3.1. Digestibilitatea substanţelor nutritive din nutreţuri

Cunoaşterea cantităţii de substanţe nutritive digestibile existente în nutreţuri reprezintă un mod superior de apreciere a valorii nutritive, faţă de aprecierea pe baza compoziţiei chimice.

Principiul de lucru constă în stabilirea exactă a cantităţii de substanţe nutritive ingerate de animal, precum şi a cantităţii de substanţe nutritive eliminate prin fecale. Scăzând cantitatea de substanţe nutritive eliminate din cantitatea de substanţe nutritive ingerate rezultă cantitatea de substanţe nutritive digerate. Digestibilitate – proprietatea substanţelor nutritive din nutreţ de a se transforma în substanţe mai simple sub influenţa unor acţiuni mecanice,biochimice şi microbiene, pentru a fi absorbite la nivelul mucoasei tubului digestiv. Există două categorii de metode pentru determinarea digestibilitaţii:

a) metode în vivo;b) metode de laborator în vitro.Metodele în vivo pot fi directe şi indirecte.Metodele directe – se organizează experienţe pe animale. Se folosesc 3 – 4

animale, pentru a evita eventualele erori determinate de individualitatea animalelor şi ca datele obţinute să poată fi prelucrate statistic. Animalele se întreţin fie în libertate limitată ( echipate cu saci colectori pentru fecale şi cu pungi pentru administrarea hranei), fie în boxe sau cuşti de metabolism, special amenajate, asigurând administrarea hranei şi posibilitatea recuperării resturilor de hrană neconsumată .O atenţie deosebită se acordă utilajului pentru recoltarea fecalelor, care trebuie să asigure separarea lor de urină. Experienţele pot fi simple sau diferenţiale (duble).

Experienţele simple, organizate pentru nutreţurile ce pot alcătui singure raţia, se disting:

- o perioadă preliminară (3-5 zile);- o perioadă pregătitoare (5-15 zile);- o perioadă de control (8-10 zile, după specia de animale). În această

perioadă se înregistrează cantitatea de hrană administrată, resturile neconsumate, fecalele rezultate în 24 ore, se recoltează probe pentru a le analiza.

Stabilirea coeficientului de digestibilitate (CD) prin raportarea procentuală a cantităţilor digerate la cele ingerate.

CD = D/I x 100 sau

SN ingerată − SNdin fecale

SN ingerată×100

Experienţele diferenţiale (duble), organizate pentru nutreţuri ce nu pot alcătui singure raţia, se disting:

- o perioadă preliminară;- o perioadă pregătitoare;- o prima perioadă de control;- o perioadă de tranziţie;- o a doua perioadă de control.

CD =

DII − D I

I s×100

, în care DII - digesta în perioada a II de control; DI – digesta în perioada I de control; Is – ingesta supliment (dat în perioada a II)

Metodele indirecte, în care se utilizează substanţe inerte digestiv existente în nutreţuri (sărurile de siliciu sau lignina) sau care pot fi adăugate în hrană (oxizi de crom sau de fier).

CD = 100 – 100 ¿

% indicator în nutreţ × % SN în fecale

% indicator în fecale × % SN în nutreţ

La determinarea digestibilitaţii pot fi utilizate şi diferite metode de laborator “în vitro”.

- Metoda rumenului artificial (proba de nutreţ se introduce în lichid rumenal ş se ţine în termostat +370C);

- Determinarea digestibilitaţii proteice (tratarea nutreţului cu pepsină şi HCl).

Prin însumarea tuturor principiilor nutritivi digestibili, cu condiţia ca grăsimea să fie multiplicată cu factorul 2,25 (pentru că are o valoare calorică de circa 2,25 ori mai mare decât celelalte substanţe), se obţine valoarea nutritivă exprimată în T. S. N. D. (total substanţe nutritive digestibile).

Factorii care influenţează digestibilitatea:- factorii dependenţi de animal: specia, rasa, vârsta, individualitatea,

producţia şi starea fiziologică, starea de sănătate etc.;- factorii dependenţi de natura nutreţului: compoziţia chimică, structura

raţiei, volumul raţiei, natura nutreţului sau raţiei ;- factori dependenţi de condiţiile de hrănire şi întreţinere a animalelor: modul de preparare a hranei, numărul de tainuri, nivelul de alimentaţie, temperatura ambiantă, regimul de întreţinere, ora de administrare etc.