Cuvântul vietii septembrie 2016

Post on 16-Jan-2017

593 views 3 download

Transcript of Cuvântul vietii septembrie 2016

CUVÂNTUL VIEȚII

Septembrie 2016

„Toate sunt ale voastre, iar voi sunteţi ai lui

Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu”

(1 Cor 3, 22-23)

„Toate sunt ale voastre, iar voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu”

(1 Cor 3, 22-23)

Suntem în comunitatea creştinilor din Corint, foarte vie, plină de iniţiative, însufleţită în interiorul ei de grupuri legate de

diferiţi conducători carismatici.

De aici şi tensiunile dintre persoane şi grupuri, diviziuni, cultul personalităţii, dorinţa de a fi deasupra

celorlalţi.

Paul intervine cu hotărâre amintindu-le tuturor că în bogăţia şi varietatea darurilor şi a

liderilor pe care le posedă comunitatea, există ceva mult mai

profund care îi leagă în unitate: apartenenţa la

Dumnezeu.

Răsună încă o dată marea veste creştină: Dumnezeu este cu noi, iar noi nu suntem pierduţi, orfani, lăsaţi în voia

soartei, ci suntem fiii săi, suntem ai săi.

Ca un adevărat tată el are grijă de fiecare, fără ca să ne facă să ne lipsească ceva din ceea ce avem nevoie pentru

binele nostru.

Dimpotrivă, este supraabundent în iubire şi în dar: „Totul vă aparţine – aşa cum afirmă Paul – lumea, viaţa, moartea,

lucrurile prezente, cele viitoare, toate sunt ale voastre!” Ni l-a dat chiar pe Fiul său, Isus.

Ce încredere imensă din partea lui

Dumnezeu în a pune orice lucru în mâinile

noastre!

De câte ori însă am abuzat de darurile sale: ne-am crezut stăpâni ai creaţiei până la a o prăda şi a o

desfigura, stăpâni ai fraţilor şi surorilor până la a-i înrobi şi a-i masacra, stăpâni ai vieţilor noastre până la

a le ruina în narcisism şi în degradare.

Darul imens al lui Dumnezeu – „Toate sunt ale voastre” – cere recunoştinţă.

„Toate sunt ale voastre, iar voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu”

(1 Cor 3, 22-23)

Adesea ne plângem pentru ceea ce nu avem sau ne adresăm lui Dumnezeu numai pentru a cere.

De ce să nu privim în jur şi să descoperim binele şi frumosul de care suntem înconjuraţi? De ce să nu-i mulţumim lui Dumnezeu

pentru ceea ce ne dă în fiecare zi?

„Toate sunt ale voastre” este şi o responsabilitate. Ea cere de la noi atenţie, gingăşie grijă faţă de ceea ce ne

este încredinţat: lumea întreagă şi fiecare fiinţă omenească;

aceeaşi grijă pe care Isus o are faţă de noi („voi sunteţi ai lui Cristos”), aceeaşi grijă pe care Tatăl o are faţă de

Isus („Cristos este al lui Dumnezeu”).

Ar trebui să ştim să ne bucurăm cu cel care se bucură şi să plângem cu cel care plânge, gata să primim orice geamăt, diviziune, durere, violenţă ca pe ceva care ne aprţine, să o

împărtăşim până o transformăm în iubire.

Toate ne sunt oferite pentru a le duce lui Cristos, adică plinătăţii vieţii, şi lui Dumnezeu, adică scopului său final,

dăruind din nou fiecărui lucru şi fiecărei persoane demnitatea sa şi sensul său cel mai profund.

Într-o zi, în vara anului 1949, Chiara Lubich a avut o asemenea unitate cu Cristos încât s-a simţit legată de el aşa

cum sunt mireasa cu Mirele.

I-a venit atunci în minte zestrea pe care ar fi trebuit să i-o ofere în dar şi a înţeles că trebuia să

fie întreaga creaţie!

Din partea sa, El i-ar fi adus ei ca moştenire întreg Paradisul. Şi-a amintit atunci cuvintele psalmului: „Cere-mi şi-ţi voi da popoarele

ca moştenire şi marginile pământului în stăpânire!” (cf. Ps 2,8)

«Am crezut şi am cerut şi ne-a dat totul ca să-i dăm Lui, iar El ne va da Cerul: noi ceea ce este creat, El ceea ce este

Necreat».

Spre sfârşitul vieţii, vorbind despre

Mişcarea căreia i-a dat viaţă şi în care se revedea pe sine

însăşi, Chiara Lubich a scris aşa: „Care

este acum şi pentru acum ultima mea

dorinţă?

Aş dori ca, la plinirea timpurilor, când, unită, Opera Mariei va aştepta să se înfăţişeze înaintea

lui Isus părăsit-înviat, să-I poată spune, însuşindu-şi

cuvintele teologului francez Jacques Leclercq,

«...în ziua Ta, Dumnezeul meu, voi veni la Tine... Voi veni la Tine, Dumnezeul meu (...) şi cu visul meu cel mai nebunesc: să-Ţi aduc în braţe lumea întreagă››”1.

1 Strigătul, ARCB, Bucureşti 2001, p. 127-128.

Texte préparé sous la direction du père Fabio Ciardi OMIGraphisme Anna Lollo avec don Placido D’Omina (Sicile, Italie)

Version française Michel Chilaud, disponible sur le site parole-de-vie.fr* * *

Le commentaire de la Parole de vie est traduit en 96 langues et idiomes, il rejoint des millions de personnes dans le monde entierau travers de la presse, la radio, la télévision et Internet.

Plus d’informations sur www.focolare.org/frCe diaporama est disponible en plusieurs langues sur www.santuariosancalogero.org

„Toate sunt ale voastre, iar voi sunteţi ai lui

Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu”

(1 Cor 3, 22-23)