www.victoritadutu.home.ro www.vicdutu.wordpress.comvictoritadutu@yahoo.com

CUVINTELE

VOLUMUL II

Victoria Dutu

Aparitia celui de la doilea volum de versuri : ”Cuvintele”,

la Editura Muzeului Literaturii Romane , noiembrie 2005 Volumul de versuri “Cuvintele” a avut o prezentare televizata , la postul B1.TV, la emisiunea “Lumea Cartilor.Un poem pe zi”.

Liniste

*1nu stiu ce m-a facut astazisa ma aseman cu un copac violet,

inflorit cu flori verzi albastresi parca prin fiecare frunzavantul imi sopteacuvantul,ce nu-i puteam rosti întelesul*2linisteprea multa liniste,zgomotul patrundecu putere,dar nu poatecuprinde linisteaintr-o imbratisare de neinteles.*3 imi este frica de zgomot,de linisteace nu se lasa cuprinsa de zgomot.zgomotul acestaatat de violentimi ia putereade a prividincolo de ceea eu cred ca as putea cunoaste.*4 sa atinglinistea, ca oprezenta,

dincolode gestul meude a cuprindemanunchiul de cuvinteucise de zgomot.*5 cineva privestedin departare,eu nu-l pot vedea,dar inchipuireacreste atat de tareincat privireaalungata de teama unui gandnerostitasteapta sa fie privitade catre cel ce estedincolo de mine.*6 imi este teamade linisteaucisa de zgomotulce se preschimbain mine,in linisteaunui blestem*7 cineva s-ar transformaintr-un omapoidintr-un om

in mai multi oameni si dintr-o data,cu mana ridicatain zarear face semnenevazutein rasarit.*8 eu maresc totulla alta scarapana ma prabusescin propia meaminte.stiu ca nu trebuiesa-mi ucidinchipuireadar numai eaeste prezentain realitatea ce otraiesc fara sa opot atinge cu mana.*9 e oare rau sa privesc,sa ating gandul celuilalt,care fuge,care se ascundeinficosat,de palma altui gandce nu a lovit inca?*

10ochii lui scaparascantei devenitedoar parere de zambet,dar durereatasnita pe umbraperetelui ce o cuprinde,tremura de spaimain disperarea lumii.

*11

o unda de socface ca totulsa se inversezesi in loc saprivesc inainteprivesc inapoi,pasesc in felul acestape un drumce se largeste la infinit.

*12 zarva, tacere,liniste,atat.nimicul cuprindeca intr-o hainagolul de dinainteaunei caderi.

dupa cadereeste mai mult decat golulin nimiculcelui strivit.*13apare gandulcuprins intr-o umbrace se pune intre soarele rasaritsi noaptea cevrea sa apunasi sa rasara la plus infinit.*14golul acesta cuprindedoar obiectulce nu mai este.obiectul acestasi-a pierdut forma,se striveste acumpe el insusiin doua golurice se intersecteazain ochiul meuce vrea sa tasneasca prin spatii.*15lucrul acesta s-a cuprins pe el insusi,

se vede pe sinepentru caforma nimicului sausi-a pierdut calitatea vietii.*16

intr-o oglindase vedea pe el insusiin aceasta strafulgeraresi nu-i mai era frica.da, da, nu-i mai era frica,pentru caobiectul acestaa devenit un gandce nu mai faceanici o umbra.*17lucrul care a scapat de propriul lui gol,a devenit o bijuteriedintr-o alta coroana,diamante, ce nu mai pote fi calcatein noroaiele drumurilor.*18oboseala inchide o fereastra,inchide doua ferestre,

inchide mai multe ferestre,apoi ferestrele ma inchid pe minein oboseala gandului.

Linie*19eu merg pana departe,fac un pas.nelinistea imiinchide ochii,pleoapele, eu vadprin fereastra ce a devenito lume subtire,infinita.vad si ma strecorprin aceasta lumeprin care eu am devenit un punct.*20lumea pluteste.eu sunt punctuldin linie,merg printr-o fereastraatat de deschisaincat pamantulca o sfera inofensivapoate trece prin ea.*21linia mea e un drum,

un drum pe careeu nu-l pot desenanu-l pot descrie,dar stiu ca fricasi obosealase imbratiseaza,dandu-si manaprin aceasta fereastra prin care numele meupatrunde nestingherit.

*22aici cuvantul poate fidoar un nume,care pluteste sub formaunui sunet aruncat in infinituldin launtru.*23

in infinitul din afara,gandul oboseste sa priveascadincolo de numele lui.liniile frantedevin in felul acesta universuriasemeni unorfoi de hartieasezate intr-o cartepe-un raft.

*24iau carteasi fara sa o deschid,o transform intr-un gandplutitor pe o linieparalela cu lumea,unde eu suntdoar un numece dorm.

Frumusete*25

cunosc lumea,privesc,o privesc de la distanta,nu stiu cumsa pasesc,nu stiucum sa merg,imi este fricade pasul meu,care ar putea distrugefrumuseteace nu o pote intlege.

*26

frumusetea aceasta

se ascunde mereu.nu stiu pe undesa merg,pentru ca ea, fiind a lumii,vreau sa o pot cunoaste,dar pot intelegeoare nesfarsitul,atunci cand ramansingura in fata unei frumusetice mi se ascunde?

DRUM

*27aicie un drum nesfarsit,care se largesteeu merg pe elcu privirile atintitela cei de langa minesi in felul acesta ma tem.

*28aud doar vocice ma sperie,unele ma ademenesc,spun cuvinte

intortochiate,pe care eu nu le inteleg,dar merg pe acest drumsi eu dorm in mersfara sa imi pesede tot ceea ce vad,de ceea ce se intampla cu mine.

*28aici e doar intamplarea,nu va fie teamagandurile melesunt aici,priviti-le,eu le culegca pe niste pere coaptedar in interior sunt amare si verzi.

*30da, arat mana,palma mi-o arat,dar nu se intampla mare lucru,

pentru ca inaceasta calatorie,doar gandul neputinciosse mai framanta,sa poata scapa,de ceva nestiut.

*31cand privesc catre zarea ce se asternein spatele meu,atunci , totuldintr-o datadevine pentru minede neanteles.

*32sunt aproape,cat mai aproape de o imagine.privesc in golsi cred ca eu potsa pasesc.eu fac pasi,dar totul se intampladoar in inchipuire.realitatea pentru mine

poate devenidoar cuvantul Tau.

*33eu in lume staulipita cu fruntea,de o imaginece-mi devine gand permanent:“am in fata meadoar un drumce se largestela infinit”

*34am facut o distinctieintre mine siun drum din inchipuire,o mana din afara meam-a luat de mana mea stanga,nu m-am speriat ca nu am putut sa o vad!*35pe malul din urmaprivesc,privesc

marea de cuvintecumtipa in valuriin jurul eului meu.

Gradina*36cu doi ochi inchisice vor ss vadsmsna ce m-a atinssi m-a impins,m-a trasde mana mea stanga,pot sa vadun punct de departedin inchipuirea unei gradini.

*37gradinaa facut un ocolsi mi-a adus copacul in palma,eu sunt cu el,cu cel care ma impinge de la spate sa mergpe drumul ce nu-l pot vedeadecat prin atingerea bratelor.*38

eu am ochii inchisi,dar cu ochii deschisipentru o lume ce o pot vedea.caut cu mana un semnde departesi simt o alta mana ce ma atinge.atunci mai fac inca un pasde una singura.

*39

mana aceea a incetat sa ma impinga , sa ma tragadupa ea.astept,nu se intampla nimic,atunci am din nou ganduri , imaginisi întind bratele,sa caut ciocnireade mana caldaca sa pot sa pasescmai departepe drumul drept.

*40

de multe oriatingerea aceea e imbratisarea unui copac.asa traiesc un alt intelesdin gradina transformata in cuvntele mele din amurg.*41stiu ca pot sa vad.deschid ochii,chiar daca nu vãddecat imagini iluzorii.vãd intr-un felin care doarpasii ganduluimerg pe un alt drum.ei trebuie sa atingaun alt passi numai dupa aceeaurmatorul va pasi fara teama.

*42inca un pasimi este permis,

pentru ca ,am atins astazimana unui gand,ce face ca drumulpe care merg,sa se largeasca la infinit.*43drumul pe care merge un drum inutil,e drumulce atinge picioarele mele cu un inghetal normalului,care ma scufundain vartejul uitarii.*44caut prin iluzoriumana ce ma atingeca sa fac pasul correct.

Paşi*45

eu vreau sa merg pe fiecare dintredrumurilede sub picioarele mele.

traiesc intr-o inselare,pentru ca totul sa fie posibil doaracolo undenu mai privsc.

*45rascrucea de drumurinu este decat in inchipuirea mea.apas pe aripa vantuluica sa pot zbura intr-o lume iluzoriece ma face sa cuprind in manacele patru drumurice nu le pot vedea.oare nu asta esteinselarea mea?

*46priviti!eu merg si-mi masor gândurilecu un cuvânt inventat de mine!*47lumea aceastama poarta intr-o hainace ma stramtoreaza

si eu sunt vinapentru care matasea ma strangesi n-u pot s-o portdoar creanga copaculuima agitacu frumusetea luisi ma invitase dezbrac haina lumiisi sa imbrac matasea ceruluice poarta in eaimaginea crengilorleganate pe oglinda albastrain care eu ma privesc.traies in aceasta haina a lumiice o port mereusi nu pot sa o lepad.

*48Doamne, astazi sunt tristae semn ca m-am indepartat de Tinedar nu stiu cum ss facpentru cs numai bucuria imi da putere sa merg mai departe.cat de mult ma inspaimanta viatadar de ce traiec aceasta spaima ?

vreau sa ma las in purtarea Ta de grija dar sa nu ma mai tulbur.

*49

cuvintele sunt,poate nici nu mai stiu,o simpla miscare de aer ,un zbor de pasare,cu o viteza uluitoare ce se ascunde de zborul rapitor.

*50la el , cel nestiutfug la el cu gandul de frica unei noi caderi,de spaima unei indepartari in prapastii,de cel care vrea sa-si facadin mine cea mai aleasa prada.Doamne,ma cutremura lacrima mortiice ploua pretutindeni.

*51ochii mei in privire,se infricoseazala umbrele uriasefacute de mana infricosat

catre soare.

*52nu pot sa spunnici ca el curgenici ca el sta.obiectul acesta ce nu mai este,era candva un ochiprin care gandul putea sa vadastaãfulgerarea unei idei.*53stiţi ca exista acest obiectdevenit gandce nu mai poate fi distrus de nimeni.gata , nu-mi mai este frica.

*54din fereastra apoisticla se topesteintr-o raza,venita de nicaieri.raza lumineazaintr-un alt intunericce nu poate cuprinde angoasa gandului.