Coliva 1ui mos Vinea,

Am asistat cu a tristeta abia ~optita la progresiva impotmolire aContimporanului, la penibila decrepitudine a colectiei sale din ultimiicinci ani. Nu era numai raspunderea acestei publicatiuni fata de incre-derea pe care la inceput a suscitase in cateva spirite inrudite cu tine-retea noastra; nu era numai amaraciunea unui elan tinut tot mai multin anticamera, ci a ~ovaire in plus, a izolare mai adanca, a garantie maiputin ca sangele incrustat cu arabescuri de nouri, d edelvaisul de filde~al spiritului ar putea tine piept falimentului, oridrei tensiuni inalte,~uvoiului de pyostie generala. Micile observatii de fine de an, aluziiletrecute prin acidul sulfuric al vestiarului nostru n-au putut folosi.

Pentru Uimurirea atitudinei noastre - dqi I-am publicat pe pictorulMarcel Iancu - ~i pentru risipirea oricarei confuzii intre noi ~i revistadomnului Vinea, tinem sa facem cunoscute mai jos citatele contradictiiale Contimporanului ~i sa-i indicam acestuia locul pe care singur ~i I-adeterminat.

Contrastul dintre desenul publicat pe prima pagina a acestei reviste~i atacurile de pe ultima impotriva oridrei manifestari noi, pretentiade a se men tine intr-un spirit de indrazneala ~i de inventie in totulcontrar sumarului ~icolaboratorilor sai, elogiile aduse AdeJlarului literar~i poalelor albe ale Otiliei Cazimir, ale carei versuri semnate EmilRigler-Dinu, Camil Petrescu, Paul Papadopul, Ie reproduce adesea; ~imai ales abilitatea de a-~i insu~i numai foloasele ~i parada unor atitu-dini de arta (n-am uitat vizita lui Marinetti) care presupun in primulrand sacrificiu ~i singuratate. ~i totu~i nu ne putem dumiri cum sepoate alatura -in paginile unei reviste care a sustinut candva a viziunenoua - domnul Marcel Iancu, fostul revolutionar de la Zurich, princi-pesei Martha Bibescu.

Dad domnului Vinea - al carui temperament poetic nu-l punemacum in discutie - nu i-am cerut niciodata a atitudine de fronda,eunoa~tem ezitarile domniei sale, in schimb dam nul Marcel Iancu, acarui buna stare materiala l-ar fi putut pune la adapostul atator con-cesii, atator scaderi fata eu sine, - poate fi tinut responsabil de ineon-sistenta ~i lamentabila zvarcolire a Contimporanului.

Proclamarea, cu sfidarea oricarei consecvente, a celor mai indrazneteprincipii pentru a Ie terfeli pe contra-p<igina, fratietatea, in aparenta,cu cele cateva spirite razlete din Europa, pentru a aduce in acela~i timplaude lui Vasile Savel, nu va mai putea continua.

Sa se ~tie odata pentru totdcauna: CONTIMPORANUL nu are nimiccomun cu entuziasmul ~i tineretea noastra, cu arta ~i cu spiritul pecare singuri Ie reprezentam aici in aceasta ora.

~i mai avem de adaogat: chiar daca n-ar £i dubioasa flagrantaatitudine a Contimporanului, mi~carea pe care ar voi s-o reprezinte,

"coJlstructiJlismul", ~iin care s-a fixat de la aparitia lui, e cu totul strainade vederile actuale ale lui unu, care W revendica 0 conduita cu totulrupta de realitate, cu totulin afara utilitarismului constructivist, rezol-vit in arhitectura, ~icare clatina in havuzele visurilor apele unorviziunidesfacute de orice probleme ~i continuitati situate dincolo de poem ~ide semitrezie.