Curcubeul…Adevăr și legendă

Curcubeul este un fenomen optic și meteorologic care se manifestă prin apariția pe cer a unui spectru de

forma unui arc colorat atunci când lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din atmosferă.

De cele mai multe ori curcubeul se observă

după ploaie, când soarele este apropiat de orizont.Centrul curcubeului este în partea opusă soarelui

față de observator.

În condiții de vizibilitate bună uneori se poate observa și un curcubeu mai slab, concentric cu primul, ceva mai

mare și cu ordinea culorilor inversată.

Curcubeul poate fi explicat analizând mersul razelor de lumină într-o sferă transparentă. Lumina albă de la soare suferă mai întâi o refracție la intrarea în picătura de apă, moment în care începe separarea culorilor. În partea opusă a picăturii are loc o reflexie la interfața dintre apă și aer (o parte din lumină iese afară, dar aceasta nu produce efectul de curcubeu). În continuare lumina iese din picătură printr-o a doua refracție, care amplifică separarea culorilor.

Curcubeul este –

probabil – cel mai frumos

fenomen din

atmosferă…

Ce cred popoarele lumii despre curcubeu?

În Vechiul Testament, Dumnezeu îi arata lui Noe un curcubeu ca semn de îndurare pentru

omenire, după Potop.

O poveste malayeziană spune că un

curcubeu marchează

sfârşitul unei perioade cu

ploi torenţiale sau una în care s-au

petrecut mari nenorociri.

Există un mit germanic în

care curcubeul este considerat

vasul pe care Divinitatea l-a folosit atunci când a colorat

penajul păsărilor.

Pentru groenlandezi, curcubeul este tivul hainei Divinităţii.

În Grecia Antică curcubeul era zeiţa Iris: nepoata lui Oceanus (oceanul), fiica lui Thaumas (Zeul minunii) şi

a Oceanidei (Electra); soţia lui Zephyrus (Vîntul de apus). Zeiţa avea puteri tămăduitoare, schimbându-şi uneori identitatea cu cea a lui Hermes sau Mercur.

Indienii nord-americani

credeau despre curcubeu că era

Calea Sufletelor,

interpretare pe care o întâlnim

la multe alte popoare.

Miturile hawaiene şi polineziene îl descriu ca pe calea spre lumea superioară.

Băştinaşii din Noua Zeelandă credeau că şefii

de trib decedaţi se foloseau de curcubeu

pentru a ajunge în noua lor locuinţă din ceruri.

Frecvent, curcubeul este asociat cu numele Căii Lactee. Numele Căii Lactee în arabă se traduce prin Poarta

Cerului, iar în rusă curcubeu înseamnă „poarta cerului”. În alte zone, curcubeul este numit Poarta Raiului; sau se crede că este o rază de lumină ce cade pe pământ atunci

când Sf. Petru deschide poarta railului.

Copiii se bucură ori de câte ori văd sau pictează un curcubeu…

Trăiți împreună cu ei bucuria!

Vă fie viața un curcubeu!

Realizatori:elevii clasei a IV-a B