Post on 10-Aug-2015
Universitatea Ovidius, Constanța
Facultatea de Științe ale naturii și Științe agricole
Specializare : Geografie , III
Proiect – Metodică geografică
„Dimensiunile educaționale ale
geografiei contemporane”
Studentă : Grecu Adina
Profesor îndrumător : Nicoară Vasile
-2012-
Dimensiunile educaționale ale geografiei
contemporane
Educația contemporană reprezintă educația dintotdeauna în permanența ei, educația care corespunde solicitărilor societății contemporane, mai mult, care anticipează transformările societății viitoare, proiectează, organizează, coordonează acțiunile și factorii responsabili de aceste transformări. Dimensiunile societății contemporane sunt identificate într-un proces ciclic de evaluare, revalorizare și restructurare a educației, determinat în prezent de fenomenul cronologic de trecere în al XXI-lea secol de existență a omenirii, trecere care a antrenat schimbări politice, economice, sociale, educaționale radicale.
1. Specificul disciplinei
Geografia este o disciplină şcolară care are un specific pus în evidenţă de două caracteristici semnificative:
a) obiectul predilect de studiu îl reprezintă interferenţa (interacţiunea) dintre natură şi societate, geografia fiind în acest fel o ştiinţă atât a naturii, cât şi a societăţii;
b) dimensiunea metodologică principală, reprezentată de metoda cartografică.
2. Scopul şi finalităţile disciplinei
Geografia contemporană conferă domeniilor educaţiei o serie de dimensiuni pragmatice, unele tradiţionale, dar altele noi sau de natură paradigmatică.
Fără a le detalia, sintetizăm sumar mai jos principalele dimensiuni şi finalităţi educaţionale actuale ale Geografiei:
- dimensiunea geoecologică reflectă poate principala problemă a lumii contemporane: cunoaşterea, conservarea şi reabilitarea mediului înconjurător (environnement); mediul înconjurător, ca “mediu înconjurător al omului şi societăţii” a fost întotdeauna o preocupare centrală a Geografiei. Ca principală ştiinţă a interacţiunii globale dintre natură şi societate oferă suportul educaţional cel mai larg şi complex al înţelegerii dimensiunii actuale a mediului terestru; mediul înconjurător reprezintă, în prezent, principala problemă a lumii contemporane;
- dimensiunea globală oferă premisele unei educaţii pentru globalitate: raportarea la ansamblul planetar a elementelor naturale, umane şi a celor rezultate din interacţiunea dintre om şi natură;
- dimensiunea europeană, fără a fi o modă, a fost şi este o preocupare continuă a Geografiei regionale; Curriculum şcolar de Geografie pentru clasa a VI-a centrat pe Europa este construit pe principii ce derivă din respectul poporului român faţă de ţările, regiunile şi popoarele continentului nostru: este echivalent (prezentând egal toate problemele regionale, ţările şi popoarele continentului), echipotenţial (poate fi parcurs ca atare în orice ţară) şi obiectiv (fiecare ţară, regiune şi popor sunt prezentate la dimensiunile sale reale); Curriculum-ul pentru clasa a XII-a redă dimensiunea naţională în contextul Uniunii Europene şi al Europei;
- dimensiunea umană („Geografia umană”) redă problematica societăţii omeneşti în caracteristicile ei spaţiale, temporale şi în legătură cu elementele mediului înconjurător. Percepţia globală a omenirii creează premisa situării corecte a fiecărei persoane la dimensiunile universalului; elementele noi de geografie socială şi geografie culturală introduse în ciclul liceal superior diversifică dimensiunea umană a geografiei;
- dimensiunea economică – dezvoltare durabilă are coordonate noi în condiţiile generalizării economiei de piaţă care îmbină elemente legate de eficienţă, accesarea resurselor şi atenţia pentru mediul ambiant;
- dimensiunea interdisciplinarităţii, deşi se regăseşte în vocaţia educaţională a mai multor obiecte de învăţământ, are, în spaţiul Geografiei, o semnificaţie mai deosebită, deoarece prin structura sa interioară, ca ştiinţă atât a naturii cât şi a societăţii, poate sintetiza foarte bine aspecte ale cunoaşterii şi practicii umane din cele două mari domenii; la acestea se adaugă elemente de transdisciplinaritate (prin metodele asumate, îndeosebi metoda cartografică) şi de multidisciplinaritate;
- dimensiunea culturală a geografiei, ca oportunitate de sensibilizare la realizările majore ale umanităţii până în prezent;
- dimensiunea naţională, patriotică (prezentă, fără excepţie, în sistemele educaţionale din toate ţările cu un învăţământ evoluat) este realizată printr-un sistem educaţional calitativ nou, care are ca nucleu, conform şi tradiţiei învăţământului, Geografia României.
Aceste dimensiuni educaţionale sunt asumate şi la nivel internaţional, fiind incluse în „Carta internaţională a educaţiei prin geografie”.
1.1. DIMENSIUNILE EDUCAŢIONALE
Geografia contemporană conferă domeniilor educaţiei o serie de dimensiuni
pragmatice, unele tradiţionale, dar altele noi sau de natură paradigmatică. Principalele
dimensiuni educaţionale ale geografiei sunt:
dimensiunea geoecologică reflectă, poate, principala problemă a lumii
contemporane: cunoaşterea, conservarea şi reabilitarea mediului înconjurător
(environnement), mediul înconjurător ca „mediu înconjurător al omului şi al
societăţii” fiind întotdeauna o preocupare centrală a geografiei. Ca principală
ştiinţă a interacţiunii globale dintre natură şi societate oferă suportul educaţional
cel mai larg şi complex al înţelegerii dimensiunii actuale a mediului terestru. În
ţări cu învăţământ evoluat mediul înconjurător (environnement) este o continuare
firească a geografiei (de exemplu în S.U.A., Germania, Franţa);
dimensiunea globală oferă premisele unei educaţii pentru globalitate: raportarea
la ansamblul planetar a elementelor naturale, umane şi a celor rezultate din
interacţiunea dintre om şi natură; orice fenomen are şi o semnificaţie globală iar
această dimensiune a „universalului” contribuie sub raport educaţional la ieşirea
din provincial şi regional, latură esenţială pentru elevii din ţara noastră;
dimensiunea europeană, fără a fi o modă, a fost şi este o preocupare continuă a
Geografiei regionale; curriculum-ul şcolar de geografie pentru clasa a VI-a centrat
pe Europa este construit pe principii ce derivă din respectul poporului român faţă
de ţările, regiunile şi popoarele continentului nostru;
dimensiunea umană redă problematica societăţii omeneşti în dimensiunile ei
spaţiale, temporale şi în legătură cu elementele mediului înconjurător;
dimensiunea economică – dezvoltare durabilă are coordonate noi în condiţiile
generalizării economiei de piaţă care îmbină elemente legate de eficienţă,
accesarea resurselor şi atenţia pentru mediul ambiant. Perceperea corectă a
resurselor (la nivel planetar, regional şi local), inclusiv diminuarea unor resurse de
bază, localizarea activităţilor economice, caracteristicile schimburilor de bunuri şi
valori în lumea contemporană sunt atribute de bază ale formării unei gândiri
economice moderne;
dimensiunea interdisciplinarităţii, deşi se regăseşte în vocaţia educaţională a
mai multor obiecte de învăţământ are, în spaţiul geografiei, o semnificaţie mai
deosebită, deoarece prin structura sa interioară, ca ştiinţă atât a naturii cât şi a
societăţii, poate sintetiza foarte bine aspecte ale cunoaşterii şi practicii umane din
cele două mari domenii. La acestea se adaugă elemente de transdisciplinaritate
(prin metodele asumate, îndeosebi metoda cartografică) şi de multidisciplinaritate;
dimensiunea naţională, patriotică (prezentă, fără excepţie, în sistemele
educaţionale din toate ţările cu un învăţământ evoluat) poate fi realizată printr-un
sistem educaţional calitativ nou, care să aibă ca nucleu, conform şi tradiţiei
învăţământului, Geografia României. În Regatul Unit aproape ½ din tematica
sugerată de conţinuturi are ca suport de studiu (atât la geografie cât şi la istorie)
teritoriul naţional, iar curriculum-ul naţional al Ungariei are drept cel mai
important nivel de abordare, naţiunea.
GEOGRAFIA este un obiect nou de învăţământ pentru micul şcolar, cu un
număr insuficient de ore pe săptămână, care îl conştientizează pe acesta de relaţiile dintre
societatea umană şi mediul ei de viaţă, interdependenţa fiind palpabilă, uşor de observat.
Până la venirea la şcoală, copilul a acumulat informaţii geografice în mod
nonformal, necoordonat, în urma observaţiilor directe sau pe baza întrebărilor puse altor
persoane (prieteni mai mari, părinţi) sau emisiunilor TV.
Desigur nu vor înţelege vulcanismul sau tornadele, deşi probabil au văzut emisiuni TV.
cu aceste fenomene, dar vor putea descrie (la acest nivel cunoştinţele geografice rămân la
stadiul de descriere) orizontul local (forma de relief în care se află domiciliul, eventuale
ape curgătoare sau stătătoare, ocupaţiile părinţilor corelate cu mediul natural, geografic,
firme la care lucrează aceştia, vegetaţia, fauna etc.)
Dar geografia nu este numai un obiect descriptiv. Ea este o ştiinţă a corelaţiilor,
interdependenţelor, în care omul şi mediul sunt doi factori determinanţi, parteneri ai
existenţei, obiectul de învăţământ căpătând caracter practic.
Din punct de vedere educativ, geografia are un caracter formativ, civic,
contribuind la dezvoltarea personalităţii elevilor.
Prin tradiţie, a existat o anumită prezenţă a geografiei în partea terminală a
învăţământului primar. Structura şi finalităţile geografiei în învăţământul primar au
suferit mai multe modificări în timp, ca rezultat îndeosebi al finalităţilor educaţionale
asumate în timp de acest segment al învăţământului. Această evoluţie care îşi are originea
cu peste un secol în urmă a urmat mai multe momente de modificări semnificative. În
ultimele patru decenii, modificările mai semnificative au fost:
- introducerea în anul 1972 a unui obiect de învăţământ nou la clasa a III-a,
intitulat „Geografia judeţului” (care cuprindea o parte comună şi părţi specifice fiecărui
judeţ); această măsură a reprezentat concretizarea în plan educaţional a necesităţilor de
vizibilizare a reformei administrative şi de legare a învăţământului de noile realităţi
teritoriale; în 1988 acest obiect de învăţământ a fost inclus în „Cunoaşterea mediului
înconjurător” (ca rezultat al „contopirii” Cunoştinţelor despre natură cu Geografia), iar
partea destinată judeţelor dispare;
- prin introducerea în momente şi în forme succesive a „Ştiinţelor” în clasele III-
IV (Ştiinţe, iar apoi Ştiinţe ale naturii), elementele de geografie referitoare la orizontul
local nu şi-au mai găsit loc;
- Geografia României a reprezentat pentru clasa a IV-a, un obiect de învăţământ
cu vechi tradiţii (de peste 100 de ani). Ea a rămas într-o formă prea puţin modificată până
în anul 1997. În acest an s-a produs o revizuire semnificativă a programei şcolare prin
sintetizarea conţinuturilor şi prin realizarea unor disjuncţii între părţile obligatorii şi
părţile extinse ale programei. Pe baza lor s-au realizat manualele şcolare alternative care
au funcţionat în acest an (2006).
Păstrarea unei structuri care redă în rezumat întreaga geografie a României a
devenit, în ultimii ani tot mai puţin justificabilă. Schimbarea vârstei incipiente de
şcolarizare, modificarea universului informaţional al elevilor, restructurarea disciplinelor
şcolare din ciclul primar şi construirea noului obiect „Ştiinţe ale naturii” au influenţat
sensibil optica de restructurare a geografiei la acest nivel.
Curriculum-ul şcolar şi manualele şcolare de geografie pentru clasa a IV-a
conservau multe elemente tradiţionale ale geografiei, care aveau o anumită conotaţie
negativă: abundenţa informaţională, structura interioară similară a disciplinei
„academice”, tentaţia asupra încărcării terminologice şi a descriptivismului.
În noul context educaţional, Consiliul Naţional pentru Curriculum a luat iniţiativa
renovării substanţiale a geografiei la acest nivel. După o activitate laborioasă de expertiză
şi avizare, noul curriculum de geografie a fost aprobat în forma lui actuală (prin O.M. nr.
3919 din 20.04.2005).
Disciplina şcolară pentru clasa a IV-a are o anumită specificitate, care rezultă şi
din titlul ei: „Introducere în geografie – de la localitatea natală la planetă”.
Studierea Geografiei are ca:
OBIECTIVE GENERALE:
- însuşirea unor concepte necesare formării culturii geografice;
- educaţia ecologică;
- dezvoltarea dragostei faţă de locul natal şi ţară;
- dezvoltarea vocabularului, gândirii, memoriei geografice şi a operării
conştiente cu acestea;
- dezvoltarea spiritului de observaţie şi investigare geografică;
- conştientizarea apartenenţei la spaţiul României, Europei,
planetei Pământ.
OBIECTIVE SPECIFICE:
- ordonarea informaţiilor nonformale de geografie şi lărgirea sferei de noţiuni
cu acest caracter;
- însuşirea orientării în teren şi dezvoltarea acestor deprinderi;
- cunoaşterea formelor de relief şi localizarea lor pe hartă, recunoaşterea
acestora în alte materiale (vederi, fotografii etc.) pe baza caracteristicilor
lor;
- cunoaşterea resurselor naturale ale României şi prelucrarea lor în orizontul
local;
- conştientizarea relaţiei cauză – efect şi realizarea educaţiei ecologiste în
mediul geografic apropiat;
- realizarea efectelor aşezării României în Europa.
În cadrul fiecărei lecţii învăţătorul trebuie să-şi propună realizarea unor obiective
operaţionale, formulate sub formă de sarcini realizabile precum:
- să definească ........................... - să recunoască ..........................
- să localizeze ............................ - să deseneze .............................
- să demonstreze ........................ - să deosebească ........................
- să clasifice ............................... - să compare ..............................
- să reprezinte ............................ - să argumenteze .......................
- să indice .................................. - să enumere ..............................