Cerul si pmntulIoan Alexandru

Trece-vor graiurile universuluiSe va stinge-n tarana, seara Pamantului. Lampile vor orbiSi-n vazduh va amuti larma cucuvailor. Vulturii se vor retrageIn nevazut si taria vederiiSe va preface-n amurg. Toate se vor aduna in acea matcaUsoara de nimic din careSmulse-au fost de Duh la inceputuri.Atunci te voi vedea pe TineCum ma vezi si ne-om cunoasteIndeaproape cuvant din cuvantPutere din putere. Dimineata fi-va, fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande in vested vant aprinsele tulburatoarele zari,ce ne hraneau nadejdea altadata.Pamant si cer vor trece ca o faclaDin umbra sfantului mormantRamane-va lumina din vapaieRamane-va uitarea din cuvantRamane-va iubirea iubitoareDin saraciile ce sunt.