, deoarece familia a întreţinut legătura cu el şi a dorit reintegrarea lui
familială.
X. DATE DESPRE FAMILIA COPILULUI
MAMA TATA
NUME. PRENUME B.M
B.F.
DATA NAŞTERII 17.01.1970
14.04.1965
EDUCAŢIA opt clase opt
clase
STATUT MARITAL necăsătorită
necăsătorit
Pagina 44 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
OCUPAŢIA fără muncitor
necalificat
DOMICILIUL IAŞI, str. Decebal, nr. 1
RELIGIE ortodoxă ortodox
NAŢIONALITATE română
română
ETNIE română
română
2. Identitatea fraţilor:
din relaţia de concubinaj a lui B.F. cu B.M. a mai rezultat şi B.A., ocrotită prin
plasament în C. P. “C.A. Rosetti”.
3. Date despre familia lărgită:
bunicii materni: B.S., decedat în 1995.
B.L. , 60 ani, str. I.C. Brătianu, nr. 6, IS
bunicii paterni: B.N., 78 ani, com. Schitu-Duca, IS
B.A., 70 ani, com. Schitu-Duca, IS
4. Istoricul social al copilului:
BMS este rezultatul unei relaţii de concubinaj al lui BF cu BM. Din această relaţie a
mai rezultat şi minora BA, în vârstă de 9 ani care, de asemenea, a fost ocrotită în centrul de
plasament “C.A. Rosetti”. Motivul internării a fost lipsa condiţiilor de creştere şi educarea
adecvată a minorului. Astfel, în perioada 28.11.2000 - 12.02.2002, BMS a avut statut de
intern parţial urmând centrul de zi din centrul de plasament “C.A. Rosetti” după care, timp de
şapte luni, a fost internat în centrul de plasament “C.A. Rosetti”.
Părinţii au locuit în diverse locuri fie împreună, fie separaţi, motivul schimbării dese a
adresei fiind faptul că pleacă fără să-şi achite datoriile. Aceştia vin aproape zilnic la rude
(bunica, doi unchi, o mătuşă) cu care se ceartă uneori aflându-se în relaţii tensionate.
Pe 22.10.2001, părinţii locuiau împreună şi au hotărât să ia minorii în familie odată la
trei săptămâni.
5. Situaţia materială a familiei:precara, mama locuieste la bunicii materni, intr-o casa
cu 2 camere.
XI. PERSOANE RELEVANTE PENTRU REZOLVAREA CAZULUI:
Pagina 45 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Persoanele care au ajutat la soluţionarea cazului sunt părinţii care au întreţinut relaţia
cu minorul prin vizite, dându-i acestuia sentimentul că este iubit.
XII. ANALIZA CÂMPULUI DE FORŢE
Aspecte pozitive:
Ataşamentul părinţi-copil;
Posibilitatea tatălui de a întreţine familia.
Aspecte negative:
Lipsa unui venit stabil al mamei;
Tipul de relaţie al celor doi părinţi;
Lipsa de experienţă a părinţilor în creşterea unui copil cu deficienţă mintală;
Relaţii tensionate cu familia lărgită.
Extras din Certificatul de expertiză şi orientare şcolară din 24.09.2002:
Tipul – deficienţa mintală
Gradul – uşoară /dislalie de evolutie,polimorfa/ carenţe educaţionale, hipomnezie de
fixare / uşoară instabilitate atenţiei / imaturitate psiho-afectivă / deprinderi de muncă
intelectuală nestructurate.
Recomandări curriculare:
Plan de învăţământ
Programe şcolare specifice şcolii publice clasei III
Recomandări privind reabilitarea:
- terapia motricităţii;
- terapie logopedica
- terapie cognitiv-comportamentală.
Recomandări privind satisfacerea CES:
- adaptarea cerinţelor şcolare;
metode diferenţiate de lucru.
Evolutia copilului pe parcursul terapiei logopedice:
Pentru inceput s-au observat aversiuni din partea copilului in sensul abentei de la
sedinte, absente care au fost corectate de logoped prin introducerea unor elemente atractive
Pagina 46 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
precum muzica si jocurile.S-a lucrat pe dezvoltarea unor deprinderi de munca intelectuala
structurate care sa-l ajute sa inregistreze progrese in activitatea scolara.
In ceea ce priveste dislalia de evolutie, polimorfa, terapia logopedica a reusit sa
stopeze acest proces, incepandu-se corectarea tuturor grupelor de foneme afectate. Pe parcurs
s-au evidentiat progrese vizibile in ceea ce priveste articulatia-pronuntia sunetelor afectate si
s-au imbunatatit rezultatele scolare. In prezent se continua terapia pentru formarea deprinderii
de a articula corect toate sunetele. In plan comportamental, se urmareste ameliorarea
stabilitatii atentiei si a laturii psiho-afective.
Examenul logopedic a scos la iveala faptul ca dezvoltarea limbajului si a vorbirii sunt
foarte limitate datorita modificarilor aparatului fono-articulator. Malformatiile boltii si valului
palatin il impiedica pe copil in executia corecta a sunetelor.Copilul nu poate pronunta
consoanele: r, s, x., in schimb poate pronunta nazalizat toate vocalele. Sunetele : ce, ci, ge, gi
sunt afectate fiind inlocuite cu un suflu nazal.Auzul fonematic nu este afectat.Atentia auditiva
este foarte buna. Vorbirea expresiva este limitata si deformata. Vocabularul activ este redus,
capacitatea de evocare a cuvintelor este redusa, fiind preferate mimica si gesturile.
Diagnosticul logopedic a fost cel de dislalie polimorfa datorata despicaturii velo-
palatine.
Prognosticul logopedic este de evolutie lenta pe toate palierele limbajului.
Terapia logopedica a urmarit mai multe planuri. Activitatea logopedica a debutat cu
gimnastica aparatului fono-articulator, urmarindu-se dezvoltarea si educarea miscarilor
necesare articularii corecte a sunetelor si pronuntarii cuvintelor. Aceste exercitii de
gimnastica au avut rolul de a imbunatati functia motorie a sistemelor cerebrale ramase .S-au
realizat exercitii de gimnastica pentru buze, limba si valul palatin , administrandu-se probe
sub forma de joc. De asemenea s-au efectuat exercitii pentru educarea respiratiei,pentru
formarea inspirului si expirului profund, diafragmatic, intens, pentru formarea suflului bucal
si educarea expirului bucal in functie de sunet.
In continuare s-a trecut la corectarea pronuntiei pornind de la articularea corecta a
sunetelor si de la particularitatile articulatorii. In activitatea de corectare s-au utilizat imagini
vizuale si motorii, administrate sub forma de joc. La inceputul fiecarei ore, s-a exersat cateva
minute la pronuntarea izolata a sunetelor.
Dupa emiterea sunetului deficitar, s-a trecut la introducerea sunetului in silabe.
Copilul trebuie sa pronunte cuvinte ce contin sunete in silabe directe si inverse,dupa
exemplu,in fata oglinzii logopedice.Proba se executa in mai multe sedinte,pana la pronuntia
independenta corect.
Pagina 47 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Introducerea sunetului in cuvinte se face sub indrumarea logopedului.
Copilului i se cere sa pronunte cuvinte monosilabice,bisilabice,polisilabice, ce contin
sunetul afectat.
Diferentierea sunetelor la nivelul silabelor si cuvintelor se face solicitand copilului sa
sesizeze diferentele dintre silabele si cuvintele auzite.Se cere copilului sa precizeze prin ce se
deosebesc silabele sau cuvintele auzite.
Etapa automatizarii consta din exersarea sunetului deficitar in propozitii: se cere
copilului sa pronunte propozitii simple in care este prezent in cuvinte sunetul deeficitar, in
pozitia de inceput,mijloc si final.Aceste exercitii se realizeaza treptat,respectandu-se prncipiul
pasilor mici si al dificultatii graduale.
Exersarea sunetului deficitar corectat in scurte povestiri, poezii si ghicitori se
realizeaza prezentand copilului povesti cunoscute ,in imagini ,asezate ordonat si i se solicita
sa spuna povestea care presupune folosirea unor cuvinte continand sunetul deficitar corectat.
Treptat s-au introdus diferite combinatii consonantice, gradul de dificultate marindu-
se treptat marindu-se in functie de ritmul de insusire corecta a acestora de catre copil. Pe tot
parcursul sedintelor, copilul a fost incurajat permanent si recompensat cu dulciuri si buline iar
in afara sedintelor s-a conlucrat cu invatatorul pentru ca copilul sa fie stimulat si in clasa.
La finalul experimentului, copilul se afla in faza corectarii active a vorbirii.
STUDIU DE CAZ III
I. DATE DE IDENTIFICARE A COPILULUI:
NUME P.
PRENUME I.
DATA NAŞTERII 16.12.1995
LOCUL NAŞTERII IAŞI
RANGUL NAŞTERII 1
COD NUMERIC PERSONAL 1951216226764
RELIGIE greco-catolică
NAŢIONALITATE română
ETNIE română
INSTITUŢIA DE OCROTIRE centru de plasament “C.A. Rosetti”
II. DESCRIEREA COPILULUI:
Pagina 48 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
II.1. Descrierea fizică: copilul a fost născut normal (prin cezariană, la termenul de
şapte luni, şi a avut o greutate la naştere de 2800 g.
Din punct de vedere fizic, s-a dezvoltat normal.
Nu prezintă semne particulare.
II.2. Istoricul dezvoltării:
A. Aspecte legate de mediul în care a fost crescut şi stimulat copilul:
A fost nascut in afara casatoriei si crescut de bunici. Mama l-a parasit, s-a recasatorit
si nu i se cunoaste domiciliul.De remarcat ca mama este oligofrena.
B. Aspecte legate de ataşament
P.I.este ataşat de ambii bunici cu care este în relaţii apropiate. Pe perioada internării
în centrul de plasament a colaborat cu asistenţii sociali şi cu profesorii din şcoala de masă
însă au fost situaţii conflictuale cu unii colegi pe care le-a rezolvat fără să ceară ajutorul
cuiva. Uneori, se inhibă însă dacă este stimulat, cooperează.
II.3. Aspecte ale dezvoltării psiho-motorii:
Deficit mintal mediu.
Personalitate echilibrată; temperament melancolic;
Dezvoltare socio-afectivă: tulburari de comportament prin factori progenetici.
Autonomie personală şi socială bine dezvoltată.
Ritm de lucru lent
Dezvoltare cognitivă şi a limbajului:deficit mintal mediu, dislalie (progenie),dislexo-
disgrafie.
Dezvoltare psiho-motorie: uşoară instabilitate psiho-motorie
Concluzii. Recomandari:
Terapie comportamentală;
Terapie logopedica;
Psihoterapie de suport;
Sprijin familial adecvat;
Stimulare permanentă în actul învăţării.
III. STAREA DE SĂNĂTATE:
Antecedente familiale patologice: cei doi bunici neagă existenţa în familie a unor boli
cronice sau unor boli infecto-contagioase.
Antecedente personale patologice: exceptând deficienţa mintală uşoară, copilul a
prezentat şi bolile copilăriei.
Pagina 49 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Vaccinări: până în prezent, copilul a fost vaccinat: BCG, AP, DTP, ARR, RDT, IDR.
Alte analize importante: copilul a fost evaluat medical prin intermediul analizelor:
HIV – (negativ), hemoglobina 12,3 g %, exudat nazo-farigian – absenţi streptococ B –
hemolitic, RMF – 2765, coproculturi şi uroculturi periodice.
Examen somatic general:
Tulburări de statică şi motricitate – uşoară instabilitate psiho-motorie;
Tulburări ale organelor de simţ – nu prezintă;
Stare de nutriţie – buna.
IV. EDUCAŢIA:
P.I. are vârsta de 10,9 ani şi a urmat până în 2003, cursurile şcolii generale “Ionel
Teodoreanu” iar în clasa a II-a a prezentat un eşec şcolar. Următorii doi ani a fost înscrisă la
şcoala specială “C. Păunescu”.
Pe 25.06.2004 s-a dat Certificatul de expertiză şi orientare şcolară care a hotărât
orientarea catre scoala speciala cu diagnosticul debilitate mintala asociata cu tulburari de
comportament prin factori progenetici.
V. ISTORIC AL INSTITUŢIONALIZĂRII COPILULUI:
1. De unde vine copilul la prima admitere într-o unitate de ocrotire?
Copilul a fost crescut în familie până în 15.02.2002.
2. Cine a solicitat instituţionalizarea copilului?
Bunicii.
3. Ce încercări de prevenire a instituţionalizării au fost interprinse în acel moment?
Nu s-a putut preveni instituţionalizarea datorită lipsei condiţiilor de creştere şi
educarea copilului în familie.
4. Succesiunea unităţilor prin care a trecut copilul:
INSTITUŢIA DE OCROTIRE DATA INTERNĂRII MOTIVAŢIE
PERIOADA
C. P. “C.A. Rosetti” 15.02.2006 lipsa resurselor
4 luni
Şcoala specială “C. Păunescu” 08.09.2002 nevoi speciale
4 ani
5. De către cine a fost vizitat copilul:
NUME PRENUME GRAD DE RUDENIE NR. VIZITELOR
Pagina 50 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
SC tata bilunar
SB frate 8 ori
MN bunica maternă 11 ori
VI. PLASAMENTE ALE COPILULUI EFECTUATE PÂNĂ ÎN PREZENT
Copilul nu a fost plasat în familii de asistenţi maternali, în familia lărgită sau în
familii foster-care deoarece durata internării în centrul de plasament a fost scurtă iar familia a
ţinut legătura cu copilul.
X. DATE DESPRE FAMILIA COPILULUI:
1. Identitatea părinţilor:
MAMA TATA
NUME. PRENUME P.V P.C
DATA NAŞTERII 21.07.1964 22.02.1962
EDUCAŢIE 10 clase 10 clase
STATUT MARITAL căsătorită căsătorit
OCUPAŢIA şomeră muncitor (Prodal
S.A.)
DOMICILIUL str.Cuza Voda, nr. 152, bl. 1, sc. A, et. 4, ap. 4,
Iaşi
RELIGIE greco-catolică greco-catolică
NAŢIONALITATE română română
ETNIE română română
2. Identitatea fraţilor:
P.C n. 20.03.1987
P.C n. 29.08.1988
3. Date despre familia lărgită:
bunicii materni – MA, 72 ani, com. Ciorteşti, IS
MN, 70 ani, com. Ciorteşti, IS
bunicii paterni – P.I, decedat, 1998
P.V, 73 ani, com. Pocreaca, IS
4. Istoricul social al copilului şi al familiei:
Pagina 51 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
copilul provine dintr-o familie legal constituită în 1983. Din căsătoria lui P.V cu P.C
au rezultat două gemene şi doi băieţi.
P.I a urmat până în 2003, cursurile şcolii generale “Ionel Teodoreanu” iar în clasa a
II-a a prezentat un eşec şcolar datorită ritmului de lucru lent şi a unor stări de inhibiţie.
Pe 8.09.2003 se eliberează Certificatul de Expertiză şi orientare şcolară şi
profesională în care P.I este îndreptată spre învăţământul special. Astfel urmează la şcoala
specială “C. Păunescu” clasele II-III .
Extras din certificatul de expertiză şi orientare şcolară din 25.06.2003
Tipul: deficienţă mintală intelectuală
Gradul: intelect de limită / personalitate echilibrată, cooperantă / dislalie
(progenie),dislexo-disgrafie/ blocaje inhibitive / inteligenţă practică şi socială în limite
normale / autonomie personală şi socială.
Recomandări curriculare:
- plan de învăţământ şi programe şcolare specifice şcolii speciale.
Recomandări privind reabilitarea:
Psihoterapie de suport
Terapie logopedica
Evolutia copilului pe parcursul terapiei logopedice:
In vorbirea spontana se inregistreaza o vorbire fluenta si ritmica , totusi mai apar
sunete gresite pe care demersul logopedic incearca sa le corecteze,in ciuda faptului ca sunt
prezente de la nastere. In ce priveste grafismul , s-au remarcat progrese deosebite , reusind sa-
si organizeze o scriere lizibila, corecta, cu o buna ordonare macrospatiala. Si-a insusit mai
greu un ritm normal de citire, s-au mentinut mai mult timp omisiuni, inlocuiri, inversiuni,
sunete si litere suplimentare, o instabilitate a atentiei.
Pe parcursul stabilirii fluentei vorbirii si pe masura progreselor inregistrate la scriere-
citire, precum si succese scolare l-au mobilizat si incurajat mai mult , stimulandu-i vointa si
obtinand rezultate mai bune atat in plan scolar cat si in relatiile cu colegii si cu cadrele
didactice.
Intrucat P.I. avea probleme de insusirea scris-cititului trebuie lucrat, in primul rand, in
aceasta directie.
Exercitiile utilizate in scopul inlaturarii disgarfiei au fost preluate in etapa corectional-
compensatoare si de stimulare a dezvoltarii neuromotorii, fiind treptat complicate si adaptate
la specificul deficientei constate si incluse la orele de caligrafie, ca exercitii prealabile
Pagina 52 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
scrierii, precum si la orele de educatie fizica sau introduse ca pauze active in timpul lectiilor.
Astfel apar imbunatatiri sub aspectul coordonarii, preciziei supletei miscarilor disparand
complet disabilitate manuala, gestica neintentionata, sacadata, nearmonioasa. In paralel cu
exercitiile de stimulare neuromotorie trebuie utilizate si jocuri cu implicarea simultana a
analizatorilor auditivi, vizuali, motrici in care sa se respecte intonatia specifica propozitiilor
enuntiative exclamative si interogative pentru a de duce rolul puncuatiei in scriere si pentru
intelegerea deplina a celor citite.
Trebuie aplicate exercitii ortoepice si de scriere cu caracter reproductiv, care constau
in transcrieri si copieri in ritm impus si accelerat progresiv. Aceste exercitii sunt precedate de
lectura expresiva si de analiza ortografica si de punctuatie a cuvintelor, propozitiilor si
textelor.
In acelasi timp trebuie sa se aiba in vedere si prevenirea dizarmoniei evolutive
intredezvoltarea intelectuala si cea a aptitudinilor motrice pentru ca dezvoltarea neuromotrica
sa fie corespunzatoare celei a nivelului de dezvoltare psihica.
In formarea deprinderilor de scris-citit trebuie avut in vedere nu numai nivelul de
dezvoltare psiho-motrica a subiectului ci si raportul existent intre diferite elemente ale acestei
dezvoltari, cum ar fi: stare generala de sanatate, nivelul dezvoltarii motrice, stapanirea
schemei corporale, un minimum de reprezentari spatio-temporale, o anumita maturitate si
echilibru afectiv, o anumita motivatie si capacitate de concentrare si de efort, precum si
prezenta, pe fondul nivelului de dezvoltare intelectuala, a functiei de simbolizare,
concretizata in capacitatea de intelegere si de utilizare a limbajului ca mijloc de comunicare.
Manifestarile dislexiei in acest caz au fost: nerespectarea sensului dreapta-stanga la
desen in cadrul exercitiilor grafice pregatitoare pentru scriere, descompunerea defectuoasa a
cuvintelor in silabe, sunete si invers, de asamblare a elementelor fonetice in unitati verbale,
confuziile auditive si vizuale persistente, greutati in retinerea imaginilor grafice a unor litere
sau in formularea ideilor etc.
Asemenea manifestari au fost inlaturate prin exercitii individuale de tip formativ.
Daca in prezent subiectul cu dificultati rezolva sarcinile scolare numai daca primeste ajutor,
apelandu-se la procesele care sunt in formare, cu timpul el va ajunge, in baza acestor
exercitii, sa le rezolve independent, pe baza functiilor psihice deja formate.
Pentru automatizarea citirii se scriu pe cartonase cuvinte compuse din literele invatate
de subiect. Exercitiile se aplica individual, zilnic cate cinci sau zece minute , pana la invatare.
Treptat se introduc si exercitii din manual. Dupa ce subiectul ajunge la performanta de a
recunoaste si de a citi cuvintele scrise pe cartonase se trece la insusirea unor cuvinte de grade
Pagina 53 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
diferite de dificulate, asimiland in a acest fel citirea cursiva. Astfel, subiectul a reusit sa-si
insuseasca temeinic imaginea grafica a cuvintelor exersate, citindu-le independent corect.
Asa cum se poate observa in rezultatul expertizei, subiectul se caracterizeaza prin
instabilitate motrica. Astfel, in cazul lui P.I. este necesara organizarea si conducerea motorie
generala, si anume formarea si dezvoltarea miscarilor fundamentale (gestul rectiliniu si gestul
rotativ). De asemenea, in cazul lui P.I. s-a avut in vedere si organizarea conduitelor si
structurilor perceptiv motrice, si anume organizarea schemei corporale si lateralitatea, precum
si organizarea spatiala (cunoasterea notiunilor, orientarea spatiala, organizarea elementelor
din spatiul inconjurator, intelegerea relatiilor spatiale).
Psihomotricitatea este profund implicata in structurarea partilor vizibile ale
personalitatii si in ajustarea complexa a comportamentului individual in diversele situatii de
viata. Tulburarile psihomotrice au un puternic impact asupra imaginii de sine a subiectului,
fapt care determina o serie de disfunctii in planul personalitatii acestuia.
S-a realizat si o terapie a relationarii, psihodrama reprezentand forma cea mai
complexa a modului de organizare si utilizare a relatiilor interpersonale pentru obtinerea unei
imvestigatii psihologice si a unor efecte terapeutice compensatoare. Psihodrama a fost o
forma de terapie prin care subiectul si-a recastigat capacitatea de a fi spontan de a-si stapani
propria fiinta si de a cunoaste (controla) propriile alegeri. Subiectul trebuie privit si apreciat
in contextul relatiilor sale sociale. In psihodrama, fiecare membru al grupului este si poate
deveni agent terapeutic pentru oricare alt membru. Psihoterapia vizeaza recuperarea
disponibilitatilor subiectului, a capacitatii sale de a fi adaptat spontan si optim. Orice
persoana se poate corecta daca primeste informatii despre ea insasi, daca este ajutata sa se
cunoasca, sa se inteleaga, sa se exprime asa cum este.
Din cele cateva sute de tehnici de productie psihodramatica, cele aplicate in cazul lui
P.I. au fost: prezentarea unui rol (subiectul se prezinta pe sine intr-un rol semnificativ pentru
rolul sau de a fi), inversare de rol (subiectul intra in rolul unei alte pesrsoane si invers), dublul
(o persoana din grup, de obicei un ego auxiliar il reprezinta sau il joaca pe subiectul
protagonist), solilocviul (protagonistul verbalizeaza un monolog interior, el „gandeste cu
voce tare”, ca si cum ar fi singur), aparte-ul (altcineva exprima trairile protagonistului, trairi
pe care el nu le poate exprima sau verbaliza in viata reala), oglinda (egourile auxiliare il
reprezinta pe subiectul protagonist, el vazandu-si astfel intr-o oglinda psihologica propriile
manifestari si mai ales, reactiile emotionale).
Psihodrama a fost adaptata la scopurile terapiei, la nivelul de inteligenta, la nivelul de
sofisticare psihologica si de maturizare a eului subiectilor din cadrul grupuli de terapie.
Pagina 54 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Psihodrama nu a fost niciodata impusa nici de catre un participant nici de monitorul-terapeut;
aceasta nu este un spectacol, ci o terapie in profunzimea grupului, o metoda care confera, prin
actiune autenticitatea individuala, prin catarsisul pe care il provoaca, prin criza de constiinta,
prin elaborarea, punerea in ordine a rolurilor si adecvarea acestora la situatia actuala a lui P.I.
In ceea ce priveste comunicarea, primele obiective ce au fost atinse sunt: dobandirea
intelegerii cuvantului vorbit si formarea capacitatii de exprimare intr-o multitudine de
activitati de vorbire si ascultare, gasirea unui stil adecvat de raspuns in fata interlocutorului.
Capacitatile expresive includ vorbirea, gesturile si expresiile faciale; capacitatile interactive
includ contacul vizual si luarea cuvantului pe rand in conversatii; capacitatile receptive includ
auzul si vazul. Activitatile realizate in programul de interventie individualizat au fost stabilit
in functie de capacitatile lui P.I. si de achizitiile pe care acesta ar fi trebuit sa le posede.
Avand in vedere particularitatile psihoindividuale ale copilului si simptomatologia pe care o
prezinta este probabil ca procesul de recuperare va fi unul de lunga durata, unele deficiente
ameliorandu-se, iar altele fiind recuperate chiar total.
STUDIU DE CAZ IV
I. DATE DE IDENTIFICARE A COPILULUI:
NUME D.
PRENUME C.
DATA NAŞTERII 23.07.1995
LOCUL NAŞTERII IAŞI
RANGUL NAŞTERII 1
COD NUMERIC PERSONAL 1950723226764
RELIGIE greco-catolică
NAŢIONALITATE română
ETNIE română
INSTITUŢIA DE OCROTIRE centru de plasament “C.A. Rosetti”
II. DESCRIEREA COPILULUI:
II.1. Descrierea fizică: prezintă hipotrofie staturo-ponderală.
Din punct de vedere fizic, s-a dezvoltat normal, exceptand hipotrofia staturo-
ponderală.
Nu prezintă semne particulare.
Pagina 55 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
II.2. Istoricul dezvoltării:
A.Aspecte legate de mediul în care a fost crescut şi stimulat copilul:
Provine dintr-o familie dezorganizata.de mentionat ca mai are doi frati cu intelect de
limita .
B. Aspecte legate de ataşament
D.C. este ataşat de ambii părinţi. Pe perioada internării în centrul de plasament
a colaborat cu asistenţii sociali şi cu profesorii din şcoala de masă însă au fost situaţii
conflictuale cu unii colegi pe care le-a rezolvat fără să ceară ajutorul cuiva. Uneori, se
inhibă .
II.3. Aspecte ale dezvoltării psiho-motorii:
Oligofrenie grad I prin factori progenetici
Personalitate echilibrată; temperament sangvinic;
Dezvoltare socio-afectivă: cooperant, sociabil; uneori apar blocaje inhibitive.
Autonomie personală şi socială bine dezvoltată.
Ritm de lucru lent
Dezvoltare cognitivă şi a limbajului: deficitului mintal mediu.La examenul logopedic
diagnosticul este: dislalie-disgrafie
Dezvoltare psiho-motorie: uşoară instabilitate psiho-motorie
Concluzii. Recomandari:
Terapie comportamentală;
Terapie logopedica;
Psihoterapie de suport;
Sprijin familial adecvat;
Stimulare permanentă în actul învăţării.
III. STAREA DE SĂNĂTATE:
Antecedente familiale patologice: cei doi părinţi neagă existenţa în familie a unor boli
cronice sau unor boli infecto-contagioase.
Antecedente personale patologice: exceptând deficitul mintal mediu, copilul a
prezentat şi bolile copilăriei.
Vaccinări: până în prezent, copilul a fost vaccinat: BCG, AP, DTP, ARR, RDT, IDR.
Alte analize importante: copilul a fost evaluat medical prin intermediul analizelor:
HIV – (negativ), hemoglobina 13,4 g %, exudat nazo-farigian – absenţi streptococ B –
hemolitic, RMF – 2765, coproculturi şi uroculturi periodice.
Pagina 56 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Examen somatic general:
Tulburări de statică şi motricitate – uşoară instabilitate psiho-motorie;
Tulburări ale organelor de simţ – nu prezintă;
Stare de nutriţie – anorexie.
IV. EDUCAŢIA:
D.C. are vârsta de 10,6 ani iar în clasa a II-a a prezentat un eşec a fost înscris la şcoala
specială “C. Păunescu”.
Pe 25.06.2002 s-a dat Certificatul de expertiză şi orientare şcolară care a hotărât
existenta deficitului mintal mediu.La examenul logopedic diagnosticul este: dislalie-disgrafie.
V. ISTORIC AL INSTITUŢIONALIZĂRII COPILULUI:
1. De unde vine copilul la prima admitere într-o unitate de ocrotire?
Copilul a fost crescut în familie până în 15.02.2001.
2. Cine a solicitat instituţionalizarea copilului?
Părinţii.
3. Ce încercări de prevenire a instituţionalizării au fost interprinse în acel moment?
Nu s-a putut preveni instituţionalizarea datorită lipsei condiţiilor de creştere şi educare
a copilului în familie datorita deficientei mintale si de limbaj
4. Succesiunea unităţilor prin care a trecut copilul:
INSTITUŢIA DE OCROTIRE DATA INTERNĂRII MOTIVAŢIE
PERIOADA
C. P. “C.A. Rosetti” 15.02.2002 lipsa resurselor
Şcoala specială “C. Păunescu” 08.09.2002 nevoi speciale
5. De către cine a fost vizitat copilul:
NUME PRENUME GRAD DE RUDENIE NR. VIZITELOR
DV mama săptămânal
DC tata bilunar
DB frate 8 ori
VI. PLASAMENTE ALE COPILULUI EFECTUATE PÂNĂ ÎN PREZENT
Pagina 57 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Copilul nu a fost plasat în familii de asistenţi maternali, în familia lărgită sau în
familii foster-care deoarece durata internării în centrul de plasament a fost scurtă iar familia a
ţinut legătura cu copilul.
X. DATE DESPRE FAMILIA COPILULUI:
1. Identitatea părinţilor:
MAMA TATA
NUME. PRENUME DV DC
DATA NAŞTERII 21.07.1972 22.02.1970
EDUCAŢIE 12 clase 10 clase
STATUT MARITAL căsătorită căsătorit
OCUPAŢIA şomeră
muncitor(MOLDOPLAST S.A.)
DOMICILIUL str. Profesor paul, nr. 15, bl. J1, sc. A, et. 4, ap.
4, Iaşi
RELIGIE catolică greco-catolică
NAŢIONALITATE română română
ETNIE română română
2. Identitatea fraţilor:
DC n. 16.12.1985
DB n. 20.03.1987
DJ n. 29.08.1988
3. Date despre familia lărgită:
bunicii materni – MA, 72 ani, com. Ciorteşti, IS
MN, 70 ani, com. Ciorteşti, IS
bunicii paterni – DI, decedat, 1998
DV, 73 ani, com.Raducaneni, IS
4. Istoricul social al copilului şi al familiei:
copilul provine dintr-o familie legal constituită în 1983. Din căsătoria lui DV cu DC
au rezultat două gemene şi doi băieţi.
Pagina 58 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pe 8.09.2002 se eliberează Certificatul de Expertiză şi orientare şcolară şi
profesională în care D.C. este îndreptată spre învăţământul special. Astfel urmează la şcoala
specială “C. Păunescu” clasele I-III.
Extras din certificatul de expertiză şi orientare şcolară din 25.06.2002
Tipul: deficit mintal
Gradul:mediu, dislalie(sigmatism)-disgrafie
Recomandări curriculare:
- plan de învăţământ şi programe şcolare specifice şcolii speciale
Recomandări privind reabilitarea:
Terapie comportamentală
Terapie logopedica;
Psihoterapie de suport.
Evolutia copilului pe parcursul terapiei logopedice:
Progresele au fost imbucuratoare, copilul inregistrand rezultate bune in pronuntia
sunetelor sigmatice. S-a adaptat usor ritmului de lucru muncind cu seriozitate si cu dorinta de
a-si insusi cat mai repede deprinderile de scris.
Au persistat greselile de ordin gramatical, datorita folosirii incorecte a unor cazuri si
timpuri in relatiile dintre diferite parti de propozitii ,precum si unele greutati in folosirea
semnelor de punctuatie.
Toate acestea s-au reflectat in rezultatele scolare, elevul promovand anul scolar cu
medii superioare comparativ anilor precedenti. Succesul acestor prime rezultate a constituit
inceputul vindecarii si integrarii in colectivul clasei. Legatura cu copilul este in continuare
pastrata, terapia urmarind evolutia limbajului si comportamentului in cadrul scolii si
colectivului de colegi.
In cazul lui D.C., in ceea ce priveste actiunea ludica si organizarea proceselor afectiv-
motivationale, se impune disciplinarea trairilor afective, cultivarea capacitatii de stapanire de
sine, a emotiilor primare, explozive, educarea modalitatilor de exteriorizare a starilor
afective.
Jocul este modalitatea prin care se afirma si se strucureaza eul si personalitatea.
Nevoia de joc il constituie necesitatea relatiilor afective cu mediul de dezvoltare. Innici o
activitate umana, poate cu exceptia creatiei artistice, nu exista o traire afectiva mai intensa ca
Pagina 59 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
in joc. Trairea totala a situatiei de joc exprima participarea afectiva. Fiind legat de motivatia
eu-lui in conditiile afectogene, jocul poate sa reprezinte si o formula de echilibrare sau de
compensare.
Jocul ofera posibilitatea subiectuluio de a se exprima prin intermediul unei experiente
speciale, ceea ce nu ingaduie sau nu stimuleaza conditiile de existenta. Curentul impulsurilor,
dorintelor, intereselor care alcatuiesc eul cauta o iesire din fictiune in joc, atunci cand
realitatea nu-i ofera cai suficiente de manifestare.
In jocul simbolic reapar mai ales conflictele afective. Jocul simbolic poate sa
serveasca la lichidarea conflictelo, dar si la compensarea trebuintelor nesatisfacute, la
rasturnari de roluri (supunere si autoritate), la eliberarea si extinderea eu-lui, etc.
Jocul permite sa se gaseasca in fictiune o indeplinire a trebuintelor fundamentale, dar
si o compensare, prin bucuria pe care o produce, a insuccesului suferit in alte directii.
Psihoterapia de expresie este utilizata pentru disciplinarea trairilor afective, cultivarea
capacitatii de stapanire de sine, a emotiilor primare, explozive, educarea modalitatilor de
exteriorizare a starilor afective.
Dansul reprezinta o forma de expresie de mare complexitate. El constituie in primul
rand o forma fundamentala de manifestare a actiunii, a miscarii, a dplasarii in spatiu in
virtutea unor trairi afective. Astfel, dansul poate constitui o forma de comunicare a unor
trairi, a unor conflicte interioare.
Din punctul de vedere al comportamentului general, dansul reeduca impunand prin
ritmicitate si coordonare de ansamblu a miscarilor corpului.
Cultivarea de stapanire a emotiilor primare, explozive se poate realiza prin
intermediul meloterapiei. Aceasta poate determina diminuarea tensiunilor, reducerea
agresivitatii, imbogateste cooperarea in cadrul grupului, stimuleaza munca in echipa.
Organizarea timpului liber, in cazul lui D.C. este necesara consta in incredintarea
sarcinilor ce presupun activitati si responsabilitati sociale formandu-i astfel judecata si
conduita morala.
In ceea ce priveste activitatile extrascolare- cercuri, meditatii, activitati cultural-
sportive, organizate de scoala se recomanda ca in general, continutul lor sa fie corelat cu
procesul de invatamant in scopul completarii instructiei ce se poate face in scoala, in scopul
precizarii si cercetarii pe viu a unor aspecte, fenomene, ca si pentru evitarea suprapunerilor si
paralelismelor.
Pagina 60 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Gama activitatilor extrascolare, este necesar sa aiba un continut instructiv-educativ
dar si recreativ luand pe cat posibil un caracter de joc si sa fie adaptata inclinatiilor si
aspiratiilor subiectilor.
Dirijarea intereselor subiectului trebuie facuta cu tact, in cadrul unor discutii in care
acestuia sa i se explice cu rabdare scopurile si necesitatile educatiei, sa fie calauzit, cu spirit
de raspundere, competenta si atentie pentru atigerea scopurilor lui. Cadrele didactice, parinti
si insotitor, prin diferite actiuni pe care le-au organizat, au contribuit la educarea intereselor
subiectului, la orientarea lui scolara si profesionala, la formarea atasamentului pentru
activitatea intelectuala si pentru munca in general.
Fara indoiala ca o prima organizare (globala) a timpului subiectului o organizeaza
scoala care, prin orare judicios intocmite ii ocupa elevului patru-sase ore zilnic in cadrul
procesului de invatamant. In afara acestora, subictul mai poate participa la infrumusetarea si
buna gospodarire a scolii, la activitatea formatiilor si ansamblurilor artistice, a echipelor
sportive etc.
Timpul trebuie astfel organizat de catre subiect incat sa-i permita buna pregatire a
temelor, servitul mesei, rezolvarea treburilor gospodaresti ce cad in sarcina sa, participarea la
activitatea cercurilor, a formatiilor artistice etc. si joaca.
Deorece aparitia tulburarilor de comportament este determinata de o diversitate de
cauze si demersul de rezolvare a acestora presupune abordari si actiuni multiple. Astfel, in
practica interventiei, urmarind rezolvarea tulburarilor de comportament ale subiectului se pot
distinge mai multe elemente.
Abordarea psihologica se concentreaza pe interventia farmacologica, de exemplu
pentru a reduce anxietatea sau pentru a reprima comportamentul agresiv sau pentru a se
reduce comportamentul osesional-ritualist.
Abordarea sociala accentueaza importanta unui mediu de viata normal, de calitate si,
in special, nevoia de a trata subiectul cu dificultati in invatare cu respect si demnitate, precum
si pentru a oferi o mai mare autonomie in mediul lui de viata. Premisa de la care porneste
aceasta abordare este ca , daca subiectul este tratat bine, el va reactiona in moduri mai
adecvate.
Abordarea educationala subliniaza importanta dezvoltarii abilitatilor si deprinderilor,
precum si a experientei personale deoarece subiectul tinde sa-si foloseasca orice deprindere
disponibila pentru a-si realiza trebuintele.
Pagina 61 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Cea psihologica urmareste inlaturarea starilor psihice conflictuale, a sentimentelor de
inferioritate si consolidarea trasaturilor pozitiva de personalitate, dublata de crearea unei
motivatii superioare pentru activitate.
Terapia comportamentala porneste de la constatarea ca stimulii pozitivi (recompense)
intaresc comportamentul in timp ce stimulii negativi(pedepsele ) il reduc sau anihileaza.
Oricum, este contraindicata admonestarea sau pedepsirea copilului pentru un comportament.
STUDIU DE CAZ V
I. DATE DE IDENTIFICARE A COPILULUI
NUME L.
PRENUME G.
DATA NAŞTERII 4.09.1995
LOCUL NAŞTERII IAŞI
RANGUL NAŞTERII 2
COD NUMERIC PERSONAL 19509094226774
RELIGIE ortodoxă
NAŢIONALITATE română
ETNIE română
INSTITUŢIA DE OCROTIRE Centrul de plasament “C.A.
Rosetti”
II. DESCRIEREA COPILULUI:
II.1. Istoricul dezvoltării:
A. Aspecte legate de mediul în care a fost crescut şi stimulat copilul: L.G. 10,6 ani,
face parte dintr-o familie numeroasă (6 copii).
Tatăl este bolnav T.B.C. Copilul a fost încredinţat la început leagănului de copii.
Dosarul elevului nu cuprinde şi alte date anterioare venirii sale în scoala..
B. Aspecte legate de ataşament:
L.G. a dezvoltat un ataşament de tip nesigur faţă de tata datorită schimbărilor
intervenite. Are rezerve în a se impune în grup şi prezintă o oarecare dependenţă faţă de
asistenţii sociali din centru, apelând deseori la aceştia pentru a fi înţeles şi încurajat. În
relaţiile cu colegii de clasă şi centrul de plasament este timid.
II. 2. Aspecte ale dezvoltării psiho-motorii:
Pagina 62 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Deficienţa mintală uşoară, debilitate mintală, cu etiologie necunoscută.
Carenţe mari educative şi socio-afective;
Tulburări de limbaj: dislalie, (sigmatism) – disgrafie.
Copilul prezintă şi tulburări de comportament, crize de violenţă , tendinţa spre
vagabondaj
Memorie – capacitate redusă de stocare şi reţinerea informaţiilor.
Atenţie: instabilă.
Întârziere medie în dezvoltarea psiho-motorie.
Nivelul cunoştinţelor generale: foarte scăzut pe fondul deficitului intelectual uşor –
mediu şi a nestimulării.
Imaturitate socio-afectivă.
Concluzii. Recomandări:
Terapie logopedică;
Program de recuperare individualizat;
Psihoterapie de suport.
III. STAREA DE SĂNĂTATE
Antecedente familiale patologice
- Una din mătuşile materne suferă de hepatită cronică;
Antecedente personale patologice:
De la naştere până în prezent, copilul a prezentat rujeolă, gripă şi o operaţie de
extirpare a amigdalelor.
Vaccinări: până în prezent, copilul a fost vaccinat BCG, T. COQ, HEP. B, VVR, IDR.
Alte analize importante: minorul a fost evaluat medical prin intermediul analizelor:
hemoglobina 13,5 %, HIV – (negativ), examen RF, exudat nazo-faringian, coproculturi şi
uroculturi periodice.
Examen somatic general:
- tulburări de statică şi motricitate: instabilitate motorie;
- tulburări ale organelor de simţ:strabism
- - stare de nutriţie: bună.
IV. EDUCAŢIA
Pagina 63 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Copilul, în vârstă de 10,6 ani, a urmat grădiniţa specială din cadrul şcolii “C.
Păunescu” în anul 1999-2001 datorită constatării deficienţei mintale uşoare din Certificatul
de Expertiză şi orientare şcolară şi profesională din 13.09.1999. În anul şcolar 2002-2002006
a urmat clasele I-III la şcoala specială “C. Păunescu” conform planului de învăţământ şi
programelor şcolare specifice şcolii speciale pentru deficienţi mintal.
V. ISTORIC AL INSTITUŢIONALIZĂRII COPILULUI
1. De unde vine copilul la prima admitere într-o unitate de ocrotire?
Până la data de 12.02.2002 copilul a fost crescut în familie însă a avut statut de intern
parţial (centru de zi) în perioada 28.11.2000 – 12.02.2002.
2. Cine a solicitat instituţionalizarea copilului?
Părinţii.
3. Ce încercări de prevenire a instituţionalizării au fost interprinse în acel moment?
Nu s-a putut preveni instituţionalizarea datorită lipsei resurselor şi alternativelor.
4. Succesiunea unităţilor prin care a trecut copilul:
INSTITUŢIA DE OCROTIRE DATA INTERNĂRII MOTIVAŢIE
PERIOADA
C.P. “C.A. Rosetti”- centrul de zi 28.11.2004 lipsa condiţiilor
15 luni
C.P. “C.A. Rosetti” – intern 12.02.2006 lipsa condiţiilor 7
luni
Grădiniţa specială 13.09.2001 pregătire şcolară 1
an
Şcoala specială “C. Păunescu” 13.07.2006 nevoi speciale 1
an
5. De către cine a fost vizitat copilul?
NUME PRENUME GRAD DE RUDENIE NR. VIZITELOR
L.M. mamă 14 ori
L.F. tata 10 ori
VI. PLASAMENTE ALE COPILULUI EFECTUATE PÂNĂ ÎN PREZENT
Pagina 64 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Copilul nu a fost plasat în familii de asistenţi maternali, în familia lărgită sau în
familii foste – care, deoarece familia a întreţinut legătura cu el şi a dorit reintegrarea lui
familială.
X. DATE DESPRE FAMILIA COPILULUI
MAMA TATA
NUME. PRENUME L.M
L.F.
DATA NAŞTERII 17.01.1970
14.04.1965
EDUCAŢIA opt clase opt
clase
STATUT MARITAL necăsătorită
necăsătorit
OCUPAŢIA fără muncitor
necalificat
DOMICILIUL IAŞI, str. Decebal, nr. 1
RELIGIE ortodoxă
ortodox
NAŢIONALITATE română
română
ETNIE română
română
2. Identitatea fraţilor:
din relaţia de concubinaj a lui L.F. cu B.M. a mai rezultat şi L..A., ocrotită prin
plasament în C. P. “C.A. Rosetti”.
3. Date despre familia lărgită:
bunicii materni: B.S., decedat în 1995.
B.L. , 60 ani, str. I.C. Brătianu, nr. 6, IS
bunicii paterni: L.N., 78 ani, com. Schitu-Duca, IS
L.A., 70 ani, com. Schitu-Duca, IS
4. Istoricul social al copilului:
Motivul internării a fost lipsa condiţiilor de creştere şi educarea adecvată a minorului.
Astfel, în perioada 28.11.2000 - 12.02.2002, BMS a avut statut de intern parţial urmând
Pagina 65 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
centrul de zi din centrul de plasament “C.A. Rosetti” după care, timp de şapte luni, a fost
internat în centrul de plasament “C.A. Rosetti”.
5. Situaţia materială a familiei:precara
XI. PERSOANE RELEVANTE PENTRU REZOLVAREA CAZULUI:
Persoanele care au ajutat la soluţionarea cazului sunt bunicii care au întreţinut relaţia
cu minorul prin vizite, dându-i acestuia sentimentul că este iubit.
XII. ANALIZA CÂMPULUI DE FORŢE
Aspecte pozitive:
Ataşamentul bunici-copil;
Posibilitatea tatălui de a întreţine familia.
Aspecte negative:
Lipsa unui venit stabil al mamei;
Tipul de relaţie al celor doi părinţi;
Lipsa de experienţă a părinţilor în creşterea unui copil cu deficienţă mintală;
Relaţii tensionate cu familia lărgită.
Extras din Certificatul de expertiză şi orientare şcolară din 24.09.2003:
Tipul – deficienţa mintală
Gradul – uşoară / carenţe educaţionale, hipomnezie de fixare / dislalie, (sigmatism) –
disgrafie/ uşoară instabilitate atenţiei / imaturitate psiho-afectivă / deprinderi de muncă
intelectuală nestructurate.
Recomandări curriculare:
Plan de învăţământ
Programe şcolare specifice şcolii publice clasei I
Recomandări privind reabilitarea:
- terapia motricităţii;
- terapie logopedica
- terapie cognitiv-comportamentală.
Recomandări privind satisfacerea CES:
Pagina 66 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
- adaptarea cerinţelor şcolare;
- metode diferenţiate de lucru.
Evolutia copilului pe parcursul terapiei logopedice:
Evolutia a fost buna:copilul a raspuns pozitiv eforturilor logopedului si s-a adaptat
ritmului de lucru .Rezultatele sunt bune in sensul ca L.G. a inregistrat o evolutie in ceea ce
priveste scrisul si cititul.prezinta inca dificultati in pronuntia sunetului „s” .
Toate aceste progrese s-au reflectat in rezultatele scolare , elevul promovand anul
scolar cu medii superioare comparativ anilor precedenti. Succesul acestor prime rezultate a
constituit inceputul vindecarii si integrarii in colectivul clasei. Legatura cu copilul este in
continuare pastrata prin sedintele de logopedie si se urmareste evolutia limbajului si
comportamentului in cadrul scolii si familiei.
Psihoterapia cuprinde ansamblul metodelor curative utilizand mijloace psihologice,
prin cuvintele si prin actiunile sale un terapeut cauta, uneori cu ajutorul unui grup,sa
atenueze suferinta unei personae ale carei tulburari au o componeta psihologica
semnificativa.
In campul vast al psihoterapiilor specialistii utilizeaza,adeseori prin
conjugare,mertodele:psihoterapia psihanalitica, psihoterapia de familie, consilierea
psihologica, socioterapiile, ergoterapia, psihoterapiile ocupationale, artterapia(care, in functie
de criteriile de clasificare se intrepatrund).
Din aceasta diversitate sunt folosite acele metode si proceede adecvate specificului
tulburarii
de limbaj, varstei, sexului, particularitatilor psihologice ale copilului logopat.Se poate
evidential importanta psihoterapilor ocupationale si socioterapia in cadrul terapiei tulburarilor
de limbaj. Din categoria psihoterapiilor ocupationale fac parte ergoterapia,
artterapia si ludoterapia.
Ergoterapia se poate organiza si efectua si in grupuri terapeutice fiind astfel direct
legata de
socioterapie. Ea consta in desfasurarea unor practice,pana la activitati de tip
creativ(cum
ar fi modelajul).
Totodata, prin ergoterapie se avantajeaza detasarea subiectului de dominantele
determinate de traumatismele psihice suferite anterior, distragerea lui de la preocuparea de
experientele negative parcurse si impedicarea actualizarii acestora; se favorizeaza
Pagina 67 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
intercomunicarea umana, stabilirea unor relatii psihosociale si adaptarea la contextele social-
uman.
Formele artterapiei (meloterapie, terapia prin artele plastice-desen,picture,sculptura)
sunt,
totodata, legate si de categoria socioterapilor in conditile in care subiectii actioneaza
in comun.
Socioterapiile se utilizeaza in scopul asigurarii conditiei psihologice normale a
subiectului, pentru facilitarea integrarii sociale.acestea sunt realizabile fiindca specificul
principal al socioterapiilor este sa asigure exersarea comportamentului social. In cadrul
actiunilor de socioterapie se extend interrelatiile si interactiunile in grup, dandu-le,
totodata,participantilor sentimentul de independenta,de echilibru si libertatea in
actiune,stimulandu-le si capacitatea de initiativa.
Caracteristicile,principiile si scopurile socioterapiei se regasesc in alte forme de
terapii-ergoterapia, ludoterapia, psihodrama-impreuna facand parte din categoria
psihoterapiei integratoare.
Psihodrama are valoarea atat ca metoda terapeutica, cat si ca mijloc de cunoastere a
subiectului.In cadrul ei terapeutul poate observa gandurile, preocuparile, sentimentele,
dispozitiile etc care-l ajuta sa-si formeze o imagine despre structura sufleteasca a subiectului
si particularitatile acesteia.
Modalitatile de organizare a psihodramei sunt diferite de la o echipa la alta de
psihoterapeuti.
In general, se lucreaza cu 4-5 copiii de aceleasi sex si de varsta omogena intr-un cadru
suficient de mare si neutru pentru manifestarea copiilor si fara public. Depinde de priceperea
conducatorului ca sa creeze o atmosfera permisiva (proprie tuturor logopatilor), tema de jucat
paote fi o comedie, o poveste, dar si o improvizatie a copiilor participanti. Rolurile le imparte
terapeutul sau si le impart copiii intre ei. De fapt, rolurile se pot schimba, fiindca in
interpretare exista o libertate totala, participantii putand introduce improvizatiile de text,
mimica, gestica, miscarile pe care le doresc.
In psihodrama copilul isi revede conflictele sub forma de joc, si le poate exteriorizeze
si aceasta exteriorizare fiind lucid ail ajuta sa se cunoasca mai bine si sa se transforme.
Totodata, exprimarea spontana in jocul dramatica antreneaza in ambianta de joc, desfasurarea
afectiva; permite relatiei intersubiective, interpersonale si o comunicare simbolica cu valoare
de catharsis.
Pagina 68 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
In concluzie, psihoterapia urmareste sa formeze o atitudine fata de comunicare si fata
de sine insusi ca vorbitor. Pentru a aborda comunicarea fara teama si anxietate, pentru a
experimenta cu success situatiile de vorbire trebuie ca logopedul sa-si dezvolte o atitudine
pozitiva fata de el insusi ca vorbitor.
Pentru realizarea acestor atitudini sunt recomandate urmatoarele activitati:
Incurajarea si consolidarea activitatilor cu caracter artistic; cantatul, recitatul,
desenatul ce contribuie la desfasurarea cu placere a terapiei.
Ea se aplica cu succes la copii si are rezultate foarte interesante la preadolescenti.
Initierea si mentinerea unei comunicari deschise, sincere deoarece copilul trebuie sa
simta incredere in posibilitatile terapeutului de a-al ajuta, acesta fiind un suport moral de-a
lungul terapiei.
Terapeutul sa incurajeze discutia deschisa despre tulburarea de limbaj si sa reduca
“conspiratia tecerii” care adesea invaluie tulburarea de vorbire. Discutia va crea o atmosfera
de totala acceptare ce va influienta estimarea proprie a copilului
Activitatile despre “cum pot deveni un bun vorbitor” vor ajuta copilul sa realizeze ca
in comunicare mai mult despre “cum” vorbeste cineva este important si “ce” are de spus.
Discutarea “atributiilor globale” ale copilului in comunicare ste foarte important in
procesul schimbarii atitudinale. Cand copilul spune “nu pot” sau “niciodata” trebuie sa se
explice copilului influienta “discutiilor cu sine” asupra propriului comportament. Astfel,
schimbarea “discutiei negative cu sine” intr-o “conversatie pozitiva cu sine” sunt sarcini
viabile atat pentru terapeut cat si pentru copil.
Metode si procedee specifice logopedice se folosesc pentru formarea deprinderii de a
articula correct. Daca este nevoie, o parte din aceste exercitii vor fi reluate.
La inceput se va incerca emiterea corecta a sunetelor pe baza de onomatopee sau
coarticulare. Daca nu se reuseste se vor face exercitii speciale. In fata oglinzii, logopedul va
demonstara care este pozitia limbii, buxelor, obrajilor, deschiderea gurii, actul respirator,
intensitatea vocii. Prin imitatie se va cere si copilului sa realizeze articualrea coretcata
asunetului. La nevoie este ajutat si mecanic.
Dupa aceasta etapa de articualare a sunetelor, urmeaza pronuntarea sunetelor ( mai
intai cele surde, apoi cele sonore). Se vor introduce apoi sunetul in silabe directe, indirecte
intre vocale, apoi asociat cu consoane, ocupand diferite pozitii ( initial, median, final).
Cuvintele vor fi introduse in propozitii uramarindu-se consolidarea si automatizarea lor in
vorbire. In acest scop se vor memora la inceput versuri sub forma framantarilor de limba,
urmarind sa predomine sunetul impostat. Tot in aceasta etapa a consolidarii sunetelor, se vor
Pagina 69 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
folosi mult povestirile, incepandu-se cu repovestirile deoarece acestea sunt mai usoare. Prin
ele se va urmari corectarea vorbirii sub aspect articulator, dar si formarea deprinderii de a se
exprima in propozitii scurte, coretce sub aspect grammatical si de apovesti cursive si logic. Se
va urmari exercitarea vorbirii sub toate aspectele (fonetic, lexical, gramatical), exersand in
acelasi timp memoria, gandirea, atentia. La inceput e bine sa foloseasca povestirile ilustarete,
pe tablouri care vor fi commentate pe rand si apoi se va inchega o povestire scurta,
respectand succesiunea momentelor principale infatisate prin ilustratie.
Urmeaza apoi etapa de verificare a sunetelor impostate si a gradului de automatizare
in vorbirea curenta. La baza acestei etape vor sta tot povestirile, care vor fi insa mai ample,
mai bogate in continut, care sa ofere posibilitati de interpretare, de apreciere proprie. La
clasele II-IV se pot folosi si repovesti dupa texte citite de ei sau de logoped (scris sau oral,
compuneri dupa plan dat sau dupa tablouri)
Se recomanda ca primele lecturi sa fie facute pe texte prelucrate.
Ultima etapa este intorducerea sunetului in texte obisnuite, in vorbirea curenta.
Preocupati de continutul povestirii, logica vorbirii, sensul celor spuse, se poate intampla
copilul sa nu mai acorde suficienta atentie sunetului impostat, putandu-se verifica astfel
gradul de consolidare a pronuntiei corecte. La nevoie se revine cu exercitii efecuate in etapele
anterioare.
Pentru corectarea grupului de consoane unde pot sa apara omisiuni sau schimbarea
locului, datorate unei slabe capacitati de analiza sau de diefrentiere din zona verbo-motorie,
se fac exercitii de analiza fonetica. Se despart in silabe cuvintele care contin grupul deficitar,
se analizeaza grupul de consoane, se articuleaza sunetele separate pentru constientizarea
locului si modului de articulare, se articuleaza apoi pe silabe, prelungind primul sunet, apoi se
unesc silabele in cuvintele respective.
STUDIU DE CAZ VI
I. DATE DE IDENTIFICARE A COPILULUI:
NUME I.
PRENUME C.
DATA NAŞTERII 1.12.1996
LOCUL NAŞTERII IAŞI
RANGUL NAŞTERII 1
COD NUMERIC PERSONAL 1961201226764
RELIGIE ortodoxa
Pagina 70 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
NAŢIONALITATE română
ETNIE română
INSTITUŢIA DE OCROTIRE centru de plasament “C.A. Rosetti”
II. DESCRIEREA COPILULUI:
II.1. Descrierea fizică: copilul a fost născut normal (prin cezariană, la termenul de
şapte luni, şi a avut o greutate la naştere de 2900 g.
Din punct de vedere fizic, a mers la 2 ani si a vorbit la 3 ani.
Nu prezintă semne particulare.
II.2. Istoricul dezvoltării:
A. Aspecte legate de mediul în care a fost crescut şi stimulat copilul:
I.C. a fost crescut în familie până în 1998, astfel că, creşterea îngrijirea şi stimularea
copilului s-au făcut într-un mediu familial normal. La 9 luni a suferit un traumatism cranian
prin cadere.
B. Aspecte legate de ataşament
I.C. este ataşat de ambii părinţi cu care este în relaţii apropiate. Pe perioada
internării în centrul de plasament a colaborat cu asistenţii sociali şi cu profesorii din şcoala de
masă însă au fost situaţii conflictuale cu unii colegi pe care le-a rezolvat fără să ceară ajutorul
cuiva. Uneori, se inhibă însă dacă este stimulat, cooperează.
II.3. Aspecte ale dezvoltării psiho-motorii:
Deficit mintal mediu.
Personalitate echilibrată; temperament sangvinic;
Dezvoltare socio-afectivă: cooperant, sociabil.
Autonomie personală şi socială bine dezvoltată.
Ritm de lucru lent
Dezvoltare cognitivă şi a limbajului: disgrafie-dislexie.
Dezvoltare psiho-motorie: uşoară instabilitate psiho-motorie
Concluzii. Recomandari:
Terapie comportamentală;
Terapie logopedica;
Psihoterapie de suport;
Sprijin familial adecvat;
Stimulare permanentă în actul învăţării.
Pagina 71 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
III. STAREA DE SĂNĂTATE:
Antecedente familiale patologice: cei doi părinţi neagă existenţa în familie a unor boli
cronice sau unor boli infecto-contagioase.
Antecedente personale patologice: exceptând deficienţa mintală uşoară, copilul a
prezentat şi bolile copilăriei.
Vaccinări: până în prezent, copilul a fost vaccinat: BCG, AP, DTP, ARR, RDT, IDR.
Alte analize importante: copilul a fost evaluat medical prin intermediul analizelor:
HIV – (negativ), hemoglobina 13,7 g %, exudat nazo-farigian – absenţi streptococ B –
hemolitic, RMF – 2765, coproculturi şi uroculturi periodice.
Examen somatic general:
Tulburări de statică şi motricitate – uşoară instabilitate psiho-motorie;
Tulburări ale organelor de simţ – tulburari de vedere;
Stare de nutriţie – anorexie.
IV. EDUCAŢIA:
I.C. are vârsta de 9,3 ani şi a fost înscris la şcoala specială “C. Păunescu”.
La testele Goodenough si Dearborn obtine coeficienti care il incadreaza in limitele
deficitului mintal mediu.
V. ISTORIC AL INSTITUŢIONALIZĂRII COPILULUI:
1. De unde vine copilul la prima admitere într-o unitate de ocrotire?
Copilul a fost crescut în familie până în 15.02.2002.
2. Cine a solicitat instituţionalizarea copilului?
Părinţii.
3. Ce încercări de prevenire a instituţionalizării au fost interprinse în acel moment?
Nu s-a putut preveni instituţionalizarea datorită lipsei condiţiilor de creştere şi
educarea copilului în familie.
4. Succesiunea unităţilor prin care a trecut copilul:
INSTITUŢIA DE OCROTIRE DATA INTERNĂRII MOTIVAŢIE
PERIOADA
C. P. “C.A. Rosetti” 15.02.2002 lipsa resurselor
4 luni
Şcoala specială “C. Păunescu” 08.09.1998 nevoi speciale
4 ani
Pagina 72 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
5. De către cine a fost vizitat copilul:
NUME PRENUME GRAD DE RUDENIE NR. VIZITELOR
IV mama săptămânal
IC tata bilunar
IB frate 2 ori
MN bunica maternă 5 ori
VI. PLASAMENTE ALE COPILULUI EFECTUATE PÂNĂ ÎN PREZENT
Copilul nu a fost plasat în familii de asistenţi maternali, în familia lărgită sau în
familii foster-care deoarece durata internării în centrul de plasament a fost scurtă iar familia a
ţinut legătura cu copilul.
X. DATE DESPRE FAMILIA COPILULUI:
1. Identitatea părinţilor:
MAMA TATA
NUME. PRENUME I.V. I.C.
DATA NAŞTERII 21.07.1964 22.02.1962
EDUCAŢIE 10 clase 10 clase
STATUT MARITAL căsătorită căsătorit
OCUPAŢIA şomeră muncitor (Inter
Expres S.A.)
DOMICILIUL str.Vovideniei, nr. 15, bl. J1, sc. A, et. 4, ap. 4,
Iaşi
RELIGIE catolică catolică
NAŢIONALITATE română română
ETNIE română română
2. Identitatea fraţilor:
SC n. 16.12.1995 (soră geamănă)
SBC n. 20.03.1997
SJC n. 29.08.1998
3. Date despre familia lărgită:
Pagina 73 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
bunicii materni – MA, 72 ani, com. Ciorteşti, IS
MN, 70 ani, com. Ciorteşti, IS
bunicii paterni – I.I., decedat, 1998
I.V., 73 ani, com. Pocreaca, IS
4. Istoricul social al copilului şi al familiei:
copilul provine dintr-o familie legal constituită în 1983. Din căsătoria lui IV cu IC au
rezultat doI gemeni (dintre care unul este I.C.) şi doua fete.
I.C. a urmat până în 2003, cursurile şcolii generale “Petru Poni” iar în clasa a II-a a
prezentat un eşec şcolar datorită ritmului de lucru lent şi a unor stări de inhibiţie.
Pe 8.09.2003 se eliberează Certificatul de Expertiză şi orientare şcolară şi
profesională în care SI este îndreptat spre învăţământul special. Astfel urmează la şcoala
specială “C. Păunescu” clasele II-III.
Extras din certificatul de expertiză şi orientare şcolară din 25.06.2003
Tipul: deficienţă mintală intelectuală
Gradul: intelect de limită / disgrafie-dislexie/ personalitate echilibrată, cooperantă /
perceptie slaba/memorie scazuta/ inteligenţă practică şi socială în limite normale / autonomie
personală şi socială.
Recomandări curriculare:
- plan de învăţământ şi programe şcolare specifice şcolii profesionale, clasa de ucenici
(integrare individuală, anul I).
Recomandări privind reabilitarea:
Terapie comportamentală
Terapie logopedica
Psihoterapie de suport
Evolutia copilului pe parcursul terapiei logopedice
Copilul a reusit sa depaseasca dificultatile de scris-citit prin multiple exercitii facute
sub indrumarea logopedului dar se mai pastreaza unele omisiuni sau adaugiri de litere
datorita problemelor in ceea ce priveste memoria si nivelul inteligentei. Astfel, exercitiile si-
au dovedit eficienta in activitatea de analiza a actiunilor de scris-citit in care intervine
Pagina 74 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
constientizarea si concentrarea atentiei. Incurajat de progresele facute, I.C. s-a implicat mai
mult in clasa si a reusit sa-si imbunatateasca rezultatele scolare.
In corectarea disgrafiei si dislexiei trebuie sa se aiba in vedere cateva obiective
importante in raport de care se adopta metodele si procedeele cele mai adecvate. Dintre
acestea enumeram urmatoarele: simptomatologia si diagnosticul logopedic diferential, natura
etiologiei dislexo-disgrafiei, daca tulburarile de scris-citit sunt dublate de o alta deficienta
( de intelect, senzoriala, psihica)nivelul dezvoltarii psihice a logopatului, care sunt rezultatele
scolare ale logopatului, varsta logopatului, nivelul de dezvoltare a limbajului in general,
specificul dominatiei si a lateralitatii, caracteristicile perceptiei auditive si vizual-kinestezice,
specificul orientarii saptio-temporale, reflectarea in planul personalitatii a tulburarilor de
limbaj.
Ca si in cazul corectarii tulburarii de limbaj, si in terapia dislexo-grafiei se pot folosi
doua categorii de metode si procedee: metode si procedee cu caracter general si metode si
procedee cu caracter specific logopedic.
Aceasta categorie vizeaza indirect corectarea dislexo-grafiei, dar ele sunt deosebit de
importante deoarece, pe de o parte, pregatesc subiectul din punct de vedere psiho-fizic, pentru
aplicarea metodologiei specific logopedice, iar pe de alta parte fortifica organismul si
faciliteaza efectele actiunii metodelor din categoria celor specifice.
Exercitii pentru dezvoltarea musculaturii degetelor si a mainii au o importanta
deosebita pentru formarea miscarilor fine ale degetelor si mainii, ceea ce contribuie la o mai
buna tinere a instrumentului de scris, evitarea oboselii si alunecarea facila pe foaia de scris,
cresterea vitezei actiunii si adoptarea unei scrieri corecte. Toate exercitiile trebuie sa
contribuie la sincronizarea grupelor de muschi antrenati in actul scrierii ceea ce duce la
realizarea miscarilor economicoase. Aceste exercitii trebuie sa se desfasoare sub forma
ritmica. De asemenea exercitiile fizice generale sunt importante pentru fortificarea generala a
organismului, dar si pentru realizarea organizarii saptio-temporale si pentru dezvoltarea
miscarilor fine si sincronizate.
Educarea si dezvoltarea auzului fonematic priveste capacitatea de a identifica si
diferentia sunetele limbii, de a distinge intre sunet si litera, intre sunet si reprezentarea sa
grafica. Existenta tulburarilor auzului fonematic sau slaba dezvoltare a acestuia determina
dificultati nu numai la nivelul emisiei, dar si la cel al discriminarii literelor si reprezentarii lor
in planul grafic. Folosirea cuvintelor sinonime si paronime este deosebit de eficace la taote
varstele.
Pagina 75 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
In formarea deprinderilor de scris-citit functionarea corecta a activitatii de orientare si
structurare spatiala devine conditie sine-qua-non, pentru ca trasarea semnelor grafice si
urmarirea succesiunii desfasurarii literelor in cuvinte, a cuvintelor in fraze, a succesiunii
randurilor si pastrarea spatiilor dintre ele se constituie in faze ale procesului de achizitie
lexico-grafica. Sunt indicate exercitiile care sa duca la constientizarea raporturilor stanga-
dreapta, inainte-inapoi, deasupra-dedesupr, sus-jos.
Dislexo-disgrafia determina o stare de neliniste si teama de insucces, ceea ce-l face pe
subiect sa traiasca momente stresante. Repetarea insuccesului scolar accentueaza starea de
oboseala intelectuala si fizica. Cu timpul, se instaleaza o hipersensibilitate afectiva si o stare
de repulsie fata de procsul instructive, in general, si fata de activitatea de scris-citit, in
special.
Pentru inlaturarea unor astfel de comportamente, cel mai eficace procedeu este acel al
psihoterapiei. Ea se foloseste cu scopul de a inlatura starile psihice, conflictuale, determinate
de deficienta de scris-citit. In primul rand trebuie urmarit sa se inlature teama patologica ca
va comite greseli si sa se inlature sentimental de inferioritate instalat.
Un loc aparte il ocupa jocul – R. Schiling apeleaza la “jocul curativ logopedic”. In
scopuri similare se pot folosi desenul si dramatizare
Este necesar sa amintesc o serie de cerinte in terapia specific logopedica a dislexo-
disgrafiei:
Cand tulburarile lexico-grafice sunt manifestari ale reflectarii vorbirii deficitare,
activitatea de corectare trebuie sa inceapa cu inlaturarea dislaliei, rinolaliei, balbaielii, dupa
metodologia cunoscuta.
Inceperea activitatii terapeutice cat mai de timpuriu si odata cu manifestarea primelor
elemente cu caracter dislexo-disgrafic.
Formarea si dezvoltarea deprinderilor de analiza-sinteza, atat in plan lingvistic, cat si
in cel logic.
Trebuie sa se aiba in vedere o serie de principii generale care sa directioneze
activitatea de terapie :corectarea cat mai de timpuriu a dislexo-disgrafiei; exercitiile efectuate
sa fie in raport cu gravitatea tulburarilor dislexo-disgrafice; colaborarea si participarea active
a logopatului la activitatea logopedica ; colaborarea cu parinti logopatului; colaborarea cu
invatatorii,educatorii in vederea manifestarii tactului si ingaduintei necesare fata de elevul
logopat; exercitiile efectuate sa se bazeze pe materialul pe care il foloseste elevul in scoala.
Pagina 76 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Obisnuirea logopatului sa-si concentreze activitatea psihica,si in primul rand gandirea
si atentia, asupra procesului de analiza-sinteza a elementelor componente ale grafo-lexiei face
parte din metodele si procedeele specifice.
Subiectul va fi invatat sa descompuna elmentele grafice si lexice din care este format
cuvantul, apoi propozitia si unificarea lor pentru a le putea reda in mod unitar si cursive in
scris-citi.
Prin formarea capacitatii de constientizare a erorilor tipice dislexice-disgrafice
subiectul invata sa-si controleze in plan mental si actional, intreaga activitate necesara
comportamentului lexico-grafic. Atentionarea asupra greselilor trebuie sa fie insortita de
indicarea corecta a modului de scris-citit.
In cazul omiterii sau substituirii unor litere se apeleaza la fixarea si recunoasterea
sunetului cu care incepe cuvantul. Aceasta contribuie la formarea asociatiilor dintre foneme si
grafeme, cat si la diferentierea acestora.
Dezvoltarea capacitatii de sesizare a relatiei dintre fonem-grafem, litera-grafem si
fonem-litera.
Procedee: intr-un text se subliniaza litera sau literele afectate; subiectul citeste singur
textul, sub supravegherea logopedului, si subliniaza literele sau cuvintele intampina dificultati
si apoi le transpune in scris; dupa principiul de la simplu la complex, se citesc litere, grupuri
de litere sau cuvinte de pe scheme-planse, apoi se vor scrie; la imaginile mai greu da evocat
se poate scrie inceputul denumirii ca apoi sa fie completat de copil.
Dezvoltarea capacitatii de discriminare auditiva, vizuala si kinestezic-motrica
Se recomanda folosirea unor procedee care sa stimuleze si sa facilizeze analiza si
sinteza fonetica a structurii cuvintelor si proprozitiilor . Rezultatele sunt mai bune daca se
porneste de la cuvinte mono si bisilabice, ca in final sa se ajunga la cele polisilabice .Se poate
folosi scrierea colorata cu una sau mai multe culori.
Pentru dezvoltarea capacitatii de discriminare se pot folosi comparatiile pentru
distingerea asemanarilor si deosebirilor intre diferite grapheme si litere. p-b-d, m-n, s-s.
(componenta vizuala) z-j, s-s, f-v, (componenta auditiva).
Citirea imaginilor izolate si in suita- stimuleaza si contribuie la dezvoltarea vorbirii
copilului, dezvolta interesul pentru citit si poate fi apreciat ca o etapa ce contine elemente de
organizare a activitatii mentale .
Deprinderile de citit-scris selective- consta in indicarea cuvintelor si propozitiilor
apreciate ca fiind critice sau care au un anumit grad de dificultate ce poate determina erori
Pagina 77 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
tipice si pe care subiectul trebuie sa le citeasca si sa le citeasca si sa le scrie. Citit-scris
selectiv trezeste interesul si motivatia pentru desavarsirea actiunii.
Citirea simultana si scrisul sub control-subiectul citeste odata cu terapeutul si scrie
sub supravegherea acestuia. Fiecare greseala este corectata imedeat, ceea ce intareste
increderea in posibilitatile sale de scriere-citire.
Citirea si scrierea in pereche-doi subiecti citesc si scriu in acelasi timp si se corecteaza
reciproc prin schimbarea alternative a rolurilor. Metoda este eficienta prin mentinerea starii
de vigilenta, formarea-dezvoltarea motivatiei competitionale si a satisfactiei pentru succesul
implinit.
Citirea si scrierea in stafeta- un copil din grup citeste sau scrie pe tabla una sau mai
multe propozitii, apoi indica un alt coleg care sa continue actiunea. Stimuleaza atentia pentru
a corecta greselile si sa poata continua actiunea.
Cititea si scrierea in stafeta greselilor-subiectul citeste sau scrie pana in momentul
comiteri unei greseli,apoi continua un alt goleg in mod asemantor. Se poate alcatui un
clasament pentru a stimula interesul de a obtine un rezultat bun.
Citirea si scrierea cu caracter ortoepic-fiecare silaba care se citeste sau scrie cu
dificultati este repetata de doua ori,spre deosebire de celelalte ce se scriu si se citesc normal .
Citirea si scrierea pe roluri-fiecare subiect indeplineste un rol in cadrul unei povestiri
si va citi sau scrie numai acea parte care se refera la rolul cu care a fost investit. El invata sa
fie atent, se obisnuieste cu starea de asteptare, ceea ce duce treptat la dezvoltarea echilibrului
dintre excitatie si inhibitie.
Citirea si scrierea pe sintagme- subiectul trebuie invatat sa sesizeze sensul celor citite
si scrise si sa cuprinda in campul sau perceptiv unitatile sintactice purtatoare de semnificatii.
Exercitii de copiere ,dictare si compunere. Cele mai multe greseli se fac la compunere
. copierea contribuie la realizarea deprinderilor motorii si la obisnuirea subiectului cu forma
grafemelor si cu diferentele dintre ele. Dictare este mai dificila pentru dislexo-disgrafici si de
aceea trebuie alese texte scurte si organizate in functie de posibilitatile subiectului.
Corectarea tulburarilor de vorbire se face inaintea sau concomitant cu terapia dislexo-
grafiei.Majoritatea tulburarilor de vorbire se transpun in limbajul scris-citit. Si in acest caz se
respecta principiul de la simplu la complex.
Terapia dislexo-grafiei trebuie sa vizeze dezvoltarea limbajului si stimularea
activitatii psihice.
Pagina 78 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Explicarea cuvintelor, a semnificatiei lor si a sensului propozitiei cu care se exerseaza,
ca si solicitarea subiectului sa formuleze povestiri, compuneri, autodictari, faciliteaza
stimularea activitatii psihice pentru transpunerea ideilor in planul comportamental verbal.
Corectarea confuziilor de grafeme si de litere, conditie de baza in terapia tulburarilor
grafo-lexice.
S-au folosit exercitii care sa urmareasca formarea capacitatii de discriminare mai intai
a grafemelor si literelor separate, apoi in combinatii de cuvinte monosilabice, bi si trisilabice.
Este necesar sa se foloseasca si grupurile diftongilor, triftongilor pentru ca aici au loc cele
mai multe confuzii. Pozitia ocupata in cuvinte de literele afectate trebuie sa varieze la
inceputul, mijlocul si finalul cuvantului.
STUDIU DE CAZ VII
I. DATE DE IDENTIFICARE A COPILULUI
NUME C.
PRENUME I.
DATA NAŞTERII 4.11.1995
LOCUL NAŞTERII IAŞI
RANGUL NAŞTERII 3
COD NUMERIC PERSONAL 19511044226774
RELIGIE ortodoxă
NAŢIONALITATE română
ETNIE română
INSTITUŢIA DE OCROTIRE Centrul de plasament “C.A.
Rosetti”
II. DESCRIEREA COPILULUI:
II.1. Istoricul dezvoltării:
A. Aspecte legate de mediul în care a fost crescut şi stimulat copilul:
Copilul a fost crescut de părinţii naturali,intr-o familie organizata, creând o stare de
securitate pentru minor.
B. Aspecte legate de ataşament:
Pagina 79 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
C.I. a dezvoltat un ataşament de tip sigur faţă de ambii părinţi datorită grijii pe care
acestia au manifestat-o fata de cei cinci copii ai familiei. Are rezerve în a se impune în grup şi
prezintă o oarecare dependenţă faţă de asistenţii sociali din centru, apelând deseori la aceştia
pentru a fi înţeles şi încurajat. În relaţiile cu colegii de clasă şi centrul de plasament este
sociabil.
II. 2. Aspecte ale dezvoltării psiho-motorii:
Deficienţa mintală uşoară, Q = 65
Carenţe educative şi socio-afective;
Tulburări de limbaj: dislalie -disgrafie;
Memorie – capacitate redusă de stocare şi reţinerea informaţiilor.
Atenţie: instabilă.
Întârziere medie în dezvoltarea psiho-motorie.
Nivelul cunoştinţelor generale: foarte scăzut pe fondul deficitului intelectual uşor –
mediu.
Imaturitate socio-afectivă.
Concluzii. Recomandări:
Terapie logopedică;
Program de recuperare individualizat;
Psihoterapie de suport.
III. STAREA DE SĂNĂTATE
Antecedente familiale patologice
- Una din mătuşile materne suferă de hepatită cronică;
Antecedente personale patologice:
De la naştere până în prezent, copilul a prezentat rujeolă, gripă şi o operaţie de
extirpare a amigdalelor.
Vaccinări: până în prezent, copilul a fost vaccinat BCG, T. COQ, HEP. B, VVR, IDR.
Alte analize importante: minorul a fost evaluat medical prin intermediul analizelor:
hemoglobina 13,5 %, HIV – (negativ), examen RF, exudat nazo-faringian, coproculturi şi
uroculturi periodice.
Examen somatic general:
- tulburări de statică şi motricitate: instabilitate motorie;
- tulburări ale organelor de simţ: nu prezintă;
Pagina 80 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
- stare de nutriţie: bună.
IV. EDUCAŢIA
Copilul, în vârstă de 10,1 ani, a urmat grădiniţa specială din cadrul şcolii “C.
Păunescu” în anul 1999-2001 datorită constatării deficienţei mintale uşoare din Certificatul
de Expertiză şi orientare şcolară şi profesională din 13.09.2000. În anul şcolar 2002-2003a
urmat clasa I la şcoala specială “C. Păunescu” conform planului de învăţământ şi programelor
şcolare specifice şcolii speciale pentru deficienţi mintal.
V. ISTORIC AL INSTITUŢIONALIZĂRII COPILULUI
1. De unde vine copilul la prima admitere într-o unitate de ocrotire?
Până la data de 12.02.2002 copilul a fost crescut în familie însă a avut statut de intern
parţial (centru de zi) în perioada 28.11.2000 – 12.02.2002.
2. Cine a solicitat instituţionalizarea copilului?
Părinţii.
3. Ce încercări de prevenire a instituţionalizării au fost interprinse în acel moment?
Nu s-a putut preveni instituţionalizarea datorită lipsei resurselor şi alternativelor.
4. Succesiunea unităţilor prin care a trecut copilul:
INSTITUŢIA DE OCROTIRE DATA INTERNĂRII MOTIVAŢIE
PERIOADA
C.P. “C.A. Rosetti”- centrul de zi 28.11.2004 lipsa condiţiilor
15 luni
C.P. “C.A. Rosetti” – intern 12.02.2006 lipsa condiţiilor 7
luni
Grădiniţa specială 13.09.2001 pregătire şcolară 1
an
Şcoala specială “C. Păunescu” 13.07.2006 nevoi speciale 1
an
5. De către cine a fost vizitat copilul?
NUME PRENUME GRAD DE RUDENIE NR. VIZITELOR
C.M. mamă 18 ori
C.F. tata 12 ori
Pagina 81 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
VI. PLASAMENTE ALE COPILULUI EFECTUATE PÂNĂ ÎN PREZENT
Copilul nu a fost plasat în familii de asistenţi maternali, în familia lărgită sau în
familii foste – care, deoarece familia a întreţinut legătura cu el şi a dorit reintegrarea lui
familială.
X. DATE DESPRE FAMILIA COPILULUI
MAMA TATA
NUME. PRENUME C.M
C.F.
DATA NAŞTERII 17.01.1970
14.04.1967
EDUCAŢIA opt clase opt clase
STATUT MARITAL căsătorită căsătorit
OCUPAŢIA fără muncitor
necalificat
DOMICILIUL IAŞI, str. Decebal, nr. 1
RELIGIE ortodoxă ortodox
NAŢIONALITATE română
română
ETNIE română
română
2. Identitatea fraţilor:
din relaţia lui C.F. cu C.M. au mai rezultat inca 4 copii ocrotiti in familie.
3. Date despre familia lărgită:
bunicii materni: B.S., decedat în 1995.
B.L. , 60 ani, str Vasile Lupu, nr. 6, IS
bunicii paterni: C.N., 78 ani, com.Sarca, IS
C.A., 70 ani, com. Sarca, IS
4. Istoricul social al copilului:
C.I. este rezultatul unei relaţii normale de casatorie al lui CF cu CM. Din această
relaţie au mai rezultat inca 5 minori BA. Motivul internării a fost lipsa condiţiilor de creştere
şi educarea adecvată a minorului. Astfel, în perioada 28.11.2000 - 12.02.2002, C.I. a avut
statut de intern parţial urmând centrul de zi din centrul de plasament “C.A. Rosetti” după
care, timp de şapte luni, a fost internat în centrul de plasament “C.A. Rosetti”.
Pagina 82 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Părinţii au locuit în diverse locuri fie împreună, fie separaţi, motivul schimbării dese a
adresei fiind faptul că pleacă fără să-şi achite datoriile. Aceştia vin aproape zilnic la rude
(bunica, doi unchi, o mătuşă) cu care se ceartă uneori aflându-se în relaţii tensionate.
Pe 22.10.2001, părinţii locuiau împreună şi au hotărât să ia minorul în familie odată la
trei săptămâni.
5. Situaţia materială a familiei:precara, mama locuieste la bunicii materni, intr-o casa
cu 2 camere.
XI. PERSOANE RELEVANTE PENTRU REZOLVAREA CAZULUI:
Persoanele care au ajutat la soluţionarea cazului sunt părinţii care au întreţinut relaţia
cu minorul prin vizite, dându-i acestuia sentimentul că este iubit.
XII. ANALIZA CÂMPULUI DE FORŢE
Aspecte pozitive:
Ataşamentul părinţi-copil;
Posibilitatea tatălui de a întreţine familia.
Aspecte negative:
Lipsa unui venit stabil al mamei;
Tipul de relaţie al celor doi părinţi;
Lipsa de experienţă a părinţilor în creşterea unui copil cu deficienţă mintală;
Relaţii tensionate cu familia lărgită.
Extras din Certificatul de expertiză şi orientare şcolară din 24.09.2002:
Tipul – deficienţa mintală
Gradul – oligofrenie gradul I (etiologie neprecizata) /dislalie-disgrafie/ carenţe
educaţionale, hipomnezie de fixare / uşoară instabilitate atenţiei / imaturitate psiho-afectivă /
deprinderi de muncă intelectuală nestructurate.
Recomandări curriculare:
Plan de învăţământ
Programe şcolare specifice şcolii publice clasei III
Recomandări privind reabilitarea:
Pagina 83 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
- terapia motricităţii;
- terapie logopedica
- terapie cognitiv-comportamentală.
Recomandări privind satisfacerea CES:
- adaptarea cerinţelor şcolare;
metode diferenţiate de lucru.
Evolutia copilului pe parcursul terapiei logopedice:
S-au observat aversiuni din partea copilului in sensul abentei de la sedinte, absente
care au fost corectate de logoped prin introducerea unor elemente atractive precum muzica si
jocurile.S-a lucrat pe dezvoltarea unor deprinderi de munca intelectuala structurate care sa-l
ajute sa inregistreze progrese in activitatea scolara.
In ceea ce priveste dislalia si disgrafia,tulburari ce riscau sa se stabilizeze, terapia
logopedica a reusit sa stopeze acest proces, incepandu-se corectarea tuturor grupelor de
foneme afectate. Pe parcurs s-au evidentiat progrese vizibile in ceea ce priveste articulatia-
pronuntia sunetelor afectate si s-au imbunatatit rezultatele scolare. In prezent se continua
terapia pentru formarea deprinderii de a articula corect toate sunetele. In plan
comportamental, se urmareste ameliorarea stabilitatii atentiei si a laturii psiho-afective.
Metodele si procedeeele folosite in corectarea dislaliei, ca si a celorlalte tulburari de
vorbire, trebuie selectate si adaptate specificului fiecarei tulburari si copil in parte. Daca
dislalia este severa si daca sunt si alte modificari, sezoriale, neurologice,de motricitate,
afective, etc, atunci se impune intr-o prima etapa efectuare unor exercitii suplimentare.
In corectarea dislaliei se aplica, la inceput o serie de metode cu caracter general in
functie de gravitatea tulburarii. Acestea urmaresc sa pregateasca si sa faciliteze aplicarea
metodelor si procedeelor logopedice individualizate in functie de caz si de natura dialaliei
Pentru corectarea disaliei se pot distinge doua categorii mari de metode si procedee si
anume :
In categoria metodelor si procedeelor generale sunt cuprinse : gimnastica si
miogimnastica corpului si a organelor care participa la realizarea pronuntieie; educarea
respiratiei si a echilibrului dintre expir si inspire; educare auzului fonematic; educarea
personalitatii, inlaturarea negativismului fata de vorbire si a unor tulburari comportamentale.
Pagina 84 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pentru imbunatatirea motricitatii generale si a miscarilor fono-articulatorii se pot
indica o serie de exercitii care au o importanta deosebita nu numai pentru dezvoltarea
limbajului dar si pentru sanatatea organismului .Exercitiie fizice generale au scopul de a
usura desfasurarea unor miscari complexe ale diferitelor grupuri de muschi care i-au parte la
activitatea de respiratie si la functionarea aparatului fonoarticulator. Se disting
doua categorii mari de exercitii si anume: unele cu scopul de a relaxa organismul si
musculature aparatului de emisie, exercitii utile in pronuntarea majoritatii sunetelor limbii
romane si a altele de incordare care se folosesc in special in timpul pronuntarii sunetelor
surde.
Pentru dezvoltarea organelor fonoarticulatorii se recomanda o serie de exercitii ce se
refera la dezvoltare miscarilor expresivitatii faciale, linguale, mandibulare, labiale etc.
Educarea respiratiei si a echilibrului dintre inspir si expir are un rol importanat nu
numai in asigurarea unor functi biologice dar si in pronuntie.In timpul expirului, suflul face
sa vibreze coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor.Presiunea expirului si a
inspirului se modifica in functie de fiecare sunet. Unii logopati incearca sa vorbeasca si in
timpul inspirului nu numai al expirului (cum este normal). In felul acesta pronuntarea devine
defectoasa prin deformarea sunetelor, omisiunea sau inlocuirea lor in cuvint si mai ales prin
aparitia unor tulburari ale ritmului si cadentiei vorbirii.
Exercitiile de respiratie se desfasoara in functie de varsta dislalicului: la copii mici ele
se pot desfasura sub forma jocului utilizandu-se o serie de jucarii in care sa se sufle; la copiii
mai mari se pot utilize materiale didactice vizuale, spirometrul, cat si exersarea expir-inspir
pe baza apelarii la intelegere. Se recomanda ca exercitiile de
respiratie sa fie efectuate odata cu pronuntarea si sa se realizeze la inceput cu ajutorul
cantului si al recitarii de poezii ritmice.
Auzul fonematic, adica capacitatea de a indentifica si diferentia sunetele limbii
contribuie alaturi de alte elemente la realizarea unei pronuntari corecte. Prin activitatea de
dezvoltare a auzului fonematic se creeaza un sistem relational intre modalitatea senzoriala de
percepe si crearea unor imagini ideale la niveluri superioare. Deficientele auzului fonematic
fac imposibil autocontrolul auditiv si dislalicului face eforturi de indreptare a vorbirii pe baza
motrico-kinestezica a aparatului de emisie. In general, la dislalici sunt
eficace pronuntarea, diferentierea si identificarea cuvintelor sinonime si paronime.
Consideram ca pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante exercitiile in
cuvinte decat pronuntare sunetelor izolate, asa cum in corectarea dislaliei cuvantul joaca un
Pagina 85 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
rol hotarat. Astfel, in realizarea pronuntiei corecte dislaliculreuseste sa efectueze o
comparative intre propria sa pronuntie receptionala de la persoanele din jurul sau si sa
realizeze un autocontrol, pe baza auzului,asupra emisiei vocale.
Educarea personalitatii
dislalicului trebuie sa inceapa odata cu corectarea dislaliei indiferent de varsta dislalicului .
Educarea personalitatii trebuie sa
urmareasca :redarea increderii in propriile posibilitati, crearea convingerii ca dilalia eate o
tulburare pasagera care pote fi corectata, crearea increderii in logoped, inlaturatrarea
negativismului si redearea optimismului Astfel, corectarea tuturor tulburarilor de
limbaj este conditioanata nu numai de eficacitatea metodelor logopedice, ci si de o serie de
factor ice tin de particularitatile psihoindividuale ale handicapatilor de limbaj
Rezultatele cele mai bune in educarea personalitatii le are psihoterapia.
Psihoterapia foloseste o serie de metode si tehnice psihopedagogice in vederea
restabilirii echilibrului psiho-fizic al logapatului, incercanda sa stearga din mintea copilului
cauzelel care au declansat tulburarea de limbaj, sa inlature si sa previna unele simptome
creand in felul acesta, conditii favorabile pentru acesta pentru actiunea procedeelor
logopedice din cadru unui tratament complet .
Psihoterapia se constitue dintr-un complex de metode terapeutice prin care se
uramareste intarirea personalitatii, intarirea cunostintei si imbunatatirea afectiva.
In practica logopedica psihoterapia urmareste restabilirea psihicului logopatului
prin:educarea personalitatii,
-educarea unei aprecieri corecte a propriului defect si al mediului social,
-influentarea micromediului social.
Metodele psihoterapeutice, utilizate astazi, prin influentarea diferitelor verigi
perturbate ale unitatii biopsihosociale infantile.Psihoterapia generala vizeaza eliminarea
conflictelor psihice ce au determinat tulburarea de limbaj si restructurarea personalitatii .
Pentru a realiza aceasta este necesar: sa se explice logopatului cauzele si conditiile
conflictelor pentru ca, prin ridicarea acestora la nivelul constintei, ele sa dispara,rezolvarea
relatiilor negative (copil-mediu, copil-copil, copil-profesor, copil-parinte,etc.) acomodarea la
colectiv prin capatarea afectiva a copilului.
Familia logopatului, prin manifestarile de neincredere si de retinere constitue
obstacolul, uneori dificil in terapie. De aceasta , este necesar sa li se explice parintilor
tulburarea de limbaj din care sufera copilul, cauzelel declansarii, comportarea fata de copil,
Pagina 86 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
cum se desfasoara terapia complexa, care este rolul parintilor in terapie si cum sa asigure
regimul de viata propriilor copii logopati.
Modificarea conceptiei, a opticii si a modalitatilor comportamentale trebuie sa duca la
inlaturarea tensiunii intrafamiliare. Acesta se realizeaza prin: cunoasterea personalitatii
parintilor, din convorbirile anamestice, vizite la domiciliu, discutii diferite in grupuri de
parinti, resturucturarea atitudini parintilor, atat in cursul sedintelor individuale, cat si in
cadrul sedintelor collective. In cadrul sedintelor colective este posibila cunosterea relatiilor
dintre parinti si copil, cat si optical lor in legatura cu tulburarea de limbaj al copilului.
Se va initia un proces de reconsiderare a greselilor educative, descoperirea propriilor
greseli si eliminarea lor. Aceasta vizeaza transformarea parintelui intr-un element principal
psihoterapeutic si logopedic, prin organizarea regimului de viata al copilului in familie,
organizarea activitatii logopedice si uramarirea rezultatelor.
STUDIU DE CAZ VIII
I. DATE DE IDENTIFICARE A COPILULUI:
NUME A.
PRENUME A.
DATA NAŞTERII 19.12.1995
LOCUL NAŞTERII IAŞI
RANGUL NAŞTERII 2
COD NUMERIC PERSONAL 1951219226764
RELIGIE ortodoxa
NAŢIONALITATE română
ETNIE română
INSTITUŢIA DE OCROTIRE centru de plasament “C.A. Rosetti”
II. DESCRIEREA COPILULUI:
II.1. Descrierea fizică: copilul a fost născut normal şi a avut o greutate la naştere de
3800 g.
Din punct de vedere fizic, s-a dezvoltat normal.
Nu prezintă semne particulare.
II.2. Istoricul dezvoltării:
A. Aspecte legate de mediul în care a fost crescut şi stimulat copilul:
Pagina 87 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
A fost nascut intr-o familie organizata cu trei copii.
B. Aspecte legate de ataşament
A.A.este ataşat de ambii parinticu care este în relaţii apropiate. Pe perioada internării
în centrul de plasament a colaborat cu asistenţii sociali şi cu profesorii din şcoala de masă
însă au fost situaţii conflictuale cu unii colegi pe care le-a rezolvat fără să ceară ajutorul
cuiva. Uneori, se inhibă însă dacă este stimulat, cooperează.
II.3. Aspecte ale dezvoltării psiho-motorii:
Deficit mintal lejer.
Personalitate echilibrată; temperament melancolic;
Dezvoltare socio-afectivă: tulburari de comportament prin factori progenetici.
Autonomie personală şi socială bine dezvoltată.
Ritm de lucru lent
Dezvoltare cognitivă şi a limbajului:deficit mintal lejer, disgrafie,tulburari de voce
(bradilalie),tulburari de ritm.
Dezvoltare psiho-motorie: uşoară instabilitate psiho-motorie
Concluzii. Recomandari:
Terapie comportamentală;
Terapie logopedica;
Psihoterapie de suport;
Sprijin familial adecvat;
Stimulare permanentă în actul învăţării.
III. STAREA DE SĂNĂTATE:
Antecedente familiale patologice: cei doi bunici neagă existenţa în familie a unor boli
cronice sau unor boli infecto-contagioase.
Antecedente personale patologice: exceptând deficienţa mintală uşoară, copilul a
prezentat şi bolile copilăriei.
Vaccinări: până în prezent, copilul a fost vaccinat: BCG, AP, DTP, ARR, RDT, IDR.
Alte analize importante: copilul a fost evaluat medical prin intermediul analizelor:
HIV – (negativ), hemoglobina 12,3 g %, exudat nazo-farigian – absenţi streptococ B –
hemolitic, RMF – 2765, coproculturi şi uroculturi periodice.
Examen somatic general:
Tulburări de statică şi motricitate – uşoară instabilitate psiho-motorie;
Tulburări ale organelor de simţ – nu prezintă;
Pagina 88 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Stare de nutriţie – buna.
IV. EDUCAŢIA:
A.A. are vârsta de 10,1 ani şi a urmat până în 2003, cursurile şcolii generale “Ionel
Teodoreanu” iar în clasa a II-a a prezentat un eşec şcolar. Următorii doi ani a fost înscrisă la
şcoala specială “C. Păunescu”.
Pe 25.06.2004 s-a dat Certificatul de expertiză şi orientare şcolară care a hotărât
orientarea catre scoala speciala cu diagnosticul debilitate mintala asociata cu tulburari de
comportament.
V. ISTORIC AL INSTITUŢIONALIZĂRII COPILULUI:
1. De unde vine copilul la prima admitere într-o unitate de ocrotire?
Copilul a fost crescut în familie până în 15.02.2002.
2. Cine a solicitat instituţionalizarea copilului?
Bunicii.
3. Ce încercări de prevenire a instituţionalizării au fost interprinse în acel moment?
Nu s-a putut preveni instituţionalizarea datorită lipsei condiţiilor de creştere şi
educarea copilului în familie.
4. Succesiunea unităţilor prin care a trecut copilul:
INSTITUŢIA DE OCROTIRE DATA INTERNĂRII MOTIVAŢIE
PERIOADA
C. P. “C.A. Rosetti” 15.02.2006 lipsa resurselor
4 luni
Şcoala specială “C. Păunescu” 08.09.2002 nevoi speciale
4 ani
5. De către cine a fost vizitat copilul:
NUME PRENUME GRAD DE RUDENIE NR. VIZITELOR
A.C tata bilunar
A.B frate 8 ori
A.S sora 5 ori
MN bunica paterna 3 ori
VI. PLASAMENTE ALE COPILULUI EFECTUATE PÂNĂ ÎN PREZENT
Pagina 89 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Copilul nu a fost plasat în familii de asistenţi maternali, în familia lărgită sau în
familii foster-care deoarece durata internării în centrul de plasament a fost scurtă iar familia a
ţinut legătura cu copilul.
X. DATE DESPRE FAMILIA COPILULUI:
1. Identitatea părinţilor:
MAMA TATA
NUME. PRENUME A.V. A.C
DATA NAŞTERII 21.07.1974 22.02.1962
EDUCAŢIE 10 clase 10 clase
STATUT MARITAL căsătorită căsătorit
OCUPAŢIA şomeră muncitor (Eurocris
Impex S.A.)
DOMICILIUL str. Al. Lapusneanu, nr. 52, bl. B1, sc. A, et. 4,
ap. 4, Iaşi
RELIGIE ortodoxa ortodoxa
NAŢIONALITATE română română
ETNIE română română
2. Identitatea fraţilor:
AC n. 16.12.1985 (soră geamănă)
A.B.C. n. 20.03.1987
A.J.C. n. 29.08.1988
3. Date despre familia lărgită:
bunicii materni – M.A, 72 ani, com.Comarna, IS
M.N, 70 ani, com. Comarna, IS
bunicii paterni – A.I, decedat, 1998
A.V, 73 ani, com. Belcesti, IS
4. Istoricul social al copilului şi al familiei:
copilul provine dintr-o familie legal constituită în 1983. Din căsătoria lui A.V cu A.C
au rezultat o fata şi doi băieţi.
A.A. a urmat până în 2003, cursurile şcolii generale “Al. I.Cuza” iar în clasa a II-a a
prezentat un eşec şcolar datorită ritmului de lucru lent şi a unor stări de inhibiţie.
Pagina 90 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pe 8.09.2003 se eliberează Certificatul de Expertiză şi orientare şcolară şi
profesională în care P.I este îndreptată spre învăţământul special. Astfel urmează la şcoala
specială “C. Păunescu” clasele II-III .
Extras din certificatul de expertiză şi orientare şcolară din 25.06.2003
Tipul: deficienţă mintală intelectuală
Gradul: intelect de limită / personalitate echilibrată, cooperantă / disgrafie, tulburari
de voce (bradilalie), tulburari de ritm/ blocaje inhibitive / inteligenţă practică şi socială în
limite normale / autonomie personală şi socială.
Recomandări curriculare:
- plan de învăţământ şi programe şcolare specifice şcolii speciale.
Recomandări privind reabilitarea:
Psihoterapie de suport
Terapie logopedica
Evolutia copilului pe parcursul terapiei logopedice:
In vorbirea spontana se inregistreaza o vorbire fluenta si ritmica atunci cand nu se
simte stresat . In ce priveste grafismul , s-au remarcat progrese deosebite , reusind sa-si
organizeze o scriere lizibila, corecta, cu o buna ordonare macrospatiala.
Se lucreaza in continuare cu copilul pentru obtinerea unui ritm constant de vorbire.
Pe parcursul stabilirii fluentei vorbirii si pe masura progreselor inregistrate la scriere-
citire, precum si succese scolare l-au mobilizat si incurajat mai mult , stimulandu-i vointa si
obtinand rezultate mai bune atat in plan scolar cat si in relatiile cu colegii si cu cadrele
didactice.
Complexitatea tulburarilor a impus initierea unor terapii complexe, urmarindu-se
actionarea asupra diferitelor laturi: articulatorie, a dezvoltarii limbajului, dezvoltarii
motricitatii generale si fine, memoriei, atentiei, afectivitatii si nu in ultimul rand
psihocomportamentale.
Avand in vedere complexitatea tulburarilor, am realizat un program individualizat
care urmarea achizitionarea gradata a abilitatilor de comunicare.
In prima etapa s-a urmarit:
-formarea unei respiratii costo-diafragmatice
-inlaturarea tulburarilor motricitatii organelor de vorbire, pentru a crea posibilitatea
articularii corecte a diferitelor sunete
-dezvoltarea auzului fonematic pentru o buna sesizare si diferentiere a sunetelor
Pagina 91 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
-exercitii pentru concentrarea atentiei, stimularea memoriei
Primele exercitii au fost exercitii de gimnastica a aparatului fono-articulator, in
vederea inlaturarii apraxiei acestuia si exercitii de gimnastica respiratorie pentru educarea
respiratiei, a echilibrului dintre inspir si expir in scopul asigurarii unor functii biologice.
Am trecut apoi la miscari mai complexe si mai precise a buzelor, limbii, obrajilor, pe
baza imitarii, in fata oglinzii, fara emitere de sunete.
Pe masura diminuarii dificultatilor articulatorii am trecut la emiterea sunetelor. In
prezent emite, reflectat, vocalele a, e, i, o, u, intampinand greutati la î, ă, precum si silabe
formate din 2 vocale : au, ua, ai, ou, eu. Emite silabe deschise formate din consoanele m, n, p,
b, t, d (ex. ma, me, mi, m, mu; n, ne, no, nu, ni; pa).
Rosteste o serie de cuvinte ‘apa’, ‘asa’, ‘dada’, ‘buba’, ‘doi’, ‘copii’, ‘gata’, ‘Ina’,
‘pui’, ‘hai’, ‘paru’-patru, ‘padon’ –pardon, ‘ute’ – uite, ‘pocu’ – porcul, ‘coco’ – cocos,
‘baca’- vaca, ‘mao’ – maro. Se insista asupra diversificarii cuvintelor invatate, nu asupra
corectitudinii pronuntiei.
Asociaza silabe : pa-pa, ta-ta, ma-ma, na-na, co-co, da-da, ba-ba.
Formuleaza propozitii simple : ‘nu pun’ – nu spun, ‘te-am pins’ – te-am prins.
Foloseste cuvinte – verbe, in special, cu rol de propozitie :’da’, ‘hai’, ‘ute’,‘poua’,
‘apa’.
Spune si recunoaste onomatopeele emise de diferite animale si pasari domestice,
indicand sursa acestora : ‘cane’-caine –ham-ham, ‘baca’-vaca-mu-mu, ‘pui’-pui-pui-pui, ‘oi’-
oaie-be-be, ‘coco’-cocos, precum si alte onomatopee cunoscute.
Recunoaste si indica la cerere toate animalele si pasarile, inclusiv cele pe care nu le
poate imita : rata, gaina, calul, porcul, pisica.
In vederea ameliorarii disgrafiei s-au efectuat exercitii pentru dezvoltarea motricitatii
fine. A reusit sa treca astfel de la ‘mazgalituri’ la linii in spatiul grafic al caietului – si
anume : linie oblica dreapta-stanga, linie dreapta orizontala si verticala, punctul. Coloreaza
imagini mari, ramanand, cel mai ades, in spatiul desenului. Reuseste partial sa traseze
contururile formelor geometrice.
Si-a imbogatit mult limbajul pasiv, indicand la cerere diferite obiecte din spatiu : casa,
clasa, mediu.
Sorteaza dupa forma si culoare fara a putea verbaliza. De asemeni, cunoaste sensul
notiunilor de spatialitate (sus, jos, pe, sub, langa) si notiunile perceptiv-motrice de forma,
marime, culoare.
Pagina 92 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Fiind integrat in colectivul clasei, s-a obisnuit sa stea in banca desi nu timp
indelungat, sa respecte normele si regulile impuse de invatatoare.
Colegii din clasa l-au acceptat, il ajuta cand are nevoie, il sprijina cand nu reuseste sa
faca ceea ce doreste –ex .il ajuta sa traga fermoarul la haina.
In urma socializarii, se observa scaderea agresivitatii atat fata de adulti, cat si fata de
colegi.
Prognosticul logopedic este de evolutie lenta pe toate liniile : articulatorie, a
limbajului, intelectului, scris-cititului, cu posibilitati limitate de recuperare pe linia limbajului
oral –scris.
Exercitiile au fost efectuate in ordinea urmatoare :
-exercitii de gimnastica a aparatului fono-articulator si exercitii de gimnastica
respiratorie pentru educarea respiratiei fara/cu la emitere de sunete.
-emite, reflectat, vocalele a, e, i, o, u, intampinand greutati la î, ă, precum si silabe
formate din 2 vocale : au, ua, ai, ou, eu.
-emite silabe deschise formate din consoanele m, n, p, b, t, d (ex. ma, me, mi, mo,
mu ; na, ne, no, nu, ni ; pa).
-rosteste cuvintele ‘apa’, ‘asa’, ‘dada’, ‘buba’ , ‘doi’, ‘copii’, ‘gata’, ‘Ina’, ‘pui’, ‘hai’,
‘paru’-patru, ‘padon’–pardon, ‘ute’–uite, ‘pocu’ – porcul, ‘coco’- cocos, ‘baca’-vaca, ‘mao’–
maro.
-asociaza silabe : pa-pa, ta-ta, ma-ma, na-na, co-co, da-da, ba-ba.
-formuleaza propozitii simple: ‘nu pun’ – nu spun, ‘te-am pins’ – te-am prins.
Foloseste cuvinte / verbe cu rol de propozitie :’da’, ‘hai’, ‘ute’,‘pou’, ‘apa’.
-spune si recunoaste onomatopeele emise de diferite animale si pasari domestice,
indicand sursa acestora: ‘cane’-caine –ham-ham, ‘baca’-vaca-mu-mu, ‘pui’-pui-pui-pui, ‘oi’-
oaie-be-be, ‘coco’-cocos.
In vederea ameliorarii disgrafiei s-au efectuat exercitii pentru dezvoltarea motricitatii
fine.
-a trecut de la ‘mazgalituri’ la linii in spatiul grafic al caietului – si anume: linie oblica
dreapta-stanga, linie dreapta orizontala si verticala, punctul.
- coloreaza imagini mari, ramanand cel mai ades, in spatiul desenului. Reuseste partial
sa traseze contururile formelor geometrice.
-si-a imbogatit mult limbajul pasiv, indicand la cerere diferite obiecte din spatiu: casa,
clasa, mediu.
-sorteaza dupa forma si culoare fara a putea verbaliza.
Pagina 93 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
-cunoaste sensul notiunilor de spatialitate (sus, jos, pe, sub, langa) si notiunile
perceptiv-motrice de forma, marime, culoare.
STUDIU DE CAZ IX
I. DATE DE IDENTIFICARE A COPILULUI:
NUME C.
PRENUME M.
DATA NAŞTERII 23.08.1995
LOCUL NAŞTERII IAŞI
RANGUL NAŞTERII 1
COD NUMERIC PERSONAL 1950823226764
RELIGIE greco-catolică
NAŢIONALITATE română
ETNIE română
INSTITUŢIA DE OCROTIRE centru de plasament “C.A. Rosetti”
II. DESCRIEREA COPILULUI:
II.1. Descrierea fizică: prezintă hipotrofie staturo-ponderală.
Din punct de vedere fizic, s-a dezvoltat normal, exceptand hipotrofia staturo-
ponderală.
Nu prezintă semne particulare.
II.2. Istoricul dezvoltării:
A.Aspecte legate de mediul în care a fost crescut şi stimulat copilul:
Provine dintr-o familie dezorganizata.de mentionat ca mai are doi frati cu intelect de
limita .
B. Aspecte legate de ataşament
C.M. este ataşat de ambii părinţi. Pe perioada internării în centrul de plasament
a colaborat cu asistenţii sociali şi cu profesorii din şcoala de masă însă au fost situaţii
conflictuale cu unii colegi pe care le-a rezolvat fără să ceară ajutorul cuiva. Uneori, se
inhibă .
II.3. Aspecte ale dezvoltării psiho-motorii:
Oligofrenie grad I prin factori progenetici
Personalitate echilibrată; temperament sangvinic;
Pagina 94 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Dezvoltare socio-afectivă: cooperant, sociabil; uneori apar blocaje inhibitive.
Autonomie personală şi socială bine dezvoltată.
Ritm de lucru lent
Dezvoltare cognitivă şi a limbajului: deficitului mintal mediu.La examenul logopedic
diagnosticul este: dislexie-disgrafie
Dezvoltare psiho-motorie: uşoară instabilitate psiho-motorie
Concluzii. Recomandari:
Terapie comportamentală;
Terapie logopedica;
Psihoterapie de suport;
Sprijin familial adecvat;
Stimulare permanentă în actul învăţării.
III. STAREA DE SĂNĂTATE:
Antecedente familiale patologice: cei doi părinţi neagă existenţa în familie a unor boli
cronice sau unor boli infecto-contagioase.
Antecedente personale patologice: exceptând deficitul mintal mediu, copilul a
prezentat şi bolile copilăriei.
Vaccinări: până în prezent, copilul a fost vaccinat: BCG, AP, DTP, ARR, RDT, IDR.
Alte analize importante: copilul a fost evaluat medical prin intermediul analizelor:
HIV – (negativ), hemoglobina 13,4 g %, exudat nazo-farigian – absenţi streptococ B –
hemolitic, RMF – 2765, coproculturi şi uroculturi periodice.
Examen somatic general:
Tulburări de statică şi motricitate – uşoară instabilitate psiho-motorie;
Tulburări ale organelor de simţ – nu prezintă;
Stare de nutriţie – anorexie.
IV. EDUCAŢIA:
C.M. are vârsta de 10,4 ani şi a urmat clasa I la scoala „Gheorghe Asachi” iar în clasa
a II-a a prezentat un eşec a fost înscris la şcoala specială “C. Păunescu”.
Pe 25.06.2002 s-a dat Certificatul de expertiză şi orientare şcolară care a hotărât
existenta deficitului mintal mediu.La examenul logopedic diagnosticul este: dislexie-
disgrafie.
Pagina 95 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
V. ISTORIC AL INSTITUŢIONALIZĂRII COPILULUI:
1. De unde vine copilul la prima admitere într-o unitate de ocrotire?
Copilul a fost crescut în familie până în 15.02.2001.
2. Cine a solicitat instituţionalizarea copilului?
Părinţii.
3. Ce încercări de prevenire a instituţionalizării au fost interprinse în acel moment?
Nu s-a putut preveni instituţionalizarea datorită lipsei condiţiilor de creştere şi educare
a copilului în familie datorita deficientei mintale si de limbaj
4. Succesiunea unităţilor prin care a trecut copilul:
INSTITUŢIA DE OCROTIRE DATA INTERNĂRII MOTIVAŢIE
PERIOADA
C. P. “C.A. Rosetti” 15.02.2002 lipsa resurselor
Şcoala specială “C. Păunescu” 08.09.2002 nevoi speciale
5. De către cine a fost vizitat copilul:
NUME PRENUME GRAD DE RUDENIE NR. VIZITELOR
C.V mama săptămânal
C.C tata bilunar
C.B frate 8 ori
VI. PLASAMENTE ALE COPILULUI EFECTUATE PÂNĂ ÎN PREZENT
Copilul nu a fost plasat în familii de asistenţi maternali, în familia lărgită sau în
familii foster-care deoarece durata internării în centrul de plasament a fost scurtă iar familia a
ţinut legătura cu copilul.
X. DATE DESPRE FAMILIA COPILULUI:
1. Identitatea părinţilor:
MAMA TATA
NUME. PRENUME C.V C.C
DATA NAŞTERII 21.07.1972 22.02.1970
EDUCAŢIE 12 clase 10 clase
Pagina 96 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
STATUT MARITAL căsătorită căsătorit
OCUPAŢIA şomeră
muncitor(MOLDOPLAST S.A.)
DOMICILIUL str. Profesor paul, nr. 15, bl. J1, sc. A, et. 4, ap.
4, Iaşi
RELIGIE catolică ortodoxa
NAŢIONALITATE română română
ETNIE română română
2. Identitatea fraţilor:
C.C n. 16.12.1985 (soră )
C.B.C n. 20.03.1987
C.J.C n. 29.08.1988
3. Date despre familia lărgită:
bunicii materni – MA, 72 ani, com.Costuleni, IS
MN, 70 ani, com. Costuleni, IS
bunicii paterni – C.I, decedat, 1998
C.V, 73 ani, com.Raducaneni, IS
4. Istoricul social al copilului şi al familiei:
copilul provine dintr-o familie legal constituită în 1983. Din căsătoria lui C.V cu C.C
au rezultat doi băieţI si o fata.
Pe 8.09.2002 se eliberează Certificatul de Expertiză şi orientare şcolară şi
profesională în care C.M. este îndreptată spre învăţământul special. Astfel urmează la şcoala
specială “C. Păunescu” clasele I-III.
Extras din certificatul de expertiză şi orientare şcolară din 25.06.2002
Tipul: deficit mintal
Gradul:mediu,dislexie-disgrafie
Recomandări curriculare:
- plan de învăţământ şi programe şcolare specifice şcolii speciale
Recomandări privind reabilitarea:
Terapie comportamentală
Pagina 97 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Terapie logopedica;
Psihoterapie de suport.
Evolutia copilului pe parcursul terapiei logopedice:
Progresele au fost imbucuratoare, copilul inregistrand rezultate bune la citit. S-a
adaptat usor ritmului de lucru muncind cu seriozitate si cu dorinta de a-si insusi cat mai
repede deprinderile de scris.
Au persistat greselile de ordin gramatical, datorita folosirii incorecte a unor cazuri si
timpuri in relatiile dintre diferite parti de propozitii ,precum si unele greutati in folosirea
semnelor de punctuatie.
Toate acestea s-au reflectat in rezultatele scolare, elevul promovand anul scolar cu
medii superioare comparativ anilor precedenti. Succesul acestor prime rezultate a constituit
inceputul vindecarii si integrarii in colectivul clasei. Legatura cu copilul este in continuare
pastrata, terapia urmarind evolutia limbajului si comportamentului in cadrul scolii si
colectivului de colegi.
Examenul logopedic a scos la iveala faptul ca dezvoltarea limbajului si a vorbirii sunt
foarte limitate datorita modificarilor aparatului fono-articulator. Malformatiile boltii si valului
palatin il impiedica pe copil in executia corecta a sunetelor.Copilul nu poate pronunta
consoanele: r, s, x., in schimb poate pronunta nazalizat toate vocalele. Sunetele : ce, ci, ge, gi
sunt afectate fiind inlocuite cu un suflu nazal.Auzul fonematic nu este afectat.Atentia auditiva
este foarte buna. Vorbirea expresiva este limitata si deformata. Vocabularul activ este redus,
capacitatea de evocare a cuvintelor este redusa, fiind preferate mimica si gesturile.
Diagnosticul logopedic a fost cel de dislalie polimorfa datorata despicaturii velo-
palatine.
Prognosticul logopedic este de evolutie lenta pe toate palierele limbajului.
Terapia logopedica a urmarit mai multe planuri. Activitatea logopedica a debutat cu
gimnastica aparatului fono-articulator, urmarindu-se dezvoltarea si educarea miscarilor
necesare articularii corecte a sunetelor si pronuntarii cuvintelor. Aceste exercitii de
gimnastica au avut rolul de a imbunatati functia motorie a sistemelor cerebrale ramase .S-au
realizat exercitii de gimnastica pentru buze, limba si valul palatin , administrandu-se probe
sub forma de joc. De asemenea s-au efectuat exercitii pentru educarea respiratiei,pentru
formarea inspirului si expirului profund, diafragmatic, intens, pentru formarea suflului bucal
si educarea expirului bucal in functie de sunet.
Pagina 98 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
In continuare s-a trecut la corectarea pronuntiei pornind de la articularea corecta a
sunetelor si de la particularitatile articulatorii. In activitatea de corectare s-au utilizat imagini
vizuale si motorii, administrate sub forma de joc. La inceputul fiecarei ore, s-a exersat cateva
minute la pronuntarea izolata a sunetelor.
Dupa emiterea sunetului deficitar, s-a trecut la introducerea sunetului in silabe.
Copilul trebuie sa pronunte cuvinte ce contin sunete in silabe directe si inverse,dupa
exemplu,in fata oglinzii logopedice.Proba se executa in mai multe sedinte,pana la pronuntia
independenta corect.
Introducerea sunetului in cuvinte se face sub indrumarea logopedului.
Copilului i se cere sa pronunte cuvinte monosilabice,bisilabice,polisilabice, ce contin
sunetul afectat.
Diferentierea sunetelor la nivelul silabelor si cuvintelor se face solicitand copilului sa
sesizeze diferentele dintre silabele si cuvintele auzite.Se cere copilului sa precizeze prin ce se
deosebesc silabele sau cuvintele auzite.
Etapa automatizarii consta din exersarea sunetului deficitar in propozitii: se cere
copilului sa pronunte propozitii simple in care este prezent in cuvinte sunetul deeficitar, in
pozitia de inceput,mijloc si final.Aceste exercitii se realizeaza treptat,respectandu-se prncipiul
pasilor mici si al dificultatii graduale.
Exersarea sunetului deficitar corectat in scurte povestiri, poezii si ghicitori se
realizeaza prezentand copilului povesti cunoscute ,in imagini ,asezate ordonat si i se solicita
sa spuna povestea care presupune folosirea unor cuvinte continand sunetul deficitar corectat.
Treptat s-au introdus diferite combinatii consonantice, gradul de dificultate marindu-
se treptat marindu-se in functie de ritmul de insusire corecta a acestora de catre copil. Pe tot
parcursul sedintelor, copilul a fost incurajat permanent si recompensat cu dulciuri si buline iar
in afara sedintelor s-a conlucrat cu invatatorul pentru ca copilul sa fie stimulat si in clasa.
La finalul sedintelor, copilul se afla in faza corectarii active a vorbirii.
STUDIU DE CAZ X
I. DATE DE IDENTIFICARE A COPILULUI:
NUME F.
PRENUME V.
DATA NAŞTERII 12.04.1995
LOCUL NAŞTERII IAŞI
RANGUL NAŞTERII 1
Pagina 99 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
COD NUMERIC PERSONAL 1950412226764
RELIGIE ortodoxa
NAŢIONALITATE română
ETNIE română
INSTITUŢIA DE OCROTIRE centru de plasament “C.A. Rosetti”
II. DESCRIEREA COPILULUI:
II.1. Descrierea fizică: prezintă hipotrofie staturo-ponderală.
Din punct de vedere fizic, s-a dezvoltat normal.Nu se cunosc date anterioare intrarii
copilului in centrul de plasament.
Nu prezintă semne particulare.
II.2. Istoricul dezvoltării:
A.Aspecte legate de mediul în care a fost crescut şi stimulat copilul:
Provine dintr-o familie de romi .
B. Aspecte legate de ataşament
F.V. este ataşat de ambii părinţi. Pe perioada internării în centrul de plasament
a colaborat cu asistenţii sociali şi cu profesorii din şcoala de masă însă au fost situaţii
conflictuale cu unii colegi pe care le-a rezolvat fără să ceară ajutorul cuiva. Uneori, se
inhibă .
II.3. Aspecte ale dezvoltării psiho-motorii:
Debilitate mintala usoara.
Personalitate echilibrată; temperament sangvinic;
Dezvoltare socio-afectivă: cooperant, sociabil; uneori apar blocaje inhibitive.
Autonomie personală şi socială bine dezvoltată.
Ritm de lucru lent
Dezvoltare cognitivă şi a limbajului: deficitului mintal lejer.La examenul logopedic
diagnosticul este: dislexie-disgrafie
Dezvoltare psiho-motorie: uşoară instabilitate psiho-motorie
Concluzii. Recomandari:
Terapie comportamentală;
Terapie logopedica;
Psihoterapie de suport;
Sprijin familial adecvat;
Stimulare permanentă în actul învăţării.
Pagina 100 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
III. STAREA DE SĂNĂTATE:
Antecedente familiale patologice: cei doi părinţi neagă existenţa în familie a unor boli
cronice sau unor boli infecto-contagioase.
Antecedente personale patologice: exceptând deficitul mintal mediu, copilul a
prezentat şi bolile copilăriei.
Vaccinări: până în prezent, copilul a fost vaccinat: BCG, AP, DTP, ARR, RDT, IDR.
Alte analize importante: copilul a fost evaluat medical prin intermediul analizelor:
HIV – (negativ), hemoglobina 13,4 g %, exudat nazo-farigian – absenţi streptococ B –
hemolitic, RMF – 2765, coproculturi şi uroculturi periodice.
Examen somatic general:
Tulburări de statică şi motricitate – uşoară instabilitate psiho-motorie;
Tulburări ale organelor de simţ – nu prezintă;
Stare de nutriţie – anorexie.
IV. EDUCAŢIA:
D.C. are vârsta de 10,8 ani şi a urmat cursurile scolii „Ionel Teodoreanu” iar în clasa a
II-a a prezentat un eşec a fost înscris la şcoala specială “C. Păunescu”.
Pe 25.06.2002 s-a dat Certificatul de expertiză şi orientare şcolară care a hotărât
existenta deficitului mintal mediu.La examenul logopedic diagnosticul este: dislexie-
disgrafie.
V. ISTORIC AL INSTITUŢIONALIZĂRII COPILULUI:
1. De unde vine copilul la prima admitere într-o unitate de ocrotire?
Copilul a fost crescut în familie până în 15.02.2001.
2. Cine a solicitat instituţionalizarea copilului?
Părinţii.
3. Ce încercări de prevenire a instituţionalizării au fost interprinse în acel moment?
Nu s-a putut preveni instituţionalizarea datorită lipsei condiţiilor de creştere şi educare
a copilului în familie datorita deficientei mintale si de limbaj
4. Succesiunea unităţilor prin care a trecut copilul:
INSTITUŢIA DE OCROTIRE DATA INTERNĂRII MOTIVAŢIE
PERIOADA
Pagina 101 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
C. P. “C.A. Rosetti” 15.02.2002 lipsa resurselor
Şcoala specială “C. Păunescu” 08.09.2002 nevoi speciale
5. De către cine a fost vizitat copilul:
NUME PRENUME GRAD DE RUDENIE NR. VIZITELOR
F.V mama bilunar
F.C tata bilunar
VI. PLASAMENTE ALE COPILULUI EFECTUATE PÂNĂ ÎN PREZENT
Copilul nu a fost plasat în familii de asistenţi maternali, în familia lărgită sau în
familii foster-care deoarece durata internării în centrul de plasament a fost scurtă iar familia a
ţinut legătura cu copilul.
X. DATE DESPRE FAMILIA COPILULUI:
1. Identitatea părinţilor:
MAMA TATA
NUME. PRENUME F.V F.C
DATA NAŞTERII 21.07.1972 22.02.1970
EDUCAŢIE 12 clase 10 clase
STATUT MARITAL căsătorită căsătorit
OCUPAŢIA şomeră muncitor
DOMICILIUL str. Tatarasi nr. 15, Iaşi
RELIGIE ortodoxa ortodoxa
NAŢIONALITATE română română
ETNIE română română
2. Identitatea fraţilor:
F.C n. 16.12.1985 (soră )
F.B.C n. 20.03.1987
F.C n. 29.08.1988
3. Date despre familia lărgită:
Nu se cunosc date despre familia largita.
Pagina 102 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
4. Istoricul social al copilului şi al familiei:
Copilul provine dintr-o familie legal constituită în 1983. Din căsătoria lui F.V cu F.C
au rezultat doi băieţi.
Pe 8.09.2002 se eliberează Certificatul de Expertiză şi orientare şcolară şi
profesională în care F.V. este îndreptat spre învăţământul special. Astfel urmează la şcoala
specială “C. Păunescu” clasele I-III.
Extras din certificatul de expertiză şi orientare şcolară din 25.06.2002
Tipul: deficit mintal
Gradul:mediu, dislexie-disgrafie
Recomandări curriculare:
- plan de învăţământ şi programe şcolare specifice şcolii speciale
Recomandări privind reabilitarea:
Terapie comportamentală
Terapie logopedica;
Psihoterapie de suport.
Evolutia copilului pe parcursul terapiei logopedice:
Desi la inceput s-au inregistrat aversiuni din partea lui F.V, aceste absente au fost
corectate de logoped prin introducerea unor elemente atractive precum muzica si jocurile.S-a
lucrat pe dezvoltarea unor deprinderi de munca intelectuala structurate care sa-l ajute sa
inregistreze progrese in activitatea scolara.
In ceea ce priveste dislexia ce risca sa se stabilizeze, terapia logopedica a reusit sa
stopeze acest proces, incepandu-se corectarea tuturor grupelor de foneme afectate. Pe parcurs
s-au evidentiat progrese vizibile in ceea ce priveste articulatia-pronuntia sunetelor afectate si
s-au imbunatatit rezultatele scolare. In prezent se continua terapia pentru formarea deprinderii
de a articula corect toate sunetele. In plan comportamental, se urmareste ameliorarea
stabilitatii atenţiei si a laturii psiho-afective.
De la inceput s-a observat o rapida si dinamica integrare in activitate, dar cu
alternarea perioadelor de buna performanta si de insucces total. In general evolutia a fost
lenta, cu un ritm oscilant.
Pagina 103 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
A continuat sa se mentina mult timp o excitabilitate crescuta. O dat produs, focarul de
excitatie persista mult. S-a mentinut mult timp si incapacitatea copilulu de a asculta, de a fi
atent la ce auzea si de a diferentia complexele sonore.
Efectuarea exercitiilor de gimnastica ale aparatului articulator a necesiatat o perioada
indelungata. Mult timp F.V. n-a putut sufla pe gura, fluiera, umfla obrajii, balonul, scuipa
datorita inertiei buzei superioare, a obrajilor. Limba n-a putut face contactul cu bolta palatina,
astfel ca elementele de articulatie defectuoase au persistat. S-a mentinut o perioada
indelungata o inconstanta si nestatornicie a perceptiilor acustice care se inrautateau in caz de
boala, situatii tensionate, de abatere a atentiei auditive active.
Unele sunete au fost pronuntate corect, dar cu articulatie necorespunzatoare. Nu s-a
insistat insa asupra realizarii punctelor corecte, deoarece starea aparatului articulator nu-i
permite aceasta. Astfel pentru „r”, limba nu vibra in atingerea sa cu partea anterioara aa
palatului, ci punctul de articulare s-a mentinut peste buza superioara. Sunetul „l” a fost
articulat mult timp difuz spre „n” lucru ce i-a produs copilului greutati deosebite la
memorarea si folosirea literei”l”.
In pronuntarea consoanelor explozive „s” „z” „t”, a suieratoarelor „s” „j”, a
intampinat dificultati deosebite datorita lipsei presiunii subglotice si inertiei limbii. Sunetele
„p”, „b”„d” au fost inlocuite cu un suflu nazal.
Asamblarea sunetelor in silabe, dar mai ales a silabelor in cuvinte a fost dificila,
pierzand deseori sunete si mai ales silabe, in special pe cele finale inversand si denaturand
silabele si cuvintele. Pe masura imbogatirii vocabularului, multe cuvinte au fost pronuntate
tot mai corect si folosite mai des. Treptat vorbirea a devenit mai coerenta, dar s-a mentinut
agramata. In general vorbirea reflectata era mult mai corecta decat cea independenta,
persistand un foarte slab control auditiv.
In privinta insusirii scris cititului desenarea literelor a fost realizata cu usurinta,
rapiditate in executare, dar le-a memorat foarte greu dupa multe exercitii stabilind cu foarte
multa greutate legatura dintre fonem si grafem. A intampinat greutati si la legarea sunetelor
in silabe si a silabelor in cuvinte. Dupa aceea a reusit sa realizeze o analiza si sinteza a
sunetelor (orala) la nivelul silabei, a cuvintelor a trecut la scrierea lor. Preocupat de prima
litera o uita pe urmatoarea, uita silabele denaturand si schimband cuvantul.
O evolutie mai rapida a inregistrat-o citirea, performantele in viteza si corectitudine
intrecandu-le cu mult pe cele din scriere.
Progrese evidente s-au observat si in realizarea operatiilor de calcul aritmetic. Dupa
un an de terapie logopedica, an in care posibilitatile articulatorii, de pronuntare a cuvintelor,
Pagina 104 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
de formulare a propozitiilor au crescut simtitor F.V. a trecut in clasa a doua continuand si
terapia logopedica.
Si in acest an preocuparile au fost indreptate tot in directia realizarii pronuntiei
corecte, dezvoltarii limbajului oral si scris, deoarece persistau inca imperfectiuni in
articularea limbajului oral si scris, o vorbire agramaticala cu lipsa in special a flexiunilor,
verbe si substantive, un vocabular sarac, limitat la cuvintele ce semnalau necesitati imediate.
In scriere continuau sa apara greutati datorita tulburarilor auzului fonematic si
dificultatilor in realizarea analizei si sintezei fonetice si verbale. Astfel apareau pierderi a
silabelor, finalurilor cuvintelor, omiterea literelor, o serie de constructii gramaticale eronate.
Avand deja unele cunostiinte in directia scris-cititului si socotitului, copilul s-a
incadrat bine la inceput, a capatat incredere si siguranta, invatatoarea se declara multumita,
nedumeriri avand insa cu particularitatile limbajului lui. I s-a explicat starea copilului si a fost
sfatuita sa actioneze cu calm si rabdare pentru a nu duce la aparitia altor tulburari psihice.
Totusi, F.V. in scurt timp a devenit tinta ironiilor colegilor, ceea ce l-a demoralizat, i-
a provocat crize de plans si refuzul de a merge la scoala. Au fost necesare o serie de alte
discutii cu invatatoarea, colegii, cu el pentru inlaturarea factorilor traumatizanti si
reechilibrarea afectiva, care s-a obtinut relativ usor.
Aspectul cel mai deficitar ramanand tot la nivelul limbajului oral si la transcrierea
acestuia, accentul s-a pus in continuare pe corectarea si dezvoltarea lui.
A fost folosita mult timp vorbirea pe baza de intrebari, urmarindu-se prin aceasta
realizarea unei participari active si constiente, dezvoltarea in continuare a auzului fonematic
cat si al limbajului si gandirii. Prin intermediul intrebarilor s-a urmarit totodata realizarea
usurintei de a vorbi si gandi. In acest scop s-a urmarit, pe langa formarea priceperii de a
raspunde corect si formarea priceperii de a pune intrebari.
S-a insistat mult asupra expunerilor libere, a povestirilor stiind ca povestirile maresc
atentia, sporesc dorinta de a intelege si totodata efortul depus pentru aceasta, obisnuindu-l pe
copil cu prelucrarea pe plan mintal a unor intamplari variate si neasteptate.
Paralel cu aceasta s-au continuat exercitiile pentru invatarea scris-cititului, unde se
intalneau aceleasi greutati din limbajul oral, datorate in primul rand tulburarilor de organizare
temporala, care nu permiteau respectarea corecta a succesiunii sunetelor, silabelor, cuvintelor
in propozitii, tulburari accentuate si de instabilitatea atentiei si memoriei auditive.
STUDIU DE CAZ XI
Pagina 105 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
I. DATE DE IDENTIFICARE A COPILULUI
NUME A.
PRENUME I.
DATA NAŞTERII 4.061995
LOCUL NAŞTERII IAŞI
RANGUL NAŞTERII 2
COD NUMERIC PERSONAL 1950694226774
RELIGIE ortodoxă
NAŢIONALITATE română
ETNIE română
INSTITUŢIA DE OCROTIRE Centrul de plasament “C.A.
Rosetti”
II. DESCRIEREA COPILULUI:
II.1. Istoricul dezvoltării:
A. Aspecte legate de mediul în care a fost crescut şi stimulat copilul: A.I.,6 ani, face
parte dintr-o familie numeroasă (6 copii).
Tatăl este bolnav T.B.C. Copilul a fost încredinţat la început leagănului de copii.
Dosarul elevului nu cuprinde şi alte date anterioare venirii sale în scoala..
B. Aspecte legate de ataşament:
A dezvoltat un ataşament de tip nesigur faţă de tata datorită schimbărilor intervenite.
Are rezerve în a se impune în grup şi prezintă o oarecare dependenţă faţă de asistenţii sociali
din centru, apelând deseori la aceştia pentru a fi înţeles şi încurajat. În relaţiile cu colegii de
clasă şi centrul de plasament este timid.
II. 2. Aspecte ale dezvoltării psiho-motorii:
Deficienţa mintală uşoară, debilitate mintală, cu etiologie necunoscută.
Carenţe mari educative şi socio-afective;
Tulburări de limbaj: .Dislexie-disgrafie, tulburari de ritm si fluenta.
Copilul prezintă şi tulburări de comportament, crize de violenţă , tendinţa spre
vagabondaj
Memorie – capacitate redusă de stocare şi reţinerea informaţiilor.
Atenţie: instabilă.
Întârziere medie în dezvoltarea psiho-motorie.
Pagina 106 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Nivelul cunoştinţelor generale: foarte scăzut pe fondul deficitului intelectual uşor –
mediu şi a nestimulării.
Imaturitate socio-afectivă.
Concluzii. Recomandări:
Terapie logopedică;
Program de recuperare individualizat;
Psihoterapie de suport.
III. STAREA DE SĂNĂTATE
Antecedente familiale patologice
Nu sunt inregistrate.
Antecedente personale patologice:
De la naştere până în prezent, copilul a prezentat rujeolă, gripă şi o operaţie de
extirpare a amigdalelor.
Vaccinări: până în prezent, copilul a fost vaccinat BCG, T. COQ, HEP. B, VVR, IDR.
Alte analize importante: minorul a fost evaluat medical prin intermediul analizelor:
hemoglobina 13,5 %, HIV – (negativ), examen RF, exudat nazo-faringian, coproculturi şi
uroculturi periodice.
Examen somatic general:
tulburări de statică şi motricitate: instabilitate motorie;
tulburări ale organelor de simţ:strabism
- stare de nutriţie: bună.
IV. EDUCAŢIA
Copilul, în vârstă de 10,7ani, a urmat grădiniţa specială din cadrul şcolii “C.
Păunescu” în anul 1999-2001 datorită constatării deficienţei mintale uşoare din Certificatul
de Expertiză şi orientare şcolară şi profesională din 13.09.1999. În anul şcolar 2002-2002006
a urmat clasele I-III la şcoala specială “C. Păunescu” conform planului de învăţământ şi
programelor şcolare specifice şcolii speciale pentru deficienţi mintal.
V. ISTORIC AL INSTITUŢIONALIZĂRII COPILULUI
1. De unde vine copilul la prima admitere într-o unitate de ocrotire?
Pagina 107 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Până la data de 12.02.2002 copilul a fost crescut în familie însă a avut statut de intern
parţial (centru de zi) în perioada 28.11.2000 – 12.02.2002.
2. Cine a solicitat instituţionalizarea copilului?
Părinţii.
3. Ce încercări de prevenire a instituţionalizării au fost interprinse în acel moment?
Nu s-a putut preveni instituţionalizarea datorită lipsei resurselor şi alternativelor.
4. Succesiunea unităţilor prin care a trecut copilul:
INSTITUŢIA DE OCROTIRE DATA INTERNĂRII MOTIVAŢIE
PERIOADA
C.P. “C.A. Rosetti”- centrul de zi 28.11.2004 lipsa condiţiilor
15 luni
C.P. “C.A. Rosetti” – intern 12.02.2006 lipsa condiţiilor 7
luni
Grădiniţa specială 13.09.2001 pregătire şcolară 1
an
Şcoala specială “C. Păunescu” 13.07.2006 nevoi speciale 1
an
5. De către cine a fost vizitat copilul?
NUME PRENUME GRAD DE RUDENIE NR. VIZITELOR
A.M mamă 14 ori
AF. tata 10 ori
VI. PLASAMENTE ALE COPILULUI EFECTUATE PÂNĂ ÎN PREZENT
Copilul nu a fost plasat în familii de asistenţi maternali, în familia lărgită sau în
familii foste – care, deoarece familia a întreţinut legătura cu el şi a dorit reintegrarea lui
familială.
X. DATE DESPRE FAMILIA COPILULUI
MAMA TATA
NUME. PRENUME A.M A.F.
DATA NAŞTERII 17.01.1970
14.04.1965
Pagina 108 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
EDUCAŢIA opt clase opt
clase
STATUT MARITAL necăsătorită
necăsătorit
OCUPAŢIA fără muncitor
necalificat
DOMICILIUL IAŞI,str.Petre Ispirescu,nr 5
RELIGIE ortodoxă ortodox
NAŢIONALITATE română
română
ETNIE română
română
2. Identitatea fraţilor:
Din relaţia lui AF. cu A.M. a mai rezultat şi A.A., ocrotită prin plasament în C. P.
“C.A. Rosetti”.
3. Date despre familia lărgită:
bunicii materni: B.S., decedat în 1995.
B.L. , 60 ani, str. I.C. Brătianu, nr. 6, IS
bunicii paterni: A.N., 78 ani, com. Schitu-Duca, IS
A.A., 70 ani, com. Schitu-Duca, IS
4. Istoricul social al copilului:
Motivul internării a fost lipsa condiţiilor de creştere şi educarea adecvată a minorului.
Astfel, în perioada 28.11.2000 - 12.02.2002, A.I. a avut statut de intern parţial urmând centrul
de zi din centrul de plasament “C.A. Rosetti” după care, timp de şapte luni, a fost internat în
centrul de plasament “C.A. Rosetti”.
5. Situaţia materială a familiei:precara
XI. PERSOANE RELEVANTE PENTRU REZOLVAREA CAZULUI:
Persoanele care au ajutat la soluţionarea cazului sunt bunicii care au întreţinut relaţia
cu minorul prin vizite, dându-i acestuia sentimentul că este iubit.
XII. ANALIZA CÂMPULUI DE FORŢE
Aspecte pozitive:
Pagina 109 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Ataşamentul bunici-copil;
Posibilitatea tatălui de a întreţine familia.
Aspecte negative:
Lipsa unui venit stabil al mamei;
Tipul de relaţie al celor doi părinţi;
Lipsa de experienţă a părinţilor în creşterea unui copil cu deficienţă mintală;
Relaţii tensionate cu familia lărgită.
Extras din Certificatul de expertiză şi orientare şcolară din 24.09.2003:
Tipul – deficienţa mintală
Gradul – uşoară / carenţe educaţionale, hipomnezie de fixare / dislexie-
disgrafie,tulburari de ritm si fluenta / imaturitate psiho-afectivă / deprinderi de muncă
intelectuală nestructurate.
Recomandări curriculare:
Plan de învăţământ
Programe şcolare specifice şcolii publice clasei I
Recomandări privind reabilitarea:
- terapia motricităţii;
- terapie logopedica
- terapie cognitiv-comportamentală.
Recomandări privind satisfacerea CES:
- adaptarea cerinţelor şcolare;
metode diferenţiate de lucru.
Evolutia copilului pe parcursul terapiei logopedice:
Paralel cu exercitiile logopedice s-au desfasurat sedintele de psihoterapie (individuale
si de grup), urmarindu-se restabilirea echilibrului psiho-emotional cocomitent cu stabilirea
ritmului corect de vorbire.
Activitatea de reeducare a ritmului vorbirii a fost esalonata in patru perioade:
Perioada de acomodare si formare a deprinderilor de activitate ordonata, de formare si
ascutire a auzului fonematic. Aceasta perioada a constat din: exercitii de respiratie ritmica;
exercitii de miscari ritmice; jocuri simple, usoare- care sa cuprinda miscari de ritm echilibru,
siguranta folosirii intregului corp; obisnuirea copilului cu noul mod de vorbire (vorbire clara,
rara, accentuata ritmic, prelungita si legata).
Pagina 110 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
In aceasta perioada s-a apelat la povesti scurte si atractive.
Psihoterapia se foloseste cu scopul de a inlatura starile psihice, conflictuale,
determinate de deficienta de scris-citit. In primul rand trebuie urmarit sa se inlature teama
patologica ca va comite greseli si sa se inlature sentimental de inferioritate instalat.
Un loc aparte il ocupa jocul – R. Schiling apeleaza la “jocul curativ logopedic”. In
scopuri similare se pot folosi desenul si dramatizare
Este necesar sa amintesc o serie de cerinte in terapia specific logopedica a dislexo-
disgrafiei. Cand tulburarile lexico-grafice sunt manifestari ale reflectarii vorbirii deficitare,
activitatea de corectare trebuie sa inceapa cu inlaturarea dislaliei, rinolaliei, balbaielii, dupa
metodologia cunoscuta.
Inceperea activitatii terapeutice cat mai de timpuriu si odata cu manifestarea primelor
elemente cu caracter dislexo-disgrafic.
Formarea si dezvoltarea deprinderilorde analiza-sinteza, atat in plan lingvistic, cat si
in cel logic.
Trebuie sa se aiba in vedere o serie de principii generale care sa directioneze
activitatea de terapie :corectarea cat mai de timpuriu a dislexo-disgrafiei; exercitiile efectuate
sa fie in raport cu gravitatea tulburarilor dislexo-disgrafice; colaborarea si participarea active
a logopatului la activitatea logopedica ; colaborarea cu parinti logopatului; colaborarea cu
invatatorii,educatorii in vederea manifestarii tactului si ingaduintei necesare fata de elevul
logopat; exercitiile efectuate sa se bazeze pe materialul pe care il foloseste elevul in scoala.
Obisnuirea logopatului sa-si concentreze activitatea psihica,si in primul rand gandirea
si atentia, asupra procesului de analiza-sinteza a elementelor componente ale grafo-lexiei face
parte din metodele si procedeele specifice.
Subiectul va fi invatat sa descompuna elmentele grafice si lexice din care este format
cuvantul, apoi propozitia si unificarea lor pentru a le putea reda in mod unitar si cursive in
scris-citi.
Prin formarea capacitatii de constientizare a erorilor tipice dislexice-disgrafice
subiectul invata sa-si controleze in plan mental si actional, intreaga activitate necesara
comportamentului lexico-grafic. Atentionarea asupra greselilor trebuie sa fie insortita de
indicarea corecta a modului de scris-citit.
In cazul omiterii sau substituirii unor litere se apeleaza la fixarea si recunoasterea
sunetului cu care incepe cuvantul. Aceasta contribuie la formarea asociatiilor dintre foneme si
grafeme, cat si la diferentierea acestora.
Pagina 111 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Dezvoltarea capacitatii de sesizare a relatiei dintre fonem-grafem, litera-grafem si
fonem-litera
Procedee: intr-un text se subliniaza litera sau literele afectate; subiectul citeste singur
textul, sub supravegherea logopedului, si subliniaza literele sau cuvintele intampina dificultati
si apoi le transpune in scris; dupa principiul de la simplu la complex, se citesc litere, grupuri
de litere sau cuvinte de pe scheme-planse, apoi se vor scrie; la imaginile mai greu da evocat
se poate scrie inceputul denumirii ca apoi sa fie completat de copil.
Dezvoltarea capacitatii de discriminare auditiva, vizuala si kinestezic-motrica
Se recomanda folosirea unor procedee care sa stimuleze si sa facilizeze analiza si
sinteza fonetica a structurii cuvintelor si proprozitiilor . Rezultatele sunt mai bune daca se
porneste de la cuvinte mono si bisilabice, ca in final sa se ajunga la cele polisilabice Se poate
folosi scrierea colorata cu una sau mai multe culori.
Pentru dezvoltarea capacitatii de discriminare se pot folosi comparatiile pentru
distingerea asemanarilor si deosebirilor intre diferite grapheme si litere. p-b-d, m-n, s-s.
(componenta vizuala) z-j, s-s, f-v, (componenta auditiva).
Citirea imaginilor izolate si in suita- stimuleaza si contribuie la dezvoltarea vorbirii
copilului, dezvolta interesul pentru citit si poate fi apreciat ca o etapa ce contine elemente de
organizare a activitatii mentale .
Deprinderile de citit-scris selective- consta in indicarea cuvintelor si propozitiilor
apreciate ca fiind critice sau care au un anumit grad de dificultate ce poate determina erori
tipice si pe care subiectul trebuie sa le citeasca si sa le citeasca si sa le scrie. Citit-scris
selectiv trezeste interesul si motivatia pentru desavarsirea actiunii.
Citirea simultana si scrisul sub control-subiectul citeste odata cu terapeutul si scrie
sub supravegherea acestuia. Fiecare greseala este corectata imedeat, ceea ce intareste
increderea in posibilitatile sale de scriere-citire.
Citirea si scrierea in pereche-doi subiecti citesc si scriu in acelasi timp si se corecteaza
reciproc prin schimbarea alternative a rolurilor. Metoda este eficienta prin mentinerea starii
de vigilenta, formarea-dezvoltarea motivatiei competitionale si a satisfactiei pentru succesul
implinit.
Citirea si scrierea in stafeta- un copil din grup citeste sau scrie pe tabla una sau mai
multe propozitii, apoi indica un alt coleg care sa continue actiunea. Stimuleaza atentia pentru
a corecta greselile si sa poata continua actiunea.
Pagina 112 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Citirea si scrierea in stafeta greselilor-subiectul citeste sau scrie pana in momentul
comiteri unei greseli,apoi continua un alt goleg in mod asemantor. Se poate alcatui un
clasament pentru a stimula interesul de a obtine un rezultat bun.
Citirea si scrierea cu caracter ortoepic-fiecare silaba care se citeste sau scrie cu
dificultati este repetata de doua ori,spre deosebire de celelalte ce se scriu si se citesc normal .
Citirea si scrierea pe roluri-fiecare subiect indeplineste un rol in cadrul unei povestiri
si va citi sau scrie numai acea parte care se refera la rolul cu care a fost investit. El invata sa
fie atent, se obisnuieste cu starea de asteptare, ceea ce duce treptat la dezvoltarea echilibrului
dintre excitatie si inhibitie.
Citirea si scrierea pe sintagme- subiectul trebuie invatat sa sesizeze sensul celor citite
si scrise si sa cuprinda in campul sau perceptiv unitatile sintactice purtatoare de semnificatii.
Exercitii de copiere ,dictare si compunere. Cele mai multe greseli se fac la compunere
. copierea contribuie la realizarea deprinderilor motorii si la obisnuirea subiectului cu forma
grafemelor si cu diferentele dintre ele. Dictare este mai dificila pentru dislexo-disgrafici si de
aceea trebuie alese texte scurte si organizate in functie de posibilitatile subiectului.
Corectarea tulburarilor de vorbire se face inaintea sau concomitant cu terapia dislexo-
grafiei.Majoritatea tulburarilor de vorbire se transpun in limbajul scris-citit. Si in acest caz se
respecta principiul de la simplu la complex.
Terapia dislexo-grafiei trebuie sa vizeze dezvoltarea limbajului si stimularea
activitatii psihice.
Explicarea cuvintelor, a semnificatiei lor si a sensului propozitiei cu care se exerseaza,
ca si solicitarea subiectului sa formuleze povestiri, compuneri, autodictari, faciliteaza
stimularea activitatii psihice pentru transpunerea ideilor in planul comportamental verbal.
Corectarea confuziilor de grafeme si de litere, conditie de baza in terapia tulburarilor
grafo-lexice.
Se folosesc exercitii care sa urmareasca formarea capacitatii de discriminare mai intai
a grafemelor si literelor separate, apoi in combinatii de cuvinte monosilabice, bi si trisilabice.
Este necesar sa se foloseasca si grupurile diftongilor, triftongilor pentru ca aici au loc cele
mai multe confuzii. Pozitia ocupata in cuvinte de literele afectate trebuie sa varieze la
inceputul, mijlocul si finalul cuvantului.
CAPITOLUL III
Pagina 113 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
REZULTATELE OBŢINUTE ŞI ANALIZA LOR
Situaţia şcolară
Calculând media notelor obţinute la limba română de către elevii cu tulburări de
limbaj şi comparând-o cu media obţinută de elevii fără astfel de tulburări, am putut constata
faptul că, în general rezultatele obţinute de copiii cu tulburări de limbaj sunt mai slabe.
Rezultatele la învăţătură sunt în general cu atât mai slabe cu cât tulburările de limbaj ale
elevilor sunt mai accentuate. Astfel, în timp ce mediile copiilor fără dificultăţi de limbaj
variază între 8,44 – 9,72 media copiilor cu deficienţe de limbaj cercetaţi rămâne sub 8 iar la
unii copii cu deficienţe accentuate scade sub 7. După cum se poate observa diferenţa dintre
copii fără tulburări de limbaj şi cei cu tulburări mai uşoare (7,92) este mai mică (8,44). În
acelaşi timp diferenţa dintre rezultatele copiilor cu deficienţe accentuate (6,85) şi a celor fără
deficienţe este semnificativă.
Din aceste date se poate vedea în mod evident că deficienţele de limbaj influenţează
negativ rezultatele la învăţătură. M-a interesat însă, care ar putea fi explicaţia acestui fapt?
Acest fapt ar putea fi explicat atribuind greutăţile pe care le întâmpină elevii cu
tulburări de limbaj la învăţătura efectelor imediate ale deficienţei asupra activităţii şcolare.
Efectul imediat al tulburărilor de limbaj se poate manifesta în greutăţile elevului de a exprima
oral şi în scris, în frecvenţa mare a greşelilor de scris, în apariţia de inhibiţii, în lipsa de curaj
cu ocazia manifestărilor în faţa clasei etc. Efectul tulburării de limbaj asupra activităţii
intelectuale a copiilor nu se limitează însă la aceste manifestări şi se extind şi asupra întregii
dezvoltări intelectuale a elevilor.
Dacă deficienţele de limbaj ar avea numai efecte imediate şi ar rămâne fără consecinţe
de durată, atunci, în urma unui tratament logopedic reuşit, diferenţele la note între elevii cu
tulburări de limbaj şi cei fără tulburări de limbaj ar trebui să dispară repede.
Faptele însă, arată altceva. După cum dovedesc datele adunate, în urma tratamentului
logopedic rezultatele la învăţătură se îmbunătăţesc la toate categoriile de deficienţe după
eliminarea defectelor sau ameliorarea lor, diferenţa de nivel faţă de copiii fără deficienţe de
limbaj nu dispare total.
Îmbunătăţirea rezultatelor la învăţătură în urma tratamentului logopedic este cea mai
mare la elevii cu tulburări de limbaj mai uşoare , în timp ce la elevii cu deficienţe accentuate
scăderea acesteia este mai mică. Aceasta înseamnă că dificultăţile de limbaj, mai cu seamă
cele accentuate, se înglobează într-un tablou mai complex, se încadrează în constelaţia mai
multor factori care afectează mai multe aspecte ale personalităţii, şi cel intelectual, afectiv,
Pagina 114 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
voliţional, şi chiar de caracter, toate acestea influenţând negativ activitatea de învăţare şi
integrarea în colectiv.
Rezultatele obţinute la probele de dezvoltare a limbajului
Pentru a obţine un indice cel puţin aproximativ al nivelului de dezvoltare a limbajului
şi Implicit a nivelului intelectual, am aplicat 8 probe descrise în Capitolul al 3-lea. Probele
sunt accesibile copiilor, întrucât presupun cunoştinţa din experienţa lor anterioară. Mai mult
decât atât, aceste probe oferă multiple posibilităţi: să audă, să vadă, să pipăie, să comunice.
În afară de ultima probă care este o probă scrisă, toate celelalte 7 sunt probe verbale.
Având în vedere că răspunsurile la fiecare probă presupun înţelegerea instructajului verbal,
înseamnă ca factorul înţelege este factorul comun al acestora.
Pentru a elimina pe cât posibil factorii care ar fi putut influenţa negativ manifestarea
copiilor în cursul examinării am evitat prezenţa altor persoane, atitudinea critică, aprecierea
greşelilor de vorbire etc.
Comparând rezultatele obţinute la cele 8 probe de grupă experimentală cu cele ale
grupei martor, am constatat că, sub aspect cantitativ (numărul de puncte obţinute) diferenţa
dintre cele două grupe sunt semnificative.
Astfel, dacă la grupa martor, numărul de puncte a variat între 84 – 92 (punctajul
maxim care ar fi putut obţinut este de 96 de puncte) la grupa experimentală numărul de
puncte variază între 52 şi 80. După care se poate vedea, copiii cu tulburări de limbaj au
obţinut un punctaj mult mai slab faţă de cei care nu au tulburări de limbaj, deşi, sub raportul
coeficientului de inteligenţă, între cele 2 grupe nu sunt diferenţe semnificative. Diferenţele de
puncte dintre cele două grupe sunt cu atât mai mari cu cât tulburările de limbaj sunt mai
accentuate. Astfel , din cei 11 copii ai grupei experimentale, 5 copii au obţinut între 52 şi 60
de puncte.
Rezultatele obţinute dovedesc că diferenţa dintre rezultatele copiilor cu tulburări
accentuate şi a celor fără tulburări este semnificativă, în timp ce diferenţa dintre copii cu
tulburări de limbaj mai uşoare faţă de cei fără tulburări nu pot fi considerate semnificative .
În concluzie, nivelul de dezvoltare a limbajului este cu atât mai scăzut cu cât
tulburările de limbaj sunt mai accentuate.
Compararea rezultatelor şcolare cu rezultatele obţinute
la probele de dezvoltare a limbajului.
Pagina 115 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Datele obţinute cu privire la rezultatele şcolare se deosebesc de rezultatele obţinute în
rezolvarea probelor date. Deosebirea constă în faptul că între rezultatele la învăţătură ale
copiilor cu tulburări de limbaj şi ale celor fără tulburări există o diferenţă semnificativă, cu
excepţia copiilor cu deficienţe mai uşoare, în timp ce în privinţa nivelului de dezvoltare a
limbajului diferenţele sunt mai mici fiind semnificative numai la copiii cu deficienţe
accentuate de limbaj.
Diferenţele dintre rezultatele scăzute la învăţătură a copiilor cu tulburări uşoare nu
apar în aspectul intelectual a personalităţii copiilor ci în primul sunt al celui psiho-afectiv.
Aceasta se explică prin rolul hotărâtor pe care îl au la aceşti copii trăsăturile de temperament
şi atitudinea lor mai ales în domeniul relaţiilor sociale şi în ultimul rând efectele imediate ale
deficienţei de limbaj asupra activităţii şcolare.
Datorită acestor factori, unii elevi au activitate intelectuală rezonabilă, obţin rezultate
mai slabe la învăţătură.
Cu totul alta este situaţia la elevii cu tulburări accentuate. În cazul lor corelaţia între
rezultatele şcolare şi rezultatele obţinute la probe este semnificativă.
Datele de la punctele 1 şi 2 precum şi constatările din lucrările de specialitate permit o
analiză mai aprofundată a raportului dintre dificultăţile de limbaj şi dezvoltarea activităţii
intelectuale.
În primul rând trebuie să clarific raportul dintre cauză şi efect, deoarece nu numai
tulburările de limbaj pot genera un tablou deficitar al activităţii intelectuale, ci şi invers, chiar
tulburările de limbaj pot fi o manifestare a deficienţei mintale.
Este un fapt cunoscut ca, dintre copiii debil mintal majoritatea au şi defecte de limbaj.
La aceşti copii tulburările de pronunţie, de exemplu apar datorită dificultăţilor pe care le are
atenţia lor.
În urma tulburărilor de atenţie apar şi tulburări în domeniul percepţiei sunetelor şi în
domeniul kinesteziei ceea ce duce la defectele de pronunţie. Inerţia proceselor de excitaţie şi
inhibiţie, deficienţele de analiză şi sinteză a scoarţei cerebrale stau la baza particularităţilor
psihice ale debilului mintal. Prin urmare şi lipsa de diferenţiere auditivă şi chinestezică poate
avea explicaţia tot prin aceste particularităţi ale activităţii nervoase. Însă, defectul
neurodinamicii poate să nu aibă un caracter particular al defectului, reprezintă de multe ori
cheia înţelegerii şi diagnosticării corecte a unui fenomen de dezvoltare psihică anormală.
Este posibil ca tocmai în raportul dintre organele sau sistemele funcţionale sănătoase
şi cele atinse, şi nu în caracterizarea lor generală să găsim cheia pentru o analiză aprofundată
a oricărui proces patologic. Caracterul deficitar al proceselor nervoase se poate limita sau se
Pagina 116 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
poate localiza asupra anumitor sisteme funcţionale sau se poate extinde asupra mai multora
dintre aceste sisteme. Astfel, de exemplu, tabloul deficitar al proceselor nervoase în cazul
deficienţei mintale poate să nu cuprindă şi sistemul funcţional al diferenţieri sunetelor şi al
articulaţiei. Tocmai de aceea nu la toţi deficienţii mintali apar defecte de pronunţie.
Deficienţa mintală afectează însă, în mod nemijlocit numai anumite forme ale tulburări de
limbaj, ca de exemplu, incapacitatea de a înţelege vorbirea.
În acelaşi timp este posibil ca în sistemele funcţionale auditiv-vervo-motorii să
constatăm deficienţe destul de grave fără ca acestea să fie consecinţa deficienţei mintale.
La elevii cu tulburări accentuale şi cu un nivel în general scăzut al dezvoltării vorbirii
nu se poate asigura eliminarea totală a defectelor de limbaj şi nu aduce după sine îmbunătăţiri
semnificative la învăţătură. Aceşti copii trebuie neapărat separaţi, pentru a fi supuşi unui
tratament corespunzător.
După cum am mai menţionat, există particularităţi patologice ale activităţii nervoase
superioare care au un caracter general. În majoritatea cazurilor însă, această particularitate
caracterizează mai mult sau mai puţin numai anumite sisteme funcţionale. Pe lângă aceasta
trebuie să sublinieze că sistemele funcţionale sunt într-o strânsă legătură între ele.
Prin urmare, din punctul de vedere al unui sistem funcţional atins sau neatins nu este
indiferent dacă alte sisteme funcţionale prezintă particularităţi patologice sau nu. Astfel, de
exemplu, datorită caracterului neatins al unor anumite sisteme funcţionale este posibilă
compensarea deficienţelor altor sisteme. În acelaşi timp deficienţele unui anumit sistem
funcţional nu poate fi compensate, ci din contră ele pot fi agravate, aprofundate de alte
sisteme funcţionale de asemenea deficienţe. Dacă aplicăm acest principiu al fenomenelor
cercetate putem afirma următoarele: în cazul când în urma unei leziuni organice periferice
sau centrale izolate, sau a unei deficienţe funcţionale mai uşoare, apar la copil anumite
deficienţe de limbaj , acestea vor fi înlăturate prin corectare sau chiar prin compensare, dacă
organismul dispune de alte sisteme funcţionale (de analiză şi sinteză, primul şi cel de-al
doilea sistem de semnalizare etc.) puternice. În aceste cazuri deficienţa poate fi mult
ameliorată.
În alte împrejurări, însă, dacă de exemplu, deficienţa de limbaj se grefează pe fondul
unor sisteme funcţionale mai slab dezvoltate, eliminarea lor va întâmpina greutăţi mai mari şi
va necesita tratament logopedic îndelungat.
Aceasta este situaţia în cele mai multe cazuri pe care le-am întâlnit. În astfel de
condiţii, ajutorul acordat copilului poate schimba esenţial situaţia. Dacă însă nu se acordă
acest ajutor, tulburările de limbaj se răsfrâng la rândul lor asupra dezvoltării altor sisteme
Pagina 117 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
funcţionale şi în primul rând asupra dezvoltării activităţii intelectuale. Aceasta este, cred,
sursa diferenţelor care au apărut la rezolvarea probelor de dezvoltare a limbajului între elevii
cu deficienţe de limbaj şi cei fără deficienţe, din aceeaşi clasă.
Tulburările de limbaj afectează deci dezvoltarea activităţii intelectuale. Presupunem
însă că prin eliminarea deficienţelor de limbaj pot fi eliminate în mod progresiv (nu dintr-o
dată) şi urmările pe care aceste defecte le-au avut asupra activităţii intelectuale.
Deficienţele de vorbire pot să se fixeze şi să persiste în urma tratamentului logopedic
dacă mediul în care trăieşte copilul timp îndelungat favorizează fixarea deficienţei (de
exemplu dacă şi alte persoane din mediul copilului prezintă defecte de vorbire).
Dar în toate aceste cazuri, intervenţia chibzuită, perseverentă nu prea întârziată poate
să asigure nu numai ameliorarea sau chiar eliminarea deficienţei de limbaj, dar şi a urmărilor
pe care le-a avut în domeniul activităţii intelectuale.
Concluzii.
Sintetizând constatările pe care le-am făcut în cursul analizei şi interpretării datelor
obţinute în cercetarea de faţă pot spune următoarele:
Rezultatele obţinute la învăţătură de către elevii cu tulburări de limbaj sunt mai slabe
decât rezultatele elevilor fără defecte. Diferenţele dintre aceste 2 grupe de elevi este minimă
în cazul deficienţelor de limbaj uşoare şi este foarte mare în cazul deficienţelor accentuate.
În privinţa gradului de dezvoltare a activităţii intelectuale diferenţe mari se constată
numai între rezultatele elevilor fără tulburări de limbaj şi a celor cu deficienţe de limbaj
accentuate.
Corelaţia dintre rezultatele la învăţătură şi dintre cele obţinute la probele de dezvoltare
a limbajului este foarte mare la copiii cu deficienţe de limbaj accentuate. Acesta înseamnă că
deficienţele de limbaj efectuează în mod negativ rezultatele la învăţătură;
La elevii cu deficienţe de limbaj corelaţia - intergravitatea tulburărilor şi nivelului
obţinut în probele de dezvoltare a limbajului - este mare;
În urma tratamentului logopedic rezultatele la învăţătură se îmbunătăţesc, dar nu în
aceeaşi măsură la toate categoriile de deficienţi. În cazurile de tulburări accentuate
ameliorarea este mică. Tratamentul logopedic în general nu elimină dintr-o dată diferenţa
care există faţă de copiii fără deficienţe. Prin tratamentul logopedic se elimină în prima fază
numai efectele imediate pe care le au defectele de limbaj asupra activităţii de învăţare.
Eliminarea efectelor fixate se poate realiza numai într-un interval de timp mai îndelungat;
Pagina 118 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Efectele profunde ale defectelor de limbaj asupra dezvoltării activităţii intelectuale se
fixează tocmai în forma unui tablou deficitar al activităţii intelectuale ;
La unii dintre aceşti copii, deficienţele de limbaj afectează sfera efectivă, care le
generează adâncind caracterul definitiv al acesteia. La aceşti copii urmările defectelor de
limbaj în domeniul activităţii intelectuale rămân pe planul doi;
Fiind vorba de o cumulare şi de o fixare a tulburărilor derivate, se impune necesitatea
intervenţiei cât mai timpurii a tratamentului logopedic în desfăşurarea procesului. Astfel se
pot preveni următoarele mai grave care pot apărea prin consolidarea tabloului patologic al
activităţii la nivelul sistemului verbal ca şi al integrării personalităţii.
CAPITOLUL IV
Modalităţi de intervenţie corectiv-recuperatorie
Întrucât limbajul este un fenomen complex, activitatea educativă de corectare şi
dezvoltare a limbajului trebuie să fie multilaterală.
Punctul de plecare îl constituie dezvoltarea unei motivaţii adecvate, cu alte cuvinte,
este necesar, în primul rând, să se obţină cooperarea copilului, să i se trezească interesul
pentru activitatea de comunicare şi dorinţa de a vorbi corect.
În al doilea rând, activitatea educativă nu se poate reduce la corectarea articulării, a
ritmului şi a fonaţiei.
Trebuie să se mărească dezvoltarea limbajului ca instrument al gândirii şi ca mijloc de
reglare a activităţii şi comportamentului.
Având în vedere aceste aspecte, activităţile corectiv-recuperatorii trebuie astfel
organizate, încât să aibă efecte pozitive atât în plan verbal, cât şi în plan afectiv-motivaţional
şi în acelaşi timp să fie adecvate vârstei şi particularităţilor psihice ale copiilor.
Astfel, în cadrul activităţilor logopedice mi-am propus să aplic o terapie complexă de
dezvoltare a întregii personalităţi a copilului debil mintal, vizând în special educaţia
senzorială, dezvoltarea vocabularului şi factorilor motivaţionali efectivi
Prin urmare, am considerat că eficienţa activităţii logopedice este determinată de o
terapie complexă care include dezvoltarea tuturor factorilor implicaţi în însuşirea corectă a
propoziţiei, citirii şi scrierii ca şi a întregii personalităţi a copilului.
Pagina 119 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
În corectarea tulburărilor de limbaj am început cu exerciţii eşalonate, în funcţie de
gradul tulburării, respectând principiul accesibilităţii, intuiţiei şi punând copilul în situaţii
concrete de a opera efectiv cu material didactic. O mare parte din exerciţiile de corectare le-
am desfăşurat sub formă de joc, pentru a stimula factorul motivaţional-afectiv şi a crea o
ambianţă deconectantă pentru copil. Aceste exerciţii le-am ierarhizat de la cele mai simple la
cele mai complexe, în funcţie de etapa şi scopul urmărit în fiecare activitate.
Etapele de corectare a limbajului oral şi scris propriu-zise, au fost precedate de
exerciţii pentru optimizarea educaţiei senzoriale. Acestea au fost efectuate pe baza unui bogat
material intuitiv, pe care copilul l-a manipulat în mod efectiv, fiind cunoscut faptul că orice
acţiune de cunoaştere se sprijină pe percepţie.
Punctul de plecare în terapia limbajului l-a constituit educaţia plurisenzorială care
asigură saltul calitativ spre treptele superioare de cunoaştere.
Întrucât, mai ales, scris-cititului este o rezultantă comună a mai multor factori, s-a
avut în vedere ca fiecare componentă a acestei activităţi să devină un exerciţiu interesant, un
motiv de activitate pentru copil. Am acordat o atenţie deosebită dezvoltării factorilor
motivaţionali, care potenţează actul învăţării, stimulat pozitiv în activitatea subiectului:
crearea unei ambianţe plăcute, diversitatea de material didactic intuitiv şi activităţi întărite
prin aprecieri pozitive.
Pentru însuşirea şi diferenţierea fonemelor şi grafemelor, alături de exerciţii de
educare a unei articulări corecte acolo unde a fost cazul, am utilizat variate procedee pentru
dezvoltarea percepţiilor, reprezentărilor vizuale, auditive, tactil-kinestezice, considerând că
acestea se diferenţiază printr-o intensă activitate plurisenzorială.
În ceea ce priveşte eficienţa funcţiei perceptiv-motrice, prezenţa îndeosebi în scris, ea
se exprimă în capacitatea elevului de a percepe configuraţii spaţiale, de a compara, de a vedea
spaţiul şi forma care poate servi drept conţinut al diferitelor operaţii mintale.
Această capacitate se dezvoltă prin intermediul noţiunii obiectuale care potenţează
motricitatea, dexteritatea manuală în mişcări ce implică braţul şi mâna, controlate prin
vedere.
Aceste exerciţii au urmărit formarea la copil a noţiunilor care reflectă forme
geometrice şi relaţii spaţiale fundamentale, care presupun stăpânirea reprezentărilor cercului,
pătratului, liniei orizontale, verticale şi oblice, în scopul însuşirii poziţiei literelor şi a
relaţiilor dintre ele.
Exerciţiile de cunoaştere a formelor geometrice au facilitat efectuarea unor sarcini
mai complexe, care presupun o analiză şi o structurare spaţială superioară.
Pagina 120 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Deficienţele percepţiei la copilul debil mintal se oglindesc şi în dificultatea formării
reprezentărilor temporo-spaţiale şi în vocabular (este vorba de cuvinte care desemnează
mărimea), relaţiile spaţiale fiind sărac reprezentate.
Având în vedere dificultăţile debilului mintal în formarea reprezentărilor spaţio-
temporale şi incriminarea acestora în etiologia tulburărilor scris-citit, mi-am orientat
activitatea spre elaborarea spre elaborarea unui program de diminuare a acestora.
O importanţă deosebită, în cadrul terapiilor logopedice, am acordat-o dezvoltării
auzului fonematic, a motricităţii fine, a memoriei auditiv-verbale şi a atenţiei auditive. În
general, copiii cu tulburări citit-scris, nu despart cuvântul în elementele sale fonetice.
Substanţa sonoră a cuvântului le apare pe baza percepţiei global-structurale,
individuale. Cuvântul fiind pentru copil cea mai mică unitate cu sens (şi nu fonemul),
activitatea de dezvoltare a capacităţii de analiză şi sinteza fonematică, a început cu
diferenţierea şi înţelegerea cuvintelor din propoziţii.
Copilul trebuia să înveţe să distingă şi să reproducă precisă la citirea şi scrierea
diferitelor combinaţii, sub formă de logatomi, silabe, cuvinte, propoziţii. Scrierea acestora s-a
făcut numai după o prealabilă analiză fonetică, copilul discriminând fiecare sunet şi fiecare
sunet şi găsindu-I în alfabetul decupat grafemul corespunzător.
Inerţia activităţii cognitive a copilului debil mintal, deficienţele analizei şi sintezei,
mai ales datorate îngustimii, câmpul vizual, precum şi faptul că elementelor nu sunt analizate
într-o anumită ordine şi ierarhizare, au impus orientarea activităţii logopedice spre exerciţii
de dezvoltare a procesului de sinteză în scopul legării grafemelor în cuvinte şi a acestora în
propoziţii.
Rolul limbajului în mijlocirea gândirii are o importanţă deosebită pentru practica
logopedică. De aceea, activitatea nu s-a rezumat numai la combinaţii de sunet fără sens, sau
la exerciţi rigide, stereotipe; activitatea logopedică a fost orientată spre efectuarea unor lecţii
colective, pe grupe omogene, folosind în special, conversaţia, dialogul. Dezvoltarea
vocabularului, precizarea sensului cuvintelor, dezvoltarea capacităţii de exprimare verbală
formative deosebite în însuşirea deprinderilor citit-scris şi a dezvoltării personalităţii în
general.
Aşadar, activitatea logopedică a fost orientată spre următoarele obiective generale:
dezvoltarea abilităţilor perceptiv-motorii şi intelectuale implicite în limbajul oral şi
scris;
dezvoltarea capacităţii de orientare şi structurare spaţială cu accent pe analiza
structurii spaţiale a simbolurilor grafice
Pagina 121 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
dezvoltarea auzului fonematic prin diferenţierea particularităţilor acustico-motrice ale
fenomenelor
dezvoltarea elementelor de schemă corporală şi fixarea lateralităţii;
dezvoltarea şi organizarea limbajului, a comunicării.
Educarea psiho-motrică, realizată printr-o intensă activitate plurisenzorială.
În cadrul acestei etape am urmărit:
dezvoltarea motricităţii generale;
dezvoltarea finei motricităţi (solicitată de pronunţie, scriere şi activitatea practică
ulterioară);
educarea respiraţiei;
educarea echilibrului postural şi ritmul mişcărilor;
educarea mişcărilor simultane (coordonare mână-picior, ochi-mâna);
exersarea dominaţiei laterale;
educarea formării unei imagini corecte a schemei corporale;
dezvoltarea îndemânării motrice necesare pentru autoservire şi în diverse activităţi cu
caracter practic.
I.A. Educarea psiho-motrică.
Conţinutul activităţilor şi modalităţi de rezolvare.
Mişcări generale ale corpului .
= exerciţi de extensie şi contracţie a corpului . Copilul este antrenat în a efectua
mişcări prin care să descopere că părţile corpului său se pot mişca în diferite direcţii.
= exerciţi de târâre (pe covor); jocuri de târâre ; “ cine trece mai repede pe sub
masă” ?
= exerciţii de aplecare, de rotire a corpului, a capului: înainte, înapoi, la stânga, la
dreapta, în spate, în faţă, in sus, în jos; întoarceri, răsuciri, îndoiri ale corpului, ghemuiri.
Mişcări ale picioarelor
= exerciţi de deplasare în mers : mers obişnuit, cu controlul ţinutei corporale şi a
respiraţiei, mers lent (simulând oboseala), mers rapid (simulând graba);
= alergare, alternantă cu mers, alergare în ritm variat, alergare în linie dreaptă,
alergare în cerc, alergare în scopul realizării unei activităţi concrete (“ Aleargă la pomul acela
şi adu mingea”).
Pagina 122 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
= mers înainte, mers înapoi , mers lateral;
= exerciţii de flexiuni, balansări, rotiri, îndoiri şi întinderi ale picioarelor, balansări
(înainte , înapoi, lateral), rotiri (din poziţia culcat pe spate).
= exerciţii de salt, urcare, coborâre, salt pe o saltea; salt peste un obstacol (la început
un prag, apoi o bară aşezată la înălţime mică).
= exerciţii de dezvoltare a echilibrului motric : mers pe vârfuri; săritura într-un picior,
săritura pe loc, săritura cu o deplasare pe o distanţă mică; jocuri :Cocostârc într-un picior,
Răţuşca şchioapă, etc.
Mişcări ale mâinilor
= exerciţii de apucare ;
= exerciţii de aruncare (aruncarea mingi);
= exerciţii de dezvoltare a dexterităţii mână-deget, a forţei musculare, a siguranţei
mişcărilor, de coordonare ochi-mână; ruperea în bucăţele mici a hârtiei(sau în fâşii mai
înguste sau mai late). Fiind vorba de copii debil mintal, care ar putea extinde această acţiune
şi la alte materiale, este necesar să se dea un sens precis activităţilor: bucăţelele rupte pot
deveni fulgi de zăpadă.
= tăierea de diferite materiale : decuparea .La început se face tăierea la întâmplare a
unor bucăţi de hârtie, bucăţi de carton, ţesături, sfori, fire de aţă; se fixează un singur obiectiv
şi anume, acela de a manevra corect foarfeca şi de a parcurge distanţa respectivă. Apoi, se vor
decupa figuri simple, cerându-i-se copilului să respecte conturul figurii desenate pe hârtie.
= modelarea din plastelină : la început se urmăreşte dobândirea posibilităţii de a
frământa plastelina cu două mâini, de a o face cocoloş, de a o fracţiona în bucăţi. Se vor
modela diferite obiecte familiare copilului şi care sunt simplu de efectuat.
= îndoirea unui carton, a unei hârtii. Se pot realiza diferite obiecte : bărcuţă, solniţă,
cămaşă etc.
= rularea unei bucăţi de hârtie a unui şerveţel, a hârtiei creponate, bobinarea unui fir
de aţă, de sârmă pe un mosor.
= punerea într-o sticluţă a unor mărgele; la început mărgelele mai mari, luate cu două
degete, şi puse în sticluţe, apoi mărgelele din ce în ce mai mici;
= trasarea de linii cu cretă pe tablă , legarea (unirea), unor puncte date.
= desenarea: la început mişcarea foarte simplă de trasare a liniei, de ţinere corectă a
creionului; apoi linii, mici, mari, verticale, orizontale, întretăiate; punctarea cu creionul a unei
linii date vag, desenarea unor figuri simple;
Pagina 123 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
= colorarea unor figuri mai mari, la început. În această etapă, simpla acţiune de a
aşterne culoarea pe hârtie, contactul tactil cu acuarela, contactul vizual cu culoarea, vor
determina descărcarea emoţională a copilului şi creşterea tonusului afectiv, ceea ce va
implica copilul şi mai mult în activitate.
Într-o fază ulterioară i se va cere copilului să ţină seama de contur: figuri simple (“un
măr” şiragul de mărgele). Apoi se poate adăuga alte motive simple, dar colorate diferit.
Aşadar, pe lângă acţiunea de colorare, care implică un anumit efort muscular şi cere şi
coordonarea mişcărilor, precum şi precizie în mişcări, copilul va achiziţiona cunoştinţe
referitoare la culoare, mărime, direcţie, etc.
Exerciţii de gimnastică a aparatului fonoarticulator
Scopul acestor exerciţii este de a înlătura tulburările de pronunţie, care de multe ori,
sunt asociate cu dislexie şi disgrafia.
Exerciţiile de gimnastică mimico-articulatorie, se impun şi la copii care nu prezintă
dislalii, de care manifestă o rigiditate a musculaturii faciale, linguale, labiale, cât şi cei care
nu sesizează mişcările fonoarticulatorii implicate în pronunţia sunetelor.
I.B.Dezvoltarea funcţiilor perceptiv-motorii.
Activităţile desfăşurate s-au axat pe :
Exerciţii senzoriale-motrice care urmăresc
formarea noţiunilor de formă, mărime, direcţie, poziţie
- Se prezintă imagini ale unor obiecte mici şi mari. Se trece de la obiecte cunoscute, la
obiecte mai puţin cunoscute. Primele comparaţii se vor face pe acelaşi obiect sau pe aceeaşi
fiinţă (de exemplu, un măr mic şi un măr mare), apoi se fac comparaţii între obiecte, fiinţe
diferite ca identitate, dar şi ca dimensiuni: un câine mare, o pisică mică, un balon mare, o
minge mică, etc.
Se prezintă obiecte scurte şi lungi. De asemenea primele comparaţii se fac pe obiecte
identice (o linie scurtă – o linie lungă). Apoi se fac comparaţii între obiecte diferite ca
identitate, dar şi ca mărime: un baston lung – o linie scurtă.
Se prezintă fiinţe înalte şi fiinţe scunde (am înlocuit termenul de scund cu cel de
statură mică). Am luat şi exemple din grupă: copii înalţi şi copii scunzi.
Pagina 124 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Se prezintă obiecte şi fiinţe pentru a ilustra noţiunile: larg şi strâmt, lat şi îngust, slab
şi gras.
Exemple: un drum lat, o cărare îngustă, un palton larg, un palton strâmt, un material
lat, un material îngust, un om gras, un om slab, etc. Am creat situaţii chiar în grupa: un copil
a îmbrăcat haina mea şi toţi ceilalţi au constatat ca e prea largă; am încercat eu să îmbrac un
palton al unui copil, dar s-a constatat de către toată lumea că nu-l pot îmbrăca pentru că este
strâmt.
Aceste exemple sunt la îndemână şi sunt eficiente pentru atingerea scopului urmărit.
= Pentru a determina copiii să facă efort de discriminare între diferite mărimi şi forme
ale obiectelor, pentru a sesiza că unele au aceeaşi mărime, iar altele au altă mărime, că unele
au aceeaşi formă, iar altele au altă formă, le-am pus în faţa copiilor mai multe imagini ale
aceluiaşi obiect la fel de mari (de exemplu - pălării), şi le-am cerut să le coloreze în roşu apoi
am aşezat pe masă imagini ale unor triunghiuri cerând copiilor să le coloreze în verde.
= Pentru formarea noţiunilor de poziţie şi direcţie am desfăşurat activităţi, ca de
exemplu:
copiii sunt aşezaţi în faţa mesei lungi din cabinet; pe masă am pus diferite obiecte,
dispuse în anumite relaţii spaţiale: o carte, pe care am pus un creion, lângă creion am pus o
radieră, alături de carte am pus un caiet; masa am tras-o aproape de tablă; ea este departe de
fereastră. P. stă în faţa doamnei profesoare. C. stă la dreapta lui P., iar I. La stânga lui P., sus
de tavan era agăţat becul, jos era covorul, etc.
Exerciţii pentru dezvoltarea schemei corporale
Prin aceste exerciţii am urmărit conştientizarea de către copii, a părţilor propriului
corp, precum şi poziţia acestuia în spaţiu.
Le-am arătat copiilor să mişte capul, mâinile, picioarele, să închidă ochii, să deschidă
gura;
Exerciţiile de mişcare a diferitelor părţi ale corpului s-au repetat, copiii stând în
diferite poziţii: stând în picioare, stând pe covor, stând pe scaun etc.
Desen incomplet al unui om: am desenat la tablă schematic un om căruia îi lipsea
ceva . Copiii trebuiau să spună şi să deseneze partea care lipseşte
Diferenţierea stânga-dreapta: am desenat din nou pe tablă un om întrebând copiii cu
ce mână am desenat (“Aceasta este mâna dreaptă …. Care este mâna ta a dreaptă?”)
În timpul activităţilor, tot timpul mi-am verbalizat acţiunile, cerând copiilor să-şi
verbalizeze la rândul lor propriile acţiuni. Se accentuează discriminarea stânga-dreapta.
Pagina 125 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
d) Exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii de
discriminare auditivă
Este un factor important care, împreună cu celelalte tipuri de discriminare, fac
posibilă cunoaşterea lumii exterioare.
O discriminare vizuală săracă handicapează individul; el va avea dificultăţi de
identificare a obiectelor, de diferenţiere a formelor şi mărimii acestora, a formelor
geometrice, a formei unei litere, etc.
= copiilor li s-a creat posibilitatea să cunoască direct o varietate de obiecte, începând
cu cele care sunt în imediata apropiere, până la cele necunoscute.
Aceste exerciţii sunt însoţite de denumirea lor de către învăţător.
= în faza a doua s-au prezentat imagini ale obiectelor pe care le-au cunoscut direct,
pentru ai ajuta să identifice obiectul perceput anterior, la alte dimensiunii decât cele reale;
imaginile pot varia: astfel s-au prezentat copiilor 2 – 3 imagini ale aceluiaşi obiect, pentru ca
acesta să nu rămână fixat doar pe o anumită imagine şi să nu poată recunoaşte obiectul în alte
poziţii, cu altă culoare, etc.
= pentru obiecte care nu pot fi aduse în cabinet (de exemplu, autobuzul, trenul, etc.),
ca şi pentru animale, am folosit diapozitivele.
= aranjarea imaginilor pe principiul similitudinii:
se prezintă imagini ale diferitelor obiecte, cerându-li-se copiilor să le aranjeze în
funcţie de culoare, formă şi utilitate, etc.
= desene lacunare ;
copiii trebuiau să identifice ce anume lipseşte fiecărei imagini şi s-o deseneze.
= s-au prezentat imagini care reprezentau părţi ale unor obiecte sau fiinţe cunoscute;
roata unei maşini, piciorul unui om, etc.; copiilor li s-a cerut să spună cărui obiect sau fiinţă
aparţine, deci să identifice întregul prin percepţia unei părţi.
= ce a greşit pictorul?
se cere copiilor să observe desenele şi să spună ce a greşit pictorul?
să decupeze a doua parte a fiecărui jeton, care nu corespunde imaginii;
să asambleze şi să lipească în caietele lor, părţile astfel încât imaginea obţinută să
corespundă cu realitatea .
Exerciţii pentru dezvoltarea auzului fonematic
Pagina 126 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Exerciţiile de dezvoltare a auzului fonematic sunt legate de gradul de tulburare a
percepţiilor verbo-acustice.
Înainte de a-l învăţa pe copil să pronunţe corect un anumit sunet, am făcut exerciţii de
analiză fonematic, am realizat-o împreună cu exerciţiile de articulare a sunetului.
= exerciţii de imitare a sunetelor a sunetelor din natură, pronunţia făcându-se când în
şoaptă când tare, în ritm stacatto şi prelung.
= pronunţia unor serii de silabe opuse luate din cuvinte paronime:
pa – pe – pi – po - pu – pa – pi
ba – be – bi – bo – bu – ba – bi
= exerciţii de diferenţiere a consoanelor surde de cele colore.
copilul stă cu spatele la logoped, la 3 – 4 m., pe linie mediană, apoi în poziţie dreaptă
sau stânga – se vorbeşte de la o voce şoptită, crescând în intensitate:
pa – ba ap – ab apa – aba papa – baba
pe – be ep – eb epe – ebe pepe -bebe
pi – bi ip – ib ipi – ibi pipi – bibi
po – bo op – ob opo -obo popo – bobo
pu – bu up – ub upu – ubu pupu – bubu
pa – ba ap – ab apa – aba papa – baba
pi – bi ip – ib ipi – ibi pipi – bibi etc.
= cuvinte paronime
t – d p – b c – g f – v
tare – dare paie – baie cară – gară fata
– vata
tar – dar para – bara caz – gaz foi
– voi
tac – dac poală – boală coală – goală file – vile
trepte – drepte pere – bere cat – gat far – var.
topor – dobor pile – bile cura – gura fiu – viu
lată – ladă pun – bun crai – grai
fază – vază
pot – pod prună – brună creier – greier
clătite – clădite alpine – albine luncă – lungă
etc. etc. etc.
s – z s – j
Pagina 127 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
sare – zare sale – jale
seu – zeu şapcă – japcă
seamă – zeamă şoc – joc
varsă – varză şir – jir
vase – vaze şură – jură
oase – oaze prăşit – prăjit
groasă – groază prăşitură – prăjitură
= cuvinte diferite cu puncte de articulare apropiate.
- barca – barda – barza tap – top – dop
- rece – lege – rege cer – ger
- clonţ – glonţ
= diferenţierea sunetelor cu punct de articulare apropiat.
s – ş z – j t – ce – ci r – l
soc – şoc zar – jar ate – ace rama – lama
sold – şold zale – jale tine – cine crema – clema
las – laş zoi – joi ţel – cel rege – lege
peste – peşte zur – jur înţeapă – înceapă rada– lada
munca – muşca plăţi - plăci rob – lob
teapă – ceapă roz – lor
= transformări de cuvinte prin înlocuiri de silabe:
pac dapat
pil duc
cos lung
co cor a puc
joc danc
frig
ra- ca-
ma- ra-
Pagina 128 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
sa- re ma- sa
ca- stoar-
soa- tra- etc.
Dezvoltarea capacităţii de transpunere a limbajului
oral în limbajul scris.
Exerciţii de cunoaştere a sensului cuvintelor, pronunţarea lor şi analiza fonografică a
acestora.
Completarea sunetului omis din cuvinte care desemnează o imagine (exemplu: pa – a;
ma - a), etc.
Formularea mai multor cuvinte după sunetul sau silaba reper:
ase na
apte ma
s ura ra dio
ina cheta
Alcătuirea de cuvinte din silabe prezentate in ordine încrucişată:
sa pa ban lap
cu pe du ca
Alcătuirea de cuvinte din sunete aşezate în ordine inversată:
e-v-l-e caz-val-na
c-r-a-t-e re-de-pe
Dictări de cuvinte cu omiterea unor sunete:
_____ citoz, _____________ turist, _____________ elev, ______________ dafir.
nota pentru facilitarea răspunsurilor se prezintă şi imaginile corespunzătoare.
Furtuna a rupt ar _________ din pa ___________
Au înflo _____________ tran ________________
Rostirea fiecărui cuvânt, aşa cum este scris: “de lemn”, “de fier”, “de învăţat”, “de
scris”, “de ieri”, “de dimineaţă”, “de două ori”, “de pe masă”.
Se cere copiilor să precizeze numărul cuvintelor pronunţate.
Pagina 129 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pronunţarea cuvântului care lipseşte din propoziţie şi scrierea lui.
Maria ia cartea de …………………. masă.
Pisica sare de ………………………. dulap
Ana şterge praful de ……………….. scaun
Completarea silabei care lipseşte şi rostirea cu voce tare:
O cocoa _____________ de cămilă
O masu ______________ ruptă
O cirea ______________coaptă
O curelu _____________ nouă
O doam ______________ profesoară
O pisică lene _______________
O broşă frumoa _____________
B. Exerciţii pentru consolidarea pronunţării şi scrierii literei “m” înainte de “p” şi “b”
a) despărţirea în silabe a cuvintelor: ambiţie, bumbac, combinat, dumbravă, hambar,
campanie, compunere.
pronunţarea cu voce tare a literei scrise înainte de “p” şi “b”.
b) completarea literei care lipseşte din cuvinte date şi pronunţarea acestora cu voce
tare:
a_mbalaj, bu_bac, ca_pion, ca_pie, co_punere, co_pas, cu_par, i_posibil, i_portant,
î_barca, î_pinge, po_pa, ti_p, u_brela, ti_mbru.
C. Exerciţii pentru consolidarea cuvintelor în care una din silabe se repetă identic:
Salata este sărată.
Zora are la ferestre zorele.
Zaharniţa este plină cu zahăr.
Coşul este plin cu căpşuni.
Vişina este roşie.
C. Introducerea listei de propoziţii pentru consolidarea sunetelor p – b, d – t.
Barbu duce un butoi.
Dan are în grădină dovlecei.
Pagina 130 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pescarul prinde peşte cu năvodul.
Banii sunt în buzunar.
Ion dobora un copac cu toporul.
Berzele se duc în ţările calde.
Toamna este brumă.
Dulceaţa este din trandafiri.
etc.
Dezvoltarea limbajului şi a comunicării
Alcătuirea de propoziţii de către elevi cu ajutorul cuvintelor date.
De exemplu, se dau două cuvine foarte cunoscute de copii: ac şi masă.
Am un ac.
Acul este pe masă.
Găsirea cuvintelor indicate din coloanele de cuvinte date:
căutarea ultimului cuvânt din toate coloanele;
căutarea celui de al treilea cuvânt din prima coloană;
citirea de jos în sus a cuvintelor din prima coloană;
citirea de cuvinte care arată nume de fiinţe, lucruri, etc.
Aceste exerciţii concentrează atenţia elevilor asupra sensului cuvintelor.
Procedee pentru lărgirea câmpului vizual.
Se scriu pe tablă două cuvinte cunoscute de elevi:
Ana
Ica
Se citesc apoi, se adaugă cuvântul coase
Ana
coase
Ica
Se şterge cuvântul coase şi se scrie:
Ana are
Ica are
Se citeşte apoi, se adaugă cuvântul mere:
Ana are
mere
Ica are
Pagina 131 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
În scopul citirii expresive după citirea propoziţiilor afirmative, se înlocuieşte punctul
cu semnal întrebării şi se citeşte model propoziţia cu intonaţia interogativă. Elevii înţeleg
astfel, că schimbarea sensului de punctuaţie atrage după sine schimbarea sensului propoziţiei.
Exerciţii pentru completarea propoziţiilor lacunare:
Cerul este………………
Iarba este ……………..
Maşina merge pe …………
Trenul merge pe …………
Avionul zboară în ……….
Fructele mărului se numesc ……… . Ele au culoarea ……… .
Fructele cireşului se numesc ……… . Ele au culoarea ……… .
Fructele părului se numesc ……… . Ele au culoarea ……… .
………… zboară.
…………şuieră.
…………are brazde adânci.
Alcătuirea propoziţiilor în cuvintele inversate:
elevii coase blocul sunt roşii
fata zboară merele este înalt
păsările învaţă pădurea cântă
Formularea de propoziţii cu cuvinte indicate:
cald, rău, copiii, vara, vacanţa
sau alcătuirea unor povestiri.
Descrierea unor imagini, mai întâi oral, apoi în scris;
Pentru lărgirea ariei limbajului verbal se realizează jocurile:
Cine spune mai multe cuvinte despre:
lucrurile şcolarului;
îmbrăcăminte;
lucruri din casă;
lucruri şi obiecte din casă.
Povestiri după imagini sau povestiri după o succesiune de imagini pentru dezvoltarea
capacităţii de a percepe o imagine sau o succesiune de imagini, de a înţelege semnificaţia lor
şi a expune propoziţional ceea ce au înţeles, de a stabili relaţii între secvenţele imaginilor în
succesiunea lor şi a le transforma în idei şi judecăţi, de relaţie.
Alcătuirea propoziţiilor cu cuvintele: sat – sac, var. – val.
Pagina 132 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Combinarea literelor (sunetelor) în silabe şi a silabelor în cuvinte.
Jocul antonimelor:
cine găseşte mai repede opusul cuvintelor: bun, cuminte, dulce, etc.
Exerciţii pentru însuşirea citirii expresive:
Citirea propoziţiilor afirmative, interogative, exclamative.
Fiecare propoziţie se citeşte în mai multe variante, pentru evitarea tendinţei de
perseverare a unui model.
Exerciţii pentru delimitarea corectă a propoziţiilor urmate de citirea expresivă.
prezentarea unui test fără semne de punctuaţie, elevii având sarcina să delimiteze
corect prin bare şi să transcrie ortografic.
Activitatea de copiere:
Aceste exerciţii sunt de mare utilitate, deoarece solicită elevul pe linia cunoaşterii şi
reactualizării semnelor şi schemelor grafice, învăţate, a coordonării vizual-motrice şi a
orientării corecte în pagină.
Exerciţiile de cooperare presupun, de asemenea, un efort de atenţie şi un grad de
independenţă, ele dând posibilitatea posibilitatea profesorului să individualizeze sarcinile sub
aspect cantitativ. În funcţie de caz, el poate varia nu numai sarcina, dar şi modelul grafic,
după care se realizează copierea: text sau cuvinte scrise cu caractere mai mari, modele în care
particularităţile mai greu de sesizat ale literelor sunt prezentate printr-o altă culoare, pagini cu
spaţii mai largi, demarcate cu roşu, caiete cu pătrăţele. După scopul urmărit şi gradul lor
de dificultate se disting mai multe tipuri de copiere:
Copierea unor cuvinte sau propoziţii scrise de mână:
Această activitate presupune recunoaşterea semnelor grafice de mână învăţate, cât şi
un efort de coordonare vizual-motrică.
Copierea unor propoziţii de la tablă oferă elevilor pe lângă modelul scrierii unor
cuvinte şi obişnuirea de a percepe spaţiile libere dintre cuvinte.
Este util ca în cazul elevilor care întâmpină dificultăţi, să se intervină prin demarcarea
spaţiilor dintre cuvinte, prin linii verticale sau spaţii colorate. Modelul ce urmează a fi copiat
trebuie citit în prealabil de către fiecare elev.
Copierea după cuvinte sau povestiri scrise cu litere de tipar.
Acest tip de copiere este mult mai dificil decât copierea după modelul grafic scris de
mână, deoarece presupune transferul de la un sistem de simboluri grafice, la altul.
Pagina 133 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Dificultăţile acestui tip de copiere presupun un antrenament sistematic în vederea
fixării corespondenţelor litera de tipar, litera de mână. Se recomandă în acest sens, sub câteva
exerciţii sub formă de joc:
se împart elevilor cartonaşe cu litere scrise de mână; logopedul pune pe stativ litera de
tipar, iar elevii trebuie să aleagă şi să ridice semnul pereche.
se scriu o silabă sau un cuvânt la tablă.
Elevii trebuie să compună cu litere din alfabetar, silabe sau cuvântul scris cu litere de
mână la tablă.
Copierea după cuvinte s-au povestiri scrise cu litere de tipar reprezintă un exerciţiu
util, atât pentru scriere, cât şi pentru citire. O cerinţă importantă este ca fiecare elev să
citească cu voce tare ceea ce scrie.
Copierea activă.
În acest sens, se recomandă următoarele tipuri de exerciţii:
elevii au în faţă coloane de cuvinte cunoscute, atât din punct de vedere semantic, cât
şi grafic. Ei sunt solicitaţi să copieze toate cuvintele care încep cu un anumit sunet (literă),
toate cuvintele care încep sau se termină cu o anumită silabă, cuvinte care au în interior o
anumită silabă sau un anumit sunet, cuvinte care denumesc diferite categorii de fiinţe sau
obiecte.
Elevii au în faţă un text bine cunoscut, din care li se dictează o propoziţie, iar ei
trebuie să o caute şi s-o copieze.
13) Activităţi de dictare.
Dictarea este o activitate mai dificilă decât copierea, deoarece ea solicită perceperea şi
conservarea semnalului auditiv, analiza elementelor componente, respectarea schemelor
grafice corespunzătoare semnalului sonor, coordonarea audio-grafică.
Dictările pot fi de mai multe tipuri:
dictarea unor sunete sau silabe în scopul consolidării corespondenţelor dintre sunetele
vorbirii şi semnalele grafice;
dictarea unor cuvinte:
În acest caz, cuvintele vor fi exersate prealabil, prin lecturi după imagini, citirea şi
copierea lor, etc.
Dictarea cuvintelor se realizează după următoarea ordine:
se pronunţă clar cuvântul de către logoped, apoi de către elevi;
se analizează fonematic cuvântul, se rosteşte cuvântul legat, apoi se scrie independent
şi se verifică corectitudinea lui.
Pagina 134 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
De remarcat că, după încheierea activităţii logopedice, elevul trebuie urmărit în
continuare la activităţile de la clasă.
Astfel, cadrele didactice vor fi informate de logoped asupra stadiului corectării
limbajului şi cu privire la procedeele ce pot folosi pentru stimularea întregi activităţi psihice.
Înţelegerea şi tactul pedagogic creează o atmosferă favorabilă pentru evoluţia
ulterioară a elevului.
CONCLUZIILE LUCRĂRII
Din toate cele prezentate în această lucrare rezultă că terapia tulburărilor de limbaj
este o necesitate. Valoarea măsurilor timpurii de profilaxie şi corectare a lor este
incontestabilă dacă avem în vedere efectele pozitive pe care le are asupra activităţii de
învăţare, asupra dezvoltării psihice în general, precum şi asupra integrării sociale a copilului
deficient mintal care prezintă tulburări de limbaj. Experienţa practică a demonstrat faptul că,
în urma corectării deficienţelor de limbaj, elevii logopaţi obţin rezultate mai bune învăţătură
nu numai prin note mai bune şi prin corectarea efectului intelectual depus în pregătirea
lecţiilor.
O importanţă covârşitoare în cazul activităţilor de terapie logopedică o are
psihoterapia care ocupă un loc central între tehnicile generale de reducere a personalităţii
logopeţilor.
Ea se realizează în forma discuţiilor libere şi dirijate prin joc şi desen, vizionare de
diafilme şi dispozitive, prin muncă, prin lectură etc. Prin specificul lor, fiecare dintre aceste
modalităţi de desfăşurare a psihoterapiei are efecte benefice asupra afectivităţii copiilor,
influenţând pozitiv relaţiile dintre aceştia şi copii din jur, precum şi atitudinea faţă de
activitatea de inventare. Aşa , de exemplu, utilizarea cărţii ca instrument terapeutic este nouă.
In Egiptul antic cărţilor li se spunea “balsamul sufletului”. Puterea de sugestie a lecturii
asupra sugestiei este utilizată atât pentru efectul ei sedativ, cât şi curativ cu ecouri în
comportamentul copiilor.
Apropierea copiilor, obţinerea colaborării lor, sunt condiţii esenţială în activitatea
logopedică şi se realizează prin crearea unui climat de confort psihic şi o atitudine plină de
bunăvoinţă.
În felul acesta copilul capătă încredere în logoped străduindu-se să-şi corecteze
defectul.
Pagina 135 din 136
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Practic s-a demonstrat că îmbinarea armonioasă a terapiei directă cu cea indirectă este
binevenită. Colaborarea profesorului logoped cu toţi cei care se ocupă de educarea copiilor
este foarte important. Copilul deficient mintal trebuie corectat în permanenţă de către toţi
factorii educaţionali.
Întrucât tulburările de limbaj reprezintă una din cele mai importante cauze ale
eşecului şcolar, activitatea logopedică nu trebuie să reprezinte un scop în sine, ci ea se înscrie
pe linia cerinţelor puse în faţa şcolii şi anume, de a găsi cele mai adecvate metode pentru a
uşura adaptarea copilului la sistemul muncii şcolare şi sociale. De aceea, logopedul trebuie să
fie înarmat cu cele mai noi şi eficiente instrumente de lucru. Aceasta presupune o permanentă
informare şi implicit o perpetuă autoperfecţionare. În “Metamorfozele lumii interioare”,
Vasile Pavelcu spunea:
“Nu există o sursă mai bogată de satisfacţie decât aceea de a simţi opera propriei tale
personalităţi. Nu suntem întotdeauna mulţumiţi de opera noastră, nu avem întotdeauna
priceperea artistică de a ne modela aşa cum am dori… Aspiraţia, este vădită, firească şi
necesară fiinţei noastre. Suntem uneori plini de mândrie, alteori ne întristăm în faţa
rezultatelor obţinute. În eforturile de a ne ridica la înălţimea cerinţelor, ne realizăm pe noi
înşine. Realizăm acordul între ceea ce ni se cere şi ceea ce putem oferi, între chemare şi
răspuns.”
Într-adevăr, răspunderea faţă de educaţia şi instruirea acestor “solitari fără voie” care
sunt copiii deficienţi mintal este foarte mare. În cazul acestor copii intervin multe
necunoscute, unele “impalpabile” greu de apreciat prin simptomele exterioare şi care uneori
lasă incertitudini ceea ce priveşte reuşita finală a terapiei corectiv-recuperatorii, in ciuda unor
succese iniţiale. Cu toate acestea nu trebuie să refuzăm lupta şi să o ducem mai departe cu
armele răbdării şi metodei.
Pagina 136 din 136