Post on 09-Jan-2017
Dunărea albastră - J. STRAUSS Jr.
Melk Abbey sau Stift Melk este o mănăstire benedictină şi unul dintre cele mai renumite aşezăminte monahale din Europa.
Situată deasupra oraşului Melk, pe un deal stâncos, cu vedere spre valea Wachau de-a lungul Dunării, mănăstirea a fost fondată în anul 1089, când Leopold al II-lea, Margrave de Austria, din dinastia Babenberg, a oferit unul dintre castelele sale călugărilor benedictini de la Abaţia Lambach. În sec. XV mănăstirea a devenit centrul mişcării de reformă care a revigorat viaţa monahală din Austria şi Germania de Sud.
În forma barocă, în care este văzută şi în prezent, mănăstirea a fost construită între anii 1702-1736, după proiectele lui Jakob Prandtauer. La decorarea exterioară şi interioară a abaţiei au participat: Antonio Beduzzi (design interior & schiţe pentru fresce), Johann Michael Rottmayr (fresce & picturi altar), Paul Troger (picturi altar), Giuseppe Galli-Bibiena (modele pentru amvon şi altar), Lorenzo Mattielli (proiecte sculpturi) şi Peter Widerin (realizare sculpturi).
Ultimele lucrări de restaurare, de mare amploare, s-au realizat între anii 1978-1987, când s-au făcut adaptări ale zonelor de şcoală, a casei de oaspeţi, pentru cultură şi turism, Melk Abbey devenind un mare ansamblu cultural şi monahal din Austria.
Abaţia Melk
Imaginea din satelit a amplasării mănăstirii
Dunărea
Un bra
ţ al D
unăr
ii
Vedere dinspre vest Dunărea
Scara şi aparta-mentele imperiale
Biserica
Sala de marmură
Biblioteca
Terasa de
vest
Vedere dinspre est
Dunărea
Portalul de intrare
Bis
eric
aPa
rohi
ală
din
oraş
Poarta Sf. Benedict
Curtea Prelaţilor
Imaginea mănăstirii de pe strada principală a oraşului Melk.
Într-o parte din fostele apartamente imperiale, de pe această latură a abaţiei, sunt amenajate 11 săli de muzeu cu exponate din
obiectele de cult, de carte sau altele, care aparţin patrimoniului mănăstirii.
Sala de marmură a mănăstirii.
Imagine dinspre braţul Dunării, a
bisericii şi a aripii de vest a mănăstirii
Bibioteca Sala de marmură
Terasa de vest
O imagine nocturnă, din oraş, a bisericii
şi mănăstirii
Pavilionul de vară din grădina mănăstirii.
Scări care coboară spre intrarea principală în mănăstire.
Vedere spre mănăstire cu intrarea şi aleea principală care duce spre
portalul mănăstirii sau spre intrarea în parc.
Sculpturile au fost realizate de Lorenzo Mattielli, în perioada
1710÷1720, când s-au construit cele 2 bastioane şi portalul.
Portalul principal, prin care se intră în mănăstire. Este flancat de două statui impunătoare ale sfinţilor Leopold şi Koloman.
După ce vă luaţi biletul de acces, ajungeţi la poarta Sf. Benedict, care este şi intrarea principală în abaţie. De aici se poate intra în Curtea Prelaţilor sau în muzeul mănăstirii (găzduit acum în 11 săli ale fostelor apartamente imperiale). Accesul spre şcoala monahală (dreapta) este restricţionat. Iniţial, în sala Sf. Benedict, din stânga porţii, stareţul primea oaspeţii de seamă care, pe o “Scară imperială”, puteau ajunge la apartamentele imperiale.
În faţă se vede fântâna arteziană din mijlocul “Curţii Prelaţilor”, iar pe lateral sunt cele două
statui care îi reprezintă pe Sfinţii Petru şi Pavel.
Inscripţia de pe frontispiciul intrării:
“Gloria este numai în cruce”
Detalii de la această poartă de intrare
“Scara imperială”, care porneşte din holul săliiSf. Benedict şi duce la
apartamentele imperiale (acum la muzeu).
S-ar putea ca această renumită “Scară în spirală” să fie continuarea scării din imaginea
anterioară şi să urce trei niveluri.
Scara în spirală – una din cele mai renumite scări de acest
gen din Europa.
Scara în spirală, văzută de sus, imaginea centrală reprezentându-l pe fotograf.
În abaţie, în zona bibliotecii, mai există o astfel de scară în spirală, dar de dimensiuni mai mici şi mai
puţin ornată.
O imagine din muzeul mănăstirii:“Altar în stil gotic târziu”
realizat de Jorg Breu în 1502.
După ce treceţi prin cele 11 săli ale muzeului, ajungeţi la Sala de marmură (imagine spre intrarea din apartamentele imperiale)
Pe vremuri era denumită “Sala de oaspeţi”, deoarece aici se făceau mesele pentru ocazii festive, mai ales pentru membrii casei imperiale.
Pictură pe plafonul Sălii de marmură, realizată de Paul Troger în 1731.
Imensa Sală de marmură (spre ieşirea pe terasa vestică a mănăstirii)
Vedere exterioară a Sălii de marmură.
După ieşirea din Sala de marmură, se ajunge pe terasa vestică, care face legătură cu biblioteca, de unde se poate admira oraşul şi Dunărea.
Braţul Dunării
Bisericaparohială
Partea de vest a oraşului Melk, aşezat lângă braţul Dunării, văzută de pe terasa mănăstirii
Biserica parohială din oraş, construită în 1089, în stil gotic târziu, cu hramul Adormirea Maicii Domnului şi, care are în
interior un număr semnificativ de sculpturi.
Cea mai deosebită sculptură din biserica parohială o reprezintă rugăciunile lui Iisus si a discipolilor săi pe Muntele Măslinilor (aşa
arăta sculptura, în 1896, înainte de restaurare).
Iisus Hristos
Discipol meditând
Detalii(după
restaurare)
Vedere de pe terasa de lângă Sala de Marmură a mănăstirii
Braţul Dunării
Vedere spre nord-est, cu braţul Dunării, de pe terasa de lângă biblioteca mănăstirii.
Braţul D
unării
Dunărea
O fotografie foarte frumoasă, pe care autorul ei a întitulat-o:
“ATERIZAREA GRAŢIILOR ...”pe braţul Dunării de lângă mănăstire.
După ce am admirat oraşul Melk şi Dunărea, intrăm în Bibliotecă.Aceasta are 12 camere, deţine aproape 1900 de manuscrise medievale,
multe manuscrise muzicale şi peste 100.000 de volume de cărţi.
Picturile de pe tavanul bibliotecii (înspre restul sălilor)
Picturile de pe tavanul bibliotecii (înspre intrarea de pe terasă)
După ce am vizitat partea superioară a abaţiei, revenim în curtea interioară a mănăstirii, numită şi “Curtea Prelaţilor”,
lungă de 84 m şi lată de 42 m.
Acces la “Galeria
impăraţilor”
Coridor de acces spre intrarea în biserică
Prin intrarea din dreapta, pe partea bibliotecii, se ajunge în “Galeria împăraţilor”, lungă de 198 m şi plină cu portrete ale împăraţilor Austriei.
Acest coridor duce din Curtea Prelaţilor în curtea Sf. Koloman,
de la intrarea în biserică.
Coridor exterior, lung tot de 198 m, de-a lungul clădirii muzeului (stânga - apartamentele imperiale) şi pe latura de sud a bisericii.
Faţada principală a intrării în biserică, văzută din curtea
Sf. Koloman
Statuia Sf. Koloman
Imaginea panoramică a faţadei bisericii şi a terasei circulare din partea de vest a mănăstirii
Tera
sa d
e su
d,
din
faţa
Săl
ii de
M
arm
ură
Tera
sa d
e no
rd,
din
faţa
bib
liote
cii
Curtea Sf. Koloman, prinţ irlandez care, în 1012, în pelerinajul său spre Ierusalim, a fost confundat cu un spion şi spânzurat de un copac, la Stockerau, lângă Viena. Este comemorat în fiecare an la 13 octombrie.
Cele două terase comunică între ele, oferind privelişti frumoase spre oraşul Melk
O foarte interesantă imagine panoramică a interiorului bisericii mănăstirii
Alta
rul
prin
cipa
l
Org
a
Intr
area
prin
cipa
lă
Alta
r cu
sche
let
Interiorul bisericii cu vedere spre altarul principal
Altarul principal
Altarul principal, detaliu
Vedere spre orgă şi picturile de pe plafonul
vestic al bisericii
Triumful Călugărului
Triumful Sf. Benedict
Ascensiunea triumfală a Sf. Benedict la cer – O pictură de pe plafonul vestic al mănăstirii, realizată de Rottmayr Johann Michael
Triumful Călugărului – O altă pictură de pe plafonul vestic al mănăstirii, realizată de Rottmayr Johann Michael
Coloane, icoane şi altare sculptate şi aurite din interiorul bisericii
Cupola centrală a bisericii.