CÂT DE PĂRĂSIT EŞTI DOAMNE !

Cât de părăsit eşti DoamneÎn Preasfântul Tău Altar,Unde Tu aştepţi pe oameniCa să Te oferi în dar.

Când şi când, doar câte unu,Se apropie de AltarDe-ţi înalţă o rugăciuneŞi te lasă singur iar.

Tu singur plângi şi azi Hristoase,La miez de noapte în Ghetsimani,Îţi plâng afară ucenici,Înconjurat eşti de duşmani.

Pătrunsu-ţ-au în casă furii,Şi-au profanat , şi-au pustiit,Şi mulţi creştini , de-ai Tăi Iisuse,De mult cu dânşii s-au unit.

Ţi-e plin de neghină ogorul,Şi grâul-i aruncat şi smuls,Şi mulţi dintre ai Tăi Hristoase,De nepăsare s-au pătruns.

Umplut-au mărăcinii via,Ogorul tot ţi-i pustiit,Şi mulţi dintre ai Tăi Hristoase,De somn adânc au amorţit.

Îs oile pierdute toatePe multe şi pe rele căi,Pătruns-au lupii între eleŞi dorm adânc păstorii Tăi.

De-ar fii să vii acuma Doamne,Nu-n miez de noapte, ci-n amiaz,Din câţi ai pus Tu să vegheze,Nu ştiu de-om fi vreo unul treaz.