CAPITOLUL I

ELEMENTE INTRODUCTIVE PRIVIND ORGANIZAREA SI STRATEGIA DEZVOLTARII

UNITATILOR AGRICOLE

1.1. Organizarea concept, evolutia, necesitatea nfaptuirii ei n unitatile agricole

Organizarea si strategia dezvoltarii unitatilor agricole se nscrie n rndul disciplinelor (materiilor) economice, avnd un bogat continut managerial. Domeniul sau de studiu l constituie exploatatia agricola, fenomenele economice, organizatorice si strategice, impactul acestora asupra mecanismului sau de functionare si de manifestare economica viabila a sa n conditiile specifice economiei concurentiale. n acest sens, disciplina si propune sa identifice principii, tehnici si metode utile n organizarea exploatatiilor agricole si, n general, pentru exercitarea managementului activitatilor pe care le desfasoara, tinnd seama de tipurile si formele lor. n tot ceea ce se ntreprinde ntr-o exploatatie agricola, este necesar sa se asigure, prin prisma exigentelor acestei discipline, rigoare, rationalitate si proportii optime ntre diversele sale componente, ceea ce se poate regasi, n sens pozitiv, n performantele ei economice. Nu mai este un secret pentru nimeni ca rezultatele obtinute de tarile dezvoltate, n agricultura si, n sens larg, n economie si n plan social, se bazeaza pe o organizare, care s-a mbunatatit continuu, tinznd spre perfectiune.

Disciplina asigura cunostinte si un instrumentar metodologic util viitorilor economisti n cazul gestionarii unor exploatatii agricole, al demararii unor afaceri agricole proprii, al exercitarii unor functii de executie etc. De altfel, disciplina foloseste o metodologie bogata pentru abordarea fenomenelor si pentru formularea unor solutii specifice diverselor probleme pe care le genereaza organizarea exploatatiilor agricole, formata

din propriile metode, dar si din cele mprumutate din alte domenii de stiinta, cu care are numeroase legaturi (matematica, statistica, calculul operational etc.). Se releva, n acest fel, anumite valente integratoare si sinergetice ale disciplinei.

n studiul ntreprinderii, n general, activitatea de organizare este privita n strnsa legatura cu productia de bunuri necesare satisfacerii diverselor nevoi ale omului. Atingerea unui asemenea scop, n conditii de performanta economica, a facut necesara, ntre altele, mbunatatirea organizarii proceselor de productie, sub multiplele sale aspecte, crearea unor proportii corespunzatoare ntre elementele participante la desfasarea lor etc., pe baza concluziilor desprinse n urma efectuarii de studii asupra desfasurarii muncii. Efectele unor asemenea preocupari au n vedere o mai buna utilizare a resurselor materiale, reducerea efortului omului n procesele de munca, cresterea productivitatii muncii etc. si, n final, a performantelor economice ale unei exploatatii.

Problemele de organizare au evoluat, n timp si n spatiu, n strnsa legatura cu dezvoltarea mijloacelor de munca si cu tehnologiile practicate, ca o consecinta a nivelului tehnico-stiintific n care s-a desfasurat productia. Evolutia societatii omenesti, a vietii economice pune n evidenta faptul ca schimbarile n ceea ce priveste nivelul tehnic al mijloacelor de munca au influentat: experienta omului, cunostintele sale, precum si formele de organizare a productiei si a muncii (5). Astfel, n agricultura, de exemplu, trecerea la practicarea unor tehnologii industriale de crestere a animalelor, bazate pe mecanizarea si chiar automatizarea unor procese de munca, a condus la noi forme de organizare a productiei si a muncii (organizarea n flux continuu). Se poate aprecia ca, activitatea de organizare, formarea sa conceptuala pe temeiuri stiintifice au nregistrat un lung proces de evolutie, fiind rodul experientei din activitatea practica (se apreciaza ca managementul se mbogateste continuu, mai ales, pe seama experientei negative a managerilor, care arata cum nu trebuie sa se procedeze n

diferite situatii), dar si al teoretizarilor si al generalizarilor, urmare a unor activitati de cercetare a problemelor specifice acestui domeniu. De altfel, privind n istorie, se constata ca au aparut, cu mult timp n urma, diverse lucrari, fara a avea, nsa, o larga circulatie, n care se fixau reguli, se prezentau sfaturi si ndrumari adresate unor oameni din activitatea practica, n legatura cu desfasurarea si organizarea diferitelor activitati (5). Se apreciaza ca acestea erau, desigur, departe de principiile organizarii stiintifice moderne. Caracterul stiintific al organizarii, n general, este dobndit, mai cu seama, odata cu aparitia economiei capitaliste.

Bazele organizarii stiintifice au fot puse de fondatorii stiintei managementului: Frederic Taylor si Hanry Fayol. De altfel, sun cunoscute principiile formulate, n acest sens, de Taylor, care spunea: a) dezvoltati o stiinta pentru fiecare loc de munca (reguli de miscare, realizarea unei munci standardizate, conditii de lucru adecvate etc.) ; b)selectionati cu grija lucratorii ce au aptitudini adecvate locului de munca respectiv; c) pregatiti cu grija lucratorii sa-si exercite munca oferiti-le stimulente adecvate pentru a coopera cu stiinta locului de munca; d) sprijiniti acesti lucratori, planificndu-le munca si atenund problemele ce li se ivesc n exercitarea muncii lor.

Importanta organizarii este ilustrata si de faptul ca exista organisme internationale cu preocupari n acest domeniu, ca si n cel al conducerii ntreprinderilor: Comitetul International pentru Organizare Stiintifica, Organizatia Internationala a Muncii, Comitetul International de Organizare Stiintifica a Muncii n Agricultura .

Orice activitate pentru a fi desfasurata si, cu att mai mult, o unitate economica (sistem complex si dinamic) impune un anumit mod de organizare economica. Verbul a organiza este explicat prin a combina, a dispune pentru a functiona. A organiza o ntreprindere nseamna a constitui componentele sale, dnd fiecaruia importanta pe care trebuie sa o aiba, astfel nct ea sa

dispuna, n timpul dorit si la cel mai mic cost, de tot ceea ce i este util functionarii sale (41).

Organizarea apare, deci, ca fiind specifica unitatii economice, oricare ar fi ea: industriala, agricola, de constructii, comerciala etc., privita n mod sistemic, ntre componentele acesteia existnd legaturi si anumite proportii. Preponderente vor fi, desigur, problemele de organizare a productiei si a muncii. Se au n vedere stabilirea unor principii si utilizarea a diferite metode pentru a fundamenta deciziile luate n problemele specifice organizarii.

Abordarea aspectelor privind organizarea exploatatiilor agricole este, n aceasta perioada, mai mult dect necesara. Procesul de reformare a structurilor agrare din tara noastra (structura de proprietate, de organizare a exploatatiilor agricole si a serviciilor pentru agricultura, structura de productie etc.), a determinat schimbari radicale n ceea ce priveste tipurile si formele unitatilor agricole. S-a trecut la o noua politica a structurilor, interesnd tipurile si formele de exploatatii, care vor fi apte sa functioneze eficient n economia de piata, aflata n curs de construire.

n peisajul unitatilor agricole, n perioada actuala, preponderente numeric si ca suprafata totala si alte resurse detinute sunt gospodariile (exploatatiile) familiale, alaturi de care fiinteaza societatile agricole, societatile comerciale agricole etc., toate acestea, aflate n procesul de adaptare la noul mediu economic, ridica, ntre altele, numeroase probleme de ordin organizatoric.

Fie daca ne referim si numai la organizarea teritoriului acestor exploatatii, la posibilitatile de dispunere spatiala a categoriilor de folosinta detinute, de creare a asolamentelor, n conditiile n care nu a fost rezolvate toate problemele legate de reconstruirea si constituirea proprietatii, iar parcelele de teren ale gospodariilor familiale sunt numeroase si dispersate, si avem masura necesitatii demersului n domeniul organizarii exploatatiilor agricole. Mai mult, daca, la cele de mai sus,

asociem prevederile legislative (Ordonanta de urgenta a Guvernului Romniei 108/27 iunie 2001) referitoare la crearea, prin diferite modalitati, de exploatatii agricole comerciale, pentru care se prevad dimensiuni minime, n functie de domeniul de activitate productie vegetala sau cea animala -, n primul caz si pe zone (de cmpie si de deal), pentru cereale, plante tehnice si medicinale, nseamna ntre altele, ca vor fi necesare masuri de organizare a teritoriilor detinute de ele, prin comasare si/sau prin schimburi de terenuri etc., a asolamentelor, sau a structurilor de productie .

Aspectelor prezentate li se adauga si alte componente ale organizarii, la fel de importante si cu incidente semnificative asupra activitatii economice a exploatatiilor agricole, cum ar fi: asigurarea si organizarea utilizarii mijloacelor tehnice, a fortei de munca, alegerea structurilor de productie si a sistemelor de productie n cultura plantelor si n cresterea animalelor etc., tinnd seama de exigentele unei agriculturi moderne si durabile, care produce pentru piata.

n acceptiunea moderna a ntreprinderii, se pune un mare accent pe organizare, aceasta urmnd sa ofere un cadru propice pentru mbunatatirea functionalitatii oricarei unitati economice. Se vorbeste, si nu de putine ori, de organizarea organizarii, care are n vedere, printre altele, perfectionarea celor chemati sa nfaptuiasca organizarea, ca si a activitatii compartimentelor cu atributii n acest sens (93). Ca urmare, se solicita o exercitare atenta a functiei de organizare a managementului.

Aportul functiei amintite se manifesta, cu precadere, n ceea ce priveste realizarea obiectivelor stabilite n procesul de exercitare a functiei de previziune specifica stiintei managementului. Nu numai ca trebuie sa se organizeze rational activitatea, dar ea urmeaza sa fie mentinuta la un nivel ridicat pe toata durata de desfasurare a acesteia, evitndu-se aspectele cu caracter de dezorganizare, care genereaza disfunctionalitati si dificultati n realizarea obiectivelor urmarite si care presupun eforturi suplimentare pentru redresare.

Exploatatia agricola, mai cu seama cea sub forma de societate comerciala care, asa dupa cum este cunoscut, are o dimensiune mare si prezinta trasaturile unei ntreprinderi, n sensul recunoscut al acestui termen, abordeaza organizarea sub mai multe aspecte, comparativ, de exemplu, cu o gospodarie familiala sau cu alta forma de exploatatie, inclusiv n ceea ce priveste delimitarea unor subdiviziuni (componente) cu caracter de executie (de obtinere a produselor agricole si/sau agroalimentare), de servire a precedentelor sau functional (procesul poate fi ntlnit, la scara mai redusa, desigur, si n societatile agricole, create potrivit Legii 36/1991, privind societatile agricole si alte forme de asociere n agricultura).

Modul de compartimentare a societatii comerciale agricole, rationalitatea acesteia contribuie la o buna punere n valoare a resurselor de care dispune. n acest context, solicita decizii fundamentate aspecte, cum sunt: numarul, felul si dimensiunea compartimentelor, ca locuri n care se desfasoara activitati specifice de executie, de servire sau functionale.

Posturile si functiile care se creeaza, cu ocazia structurarii organizatorice, bazate, asa dupa se cunoaste, pe studierea proceselor de munca fizica si intelectuala pe care le presupune desfasurarea activitatii de productie, economice si manageriale din unitate, trebuie sa asigure acoperirea ntregului volum de sarcini pe care aceasta le presupune (48). Concomitent, urmeaza sa fie avute n vedere si legaturile dintre componentele structurii, acestea urmnd sa asigure, ntre altele, circulatia rapida a informatiilor si operativitate n luarea deciziilor.

n mod sintetic, exercitarea functiei de organizare a managementului unitatii asigura crearea subsistemelor sale, aflate n relatii strnse, manifestarea corespunzatoare a fiecaruia, asigurnd functionarea si viabilitatea sistemului n ansamblul sau. Activitatea de organizare poate fi privita la nivelul societatii comerciale, dar si al principalelor sale componente (subsisteme), menite sa dea viata functiunilor acesteia, cu referire directa la ferme, sectoare etc.

Din cele aratate, se deduce ca organizarea opereaza cu subdiviziuni, posturi, functii, variabile organizationale, a caror combinare si a caror influenta, n cazul acestora din urma, determina variante de structura diferite pentru diverse societati comerciale (a se vedea, de exemplu, deosebirile, din punctul de vedere mentionat, dintre o societate comerciala din productia vegetala si una care functioneaza n domeniul cresterii industriale a unei specii sau a unei categorii de animale).

Organizarea muncii trebuie, de asemenea, avuta n vedere, cu referire la: formele de organizare a muncii, a proceselor de munca, la studiul muncii etc. Pe aceasta baza se obtine informatii utile n ceea ce priveste estimarea disponibilitatilor si calculul necesitatilor de forta de munca, folosirea timpului de munca, cresterea productivitatii muncii etc . Sunt componente ale activitatii care se regasesc n orice exploatatie, n masura mai mare sau mai mica, n functie, desigur, de complexitatea proceselor pe care le desfasoara, de modul n care se percep problemele de organizare si de alte elemente specifice, generate de tipul si forma sa.

1.2. Necesitatea abordarilor strategice n cazul

exploatatiilor agricole Alaturi de aspectele referitoare la organizare si n strnsa

legatura cu acestea, este necesar sa se aiba n vedere adoptarea unei anumite strategii pentru fiecare exploatatie, ea urmnd sa se ncadreze n strategia de dezvoltare a ntregii agriculturi, care are printre obiectivele sale, asa dupa cum se subliniaza: crearea unei agriculturi durabile, capabila sa asigure securitatea alimentara pentru ntreaga populatie, protejarea mediului natural, punerea n valoare a tuturor resurselor agricole, cresterea veniturilor agricultorilor etc. (90). Asemenea directii de actiune, continute de o strategie a agriculturii, pot contribui la atingerea unor standarde impuse de aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana.

Prin strategia unei exploatatii se urmareste ca, pornind de la anumite premise si de la resursele care pot fi asigurate, sa se stabileasca posibilitatile de dezvoltare a acestuia, de adaptare la cerintele pietei si, n general, de manifestare a viabilitatii ei n mediul economic agrar si national.

O strategie adecvata de dezvoltare a unei unitati trebuie sa raspunda unor cerinte, cum sunt (5): sa permita o confruntare eficienta pe piata interna si externa cu alte unitati, n conditiile unui mediu economic n permanenta evolutie; sa raspunda exigentelor consumatorilor n ceea ce priveste calitatea si nivelul preturilor produselor; sa asigure o perfectionare continua a structurilor, astfel nct acestea sa fie ct mai bine adaptate noilor exigente (piata, consumatori etc.); prin rezultatele pe care le genereaza, sa contribuie la crearea unei imagini pozitive a unitatii n mediul ambiant; alocarea si combinarea rationala a resurselor; extinderea segmentului de piata detinut de unitate. Respectarea unor astfel de cerinte mareste impactul pozitiv al strategiei asupra economiei unitatii.

n legatura cu strategia si n prelungirea acesteia, mai cu seama n ceea ce priveste aplicarea ei, sunt necesare:

abordarea unor probleme de planificare strategica (managementul strategic presupune acest tip de planificare);

elaborarea de programe de productie, ca instrumente utile la ndemna managerilor/ ntreprinzatorilor/proprietarilor, n exercitarea managementului exploatatiei, prefigurnd ceea ce trebuie si, evident, ceea ce se poate face n diferitele exploatatii agricole. Aceste aspecte au legatura imediata cu activitatea din acele exploatatii, care functioneaza ca sisteme programate. De aici, si locul detinut de asemenea aspecte n economia acestei discipline.

1.3. Alte componente ale continutului disciplinei Functionarea exploatatiei agricole trebuie sa fie privita n

interactiunea sa cu mediul ambiant, asa cum este el conceput n sens managerial, incluznd componente variate: politico-institutionala, economica, tehnica, ecologica si sociala. Folosind factorii favorizati din acest mediu, exploatatia va trebui sa desfasoare o activitate profitabila. Devine, n acest sens, deosebit de utila studierea unor domenii, care sunt incluse n continutul disciplinei, cum ar fi:

dimensiunea economica a exploatatie (care sa contribuie la asigurarea supravietuiri sale pe baza veniturilor obtinute din activitati agricole, n conditiile n care produce pentru piata si nu are trasaturi de gospodarie de subzistenta);

structura sa de productie, menita sa permita utilizarea rationala a unor resurse de productie de care dispune exploatatie;

bazele teoretice ale alocarii factorilor de productie; organizarea si utilizarea capitalului de exploatatie; disponibilitati si necesitatile de forta de munca. Cum factorii de productie, amintiti mai sus, se

administreaza diferitelor culturi, specii sau categorii de animale, trebuie priviti n combinarea lor cu produsele, la a caror obtinere participa, ceea ce conduce la sistemele de productie practicate n cultura plantelor sau n cresterea animalelor, ele constituind, de asemenea, componente ale disciplinei. Caracteristicile sistemelor de productie la care se recurge determina, n mod preponderent, performantele de productie si economice ale exploatatiei agricole.

n ceea ce priveste sistemele de productie, se asigura tratarea separata, n raport cu aspectele generale ale acestora, a specificului lor n cazul gospodariilor familiale, ceea ce este foarte necesar, daca avem n vedere structura pe tipuri si forme a exploatatiilor din tara noastra , multe dintre ele fiind de subzistenta sau de semisubzistenta.

Disciplina se ncheie cu un capitol al carui continut l formeaza abordarile referitoare la posibilitatile si metodele utilizate pentru masurarea performantelor economice ale exploatatiilor agricole.

Toate aspectele mentionate, carora li se adauga conditiile n care se desfasoara activitatile din agricultura (interventia factorilor naturali, a riscului, a incertitudinii etc.), arata caracterul complex al deciziilor ce se iau n gestionarea unei exploatatii agricole.

Cuvinte si expresii cheie

disciplina economica organizarea muncii domeniu de studiu disfunctionalitati

organizatorice fenomene organizatorice si

strategice relatii dintre componentele

structurii metode de organizare viabilitatea sistemului

exploatatie agricola organizarea productiei abordare strategica stiinta locului de munca mediu economic functia de organizare a

managementului gestionarea exploatatiei

agricole

ntrebari de verificare

1. Care este continutul activitatii de organizare si cum a evoluat aceasta n decursul timpului ?

2. De ce este necesara, n etapa actuala, abordarea problemelor referitoare la organizarea exploatatiilor agricole ?

3. n ce consta si ce rol au abordarile strategice ? 4. Care sunt, ce rol au si prin ce se caracterizeaza celela lte

componente ale domeniului de studiu al disciplinei ?

CAPITOLUL I ELEMENTE INTRODUCTIVE PRIVIND ORGANIZAREA SI STRATEGIA DEm0V~c+DEZr~Q1.1. Organizarea concept, evolutia, necesitatea nfaptuirii ei n un1#g^j 1.2. Necesitatea abordarilor strategice n cazul exploatatiilor agricwR1.3. Alte componente ale continutului disciplinei